Interpretarea Sfintei Scripturi

Interpretarea Sfintei Scripturi

Redactata sub inspiratia Duhului Sfant de diversi aghiografi (scriitori sfinti) - intr-un larg
"interval de timp (sec. al XIII-lea i.Hs. - sf. sec. I d.Hs.) - si codificata de Biserica, Sfanta
Scriptura e o dubla colectie de carti, Vechiul Testament si Noul Testament, corespunzand celor
doua principale etape ale revelatiei dumnezeiesti in istorie sau legaminte incheiate intre
Dumnezeu si Israel, Biblia da marturie despre facerea lumii si a omului de catre Dumnezeu,
despre cadere si istoria mesianica, despre Hristos si intemeierea Bisericii.
Termenii clasici vizeaza doua aspecte diferite: latinescul Scriptura indica fixarea in scris a
adevarului, iar grecescul Biblia arata colectionarea textelor. Primul termen trimite la contextul in
care s-au realizat aceste consemnari, Sfanta Traditie, iar al doilea la autoritatea care le-a
codificat, Biserica.
Vechiul Testament are 39 de carti canonice (integral inspirate), la care se adauga cea 14 carti si
fragmente necanonice (partial inspirate sau a caror inspiratie este indoielnica), recomandate insa
de Biserica drept "bune de citit". Trebuie sa remarcam faptul ca Biserica Romano-Catolica le
confunda pe cele necanonice cu cele canonice, in timp ce protestantismul renunta la primele.
Noul Testament are 27 de carti canonice. Dupa continut, exista trei tipuri de scrieri biblice:
istorice {Facerea, Faptele Sfintilor Apostoli etc), poetice-doctrinare (Iov, Epistola catre evrei
etc.) si profetice (Isaia, Apocalipsa etc).
Cele doua Testamente se afla intr-o relatie organica. Mantuitorul arata ca nu a venit sa strice
Legea (Vechiul Testament), ci sa o desavarseasca (cf. Matei, 5, 17), iar Sfantul Pavel spune ca
"Legea e sfanta" si "duhovniceasca" (cf. Romani, 7, 12 si 14). Intreaga Scriptura graviteaza in
jurul persoanei Domnului nostru Iisus Hristos, predicat intai ca Facator si apoi ca Mantuitor al
lumii. Acesta e motivul pentru care Biserica dezvaluie taina Vechiului Testament in Hristos si
taina prezentei lui Hristos in Vechiul Testament: pe de o parte, se afirma ca "sfarsitul legii este
Hristos, spre indreptarea oricui crede" (Romani, 10, 4), iar pe de alta ca "nu poate ajunge cineva
la viata vesnica de nu va scormoni ca pe o comoara litera Legii, cautand in ea margaritarul
ascuns, adica pe Hristos" (Sfantul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, 1).
Marturie a revelatiei dumnezeiesti in istorie, Biblia e privita diferit de cele trei Biserici istorice ortodoxa, romano-catolica si protestanta.
Conceptia ortodoxa
Nascuta in sanul Traditiei, consemnata in Duhul Sfant si colectionata de Biserica - spatiul prin
excelenta al Duhului Sfant (cf. Faptele apostolilor, 2) - Scriptura nu poate fi interpretata autentic
decat de Biserica in Duhul Sfant si din perspectiva Traditiei. Scrisa in Duhul Sfant (cf. II Petru,
1, 21), Biblia nu-si descopera sensul duhovnicesc si integral decat in Duhul Sfant (cf. II Petru, 1,
20), prin exegeza Bisericii in care sufla Duhul lui Hristos si care de aceea este "stalp si temelie a
adevarului" (cf. I Timotei, 3, 15; cf. Ioan, 14, 26). Sfantul Grigorie Teologul afirma ca Biserica

se apropie de Scriptura numai "indraznind in Duhul Sfant" (A treia cuvantare teologica, 1); orice
lectura neduhovniceasca a Bibliei este lipsita de evlavie, superficiala si ignoranta in ce priveste
sensul unitar al acesteia.
Spunand ca Biserica este interpreta Scripturii, intelegem ca intreaga Biserica, cler si credinciosi,
in comuniune cu Hristos, Adevarul si Capul ei (cf. Matei, 28, 20; Ioan, 14, 16; Efeseni, 4, 15-16),
in Duhul Sfant, participa la aceasta lucrare de intelegere autentica si integrala a Scripturii.
Aceasta eclesialitate a interpretarii revelatiei este evidenta in faptul ca nici un sinod ecumenic nu
a fost recunoscut ca atare decat prin consensul intregii Biserici. Celebra enciclica a patriarhilor
rasariteni din anul 1848, care il viza pe papa Pius al IX-lea, afirma ca numai poporul lui
Dumnezeu e garant al adevarului. Numai Biserica, in ansamblul ei theandric dispune de harisma
infailibilitatii, ca prelungire in Duhul Sfant a lui Hristos - Adevarul intrupat si preaslavit.
Interpretarea eclesiala, ca expresie a constiintei comunitare si divino-umane a Bisericii,
presupune si incadrarea intr-o continuitate exegetica - Sfanta Traditie. Sfantul Atanasie cel Mare
spune ca "sfintele Scripturi inspirate de Dumnezeu ajung pentru vestirea adevarului. Dar sunt si
multe scrieri alcatuite despre acestea de fericitii nostri dascali, iar cel care le citeste va cunoaste
talcuirea Scripturilor" (Cuvant impotriva elinilor, 1). Biserica recunoaste in operele Sfintilor
Parinti - care "nu au citit Scripturile dumnezeiesti fara sarguinta si superficial, ci au despicat
litera si au patruns in ea, invrednicindu-se sa vada frumusetea ascunsa inlauntrul ei" (Sfantul
Grigorie Teologul, A cincea cuvantare teologica, 21) - interpretarea cea mai propriu traditionala a
Bibliei. De aceea refuza apropierile individuale -"nu de la Parinti" (Sfantul Atanasie cel Mare,
Primul cuvant contra arienilor, 8) - de taina pp, exegezele subiective si profane ale acesteia (cf. II
Petru, 3, 16). Chiar si in mult-disputatul caz al intalnirii dintre diaconul Filip si dregatorul
etiopian (cf. Faptele apostolilor, 8, 26-39), misionarul crestin aduce nu propria interpretare, ci
exegeza traditionala a Bisericii care il descopera pe Hristos si in taina Vechiului Testament.
Spatiul cel mai propriu in care Biserica realizeaza interpretarea Scripturii e Sfanta Liturghie. In
prezenta intregii Biserici - fapt exprimat in dispunerea miridelor pe disc -, Adevarul se daruieste
verbal si euharistic, se manifesta personal in adunarea (synaxis) sfanta, Liturghia devenind
expresia doxologica a acestuia (cf. Luca, 24, 30-31). Aici se savarsesc lectura si interpretarea
Bibliei, sub razele de foc ale Duhului Adevarului, pentru ca aici se intrunesc in cel mai inalt grad
aspectul comunitar si aspectul divinouman ale constiintei eclesiale, prin care Biserica depaseste
orice subiectivism si superficialitate. Acest fapt e afirmat categoric de Sfantul Irineu de Lyon:
"invatatura noastra e conforma euharistiei, iar euharistia o confirma" (impotriva ereziilor, IV, 18,
5). In Liturghie se descopera sensul Scripturii - de iubire intre Hristos si Biserica Sa. Mai mult, in
Sfanta Liturghie - Cuvantul devenind trup - se descopera faptul ca Biserica nu se intemeiaza pe
vreo ideologie pentru ca Adevarul e Viata. In felul acesta, credinta exprima si fundamenteaza
experienta Bisericii in Hristos si in Duhul Sfant. Exegeza liturgica a Scripturii este aprofundata si
predicata ulterior prin teologia Bisericii, servind vietii Bisericii.
Exista o similitudine intre metoda stiintifica de stabilire a adevarului si metoda teologiei
ortodoxe. O certitudine stiintifica se stabileste prin doua criterii sau instante. Prima instanta e
"jocul complex in care experientele si teoriile se reclama si se fecundeaza reciproc" iar a doua
este "chiar comunitatea stiintifica" in sanul careia apare "consensul" sau "standardul acceptat"
(cf. SC, pp. 207-208). Altfel spus, e vorba de "postulate, (de) recursul la experienta, (de) rolul
determinant al consensului". Diferenta intre metoda teologiei ortodoxe si metoda stiintifica (la fel

de "eclesiala") e ca in timp ce paradigmele si certitudinile stiintifice tin de o constiinta

comunitara, credinta Bisericii este expresia unei constiinte nu doar comunitara, ci si
divinoumana. Stiinta inainteaza spre adevar sau mai precis spre o conceptie unificata a realitatii,
orientata fiind spre viitor, in timp ce Biserica lui Hristos-Adevarul aprofundeaza experimental in contexte diferite - Adevarul pe care deja il cunoaste dar pe care nu-l cunoaste inca deplin.
Biserica a primit Adevarul pe care il traieste "experimental" in laboratorul Liturghiei, iar stiinta si
filosofia il cauta ca si cand nu s-ar fi aratat. Altfel spus, diferenta e de perspectiva: teocentrism si
antropocentrism.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu
Pr. Dr. Doru Costache

Citirea Sfintei Scripturi

Pentru Sfintii Parinti, Sfanta Scriptura este Hristos, pentru ca fiecare cuvant din ea ne indreapta
spre Cel ce le-a vestit. Astfel, inainte de orice citire din ea, este nevoie de rugaciune ca
Dumnezeu sa ni Se descopere. Sfantul Marcu spune: Evanghelia este inchisa pentru eforturile
omenesti, deschiderea ei este darul lui Hristos. Aceste cuvinte ale Sfantului Marcu sunt intarite
de Evanghelistul Luca Hristos le talcuia intelesul Scripturilor (Lc. 24, 27). Asadar gradul meu
de intelegere a Scripturii nu sta in pregatirea mea intelectuala, ci este dat in functie de unirea mea
cu
Hristos.
Biserica Ortodoxa marturiseste ca adevaratul intrepret al Scripturii este Biserica: cler si
credinciosi in comuniune cu Hristos. Spatiul cel mai propriu in care Biserica realizeaza
interpretarea Scripturii este Sfanta Liturghie, unde omul cunoaste nu intr-un mod despartit de
Trup, ci ca membru al Trupului, ca om liturgic. Biserica Romano Catolica a ajuns sa desparta
teologia de Liturghie si sa vada in ierarhie adevaratul interpret al Scripturii. Iar protestantismul,
prin reactie fata de invatatura catolica, a afirmat ca Biblia se interpreteaza singura. In acest caz,
protestantismul sustine ca orice credincios, inspirat de Duhul Sfant, poate sa spuna despre
Scriptura
ceea
ce
ea
insasi
spune
despre
sine.
Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca Hristos nu Se talcuieste pe Sine decat in Duhul Sfant,
caci nimeni nu cunoaste tainele lui Dumnezeu, decat numai Duhul lui Dumnezeu (1Cor. 2, 11).
Prin acest Duh primim diverse intelesuri ale cuvintelor Sale, potrivit nivelului nostru de
intelegere duhovniceasca. Iar Duhul Sfant este Duh al comuniunii, de aceea numai impreuna,
unit cu ceilalti si cu Hristos, avem sansa de a nu interpreta Scriptura intr-un chip ratacitor.
Este adevarat ca in spatiul ortodox, Sfanta Scriptura se citeste mai putin acasa. Si asta nu se
intampla pentru ca ortodocsii nu stiu sa citeasca, ci pentru ca doresc sa traiasca cuvantul, sa se
hraneasca cu el, nu sa-l depoziteze in minte. De aceea crestinul ortodox alearga atunci cand are o
problema la Biserica, la duhovnic, pentru ca stie ca trebuie sa citeasca si sa asculte cuvantul lui
Hristos din launtrul Trupului Sau, in Biserica. Si asa reuseste sa citeasca Scriptura, nu pe
dinafara, ci pe dinlauntru.

NECESITATEA STUDIERII SF. SCRIPTURI

Lectura i meditaia asupra lecturii este un exerciiu cotidian al dumneavoastr, nu este ceva nou. Zilnic
parcurgei zeci de pagini de literatur variat: tiinific, tehnic, filozofic, beletristic, de anticipaie,
politic i cte alte variante poate avea cuvntul scris. Alegerea lecturilor dumneavoastr ine de muli
factori: profesie, educaie, opiuni de natur intelectual, afectiv, voliional, de ndemnuri luntrice sau
venite din afar, astfel nct cu greu am putea rspunde de ce nu toi citim acelai cri i de ce nu toi le
interpretm la fel, dect n cazul unor cerine ale nvmntului i profesiei.
i totui este o carte, Biblia, a crei lectur este necesar pentru oricare om, din aceast mare categorie
a lumii de azi, lumea cretin: o lectur meditativ care trebuie s ne nsoeasc pe tot parcursul vieii,
cci pildele rostite de Mntuitorul constituie o lectur plin de nvminte i colarilor mici, iar tinerilor, ca
i vrstnicilor le este necesar aceast lectur pentru nelegerea rostului i locului pe care l are viaa
noastr - mai ales c azi ni se propun sumedenie de consideraii, cele mai multe aberante i false - deci
care este rostul i locul omului n univers ? Din capul locului afirmm c Sf. Scriptur este cea mai
cuprinztoare lectur, care rspunde tuturor ntrebrilor ce ni le punem i care d cele mai bune
rspunsuri la aceste ntrebri. Este o carte de filozofie general i de conduit practic necesar i
omului de cultur i omului de rnd, necesar tuturor vrstelor, scris sub inspiraia Duhului Sfnt.
S ncerc s rspund acestor ntrebri: de ce este absolut necesar ca Biblia constituie lectura noastr
nentrerupt de la nvarea alfabetului i pn la sfritul vieii noastre ?
Viaa omului lipsit de lumina Sf. Scripturi este o via de orbecial i de blbial, Sf. Scriptur are mai
muli autori cunoscui i altul esenial, Duhul Sfnt, care face ca aceste cri s constituie o unitate. n ce
const aceast unitate ? Este rspunsul la ntrebarea: condiia omului n raport cu sine nsui, n raport cu
ceilali oameni, n raport cu universul, n raport cu categoriile spaiului i timpului, n raport cu Divinitatea.
O parte din crile Vechiului Testament, sunt foarte vechi, i nici cele ale Noului Testament nu sunt prea
proaspete, deoarece filele lor au fost nvechite de patina celor dou milenii; dar, cu toate acestea,
nvtura lor rmne la fel de proaspt, la fel de actual, dei suntem tentai s afirmm c lumea a
evoluat i ne extaziem n faa spectacolului civilizaiei moderne.
Biblia este o carte de actualitate, actualitate care are vechime i care are viitor. De ce ? Pentru c Biblia
este o carte de cluz: citirea zilnic a unor pagini scripturistice ne ajut s avem n preajma noastr, n
sufletul i n viaa noastr, pe Dumnezeu prin Duhul Sfnt, Cel care a inspirat crile Bibliei.
Dar nu numai att: paginile sale ne ndreapt privirea ctre Dumnezeu, cruia i putem cere ajutor s ne
cluzeasc gndurile, simirea i aciunea.
Biblia este o carte de nvtur: citind-o I cunoatem mai bine pe Dumnezeu i lucrul minilor Sale,
universul, n centrul cruia ne-a creat pe noi, oamenii. Din citirea Bibliei putem s-L cunoatem pe
Dumnezeu ca i planurile Sale fa de om.
Crile Sf. Scripturi ne descoper nelepciunea n sensul cel mai cuprinztor, expresia gndirii i a
experienei umane, individuale i istorice, a umanitii, cluzite de inspiraia divin.
De aceea n Biblie gsim sprijin i ndrumare pentru toate ncercrile la care suntem supui de voina
celui ru. Exemplul l avem de la nsui Mntuitorul lisus Hristos: cnd diavolul I ispitete zicndu-I c
dac este Fiul lui Dumnezeu s prefac piatra n pine, lisus i rspunde cu texte din Vechiul Testament la
fel la ispitirea cu stpnirea asupra mpriilor lui, la fel cu ispitirea privind biruina asupra legii gravitii,
cnd i cere s se arunce de pe aripa templului. La toate aceste ispitiri diavoleti lisus le contrapune texte
din Sf. Scriptur, Dac lisus, care era Fiul lui Dumnezeu i care, incontestabil ar fi avut i alte mijloace de
a rspunde ispitirilor, insinurile diavolului, cu att mai mult noi, oamenii, care avem permanent tulburri,
ndoieli, ispite, vom putea s le ndeprtm dac facem apel la lectura Sf. Scripturi.

Ambele pri ale Sf. Scripturi, i Vechiul i Noul Testament, n foarte multe texte vorbesc despre
necesitatea citirii cuvntului biblic.
Despre luminarea minii i veselia inimii care i-o aduce Biblia vorbete psalmistul: "Prin ce i va ndrepta
tnrul calea sa ? Prin pzirea cuvintelor Tale" (Ps.118:9) "Fclie picioarelor mele este legea Ta i lumin
crrilor mele" (Ps.118: 105). "Cele de bun voie ale gurii mele binevoiete-le, Doamne, i judecile Tale
m nva".
Dar i Sf. Ap. Pavel, n Epistola ctre Timotei consun cu cele artate de psalmist cnd spune: "Tu ns
rmi n cele ce ai nvat i de care eti ncredinat, deoarece tii de la cine le-ai nvat. i fiindc de
mic copil cunoti Sf. Scripturi, care pot s te nelepeasc spre mntuire, prin credina cea ntru Hristos
lisus (2 Timotei 14:16).
Pentru c Biblia este inspirat de Dumnezeu, autorii Crilor Sfinte au scris sub inspiraia Duhului Sfnt,
de aici putina de generalizare, de sintetizare, de concluzionare, cu caracter de universalitate n timp i
spaiu. Cu aceast idee i ncepe David primul Psalm: "Fericit brbatul care n-a umblat n sfatul
necredincioilor i n calea pctoilor nu a stat i pe scaunul hulitorilor n-a ezut, ci n legea Domnului e
voia lui i n legea Lui va cugeta ziua i noaptea; ci va fi ca un pom rsdit lng izvoarele apelor, care
rodul su va da la vremea sa i frunza lui nu va cdea i toate cte va face vor spori". Ca i Sf. Pavel
ctre acelai Timotei: "Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre nvtur, spre
mustrare, spre ndreptare, spre nelepirea cea ntru dreptate, astfel ca omul s fie desvrit, bine
pregtit pentru orice lucru bun".
Ai sesizat probabil foloasele Sf. Scripturi sintetizate de Sf, Ap, Pavel:
1

nelepire, dar o nelepire n dreptate, nu o nelepire pe care i-o arog nu tiu care gnditori
sau sistem filozofic, social, ci nelepire n dreptate;

nvtur, adic cunoatere;

mustrare, moral individual i social;

ndreptare, sensul cunoaterii i moralei omului.

Am amintit c Biblia a fost folosit frecvent de Mntuitorul lisus Hristos; El o cunotea n profunzime, fiind
punctul central al studiilor i meditaiilor Sale, nainte de a ncepe propovduirea, aa cum ne confirm Sf.
Ev. Luca, cnd, relatnd ntlnirea lui lisus cu cei doi Apostoli n drum spre Emaus, la nedumeririle celor
doi privind evenimentele legate de procesul, rsptignirea, ngroparea i nvierea, lisus S-a revelat ca Cel
nviat "ncepnd de la Moise i de la toi proorocii le-a tlcuit lor din toate Scripturile cele despre El" (Luca
24:27). Sau David, n al 2-lea Psalm: "i acum mprai, nelegei ! nvai-v toi care judecai pmntul!
Luai nvtur, ca nu cumva s se mnie Domnul i s pierii din calea cea dreapt, cnd se va aprinde
degrab mnia Lui?" i mprailor - considerai pe atunci vrful nelepciunii i cunoaterii umane - le este
necesar cunoaterea voinei lui Dumnezeu, respiraia ntregii Sf. Scripturi.
Biblia ndestuleaz n totalitate aspiraiile cele mai nobile ale fiinei umane i este o cluz n viaa
tuturor, n viaa tineretului, cci zice psalmistul: "Prin ce i va ndrepta tnrul calea sa ? Prin pzirea
cuvintelor Tale" la care Sf. Ev. Ioan adaug: "Acum voi suntei curai pentru cuvntul pe care vi l-am spus"
(loan 15:3).
n Faptele Apostolilor este relatat un episod n care Sf. Ap. Pavel, n Atena, propovduind nvtura
cretin a strnit interesul atenienilor, nu numai a oamenilor de rnd, ci i al nvailor. S citim episodul:
"lar unii dintre filozofi, epicurei i stoici discutau ntre ei i ziceau: "Ce vrea oare s ne spun acest
semntor de cuvinte ?" Iar alii ziceau:"Se pare c este vestitor de dumnezei strini." i lundu-l cu ei, lau dus n Areopag, zicnd: "Putem s cunoatem i noi ce este aceast nvtur nou grit de tine ?
Cci tu aduci la auzul nostru lucruri strine". Ap. Pavel a rspuns astfel: "Brbai atenieni, strbtnd

cetatea voastr i privind locurile voastre de nchinare, am aflat i un altar pe care era scris: Dumnezeului
necunoscut. Deci, pe cel pe care voi, necunoscndu-L, l cinstii, pe acesta I vestesc eu vou" (Fapte
17:18-23).
Aceast nedumerire a filozofilor atenieni, din vremea Sf. Pavel, este impasul la care au ajuns gnditorii
din totdeauna. i unii au recunoscut impasul gndirii fr Dumnezeu, iar alii au creat sisteme proprii, pe
care adversarii le-au combtut i drmat, care la rndul lor au fost drmate de alii i aa s-a creat
istoria filozofiei umane, neputincioas n a rspunde pietrei filozofale: de unde suntem i ncotro mergem.
Rspunsurile lor, cele mai competente, din pcate ramnd incomplete, dac nu pornesc de la nvtura
biblic inspirat de Dumnezeu prin Duhul Sfnt.
Singurul rspuns al ntrebrilor privind condiia uman rspuns complet, nesupus schimbrilor timpului,
universal i venic - este cel pe care ni-l dau Crile Sf. Scripturi, pentru c prin glasul au torilor lor David,
Solomon, Profei ai Vechiului Testament sau Sf. Apostoli din Noul Testament, griete nsui Dumnezeu.
De aceea n centrul Bibliotecii noastre, n centrul lecturilor noastre, trebuie s stea Sfnta Scriptur.
S-ar putea pune i ntrebarea dac Biblia este accesibil tuturor cititorilor ? Poate fi neleas i
interpretat de oricine ?
Biblia conine multe noiuni istorice, geografice, filozofice, morale, tiinifice, etc. care nu stau la ndemna
oricrui cititor. i sigur c, nedispunnd de cunotinele necesare nelegerii, cunoaterii adevrate, pot
interveni i au intervenit - interpretri i nelegeri greite. Diversitatea bisericilor neoprotestante n lume,
care se pretind c au pornit de la Biblie este o realitate. Interpretrile variate pornesc uneori de la
nenelegere i mai cu seam de la interpretri fragmentare. Biblia este un tot unitar. Abstragerea din
acest tot poate duce la concluzii de la care pornesc erorile. De aceea trebuie s apelam la cei care s-au
ocupat profund i competent, n decursul vremii cu exegeza textelor sfinte, care constituie de fapt
nvtura marilor confesiuni cretine: ortodox, catolic, protestant, care au explicat i au concluzionat
nvtura cretin recunoscnd autoritatea autorilor crilor Sf. Scripturi, care au scris sub inspiraie
divin.
De aceea cred c studierea Bibliei, de care beneficiem cei de fa n Biserici, are i acest merit: s ne
trezeasc interesul pentru lectura biblic, cu consecine dintre cele mai bune privind rspunsul la
ntrebarea fundamental a existenei noastre umane: ce suntem, de unde venim i ncotro mergem ? Ne
rspunde Duhul Sfnt prin Crile Sf. Scripturii.
Dumnezeu s ne ajute s putem nelege, n lumina nvturii cretine, rspunsul exact i atunci viaa
noastr i preocuprile noastre i vor gsi i scopul i cile pe care s mergem ca s dobndim
mntuirea sufletelor noastre.

Sfintii Trei Ierarhi, interpreti ai Sfintei

Scripturi
Sfintii Trei Ierarhi, interpreti ai Sfintei Scripturi
Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur
Generalitati. Sfintii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur sunt
reprezentantii straluciti ai unei perioade bogate atat in dispute dar si in elaborari teologice de
mare valoare, din epoca patristica. Biserica i-a numit "stalpi ai Ortodoxiei" si "mari dascali" ai

crestinatatii, si pe buna dreptate: ei s-au remarcat atat ca pastori si misionari, cat si ca moralisti si
dogmatisti, aducand contributie valoroasa la limpezirea problemelor, pe atunci discutate trinitare, hristologice si pnevmatologice.
Nu mica insa este gloria lor ca exegeti; s-ar putea spune chiar ca renumele lor se datoreste, in
primul rand, modului in care au interpretat, prin cuvant si fapta, Sfanta Scriptura. Pentru ei,
Sfanta Scriptura a fost calauza in tot ceea ce au inteprins, temelie pe care au inaltat edificiul
teologiei dogmatice, izvor de principii pentru stralucita lor activitate pastorala, misionara si
sociala. Nascuti si crescuti in familii in care se cultiva evlavia si respectul fata de cartile sfinte,
viitorii ierarhi fac din Sfanta Scriptura abecedarul copilariei lor, iar mai tarziu obiectul
preocuparilor de toate zilele. O citesc mereu. O considera superioara oricarui produs literar pur
omenesc si cea mai buna calauza spirituala. In paginile ei gasesc raspuns intrebarilor care din
totdeauna au muncit mintea crestina si problemelor pe care le ridica viata religioasa la tot pasul .
Vad insa lectura ei un mijloc de automodelare si un dialog personal intre Dumnezeu si omul
credincios de la care acesta se intoarce, ca si inspiratul Moise, luminat si radios.
De aceea, in entuziasmul lor sfant, o aseamana cu un izvor de ape vii, cu izvoare de intelepciune,
cu o comoara, cu pietre de mare pret, cu pavaza impotriva pacatelor si cu poarta prin care se intra
in imparatia cerurilor. Rezultat al acestei zabave asupra textului Sfintei Scripturi sunt reusitele
lor comentarii, ca si celelalte opere, de diferite nuante, dar de inspiratie biblica. De la operele
strict exegetice, pana la cele cu continut practic, la prima vedere fara vreo legatura cu Sfanta
Scriptura, - toate sunt intemeiate din abundenta pe texte scripturistice. Cadrul temporal nu ne
permite sa amintim pe fiecare dintre aceste lucrari in parte; insa, pentru formarea unei idei
generale, amintim pe cele mai importante. Mentionam, in primul rand ca Sfantul Ioan Gura de
Aur, corifeul exegetilor orientali, a rostit peste 550 de omilii asupra celor mai multe carti ale
Vechiului si Noului Testament - consemnate in scris de tahigrafi - si a compus comentarii
sistematice asupra psalmilor, a profetilor Isaia si Daniil si a Epistolei catre Galateni. Acestora
trebuie sa li se adauge alte 55 de omilii, care, desi, nu apartin operelor pur exegetice, prezinta
totusi interes exegetic, prin temele biblice dezvoltate in ele.
Sfantul Vasile cel Mare a compus, cu caracter strict exegetic, 33 de omilii, insa acestora trebuie
sa li se adauge: a) operele ascetice, b) morale, c) regulele monahale, d) operele cu caracter
sistematic : cinci cuvinte impotriva lui Eunomiu, doua cuvinte la botez, tratatul despre Sfantul
Duh, Liturghia si trei dintre epistolele sale . Din opera Sfantului Grigorie de Nazianz, cel care pe
drept cuvant a fost supranumit "Demostenele crestin", pur exegetice sunt 10 cuvantari referitoare
la diferite nume si teme din Sfanta Scriptura si cateva fragmente din unele comentarii care s-au
pierdut. Acestora, insa, trebuie sa li se adauge, ca reprezentand interes exegetic, cele cinci
"cuvantari teolgice", toate poemele teologice si dogmatice, 29 dintre poemele morale, 22 dintre
poemele istorice si multe dintre epistolele sale.
Sfintii Trei Ierarhi despre Sfanta Scriptura
Conceptia Sfintilor Trei Ierarhi despre Sfanta Scriptura.
a) Asa cum spuneam, Sfintii Trei Ierarhi considera Sfanta Scriptura superioara oricarui produs
literar pur omenesc, o perla a literaturii universale. Superioritatea ei iese in evidenta atat din
bogatia ideilor cat si din frumusetea stilului in care a fost scrisa. Sfintii Capadocieni admira
tehnica oratorica a aghiografilor, iar Sfantul Ioan Gura de Aur, pretuieste indeosebi gratia
cuvantului simplu plin de sens si adevar.

b) Sfanta Scriptura detine aceasta superioritate din faptul ca este carte inspirata, ca desi redactata
in limbaj obisnuit, ea cuprinde si exprima cuvantul si voia lui Dumnezeu. Prin inspiratie inteleg
atat actiunea Duhului Sfant de iluminare a mintii aghiografului in vederea perceperii corecte a
realitatii inconjuratoare, cat si actiunea de transmitere a unor adevaruri supranaturale. De aceea
vad in Duhul Sfant pe autorul propriu-zis al Sfintei Scripturi, iar in aghiograf pe mijlocitorul
consemnarii ei in scris. Sfantul Duh lumineaza mintea aghiografului, ii da imbold la scris si il
asista tot timpul compunerii operei sale, iar aghiograful consemneaza cele inspirate dupa felul
intelegerii sale si a contemporanilor sai. Asistenta Sfantului Duh nu echivaleaza cu anihilarea
aghiografului, ci cu o dedublare a lui; aghiograful isi pastreaza in tot timpul independenta si
individualitatea. Acest lucru se observa, dealtfel, din modul diferit in care sunt redactate cartile
Sfintei Scripturi, corespunzator culturii si imprejurarilor de tot felul in care a trait autorul.
Referitor la extensiunea inspiratiei, Sfintii Trei Ierarhi afirma ca ea cuprinde toate cartile Sfintei
Scripturi, dar nu se extinde pana la expresii, cuvinte si litere. Prin urmare, admitand o inspiratie
de ansamblu, de idei, a tuturor cartilor Sfintei Scripturi, ei resping atat parerea inspiratiei partiale,
- doar a pericopelor care cuprind idei dogmatice si morale -, a Sfintei Scripturi, cat si parerea
inspiratiei verbale.
c) Sfanta Scriptura este o carte unitara, dat fiind ca unul este autorul ei, Duhul Sfant. Unitatea
Sfintei Scripturi iese in evidenta chiar si cand se face distinctie intre Vechiul si Noul Testament,
intrucat toate paginile Vechiului pregatesc atmosfera si se refera la Noul Testament. Sfantul Ioan
Gura de Aur prezinta aceasta unitate, asemenea relatiei care exista intre celula vie si organismul
uman. "Pentru ca dupa cum atunci cand, examinand o celula dintr-un organism, spune inaltul
Ierarh, vom gasi in ea toate elementele din care este compus organismul... tot asa, fiind vorba
despre Sfintele Scripturi, "vei gasi in fiecare parte a ei spiritul care o strabate".
In virtutea acestui fapt, Sfanta Scriptura nu se poate contrazice; inainte de oricare alt factor, ea
este prima care arunca lumina asupra pericopelor mai greu de interpretat. Convinsi ca ereticii au
cazut in rataciri tocmai pentru ca au interpretat trunchiat Sfanta Scriptura, Sfintii Trei Ierarhi
recomanda staruitor evitarea oricarei interpretari a textelor rupte de contextul in care se afla
incadrate sau straine de spiritul intregii Sfintei Scripturi. "Nu trebuie sa citim nici sa desprindem
spusele Sfintei Scripturi de textul care le incadreaza, nici sa le talcuim fara ajutorul celor
inrudite... Nu este lucru nesabuit, se intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur, ca, judecandu-ne la
tribunale, in probleme trecatoare, sa ne referim la... locuri, timpuri, cauze, persoane si la multi
alti factori, fiind insa vorba de chestiuni care privesc viata vesnica, sa examinam la intamplare
spusele Sfintei Scripturi ?". Contextul, prin urmare, arata sensul in care trebuie interpretata o
pericopa.
Insusirile care i se cer interpretului. - Sfanta Scriptura a fost adresata tuturor oamenilor, celor
invatati si celor nestiutori, si simplitatea limbii ne dovedeste cu prisosinta acest lucru. Evlavia si
virtutile patriarhilor, ca si ale multor altor eroi, stau la indemana oricui pentru a fi imitate.
"Pentru ca, vazand slabiciunea vointei noastre si usurinta de a aluneca in pacate, spune acelasi
inalt Ierarh, Stapanul nostru iubitor ne-a lasat ca antidot lectura Sfintelor Scripturi, cu care
indeletnicindu-ne continuu si reflectand la viata acelor mari si straluciti barbati, sa nu neglijam
virtutea, si evitand raul sa facem totul pentru a ne arata vrednici de acele bunuri de negrait".
Consecventi acestei pareri, Sfintii Trei Ierarhi fac deseori indemnuri ascultatorilor lor pentru a se
indeletnici cu lectura ei atenta. Cu toate acestea, constata ca in Sfanta Scriptura exista si lucruri
anevoie de inteles. Greutatea interpretarii anumitor pericope vine ca urmare a antitezei prea mari
existente intre inaltele adevaruri scripturistice si lipsa de maturitate spirituala a cititorilor. Alteori,

greutatea in interpretare provine din faptul ca, fiind redate de autor potrivit mentalitatii
contemporanilor sai, anumite pericope sunt dificil de inteles de cititorii de mai tarziu. In sfarsit,
neclaritatea unor pasaje face parte uneori din iconornia divina ; in felul acesta cititorul Sfintei
Scripturi este stimulat a reflecta mai mult asupra sensurilor ei.
De aceea, desi adresata si folositoare oricui, ea nu poate fi inteleasa si interpretata amanuntit
decat de cel anume pregatit. Acestuia i se cere, in primul rand, sa aiba credinta puternica in
Dumnezeu, in valoarea divina a Sfintei Scripturi si in misiunea divina a Bisericii a carei lucrare
trebuie s-o slujeasca chiar si interpretarea Bibliei. Dupa Sfintii Parinti, credinta este "dascalul
tuturor si fara ea nu putem face nimic". Sa aiba, apoi, mintea libera de idei preconcepute iar
inima sa nu-i fie robita patimilor. Sa fie un fervent practicant al rugaciunii si sa invoce ajutorul
Duhului Sfant ori de cate ori purcede la talcuirea Sfintei Scripturi. In sfarsit, sa aiba temeinice
cunostinte de introducere biblica. Prin notiuni de introducere biblica, Sfantul Ioan Gura de Aur
intelege cunostintele necesare referitoare la mediul geografic si istoric, ca si la cauzele religioase
care au concurat la compunerea scrierilor respective. Acestor notiuni Parintii Capadocieni le
adauga ca necesare cunostintele din domeniul istoriei biblice si profane, arheologice si
lingvistice. Cu totii gasesc absolut necesar ca interpretul sa cunoasca limba originala a textelor
pe care le interpreteaza. Fiind opera a Sfantului Duh, importanta deosebita are faptul ca
interpretarea Sfintei Scripturi sa se faca in Biserica, unde actioneaza Duhul lui Dumnezeu.
Interpretarea facuta de eretici, lipsiti de indrumarea factorului divin, este subiectiva, arbitrara si,
prin urmare, deseori gresita. De aceea, opera interpretului, membru al comunitatii crestine, este
considerata o inalta slujire spirituala a Bisericii.
Metoda de interpretare si sensurile Sfintei Scripturi.
a) Antecedente. - inca din primele secole ale crestinismului, chiar de pe vremea Sfintilor
Apostoli (Matei XIII, 36) s-a simtit nevoia explicarii Sfintei Scripturi. Primul interpret al
Vechiului Testament si al spuselor Sale a fost insusi Mantuitorul ; mai tarziu, aceasta opera a fost
continuata de Sfintii Apostoli, de episcopi - mai ales de cei din centrele mari ale crestinismului -,
pe langa care se adunau cei dornici sa-si adanceasca cunostintele in domeniul Sfintei Scripturi ;
si, in sfarsit, de scolile catehetice din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cezareea Palestinei si
scolile monahale. Dintre aceste scoli s-au distins cele din Alexandria si Antiohia. Pana in vremea
Sfintilor Trei Ierarhi, ambele scoli petrecusera deja o epoca de mare inflorire, prima fiind
ilustrata de dascali ca Panten, Clement Alexandrinul si Origen, cea de-a doua de preotul Lucian,
Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Din nefericire, intre aceste scoli s-au iscat foarte
timpuriu deosebiri in ceea ce priveste metoda de interpretare a Sfintei Scripturi si rivalitati
intense. Deosebirile dintre ele se datorau, in primul rand spiritului care domnea in localitatile in
care fiintau si, in al doilea rand, felului diferit de a estima modul de gandire vechi elin. Pe cand
in Alexandria, centru cultural cu vechi traditii, filozofice, predomina gandirea platonica si viata
contemplativa, in Antiohia, nu mai putin, renumita pentru rolul ei cultural, predomina logica
aristotelica si realismul. La inceput, nu s-au exprimat preferinte pentru vreunul dintre filozofii
antici, nici la Alexandria, nici la Antiohia, insa, mai tarziu, mediul ambiant va influenta si scolile
crestine.
Imitand interpretarea filoniana, scoala din Alexandria isi va impropria atat modul de gandire
platonic si neoplatonic, cat si metoda de interpretare alegorica. Metoda alegorica va fi impusa si
de necesitatea combaterii interpretarilor antropomorfice a Sfintei Scripturi, interpretari facute de
iudei si gnostici, dar, mai ales, datorita renumitului dascal al scoalei din Alexandria, Origen, care
o folosea din plin. Desi cel mai migalos cercetator al textului biblic - si aici este destul a aminti

doar monumentala lui opera critica, Hexapla, - el sustinea ca interpretarea Sfintei Scritpuri este o
chestiune pur spirituala si depinde mai putin de cunostintele, fie ele chiar enciclopedice, ale
interpretului. Pe baza trihotomiei platonice, el distingea trei moduri de interpretare posibila a
textului biblic: o interpretare literala, facuta de oamenii simpli, somatici ; o alta morala, facuta de
cei evoluati, de psihici ; si una alegorica, facuta de cei desavirsiti, de pnevmatici. Primelor doua
moduri de interpretare, intr-un fel corespunzatoare metodei istorico-gramaticale, le dadea putina
importanta. Importanta mare pentru el, avea interpretarea alegorica, aceea care gasea in paginile
Sfintei Scripturi expuse simbolic istoria si iconomia mantuirii neamului omenesc. Din ceasta
cauza, interpretarea lui Origen, cu mici exceptii, se caracterizeaza prin incapacitatea estimarii
corecte a datelor istorice ale Sfintei Scripturi, lipsa masurii si subiectivism. El lasa fara sa vrea
drum liber acelora care, aveau sa faca din istorie jocul fanteziei, iar din Scriptura o tesatura de
mituri. Urmarile acestui mod gresit de interpretare nu vor intarzia sa apara, ea va declansa un sir
intreg de erezii, incepand cu cele antitrinitare. Putine vor fi fizionomiile neintinate de miasma
teosofica a alegoriei; intre acestea, la loc de frunte, se va numara figura Sfantului Atanasie cel
Mare.
Pericolul care venea din Alexandria a fost observat de antiohieni, care, drept raspuns, au adoptat
logica aristotelica si metoda istorico-gramaticala in interpretarea Sfintei Scripturi. Se trecea deci
in latura opusa. Fiindca se afirmase de catre alexandrini ca Sfanta Scriptura poate fi interpretata
corect doar de cei desavarsiti, antiohienii afirma ca Sfanta Scriptura se adreseaza tuturor
oamenilor; daca se neglija de alexandrini interpretarea literala a textului, antiohienii faceau din
ea baza interpretarii Sfintei Scripturi; daca se sustinea de alexandrini ca eruditia are putina
importanta in interpretarea Sfintei Scripturi, antiohienii afirmau ca datoria exegetului este de a
cunoaste si folosi tot ceea ce se poate sti in legatura cu imprejurarile in care Sfanta Scriptura a
fost scrisa, chiar si datele Sfintei Traditii. Nu respingeau nici antiohienii parerea ca sub litera
Sfintei Scripturi se poate ascunde un sens tainic, spiritual, dar afirmau ca acest sens trebuie aflat
cu multa prudenta. Dar, aceasta opozitie facuta cu tot dinadinsul scolii alexandrine n-a intarziat
sa conduca scoala antiohiana la exagerari si sa o arate hranitorul direct al nestorianismului si
pelagianismului. In momentul cel mai critic al antagonismului celor doua scoli au aparut Sfintii
Trei Ierarhi. De formatii diferite, - Sfintii Capadocieni apartineau scolii alexandrine, pe cand
Sfantul Ioan Gura de Aur apartinea scolii antiohiene -, preiau concluziile pozitive ale inaintasilor
si evitand exagerarile acestora pun bazele unei noi exegeze, transpirand in toate aspectele ei
duhul ortodoxiei.
Sfintii Trei Ierarhi - Exegeza
b) Exegeza Sfintilor Trei Ierarhi are urmatoarele caracteristici:
1. Evita, pe cat posibil, interpretarea alegorica. Fac uz de ea numai cand concluziile ei concorda
intru totul cu spiritul Sfintei Scripturi. Recomanda indeosebi ca interpretarile alegorice sa nu fie
aduse pentru demonstrarea unui adevar religios combatut de eretici. Limiteaza interpretarea
alegorica la unele profetii hristologice, la parobole si mai ales la Cantarea Cantarilor, pe care o
socoteau carte pur didactica. Grija deosebita impusa de pericolele interpretarii alegorice se
vadeste si din formularea unor observatii si a unor reguli legate de alegoriile Vechiului
Testament. Dupa ei : - Sfanta Scriptura arata singura, din context, locurile care trebuie
interpretate alegoric ; - ea insasi da, de obicei, interpretarea alegoriilor ei, - interpretarea
alegoriilor se usureaza totdeauna prin compararea lor cu oricare alt text asemanator; - in sfarsit,
interpretarea lor nu trebuie sa contravina nici intregului spirit al Sfintei Scripturi, nici legilor
logicii, nici realitatilor istorice.

Desi mare admirator al lui Origen, Sfantul Vasile cel Mare este primul dintre capadocieni care ii
dezaproba metoda de interpretare a Sfintei Scripturi. Referindu-se la spusele acestuia, dupa care
relatarile Sfintei Scripturi nu trebuie luate ca referindu-se la realitati istorice, ci ca referindu-se la
niste realitati spirituale, expuse simbolic, marele ierarh repetand cuvintele Sfantului Apostol
Pavel (Rom. I, 16) afirma : "ca nu se rusineaza de Evanghelie (de Scriptura) si ca in spusele ei el
vede referiri la fapte si lucruri reale". In acelasi timp, combate cu hotarare pe aceia care, in
interpretarea Sfintei Scripturi, folosesc din plin imaginatia, vrand cu tot dinadinsul sa acomodeze
textul ei scopurilor lor. Pe Sfantul Vasile il urmeaza credincios Sfantul Grigorie de Nazianz. El
dezaproba interpretarea alegorica, scotindu-o potrivita doar pentru "talcuitorii de vise". Cat
priveste atitudinea Sfantului Ioan Gura de Aur fata de acest mod de interpretare, amintim numai
ca a fost numit, dealtfel pe buna dreptate, antipodul lui Origen si parintele exegezei ortodoxe.
2. Sfintii Trei Ierarhi evita exagerarile interpretarii strict literale, care, tinandu-se de litera
textului excludeau oricare alt sens al Sfintei Scripturi. Ei vad in Sfanta Scriptura expresia unui
imens pogoramant facut de Dumnezeu fata de oameni, prin intermediul ei, omul are totdeauna la
indemana cuvantul si voia lui Dumnezeu si o poate studia si reflecta asupra ei in voie.
Simplitatea limbii nu distoneaza cu adevarurile ei inalte, pentru ca, asa cum observa Sfantul Ioan
Gura de Aur, "prin grija lui Dumnezeu toate se fac pentru mantuirea noastra". Ei stiu totdeauna
ca aghiograful a avut in vedere puterea si modul de intelegere al acelor carora se adresa.
Referindu-se la descrierile antropomorfe ale lui Dumnezeu in Vechiul Testament, acestia sustin
ca acest mod de a vorbi este modul cel mai simplu de apropiere a mintii omenesti de Dumnezeu;
de aceea, astfel de expresii nu trebuie interpretate ca mituri nici ad litteram. Sugestive in acest
sens sunt cuvintele Sfantului Grigorie de Nazianz : "Noi, spune inaltul ierarh, vrem sa tinem
calea de mijloc intre cei care dau (Sfintelor Scripturi) o interpretare simplista si intre cei care
prefera interpretarea anagogica... Pentru ca prima este... inferioara, iar cealalta este facuta de
visatori ; si una si alta sunt la fel de condamnabile".
3. Sfintii Trei Ierarhi, plasand adevarurile supranaturale ale Sfintei Scripturi in cadrul timpului in
care s-au plamadit, incearca sa surprinda cat mai exact starea de spirit a aghiografului si a
contemporanilor sai, partea care revine Duhului Sfant si partea de contributie care revine
scriitorului bisericesc inspirat. Aceasta, referitor la cartile profetice ale Vechiului Testament. Cat
priveste cele relatate in Sfintele Evanghelii, Sfintii Trei Ierarhi sustin istoricitatea si autenticitatea
lor. Momentul nasterii si imprejurarile in care a trait Mantuitorul si minunile pe care le-a facut
sunt descrise de ei cu multa grija. Invierea Domnului este un fapt constatat si marturisit de
martori oculari. Intocmai ca Apostolul Pavel, care spune ca "daca Hristos n-a inviat, atunci
zadarnica este propoveduirea noastra si zadarnica este si credinta voastra" (I Cor. XV, 14), Sfintii
Trei Ierarhi fac din inviere temelia credintei, iar din istoricitatea intregului cuprins evanghelic
baza interpretarii ortodoxe.
4. Din multimea sensurilor care se dadusera pana atunci textelor scripturistice, Sfintii Trei Ierarhi
retin doua : pe cel literal, zis si istoric sau gramatical si pe cel tipic sau spiritual. Prin sens literal
ei inteleg sensul pe care il au cuvintele in vorbirea obisnuita, iar prin sens tipic sau spiritual,
sensul simbolic pe care il prezinta anumite pericope. Spre deosebire de inaintasii lor, Sfintii Trei
Ierarhi nu separa cele doua aspecte ale textului Sfintei Scripturi, ci, stabilind mai intai sensul
adevarat literal al textului, - printr-o analiza filologica de neintrecut -, ei purced, acolo unde este
cazul, la aflarea sensului tipic, simbolic. Acestei analize nu-i scapa nici cele mai mici cuvinte, ori
de cate ori prin acestea puteau sa respinga interpretarile arbitrare ale ereticilor. Pentru ca, dupa
spusa Sfantului Ioan Gura de Aur, intocmai pietrelor pretioase, a caror valoare nu depinde de

volum ci de compozitia si frumusetea lor, la fel si aceste amanunte pot furniza informatii
inestimabile exegetului .
Sens spiritual dau de obicei pericopelor care descriu pe Dumnezeu in limbaj antropomorfic, celor
referitoare la imparatia cerurilor, ca si anumitor evenimente din Vechiul Testament care au
corespondent in Noul Testament. Astfel, trecerea iudeilor prin Marea Rosie este considerata ca a
prefigurat botezul crestin, ridicarea sarpelui de arama in pustie si aducerea lui Isaac spre jertfire
ca au prefigurat crucea si jertfa Mantuitorului, s.a. Raportul dintre tipul descris de Vechiul
Testament si antitipul sau din Noul Testament este analog celui dintre imagine si realitate. Dupa
cum imaginea nu contrazice realitatea dar nu poate avea toate insusirile realitatii, tot asa nici
tipul Vechiului Testament nu poate substitui antitipul Noului Testament. Acest sens, insa, nu
poate fi desprins cu usurinta de oricine ; aflarea lui necesita atentie, efort sustinut si ajutorul
interpretilor inspirati.
5. Sfintii Trei Ierarhi nu se limiteaza la o interpretare pur teoretica a Sfintei Scripturi, ci aplica
principiile ei la viata de toate zilele, morala si sociala. In numele principiilor biblice, acestia
biciuiesc vicii si nedreptati, in numele principiilor biblice ei invata iubirea si apropierea dintre
oameni. In numele principiilor biblice ei mustra pe imparati, pe cei lacomi si pe cei rai, in
numele principiilor biblice ei isi impart bunurile celor sarmani si tocmesc azile pentru batrani si
nevoiasi. Desigur, opera exegetica a Sfintilor Trei Ierarhi este mult mai bogata in sensuri, dar in
limitele unei alocutiuni nu pot fi formulate decat cele mai importante.
Incheind, putem afirma ca Sfintii Trei Ierarhi au intreprins o opera fara egal, au atins toate
problemele pe care le pune textul biblic si au dat solutiile cele mai bune. In acelasi timp, au facut
din viata lor cel mai bun si mai elocvent comentar al Sfintei Scripturi, consecventi spusei
Mantuitorului ca "mare se va chema (in imparatia cerurilor) cel care va invata, dar va si face
(cele ce invata)" (Matei V, 19). Opera lor este normativa pentru oricine incearca sa interpreteze
Cuvantul lui Dumnezeu. Este actuala si normativa, indeosebi astazi, in vremea miscarilor
ecumeniste si a apropierii si intelegerii dintre oameni, dat fiind ca Sfintii Trei Ierarhi au imbinat
fericit cele doua dimensiuni ale crestinismului : elevatia spirituala cu trairea practica a
principiilor crestine !
Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu

Sfnta Scriptur_ este darul iubirii nepieritor al lui Dumnezeu

ncredin_at
oamenilor ca un <<Testament>>, de a-l urma ntocmai, un
<<Leg_mnt
Sfnt>> a_ezat ntre Dumnezeu _i oameni, ca s_ cunoa_tem, s_
ascult_m _i s_
urm_m Cuvntul S_u, ca s_ devenim fii dup_ har _i mo_tenitori ai
mp_r__iei
Sale ve_nice. Cuvntul lui Dumnezeu este prezent n mijlocul
nostru ntrupat _n
graiul fiec_rui neam, fiec_rui popor, n Cartea vie_ii, n C_r_ile
Sfintei Scripturi,

care cuprind Cuvntul mntuirii (Fapte 13, 26), de la care nu ne

putem lipsi s_
nu-l ascult_m n Sfnta Lui Biseric_ explicat n lumina dreptei
nv___turi, s_ nul
citim _i noi la rndul nostru sau s_ nu-l punem la inim_ ca s_-l
urm_m
ntocmai _i s_-l p_stram curat cum l-am primit _i noi prin Sfnta
Biseric_
Ortodox_ de la nainta_ii no_tri, nealterat de nv___turi _i
interpret_ri str_ine.
Pr. Prof. Ion Ionescu, Studii teologice, seria a II-a, anul XLIII, nr. 4, iulie-august 1991,
pag. 62.

"Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapane, lumina curata a cunoasterii

dumnezeirii Tale si deschide ochii gandului nostru spre intelegerea propovaduirilor Tale
evanghelice. Pune in noi si frica fericitelor Tale porunci, astfel incat, calcand toate poftele
trupului, sa petrecem o viata duhovniceasca, gandind si facand numai ceea ce-Ti este bineplacut.
Ca tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si Tie iti inaltam
slava, impreuna si Parintelui Tau fara de inceput si Duhului Tau Preasfant, bun si facator de
viata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin." (Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur,
rugaciunea dinaintea Evangheliei.) Numai astfel - "unitatea credintei si impartasirea Duhului
Sfant cerand" - suntem in stare sa "ne daruim pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui
Hristos Dumnezeu" (ectenia cererilor), spre intensificarea comuniunii in Biserica lui Hristos.
Dr. Dumitru Popescu
Pr. Dr. Doru Costache