Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amidonul
Iasi 2013
Cuprins
Capitolul 1. Materiale biocompatibile.........................................................................1
Notiuni introductive................................................................................................. 1
Clasificarea biomaterialelor..................................................................................... 2
Proprietatile biomaterialelor.................................................................................... 3
Proprietati biologice ale biomaterialelor..................................................................3
Exemple de biomateriale utilizate in medicina........................................................4
Clasificarea biomaterialelor
1. In functie de provenienta si natura lor chimica:
Materiale: organice ( de origine animala sau vegetala)
anorganice
Sintetice: metale
polimerice
ceramice
compozite
2
Elasticitate
Proprietati biologice ale biomaterialelor
1. Biocompatibilitatea - compatibil cu tesutul gazda
2. Bioactivitatea sa realizeze usor o atasare directa
3. Biodegrabilitatea timpul de atasare trebuie sa fie adaptat pentru a se
potrivi cu momentul crearii tesutului osos.
Scurt istoric
Granulele de amidon din rizomii de papura au fost gasite pe pietrele
erodate din Europa in urma cu 30.000 de ani. Granulele de amidon din sorg
Generalitati
Amidonul este un carbohidrat care contine un numar mare de unitati de
glucoza. Acest polizaharid este produs de majoritatea plantelor verzi ca
energie de rezerva. Este cel mai cunoscut carbohidrat din alimentatia
oamenilor si se gaseste in cantitati mari in unele alimente cum ar fi: cartofii,
grau, porumb si orez. Amidonul pur se gaseste sub forma unei pulbere fara
gust si fara miros si este insolubil in apa rece si in alcool.
Acesta are in structura sa doua tipuri de molecule amiloza sub forma
helicoidala si amilopectina sub forma ramificata.
Amiloza
Amilopectina
In functie de planta, in general amidonul contine 20-25% amiloza si 7580% amilopectina. Amidonul este folosit pentru prelucrarea preparatelor din
zahar. Dizolvand amidon in apa calda rezulta o pasta albicioasa, care poate fi
folosita ca intaritor sau ca agent de ingrosare. Cea mai deasa utilizare a
amidonului in industria nealimentara este ca adeziv in procesul de fabricare a
hartiei.
Extragerea amidonului se face din:
Structura amidonului
Inainte structura amilozei se stia ca este neramificata, acum se cunoaste
faptul ca aceasta contine cateva molecule ramificate. Desi in masa absoluta
doar un sfert din granulele de amidon din plante contin amiloza. In structura
amidonului se gasesc mai multe molecule de amiloza (aprox150) decat
molecule de amilopectina. Moleculele de amiloza sunt mult mai mici decat
moleculele de amilopectina. In fiecare specie de planta granulele de amidon
7
Proprietati fizico-chimice
Amidonul se gaseste in tesutul alimentelor de origine vegetala,
indeosebi in boabele cerealelor, legume uscate, in tuberculi. Amidonul este o
substanta grauntos fainoasa ce se formeaza in partile verzi ale plantelor, ca
rezultat al procesului de fotosinteza. Amidonul din celulele vegetale se
gaseste sub forma de granule, diferite ca forma si marime in functie de natura
plantei.
Hidroliza
Enzimele care descompun sau hidrolizeaza amidonul in zaharuri
constituiente sunt cunoscute sub numele de amilaze. Hidroliza amidonului se
efectueza cu uitlizarea metodelor chimice, biologice si metode combinate.
Prin hidroliza chimica, la etapa initiala, sub actiunea acizilor si
temperaturilor ridicate, se modifica structura granulelor de amidon. are loc
distrugerea legaturilor asociate intre macromoleculele de amiloza si
amilopectina. In continuare se desfac legaturile -1,4, -1,6, glicozidice, se
reduce gradul de polimerizare a macromoleculelor. In urma hidrolizei
amidonului se obtin substante intermediare dextrine, maltoza, trizaharide. La
etapa finala continua hidroliza substantelor intermediare pana la glucoza.
Hidroliza chimica a amidonului are unele puncte slabe care provoaca
degradarea termica a glucidelor si formarea produselor de caramelizare.
-amilaza
-dextrina
maltoza
glucoza
-dextrina
-maltoza
10
Denumirea
glucidelor
Sirop de
maltoza
Sirop de
glucoza
Glucoza
Fructoza
Maltoza
9,6
40,1
22,3
3,6
15,5
6,8
1,8
26,8
0,8
0,7
0,8
1,8
Sirop de
glucoza si
fructoza
50,4
42,6
4,1
Oligozaharide
cu gradul de
polimerizare:
3
4
5
Polizaharide
0,9
0,2
0,2
1,6
11
Testarea chimica
Solutia de Iod este folosita pentru testarea amidonului, astfel o coloratie
negru-albastruie indica prezenta amidonului. Detaliile acestei reactii nu sunt
inca pe deplin cunoscute, dar se crede ca iodul din interiorul amilozei, este
responsabil de transferul dintre iod si amidon. Solutia indicator de amidon
contine apa, amidon si iod si este adesea folosita in reactiile redox de titrare:
in prezenta agentului oxidant solutia se transforma in albastru, iar in prezenta
agentului de reducere culoarea albastra dispare.
Fiecare specie de planta contine un anumit numar de granule de amidon
de marimi, aspecte si calibre diferite. La microscop granulele de amidon
colorate cu iod si iluminate de lumina polarizata iau forma unei cruci.
12
Industria amidonului
Industia rafinarii si extragerii amidonului din seminte, radacini si
tuberculi se face prin macinare, spalare, sortare si uscare. Astazi cele mai
mari rafinarii extrag amidonul din porumb, tapioca, grau, orez si cartofi. In
prezent amidonul se extrage din mai mult de 50 de tipuri de plante.
Amidonul zaharat
Amidonul poate fi hidrolizat de catre acizi in glucide simple sau enzime
variate. Fragmentele rezultate sunt cunoscute sub numele de dextrine. Acest
amidon zaharat este cel mai comun ingredient si este folosit ca indulcitor in
multe bauturi si mancaruri. Acesta include: maltodextrina, siropul de glucoza,
fructoza etc.
Amidonul modificat
Amidonul modificat este acel amidon care a fost modificat chimic
pentru a functiona corespunzator in conditii intalnite in mod frecvent in
timpul prelucrarii si depozitarii cum ar fi caldura mare, pH scazut,
inghet/dezghet si racire. Amidonul alimentar modificat este E codificat in
conformitate cu Sistemul International de numerotare pentru aditivii
alimentari.
Ca aditiv in prelucrarea produselor alimentare, amidonul este de obicei
folosit ca agent de ingrosare si stabilizator in produse alimentare cum ar fi
budincile, cremele, sosurile, supele, sosuri pentru salate si pentru a face taitei
si paste.
Amidonul rezistent este amidonul care se digera greu. Continutul
ridicat de amiloza din amidonul de porumb are o temperatura de gelatinizare
mai mare decat alte tipuri de amidon si pastreaza in continutul sau amidon
rezistent la coacere, extrudare usoasa si alte tehnici de prelucrare a produselor
alimentare. Acesta este uitilizat ca fibre dietetice insolubile in alimentele
procesate, cum ar fi painea, pastele, biscuitii, covrigeii si alte alimente cu
13
Aplicatii farmaceutice
14
15
Capsule de amidon
16
Amidonul ca excipient
Amidonul, este folosit pe scara larga ca excipient pentru comprimate,
deoarece este o substanta alba, inerta si putin costisitoare.
Insubil in apa, temperaturi de peste 800C dau geluri.
Mai modern, se poate folosi amidonul carboximetalic. Desi nu este un
aglutinant puternic, are calitatea de a nu diminua dezagregarea.
Amidonul se poate asocia cu :zaharul, lactoza sau glucoza, dand
comprimate care dezagrera (desface) usor.
Amidonul este cel mai vechi si probabil cel mai utilizat dezagregant in
industria farmaceutica.
Amidonul de porumb simplu are totusi unele dezavantaje si a fost
inlocuit cu amidonurile modificate care au caracteristici specializate pentru a
servi unor functii specifice.
17
Amidonul de orez
Se utilizeaza in baia sugarului, chiar din prima zi de la nastere, pentru a
impiedica slabirea filmului hidrolipidic de la suprafata pielii, prin spalarile
frecvente.
Se mai poate utiliza si direct pe piele, dupa baie, pentru a pastra pielea
uscata in zilele calduroase.
Aplicatii in industrie
Fabricarea hartiei
Fabricarea hartiei este cea mai mare utilizare nealimentara a
amidonului la nivel global, consumandu-se milioane de tone de hartie pe an.
Intr-o foaie obisnuita de hartie se foloseste 8% continut de amidon. Amidonul
este folosit atat modificat cat si nemodificat. In partea umeda de fabricare a
hartiei in general numita wet-end amidonul uitilizat este cationic si are o
sarcina pozitiva legata la un polimer al acestuia. Amidonul cationic impreuna
cu alti agenti de dimensionare dau rezistenta hartiei. Amidonul folosit pentru
fabricarea hartiei a fost chimic sau enzimatic depolimerizat.
Alte uitilizari
O alta aplicatie a amidonului nealimentar este in industria
constructiilor, caz in care amidonul este utilizat in procesul de fabricare a
pretetilor de gips. Amidonul este deasemenea utilizat in fabricarea diversilor
aditivi sau cleiuri pentru legatorie, adezivi pentru plicuri, pentru etichetele
sticlelor si lipici pentru scoala. Derivati ai amidonului, cum ar fi dextrinele
galbene, pot fi modificate prin adaugarea unor substante chimice pentru a
forma un adeziv bun, unele dintre aceste utilizeaza boraxul sau carbonatul de
sodiu, care sunt amestecate cu solutia de amidon la 50-700 C pentru a crea un
adeziv foarte bun.
Produse chimice textile din amidon sunt folosite pentru a reduce
ruperea firelor in timpul tesutului.
Amidonul modificat este de asemenea utilizat ca agent de ingrosare in
imprimarea textilelor.
In explorarea petrolului, amidonul este utilizat pentru a regla
vascozitatea fluidului de foraj, care este folosit pentru a lubrifia capul de foraj
si suspenda reziduul de macinare in industria petroliera.
Pentru corp amidonul de porumb sub forma de pulbere este folosit ca
subtituient pentru pudra de talc.
Amidonul este folosit pentru a produce diferite biomateriale plastice,
polimeri sintetici, care sunt biodegradabile.
19
Concluzii
Amidonul are o deosebita importanta practica deoarece el reprezinta
alimentul de baza si sursa energetica principala a plantelor si animalelor.
Are mare valoare economica pentru industria hartiei, textila, a
alcoolului etc.
In industria farmaceutica este folosit la prepararea capsulelor si ca
excipient pentru prepararea comprimatelor si drajeurilor.
Se mai utilizeaza in dermatologie si cosmetica.
Bibliografie
1.
2.
3.
4.
5.
6.
20
21