Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com
Dezvoltarea ontogenetica a
sistemului digestiv si urogenital
Tubul intestinal primitiv: formare, limite, derivate
endoderm, sant intestinal, tub intestinal primitiv
Limite:
membrana buco-faringiana, resorbita la 3 saptamani
membrana cloacala, resorbita la 3 luni
-
Dezvolarea stomacului
-
gonadele au originea in regiunea lombara si sufera un proces de descensus, mai mic la sexul feminin decat
la masculin, fapt dovedit si de vascularizatie si inervatie (toate vasele si nervii au originea in regiunea lombara)
cu descensusul gonadei, portiunile verticala si oblica ale canalului Muller dau nastere tubei uterine
portiunile verticale unite dau nastere canalului uterovaginal (uter si o parte din vagin)
pliurile epiteliului celomic vor da nastere ligamentelor late ale uterului care au in margeina superioara
trompa uterina si pe fata posterioara ovarul
ductele mezo si paranefroticeapartin ca origine mezodermului intermediar
cloaca apartine ca origine endodermului
tuberculul sinusal da nastere unui con vaginal care va forma o placa vaginala
la sfarsitul lunii a 5a placa se tunelizeaza si va rezulta vaginul
se considera ca
- 4/5 superioare ale vaginului au originea in canalul uterovaginal (mezoderm)
- 1/5 inferioara au originea in tuberculul sinusal (endoderm)
la limita dintre canalul vaginal si vestibulul vaginal (rest din sinusul urogenital) se afla o membrana de
forme diferite, care s.n. himen
din canalul uterovaginal si din tuberculul sinusal deriva
- mucoasa uterului (endometrul)
- mucoasa vaginala
muschiul uterin (miometrul) are doua straturi:
- arhimiometru (patura profunda) - care vine in raport cu endometru (profund)
- strat vascular (din arterele uterine), intrepatruns intre cele 2 staturi
- paramiometru - care vine in raport cu perimiometru (superficial, seroasa)
seroasa si adventicea rezulta din mezodermul inconjurator
exista resturi din canalul Wolf (vestigii)
- tubi mezonefrotici in mezoovar (cu asezare asemanatoare cu tubii epigenitali)
- un mic segment din canalul Wolf numit epooforum
- ultimii tubuli mezonefrotici vor forma paraoforum
din canalul Wolf ca atare raman in partea inferioara a vaginului, bilateral, mici dilatatii chistice = organul
lui Gartner
dupa regresia mezonefrosului raman in dreptul gonadei 5-12 tubuli numiti tubuli epigenitali care isi pierd
glomerulul si se anastomozeaza cu rete testis si formeaza jonctiunea urogenitala
tubii epigenitali dau nastere tubilor eferenti care se deschid in ductul epididimar
exista tubi care nu dispar in totalitate, s.n. paragenitali, nefunctionali, care nu intra in legatura cu rete testis,
pierd legatura din ductul mezonefrotic si formeaza paradidimul (organul Giraldes) care este un rest embrionar
de la polul caudal al testiculului
din canalul Wolf rezulta calea genitala principala, adica:
- epididim
- duct deferent din care apare ca o dilatatie vezicula seminala
- duct ejaculator care ajunge pana in uretra prostatica
tubul mezonefrotic de deasupra tubilor epigenitali ramane vestigiu numit apendix epididimi (sau hidatida
pediculata), vizibil cu ochiul liber pe capul epididimului
din canalul Muller deriva:
- din partea craniala (vestigiu) - apenidix testi (hidatida sesila)
- din partea caudala - utricul prostatic (uter masculin)
Dezvoltarea cailor urinare
-
- sinus urogenital
canalul Wolf se deschide in diviziunea anterioara (sinusul urogenital)
locul unde septul atinge membrana cloacala se numeste centrul tendinos al perineului, locul unde se unesc
toti muschii din zona
sinusul urogenital are 3 regiuni:
- vezicala (craniala)
- pelvina (mijlocie)
- falica (inferioara)
din regiunea vezicala rezulta vezica urinara
din ductele mezonefrotice Wolf, prin inmugurire apar mugurii ureterali
odata cu dezvoltarea vezicii urinare ductele Wolf se incorporeaza in peretele vezicii urinare, astfel incit
- parte din perete posterior al vezicii urinare, numita trigon vezical, va fi de origine mezodermala (ca
ductele)
- cei 2 muguri ureterali se vor deschide separat, si deci si ureterele
- canalele deferente se vor deschide separat (in canalele Wolf)
- trigonul vezical si jumatatea superioara a peretelui post al uretrei vor fi acoperite cu epiteliu de origine
mezodermala
din regiunea pelvina a sinusului urogenital rezulta la femei uretra si la barbati uretra prostatica si
membranoasa
din regiunea falica a sinusului urogenital rezulta la femei vestibulul vaginal si la barbati uretra peniana
(falica)
orice defect duce la aparitia fistulelor rectovaginale si retrovezicale
mugurele ureteral se ramifica, fiecare ramificatie "luand" cite o bucata din blastemul metanefrogen
prin ramificarea mugurelui ureteral rezulta o parte dilatata care va deveni pelvis renal, care se ramifica si
da nastere calicelor mari
ramurile mugurelui intra in blastem si se divid succesiv pana la 12-15 grade
ramificatiile 2-5 sunt inglobate in ramificatiile initiale si vor da nastere calicelor mari si mici
din tubii 5-15 se formeaza nefronii, respectiv se formeaza capsula, tubii contorti, ansa Henle, pana la
nivelul tubului colector
din mugurele ureteral se formeaza tubul colector, calicele, bazinetul si ureterul
Dezvoltarea colonului
-
concomitent cu cresterea numarului anselor, pe ramura inferioara (ascendenta) a ansei ombilicale apare un
diverticul (umflatura, proeminenta) cecal
acesta creste repid si descendent pana in fosa iliaca dreapta, formand astfel colonul ascendent
colonul drept (transvers?) sufera un proces de coalescenta
zona dintre mezocolonul transvers si radacina mezenterului, in care duodenul e acoperit de peritoneul
tertiar, s.n. pars tecta duodenum
colonul descendent sufera un proces asemanator
dupa repozitionarea anselor si cadrului colic, colonul ascendent si cel descendent, prevazute cu mezouri, se
lipesc de peretele posterior, astfel formandu-se posterior de ele fasciile de coalescenta colice Toldt 1 si Toldt 2
Dezvoltarea diafragmei
-
un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte:
septul transvers
- apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin
- de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite trecerea tubului
digestiv
- posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal
in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care va
ajunge pana la L1
- va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei (dovada originii
este inervatia din nervul frenic - C3-C4)
- mezoesofagul
- plicile pleuroperitoneale
- apar de o parte si de alta a esofagului
- formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale
- alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga la
embrionul de 19-20 cm
din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei
din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic)
pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii
diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace)
Dezvoltarea duodenului
-
segmentul localizat imediat dupa pilor (jumatatea inf a intestinului ant si jumatatea sup a intestinului
mijlociu) formeaza o ansa convexa anterior care s.n. ansa duodenala (situata in plan sagital)
aceasta sufera un proces de alipire (coalescenta) si rotire inspre dreapta, datorita cresterii ficatului si astfel
apare fascia de coalescenta retro-duodeno-pancreatica (Treitz)
duodenul este deci un organ retroperitoneal secundar (este acoperit anterior de 1 foita), cu exceptia pars
tecta duodenum (intre mezocolon transvers si radacina mezenter) unde este tertiar
limita dintre ansa duodenala si ansa ombilicala devine flexura duodeno-jejunala care se va gasi la stanga
coloanei vertebrale, sub pediculul mezenteric superior
Dezvoltarea esofagului
-
Dezvoltarea ficatului
-
Dezvoltarea pancreasului
-
incepe in saptamana 4, origine endodermala din epiteliul ansei duodenale, la limita dintre pro si
mezenteron, in vecinatatea mugurelui hepatocistic
mugurele pancreatic este format din mugurele pancreatic ventral si cel dorsal
din mugurele pancreatic ventral deriva
- partea inferioara a capului pancreasului
- procesul uncinat al pancreasului
din mugurele pancreatic dorsal deriva
- partea superioara a capului
- corpul
- coada
fiecare mugure prezinta un duct prin care isi varsa continutul
cei doi muguri se apropie si fuzioneaza formand pancreasul datorita:
- rotirii ansei duodenale si formarii posterior de ea a fasciei de coalescenta Treitz
- cresterii inegale in circumferinta a ansei duodenale
intre cele doua ducte apare o anastomoza oblica
ductul principal Wirsung va lua nastere din:
- partea proximala a ductului ventral
- anastomoza oblica
- partea distala a ductului dorsal
canalul accesor Santorini, care poate avea multiple variatii, ia nastere din partea proximala a ductului
dorsal
insulele Langerhans isi au originea in crestele neurale
ductul Wirsung are deschidere comuna cu canalul coledoc prin ampula Vater la nivelul papilei duodenale
mari
canalul Santorini se deschide separat la nivelul papilei mici
este un diverticul al cavitatii peritoneale, inchis inapoia stomacului si a ligamentelor sale, deasupra
mezocolonului transvers
marginea posterioara a stomacului creste foarte rapid in lungime si rezulta marea curbura a stomacului,
situata la stanga, legata de perete prin mezogastrul dorsal
marginea anterioara a stomacului are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta mica curbura a stomacului, care
se plaseaza la dreapta si e legata de perete prin mezogastrul ventral
din plan sagital, dilatatia (stomacul) incepe sa se deplaseze in plan frontal
mai sufera o rotatie in jurul unui ax anteroposterior
ligamentul gastrocolic inchide bursa omentala anterior
exista 3 cavitati: pleurala, parietala si pericardica, care se separa dintr-o cavitate unica existenta initial:
cavitatea celomului intraembrionar
sapt 3 - apare mezoblastul care da nastere ecto, endo si mezodermului
mezodermul se separa in:
- paraxial
- intermediar
- lateral - somatopleural si splahnopleural, intre cele doua aflandu-se celomul intraembrionar care se
continua cu cel extraembrionar
in urma procesului de cudare transversala are loc inchiderea peretilor corpului embrionar si celomul
intraembrionar se separa de cel extraembrionar, devenind clar delimitat
somatopleura - foita parietala a seroaselor
splahnopleura - foita viscerala a seroaselor
cavitatile celomului intraembrionar se vor numi santuri si apoi canale pleuroperitoneale
Etape:
a. formarea santurilor pleuro-peritoneale
b. formarea canalelor pleuro-peritoneale
c. formarea canalelor pericardo-pleuro-peritoneale
mezodermul lateral se continua spre extremitatea cefalica cu mezodermul nesegmentat cefalic
la acest nivel se diferentiaza mezodermul cardiogen, care s-a deplasat de pe extremitatea cefalica pe fata
anterioara a corpului embrionar, inferior de stomodeum, si formeaza proeminenta cardiaca
la acest nivel apar vacuole care prin fuziune vor da nastere cavitatii pericardice primitive care adaposteste
tubul cardiac primitiv
cavitatea pericardica va comunica posterior cu cele 2 santuri (canale) pleurperitoneale, dand nastere
cavitatii pericardo-pleuro-peritoneala, de forma unui "U" rasturnat
d. formarea diafragmei
un proces complex ce duce la separarea cavitatii pleurale de cea peritoneala si la care iau parte:
- septul transvers
- apare inferior de pericard si superior de sacul vitelin
- de origine mezodermala, de forma semilunara, incomplet posterior pentru a permite trecerea tubului
digestiv
- posterior de sept raman orificii care s.n. hiatus pleuroperitoneal
- in procesul de descensus al cordului este antrenat si septul transvers, inferior de cord, care va
ajunge pana la L1
- va fi invadat de mioblasti din C3-C5 care dau nastere partii musculare a diafragmei (dovada originii
este inervatia din nervul frenic - C3-C4)
- mezoesofagul
- plicile pleuroperitoneale
- apar de o parte si de alta a esofagului
- formeaza prin unire cu restul formatiunilor membranele pleuroperitoneale
- alipirea formatiunilor si separarea cavitatilor se face mai intii in dreapta si apoi in stanga la
embrionul de 19-20 cm
din membranele pleuroperitoneale deriva partea costala a diafragmei
din mezoesofag deriva partea lombara cu cele 2 hiatusuri (esofagian si aortic)
pot exista anomalii in dezvoltarea diafragmei, in fuziunea primordiilor, care pot duce la hernii
diafragmatice congenitale (si trecerea organelor abdominale in torace)
e. separarea cavitatii pericardice de cavitatea pleurala
are loc concomitent cu formarea diafragmei
odata cu dezvoltarea tubului cardiac, eliberarea extremitatii inferioare a septului transvers si incorporarea
in cavitatea pericardica primitiva,
- cordul creste foarte mult (corp sigmoideus),
- extremitatea atriala si venoasa se aseaza superior si posterior de bulbul atrial,
- venele atriale comune ridica plicile pleuropericardice, le aseaza frontal
prin inchiderea plicilor pp se formeaza pericardul si astfel se separa complet cele 2 cavitati
tranzitoriu, cele doua cavitati comunica prin hiatus
f. formarea cavitatii testiculului
din cavitatea peritoneala porneste descendent prin canalul inghinal un diverticul al acesteia, insotind
coborarea testiculului
acest diverticul se numeste procesul vaginal al cavitatii peritoneale, din care va rezulta cavitatea seroasa a
testiculului
Hernia fiziologica
-
dupa formarea duodenului ansa ombilicala se dezvolta foarte mult in lungime, initial mai mult ramura
superioara din care se dezv anse care "cad" la dreapta ramurei inf
ansele nu mai incap in cav celomica si in sapt 6 se dezvolta intr-un sac peritoneal in cordonul ombilical
("ies" din cavitatea abdominala) = hernia fiziologica
ansele cresc si mai mult in numar iar pe ramura inferioara apare o umflatura (diverticul, proeminenta)
cecala
cavitatea abdominala creste in dimensiuni datorita cresterii peretilor si regresiei mezonefrosului (din care
va rezulta rinichiul)
ansele reintra in sapt 10 in cavitatea peritoneala in urmatoarea ordine:
- ansele jejunale (la stanga liniei mediale)
- ansele ileale (la dreapta liniei mediale)
- diverticulul cecal si ramura inferioara (sub ficat)
s.n. si proenteron
limite:
- sup - membrana buco-faringiana
- inf - ansa duodenala
primul segment - esofagul (continua faringele) (vezi 5. Esofag)
la jonctiunea faringe-esofag apare diverticulul laringo-traheal - mugurele pulmonar
sapt 4 - apare o dilatatie fusiforma - viitorul stomac (vezi 8. Stomac)
concomitent cu dezv stomacului, intre foitele celor 2 mezouri care leaga stomacul de peretii trunchiului,
vor aparea mugurii organelor:
- mezoul dorsal - mugurele splenic
- mezoul ventral - mugurele hepatocistic
din portiunea distala a intestinului anterior se va dezvolta a parte a duodenului
derivate:
- esofag
- stomac
- ficat si splina
parte a duodenului
s.n. si mezenteron
limite:
- sup - mijlocul ansei duodenale
- inf - flexura colica primara
din extremitatea distala a intestinului ant si din partea sup a intestinului mijl se formeaza ansa duodenala
din care se va dezvolta duodenul, in legatura cu intestinul mijlociu
intestinul mijl creste foarte rapid in lungime si va da nastere ansei ombilicale
mijlocul intestinului comunica initial larg cu sacul vitelin dar aceasta comunicare se va ingusta progresiv si
va deveni canalul vitelin, care se afla in varful ansei ombilicale
ansa ombilicala prezinta 2 ramuri:
- ramura superioara (descendenta)
- ramura inferioara (ascendenta)
derivate:
- din ramura sup:
- jumatatea inf a duodenului
- jejunul
- cea mai mare parte a ileonului
- din ramura inf:
- restul ileonului (70-80 cm)
- cecul
- apendicele
- colonul ascendent
- 2/3 drepte din colonul transfers
- din flexura primitiva a colonului
- flexura lienala (stg) a colonului
s.n. si metenteron
limite:
- sup - flexura colica primara
- inf - membrana cloacala
comunica liber la extremitatea distala cu canalul alantoidian la nivelul unei cavitati care s.n. cloaca
derivate:
- 1/3 stanga a colonului transvers
- colonul descendent
- colonul sigmoid
- rectul
- partea superioara a canalului anal
hermafroditism adevarat
pseudhermafroditism
la barbati - cauzat de secretie insuficienta de androgeni = testicule cu cai genitale feminine
la femei - cauzat de secretie crescuta de androgeni =
- virilizare anormala a fatului (CSR fatului sau a mamei, administrarea de anabolizante
mamei
- clitoris peniform
- tendinta de inchidere a sinusului urogenital
- coalescenta labiilor
epispadis = deschiderea uretrei pe fata dorsala a penisului si defect de formare a peretelui anteror
abdominal si extrofia vezicii urinare
hipospadis = alipire incompleta si deschiderea uretrei pe fata inferioara a penisului, cu mai multe variante:
glandular, penian, penoscrotal, perineal
anorhism = lipsa testiculului uni/bilateral
sinorhism = fuzionarea testiculelor
poliorhidie = mai multi testiculi
monorhidie = un singur testicul
hipofazie = dezvoltare anormala
atrofie congenitala = un testicul mai mic
criptohidia = testicul ascuns, nu a coborat, poate duce la cancer daca nu e extirpat (daca nu a coborat in
adolescenta total - poate cobori si doar pana la nivelul simfizei pubiene si va impiedica actul sexual)
hidrocel congenital = acumulare de lichid in cavitatea seroasa a testiculului
chisturi de funicul spermatic
embrioame = tumori cu punct de plecare in celulele germinale primordiale
hernia inghinala congenitala = nu se inchide canalul
fimoza congenitala = ingustarea orificiului preputial, ceea ce nu mai permite decalotarea glandului
De uretra:
absenta congenitala
obliterare congenitala = dispare lumenul
stricturi congenitale = ingustarea lumenului
diverticuli congenitali = eliminare de urina dupa terminarea mictiunii
uretre duble
fistule uretrorectale genitale
De penis:
agenezie
hipoplazie
hiperplazie
bifalia = penis dublu + vezica dubla
implantari anormale
Malformatii in dezvoltarea aparatului urinar
Rinichi
agenezia renala = lipsa completa a rinichiului uni sau bilateral, frecventa de 1/1500 nasteri
aplazia renala = dezvoltarea incompleta: mai mic, incomplet, cu chisturi, uretere fara lumen; cauza este
lipsa inductiei intre blastem si mugure
rinighi supranumerali = mai multi, functionali, normali; cauza: blastem divizat
intre aparatul urinar si cel genital exista o stransa legatura, cele doua dezvoltandu-se dintr-o structura
comuna creasta urogenitala, care proemina in celomul intraembrionar.
in creasta genitala migreaza in saptamana 6 celule endodermale din zona sacului vitelin (cel germinative
sexuale) care populeaza creasta gonadala si induc dezvoltarea gonadei
in afara celulelor germinative care devin spermatogonii/ovogonii, restul structurilor sunt derivate de la
nivelul epiteliului celomic sau a mezodermului de la acest nivel
din epiteliul celomic deriva
- la barbat
- cordoanele testiculare
- albugineea testiculului
- la femeie - celulele foliculare
din mezoderm deriva
- la barbat
- celulele interstitiale Leydig si celulele de sustinere Sertoli
- ductele epigenitale
- ductul mezonefrotic care formeaza caile sexuale extratesticulare
- la femeie
- tubele uterine
- uterul
- portiunea superioara a vaginei (din canalul utero-vaginal)
in timp ce in partea craniala (pronefros si partial metanefros) mezodermul este impartit in nefrotoame, catre
extremitatea caudala se pierde aceasta segmentatie si mezodermul capata aspectul unei gramezi celulare
din mezodermul intermediar deriva atat ductele cat si nefronii ap urinar adult
Aici se enumera etapele pronefros, mezonefros si metanefros cu caracteristicile generale pe care nu le mai repet
si eu
intre cele 3 segmente ale mezodermului exista o interdependenta functionala. Astfel dezvoltarea unuia este
conditionata de dezvoltarea precedentului deci pronesfrosul are rol inductor asupra mezonefrosului iar
mezonefrosul are rol inductor pentru metanefros
in plus ductul mezonefrotic este cel de la nivelul caruia se formeaza mugurele ureteral care participa prin
inductie biunivoca cu blastemul metanefrogen la dezvoltarea rinichiului definitiv
Mezonefrosul
-
Pronefrosul
-
organ rudimentar si nefunctional la om, e functional la unii pesti si amfibieni si organ definitiv la amfioxus
(?)
la om, pronefrosul nu formeaza, in mod normal, glomeruli ci numai duct pronefrotic, care la om e
nefunctional, rudimentar, dar are un rol foarte important ca inductor pentru etapa urmatoare
pe fata mediala a mezonefrosului (a corpului Wolf de fapt) apare o ingrosare a epiteliului celomic care
impreuna cu mezenchimul adiacent formeaza creasta genitala
initial, in creasta genitala nu exista celule germinative primordiale
aceste creste (gonade primitive) capata caractere de sex de-abia in saptamanile 6-7
in dezvoltarea aparatului genital exista o perioada indiferenta cand, desi sexul e determinat, nu exista
caracteristici morfologice diferite
spre sfarsitul saptamanii a 3a si inceputul saptamanii a 4a apar celule germinative primordiale (de origine
endodermala), derivate din peretele sacului vitelin, din apropierea alantoidei, care migreaza pana in crestele
genitale (de origine mezodermala)
caracteristic pentru celulele germinative primordiale e reactia puternica cu fosfataza alcalina
populeaza crestele genitale pana in saptamana a 6a si au rol inductiv pentru dezvoltarea gonadelor
daca aceste celule nu ajung in creste nu se dezvolta gonadele
in stadiul indiferent nu se face diferentiere morfologica de sex
epiteliul celomic prolifereaza intens, invadeaza mezenchimul subadiacent si formeaza cordoane genitale
sexuale primitive, cu celule germinative primordiale in structura lor (caracteristica a stadiului indiferent)
din acest stadiu incepe dezvoltarea testiculului