Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acesta este strans legata de alegerea , schimbarea sau evolutia profesiei. Ea se imbina cu
orientarea scolara atunci cand se acorda elevilor care se indreapta spre o scoala profesionala, o
scoala de specialitate ( liceu tehnologic, liceu de muzica, liceu sportiv, etc. ) sau care doresc sa
urmeze o facultate.
Consilierea pentru orientare profesionala se acorda si adultilor care doresc sa actioneze pe
plan profesional din diferite motive : sunt someri si se afla in cautarea unui loc de munca ; nu
sunt someri, dar doresc un loc de munca mai bun ; au un loc de munca si vor sa il pastreze ;
intentioneaza sa-si schimbe profesia, deoarece aceasta nu le mai ofera satisfactii profesionale sau
materiale, le creeaza probleme familiale, etc. ; nu intentioneaza sa-si schimbe profesia, dar
doresc sa evolueze profesional prin specializari, calificari suplimentare, perfectionari.
Teoriile privind deezvoltarea carierei vizeaza modul in care oamenii invata sa-si
administreze propriile cariere. Ele ofera descrieri privind modul de alegere a ocupatiei, explicatii
privind cauzele si avanseaza predictii despre ceea ce se poate intampla in anumite conditii.
Conceptul de gestionare a carierei are doua obiective :
2
1. cel al individului , care cauta sa-si valorifice cat mai bine potentialul fie prin avansarea in
cariera, in cazul salariatilor, fie prin redobandirea unui loc de munca, in cazul somerilor.
2. cel al firmei, care cauta sa gaseasca criteriile cele mai bune de alegere a salariatilor.
Consilierul ca persoana si profesionist exprima doua entitati care se impletesc si nu pot
fi separate in realitate. Succesul in activitatea de consiliere depinde de urmatoarele aspecte :
-
consilierul este interesat de cum apare lumea din punctul de vedere al clientului ;
consilierul are opinii pozitive despre oameni ; ii considera demni de incredere, capabili si
prietenosi ;
denumirea de reflectare sistematica asupra experientei (Kidd, 1996). Prin intermediul acestei
tehnici se urmareste identificarea de catre subiect a unor capacitati transferabile pornind de la
analiza performantelor in diverse situatii de munca sau situatii de viata. Ajutandu-l pe subiect sa
puna accent pe punctele sale tari, care i-au facilitat succesul in diverse situatii din trecut,
tehnica "reflectarii sistematice asupra experientei" se dovedeste un instrument eficient in
promovarea unei atitudini de incredere in fortele propri si in cresterea stimei de sine. Se
evalueaza interesele profesionale, aptitudinile si trasaturile de personalitate, aspiratiile si valorile
personale si se discuta asupra importantei acestor factori in alegerea traseului educational si
profesional.
A treia etapa in procesul de consiliere privind cariera consta in explorarea unor noi perspective
asupra problemelor identificate (ex., convingeri irationale). In cadrul acestei etape rolul
consilierului este acela de a-l ajuta pe subiect sa realizeze o evaluare realista a expectantelor si
aspiratiilor sale si examinarea discrepantei dintre convingerile si actiunile sale. Remodelarea
convingerilor irationale ale subiectului presupune identificarea asumptiilor dezadaptative legate
de oportunitatile educationale si ocupationale, concomitent cu oferirea de catre consilier a unor
informatii de specialitate, actualizate si adaptate situatiei particulare a subiectului.
Informatiile trebuie sa aiba forta de a sustine efortul de planificare a urmatoarelor etape din
cadru1 carierei profesionale. Aceasta presupune identificarea asumptiilor dezadaptative legate de
lumea ocupationala, concomitent cu oferirea de catre consilier a unor informatii de specialitate,
actualizate si conforme cu situatia particulara a subiectului. Se aleg alternative educationale si
profesionale care trec printr-un proces de explorare si evaluare urmarind criteriile relevante:
conditiile cerute, consecintele alegerii uneia dintre ele, beneficiile si costurile fiecareia, influenta
asupra modului de viata, al nivelului de responsabilitate si al stresului, etc.
Ultima etapa consta in stabilirea unei strategii de lucru si a planului de implementare a acesteia.
Se stabilesc scopurile ce trebuie atinse, care trebuie sa se caracterizeze prin claritate,
specificitate, realism si masurabilitate, ca si pasii ce trebuie urmati pentru implementarea
planului. Consilierul construieste de asemenea un sistem de evaluare a progreselor inregistrate de
individ, in functie de care se pot realiza ajustari ale strategiilor de actiune. SE foloseste deseori
un calendar al actiunilor care se dovedeste extrem de eficient in acest sens. Este important ca
subiectul sa aiba capacitatea de a actiona pe cont propriu pentru un management eficient al
carierei sale.
Etapele identificate de J.R. Kidd se pot subsuma celor trei etape descrise de Costin (1998)
pentru un proces de consiliere pentru cariera si anume: etapa exploratorie, etapa decizionala si
etapa actionala. Etapa exploratorie consta in identificarea trebuientelor subiectului, a obiectivului
urmarit, precum si a stadiului in care se afla in realizarea traseului educational sau profesional.
4
Aceasta etapa presupune si evaluarea capacitatilor personale ale individului prin explorarea
aptitudinilor, intereselor si aspiratiilor sale profesionale. Rezultatele sunt analizate prin raportare
la obiectivele exprimate de subiect la debutul procesului de consiliere.
A doua etapa are in vedere generarea de alternative de solutionare a problemelor cu care se
confrunta subiectul. Etapa decizionala presupune atat evaluarea costurilor si beneficiilor fiecarei
alternative identificate, cat si a impactului acestora asupra modului de viata al individului.
Decizia apartine subiectului, rolul consilierului fiind acela de a spori eficienta persoanei in
alegerea optiunii.
Etapa actionala consta in stabilirea unei strategii de actiune, conforma cu decizia luata, care sa-i
permita subiectului atingerea obiectivelor propuse. Se analizeaza periodic progresele inregistrate
in implementarea planului de actiune luandu-se in considerare constrangerile personale si
conjuncturale. Aceasta etapa asigura viabilitate deciziei luate si in acelasi timp se constituie intro masura a profesionalismului consilierului.
1. Modele personaliste.
La inceputul secolului simpla concordanta dintre persoana si mediul muncii a reprezentat baza
conceptuala pentru orientarea pe baze stiintifice a indivizilor spre o anumita cariera profesionala.
Modelul teoretic ce a stat la baza activitatii agentiilor de consiliere vocationala (model elaborat
de Parsons, 1909) consta in trei asumtii:
- oamenii sunt diferiti
- mediile muncii sunt diferite
- exista posibilitatea ca prin studiul acestora sa gasim similaritati care determina potrivirea
individ -; mediul muncii.
Ca urmare a acestor asumtii, accentul se punea pe oferirea de date cat mai valide despre individ
si mediul muncii, ceea ce a dus la dezvoltarea testelor psihometrice de aptitudini si interese.
Modelul potrivirii dintre persoana si mediul muncii a fost dezvoltat ulterior si de alti autori,
cum ar fi Rodger (1952), in Anglia sau Holland (1959, 1973, 1985) in SUA. Modelul lui Holland
este insa unul mult mai complex. Acesta incearca sa explice comportamentul vocational al
indivizilor pornind de la aspecte legate de interesele profesionale, competentele si dispozitiile
individului, ceea ce, in contextul unei consilieri vocationale holiste, ofera informatii pertinente
pentru o persoana aflata in fata unei optiuni profesionale sau confruntata cu o schimbare in viata
profesionala.
Optiunea profesionala este privita prin urmare ca o expresie a personalitatii individului, care
optand pentru o anumita profesie opteaza in fond pentru un mod de viata, un rol si un status
social bine delimitate. Cu cat gradul de congruenta (suprapunere) intre individ si mediul
ocupational este mai mare cu atat creste sansa de satisfactie profesionala, stabilitate si succes
profesional. Prin aceasta, modelul lui Holland furnizeaza un suport teoretic substantial pentru o
abordare diagnostica a orientarii pentru cariera. Din aceasta perspectiva, o sarcina importanta a
consilierului pentru cariera este testarea intereselor si determinarea gradului de congruenta cu
alegerea facuta.
Modelele personaliste au fost criticate datorita caracterului lor static in abordarea problemelor
legate de cariera si a insensibilitatii la impactul factorilor sociali si economici in determinarea
comportamentului vocational (Kidd, 1996). Aceste modele nu investigheaza modul de evolutie al
unei persoane intr-un mediu ocupational incongruent si nici rolul pe care il detine socializarea
din cadrul organizatiei in determinarea satisfactiei profesionale si al cresterii congruentei.
O serie de modele au aparut ca reactie la aceste neajunsuri.
2. Modele dinamice.
Modelele developmentale sau dinamice au la baza ideea ca dezvoltarea unei cariere presupune
parcurgerea mai multor etape, pe parcursul desavarsirii identitatii vocationala. Un loc important
in cadrul acestor modele revine procesului actualizarii imaginii de sine, conceptualizata ca o
rezultanta a interactiunilor continue dintre factorii individuali si cei situationali. Super (1957)
considera ca preferintele si competentele vocationale ale indivizilor se modifica in permanenta,
la fel ca si situatiile in care traiesc si muncesc. Odata cu trecerea timpului si acumularea de noi
experiente, indivizii isi dezvolta noi interese.
Actualizarea imaginii de sine a individului presupune parcurgerea unor stadii evolutive, de la
stadiul de crestere, la explorare, stabilizare, conservare si apoi retragere, in cariera profesionala.
Fiecarui stadiu al dezvoltarii individuale ii corespunde o secventa adaptativa alegere-ajustare,
care presupune o interactiune dinamica, adesea ordonata si previzibila, intre persoana si mediul
in care isi desfasoara activitatea.
Stadiile dezvoltarii vocationale impun cerinte diferite procesului de consiliere pentru cariera,
avand in vedere etapele diferite de actualizare a imaginii de sine a individului. Unul din
principalele domenii de interventie ale consilierului este asistarea tranzitiei de la un stadiu la
altul, iar in interiorul stadiilor de dezvoltare a carierei, asistarea individului in dezvoltarea
imaginii de sine, prin raportarea continua a aspiratiilor sale profesionale la realitate. Obiectivul
final al consilierii consta in sustinerea indivizilor in luarea unei decizii profesionale constiente si
informate.
O atentie speciala in cadrul procesului de consiliere in cariera se acorda influentei factorilor
familiali, culturali si economici asupra evolutiei profesionale a individului. Fiecare dintre aceste
categorii de factori poate avea o influenta facilitatoare sau frenatoare in cristalizarea preferintei
vocationale si in adaptarea individului la mediuJ profesional ales.
3. Modelul cognitiv al consilierii pentru cariera (Peterson, Sampson si Reardon, 1991)
Pornind de la ideea ca disfunctionalitatea cognitiva are efecte negative asupra comportamentului
decizional si a emotiilor individului, modelul cognitiv al consilierii in cariera postuleaza
existenta unei relatii de cauzalitate directa intre eficienta in luarea deciziilor, pe de o parte, si
solutionarea problemelor legate de cariera, acuratetea procesarii informatiei despre sine si
problematica ocupationala, planificare si abilitati decizionale, pe de alta parte. Cunoasterea de
sine face referire la modul in care individul isi percepe sistemul personal de interese, valori si
7
modele pentru consilierea privind cariera. Teoriile personaliste au implicita ideea inertiei in
evolutia intereselor si a lumii ocupatiilor, or individul trebuie sa manifeste initiativa si
creativitate deoarece sarcinile si exigentele muncii se afla intr-o continua schimbare.
Este necesar astfel ca intr-un proces de consiliere privind cariera sa se abordeze probleme ca:
locusul controlului (factorii personali si contextuali care influenteaza evolutia carierei),
obstacolele (elementele cu caracter frenator care se interpun in ca1ea atingerii obiectivelor
profesionale), abilitatile (capacitati care se cer dezvoltate), motivatia (variabilele care asigura
caracterul activator), relatiile interpersonale (abilitatile de relationare pozitiva cu ceilalti),
schimbarea (modalitatile de identificare a unui nou loc de munca), avansarea ( strategiile ce se
cer implementate pentru asigurarea succesului in cariera), retragerea (modul de pregatire a
pensionarii).
Krumboltz (1996) pune in centrul modelului sau principiile teoriei invatarii conform carora
scopul consilierii nu este acela al punerii unui diagnostic, ci al identificarii nivelului de invatare
pe care il manifesta un individ la un moment dat. Acesta reprezinta punctul de plecare pentru
initierea unor noi experiente de invatare. Instrumentele stiintifice utilizate in cadrul acestor
modele trebuie sa identifice domeniile de interes pe care persoana nu a reusit sa le exploreze
suficient, sa-l determine pe individ sa-si reconsidere convingerile false despre cariera, sa permita
identificarea acelor valori care sunt generatoare de conflict si sa asigure elementele de baza in
elaborarea unor strategii de modificare a comportamentelor dezadaptative. Rolul consilierului
este de a-l invata pe individ cum sa-si sporeasca sansele de succes in viata, prin ajustarea
continua la realitatea profesionala aflata intr-o continua schimbare.
5. Modelul lui Herr (1996)
Modelul lui Herr are la baza conceptul de "flexibilitate personala"', inteleasa ca abilitatea
generala a individului de a-si renegocia continuu pozitia ocupationala in functie de oportunitatile
profesionale existente. Teoria managementului carierei raspunde noilor cerinte de orientare
impuse de o piata a muncii in continua schimbare. Aceasta ia in considerare nevoia de
constientizare a necesitatii de dezvoltare permanenta pe care o impune flexibilitatea pietei
muncii, cunoasterea pietei de forta de munca, monitorizarea permanenta a situatiei in care se afla
individul din punct de vedere emotional si coping cu incertitudinea si lipsa de securitate.
Un concept important in cadrul modelului propus de Herr este cel al demnitatii individuale.
Scaderea continua a ofertei locurilor de munca, cresterea ratei somajului si redefinirea conditiilor
ce se cer indeplinite pentru ocuparea unui post sunt doar cativa factori care vor atenta la
demnitatea individuala. Rolul consilierii in acest context este de a determina constientizarea
10
Concluzie
Consilierul poate fi util clientului in probleme precum alegerea sau gasirea unui loc de munca
sau adaptarea la cerintele postului sau climatului din organizatia din care face parte. El poate
ajuta clientii sa ajunga la o mai buna intelegere a propriei persoane si a pietei muncii, sa coreleze
propriile interese si talente cu solicitarile asociate diferitelor oportunitati ocupationale.
11
12