Istoriografia iluminista

Trecerea de la istoriografia umanista, la cea a luminilor, a fost determinata de marile

transformari politice si sociale, dar, in cea mai mare masura, de ideile noi,
reformatoare ale sec. XVlll, care au impus tendinte rationaliste, laicizarea gandirii si
apelarea la legile naturii.
Ideile filosofiei iluministe au patruns in Tarile Romane, prin contacte directe cu
literatura occidentala, ori prin intermediul celei grecesti.
In sec.XVlll, societatea romaneasca era puternic ancorata pe calea progresului,
influentata de ideile marilor iluministi europeni: Voltaire, Rousseau, Gibbon etc.
Ideile iluministe s-au propagat, in cea mai mare masura in Transilvania, date fiind
conditiile social-istorice din aceasta perioada.
Doua procese social-economice si politice, au favorizat aparitia noii ideologii in
cultura romaneasca: dezvoltarea intregii societati romanesti pe calea capitalismului
si afirmarea noilor paturi burgheze, pe de o parte, si pe de alta parte criza celor doua
regimuri absolutiste care domneau in cele trei tari romanesti: regimul habsburgic si
cel turco-fanariot.
In contextul noii orientari reformatoare ale curtii vieneze se inscriu unele actiuni
politice cu importante urmari pentru istoriografia romaneasca. Intre acestea se
inscrie Diplomele Leopoldine din 1697 si 1701, de care se leaga Unirea religioasa
cu Biserica Romei de la 1700, precum si Edictul de toleranta din 1781, care acorda
libertatea religioasa si civila pentru toate nationalitatile din Imperiu.
Ioan Inochetie Micu, care in calitate de membru al Dietei Transilvaniei a initiat o lupta
perseveranta pentru recunoasterea natiunii romane alaturi de natiunile politice
privilegiate.
Pe plan cultural, istoriografic si politic, aceste idei s-au reflectat in activitatea Scolii
istorice ardelene. Ele au fost caracterizate in tezele cuprinse in Supplex-Libellus
Valachorum, care a pus bazele primului program de emancipare a natiunii romane,
in plina ascensiune.

Scoala ardeleana

Opera lui Ioan Inochentie Micu a pornit, pe taram institutional, de la crearea

invatamantului romanesc in Transilvania, prin infiintarea scolilor superioare din Blaj si
a unei bogate retele de scoli satesti. Scoala s-a dovedit prima institutie nationala si
izvor al celor mai viabile forte intelectuale, din care s-a nascut o patura de
intelectuali, cunoscuta sub numele de Scoala Ardeleana, in frunte cu Samuil Micu,G.
Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu s.a.
Opera acestora era chemata sa desluseasca, la o inalta scara de valori, obarsiile
neamului, si sa difuzeze in straturile largi ale natiuni romane oprimate, idealurile
emanciparii politice.
Ea a continuat cu fidelitate, intr-o viziune iluminista, idealul umanistilor, privind
latinitatea poporului roman, unitatea etnica si continuitatea neintrerupta a romanilor.
Prin activitatea si opera lor, reprezentantii Scolii Ardelene au facut ca Blajul sa fie
incepand din ultimele decenii ale sec. al XVlll lea unul in principalele centre ale
renasterii nationale si ale modernizarii culturii romanesti.
Samuil Micu
Opera:

Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor: 4 volume, avea menirea de a infatisa

istoria poporului roman de la antichitatea romana pana in vremea sa. Din
pacate lucrarea nu a fost tiparita in timpul vietii sale;
Carte de rogaciuni pentru evlavia omului crestin: este prima carte tiparita cu
litere latine(la Viena), in care isi exprima principiile asupra limbii, gramaticii si
ortografiei.

Prin afirmarea principiilor sale filologice S. Micu a pus in lumina caracterul latin al
limbii romane si a contribuit totodata la dezvoltarea limbii literare.
Influentat de filosofia luminilor, S. Micu face o critica necrutatoare a feudalismului,
sustine ideea necesitatii inlaturarii iobagiei si a eliberarii taranimii si militeaza pentru
egalitatea in drepturi a romanilor din Transilvania cu celelalte neamuri.
Preocuparea consacrata luptei de emancipare a romanilor, l-a facut pe N. Iorga sa-l
considere incepator al eruditiei romanesti in Ardeal si cel dintai care a invatat si
pentru alti.

Gheorghe Sincai
Opera:

Hronica romanilor si a mai multor neamuri: aceasta este oglinda curentului de

idei promovate de Scoala Ardeleana. Este o istorie a romanilor din anul
86(confruntarea dintre Decebal si Domitian) pana in 1739. Totusi, lucrarea are
o viziune mult mai larga, cuprinzand aspecte din istoria Imp. Bizantin, din cea
a bulgarilor si a maghiarilor. Din pacate, la fel ca opera lui S. Micu, nici
aceasta nu a vazut lumina tiparului, pana in 1967, cand a cunoscut o editie
integrala;
Memoriile daco- romanilor: este un corpus de documente, redactate in limba
latina, constituit din 3 volume, totalizand in jur de 2000 de pagini, primul de
acest fel in cultura romaneasca. Aceasta ni-l reprezinta pe Sincai ca un
adevarat cercetator modern, constient ca istoria este o stiinta ce trebuie sa se
bazeze pe izvoare sigure.

Pentru Sincai, razboiele purtate de Stefan cel Mare si Mihai Viteazul constituie
suportul istoric pe care isi cladeste ideile politice de emancipare nationala a
poporului roman din epoca sa.
Cronica lui Sincai este primul tezaur de documente asupra istoriei noastre antice si
medievale, bazat pe metodologia stiintifica.
Petru Maior
Opera:

Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia: este prima lucrare care vede
lumina tiparului din aceasta epoca, care va cunoaste o larga raspandire in
tarile romane. Lucrarea pune in circulatie teoria romanitatii romanilor,
constituind baza pentru cugetarea lui M. Kogalniceanu si N. Balcescu, ca si a
tuturor celor care au cautat sa lamureasca problema istorica a neamului
nostru.

Petru Maior a fost un savant pe delpin format. A studiat la Blaj, dupa care la Roma si
Viena, intorcandu-se la Blaj ca professor de logica, metafizica si drept natural.
El isi concepe lucrarea nu numai ca pe o opera teoretica asupra ideii romanitatii
poporului roman ci si ca o disputa polemica cu detractorii drepturilor poporului
roman: Sulzer, Eder, Kopitar, Bolla si alti.
Nu e de mirare ca, in pledoaria sa pentru sustinerea ideii romanitatii, P. Maior a putut
aluneca, asa cum au facut-o si ceilalti reprezentanti ai Scolii istorice ardelene, pe
baza exagerarii purismului roman, in explicarea procesului etnogenezei roamnesti.

Ion Budai-Deleanu
Opera:

Despre originea popoarelor din Transilvania;

Despre uniunea celor trei natiuni si despre Constitutiile Aprobatae.

Opera sa este scrisa intr-o maniera de savant cu un orizont de gandire europeana

care anunta trecerea de la iluminism la romantism.
A studiat la Viena si a trait o buna parte a vietii la Liov, unde a intrat in contact cu
ideile noi ale enciclopedistilor francezi, precum si cu gandirea istoriografiei
preromanticilor germane.
In lucrarile sale sustine ideea privind originea si latinitatea etnica a romanilor, dar se
distanteaza de ceilalti reprezentanti si Scolii in cea ce priveste starpirea dacilor, fiind
adeptul ipotezei ca dacii au constinuit factorul de baza in sinteza daco-romana.