Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Utilitatea repez capacitatea unui bun de a


satisface o nevoie, ea este data de caracteristicile
intrinseci ale fiecarui bun.In teoria economica se
intalnesc doua optici diferite de abordare a utilitatii
ec, conceptia clasica si conceptia neoclasica.In
conceptia clasica se apreciaza ca pentru personae
diferite bunuri identice au aceeasi utilitate
economica. In gandirea neoclasica trebuie
indeplinite anumite conditii: - proprietatile
bunurilor vin in intampinarea unei nevoi a
cumparatorului indifferent de natura acesteia.
cumparatorului bunul ec respectiv ii aduce
satisfactie .Masurarea utilitatii economice se face
prin doua metode: - metoda cardinal presupune ca
un consummator determinat sa acorde fiecarei
unitati dintr-un bun o pretuire mai mare sau mai
mica exprimata printr-un numar de unitati de
utilitate. Masurarea ordinal presupune asezarea
diferitelor bunuri intr-o ordine in raport cu
preferintele consumatorului. Utilitatea totala
rezulta din consumul cumulate al dozelor dintr-un
bun oarecare.
1. Utilitatea marginala satisfactia suplimentara
determinata de cresterea consumului cu o unitate
dintr-un anumit bun. Programul de consum
evideniaz cantiti anumite din bunuri diferite
care i asigur unui consumator o anumit utilitate
sau satisfacie.Programele de consum ale fiecrui
consumator sunt influenate de factori
diveri:factori generali, determinai de dezvoltarea
economic, de structurile economice, de mediul
economico-social i natural; statutul social i
situaia familial a consumatorului;factorii ce
determin fenomenul de inducere a nevoilor, de
orientarea consumului prin reclam, publicitate etc.
Cu toate c programele de consum sunt determinate
de foarte muli factori ele rmn individuale i
subiective.Dou sau mai multe programe de
consum sunt echivalente dac fiecare dintre ele
ofer consumatorului aceeai satisfacie sau utilitate
agregat. Ansamblul combinaiilor de consum
echivalente ce furnizeaz consumatorului aceeai
utilitate agregat se numete curb de indiferen
sau curba de isoutilitate. i spunem astfel deoarece
aducnd aceeai satisfacie sau utilitate total
consumatorului i este indiferent dac alege una sau
alta din combinaiile echivalente.
1. Proprietatile curbelor de indiferenta: 1. Doua
curbe de indiferenta nu se pot intersecta. 2 O curba
de indiferenta mai inalta exprima un nivel de
utilitate mai mare. 3 Curbele de indiferenta sunt
descrescatoare. 4 Panta curbei de indiferenta este
rata marginala de substitutie intre bunuri. 5 Curbele
de indiferenta sunt convexe cu inclinatie negativa.
Formele C de indiferenta pot fi sub forma unor
drepte paralele atunci cand bunurile sunt
sustituibile sau pot avea o forma aparte atunci cand
bunurile sunt perfect complementare. In cazul
bunurilor neutre C de indiferenta este dreapta iar in
cazul bunurilor daunatoare curbele de indiferenta
au panta pozitiva. Dreapta Bugetului reprezinta
alocare venitului total disponibi pentru procurarea
bunurilor necesare. V=xPx+yPy

2. Capitalul ca factor de productie exprima


totalitatea bunurilor economice utilizate in
producerea altor bunuri materiale sau servicii
destinate pietei. Capitalul nominal reprez
ansamblul patrimoniului intreprinderii format din
bunuri bani creante. Capitalul social reprez suma
subscrisa de proprietarul societatii pe actiuni.
Capitalul fix este aceea parte a capitalului tehnic
format din bunuri de lunga durata ce servesc ca
instrumente ale muncii oamenilor participand la
mai multe cicluri de productie, care se consuma
treptat si se inlocuiescu dupa mai multi ani.
Participarea capitalului fix la mai multe cicluri de
productie are ca efect pierderea treptata a
capacitatii lui de functionare ca urmare a uzurii..
Uzura poate fi fizica sau morala. Uzura fizica
consta in pierderea treptata a capacitatii de
functionare a capitalului fix datorita folosirii lui in
procesul de productie sau datorita agentilor naturali
Uzura morala apare sub incidenta progresului
tehnic (apar elemente de capital fix mai ieftine).
2.Modalitati de amortizare Amortizarea liniara se
utilizeaza aceiasi cota anuala de amortizare pentru
toata durata de functionare a capitalului fix.
Amortizarea progresiva cotele de amortizare sunt
crescatoare frecventa reparatiilor si gradul de uzura
marindu-se spre finalul perioadei. Amortizarea
regresiva cote de amortizare descrescatoare,se
recupereaza ce mai mare parte a cheltuielilor de
achizitionare. Amortizarea accelerata este o forma
de recuperare rapiuda a pretului capitalului fix
achizitionat prin stabilirea unor cote de amortizare
mai mari intr-o durata scurta de timp. Capitalul
circulant este aceea parte a capitalului tehnic
reprezentat de stocurile de materii prime materiala
combustibil care participa la un singur ciclu de
productie.
3.Productivitatea se poate defini ca raport
rezultatele obtinute (productia) si eforturile depuse
pentru a le obtine (cantitatea de factori de prod
utilizati). Modalitati de abordare a productivitatii1 dupa maniera de masurare a rezultatelor
productivitate fizica exprimate in unitati fizice
productivotate masurata valoric se masoara in
termeni financiari monetari. 2 O alta tipologie a
poductivitatii are in vedere notiunile de : productivitate bruta apreciaza ansamblul productiei
in raport cu factori care sunt utilizati.
productivitate neta are in vedere eliminarea din
productia finala a valorii achizitiilor exterioare si a
costului utilizarii capitalului fix. Productivitatea
globala se refera la eficenta tuturor factorilor de
productie. Productivitatea partiala se refera la
analizarea unui factor de productie si determinarea
eficentei. Productivitatea muncii exprima forta
productiva a factorului munca adica capacitatea de
a crea intr-o perioada de timp un anumit volum de
bunuri,
Productivitatea marginala reprez sporul de
productie care se obtine prin utilizarea unei unitati
suplimentare din factorul respectiv, ceilalti factori
ramanand constanti. Pragul de rentabilitate. El
indica volumul de productie de la care producatorul
obtine profit. Metoda liniara costul variabil total
evolueaza direct proportional cu volumul
productiei. Metoda neliniara are loc in sitatia in
care costul variabil total are o evolutie
neproportionala fata de volumul productiei.

4. Combinarea factorilor de prod Teoria


Producator Combinarea factorilor de productie
reprezinta un mod specific de unire a factorilor de
productie atat din punct de vedere cantitativ cat si
din perspectiva calitativa. Din punct de vedere
tehnic combinarea factorilor de productie este
specifica fiecarui proces de productie presupune
unirea resurselor de munca cu elemente de capital
tehnic.Din punct de vedere economic combinarea
factorilor de productie duce la minimizarea
costurilor de productie respectiv maximizarii
profitului. Divizibilitatea unui factor de productie
reflecta posibilitatea de a se imparti in unitati
simple omogene fara a fi afectata calitatea
factorului respectiv. Adaptabilitatea reprezinta
capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor
de productie cu mai multe unitati din alt factor .
Complementaritatea reprezinta procesul prin care
se stabilesc raporturile cantitative ale factorilor de
productie care participa la producerea unui bun
ec.Substituibilitatea posibilitatea de a inlocui o
cantitate data dintr-un factor de productie printr-o
cantitate data dintr-un alt factor de prod.
4.Calculul economic al prod Elasticitatea
substituirii exprima masura in care productia poate
fi mentinuta cand un factor este inlocuit cu altul
Costul de productie -reprezinta expresia valorica a
consumului de factori de productie pentru obtinerea
de bunuri si serviciinecesare pietei si se regaseste in
pretul de vanzare. 5.Costul de productie reprezinta
totalitatea cheltuielilor corespunzatoare consumului
de factori de productie pe care agentii economici le
efectueza pentru producerea si vanzarea bunurilor
materiale. CP este forma baneasca de exprimare a
consumului de factori material si uman pentru
producerea de bunuri, - include toate cheltuielile
suportate de producator atat pentru producerea
efectiva de bunuri cat si pentru desfacerea lor.
Costul explicit consta in acele cheltuieli necesare
facute pentru procurarea factorilor de productie din
afara intreprinderii necesare la fiecare ciclu de
productie.Costul implicit se refera la acele
cheltuieli inerente productieii.
5.In functie de procesul tehnologic elem de cost se
grupeaza astfel a) costuri de baza sau tehnologice
b) costuri de regie de organizare si de conducere.
Dupa gradul de omogenitate a) c simple b) c
complexe In functie de purtatorul de cost a) costuri
directe b) costuri indirecte In functie de momentul
consumului a) costuri curente b) costuri preliminate
c)costuri anticipate Dupa natura activitatii
economice a) costuri productive b) costuri
neoproductive In functie de locul care le genereaza
a) materii prime b) salarii directe c) chelt de
intretinere si functionare a utilahului d) chelt
generale de sectie e) cheltuieli generale ale
intreprinderii f) chelt de desfacere. Costul global
cuprinde ansamblul costurilor unui volum de
productie dat .Costul fix sunt acele cheltuieli
independente de volumul productiei . Costul
variabil reprezinta acele cheltuieli care depind de
cantitatea de produse obtinute. Costul total
insumeaza costurile fixe si cele variabile. Costul
marginal reprez sporul de cost necesar obtinerii
unei unitati suplimentare de produs. Costul mediu
reprezinta costul pe unitate de produs. CFM= CF/Q
CVM = CV/Q

6.Oferta reprezinta cantitatea totala dintr-un


anumit bun pe care vanzatori sunt dispusi sa o ofere
spre vanzare intr-o perioada determinata de timp la
un anumit pret. Factorii ofertei 1 Costul productiei
reprezinta cel mai important factor care determina
modificarea ofertei la acelasi nivel de pret. 2. Pretul
altor bunuri daca pretul bunului x se reduce o
parte mai mare din volumul de resurse va fi folosita
pentru producerea bunului y al carui pret nu s-a
schimbat sau este in crestere. 3. Numarul firmelor
care produc acelasi bun daca noi firme intra in
industria respectiva oferta va creste. 4 Taxele si
subsidiile majorarea impozitului pe profitul
firmelor dintr-o anumita industrie va determina o
reducere a ofertei iar reducerea impozitului o
crestere a ofertei. 5 Previziunile privind evolutia
pretului In situatia in care una sau mai multe firme
dintr-o anumita industrie prevede ca in viitor pretul
bunului va creste oferta prezenta se va reduce iar
daca se asteapta ca pretul sa scada oferta pe piata
prezenta va creste.
Elasticitatea Ofertei exprima gradul de modificare a
ofertei unui bun in functie de schimbarea pretului
sau a oricareia din conditiile ofertei. Elasticitatea
ofertei in functie de pret se masoara cu coeficentul
de elasticitate al ofertei determinat ca raport intre
modificarea relativa a cantitatii oferite dintr-un bun
si modificarea relativa a pretului. Piata poate fi
definita ca locul de intalnirea dintre oferta
vanzatorilor si cererea cumparatorilor . Rolul pietei
1. Intermediaza relatiile dintre agentii ec si
actiunile lor de schimb de vanzare cumparare.
2verifica concordanta dintre volumul structura si
calitatea ofertei si volumul structura si calitatea
cererii, 3. Ofera informatii obiective ieftine si usor
transmisibile cu privire la pret si dinamica
raportului cerere-oferta tuturor agentilor economici
participanti la piata.Tipuri de piata 1. Dupa natura
economica -piata satisfactorilor si piata
prodfactorilor. 2. Dupa forma obiectelor piata
bunurilor omogene si eterogene. 3. Dupa starea
obiectelor supuse vanzarii - piata reala si piata
fictive 4. Dupa cadrul desfasurari ratelor de schimb
piete locale, regionale , nationale , international si
mondiale. 5 Dupa timpul in care se transfera
obiectul piete la termen si piete la vedere 6. Dupa
numarul si importanta relative a participantilor piata cu concurenta perfect si piata cu concurenta
imperfect 7 In functie de raportul cerere si oferta
avem piata vanzatorului si piata cumparatorului.
6. Pretul reprezinta cantitatea de bani pe care
cumparatorul o plateste in schimbul unei unitati de
bun economic. Este deci suma de bani incasata
platita pentru transferarea definitive a atribulelor
dreptului de propiretate de la o persoana la alta
Functiile preturilor Functia de calcul si masurare
a cheltuielilor si rezultatelor prin intermediul
preturilor capata expresie baneasca indicatorii ce
caracterizeaza activitatea economico-sociala. Pretul
explirma si masoara tensiunile de raritate a
bunurilor si serviciilor ca si a factorilor de
productie. Functia de stimulare a intereselor
agentiilor economici producatori orienteaza
activitatile economice spre acele ramuri si sectoare
in care prin prt se incaseaza profituri relative mari
pe produs. Functia de recuperare a costurilor de
distribuire a veniturilor. Asigurarea compensarii
cheltuielilor si obtinerea unui profit de catre agentul
economic.. Formarea pretului. se realizeaza sub
influena a doua grupe de factori interni si externi

a)

b)

Factori interni actioneaza atat din spre


cerere consumatorilor cat si dispre
oferta producatorilor De asemenea
exista si factori interni care actioneaza
pe ansamblul pietei.
Factori externi interventia indirecta
guvernamentala atat in planul ofertei
cat si al cererei - masurile specific
adoptate de stat pentru mentinerea unor
echilibre social economice

Preturile liberesunte acelea care se formeaza


in conditiile concurentei deschise in care nici
unul dintre agentii pietei nu poate influenta
sau decide in mod unilateral nivelul si
dinamica preturilor. Preturile administrate
sunt considerate acele preturi care se formeza
si se modifica sub influenta firmelor cu
pozitie cheie.

7. Concurenta reprezinta confruntarea


dintre agentii economici, in vederea obtinerii unor
conditii mai bune de productie si desfacere in
scopul obtinerii mai multor avantaje. Tipuri de
concurenta . 1. Concurena perfect, denumit i
concurena pur, presupune un asemenea raport de
pia, n care toate firmele pot s vnd ntreaga
producie pe care o au la preul pieei, fr a-l
influena mpreun sau fiecare n parte, iar toi
cumprtorii s poat cumpra la preul pieei, ceea
ce doresc i au nevoie dintr-un bun, fr a-l putea
modifica. Concurena perfect se definete prin
urmtoarele condiii:
a)
atomicitatea participanilor la
tranzacii,
b)
omogenitatea
bunurilor
aparinnd aceleiai ramuri
c)
libera intrare pe pia a
productorilor care doresc acest
lucru,
d) perfecta transparen a pieei, deci
cunoaterea de ctre cei interesai a cantitilor
oferite i cerute, a calitii, a preurilor, a
tranzaciilor ncheiate, etc.;
e) adaptarea fr restricii a ofertei la
cerere i invers, deci fluiditatea perfect a cererii i
ofertei la modificarea preului;
f) perfecta mobilitate a factorilor de
producie.

7.
2.
Concurena
imperfect
desemneaz acea situaie de pia n care agenii
economici, n confruntarea dintre ei, sunt capabili,
prin aciunile lor unilaterale sau concertate, s
influeneze raportul dintre cerere i ofert, ca i
preul bunurilor i serviciilor, n scopul obinerii
unui profit ct mai ridicat.
Concurena imperfect cunoate mai
multe forme de manifestare:
a) Concurena monopolistic, este o
form de concuren imperfect care se apropie
destul de mult de concurena perfect. Ea se
caracterizeaz ns, prin diferenierea produselor ce
aparin aceleiai ramuri. Productorii sunt n numr
suficient de mare, astfel nct exist condiii pentru
o bun satisfacere a cererii datorit posibilitii
mari pe care cumprtorii o au de a alege din
multitudinea de vnztori, n conformitate cu
dorinele i posibilitile lor.
b)
Concurena
oligopolist,
se
caracterizeaz prin existena ctorva productori,
ns nu mai puin de trei. Fiecare firm
productoare este destul de puternic ca aciunile ei
s aib efecte importante asupra rivalilor. Piaa cu

7. concuren oligopolist este cea mai rspndit


n rile cu economie de pia.
Concurena
oligopolist
se
caracterizeaz n principal prin urmtoarele:
existena unui numr redus de
productori-vnztori, care dein o parte nsemnat
din ofert;
diferenierea produselor;
dificulti la intrarea n ramur;
- un anumit grad de control al
preurilor.
n cazul oligopolului preul nu poate fi
controlat de nici unul din cei civa productori din
ramur, dar prin ponderea ridicat a fiecruia n
oferta total apare posibilitatea influenrii
individuale a situaiei de pia, ct i de adaptare la
reaciile concurenilor. Deciziile de pre i volum de
producie a fiecrei firme sunt puternic influenate
de deciziile celorlalte firme din ramur. Fiecare
firm are convingerea c rivalii pot s-i schimbe
preurile sau producia ca rspuns la propriile
decizii. Noile firme foreaz intrarea pe pia, iar
firmele existente caut s previn i s stopeze
aceast intrare. De regul, pe piaa cu concuren
oligopolist, cererea i pstreaz caracterul de
atomicitate, deci exist numeroi cumprtori. Dac
i cumpartorii pentru produsele unei industrii sunt
puini ca numr, concurena se prezint sub form
de oligopol bilateral.
7.c) Concurena de monopol este o
form a concurenei imperfecte n care piaa unei
industrii este dominat de un singur productor vnztor, care n relaiile cu consumatorii i
impune condiiile de pre sau de calitate.
Existena monopolului se explic prin
prezena urmtoarelor premise:
1. Raritatea unor resurse care pot fi
exploatate numai dintr-un singur loc. Nimeni nu
poate avea acces la ele dect o singur firm.
2. Existena unor patente (licene) care
pentru anumite produse sunt deinute de ctre o
singur firm
3. n anumite domenii, existena mai
multor firme ar nsemna risip.
4. Concentrarea i centralizarea
capitalului i deci i a produciei, care are ca efect
eliminarea de ctre o firm a celorlali concureni
din industrie.
Firma care se afl n situaia de
monopol stabilete preul pentru bunul sau bunurile
pe care le produce, pre care vizeaz obinerea unui
profit maxim. Acest pre este denumit pre de
monopol i, de regul, este mai ridicat dect n
cazul cnd n ramura respectiv ar fi fost situaia de
oligopol sau de pia monopolistic. Dac
monopolul poate controla preul, nu acelai lucru se
poate spune despre cantitatea vndut care depinde
n mare msur de disponibilitile de cumprare
ale consumatorilor.

7.d) n afara acestor forme de concuren


imperfect, n realitate, se ntlnesc i alte situaii.
De pild, cnd numai dou firme domin piaa unei
industrii, situaia pieei este de duopol; cnd exist
un singur cumprtor pentru produsele unei
industrii, situaia pieei este de monopson; cnd
exist un numr redus de cumprtori (civa),
situaia pieei este de oligopson etc. Pe o pia cu
concuren perfect , preul se formeaz la nivelul
punctului de echilibru dintre curbele cererii i ale
ofertei, situaie n care cantitile cerute sunt egale
cu cele oferite. In condiiile unei asemenea piee,
productorul este un primitor de pre el neputnd
infuena preul; orice productor i poate vinde
toate mrfurile la preul iniial al pieei ntruct se
presupune c cererea este perfect elastic. De pild,
el i poate dubla preul i s nu vnd nimic, sau
poate prsi piaa fr ca prin aceasta s influeneze
preul bunurilor respective

Echilibrul firmei pe termen lung


Pentu abordarea echilibrului pe termen lung pornim
de la dou ipoteze: -condiii identice de producie
pentru toate firmele din ramur - deci identitate a
curbelor costului; - condiii difereniate de
producie deci condiii de cost difereniate.
8.Monopolul Prin definiie, ntreprinderea n
situaie de monopol furnizez totalitatea produciei
ramurii luate n considerare; mai precis, monopolul
poate fi caracterizat ca fiind situaia n care un
productor unic al unui bun omogen este n
prezena unei infiniti de cumprtori.In situaie de
concuren, ncasrile totale (I) ale firmei se obin
prin nmulirea cantitii vndute (q) variabil, cu
preul (p) fix, adic I = pq.Incasarea medie sau
ncasarea pe unitatea de produs vndut este
identic cu preul: IM = I/q = pq/q = p.Incasarea
marginal (Im), sau ncasarea suplimentar care
decurge din vnzarea unei unitii suplimentare de
produs, este, n ipoteza de concuren, egal cu
preul i, deci, cu suma medie incasat:

Im

dI d ( pq )

p IM
dq
dq

.
8.In cazul existenei unui monopol, ncasarea
marginal nu mai este identic cu ncasarea medie.
Echilibru producatorului monopolist Productorul

monopolist este considerat n situaie de echilibru


atunci cnd nu are interesul s modifice preul i
cantitatea bunului produs. Aceast poziie de
echilibru depinde ns de criteriul reinut, de modul
de gestiune preferat de ntreprinderea respectiv.
Maximizarea profitului Profitul total al
ntreprinderii (P) reprezint prin definiie diferena
ntre ncasarea total (I) i costul total de producie
(CT); avnd n vedere c I i CT variaz, n mod
evident, o dat cu nivelul produciei, trebuie deci
gsit acel nivel mediu al produciei care s permit
obinerea celui mai mare profit cu putin; avem
deci: P = I(q) CT(q)
8. Cteva modalitii alternative de gestiune n
condiii de monopol .Maximizarea cifrei de
afaceri. n anumite cazuri, monopolistul poate avea
drept obiectiv obinerea celei mai mari ncasri
posibile, realizarea celei mai ridicate cifre de
afaceri; acest lucru se poate petrece mai ales atunci
cnd ncearc s evite apariia unor concureni; el
prefer, n aceast situaie, s aib profituri
imediate, mai puin ridicate, i uneori chiar s rite
pierderi pentru a-i proteja poziia de monopolist i
a putea lua msuri de precauie mpotriva apariiei
unor eventuali concureni Gestiunea n stare de
echilibru (astfel nct profitul global s fie nul)
poate fi luat n considerare de un productor
dornic s-i sporeasc producia pentru a se proteja
mpotriva apariiei unor eventuali concureni, dar
care urmrete, n acelai timp, s evite, riscul unor
pierderi. Acesta poate fi, n egal msur, un
criteriu de gestiune interesant pentru o ntreprindere
n poziie de monopol, administrat de puterea

public i care dorete s suprime supraprofiturile


i s evite pierderile care ar urma s fie suportate de
contribuabili. Stabilirea preului la nivelul
costului marginal este o modalitate frecvent
ntlnit atunci cnd monopolul este administrat de
puterea public. Gestiunea n condiii de echilibru
nu rezolv toate problemele; ea suprim, desigur,
supraprofiturile caracteristice gestiunii capitaliste,
evitnd, de asemenea, povara unor taxe abuzive
asupra finanelor publice, dar este n acelai timp
generatoare de risip, nu financiar, ci economic,
n sensul c determin o utilizare deficient a
resurselor.