Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
UNGUENTE
UNGUENTE
de la o zona la alta la acelasi individ. Varsta este un alt factor insemnat. Astfel porozitatea
si gradul de hidratare al pielii la tineri sunt superioare persoanelor in varsta. Alelgerea
unei baze de unguent in functie de tipul de piele reprezinta o conditie esentiala pentru
formularea preparatelor dermatologice, astfel pentru pielea cu secretie sebacee abundenta
sunt indicate unguente emulsii de tip U/A si hidrogeluri. Timpul de contact, modul de
aplicare si frecventa aplicarilor influenteaza eficacitatea preparatelor dermatologice.
Prin masarea viguroasa a pielii se favorizeaza penetrarea. Patrunderea in invelisul
cutanat poate fi grabita si prin masarea in prealabil cu acetona, alcool, solventi cu actiuen
degresanta. Pansamentele ocluzive izoleaza zona pe care se aplica preparatele ceea ce
determina o crestere locala a temperaturii, activand circulatia ceea ce duce la
intensificarea penetratiei SA.
SUBSTANTELE ACTIVE. Penetratia cutanata a substantelor active depinde de
solubilitatea acestora in excipient, de greutatea moleculara si de forma cristalina.
Astfel se absorbe foarte bine prin piele urmaatoarele substante: hormonii sexuali,
corticosteroizi, vitamine liposolubile, unele vitamine hidrosolubile (acid ascorbic,
tiamina, riboflavina, piridoxina), acid salicilic, anestezina, unii alcaloizi (morfina,
strignina, nicotina), fenolul si mercurul.
EXCIPIENTUL. Functia bazelor de unguent este aceea de a dilua PA. Excipientul
reprezinta in majoritatea cazurilor cel poutin 90% din preparat. Pe langa aceasta functie,
rolul excipientului este de a vehicula SA, astfel la locul indicat excipientul trebuie sa
cedeze SA. Cedarea SA depinde de solubilitatea acesteia in excipient, substantele
insolubile sau putin solubile in baza de unguent fiind cedate mult mai usor.
Un excipient pentru unguent trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:
-sa nu fie iritant si sa nu produca sensibilizari
-sa nu produca deshidratarea pielii si sa fie emolient
-sa cedeze rapid si complet medicamentele incorporate
-sa nu fie gras si sa fie lavabil
-sa aibe un aspect placut
-sa fie constituit dintr-un numar minim de componente si sa fie usor de preparat
-sa aiba compatibilitate chimica, stabilitate si pret de cost convenabil.
COMPONENTELE BAZELOR DE UNGUENT
De cele mai multe ori se folosesc ca excipient o asociere constituita din mai multe
componente a caror alegere se face iin functie de necesitatile terapeutice si tehnice. Un
astfel de excipient poate fi constituit din: produse lichide, moi, emulgatori, agenti
tensioactivi, stabilizanti, antioxidanti si conservanti. Numarul componentelor trebuie sa
fie limitat la strictul necesar.
Dpdv al afinitatii fata de apa sau fata de grasimi, excipientii pentru unguente pot
fi impartiti in 4 categorii:
1.baze apoase
2.baze emulsii de tip A/U
3.baze emulsii de tip U/A
4.baze hidrosolubile.
amesteca usor cu vaselina si da amestecuri care absorb cantitati mari de apa sau solutii
apoase sub forma de emulsii A/U.
Cu toate dezavantajele pe care le prezinta ramane unul dintre produsele cele mai
utilizate la prepararea unguentelor. De obicei se foloseste in amestec cu alte baze
deoarece folosita ca atare duce la obtinerea de produse lipicioare.
Dezavantajele lanolinei: miros persistent, aderenta prea mare de piele, uneori
reactii alergice, antioxidarea.
Alcoolii proveniti din lanolina (derivati de lanolina)
Eucerina obtinuta din lanolina. Nu se foloseste ca atare ca baza de unguent ci in
amestec cu vaselina. Dpdv chimic este un amestec de oxicolesterol, izocolesterol,
metacolesterol.
Alcooli de lanolina (lanalcooli) in FR se intalnesc sub denumirea Alcooles
Lanes se obtin prin hidroliza lanolinei cand se obtin un amestec de acoolsteroici
(colesterol, izocolesterol).
2.Cele mai utilizate produse pentru prepararea unguentelor: parafina, vaselina,
uleiul de parafina.
Cea mai intalnita: vaselina. In FR (valinum album) vaselina este un produs de
consistenta moale obtinut din rezi\duurile de la distilarea petrolului brut si este constituit
din hidrocarburi saturate. Inafara de vaselina saturata se mai intalnesc produse sintetice
ca vaselina artificiala care este alcatuita din amestecuri de ulei de parafina si parafina
sodica iar vaselina sintetica este obtinuta prin sinteza si este un produs foarte scump.
Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate obtinute din
petrol purificata si albita. Este o masa alba cu aspect omogen, grasa la pipait, translucida
in strat subtire si opaca in strat gros. Fara miros si fara gust. Sub forma topita este
transparenta si are o slaba fluorescenta verde-albastruie. Este usor solubila in eter,
cloroform, benzen, insolubila in apa, alcooli, glicerina. Este o baza de unguent hidrofoba.
Produsul nedecolorat este vaselina galbena care nu contine urme de decoloranti si de
aceea este mai bine tolerata pe mucoase.
Vaselina are o buna capacitate de intindere, formeaza un film uniform pe piele,
este inerta fata de SA, este stabila la pastrare, are un pret de cost scazut. Poate fi
sterilizata prin caldura uscata.
Dezavantaj: este mai greu tolerata de piele, poate fi iritanta, nu poate fi absorbita.,
emulsioneza cantitati mari de apa iar vascozitatea si consistenta sunt dependente de
temperatura astfel in timpul verii unguentele cu vaselina devin moi si apare riscul
separarii componentelor active iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt mai
greu de aplicat pe piele.
Uleiul de parafina (ulei de vaselina) Parafinum Lichidum. Este un amestec de
hidrocarburi saturate lichide obtinute la distilarea petrolului. Este folosit in unguente
asociat cu parafina, vaselina sau alte baze de unguent pentru a regla consistenta acestora.
Se folosesc 2 tipuri de ulei de parafina: tipul usor si tipul vascos. Uleiul de parafina nu
are capacitatea de a penetra in epiderm si da o senzatie uleioasa la aplicare.
Parafina este un amestec de hidrocarburi solide asemanatoare cu ceara ca si
consistenta. De culoare alba. Nu se foloseste ca atare ci in amestec cu alte baze.
3.Siliconii (Polisiloxani). Sunt polimeri inalti la care atomi de silicon sunt legati
intre ei prin intermediul oxigenului. Cei mai simpli sunt siliconii metilici care exista sub
3 forme: uleiuri, rasini, elastomeri (asemanatori cauciucului).
Cei mai folositi sunt polimeri fluizi cu greutate moleculara mica si dintre acestia
cel mai intalnit este Dimeticonul. Pe masura ce greutatea moleculara creste produsele
devin vascoase. Pielea normala tolereaza foarte bine siliconii. Ei sunt relativ inerti si nu
exercita o actiune terapeutica proprie.
Preparatele cu silicon nu se vor aplica acolo unde este necesara o drenare sau pe
pielea inflamata si iritata. Nu se folosesc pentru unguentele oftalmice.
II. Baze de unguent emulsii A/U
Prin incorporarea apei sau a solutiilor apoase sau hidroalcoolice in hidrocarburi
gliceride, silicon, se pot obtine baze de unguent de tip A/U sau U/A.
Deoarece capacitatea de incorporare a apei majoritatii acestor baze este mica se
impune adausul de emulgatori.
Bazele emulsii prezinta o serie de avantaje sub aspectul proprietatilor reologice si
al capacitatii de penetrare si cedare a substantelor medicamentoase incorporate. Bazele
emulsiei de tip A/U au o consistenta buna ce asigura calitati sporite de intindere si
aderare de tesuturi si contin o faza apoasa incorporata in faza grasa datorita proprietatilor
emulsive ale emulgatorilor.
Bazele emulsiei A/U au o buna capacitate de a incorpora apa si din acest motiv se
numesc baze de absorbtie. Ca si bazele lipofile, bazele emulsiilor A/U nu se pot indeparta
prin simpla spalare cu apa. Comparativ cu acestea prezinta avantajul ca au o consistenta
potrivita si o anumita capacitate superioara de penetrare si de cedare a SA incorporate.
Penetrarea se datoreaza faptului ca excipientul gras care reprezinta faza externa a
emulsiei fiind miscibil cu grasimile pielii favorizeaza patrunderea in piele a SA dizolvate
in faza apoasa.
Ex:
-unguentul de acool din lana format din amestec de alcool din lana, alcool
cetostearic si parafina.
-unguent cu alcool din lana hidratat
-unguent simplu (ung. Simplex)
III. Baze de unguent emulsii U/A
Prin utilizarea emulgatorilor hidrofili se obtin baze U/A. Excipientii de tip U/A
sunt usor de aplicat, cedeaza rapid SA si in unele cazuri favorizeaza penetrarea. Sunt
produse care se indeparteaza usor prin spalare, de aceea se numesc si baze lavabile.
Ex:
1.unguentul emulgator este oficinal in FRX si are urmatoarea compozitie: alcool
cetostearic cu rol de emulgator, parafina lichida, vaselina alba.
2.unguentul emulgator hidrat. Se obtine din unguent emulgator+apa. Pentru o mai
buna conservare in loc de apa se foloseste solutia conservanta (nipagin, nipasol).
3.unguente racoritoare. Au in compozitia lor ceara iar apa continuta are tendinta
de a se evapora de aceea se numesc unguente racoritoare.