Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Trauma in Copilarie
Trauma in Copilarie
I. 1 Definitia traumei
Multa vreme s-a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. Cele doua
definesc insa lucruri diferite trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe cand
stresul este o manifestare cotidiana caracteristica fiecarei persoane. Trauma are o conotatie
de suferinta sau boala.
Termenul trauma este un termen foarte vechi ce a fost utilizat in medicina, in
special in chirurgie, pentru a desemna leziunea provocata de o agresiune externa. Freud a
abordat psihanalitic acest termen, dandu-i trei semnificatii majore: de soc violent,
efractiune si consecinta negativa asupra organismului a unui factor extern.
Alti psihologi au definit trauma ca un eveniment de o intensitate exagerat de mare,
eveniment care exista sau apare in viata individului, depasind cu mult posibilitatile lui de
sa
serveasca
compensarii,
echilibrarii
experientei
traumatice.
Schema
familiale de relatie pentru comportamentul lor sexual sau agresiv il invadeaza adesea pe
copil si mai mult in posibilitatile lui de cunoastere si masurile lui compensatorii.
11
Bolile severe ale unui parinte reprezinta un factor de risc pentru tulburarile
psihiatrice ale copilului, asa cum mentiona Rutter in 1966. O tulburare semnificativa a
parintelui are un impact asupra dezvoltarii si functionarii psihosociale a copilului. Boala
cronica a parintelui este considerata o posibila cauza a traumatizarii psihice a copiilor.
Studiile genetice arata ca acei copii cu parinti ce prezinta tulburari afective
(schizofrenii, psihoze, depresie) au un risc cu 10-15% mai inalt de a fi afectati de aceeasi
tulburare.
Cele mai nefavorabile linii de dezvoltare (Laucht, 1992) sunt prezente la copiii cu
parinti avand personalitate delincventa sau tulburari de adictie. Cele mai importante
cauze ce influenteaza negativ dezvoltarea psihosociala a copiilor sunt: inaccesibilitatea
emotionala a parintelui, distresul marital si familial, comorbiditatea parentala si factorii
socio-economici.
Copiii cu parinti care au, de exemplu, scleroza multipla au un risc de zece ori mai
mare de a fi ei insisi afectati de aceasta boala.
Cercetarile asupra adoptiei confera o perspectiva deosebita asupra modului in care
ereditatea si factorii de mediu influenteaza dezvoltarea psihosociala a copiilor. Studii care
examineaza interactiunea dintre factorii genetici si cei de mediu demonstreaza faptul ca
predispozitia genetica este manifesta doar daca este activata de factorii de mediu. Copiii
cu parinti biologici avand boli psihiatrice prezinta un risc inalt de a fi afectati de aceleasi
tulburari daca cresc in familii adoptive psihopatologice.
16
18
19
V. Concluzie
Trairea unor evenimente traumatizante singulare sau repetate provoaca tulburari
ale proceselor neurobiologice, aparitia unor reactii conditionate la stimuli si situatii care
amintesc de evenimentul traumatic, perturbarea schemelor cognitive si a capacitatii de
adaptare a persoanei. Printre diversele categorii de evenimente traumatizante, o categorie
aparte o reprezinta trauma produsa de violenta umana. Copilul care a cunoscut violenta
prin lovituri, neglijare, pedepse, abandon stocheaza aceste experiente traumatice in
memoria vietii lui personale. Unele dintre acestea vor fi prelucrate la nivel cognitiv,
intelese, reasezate, restructurate, dar altele nu vor fi depasite niciodata.
Expunerea copiilor la acte de violenta - psihica, emotionala, fizica, sexuala- poate
fi devastatoare pe termen lung. Mai mult, copiii repeta, ca viitori adulti, paternurile de
comportament perpetuand astfel, la nesfarsit, ciclul abuzurilor. Este responsabilitatea
noastra, a adultilor, indiferent ca suntem parinti, educatori, medici sau profesori, de a opri
ciclul violentei si de a asigura copiilor increderea, stabilitatea si echilibrul emotional de
care au atata nevoie.
A creste si educa un copil nu inseamna doar un control asupra comportamentului
lui ci un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea
asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal. La realizarea acestui scop
participam cu totii - parinti sau educatori, tineri sau batrani, familia sau societatea in
general. Sa intelegem ce simt si cum percep copiii comportamentul adultilor, care sunt
mediile si factorii cei mai frecvent implicati in producerea abuzurilor asupra copilului si
cum putem provoca schimbarea.
Asigurarea unui climat familial armonios, echilibrat plin de afectiune si grija se
identifica ca o necesitate pentru dezvoltarea echilibrata a copilului. Ingrijirea plina de
intelegere a unui copil afectat de o trauma implica intreaga familie. Terapia devine pentru
micul pacient o situatie model, cu testarea unei mici afectari a granitelor si a unei ruperi a
20
increderii. Increderea pierduta nu este restabilita numai verbal, ci mai ales prin experienta
relationala constrastanta.
Cu alte cuvinte, masurile traumapreventive presupun atat o alegere corecta a
personalului (cunoasterea structurii psihice si a istoriei traumatice a fiecarui membru) cat
si formarea psihotraumatologului. Eforturile comunitatii in reabilitarea persoanei,
recunoasterea dreptatii si a valorilor sunt de mare insemnatate pentru procesul traumatic,
pentru procesul de recuperare si restituire, mai ales in cazul dezastrelor trecute cu
vederea intentionat.
21