Sunteți pe pagina 1din 2

Lenea social

Agronomul francez Max Ringelmann, a cercetat performantele de grup in cazul


sarcinilor ce trebuie indeplinite prin insumarea eforturilor colective, astfel incat
performanta specifica a fiecarui individ nu poate fi determinata. In studiile sale din 1880,
el a constatat ca, in comparatie cu ceea ce realizeaza lucrand fiecare pe cont propriu,
indivizii isi diminueaza eforturile atunci cand lucreaza laolalta, pentru indeplinirea unor
sarcini simple, cum ar fi tragerea de franghie sau impingerea uni vagon.
Ringelmann a pus un grup de muncitori agricoli sa traga de funie si a masurat cu
dinamometre forta dezvoltata; a masurat si forta dezvoltata de indivizii ce evoluau singuri
in aceeasi sarcina. El a constatat ca indivizii trag mai tare de funie cand li se cere sa faca
asta singuri si ca forta exercitata de o persoana in grup descreste pe masura ce grupul
creste ca numar de membri. Efectul Ringelmann sau lenea sociala (social loafing) se
refera la reducerea efortului individual ca urmare a cresterii numerice a grupului.
Pentru a distinge intre lipsa de straduinta si lipsa de coordonare a subiectilor in
sarcina data, la un secol dupa Ringelmann, in 1974, Alan Ingham a folosit o instalatie de
tras franghia, care permitea masurarea efortului, dar participantii erau legati la ochi. In
prima conditie, li s-a spus participantilor ca trag de franghie impreuna cu altii; in cealalta
conditie, participantilor li s-a spus ca actioneaza individual (ceea ce, de fapt, s-a intamplat
in ambele situatii). Participantilor li s-a cerut, de fiecare data, sa traga de franghie cat pot
de tare. Prin masuratori precise, Ingham a constatat ca participantii au depus un efort cu
20% mai mare atunci cand credeau ca actioneaza independent fata de situatia in care au
crezut ca actioneaza impreuna cu altii.
Specialistii contemporani afirma ca in cazul acestui experiment exista doua explicatii
posibile:

lipsa coordonarii in conditia de grup, subiectii se pot incurca unii pe altii tragand
de aceeasi funie. Din cauza celorlati nu pot trage cu aceesi forta ca si cand ar realiza
sarcina singuri

pierderea motivatiei din punct de vedere psihologic, subiectii sunt mai putin
motivati sa traga cu forta de funie datorita grupului, in consecinta grupul determina
scaderea motivatiei
Lenevirea sociala este o reducere a efortului individual atunci cand se lucreaza
in grup si eforturile fiecaruia se confunda cu eforturile celorlalti, comparativ cu
situatia cand individul lucreaza singur.
In 1993, Steven Karau si Kipling Williams au intreprins o meta-analiza a catorva zeci de
studii si au ajuns la concluzia ca lenevirea sociala este un fenomen raspandit in multe
forme de activitate, in toate tarile lumii. Dar au constatat si ca fenomenul nu este
inevitabil. O serie de factori pot diminua fenomenul de chiul in colectiv.
Experimentele ce au urmat ulterior au explicat lenea sociala dupa cum urmeaza: atunci
cand standardul de performanta nu este cunoscut subiectilor, cand sarcina nu este
atractiva pentru individ, se dezvolta acea dorinta de a lenevi ca raspuns in fata unor
sarcini plictisitoare, neinteresante ce nu determina implicarea subiectului. In cazul in care
nu exista constrangeri sociale, fenomenul de lene isi va face aparitia, iar prezenta
celorlalti membri ai grupului ofera acoperirea anonimatului pentru individul nemotivat.

Au fost postulate teorii conform carora, lenea are si efecte benefice. In acest sens,
scriitorul american Robert A. Heinlein afirma ca progresul progresul nu este realizat de
catre cei care se scoala devreme. Este realizat de oameni lenesi care cauta cai mai usoare
pentru a realiza ceva.
Lenevirea sociala e mai putin probabila in urmatoarele conditii:

Oamenii cred ca performantele lor individuale pot fi identificate si evaluate, fie de catre ei
insisi, fie de catre altii.

Sarcina este importanta pentru cei care incearca sa o duca la indeplinire.

Oamenii considera ca eforturile proprii sunt necesare pentru reusita actiunii colective la care
participa.

Grupul se asteapta sa fie sanctionat pentru o performanta slaba.

Grupul este restrans.

Grupul are o coeziune ridicata cu alte cuvinte, apartenenta la grup este importanta si
pretuita de catre membrii lui, care se simpatizeaza reciproc.
Facilitarea sociala si lenevirea sociala reprezinta doua traditii distincte de cercetare, dar
legatura dintre ele faptul ca ambele se produc in prezenta celorlalti i-a facut pe unii
psihosociologi sa urmareasca o abordare unitara, de natura sa explice prin aceleasi principii cele
doua fenomene inrudite, desi opuse prin efectele lor asupra performantelor individuale. Teoria
unificata se bazeaza pe urmatoarele principii:

Atunci cand contributiile individuale pot fi usor identificate (facilitare sociala), prezenta
celorlalti sporeste starea de excitatie si posibilitatea de evaluare: individul este sub lumina
reflectoarelor.

Atunci cand contributiile individuale se insumeaza (lenevire sociala), prezenta


celorlaltidiminueaza starea de excitatie si posibilitatea de evaluare: performanta fiecarui individ
este inghitita de rezultatul colectiv, iar individul se poate relaxa, pierdut in multime.
Afectarea performantei de stimulare psihofizica si posibilitatea evaluarii depinde de dificultatea
sarcinii de indeplinit. Pe baza acestor aspecte se pot face urmatoarele patru predictii:

Atunci cand prezenta celorlalti mareste posibilitatea de evaluare a activitatii unui individ:
(1) Indeplinirea sarcinilor usoare se face la parametri superiori, deoarece individul este mai
motivat. Aceasta este facilitarea sociala de tip I.
(2) Indeplinirea sarcinilor dificile este perturbata de presiunea exercitata de ceilalti asupra
individului. Aceasta este facilitarea sociala de tip II.

Atunci cand prezenta celorlalti scade posibilitatea de evaluare a activitatii unui individ:
(3) Indeplinirea sarcinilor usoare este perturbata de faptul ca individul nu este inspirat si
stimulat. Aceasta este lenevirea sociala.
(4) Indeplinirea sarcinilor dificile se face la parametri superiori, deoarece pierdut in multime
individul este eliberat de anxietate. Nu exista o denumire consacrata pentru acest efect, caruia i
s-ar spune securitate sociala.
O concluzie optimista si plina de umor este cea conform careia, lenea ar lungi viata, conform a
doi cercetatori germani, Peter Axt si fiica sa, Michaela Axt-Gadermann Un stil de viata mai
relaxat este important pentru sanatate Daca ai o viata stresanta si faci exercitii fizice in exces,
organismul produce hormoni care determina instalarea hipertensiunii arteriale, sau, o alta
concluzie: lenea este, de asemenea, importanta pentru un sistem imunitar sanatos, pentru ca
celulele specializate n apararea organismului sunt mai puternice in conditii de relaxare decat in
situatii de stres.