ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

PROIECT PRETURI SI CONCURENTA

- DUMPINGUL CA FORMA A CONCURENTEI NELOIALE-

BUCURESTI
2009
1

Forme ale concurentei neloiale - dumpingul

1.1. Definiia dumpingului
Dumping-ul (din limba englez: to dump) descrie vnzarea unor produse sub preul de
producie, de multe ori cu scopul de a elimina ali concureni de pe pia. Termenul de
dumping este actualmente mai des folosit n contextul comerului internaional, i semnific
exportul unor anumite mrfuri ntr-o anumit ar la un pre mult mai jos dect preul pieei
din ara respectiv (i de multe ori sub costul de producie al productorilor din acea ar). Se
refera la a practica preturi extrem de joase, mult sub preturile concurentei, fara sa scoti profit
sau chiar pierzand bani, cu scopul de a scoate concurenta de pe piata.
Producatorii nationali, utilizeaza in mod frecvent taxele antidumping ca parte a strategiilor
corporationale (ex. industria siderurgica in Statele Unite) pentru ca permit aplicarea usoara si
flexibila a legilor antidumping. Chiar companiile americane, care si-au implantat filiale in
Asia de Sud-Est, sunt ele insele supuse procedurii de AD la solicitarea producatorilor interni
datorita definitiei incomplete din Legea Federala Antidumping, care lasa loc multiplelor
interpretari, in functie de interesele producatorilor interni.
Inainte de negocierea Acordului pentru Practicile Anti-Dumping (PAD), tarile care utilizau cel
mai frecvent practicile antidumping erau Statele Unite, Uniunea Europeana, Australia si
Canada. Intre 1 iulie 1985 si 30 iunie 1992 aceste patru tari au initiat peste 80% din totalul
anchetelor antidumping la nivel mondial. Aceasta tendinta s-a modificat considerabil in anii
'90. Tarile in curs de dezvoltare au utilizat tot mai des legislatia antidumping pentru a reduce
competitia in sectoarele economice sensibile si pentru a reduce deficitul contului curent,
rezultat al unor crize economice externe. Din 1995, tarile in curs de dezvoltare au initiat peste
1/3 din totalul masurilor AD. Din cele 991 masuri finalizate in perioada 1995 - 30.06.2001,
389 masuri erau in vigoare in tarile in curs de dezvoltare. Cea mai mare parte a acestor masuri
erau initiate impotriva altor tari in dezvoltare.
In perioada 1 ianuarie 1995 - 30.06.2002, din cele 1979 de anchete AD inregistrate, 13,8% au
fost initiate de Statele Unite, 13,4% India, 13,3% UE, 9% Argentina, 8,4% Africa de Sud,
7,5% Australia, 5,5% Canada, 5,1% Brazilia etc.
Tarile in tranzitie sunt tot mai des o tinta a acestor masuri. In ultimii 6 ani au fost initiate peste
331 de masuri AD impotriva acestor tari. Tarile in tranzitie au deschis numai 12 anchete AD,
in perioada 1995 - 2001, totalul masurilor antidumping in vigoare atingand cifra de 8.
Romania a facut obiectul a 25 de investigatii AD incepand din 1995 si pana la mijlocul anului
2002, din care 15 s-au soldat cu impunerea de masuri AD. Cate 3 masuri AD au fost luate de
catre SUA si UE, cate 2 de Brazilia, India si Turcia si cate una de catre Argentina, Canada si
Egipt. Romania, la randul ei, nu a initiat nici o masura AD, ceea ce atrage atentia asupra
ineficientei institutiilor care sa gestioneze aceste anchete, necunoasterii acestor proceduri de
catre producatorii romani afectati, incapacitatea lor de a se grupa pentru a face lobby, in ciuda
alinierii legislatiei AD la rigorile UE. In aceeasi perioada (1995 - 30.06.2002), Polonia a
impus 7 taxe AD impotriva exportatorilor din China, Germania, Belarus si Vietnam, pe cand
Cehia a luat o masura AD impotriva Germaniei.

Legislaia Uniunii Europene prevede: Dumping-ul este o practica neloiala ce se poate ntlni
n cadrul relaiilor comerciale externe ale Comunitii Europene.
Un produs, o marc va fi considerat c face obiectul practicii de dumping dac preul su de
export spre comunitate este mai mic dect un pre comparabil pentru produsul similar, n
cursul obinuit al comerului cum este stabilit pentru ara exportatoare. Pentru protecia contra
practicilor de dumping i subveniilor relative la importurile din rile nemembre ale
Comunitii Europene a fost adoptat un regulament, care a relevat necesitatea ca msurile de
protecie comercial de ntreprins n caz de dumping i subvenii s fie ntemeiate pe principii
uniforme.
Dumpingul trebuie s fie delimitat de practicile simple ale vnzrilor la preuri mici rezultate
din costuri reduse sau productiviti mai ridicate. n acest sens, criteriul cheie, nu este, n fapt,
relaia dintre preul produsului exportat i preul acestuia de pe piaa rii importatoare, ci
relaia ntre preul produsului exportat i valoarea lui normal. Astfel, un produs este
considerat a face obiectul unui dumping dac preul su de export, n Comunitate, este mai
mic dect preul comparabil, practicat n cadrul operaiunilor comerciale normale, pentru
produsul similar n ara exportatoare.
Valoarea normal ce urmeaz s fie luat n calcul pentru a determina dac exist dumping, se
bazeaz n mod uzual pe preurile pltite sau care urmeaz s fie pltite, n cadrul
operaiunilor comerciale normale, de ctre cumprtorii independeni din ara exportatoare.
1.2.Marja de dumping
Marja de dumping reprezint suma cu care valoarea normal depete preul de export.
Comparaia se face ntre vnzrile la aceeai etap comercial i la perioade ct mai apropiate
posibil. Ajustrile necesare se fac pentru a se ine cont de diferenele dintre condiiile de
vnzare, de impozitare i alte diferene care afecteaz comparabilitatea preului.
1.3. Impunerea unor taxe antidumping provizorii
Se pot impune taxe provizorii dac s-a efectuat o determinare provizorie afirmativ a
existenei dumpingului i a prejudiciului i dac interesul Comunitii necesit o intervenie
imediat n vederea prevenirii unui astfel de prejudiciu.
Cuantumul taxei antidumping nu trebuie s depeasc marja de dumping i poate s fie mai
mic dect aceast marj n cazul n care o tax mai mic este suficient pentru a elimina
prejudiciul.
Taxele antidumping provizorii pot fi impuse pentru o perioad nu mai mare de 9 luni de la
iniierea procedurii. n mod normal taxele provizorii se impun pentru o perioad de 6 luni.
Aceste taxe sunt impuse de ctre Comisia Europeansa, dup consultarea Comitetului sau n
caz de urgen, dup informarea statelor membre. Comisia informeaz Consiliul i statele
membre despre aceste msuri provizorii. Consiliul poate lua o decizie diferit privind modul
de aciune.
1.4. Impunerea taxelor antidumping definitive
Atunci cnd, din constatarea final, reiese c exist dumping i prejudiciu care rezult din
acesta i c interesul Comunitii necesit o intervenie, se impune o tax antidumping
definitiv de ctre Consiliu.

Ca i n cazul msurilor antidumping provizorii, cuantumul taxei definitive nu poate s

depeasc marja de dumping dar poate s fie mai mic dect aceast marj, dac este
suficient pentru a elimina prejudiciul.
Asupra importurilor care fac obiectul unui dumping i cauzeaz un prejudiciu, se impune o
tax antidumping adecvat fiecrui caz i care este stabilit n mod nediscriminatoriu.
Regulamentul, prin care se impune taxa, specific cuantumul taxei aplicate pentru fiecare
furnizor sau, n cazul n care acest lucru nu este posibil, n numele rii furnizoare n cauz.
Taxele provizorii i definitive nu pot s fie aplicate retroactiv. Totui, poate fi perceput o tax
antidumping definitiv pentru produsele care au fost puse n consum cu cel mult 90 de zile
naintea de data aplicrii msurilor provizorii
1.5. Interesul comunitar
Msurile antidumping nu pot s fie aplicate dac se constat c impunerea lor nu este n
interesul Comunitii. n acest scop, sunt luate n considerare toate interesele n ansamblul lor,
inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale utilizatorilor i ale consumatorilor. Toate prile
n cauz au posibilitatea s i fac cunoscut punctul de vedere.
1.6. Durata i reexaminarea (revizuirea)
O msur antidumping expir la 5 ani de la instituirea ei sau la 5 ani de la data ncheierii
reexaminrii (revizuirii). O revizuire a msurilor are loc fie la iniiativa Comisiei, sau la
cererea productorilor comunitari. Taxele antidumping rmn n vigoare pe perioada revizuirii
msurii antidumping.
1.7. Restituirea taxelor
Un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci cnd demonstreaz c marja
de dumping (pe baza creia au fost achitate taxele) a fost eliminat sau redus la un nivel
inferior nivelului taxei antidumping n vigoare.
n scopul obinerii rambursrii, importatorul trebuie s fac o cerere n termen de 6 luni de la
data la care suma taxelor definitive, care urmeaz a fi percepute, a fost stabilit sau n termen
de 6 luni de la data la care o decizie definitiv s-a adoptat pentru colectarea taxelor provizorii.
Cererea trebuie naintat autoritilor competente ale statului membru UE unde produsul a
fost pus n liber circulaie. La rndul su, statul membru o transmite Comisiei care, ia o
decizie, n urma consultrii Comitetului Consultativ.

CAZURI DUMPING

Cazul Chinei
Conform statisticilor publicate luni de secretariatul OMC, n a doua jumtate a anului trecut,
numrul anchetelor i msurilor anti-dumping adoptate de rile membre ale OMC a meninut
o tendin de scdere. China a fost afectat de cele mai multe anchete i msuri anti-dumping
dintre toi membrii organizaiei. n a doua jumtate a anului 2005, spre exemplu membrii
OMC au iniiat 82 anchete i au luat 76 hotrri finale antidumping, cifra fiind inferioar celei
4

din 2004. Produsele exportate de China au fost afectate de 33 anchete i 22 msuri

antidumping. Statisticile mai arat c UE este membrul OMC care a luat cele mai multe
msuri antidumping. Comisarul european pentru comert, Peter Mandelson , a atentionat ca
Uniunea Europeana ar putea decide impotriva Chinei masuri anti-dumping daca autoritatile de
la Beijing nu vor deschide piata pentru marfurile europene, anunta Reuters.
Comisarul pentru comert intentioneaza sa reduca deficitul comercial din relatiile UE-China,
asa cum informeaza Financial Times. Mandelson a facut aceste remarci inainte de summitul
UE-China,
din
anul
2007
Comentariile sale reflecta nemultumirea reprezentantilor Uniunii fata de politica monetara a
Chinei, care subevalueaza yuanul, oferind avantaje considerabile exportatorilor chinezi. Un
alt motiv important nemultumire a europenilor este legat de produsele contrafacute chinezesti,
care
invadeaza
si
Romania.
"Europa este din ce in ce mai deschisa fata de China, insa nu pot sustine acest lucru in
continuare, daca China nu va oferi aceeasi deschidere fata de noi", a spus Mandelson pentru
FT.
De asemenea cu un an in urma, adica in 2006, tot agentia Reuters anunta ca statele membre
ale UE au aprobat propunerea privind impunerea de masuri antidumping la importul de
incaltaminte din China si Vietnam, cu doua zile inainte de expirarea tarifelor provizorii
impuse in luna aprilie. Propunereaa prevede impunerea unei taxe vamale de 10% in cazul
articolelor de incaltaminte din piele importate din Vietnam, respectiv o taxa de 16,5% in cazul
produselor de acest tip provenite din China. Masurile au primit la momentul respectiv noua
voturi favorabile, existand si patru abtineri, dupa o dezbatere indelungata intre sustinatorii
protectionismului economic si reprezentantii statelor nordice, care apreciaza ca introducerea
unui nou sistem de taxe antidumping nu este necesara.
Purttorul de cuvnt al Ministerului Comerului din China, Chong Quan, a declarat atunci la
Beijing c este nemulumit de decizia luat de Uniunea European cu privire la aplicara
taxelor antidumping la pantofii de fabricaie chinezeasc. Vorbitorul a relevat c ara noastr
a luat not de faptul c UE a redus termenul de aplicare a msurilor antidumping de la 5 la 2
ani i c ratele de taxare sunt mai mici dect cele stabilite la arbitrajul iniial. ntreprinderile i
asociaiile industriailor chinezi sunt totui nemulumite de decizia comunitar. Chong
Quan a subliniat c msurile antidumping adoptate de UE sunt lipsite de o baz legal i de
dovezi faptice, prejudiciind drepturile legitime ale ntreprinderilor chinezeti din aceast
ramur. China va urmri ndeaproape i va evalua evoluia continu a strii de lucruri,
pstrndu-i totodat dreptul de a adopta contramsuri corespunztoare. Concomitent,
organizaiile productorilor de pantofi din China au reproat aspru decizia protecionist a UE,
afirmnd c msura comunitar nu va putea salva soarta industriei europene de nclminte
aflate n decdere, ci va aduce numai prejudicii intereselor detailitilor i consumatorilor
europeni.
In anul 2006 a fost inregistrata existenta de msuri antidumping adoptate de Argentina la
importul unor produse originare din Romnia: unele sortimente de produse siderurgice plate
(SA 4048).
De asemenea Statele Unite au eliminat in octombrie 2007, taxele vamale anti-dumping
aplicate importurilor de otel din Romania, Argentina, Kazahstan si Africa de Sud, dar au
hotarat mentinerea acestora in cazul unor produse provenite din China, India, Indonesia si alte
trei
tari,
relateaza
Chicago
Tribune,
citat
de
Mediafax.
Marii producatori americani de automobile General Motors, Ford Motor si Chrysler, precum

si alte companii s-au opus prelungirii taxelor anti-dumping care, in opinia lor, afecteaza
industria americana.
Asa cum observam nici Romania nu este scapata de acest gen de masuri, cu toate ca nivelul
productiei in general nu ii confera un avantaj competitive printr-un grad de desfacere extern
foarte mare.

Cazul fostului combinat SIDEX

Datorita subventiilor, barierelor comerciale si cartelarii pietelor, piata produselor siderurgice
este probabil cea mai distorsionata piata din lume. Efectul combinat al acestor masuri este o
supraproductie mondiala de produse siderurgice. Continua extindere a capacitatilor de
productie ca urmare a cererilor guvernamentale si a cererii de pe piata a dus la depasirea
cererii mondiale, tentatiile de dumping fiind mari.
Chiar daca UE si Statele Unite si-au redus sprijinul acordat industriei siderurgice, au abolit
protectiile tarifare, au interzis cartelarea pietelor, acest trend s-a modificat drastic la inceputul
anului 2002, cand SUA si UE s-au antrenat intr-o adevarata cursa protectionista.
Fostul combinat SIDEX S. A. este o unitate reprezentativa a siderurgiei romanesti, cu un aport
de aprox. 5% la PIB si cca. 10% din exporturile Romaniei. Pe data de 10 februarie 2000, prin
decizia Comisiei nr. 307/2000/ECSC, Comunitatea Europeana a stabilit o taxa provizorie
pentru exporturile SIDEX S.A. Galati, ca masura provizorie de protectie impotriva
dumpingului la importurile in UE. Procedura antidumping a fost initiata pe data de 13 mai
1999, ca urmare a plangerii inaintate de EUROFER, reprezentanta producatorilor comunitari.
Conform Deciziei Comisiei Europene nr. 2277-96-ECSC din data de 28 noiembrie 1996, de
protectie impotriva dumpingului la importul din tari care nu sunt membre ale Comunitatii
Europene, SIDEX a avut dreptul de a se apara si a dovedi ca acuzatia este nefondata, deci
lipsa dumpingului. La audierea orala din 16 martie 2000 SIDEX a respins plangerea
EUROFER si a cerut Comisiei sa puna capat acestei investigatii fara sanctiuni impotriva
exportatorului roman, subliniind numeroase erori ce au fost comise in procedura de ancheta si
calcul al dumpingului, dar si al prejudiciilor materiale pe care producatorii UE sustin ca le-au
suferit in urma importurilor din Romania. Punctul de vedere al SIDEX a fost structurat in
doua parti, prima referitoare la determinarea dumpingului si al prejudiciilor, a doua parte
axandu-se pe interesul comunitar care nu a fost prejudiciat de importurile din Romania:
* marja de dumping a avut ca baza de calculat date eronate;
* prejudiciul si amenintarea cu prejudiciu a avut ca baza de calculat date eronate, fiind
distorsionate intentionat de producatorii comunitari in defavoarea SIDEX - ului;
* importurile romanesti au fost cumulate in mod gresit cu cele ale Chinei si Indiei;
* procedura violeaza principiul nediscriminarii;
* nu exista nici o legatura de cauzalitate intre un eventual prejudiciu comunitar si importurile
din Romania;

* SIDEX Galati a avut un comportament normal, fiind de fapt o victima a conjuncturii

externe. Criza asiatica, respectiv cea rusa au determinat reorientarea surplusului de export
care nu s-a putut vinde in Orientul Extrem spre Orientul Mijlociu, America Centrala si de Sud,
Turcia, Africa etc. UE este o piata traditionala, segmentul de piata al SIDEX in perioada
anchetata fiind relativconstant (8%);
* impunerea de taxe antidumping nu ar sprijini interesul comunitar. Aceste masuri
antidumping s-ar opune spiritului si intentiei Acordului European dintre Romania si UE,
impietand in primul rand reforma sectorului industrial.
Inainte de 1993 Romania nu era considerata o tara cu economie de piata de catre UE. Drept
urmare, Comisia ignora preturile interne atunci cand calcula valoarea normala si, in locul
acestora, folosea preturile dintr-o tara terta analoga. Deoarece Romania este acum tratata ca
tara cu economie de piata, atat de catre SUA, cat si de UE, valoarea normala a fost calculata
pe baza costurilor si preturilor interne, nu cele stabilite prin mecanismul tarii analoge, un alt
element usor manipulabil.
Implicatiile Deciziei Comisiei Europene asupra economiei romanesti sunt foarte mari. UE
incalca angajamentele luate in cadrul Acordului de Asociere a Romaniei la Uniunea
Europeana referitoare la sustinerea restructurarii economiei romanesti, lovind in SIDEX,
pilonul industriei siderurgice (1700 societati comerciale si 1 milion de oameni depind de
SIDEX). Mai mult, ca urmare a masurilor antidumping, exporturile SIDEX (15% din
exporturile Romaniei in UE) vor fi reorientate spre clientii traditionali din Extremul Orient,
Africa, America Centrala si de Sud.
Acuzatia de dumping a Combinatului Siderurgic SIDEX S.A. reprezinta o forma clara de
protectionism a UE impotriva concurentei extracomunitare. Prejudiciile suferite de industria
comunitara nu sunt cauzate de importurile de la SIDEX, ci de importurile din terte tari, la
preturi mai mici decat cele romanesti. Din contra, segmentul de piata al SIDEX a fost preluat
de concurenta, noi fiind victima unei asemenea situatii si nicidecum cauza prejudiciului.

Cazul Oltchim
Astfel, printre companiile romanesti carora le-au fost impuse masuri antidumping se regaseste
si Oltchim Sa Ramnicu-Valcea, care plateste o taxa de 25% pentru exporturile de policlorura
de vinil in Turcia. Directorul general al Oltchim, Constantin Roibu a declarat ca Turcia este un
importator traditional de PVC, producatorul local neavand capacitatea de productie necesara
pentru a acoperi toata cererea pietei interne turce. Pentru a-si proteja insa productia proprie,
Turcia a initiat o investigatie privind dumpingul exporturilor de PVC (neamestecat cu alte
substante) ale Romaniei si ale altor 10 tari (Germania, SUA, Belgia, Finlanda, Olanda, Israel,
Italia, Ungaria, Federatia Rusa si Grecia), pe aceasta piata, in urma careia Guvernul turc a
impus o taxa de 25USD/tona pentru importurile de PVC de la OLTCHIM si de 45USD/mt,
pentru alti exportatori din Romania. Constantin Roibu a specificat ca impunerea de taxa
antidumping pentru PVC este singulara. "In afara de Turcia, in trecut nu au mai existat alte
tari care sa ridice problema vanzarii la dumping de PVC de catre Romania." Desi s-a ridicat
problema ridicarii taxei antidumping in discutiile purtatde autoritatile romane cu cele din
Turcia , Constantin Roibu considera ca turcii nu vor ceda si vor mentine aceasta taxa, care nu
vizeaza numai Romania si Oltchim-ul, ci este impusa mai multor tari si producatori. Acesta a
precizat ca Oltchimul este destul de afectat de aceasta taxa, dat fiind faptul ca in vanzarile de
PVC ale Oltchim exporturile sunt preponderente, iar piata turca este una importanta pentru
7

companie. Alaturi de Oltchim, sunt afectate de masurile antidumping si alte societati

romanesti, care exporta diverse produse (banda laminata la cald, becuri, tevi fara sudura, otel
beton, uree, etc.), in tari din Uniunea Europeana, Argentina, SUA, Egipt sau Brazilia. (F.M)

3. Concluzii
Bunul mers al economiei interne este cu sigurata legat indisolubil de evolutia acesteia pe plan
extern ,dar si de masurile adoptate de stat pentru protejarea producatorilor autohtoni. In
privinta dumpingului, exista o dubla problema : pe de o parte eliminarea acestuia cu
argumentul sustinerii liberului schimb duce la actiuni speculative ce vizeaza cursul de schimb
sau politica fiscala a unei tari prin care aceasta dobandeste un avantaj concurential. Pe de alta
parte insa multiplicarea barierelor netarifare si lipsa lor de transparenta servesc ca pretext
pentru introducerea de obstacole suplimentare in calea schimburilor, dezvoltandu-se astfel un
cerc vicios. Paradoxal, din dorinta de prezervare a liberului schimb, se ajunge la protectionism
care, la randul sau, genereaza protectionism. Masurile antidumping sunt cele mai utilizate
instrumente protectioniste, atat din punctul de vedere al numarului de tari care recurg la
acestea, cat si sub aspectul gamei de produse care intra sub incidenta sa si al volumului
schimburilor pe care le afecteaza. Justificarea accentuarii utilizarii acestor masuri netarifare
consta in necesitatea combaterii asa-zisului comert "incorect" sau neloial. Desi legitimarea
legislativa si larga raspandire a utilizarii remediilor impotriva dumpingului ar putea sugera ca
ne aflam in fata unei practici inacceptabile si daunatoare, in realitate justificarile teoretice ale
actiunilor antidumping sunt mult mai nuantate. insasi definitia conceptului de dumping nu
face obiectul unei abordari unitare. Teoretic, dumpingul este considerat o cauza nelegitima a
preturilor scazute pentru ca da posibilitatea exportatorilor sa utilizeze pretul ca arma de
distrugere a concurentilor de pe piata importatoare, instaurand propria dominatie pe o piata ce
va deveni monopolista. In practica, insa, in nici o tara nu se cere dovedirea intentiei
anticoncurentiale. Normele GATT/OMC recunosc ca masurile antidumping sunt actionabile
chiar si in cazul in care exista doar riscul unui prejudiciu adus producatorilor interni. In aceste
conditii, este evident ca "procedurile antidumping se bazeaza pe o prezumtie de vinovatie a
concurentilor externi", principiu greu acceptabil, atat juridic, cat si din perspectiva liberalizarii
globale a comertului.