Viata afectiv

20. Apariia i diversificarea vieii afective

n contextul dezvoltrii procesului de socializare
Afectivitatea reprezint o modalitate psihologic de raportare a individului la mediu, aceasta nu
este una indiferent, ci, dimpotriv, stimulii externi ce acioneaz asupra organismului uman rscolesc
o serie de trebuine, incit aspiraii, cu alte cuvinte, ntre organism i mediu, stimulii externi i stimulii
interni apare o anumit relaie de concordan, fapt ce genereaz o serie de stri de bucurie, satisfacere,
reacii de apropiere sau respingere a acelor stimuli, dar poate fi vorba i de o relaie de neconcordan
ntre stimulii interni i externi, rezultnd o stare de nemulumire, insatisfacie ce genereaz reacii de
respingere a acelor obiecte ce provoac reaciile respective.
P.P.Neveanu afectivitatea constituie, pe de o parte rezonana lumii n subiect i msura
mecanismelor rezonatoare ale subiectului, i, pe de alt parte, este vibraia expansiv a subiectului n
lumea sa.
Afectivitatea este mecanismul psihic care desemneaz o trire intern, o atitudine(poziie) fa
de realitatea nconjurtoare ca urmare a aciunii repetate i uneori ndelungate a realitii asupra
subiectului.
CLASIFICARE: TRIRI, AFECTE, EMOTII, DISPOZITII, SENTIMENTE, PASIUNI
Starea
de afect:

Emotia:

Dispozitia:

Sentimentele:

Pasiunile:

Stare afectiva elementara, reacie primitiva

Incarcatura puternica
Debut brusc, desfurare furtunoasa
Modificri mimico-pantomimice si neuro-vegetative, ex: furia, mania
Diferite de strile de afect patologic:
- Constiinta tulbure
- Pierderea discernmntului
- Pierderea criticii asupra consecinelor
Mecanisme elaborate, conditionate social
Manifestare spontana: brusca sau de durata
Tensiunea afectiva e mai mica decat in starile de afect
Satisfac sau nu trebuinte
- Pozitive placere, satisfatie, bucurie
- Negative neplacere, tristete, frica
Stenice (cresc capacitatea de effort fizic) sau astenice
Stare afectiva generala, de fond
Durata si intensitate medie
Reflecta satrea de functionare a organismului
Suma impulsurilor extero-, intero- si proprioceptive, constiente si
inconstiente
Trairile emotionale cele mai complexe, stabile, generalizate
Reflecta raportul cu ambianta
Au obiectiv precis si statornic
Angajeaza insul volitional, actional si cognitiv
Au conditionare sociala
Au amplitudine mai mare
Sunt puternic instrumentate volitional
Sunt legate de personalitate

Viata afectiv

PRIMUL AN DE VIAT
Tabloul afectiv al sugarului este dominat de ataament fa de mam care ncepe nc din
perioada prenatal. Multiplicarea relaiilor cu lumea exterioar i implicarea acestora n mecanismele
afectivitii, se exprim i prin posibilitatea de a provoca stri afective. Copilul poate provoca celor din
jur diverse stri afective i la rndul lui I se pot induce aceste stri cu ajutorul cuvintelor sau gesturilor.
Eforturile de adaptare ale nou-nascutului genereaza stari de afect negative. Foamea, nevoia de
somn si de igiena, frigul sau caldura excesiva, lumina si zgomotele puternice, toate determina un
disconfort exprimat prin spasme si grimase, tipete si plns (care este lipsit de lacrimi pna la o luna).
ncepnd din a 5-a zi de viata se observa uneori un fel de zmbet, dar el nu este semnul unei trairi
afective (psihice) si nu are functie de comunicare, ci corespunde unor stari de bine organic. Se numete
zmbet neonatal i se poate asocia cu reacii de surpriz, de disconfort (ca urmare a durerii), de
dezgust (rspuns la un miros sau gust neplcut) i de interes (pentru obiectele, figurile i zgomotele din
jur). Toate aceste reacii sunt precursoarele zmbetului social, ca i al emoiilor de surpriz i tristee.
Exist studii care susin c zmbetul neonatal este anterior naterii, dar nu este o informaie validat.
Reacia specific acestei perioade este iptul care nu are o determinare bine precizat, el apare ca
reacie la senzaii de frig, de foame, de durere sau cnd este trezit brusc i se sperie.
ntre 730 zile asistm la prima form de comunicare social copilul comunic/spune celorlali
ce simte prin micarea ntregului corp. Spre exemplu, i exprim durerea prin strngerea minilor i a
picioarelor. Spre sfritul primei luni apar modificri care reprezint primii pai n comunicarea cu
ceilali ca persoane individualizate, spre exemplu, zmbetul neonatal (nedirecionat) se transform n
zmbet social (direcionat i contient) pentru mam.
ntre 13 luni crete receptivitatea la stimulii externi, zmbetul ncepe s se asocieze i cu alte
persoane, obiecte sau situaii declanatoare a unor stri de bine. Tot n aceast perioad apar ipetele
modulate, difereniate pentru diferite nevoi, frustrri sau durere).
La trei luni 85% din strile afective sunt negative i numai 15% sunt pozitive legate tot de
satisfacerea trebuinelor biologice. Ulterior complicarea relaiilor cu adultul va modifica acest raport,
relaia cu adultul fiind foarte important i pentru comunicarea prin mijloace neverbale ale
expresivitii emoionale, a tririlor afective. Zmbetul apare la o lun i jumtate, la dou luni rde,
iar prezena adultului creeaz o nviorare care asociat cu zmbetul determin aa-numita reacie de
activare. Reacia respectiv conduce spre experiena ateptrilor i a intenionalitii.
Dac pn la 3 luni copilul se bazeaz pe principiul aici i acum, ntre 3 i 6 luni se dezvolt
capacitatea de stocare a memoriei i de anticipare (caracteristic a gndirii) corelativ cu diferite situaii
frustrante. Existena anticiprii creaz bazele dezvoltrii unor noi triri, cum sunt bucuria, furia,
dezamgirea, spaima. Copilul ncepe s se socializeze, se joac i comunic cu ceilali. Zmbetul
capt adresabilitate, coninut, consisten i nva s rd. De pild, copilul va zmbi persoanelor
cunoscute i va rde dac acestea fac ceva care i provoac plcere. Toate aceste triri sunt achiziii
sociale.
n perioada 3-6 luni, emoiile se formeaz din efectele primare i au o bipolaritate evident n
expresiile emoionale, reaciile, mimic, comportamentele motorii complexe, precum i modificrile
vegetative. Ca triri afective predomin cele pozitive aflate n proporie de 65% n raport cu cele
negative.
Dupa 5 luni se manifesta n forme incipiente supararea, tristetea, furia, agresivitatea, gelozia,
anxietatea (a carei origine fundamentala se afla n separarea de mama), frica (reactie dobndita prin
conditionare sociala, imitatie sau inductie, datorate atitudinii adultului fata de copil). Apare mirarea,
uimirea la vederea unei jucrii sau a unei persoane noi, mnia cu accese scurte mai ales legate de
2

Viata afectiv

obstacolele n calea satisfacerii trebuinelor. Frica legat mai ales de prezena persoanelor strine i a
jucriilor ciudate, ambele avnd ca baz instinctele de aprare.
Curiozitatea bazat pe reflexul de orientare care este un indice al inteligenei trebuie
ntotdeauna satisfcut.
Apare rsul dup cinci luni, zgomotos, n hohote, n relaia cu adultul, care prin natura sa
cortical, dovedete nivelul de socializare la care a ajuns. Se menine plnsul ca expresie a durerii,
protestului, fricii i apar n relaia cu adulii primele simpatii i antipatii. Apar sentimente de suprare,
tristee, fric i anxietate, furie, agresivitate, gelozie. Suprarea se manifest cnd nu primete ce vrea
sau cnd nu este luat n brae. Frica este generat de persoane strine, de jucrii iptoare, de
schimbarea fizionomiei mamei. Anxietatea este generat de ndeprtarea mamei i de prezena unei
persoane strine. Copilul nu are spaime specifice ereditare. Temerile lui sunt nvate prin
condiionare, imitaie sau prin inducie de la cei din jur. Necunoscutul poate genera anxietate, dar este
hotrtoare atitudinea prinilor fa de astfel de mprejurri. Exist o relaie ntre spaimele copilului i
cele ale mamei.
ntre 612 luni particip la jocuri sociale (cu alii), relaioneaz, vorbete, ip, gngurete,
exprim o gam larg de sentimente i reacii fa de persoanele cunoscute. Raportat la personele
necunoscute se poatwe speria i va reaciona difereniat n funcie de gradul de noutate al stimulilor i
persoanelor. La 8 luni apare o bucurie specific generat de o reuit a copilului. Prin aceste reacii, se
dovedete c primul an de via creeaz o baz puternic a ataamentului copilului fa de mam. Dupa
9 luni ncep o serie de relatii afective mai complexe ale copilului cu ambianta reactii de intimidare n
fata persoanelor straine (fata de care copilul si restrnge manifestarile sau se ascunde), o anumita
reactie de rusine daca a facut ceva ce se abate de la obisnuit (caz n care se retrage sau ncepe sa
plnga), reactii de suparare pe cineva sau pe ceva care l-a lezat ntr-un anume fel (situatie n care si
reduce manifestarile fata de persoana sau obiectul respectiv, ncearca sa le pedepseasca ignorndule, ia fata de ele o mimica suparata sau plnge). Ctre 12 luni apar sentimentele de ruine, de ezitare i
de ovial.
Catre sfrsitul primului an devine evidenta implicarea cuvntului n mecanismele afectivitatii.
Prin cuvnt se poate schimba continutul unor stari afective (supararea copilului trece daca obiectul de
care s-a lovit este certat) sau se pot induce stari afective (copilul plnge cnd este certat sau cnd se
cearta cei din jur). Deasemenea, copilul nvata prin imitatie unele formule de exprimare afectiva
mimici caracteristice, gesturi specifice (de exemplu, batutul din palme pentru explimarea placerii),
interjectii si exclamatii tipice (admirative sau dezaprobatoare). Toate acestea sunt semne ale
culturalizarii afectivitatii si ale cresterii rolului pe care l au conduitele afective n comunicare si n
reglarea relatiilor cu ceilalti.
De-a lungul primului an se schimba treptat raportul dintre trairile negative si cele pozitive, n
favoarea celor din urma. Pozitivarea trairilor este un proces n continua amplificare de-a lungul
primilor ani de viata, iar daca acest lucru nu se produce el constituie un semn clinic ce indica o
evolutie nesatisfacatoare a copilului, imputabila n primul rnd factorilor de mediu si numai rareori
unor probleme de sanatate ale acestuia.
Afectivitatea sugarului este dominata de atasamentul acestuia fata de mama sa, atasament care
si are nceputurile naturale, biologice, nca n etapa prenatala. Mama reprezinta persoana cea mai
securizanta si de ncredere, sursa fundamentala de ngrijire si aparare, traducatorul universului
nconjurator n semnificatii accesibile copilului. De aceea, din sirul factorilor care pot marca negativ
dezvoltarea copilului, carenta afectiva n relatia cu mama produce tulburarile cele mai grave si
persistente n structurarea psihismului infantil.
3

Viata afectiv

Anteprescolarul

ANTEPRECOLARUL
n evoluia afectivitii anteprecolarului au fost identificate dou faze specifice:
a) faza opoziiei, situat n jurul vrstei de 2 ani i jumtate, caracterizat prin comportamente
ciudate, invers dect ar trebui s fie. Se consider c printre cauzele ce genereaz asemenea
manifestri se numr i cele viznd interdiciile adultului care l mpiedic s fie independent, s-i
experimenteze propriile posibiliti, tendina adultului de a nu ine seama de intenionalitatea actelor
copilului.
b) faza cooperrii cu adultul, caracterizat printr-o oarecare disciplinare a conduitei afective a
copilului, pe nelegerea i interiorizarea unor interdicii pe care adesea i le impune singur.
Copilul nu rmne indiferent la efectele reaciilor de opoziie, ci ncearc nelinite, agitaie ca
modaliti corective fa de acestea. Totodat, conduitele afective influenate de capacitatea de reinere
n memorie a experienelor trite, de puterea de nelegere evolueaz spre nelegerea unor interdicii,
spre cooperarea cu adultul, un nceput de convenionalizare a expresiilor emoionale.
Viata afectiva a anteprescolarului tinde sa domine desfasurarea celorlalte laturi ale psihismului.
Dorintele, satisfactiile, bucuriile dirijeaza motricitatea, interesul pentru explorare si cunoastere,
comunicarea si relatiile interpersonale.
Manifestarile afective n acest stadiu au o serie de caracteristici:
1. Trairile afective devin mai bogate si nuantate, att prin diversificarea trairilor pozitive ct
si a celor negative (n special a fricilor - de animale, ntuneric, persoane straine, frici care sunt
nvatate de la adult).
2. Afectivitatea se pozitiveaza pentru durate mai mari de timp anteprescolarul poate
desfasura un timp mai ndelungat activitati aducatoare de trairi pozitive, datorita echilibrarii tot mai
bune cu mediul; jocul, plimbarea, comunicarea, activitatea devin surse de ncntare, placere, bucurie,
satisfactie. Lipsa unei afectivitati dominant pozitive este simptomatica, indicnd o stare de suferinta
cronica, fizica sau morala, a copilului.
3. Exprimarea afectiva devine mai clara pe de-o parte, variatele trairi pozitive si negative
sunt redate prin expresii emotionale tot mai nuantate si adecvate (modelate tot mai bine prin imitatie),
iar pe de alta parte, trairile sunt tot mai logic raportate la sursa care le-a produs.
4. Trairile afective au un caracter capricios si superficial ele trec rapid de la pozitiv la
negativ si invers, si au o dezvoltare ampla pe orizontala, lipsita de profunzime. Nu sunt nsa excluse
trairile negative (timorare, frica, anxietate, tristete, depresie, neajutorare) de o mare profunzime,
specifice copiilor traumatizati, trairi care se exprima adesea n plan organic voma persistenta si
anorexie, slabirea controlului sfincterian, mbolnaviri repetate.
5. n procesele afective apar primele amintiri ale unor trairi emotionale anterioare si
primele anticipari ale unor trairi emotionale viitoare, si n functie de coloratura lor copilul si poate
regla conduita astfel nct sa le evite pe cele negative si sa le obtina pe cele pozitive.
6. n conduita copilului apare solicitarea explicita de a primi afectiune din partea adultului:
(cere sa fie alintat, mngiat, sarutat) si nevoia de a-si exprima afectiunea fata de adult n mod similar.
Lipsa din conduita copilului a acestor manifestari este simptomatica, indicnd tensiuni si dificultati
majore n relatia sa cu adultul.
7. Emoiile copilului sunt situative adic legate de mprejurrile concrete de via n care el se
afl i de prezent; de trebuinele lui primare;
- sunt instabile i capricioase i relativ superficiale copilul trecnd foarte repede de la rs la
plns i invers;
- au puternice componente organice n conduitele emoionalexpresive aa c, atunci cnd
plnge tare pot aprea i dureri abdominale i reacii de vom;
4

Viata afectiv

- sunt ntr-o pozitivare progresiv, adic pe msur ce capacitile adaptative cresc,

anteprecolarul relaioneaz pozitiv cu ambiana;
- sunt mai bogate i mai variate. Copilul se bucur de jucrii, de dulciuri, de faptul c adultul se
joac mereu cu el, de crile cu imagini, de desenele animate etc. Se sperie de mai multe situaii i
stimuli cum ar fi: zgomote puternice, fulgere, vijelia, sunete ascuite etc.
8. Comportamentele emoionale expresive cuprind mai multe elemente nvate prin imitarea
adulilor. De exemplu, cnd este suprat se uit urt ca tata, sau are reaciile verbale ale acestuia;
- n trirea emoiilor ncep s fie implicate i elemente de memorie afectiv i apare un fel de
anticipare a urmrilor faptelor lui, aa c anteprecolarul manifest un fel de anxietate moral care-l
face ca s pun pe seama altcuiva ceva ce a fcut el dac simte c adulii se vor supra. Dac a spart
ceva spune: pisica a spart sau simplu s-a spart;
- reacioneaz afectiv fa de personajele din poveti sau din teatrul pentru copii, intervenind n
favoarea lor, n derularea povetii sau a momentelor piesei urmrite;
- are o nevoie crescut de dragoste din partea celorlali i cu deosebire din partea prinilor,
aceasta fiind o condiie principal a bunei sale dezvoltri psihice.
- se manifest gelozia dac mama acord atenie altui copil sau dac nu-i acord lui atenie
suficient Gelozia este la copiii mici un spatiu dramatic al trairilor psihice n care se activeaza
ambiguitatea legata de intrusiune (o a treia persoana n relatiile de afectiune dintre copil si mama);
- timiditatea fata de persoanele straine, simpatia, antipatia ncep sa fie nuantate. Copilului de 2
ani i place pacaleala, gluma, comicul, surde la complimente, are multe accese de generozitate.
- Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv, nentelegator si instabil. Tendintele ostile fata de adult
cresc, deoarece creste cmpul frustratiilor. Se constituie negativismul primar ce devine vehement de
multe ori. Copilul se trnteste, plnge, tipa daca i se ia un obiect oarecare (jucaria); daca i se restituie
l arunca.
9. Ataamentul fa de mama devine i mai intens i atinge un vrf la 2 ani cnd copilul tinde
s stea mereu cu mama i plnge puternic dac ea pleac. Dar dezvolt i alte ataamente cum ar fi cel
pentru cte o jucrie pe care o poart cu el oriunde s-ar duce dei e urt i deteriorat. Aceasta
rezonanta afectiva (atasamentul) face ca n momentul de teama (de ceva cu totul neobisnuit) copilul sa
se refugieze n bratele mamei, sau (dupa 2 ani) sa se ascunda n spatele ei. Atasamentul se exprima ca
o dorinta de conservare a unei apropieri emotionale de o persoana data. Conduitele de atasament se
complica si se diferentiaza, pot sa se manifeste si fata de o jucarie sau obiect, pe care copilul le poarta
cu el peste tot. Atasamentul este selectiv activ si fata de membrii familiei.
Se considera ca n copilaria timpurie se manifesta urmatoarele forme de anxietate:
(a) anxietatea fata de persoane si situatii straine. La unii copii de 12-14 luni, anxietatea fata
de persoane straine este foarte intensa. Teama de persoane straine se diminueaza spre vrsta de 3 ani.
n schimb, anxietatea de acest tip se conserva fata de necunoscut. Astfel, copilul poate manifesta
teama de bau-bau, de baba-cloanta, de mosu etc. n astfel de situatii se exprima nsa si aspecte
de teama morala (de pedepsire).
(b) anxietatea de separatie (mai ales de mama) capata n jurul vrstei de 21-24 luni forme
dramatice, mai ales daca copilul este obisnuit ca mama sa fie cu el tot timpul, sau daca persoana care
ngrijeste copilul, substituind mama, este putin tandra. Fenomenul de hospitalism, de abandon, n caz
de avitaminoza afectiva opereaza prin marirea anxietatii care actioneaza asupra resurselor intime ale
dezvoltarii, deteriornd-o.
(c) anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentelor de vinovatie. Dupa vrsta
de 2 ani, copilul ncepe sa intuiasca mai clar limitele ce i se impun si sa sesizeze conduitele admise,
corectitudinea lor, etc. Strategiile de evaziune se constituie din teama de pedeapsa. Acestea au un rol
5

Viata afectiv

deosebit n formarea identitatii.

Viata afectiv

Prescolarul

PRECOLARUL
Cunoate expansiune, modificri, reorganizri generate de:
- ptrunderea copilului ntr-un nou mediu, grdinia;
- contradiciile dintre dorinele copilului de a-l satisface pe adult, pe care l iubete, de
restriciile impuse i de tendina spre autonomie.
Afectivitatea progreseaza ca amploare si profunzime fata de stadiul anterior, datorita dezvoltarii
psihice de ansamblu a copilului si extinderii relatiilor sale cu mediul social n care apar, alaturi de
familie, tot mai multe persoane straine.
Relatiile cu familia nregistreaza o serie de modificari. Prescolarul si manifesta tot mai
accentuat trebuintele de cunoastere, explorare, comunicare, prezenta sociala, ca si nevoia de o anumita
autonomizare (independenta), si asteapta ca familia sa vina n ntmpinarea acestor trebuinte mult mai
complexe pentru copil, adultul devine un partener cu care se poate colabora ntr-un mod interesant,
mpreuna cu care copilul poate lucra sau care accepta sa fie ajutat de catre copil; deasemenea,
adultul este cel care l poate duce ntr-o lume ce depaseste spatiul locuintei, dezvaluindu-i spectacolul
strazii, mirajul institutiilor de cultura (teatru, cinematograf, parc de distractii, gradina zoologica,
muzeu..).
Familia la rndul sau are cerinte noi fata de copil, caruia nu i se mai satisfac prompt si
neconditionat toate dorintele, caruia i se cere sa faca anumite lucruri ntr-un anumit mod, i se impune
amnarea unor dorinte sau i se interzic unele placeri. Totodata, organizarea petrecerii timpului,
dirijarea si controlarea copilului de catre familie devin mai sistematice.
n aceasta etapa se intensifica si interactiunea cu alti memebri ai familiei (frati, surori, alte
rude).
Relatiile cu persoanele straine se mbunatatesc, ca semn al cresterii socializarii. Prescolarul
poate stabili singur relatii cu persoane exterioare familiei, n special cu alti copii, fara a mai fi necesara
intermedierea lor de catre mama.
Frecventarea gradinitei este o sursa importanta pentru stabilirea unor noi relatii sociale, ca si
pentru o ntreaga gama de trari afective. n viata copilului si face simtita influenta o persoana speciala
educatoarea, care mbina autoritatea si exigenta cu o afectivitate al carui centru nu mai este un copil
anume. Grija si atentia acesteia, distribuite ntre toti membri colectivitatii prescolare, contribuie la
ntelegerea de catre copil ca el nu constituie centrul universului, ca este o fiinta printre multe altele,
confruntndu-l o data n plus cu principiul realitatii. Interactiunea cu grupul si cu persoane din afara
familiei este o conditie de baza n nvingerea egocentrismului (alimentat de familie) si n deschiderea
copilului spre noi investitii afective.
Afectivitatea prescolarului are cteva caracteristici.
1. Complexitatea crescuta a vietii afective se datoreaza mbogatirii ei cu noi trairi, cum ar fi:
trairea vinovatiei (produsa de ncalcarea cerintelor adultului); trairea mndriei (produsa de obtinerea
unei reusite n activitate si de recunoastere ei de catre ceilalti); trairea crizei de prestigiu (provocata de
mustrarea, sanctionarea n public); trairea contradictiei dintre dorinta de a obtine o recompensa si
rezerva nsusirii ei pe nemeritate (consecintele acestei trairi sunt de cele mai multe ori pozitive,
ambitionnd copilul sa faca tot ce poate nct sa simta ca merita recompensa).
2. Cristalizarea sentimentelor - este evenimentul cel mai important care se produce n viata
afectiva a prescolarului. Trairile afective experimentate n relatiile cu parintii se generalizeaza si devin
formatiuni complexe si de durata care includ n ele si o componenta valorica. Dintr-o anume
perspectiva, se poate spune ca fata de atasament care functioneaza neconditionat (pe baza dependentei
biologice totale a copilului de parintii sai), sentimentul are la baza o judecata de valoare (iubesc /
7

Viata afectiv

urasc pentru ca.). Calitatea sentimentelor (intensitatea, profunzimea, stabilitatea lor) este
influentata fundamental de relatiile afective din triunghiul << copil mama tata >> n interiorul
caruia se structureaza tiparele afectivitatii valabile pentru ntreaga viata. Calitatea relatiilor dintre copil
si parintii sai influenteaza hotartor conduita afectiva ulterioara a individului, profunzimea si
intensitatea trairilor sale, capacitatea de a si le gestiona n interioritatea propriului psihism, ca si pe
aceea de a si le exterioriza.
3. Pozitivarea tot mai ampla a vietii afective - depasirea crizei afective din finalul stadiului
anterior si cresterea generala a capacitatilor sale adaptative, permit copilului sa se echilibreze mai bine
cu ambianta astfel nct bucuriile si satisfactiile sale sunt mai frecvente, mai diversificate si mai
socializate (exemplu tipic, ncepe sa apreciaza nu doar recompensele constnd n dulciuri si jucarii, ci
si cartile, obiectele de mbracaminte, creioanele colorate, mersul la film, la teatru, n vizita). Un alt
aspect al pozitivarii l reprezinta o anumita crestere a tolerantei copilului, o stapnire mai buna a
reactiilor sale la frustarile cotidiene. Efectele acestei pozitivari a vietii afective se exprima n
seninatatea, buna dispozitie si veselia specifice acestei etape de vrsta (considerata tocmai din acest
motiv drept vrsta de aur a copilariei).
4. Caracterul situativ al vietii afective n cea mai mare parte, trairile prescolarului sunt
generate de mprejurarile concrete, derulate aici si acum. Viata sa afectiva este nca prea
putin legata de derulari de perspectiva, de proiectii viitoare si ea este reprezentativa pentru ceea ce se
numeste lipsa de griji a copilariei (alt argument pentru sintagma vrsta de aur).
5. Impresionabilitatea afectiva imediata si intensa prescolarul raspunde puternic la diferite
solicitari emotionale si evenimente. Impresionabilitatea se instaleaza treptat de-a lungul ntregului
stadiu. (Daca la 3 ani copilul este putin impresionat de suferinta plnsul altuia, la 5 ani si manifesta
compasiunea, vrea sa-l aline, sa-l mngie, pentru ca la 6 ani sa-si manifeste disponibilitatea de a-l
ajuta efectiv, fiind gata sa intervina actional, sa faca ceva pentru celalalt de exemplu, sa-i caute el
mingea pierduta, sa-l pedepseasca pe cel care l-a batut, sa faca mncare n locul mamei bolnave, sa-l
bata pe seful care i-a suparat tatal.)
6. Manifestarea tot mai evidenta a nvatarii afective prin observarea conduitelor celorlalti si
imitarea lor, dar si pe asimilarea unor cerinte si norme prescolarul nvata sa reactioneze corect n
diverse mprejurari cu semnificatie pozitiva sarbatorirea unor evenimente familiale, revederea unei
persoane.(reactia corecta, conforma normelor, n mprejurarile cu semnificatie negativa se nvata la
vrste mai mari). nvatarea afectiva are ca efect mbogatirea trairilor afective si mbunatatirea
exprimarii lor printr-o conduita emotional expresiva tot mai adecvata, fapte ce duc la o mai buna
adaptare a copilului n relatiile cu ceilalti.
7. Structurarea unor mecanisme incipiente de reglare a conduitelor emotionale la prescolarul
mare ncep sa se manifesta conduite de autocontrol emotional, ca: stapnirea (ntre anumite limite) a
plnsului, intensificarea manifestarilor emotionale pozitive pentru a obtine ceva (apelul la mngieri,
dragalasenii, rugaminti, alint), evitarea mngierilor adresate lui n public (mai ales n prezenta altor
copii), respingerea unor formule de alint care provin din mica copilarie.
8. Aparitia unor investitii afective orientate spre persoane exterioare familiei adulti si
covrstnici.
Stadiul are specific o imens nevoie de afeciune a copilului, prin preferine constante sau
variabile fa de anumite persoane (ex. ntr-o zi, un copil, n urma unei mprejurri neplcute s-a
refugiat n braele mamei, manifestnd ostilitate fa de ceilali membri ai familiei; n ziua urmtoare
prefer alt protector).
ndat cu dragostea apare i gelozia (se agit dac mama i manifest simpatia fa de alt copil
sau de aduli).
8

Viata afectiv

Apar fenomene de transfer afectiv i de identificare afectiv. Copilul i transfer dragostea i

atenia ctre educatoare, cu care se i identific, fiind pentru el un nlocuitor al mamei.
Identificarea se realizeaz cu modelele umane cele mai apropiate. Aceasta ncepe nc din
anteprecolaritate, prin adoptarea unor conduite, gesturi, urmrind modelul.
Restructurarea afectivitii este condiionat de contradicia dintre trebuina de autonome a
precolarului i interdicii1e manifestate de adult fa de el. Structurile afective sunt n plin proces de
formare; satisfacerea trebuinelor, dorinelor copilului asociindu-se cu stri afective pozitive, stenice
tonifante; n timp ce contrazicerea, blocarea lor determinnd stri emoionale de insatisfacie,
nemulumire. Afectivitatea, centrat mai nti pe complexele familiale, i lrgete registrul pe msur
ce se nmulesc raporturile sociale, iar sentimentele morale, legate la nceput de o autoritate sacr,
evolueaz n sensul unui respect mutual i al unei reciprociti (J. Piaget, B. Inhelder, 1970, p. 108).
Cercetrile psihologice au pus n eviden prezena la precolari a strilor afective i sindroame:
stri afective de vinovie (la 3 ani).
Stri de pudoare (la 3-4 ani)
stri afective de mndrie (la 4 ani).
crize de prestigiu, mai ales dac este mustrat n public (la 6 ani).
sindromul bomboanei amare - starea afectiv de ruine ce apare n urma unei recompense
nemeritate
sindromul de spitalizare (reacia afectiv violent a copilului ce urmeaz s se despart de
cei dragi pentru a fi internat n vederea urmririi tratamentului).
Cercetrile au descris sindromul bomboanei amare, starea afectiv de ruine ce apare n urma
unei recompense nemeritate, bucuria fiind nsoit de nelinite, agitaie, sindromul de spitalizare,
reacia afectiv violent cnd urmeaz s fie internat pentru a urma un tratament, datorit despririi de
cei dragi.
Apar i unele sentimente morale (ruine, ataament, prietenie), sentimente intelectuale (mirare,
curiozitate, satisfacie dup ce a aflat ceea ce l-a interesat).
n privina ordinii obiectelor care provoac sentimente estetice, s-au stabilit urmtoarele:
- obiectele propriu-zise;
- culorile;
- animalele;
- omul;
- natura (pe la 6-7 ani).
Este un debut al nvrii afective prin: nvarea pericolelor i a posibilitilor de a le depi, a
modului de a reaciona n mprejurri curente dar i festive (bucuria de a revedea o persoan
cunoscut, de a participa la manifestri, de a fi apreciat de public).
Prin mecanismul imitaiei se preiau stri afective, expresii emoionale, iar conduitele
emoionale ale precolarului se diversific, se mbogesc devin mai coerente i mai adaptate
situaiilor; rea1izndu-se un adevrat proces de nvare afectiv. Cu toate acestea, afectivitatea
precolarului este destul de instabil, conchide M. Zlate.

Viata afectiv

colarul mic

VRSTA COLAR MIC

Evolutia afectivitatii este pregatita de urmatoarele conditii:
organizarea, continutul, sarcinile activitatii scolare;
noile reguli impuse de viata scolara si de societate;
noile modele de gndire si de a privi lumea cu o anumita obiectivitate, de a fi mai putin
egocentric.
n stadiul scolaritatii mici procesele afective se modifica substantial ca urmare a extinderii
relatiilor interpersonale, amplificarii experientei de viata, cresterii capacitatii de analiza si reflectie.
Activitatea colara, relaiile generate de statutul de elev constituie izvorul fecund al unor noi
stri de contiin, al unor noi atitudini emotive. Aspectul de intensitate alturi de cel de durat i
calitate se modific i se complic; frecvena relativ a strilor afective mijlocite complexe crete,
precum i influiena i rezonana acestora; se dezvolt memoria afectiv i crete retrospectiva
afectiv.
Daca initial scoala, ambianta scolara reprezinta pentru copil o sursa de teama, neliniste,
necazuri, treptat se instaleaza o adaptare afectiva.
Micul scolar manifesta, comparativ cu instabilitatea afectiva a prescolarului o stabilizare si o
echilibrare din ce n ce mai mare a afectivitatii. Daca la 6 ani se afla sub semnul bipolaritatii, al
ambivalentei afective (vrea si nu vrea un lucru, sau si arata rnd pe rnd dragostea dar si ura fata de
una si aceeasi persoana), spre 10 ani devine mult mai stabil, controlat.
nvatarea organizata rational contribuie la dezvoltarea atasamentului fata de colegi, de
nvatatoare, a bucuriei efortului, a dorintei de afirmare dar si de solidaritate cu grupul n fata unor
competitii de grup (jocuri sportive, jocurile mintii etc.).
Sub impactul activitatilor comune apar: sentimentul raspunderii, al corectitudinii, al delicatetei,
al daruirii.
Dupa vrsta de 8 ani se constientizeaza diferentele de evaluare, felul cum se percepe micul
scolar si cum este vazut de parinti, de cadrele didactice, de ceilalti copii.
Atunci cnd estimatia de sine nu coincide cu estimatia nvatatorului si a celorlalti copii, cel n
cauza poate recurge la strategii de evitare, de ocolire, chiar poate minti (copilul care nu vrea sa i se
treaca nota n carnet spune ca l-a pierdut, l-a uitat etc.).
Capacitatea de simulare si empatia (transpunerea imaginara n plan perceptiv, afectiv,
intelectiv, n altceva) cresc evident.
Dezvoltarea sentimentelor are loc n contradiciile ce se constituie ntre sensul nzuinelor,
dorinelor i aspiraiilor proprii i ale altora, cerinele dictate de normele morale i dinamica propriilor
dorine i aspiraii, ntre emoiile de moment i sentimente, ntre cunoatere i activitate. De subliniat
este creterea sensului moral afectiv al conduitei generale a colarului, dezvoltarea intens a
sentimentelor i strile afective legate de relaiile i aprecierea social a aciunii. n acest contex se
structureaz tot mai clar sentimentele morale ca i cele intelectuale i estetice. Tririle intelectuale sunt
generate ndeosebi de nvare ca activitate de cunoatere, cu greutile, reuitele i eecurile ei.
nvarea organizat raional, care ofer copilului perspectiva reuitei, devine atrgtoare, plcut,
contribuind, astfel, la ataamentul lui fa de munca intelectual i fa de coal. Coninuturile de
nvare ncep s-i apar ca fiind interesante prin ele nsele. Apare curiozitatea intelectual, dorina de
a afla, de a cunoate ct mai mult.
Sub impactul activitilor comune, care-i prilejuiesc numeroase contacte i relaii, se dezvolt
sfera sensibilitii morale a copilului. Apare prietenia interpersonal, se dezvolt sentimentul
10

Viata afectiv

rspunderii, delicateea, nobleea i druirea afectiv. Contactul nemijlocit cu nvtorul i influena

exercitat de acesta fac ca la colarii mici s se dezvolte sentimentul ncrederii, stima i ataamentul
fa de persoana celui care l educ i-l instruiete.
Emoiile i sentimentule estetice sunt strns legate, la aceast vrst, att de momentele de
contemplare a obiectelor artistice (audierea muzicii, perceperea unor tablouri, recepionarea
imaginilor din poezii i povestiri), ct i participarea activ a copilului la creaie artistic: desen,
compuneri (versuri, mici povestiri etc).
ndeosebi la nceputul colii, nvtorul trebuie s acioneze n direcia cultivrii capacitii de
stpnire a maniefestrilor emoionale primare, explozive ale copiilor. El trebuie, de asemnea, s
rezolve cazurile de ntrziere sau deviere afectiv, manifestrile rutcioase, insensibilitatea acfectiv a
unora, lipsa coparticiprii afective a altora.
Copiii trebuie sprijinii pentru a nelege i a-i nsui corect coninutul noiunilor i normelor
care stau la baza sentimentelor morale. Este necesar s li se explice, la nivelul lor de nelegere,
apelnd la situaii practice de via, ce nseamn din punct de vedere moral, binele i rul, frumosul i
adevrul, curajul i laitatea, cinstea i necinstea.

11

Viata afectiv

Preadolescenta & Adolescena

PREADOLESCENA
Sub aspectul vieii afective preadolescena este caracterizat de instabilitate emoional, de o
alternan n contraste a vieii afective i chiar de hipersensibilitate emoional. Ca element de
noutate, specific acestei perioade, comparativ cu copilria, apare schimbarea sistemului de referin;
dac pentru copil prinii constituiau principalii centri de referin n organizarea comportamentului
propriu, familia fiind cea care oferea copilului normele i regulile de conduit social i moral, la
preadolesceni i adolesceni apoi, situaia se schimb, valorile de referin fiind furnizate acum de
grupul de aceeai vrst. Prinii i profesorii ncep acum s-i piard adesea valoarea de model. n
relaiile cu prinii tririle afective ale preadolescentului pot avea o ncrctur afectiv crescut, ca
urmare a atitudinii de opoziie fa de adultul printe. Cu toate acestea, preadolescentul simte
adesea nevoia de afeciune i de ocrotire din partea prinilor, neacceptnd neglijarea sau abandonul
din partea acestora. n relaiile cu prinii strile afective pot fi tensionate ca urmare a
opoziiei i culpabilitii, dar se menine dorina de a gsi disponibilitatea atitudinal pozitiv.
Nevoia de afeciune, de ocrotire este foarte puternic i i caut un mediu ct mai nuanat de
mplinire.
Studiile realizate pe preadolesceni au scos n eviden nevoia i aspiraia continu a acestora
de autonomie i emancipare de sub tutela parental, tendina de a afia contramodele,
adesea altele dect cele propuse de generaia adult. Nu puine sunt situaiile n care prinii
preadolescentului i apoi ai adolescentului traverseaz situaii de criz de autoritate, situaii n care
criza trebuie suportat temporar, deoarece adulii trebuie s neleag c opoziia tnrului nu
nseamn ostilitate propriu-zis fa de adult.
Un loc important n preocuprile vrstei adolescenei l ocup viaa relaional. Relaiile
i conduitele sociale se diversific i se nuaneaz ntre adolesceni, apar noi motive i trebuine cu
caracter social, relaional cum ar fi: nevoia de apartenen la un grup de aceeai vrst precum i
nevoia de a dobndi un anumit statut n interiorul acestui grup; noiunile de coleg i prieten ncep
treptat s capete un sens pentru preadolescent. Astfel, relaiile sale de prietenie se caracterizeaz acum
prin ataament i fidelitate, ridicate adesea la rang de principiu, fapt care-l mpiedic pe tnr s
sesizeze carenele din comportamentul celor de o vrst cu el. ntreaga sfer a relaiilor
interpersonale poart amprenta puternic a fenomenului numit cristalizare afectiv.
Cristalizarea afectiv desemneaz fenomenul de transfigurare a obiectelor, persoanelor sau
situaiilor sub influena puternic a prezenei sentimentului sau a pasiunii. n cadrul relaiilor
interpersonale, cristalizarea afectiv face ca strile emoionale odat aprute s fie proiectate asupra
obiectului sau persoanei, ajungnd ca aceasta s fie reliefat ntr-o anumit lumin i cu nsuiri
exagerate, ntr-un sens sau altul. Cristalizarea afectiv reprezint din punct de vedere psihologic
un moment de proiecie a personalitii. Vasile Pavelcu face ns distincia ntre cristalizarea de tip
previziune care este pozitiv i care conine o doz de realism i are ca suport dorina tnrului spre
mai bine i mai frumos i cristalizarea de tip amgire care pierde contactul cu realitatea, care
evolueaz spre visare, fabulaie, devenind iluzorie i nociv
Dac n mica colaritate aceast nevoie era satisfcut prin aportul familiei i al nvtorului,
la vrsta pubertii se lrgete sfera factorilor de influen, prin orientarea spre colegi, care devin
partenerii de confidene, de proiecte, de analize i prin ntlnirea n cadrul procesului de nvmnt
cu mai muli profesori.
Aceasta face ca tririle emoionale din spaiul leciilor s se complice, pentru c prilejuiesc
satisfacia rezolvrii unor situaii problematice, ntlnirea cu valorile mirifice ale cuvntului n poezie,
proz, realizarea n practic a unor nevoi, minuni ale principiilor fizicii etc.
12

Viata afectiv

Preadolescenta & Adolescena

La acest plan afectiv cu ncrctur intelectual se adaug un altul, latent, care se

alimenteaz din starea de competiie generat de preocuprile colare i extracolare.
Aceasta provoac anxietate, culpabilitate, frustrri, entuziasm. Dar activitatea colar
prilejuiete i triri ncrcate de invidie, admiraie, instruirea ipocriziei, a modestiei.
Aadar, se poate concluzia c rezonana afectiv se lrgete prin prezena i
respectarea unor situaii ce provoac emoii de satisfacie, tristee, repulsie, ruine, invidie, gelozie,
pudoare, groaz, mndrie, exaltare, plcere, aversiune, fericire, veselie, ngrijorare,
ADOLESCENA
Acelai proces de instrumentalizare al adolescentului are loc i la nivelul celorlalte modaliti
psihice.
El este capabil de reciprocitate afectiv ntruct sensibilitatea afectiv se mbogete foarte
mult cu ajutorul emoiilor resimite la citirea crilor, la informaiile dobndite privind marile
confruntri ale istoriei contemporane, la modificarea profund a conceptelor.
Disponibilitatea afectiv devine foarte mare i este absorbit energetic de problemele complexe
ale instruirii i ale adaptrii. n adolescen, tririle emoionale din spaiul leciilor se complic, ajung
chiar emoii intelectuale, cnd curiozitatea intelectual este satisfcut.
La acest plan afectiv-intelectual se adaug altul latent, ce eman din starea de competiie
colar, care provoac anxietate, team, frustrri, izolri, invidie, admiraie, ipocrizie, modestie.
Exist i numeroase emoii pozitive reflectate n sentimentul de comunicare afectiv, de
mplinire dar i de ruine, ngrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte. l deine dragostea,
care poate fi dragoste familial, fa de sexul opus, fa de un model, fa de valori.
Tensiunile din pubertate n relaiile cu prinii se tempereaz treptat prin scderea tensiunii de
opoziie.
n relaiile cu sexul opus apar emoii, sentimente noi, ca simpatia i sentimentele de dragoste,
prietenia.
n adolescen, dragostea se contureaz ca o trire complex de ataament, cu fore absorbante,
n care se mobilizeaz resurse extrem de mari ale psihicului. Dac la vrsta colar mic prieteniile
sunt rare i au drept caracteristici fragilitatea i superficialitatea (certurile i ntreruperea relaiilor,
schimbarea partenerului nu provoac suferine durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori
exteriori iar motivaia nu este pe deplin contient), n preadolescen se constituie prietenii mai
durabile dar predomin nc aspectul formal. Preadolescenii joac rolul de prieteni mai mult dect l
triesc.
Exist acum tendina de identificare, dar sub aspect exterior, care se manifest prin aceleai
gesturi, aceeai mbrcminte etc.
n adolescen are loc saltul calitativ la adevrata prietenie, caracterizat prin seriozitate, care
se bazeaz pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate susinut de mprtirea secretelor, a
frmntrilor sufleteti. Aceste triri exprim i nevoia de a fi neles (M jur pe tatl meu, nu pe
mama pentru c la ea nu in, ea nu m nelege).
Jurnalele intime arat existena unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de
fapte se trece la descrierea de triri psihice. Apare selectivitatea att n prietenie ct i n dragoste.
De asemenea, bogia sufleteasc, trirea sintonic a acelorai evenimente, mresc intensitatea
i complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescen au mare rol n formarea contiinei morale,
prin rezonana lor afectiv pozitiv sau negativ, ca i rezonana climatului familial.
Alte stri sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie ntreag de conflicte: familiale,
colare, erotice, personale.
13