FLOAREA-ALBASTRA

de Mihai Eminescu
-comentariuPoezia Floare albastra apare la 1 aprilie 1873 in revista Convorbiri
literare.
In poezia Floare albastra tema este iubirea-dor si natura,ipostaza iubirii
paradisiace si natura bogata,una de basm unde ierburile au frageziune si
sunetele si culorile se armonizeaza.
Flore albastra are o interferenta de specii, elegie (datorita sentimentului
de tristete care se degaja din unele versuri),egloga (idila cu dialog),poem
filozofic(prin meditatia asupra lumi, a omului comun si a geniului).
In creatia eminesciana albastrul e culoarea infinitului.a marilor
departari,iar floarea simbolizeaza viata.Eul liric imprumuta pe rand cele 2
ipostaze masculine-feminin,el-ea.
Poezia Floare albastra are o organizare simetrica,iar compozitional
exista 4 secvente poetice corespunzatoare interventiei celor 2 voci.
Secventa I(strofele 1-3) reprezinta chemarea fetei.Monologul ei
infatiseaza lumea rea a ideilor,lumea lui.Universul spiritual in care geniul e
izolat se configureaza prin enumeratia simbolurilor eternitatii-mortii,in
prima strofa:Iar te-ai cufundat in stele/Si in nori si-n ceruri
nalte?.Avertismentul fiind Nu cata in departare/Fericirea ta,iubite!
sugereaza faptul ca implinirea umana,se realizeaza prin iubire.Izolarea,
singuratatea, imposibilitatea fericirii sunt insusiri ale eului liric.
Secventa II(strofa 4) constituie meditatia barbatului asupra sensului
profound al unei iubiri rememorate.Diminutivul mititica ascunde o usoara
ironie impotriva simtului comun axat pe trairea clipei.Se utilizeaza marcile
gramaticale ale eului liric si pronume la persoana I:am ras,n-am zis.
In secventa III(strofele 5-12) monologul fetei continua cu o chemare la
iubire in lumea ei,planul terestru:Hai in codrul cu verdeata.Codrul natural
se realizeaza prin motive romantice:codrul,luna,izorul,balta.
Ultima secventa,IV(strofele 13-14) este o continuare a meditatiei
barbatului asupra acestei iubiri pierdute,pe care o pune acum intre ideal si
amintire.Cadrul obiectiv se incheie cu despartirea si se accentueaza
lirismul.Contrastul dintre vis si realitate,ca si incompatibilitatea dintre cele 2
lumi sunt sugerate de versul final:Totusieste trist in lume!.Exclamatia
ce frumoasa,ce nebuna/e albastra-mi,dulce floare!exprima regretul pentru
iubirea pierduta.

In Floare albastra motivele sunt floarea albastra, geniul, codrul, luna,

izorul, singuratatea, meditatia, melancolia.
In Floare albastra natura este spatial feeric,protector al cuplului de
indragostiti,singura alternativa a fericirii reale,palpabile opusa gandirii
meditative sterile. Ceremonialul erotic se desfasoara in codru cu
izvoare,personificate,o stanca ,balta,sub trestie. Dragostea in viziunea eului
liric meditative este o minune de o clipa. Ea ii ofera dragostea lui.
Imaginea iubitei in Floare albastra,ea este aproapiata, calda,
familiara, amestec de inocenta si senzualitate. Elementele de protret
fizic,fata rosie ca marul,parul de aur.
Floarea albastra contine 14 catrene,rima imbratisata ,ritmul trohaic si
masura de 8 silabe.