CUNOASTERE SI ADEVAR

Sursele si formele cunoasterii

Prin opinie se intelege o propozitie prin care exprimam o cunostinta.
Ex. Acest mar e rosu folosim simturile
Eu gandesc folosim ratiunea
In aceste exemple ne folosim de simturi si ratiune, deci ele sunt sursa cunoasterii.
Valoarea de adevar a unei opinii e determinata de sursa din care provine. Despre adevar se
poate spune ca isi afla sursa in simturi sau ratiune, in schimb cunoasterea nu se poate
afirma decat daca se petrece in experienta (empirica sau rationala)
Rezulta 2 forme de cunoastere:
-

cunoasterea lucrurilor (prin simturi)

cunoastem adevaruri (prin ratiune)

DESCARTES
Respinge intemeierea adevarului opiniilor pe cale senzoriala, pentru ca lumea externa e in
continua schimbare, astfel toate calitatile ce tin de gust, miros, vaz, auz sunt schimbate, si
deci ne inseala (exemplul cu ceara care isi modifica forma, mirosul, culoarea)
Incearca sa ajunga la adevar prin indoiala metodica care e diferita de cea sceptica (aceasta
suspenda judecata) - el va incepe sa se indoiasca de tot, incepand cu propriile-i ganduri, dar
gandind ca totul e fals, ajunge la concluzia ca pentru a gandi, el trebuie sa existe: gandesc
deci exist -> primul principiul al filosofiei (carteziene).
Sinteza:
- se indoieste de tot ce a invatat din carti
- se indoieste de ce a invatat de la altii
- se indoieste de propriile-i experiente sensibile
- se indoieste de tot rezulta ca exista ceva care face acest lucru eu ca subiect care cugeta
Descartes opereaza cu indoiala metodica si ajunge la formula: indoiala-gandire-existenta, deci
de acum incolo va trebui sa stabileasca care idei respecta regula claritatii si a distinctiei (care
certifica adevarul):
- o idee este clara daca intregul ei continut e perfect accesibil gandirii
- o idee este distincta daca e delimitata de celelalte cunostinte, adica ideii clare nu-i atribui
nimic din ceea ce nu-i apartine
Ajungem la ideea ca toate lucrurile pe care le concepem clar si distinct sunt adevarate
claritatea si distinctia sunt criterii ale adevarului.

De unde provin aceste idei clare si

1

distincte ? Sunt innascute, spune Descartes astfel, adevarul presupune descoperirea prin
ratiune a evidentei ideilor innascute aflate in ratiune.
Ideea de D-zeu e la fel, o idee innascuta, sadita in noi de D-zeu.

LOCKE
Cunoasterea provine din experienta, ideile provin din 2 surse: senzatia si reflectia
Nu exista idei innascute ca la Descartes, la nastere mintea noastra e tabula rasa, astfel ideile
provin din experienta si au doua izvoare: senzatia si reflectia
-

obiectul senzatiei e primul izvor al ideilor

1. obiectul senzatiei corpurile externe
2. facultatea care procura ob. senzatiei simturile care comunica cu intelectul
3. mecanismul formarii ideilor simturile care vin in contact cu ideile externe si produc
senzatiile (culoare, gust, temperatura)

procesele mintii
1. obiectul reflectiei procesele cognitive
2. facultate perceptiei mintea
3. mecanismul perceptiei mintea care realizeaza inferente asupra proceselor sale -> idei
care privesc perceptia, gandirea, indoiala, credinta

Dupa Locke nu exista idei innascute si nici principii imuabile, innascuta e numai facultatea
cunoasterii. Cunoasterea veritabila e aceea prin senzatii, ea presupune un raport nemijlocit
intre simturi si obiectele exterioare, daca un lucru lipseste simturilor nu putem avea nici o
parere asupra lui.
Reflectia percepe procesele launtrice ale mintii noastre cand se indreapta asupra ideilor pe
care le-am dobandit prin senzatii. Reflectia e complementara senzatiei, e un fel de simt intern
si nu se produce independent de senzatie.
La adevar ajungem numai prin unitatea senzatiei cu reflectia, pentru a deveni cunostinta,
datul senzorial trebuie prelucrat intelectual.
RUSSELL
E nemultumit de faptul ca logica traditionala opereaza in mod restrictiv cu termenul toate.
Punctul lui de vedere e ca lumea e compusa din existente singulare, ireductibile una la alta,
nu exista un intreg al tuturor lucrurilor, exista doar existente singulare, pe care le numeste
atomic facts. Acesti atomi logici sunt elementele cele mai simple ale experientei. Fixate in
propozitii, aceste fapte atomare dau nastere propozitiilor atomare atomic propositions.
2

El propune trecerea de la veche logica, la logica atomara.

Propozitiile moleculare molecular propositions sunt rezultatul reunirii propozitiilor atomare
cu ajutorul constructelor logice.
Intrucat nu putem vorbi de intreguri (toate), orice enunt trebuie redus la elementele lui de
maxima simplitate si anume la enunturi atomare si moleculare.
Russell vrea sa instituie un limbaj logic potrivit caruia pentru orice obiect simplu sa nu existe
decat un singur si acelasi cuvant care sa desemneze obiectul (Briciul lui Ockham)
Considera ca exista 2 forme de cunoastere: a lucrurilor si a adevarurilor
<IF> lucru = date senzoriale, amintiri, ganduri, <THEN> acesta cunoastere a lucrurilor e una
care consta in experienta nemijlocita - cand esti constient de datele senzoriale cunosti
nemijlocit
-

<IF> lucru = obiect fizic sau mintea altor oameni <THEN> cunoasterea acestora e una prin
descriere si depaseste limitele experientei - a cunoaste un obiect pp a numi o clasa de
proprietati care individualizeaza acel obiect
a) descriptia nehotarata cand vorbesc de cineva in genere si-l descriu fara sa-l numesc
b) descriptia hotarata cand vorbesc de cineva anume, de Heidegger de exemplu

cunoasterea adevarurilor e una a principiilor generale, a legilor gandirii (princ. identitatii,

noncontradictiei, tertului exclus)

cunoasterea adevarului e apriori

Adevaruri apriori si aposteriori

KANT
Propozitiile sau judecatile pot fi aranjate in mai multe moduri:
a) 7+5 = 12
b) Nici un celibatar nu e casatorit
c) Acest mar e rosu
Propozitiile a) si c) transmit informatii noi sunt sintetice, propozitia b) doar expliciteaza cee
ce era cuprins in intelesul cuvintelor continute in propozitie.
Propozitiile a) este sintetic apriori, b) este analitica (apriori) si propozitia c) este sintetic a
posteriori.
Propozitiile sintetic apriori sunt cele mai importante deoarece:
- fiind sintetice exprima cunostinte noi
- fiind apriori exprima cunostinte sigure

Filosofia moderna de dinainte de Kant era obedata de ideea stiintei si se intreaba daca e ea cu
putinta. Kant va porni de la aceeasi idee, dar el se intreaba cum e ea cu putinta, incercand
sa-i afle conditiile de posibilitate.
La baza oricarei stiinte stau adevaruri prime: acelea ale experientei. Kant se intreaba: oare nu
exista si adevaruri care preced experienta ? exista astfel de adevaruri (apriori) care intemeiaza
experienta, dar care sunt independente de orice experienta.
Orice cunoastere incepe cu experienta, dar asta nu inseamna ca orice cunoastere provine
doar din experienta.
Din perspectiva cunoasterii, omul e inzestrat cu 3 instrumente:
1. sensibilitatea (materia cunoasterii) contine adevaruri apriori: intuitiile spatiului si
timpului
2. intelectul (forma cunoasterii) are forme apriori numite categorii (12) cele mai
importante sunt substanta si cauzalitatea
3. ratiunea poseda 3 adevaruri apriori numite idei: D-zeu, libertatea si nemurirea
sufletului; ratiune ofera cunostinte, dar ele nu sunt certe pentru ca ii lipseste materia
(intuitiile sensibilitatii)
-

sensibilitatea e materia, intelectul e forma, iar din sinteza lor iau nastere cunostintele

1,2,3 sunt adevaruri apriori si sunt diferite de cele empirice, aposteriori

O cunostinta apriori este gandita cu necesitatea ei, e universala la modul absolut. Daca
aceste intuitii apriori nu provin din experienta, atunci ele sunt produsul propriu al spiritului
nostru, dar ele se manifesta in experienta, deci intuitiile apriori sunt conditiile de posibilitate
prin care cunoastem.
Cunoasterea aposteriri provine din experienta si valoarea ei e doar relativa.
Dupa ce a aflat ca la baza cunoasterii exista adevaruri apriori, Kant urmareste mecanismul
functionarii lor in ceea ce priveste constituirea stiintei.
Cuplul apriori aposteriori certifica existenta stiintei, iar cuplul analitic sintetic explica
mecanismul functionarii stiintei.
Cum sunt posibile judecatile sintetic apriori ? e nevoie de o distinctie intre cunostinta si
judecata.
- o cunostinta e o judecata sau un raport dintre un predicat si un subiect, forma oricarei
cunostinte devine: S este P (judecatile sintetice)
- daca orice cunostinta e o judecata, e adevarat ca si orice judecata e o cunostinta ? Nu
Kant introduce cuplul cunostinta-judecata. Exista judecati care nu sunt cunoastinte cele
analitice.
Judecata sintetica predicatul P nu apartine cu necesitate sferei subiectului S, predicatul se
adauga lui S, marind sfera lui S
Judecata analitica predicatul P apartine cu necesitate lui S, fiind cuprins in sfera lui S
Avem judecati sintetice apriori in stiinta, le avem si in metafizica ? Nu
4

Teorii ale adevarului

A. Teoria adevarului corespondenta
-

vine de la Aristotel, in Metafizica el spune ca intre enunturi si starea de fapt trebuie sa

existe o corespondenta

Toma Daquino va reformula spunand: adevarul e adecvarea dintre lucru si intelect

B. Teoria adevarului coerenta

adevarul desemneaza concordanta reciproca a ideilor

o propozitie este adevarata atunci cand din punct de vedere formal, elementele care o
alcatuiesc nu sunt contradictorii, si, propozitia nu trebuie sa intre in contradictie nici cu
sistemul de enunturi din care face parte

propozitiile luate in mod izolat nu pot avea valoare de adevar

C. Teoria pragmatica (adevarul utilitate)

adevarul e asimilat utilitatii si eficientei (Pierce, James)

o idee e utila pentru ca e adevarata, si e adevrata pentru ca e utila

A. Thoma Daquino
-

preia de la Aristotel teoria adevarului corespondenta

Thoma situeaza existenta lucrurilor intre inteligenta creatoare D-zeu si inteligenta

umana

Lucrurile nu detin un adevar in sine ci conceptiile despre ele sunt sau nu adevarate

inteligenta umana e cea care atribuie un mod de a fi unei realitati

acest mar e rosu e adevarata daca realitatea cunoscuta prin inteligenta si nu prin
simturi, are printre obiectele sale pe acelea care intrunesc proprietatea de a fi mar si
rosu.
B. LEHRER

stabileste valoarea unei opinii raportand-o la un sistem de opinii deja acceptat (sistem al
acceptarii)

exista situatii cand corespondenta nu se poate aplica: pentru enunturile despre

probabilitati sau despre trecut

adevarul unei opinii depinde de relatia logica a acesteia cu alte opinii: cand relatia este
consistenta, opiniile sunt adevarate

conditia necesara pentru ca anumite opinii sa formeze un sistem este aceea de a oferi o
imagine completa a lumii

opiniile adevarate sunt acelea care fac parte dintr-o abordare totalizatoare a realitatii

Lehrer merge pe ideea de acceptare si intemeiere: el inlocuieste opinia cu acceptarea un

enunt reprezinta o cunostinta numai daca e acceptat

acceptarile formeaza un sistem al acceptarii care e mereu in schimbare, o noua informatie

e acceptata in functie de relatia de coerenta pe care o are cu sistemul

scopul sistemului acceptarii e acela de a obtine adevarul si de a inlatura eroarea

un alt criteriul al coerentei este jocul intemeierii intre un proponent si un sceptic asupra
acceptarii sau neacceptarii unei opinii:
a) proponentul e cel care evalueaza enunturi pe baza unui sistem dat
b) scepticul e cel care formuleaza obiectii la enunturile proponentului

Intemeierea pe care o capata opiniile la sfarsitul acestui joc e numita de Lehrer justificare
nedezmintita cunostinta e o opinie care nu a fost infirmata (dezmintita)
C. JAMES
-

claritatea si distinctia ideilor sunt doar concepte goale pentru viata cotidiana

calitatea de adevar a unei opinii sau credinte consta in statul ei de regula de actiune

ideile au o functie pragmatica, adica ele orienteaza o anumita actiune catre succesul
acesteia

o idee nu e adevarata independent de experienta

adevarul este urmarea testarii unei idei in experienta

ideea in sine nu e adevarata, ea devine adevarata si este facuta adevarata de fapte dupa ce
e verificata

adevarul nu mai e o valoare a ratiunii ci o valoare a existentei

adevarul trebuie sa fie util: ce valoare are adevarul in bani gheata ?

adevarate sunt doar ideile pe care: le putem asimila, le putem valida, le putem verifica

Adevar si eroare

SPINOZA
In Etica Spinoza spune: in natura nimic nu e contingent, ci toate sunt determinate sa existe si
sa actioneze intr-un anumit fel din necesitatea naturii lui D-zeu

Pentru Spinoza calea spre libertate trece prin folosirea optima a puterilor intelectuale, deci, de
unde eroarea intr-un univers perfect aflat sub garantia lui D-zeu ?
Distinge 3 niveluri ale cunosterii:
a) cunosterea imaginativa e nivelul de cunoastere al experientei vagi, sufletul isi
imagineaza lucrurile nu le percepe, eroarea provine din lipsa de cunoastere, avem
concepte confuze si partiale ale lucrurilor
b) cunoasterea prin idei adecvate este cunoasterea rationala, la acest nivel se dezvolta
cunoasterea stiintifica. Avem aici ideile adecvate ale lucrurilor, ele alcatuiesc baza
necesara constituirii nivelului 3 al cunoasterii. O idee adecvata e o idee adevarata, e
logic adevarata, iar negarea ei genereaza contradictie.
c) cunoasterea intuitiva patrunde dintr-o singura privire in esenta lucrului, descifram
necesitatea divina in chiar realitatea lucrurilor. Aceasta cunoastere este dragostea
rationala pentru D-zeu percepand legaturile necesare dintre toate lucrurile. Cu cat
intelegem mai bine lucrurile particulare cu atat il intelegem mai bine pe D-zeu.
POPPER
Stiinta nu are nimic in comun cu goana dupa certitudine, ea cauta doar sa descopere
greseala pentru a putea invata din ea. In istoria stiintei aflam teorii stiintifice spectaculoase la
un moment dat, ca mai apoi sa fie respinse de alte teorii mai complexe, si acestea la randul
lor vor fi negate.
Nu putem fi siguri niciodata de adevarul unei teorii, suntem siguri numai de falsitatea ei in
momentul in care e respinsa de un test stiintific. O asemenea conceptie asupra cunoasterii
stiintifice o numeste Popper failibilista. Pentru un failibilist nu exista criterii ultime ale
adevarului.
Orice ipoteza stiintifica e supusa criteriului verificabilitatii, cata vreme datele experiementale
sunt de acord cu ipoteza, o putem considera provizoriu ca fiind adevarata.
Celebrul exemplu cu lebedele albe.
Cu cat rezista mai mult testelorde infirmare cu atat o ipoteza e mai bine acceptata, dar ea nu
e definitiv adevarata, eventual o putem accepta ca fiind definitiv falsa (ca in cazul ex cu
lebedele care sunt toate albe)
Schema popperiana a cunoasterii: P1-TT-EE-P2
P1 problema mama
TT tentativa teoretica
EE eliminarea erorilor
P2 problema fiica
Plecand de la problema mama, incercam o tentativa teoretica de explicare a P1, prilej pentru a
elimina erorile EE prin intermediul testelor critice si in final ajungem la P2, mai complexa
7

decat P1. Daca masuram distanta dintre P1 si P2 vom sti daca am inregistrat un progres in
cunoastere.

Adevar si limbaj
Prin conceptia clasica a adevarului corespondenta se considera ca valorile de adevar nu sunt
in lucruri ci apartin judecatilor despre ele -> adevarul si falsitatea sunt inerente limbajului
care descrie realitatea.
Care e raportul dintre limbaj si realitate ?
Reuseste limbajul sa redea realitatea adecvat ?
E realitatea deformata de structurile limbajului ?
PLATON
In dialogul Cratylos, Socrate expune trei teorii despre originea numelor si a relatiei dintre
nume si lucrurile denumite. Conceptia lui:
1. Hermogenes (personaj din Cratylos) e aceea ca intre nume si lucrul numit exista o relatie
stabilita conventional de catre comunitatea care foloseste limbajul respectiv -> perspectiva
conventionalista (adepti: Protagoras, Gorgias, iar in sec. XX de Pierre Duhem si Henri
Poincare)
2. Pe de alta parte Cratylos considera ca intre nume si lucru exista o corespondenta de
natura (numele exprima esenta lucrului), pentru ca fiecare sunet si silaba constituie o
reproducere fonica a structurii ontice, reale a lucrului -> ipoteza naturalista
3. Pentru Socrate, care expune teoria platoniciana, legatura dintre lucru si nume nu e o
obisnuinta sau o deprindere, ci ea consta in reprezentare; numele este o imagine a lucrului.
Dincolo de lumea simturilor, Ideile detin o existenta in sine. Numele fiecareui lucru este dat
de un legiuitor de origine mitica dupa modelul: Ideea in sine a acelui lucru. Cunoasterea
numelui, a limbii e o stiinta autentica penru ca are ca obiect Ideea in sine.
WITTGENSTEIN
-

intre limbaj si lume exista o relatie interna de reprezentare: structura faptelor este similara
structurii propozitiilor

lumea e doar aceea care poate fi exprimata printr-un limbaj logic, si astfel ea e ordonata
conform legilor logice

limbajul e format din propozitii logice

8

intre fapte si propozitii exista o relatie picturala: propozitia e o imagine a realitatii, descrie
realitate prin imagini; in masura in care aceasta reprezentare este adecvata, propozitia este
adevarata

problemele metafizice, etice, estetice, care nu pot fi formalizate in propozitii de forma pvq,
p&q etc. nu exista, sunt pseudoprobleme

TARSKI
-

isi demonstreaza teoria asupra limbajului demonstrand paradoxul mincinosului: un cretan

spune toti cretanii sunt mincinosi

daca propozitia ar fi A, atunci e adevarat ca a mintit

daca e F, atunci a spus o minciuna falsa, ~~p <-> p adica un adevar

falsa problema consta dupa Tarski, in faptul ca in aceeasi limba naturala formulam atat
enuntul cat si valorile ei de adevar

autoreferentialitatea (propr. enuntului de a-si afirma propria valoare de adevar) produce

paradoxuri sau antinomii semantice

pentru a evita formularea unor astfel de paradoxuri trebuie sa deosebim intre un limbaj
obiect si un metalimbaj

in limbajul obiect vor fi enunturi despre obiecte zapada este alba, cretanii sunt
mincinosi

in metalimbaj (limbajul despre un anumit limbaj) contine limbajul-obiect ca parte a sa, aici
vom avea enuntul <Mint ca eu mint>

in metalimbaj enuntul zapada este alba devine Propozitia <zapada este alba> este
adevarata daca si numai daca zapada este alba

paradoxul initial se transforma in Propozitia <toti cretanii sunt mincinosi> este adevarata
daca si numai daca toti cretanii sunt mincinosi

Limbaj si interpretare
NIETZSCHE
-

viata e constituita din evaluari si aparente

fictiunea asigura cadrul in care viata se poate afirma prin jocul gratiut al inventiilor
spiritului

nu exista fapte ci numai interpretari, intre adevar si aparenta nu exista deosebire de

valoare, ambele trebuie intelese ca perspective de a privi viata
9

cautarea absurda a unui adevar unic si etern propusa de ceilalti filosofi este opusa vointei
de viata, la fel mecanicismul cauza-efect e o nerozie cauza si efectul sunt la randul lor
notiuni fictive, eu rol doar in comunicare

perspectivismul valorifica interpretarea si aparenta ca elemente fundamentale vietii si

demitizeaza ideile de Adevar, D-zeu, Bine

sursa acestor mituri e limbajul prin confundarea functiilor gramaticale cu structurile

realitatii, aceste cuvinte sunt tratate de parca ar avea un referent in realitate

o solutie ar fi considerarea limbajului ca fictiune, conventie pentru desemnare, comunicare

si nu pentru explicatie

10