Sunteți pe pagina 1din 20

Otita medie acut

Print
Email

Share

Otita medie acut este o boal produs


de bacterii sau virui, care apare n general ca
urmare a unei infecii a tractului respirator
superior.

Boala poate s apar la orice vrst, dar frecvena


mai mare o are totui la copiii tineri. Cei mai
periclitai sunt copiii mai mari de 3 luni, i mai
tineri de 3 ani.

Mecanism de producere, cauze


Inflamaia este de obicei precedat de
o infecie de origine viral a tractului
respirator superior.
Datorit infeciei virale mucoasa
se edemaiaz i nchide orificiul
trompei lui Eustachio, care are rol n
procesul de aerisire a urechii.
n mod normal, trompa este aerisit de
3-4 ori pe minut, cnd se deschide n
timpul deglutiiei. Pentru c din cauza infeciei cavitetea timpanic nu se
poate aerisi, aerul pe care l conine, se absoarbe, iar locul lui este ocupat de
un exsudat, care se acumuleaz n spatele timpanului. Aceast condiie
poart numele de otit medie exsudativ.

n caz de suprainfecie acest exsudat


servete ca un excelent mediu de cultur
pentru multiplicarea bacteriilor.
n sistemul cavitar al urechii medii ptrund
microorganisme, i produc infecia purulent
(supurativ) a acestuia.

Infecia poate s se produc prin tromp (cel


mai frecvent), prin circulaie, sau poate s
ptrund din exterior (ruperea timpanului sau n
cazul timpanului perforat prealabil, prin:
ptrunderea apei de baie n timpul splrii
urechilor, ndeprtarea fr precauie a unui
corp strin din meatul auditiv extern).

Viruii pot pregti terenul pentru suprainfecia


bacterian. Cel mai frecvent nu se mbolnvete
doar mucoasa cavitii timpanice, ci i mucoasa
osului mastoid, care se gsete n spatele urechii,
producnd aa-numita mastoidit. Mastoidita
astfel nsoete majoritatea otitelor medii.
n afara infeciilor respiratorii superioare exist i alte situaii care predispun
la apariia otitelor medii recurente, cum ar fi de exemplu hipertrofia
amigdalelor faringiene (vegetaiile adenoide) , unele afeciuni alergice,
sau boala de reflux.

Perturbarea procesului de aerisire al urechii medii i al sinusurilor paranazale


pate fi produs i de procesul de acidifiere a organismului. n cursul
procesului de detoxifiere a organismului, la nivelul sinusurilor faciale i al
mucoaselor trompei i urechii medii, se produce o tumefiere i secreie
patologic de mucus, pentru c organismul i prin secreia de mucus
ncearc s scape de surplusul de acizi, respectiv de substanele toxice
produse n organism i formate n procesul de legare a acizilor.

Simptomatologie, semne de boal


n stadiul de debut boala nc nu
produce nicio acuz, dar la examenul
otoscopic se poate detecta retracia
timpanului i accentuarea
vascularizaiei.

n cursul bolii se disting foarte bine semnele clasice ale inflamaiei: edem,
hiperemie, durere, perturbare funcional.
Semnul caracteristic al otitei medii supurate este durerea intens, de durat
a urechilor. La sugari se poate observa frecvent c i freac urechile i
plng de durere.
Bolnavii mai n vrst acuz de obicei scderea acuitii auditive. ntre
semnele generale de boal se enumereaz febra nalt, curbatura i starea
general alterat.
Acuzele i simptomele se schimb
n funcie de stadiul de boal:

Stadiul nti: inflamaia exsudativ


(1-2 zile): febr de 39-40 grade, n
cazurile grave frison, n cazul copiilor
uneori apare durerea occipital,
rigiditatea cervical.

Durerea este puternic, pulsatil, mai accentuat noaptea, dect ziua. Osul
de dup urechi, mastoidul, este dureros la presiune. n sincronitate cu pulsul
se percep zgomote auriculare surde, acuitatea auzului scade.

Faza a doua: Faza de delimitare (3-8


zile): Secreia purulent deobicei ptrunde
prin timpan spre meatul auditiv.
Ca urmare durerea cedeaz i bolnavul
devine afebril. Dac la nceputul bolii am
ntrodus un tratament cu antibiotice, aceast
faz se poate prescurta semnificativ,
iar ruptura spontan a timpanului poate fi
chiar evitat.

Faza a treia: Vindecarea (2-4 sptmni): Scurgerea din urechi se oprete


treptat, iar auzul se normalizeaz.
La copii tineri pot s apar de multe
ori vom, diaree, datorit
scurgerii secreiilor purulente, care poate
irita astfel sistemul digestiv.
Deshidratarea care urmeaz tulburrilor
digestive agraveaz i mai mult simptomele.
Dac tratamentul otologic corespunztor nu
este urmat din timp, timpanul perforeaz
spontan. n momentul acesta durerile
pacientului scad, datorit dispariiei tensiunii
timpanului.

Diagnostic:
Prima faz: Aspectul microscopic:
Timpanul este hipervascularizat,
vasele sanguine radiare sunt dilatate
(hipervascularizaia timpanului).
Timpanul devine mat i se ngroa.
Conturul tijei ciocanului i a braului scurt
este ters. n apogeul fazei exsudative
timpanuldevine convex, mai ales n
sfertul postero-superior, se pot observa i
pulsaii.
Inflamaia se extinde i la nivelul meatului exterior, iar n aceast situaie se
terg limitele dintre timpan i conductul auditiv. Din cauza inflamaiei osului
mastoid (mastoiditei), mastoidul este sensibil la presiune. Se poate
constata perturbarea simului auditiv, de tip conductiv.
Faza a doua: Se formeaz o fistul mic,
ct o neptur de ac, cel mai frecvent n
sfertul postero-superior al timpanului, iar
prin aceasta se elimin cu pulsaii
o secreie purulent, fr niciun miros
neplcut.
Imagine radiologic: stuctura celular a
mastoidului este voalat, dar nu se percep
distrugeri osoase, cu alte cuvinte: conturul
lamaleleor osoase este n toate prile bine
delimitat.

Faza a treia: Pulsaiile dispar, cantitatea secreiilor scade, devenind


transparente-mucoase, iar n final secreia dispare i ea. Hiperemiai
ngroarea timpanului scade, structurile anatomice devin recogniscibile.
Leziunea timpanului se nchide spontan, lsnd loc uneicicatrici fine. Auzul
se normalizeaz. Imaginea radiologic a stucturii celulare se clarific treptat.

Diagnostic diferenial
Inflamaia conductului auditiv extern: Cartilagiul meatului exterior
i cartilagiul conductului auditiv extern sunt sensibili la presiune.
Secriiile nu se elimin cu pulsaii, cel mai frecvent au un miros fetid,
niciodat ele nu sunt mucoase. Nu apar, sau n cazul n care totui exist
perturbri ale acuitii auditive, ele sunt minime. Imagine radiologic
negativ.

Tratament

n cazul otitei medii pasul cel


mai important este asigurarea
aerisirii camerei timpanului i
ndeprtarea secreiilor.
De aceea este important
practicarea perforrii
artificiale a
timpanului (paracentezei).
Cu ocazia acestei proceduri se
taie un mic orificiu pe timpan,
cu ajutorul unui instrument asemntor unei lnci minuscule, prin care se
extrag secreiile. Intervenia n general se practic sub anestezie local.

Uneori se poate ntmpla ca orificiul s se nchid nainte de vindecarea


complet. n asemenea cazuri s-ar putea s fie nevoie de repetarea
paracentezei.

Nu este de dorit s se atepte pn la ruperea, la perforarea spontan a


timpanului, pentru c n acest caz - datorit orificiului de perforaie la
nivelul timpanului se produce o ran cu marginile neregulate, care se
vindec greu, lsnd o cicatrice relativ groas, crescnd astfel pericolul
apariiei hipoacuziei.
Prinii trebuiesc avizai n aceast privin, pentru c o crpare a timpanului
poate avea consecine mai grave, dect o ran minuscul produs de
paracentez.

Pe lng tratamentul otologic, s-ar putea s fie


nevoie i de administrarea antibioticelor.
Tratamentul se continu nc 2-3 zile dup
dispariia simptomelor, pentru un minim de 5 zile.
Este bine s se nceap cu un derivat de penicilin
cu spectru larg, care se va schimba n caz de
nevoie, n funcie de antibiogram. Vindecarea
poate fi accelerat de picturi nazale, antipiretice
antiinflamatoare, sau picturi auriculare.
n cazuri recidivante, dac inflamaia este susinut de hipertrofia
amigdalelor adenoide, ndeprtarea chirurgical a acestora poate duce la
soluionarea problemei.

n cazul otitelor medii trenante, greu


vindecabile, recidivante, aprute la copii, se
ntroduce n timpan o supap, un tub, aa-zisul
gromet. Acest tub are doar civa milimetri, i
prin el se poate asigura aerisirea continu a
casei timpanului.
Tubul implantat, dup trecrea perioadei
critice, se poate ndeprta. Antibioticele pot
schimba foarte mult evoluia otitei medii
supurate.

Datorit lor, pot fi mai frecvente cazurile splcite, terse, mascate ,


deasemenea pericolul complicaiilor poate fi mai mare. Pe de alt parte,
antibioticele administrate corect, pot scurta durata tratamentului.

Pentru c n procesul apariiei otitei medii rolul cel mai important l


joac acidifierea organismului, punctul cheie al tratamentului este
detoxifierea, alcalinizarea, i alegerea minuioas a componetelor
alimentaiei. Acesta se poate realiza cel mai simplu prin
administrarea suplimenilor naturali, bazici.

Primul preparat recomandat de noi conine amestecul unic al unui numr


de 49 de specii de zarzavaturi, ierburi, frunze i diferite cereale germinate,
cultivate n bioculturi. Preparatul conine un numr mai mare de 125 de
vitamine naturale, minerale i aminoacizi, ceea ce face posibil absorbia
maxim a bazelor. Energizeaz n mod deosebit, cu ajutorul lui sngele preia
mai uor oxigenul din ap. Este un catalizator de oxigen puternic, ajut la
funcionarea optim a celulelor. Alcalinizeaz corpul i sisteaz strile de
hiperaciditate.

Prafurile recomandate de noi se dizolv n ap curat i se consum n cursul


zilei. Dac consumai produsul nostru, n cteva sptmni (timp, care
depinde i de constituie) putei obine rezultate nemaipomenite n scderea
aciditii, la fel i n detoxifierea i energizarea organismului.

Pentru informaii suplimentare v rog s consultai pagina despre produs,


respectiv site-ul meu internaional.

Dac avei alte ntrebri, sunai la numrul de telefon 36-20-397 4144, sau
cutai-m prin e-mail la adresa:studiomed@invitel.hu
Despre produs i comand

Evoluie i prognoz

n prima faz, n stadiul acut, n


funcie de virilitatea
microorganismului, de capacitatea de
autoaprare a organismului i de
eficacitetea sau
insuficiena tratamentului
antibiotic, pot s apar complicaii
otologice precoce.

n faza a doua complicaiile apar excepional de rar. n schimb, poate apare


otita medie trenant, i, n asociere, mastoidita trenant , ca urmare a
tratamentului antibiotic insuficient, a creterii rezistenei microorganismelor,
sau a capacitii sczute de autoaprare a organismului.

n faza a treia n marea majoritate a cazurilor otita medie acut i


mastoidita acut se vindec complet. La 2-3 sptmni dup apariia otitei
medii apar complicaii tardive, nsoite de urmtoarele simptome: bolnavul
devine din nou febril, reapare durerea otic i secreia auricular, apare
cefaleea, starea general se altereaz, crete viteza de sedimentare a
hematiilor.

ndatoririle medicului de familie:

Copilul trebuie trimis la un medic specialist. Tratamentul se face n


colaborare cu medicul specialist oto-rino-laringolog i medicul specialist
pediatru.
Prevenie

Pentru c otita medie apare ca urmare a

infeciilor cilor respiratorii superioare, prevenirea i tratamentul


corespunztor a acestora din urm este metoda cea mai corespunztoare
pentru prevenie.
n perioada de toamn-iarn importana cea mai mare o are consumul de
alimente cu coninut mare de vitamine n cantitate suficient.

La copiii mici, n cazul n care afeciunea cataral i-a fcut deja apariia,
poate fi de folos suciunea mucusului nazal, n caz de nevoie. Cile
respiratorii intranazale trebuiesc eliberate.
n copilrie ndeprtarea amigdalelor faringiene, iar la vrsta
adult rezolvarea chirurgical a sinuzitei faciale, a polipozei nazale,
a deviaiei de sept nazal este inticat.
Ca urmare a otitei medii netratate corespunztor pot
aprea: hipoacuzie, parez facial, abces cerebral, sau meningit.

Otita medie a sugarului

Cu ct copilul este mai


tnr, cu att simptomele
generale sunt mai
accentuate, iar
simptomatologia local
este cu att mai discret
(simptomatologia gastric
i intestinal este cea mai
evident).
Sugarii i copiii mici sunt
predispui din punct de
vedere anatomic la infecii
ale urechii medii produse
prin trompa lui Eustachio: la ei trompa fiind scurt, dreapt i larg;

iar mucoasele urechii medii i a cilor respiratorii superioare au un


caracter identic; infeciile cilor respiratorii superioare sunt frecvente; inelul
faringian al amigdalelor palatine este mai strmt, datorit volumului mai
crescut al acestora; sistemul cavitar al urechii medii este cptuit cu o
mucoas mai tumefiat, iar aerisirea acestuia este mai deficitar.
Simptome locale

Copilul i ridic frecvent minile la urechi. Att


traciunea, ct i presiunea provoac durere. Timpanul
este mat, rou-grisatru, cu convexitatea aproape
disprut, dar structurile anatomice nu sunt
recogniscibile.
Rupturile spontane de timpan sunt mai rare; n cazul
n care ele totui se produc, apar n sfertul anteroinferior al timpanului.
Secreiile sunt deasemenea rare (secreiile se scurg uor
prin trompa scurt, dreapt i larg), dar dac ele totui exist, secreia este
vscoas, i se observ pulsaii intense. Uneori se pot forma deasemenea
polipi. Ganglionii limfatici regionali se inflameaz, ganglionii limfatici
retroauriculari sunt tumefiai.

Tratament

Tratamentul cu antibiotice este indicat. Picturile


nazale sunt cele mai eficiente sub form de spray.
Este necesar administrarea tratamentului
antipiretic, antalgic, la fel i aspirarea secreiilor
De importan major este efectuarea
paracentezei (punciei auriculare) n momentul
potrivit.

n cazul mastoiditei, la nevoie, este indicat


intervenia chirurgical: se efectueaz
deschiderea osului bolnav. Operaia trebuie fcut

i n cazurile n care imaginea radiologic nu evideniaz modificri decizia


se ia pe baza simptomelor clinice.
Evoluie, prognoz

Evoluia este de cele mai multe ori trenant, ameliorarea dramatic i


vindecarea copilului survine fercvent numai dup intervenia chirurgical.
Prognoza este bun n cazul n care tratamentul este corespunztor.
Ce are de fcut medicul de familie:
n cazul n care la sugari sau la copii mici, starea general se altereaz fr o
explicaie evident, sau se observ o oprire a dezvoltrii, trebuie avut n
vedere posibilitatea unei mastoidite oculte. Trebuie s se cear un examen
de specialitate. Tratamentul copilului intr n competena medicului specialist
oto-rino-laringolog i a medicului specialist pediatru.

Mastoidita este un prioces inflamator al celulelor cu aer mastoidiene din osul


temporal.deoarece mastoidul comunica cu urechea medie si este o extensie a
acesteia,practice orice copil sau adult cu otita medie acuta si majoritatea
persoanelor cu boala inflamatorie cronica a urechii medii au mastoidita.in
majoritatea cazurilor simptomele associate urechii medii(febra,durere,surditate de
conducere)predomina iar boala celulelor mastoidiene nu este considerate o entitate
separate.
La unii pacienti infectia se extinde in afaramucoasei urechii medii iar osteita
sistemului de celule aeriene masoidiene sau periostita proceselor mastoidiene se
dsezvolta fie direct prin eroziunea osului prin cortex sau iondirect prin vena emisara
a msatoidului.acesti pacienti prezinta mastoidita acuta sau chirurgicala-complicatie
intratemporala a otitei medii.Mastoidita cronica este deseori asociata cu otita
medie cronica supurativa si in mod particular cu colesteatomul.Colesteatomul este
o tumoare benigna a epiteliului scuamos care poate creste si altera structura
normal si functia tesuteului si osului ce-l inconjoara.
Pacientii cu mastoidita acuta se vor recupera complet daca nervul facial,vestibulul si
structurile intracraniene nu sunt implicate.Deformatiile cosmetic ale urechii operate
pot fi prevenite.Surditatea de conducere se va rezolva daca lantul osicioarelor
ramine intact.
Cauze si factori de risc

Mastoidita acuta
Deoarece otita medie este boala declansatoare,cel mai comun agent etiologic este
Streprococcus pneumonie,urmat de H.influenzae si streptococci de grup A sau S.
pyogenes.Fiecare dintre aceste bacterii au foirme invasive si se intilnesc mai ales la
copiii cu mastoidita acuta.Pseudomonas aeruginosa si alti baciliaerobi gram-negativi
sunt frecvent descoperiti in infectia acuta.Mycobacterium tuberculosis este rar
intilnita in tarile in curs de dezvoltare.Incidenta S.pneumonia multidrug rezistent
asociat cu mastoidita este ridicata.40% sunt rezistenti la peniciline,35% la
macrolide si 15% la ceftriaxone.Dupa introducerea vaccinarii cu vaccinul
pneumococci 7-valent,aceste cazuri s-au redus.Staphylococus aureus meticilin
rezistent este acum un patogen important

Mastoidita cronica
Este in general un rezultat al otitei medii cronice supurative Rar reprezint rezultatul eecului tratamentului
mastoiditei acute. Agentul etiologic frecvent este P. aeruginosa, Enterobacteriaceae, S. aureus si bacterii
anaerobe. Bacteria anaeroba predominanta este Peptostreptococcus. S. pneumonia si H. influenzae sunt rar
izolate.

Factorii de risc
Caracteristicele gazdei: cei mai muli copii cu mastoidita acuta au mai puin de 2 ani si nu au istoric de otita
medie in antecedente. La aceasta varsta sistemul imun este relativ imatur, mai ales fata de capacitatea sa de a
rspunde la antigenele polizaharidice ale unor bacterii.
Anatomia locala: osul mastoid se dezvolta dintr-o punga a epitimpanului posterior denumita ad antrum
Pneumatizarea are loc la puin timp dupa natere, dupa ce urechea medie devine aerata. Acest proces este
complet la varsta de 10 ani. Blocarea antrumului de ctre mucoasa inflamata prinde infecia in celulele cu aer
prin inhibarea drenajului si a re-aerarii din urechea medie. Mastoidul este inconjurat de fosa craniana
posterioara, fosa craniana medie, canalul nervului facial, sinusurile sigmoide si laterale si partea pietroasa a
osului temporal. Mastoidita poate eroda in oricare din aceste structuri prin
partea pietroasa a osului temporal. Mastoidita poate eroda in oricare din aceste structuri
prin continuitate determinnd boli amenintatoare de viata.

Coalescenta; infecia persistenta acuta in cavitatea mastoid poate conduce la o osteita rarefianta, care
distruge trabeculele osoase care formeaza celulele Mastoidita coalescenta este de fapt un empiem al
osului temporal, daca progresia sa nu este oprita sau nu dreneaza la suprafaa mastoidului, apexul
pietros sau spatiile intracraniene pentru a crea alte complicaii.

Patofiziologie

Mastoidita poate fi oprita in orice punct al evoluiei care are 5 stadii:

stadiul 1 - hiperemia mucoasei care cptuete celulele aerate


mastoidiene '

stadiul 2 - transudarea si exudarea fluidului si/sau puroiului din


celule

stadiul 3 - necroza osului determinate de pierderea vascularizatiei septelor

stadiul 4 - pierderea peretelui celular cu coalescenta in cavitati de abces

stadiul 5 - extensia procesului inflamator la zonele de continuitate.

Semne si simptome
Pacienii pot prezenta caracteristici unice ale mastoiditei acute sau cronice. Mastoidita acuta urmeaza in
general episoadelor recente sau concurente de otita acuta medie si determina febra. Tabloul clinic variaza
in funcie de varsta si stadiul infeciei.
Boala cronica, care poate fi subclinica este de obicei secundara tratamentului parial al otitei medii acute cu
antibiotice.
Otorea care persista peste 3 saptamani este cel mai intalnit semn al dezvoltrii unui proces cronic care implica
mastoidul. Febra poate fi prezenta. Aceasta poate sa nu fie determinata de mastoidita acuta ci de otita medie.
Persistenta febrei, mai ales cand pacientul primete terapie adecvata, este obinuita mastoiditei acute.
Durerea poate fi prezenta. Aceasta este localizata in profunzime sau in spatele urechii

si tipic se agraveaza noaptea. Persistenta durerii este un semn de severitate al bolii


mastoidiene. Aceasta poate fi dificil de evaluat la pacienii de varsta mica.
Surditatea poate apare. Este comuna in toate procesele care implica urechea medie.
Peste 80% dintre pacieni nu au istoric de otita recurenta medie.
Simptomele nespecifice, observate mai ales la copii, cuprind alimentaie deficitara si
iritabilitate Examenul

fizic

Cuprinde in mastoidita acuta si cronica:

ingrosarea periostala
abcesul subperiostal

otita medie
protruzia sub forma de mamelon al membranei timpanice centrale.

Ingrosarea periostala necesita comparare cu zona opusa. mpingerea auriculului in jos


au posterior, mai ales la copiii sub 2 ani sau in sus la cei peste 2 ani poate fi prezenta.
Abcesul subperiostal impinge auriculul lateral. Otita medie este prezenta la otoscopie.
Protruzia mamelonata a membranei timpanice central poate fi prezenta cuprinznd
puroi.
Semnele mastoiditei acute cuprind urmtoarele:

membrana timpanica eritematoasa si protruzionata


eritem, sensibilitate si edem in zona mastoidiana

fluctuenta postauriculara
protruzia auriculului

febra mai ales la copiii mai mici de 2 ani

ptalgie si durere retroauriculara mai ales la copiii sub 2 ani.

Semnele mastoiditei cronice pot sugera o complicaie sau extensie in afara mastoidului:

membrana timpanica cu aspect inflamat sau normal

febra recurena sau persistenta


absenta semnelor externe ale inflamatiei mastoidiene.

Examenul neurologic arata localizri nonfocale. Totui implicarea nervilor cranieni

poate apare in boala avansata.


Semnele cuprind urmtoarele:
paralizia nervului abducens - VI

paralizia!.nen/ului facial - VII


durere prin implicarea ramurei oftalmice a trigemenului.

Complicaii
Mastoidita cand progreseaz si depete stadiul 2 este considerata complicaie a

otitei medii. Complicaiile mastoiditei sunt mai departe extensii ale procesului in sau
depind mastoidul. Complicaiile frecvente cuprind surditatea si extensia infeciei in
afara sistemului mastoid determinnd complicaii intracraniene sau extracraniene.
Alte complicaii pot cuprinde:
extensia posterioara in sinusul sigmoid cu tromboza
extensia la osul occipital cu pepmielita a calvariei sauabces Citelli
extensia superioara la fosa craniana posterioara, spaiul subduralsi meninge
extensia anterioara la rdcin zigomatica
extensia laterala pentru a forma abces subperiostal
extensia inferioara pentru a forma abcesul Bezold
extensia medial la apexul pietros
implicarea intratemporala a nervului facial.
In mastoidita cronica scurgerea continua si nonresponsive din ureche este
90% asociata cu colesteatomul.

Colesteatomul

Este o leziune distructiva a bazei craniului care poate eroda si distruge structuri
importante din osul temporal. Capacitatea sa de a determina complicaii ale
creierului cum este abcesul si meningita il caracterizeaz drept o leziune potenial
fatala. Acesta este format din epiteliu scuamos care ramane prins in baza craniului.
De la osul mastoid acest epiteliu se poate extinde doar pe seama esutului osos
care il inconjoara. Consecutiv, complicaiile secundare colesteatomului in cretere
pot cuprinde lezarea structurilor care se gsesc normal in osul temporal.
Simptomul principal al colesteatomului este otorea - scurgerea nedureroasa continua

din ureche. Surditatea este de asemenea un simptom comun. Ameeala este relativ
neobinuita dar apare daca eroziunea osului produce fistula in labirint. Aceasta este
un simptom ingrijorator deoarece poate pregti dezvoltarea unor complicaii mai
severe. Perforarea membranei timpanice insoteste in 90% dintre cazuri colesteatomul.
Drenajul si tesutul de granulatie scurs din ureche nu rspund la tratamentul
antibiotic.
Terapia medicamentoasa nu este acceptata in tratamentul colesteatomului. Pacienii
care refuza intervenia chirurgicala sau cei la care nu se poate efectua anestezia
generala trebuie sa se prezinte la medic pentru curatarea urechilor la 2-3 luni. Astfel
se ajuta la controlul infeciilor si se incetineste creterea, dar nu se stopeaza
expansiunea leziunii. Terapia antibiotic a trebuie sa fie topica, dar cea sistemica este
uneori de ajutor.

Diagnostic

Teste de laborator
Specimenele din celulele mastoidiene obtinute in timpul interveniei chirurgicale si a
miringotomiei, fluidul trebuiesc trimise la laborator pentru a se efectua culturi
pentru bacterii aerobe si anaerobe, fungi si mycobacterii si coloraii Gram. Daca
membrana timpanica este deja perforata, canalul extern poate fi
curatat iar o mostra din lichidul proaspat drenat poate fi prelevat.
Cultura si testarea sensibilitii la antibiotice a mostrelor pot modifica terapia
antibiotic a empirica iniiala. Se vor practica hemoculturi. Se va determina viteza de
sedimentare a hematiilor si leucocitoza pentru a determina eficacitatea terapiei.
Se va obine lichid cerebrospinal pentru evaluare daca se suspecteaz extinderea
intracraniana a procesului.

Studii imagistice
Scanarea CT a osului temporal este standardul in evaluarea mastoiditei.

Sensibilitatea studiului este 87-100% in mastoidita acuta. Se va practica imediat


scanarea CT cand sunt suspectate complicaii intracraniene.
Mastoidita este evideniata de aspectul de distrugere a liniei mastoidiene si de
diminuarea sau pierderea liniei bine conturate a septelor celulelor mastoidiene.
Radiografia simpla nu este diagnostica. Este un studiu adecvat stabilirii
diagnosticului dar fara sensibilitate in diferenierea stadiilor bolii.

Urmtoarele semne difereniaz otita acuta medie si mastoidita acuta


de cea cronica:
celule mastoidiene nedefinite clar, in ceata datorita tumefierii inflamatorii a
mucoasei si acumulrii de lichid

pierderea conturului sau a vizibilitii peretelui celulelor mastoidiene datorita


demineralizarii, atrofiei sau a necrozei septelor osoase
intreruperea liniei de demarcare a mastoidului cu defecte vizibile ale cortexului
osului
pronunarea zonelor in care se colecteaz abcese
denivelarea periostului procesului mastoidian sau a fosei craniene posterioare
activitate osteoblastica in mastoidita cronica.
Audiometria este indicata si utila la copiii cu mastoidita acuta dar trebuie efectuata

dupa ce pacienii se recupereaz din faza acuta si la copiii cu mastoidita cronica.


Timpanocenteza si miringotomia: miringotomia poate fi efectuata iniial, urmata de

terapia antibiotic a. Cultivarea lichidului din urechea medie inainte de terapia


antibiotic a este imperativa.
Tratament

Terapia farmacologica
Cuprinde administrarea de antibiotice. Alegerea antibioticului trebuie bazata pe
obinerea de material clinic din urechea medie prin timpanocenteza sau aspiraie.
Terapia mastoiditei acute:

Antibioticele folosite cuprind vane ornic ina plus ceftriaxona sau cefepime pentru
Pseudomonas sau combinaia unei peniciline cu un inhibitor de beta-lactamaza

(ampicilina cu sulbactam). Terapia parenterala trebuie administrata pentru cel puin 710 zile. Terapia orala poate inlocui tratamentul parenteral daca se observa ameliorri
pentru un total de 4 saptamani. Agenii orali cuprind clindamicina plus o cefalosporina
de generaia III sau amoxicilina plus acid clavulanic.
Terapia in mastoidita cronica:

Tratamentul este similar cu cel al otitei cronice medii supurate, cu antibiotice topice.
Daca aceasta esueaza se practica toaletarea urechii si terapie sistemica. Alegerea
empirica a antibioticelor sistemice trebuie sa acioneze asupra bacteriilor aerobe si
anaerobe. Aproape jumatate dintre bacteriile anaerobe gram-negative sunt rezistente
la peniciline pentru ca produc beta-lactamaza. Clindamicina, cefotaxinul,
metronidazolul, cloramfenicolul sau combinaia amoxicilina si acid clavulanic sau
piperacilina si tazobactam ac opera bacteriile anaerobe.
Cand este prezent S. aureus meticilin rezistent se va administra vane ornic ina sau
linezolid.
O aminoglicozida, cefalosporina de generaia III sau o quinolona trebuiesc indicate
pentru acoperirea bacililor gram-negativi aerobi, incluznd Pseudomonas.
Terapia orala poate inlocui pe cea parenterala si se va menine pentru o durata de 6
saptamani. Terapia chirurgicala
Miringotomia si timpanocenteza sunt folosite de obicei pentru a obine specimene si a

ameliora disconfortul din otita medie acuta. Plaga timpanica se vindeca in cateva zile.
In timpanostomie se plaseaza un tub care menine membrana timpanica deschisa si
permite acces la urechea medie si mastoid pentru administrarea picaturilor antibiotice,
steroide sau ambele ori pentru
drenaj fara probleme asupra permeabilitii tubei Eustache.
Mastoidectomia se efectueaz prin interiorul urechii sau in spatele urechii printr-o

incizie. Chirurgul deschide osul mastoid si inlatura celulele aeriene infectate.


Membrana timpanica este incizata pentru a drena urechea medie. Se vor administra
picaturi antibiotice in ureche.

Terapia pentru mastoidita acuta fara osteita:


Mastoidectomia este indicata pentru otita medie acuta daca pacientul are durere si
febra cu durata de peste 48 de ore sau creterea tumefierii si a sensibilitii. Altfel
condiia este tipic asociata cu otita medie acuta si se trateaza doar prin terapie
medicamentoasa.
Tratamentul cuprinde administrarea de antibiotice parenterale si miringotomie cu sau
fara plasarea unui tub de timpanostomie. Scopul este de a preveni extinderea
infeciei in creier si de a o localiza. Terapia eficienta micoreaz imediat abcesul iar
ingrosarea periostala si sensibilitatea diminua in 48 de ore.

Terapia pentru mastoidita acuta cu osteita:


Aceasta este o boala chirurgicala, desi terapia antibiotic a este obligatorie.
Mastoidectomia cu inseria unui tub de timpanostomie este necesara pentru a
inlatura zonele de coalescenta din osul temporal. Antibioticele trebuie alese sa
penetreze osul cranian bine. Dupa intervenie se administreaz picaturi auriculare
antibiotice si cu steroizi pentru a menine tubul patent si a reduce inflamatia. Copiii
care au suferit intervenie sunt extenati dupa ce drenajul a incetat; drenul este
inlaturat la 48-72 de ore dupa intervenie.
Extinderea intracraniana necesita abord otolaringoscopic si neurochirurgie al.

Terapia chirurgicala a colesteatomului:


Aceasta consta din inlaturarea leziunii. Exista doua tipuri de abordari chirurgicale: cu
cavitate deschisa si inchisa. In operaia cu cavitate deschisa exista cea mai mare
probabilitate de a ridica total leziunea, in schimb cele cu cavitate inchisa au avantajul
de a menine un aspect cosmetic normal dar un risc ridicat de colesteatom persistent
sau recurent. Riscul persistentei este indeajuns de a determina pe cei mai muli
chirurgi de a efectua o timpanomastoidectomie la 6-12 luni dupa operaia iniiala
daca s-a efectuat o procedura cu cavitate inchisa.
Terapia chirurgicala a colesteatomului:

Aceasta consta din inlaturarea leziunii. Exista doua tipuri de abordari chirurgicale: cu
cavitate deschisa si inchisa. In operaia cu cavitate deschisa exista cea mai mare
probabilitate de a ridica total leziunea, in schimb cele cu cavitate inchisa au avantajul
de a menine un aspect cosmetic normal dar un risc ridicat de colesteatom persistent
sau recurent. Riscul persistentei este indeajuns de a determina pe cei mai muli
chirurgi de a efectua o timpanomastoidectomie la 6-12 luni dupa operaia iniiala
daca s-a efectuat o procedura cu cavitate inchisa.
Indicaiile operaiei:
Daca pacientul a prezentat cateva episoade de colesteatom si dorete sa evite
operaiile viitoare, tehnica cavitatii deschise este indicata.
Pentru pacienii care nu doresc sa revin pentru o a doua intervenie, o operaie cu
cavitate deschisa este sigura.
O meatoplastie larga nu este acceptabila pentru unii pacieni. Acetia pot fi tratati
prin tehnica inchisa daca inteleg ca recurenta este posibila.