Tema: D. Anghel, un neoromantic i simbolist. Arta sinesteziei n lirica poetului.

O succint prezentare a specificului individualitii creatoare pe care o reprezint poetul: studii, aspecte
principale ale activitii, crezul artistic, alte concepii i idei despre via (dac sunt relevante).
Universul creaiei poetului: teme, motive, viziuni poetice determinante, cu scurte exemplificri.
Particulariti / valene poetice ale simbolismului analizate succint n baza a trei-patru texte poetice.
Dimitrie Anghel (1872 1914) poet de structur romantic, se apropie de simbolism prin:
- rafinamentul senzaiilor olfactiv muzicale,
- predispoziia pentru reverie (volumul n grdin, 1905),
- preferina pentru stri vagi, nedefinite (Fantazii, 1909),
- corespondene ntre fiina uman i elemente ale universului
- cultivarea poemului n proz descrierea se mbin cu naraiunea sombolic parabola ( Carmen
saeculare)
Concluzii cu privire la rolul creaiei poetului n evoluia procesului literar romnesc
Motivul singurtii descinde din romantism, iar n simbolism el i pierde grandoarea, nu este clamat,
devine elegiac i intim.
Nota de singurtate este mbogait cu melancolia tcerii, cu gesturi nehotrte, cu tristei apstoare, la D.
Anghel.
Misterul, cultivat n poezia europeana de Maeterlinck, n lirica romneasc apare mai mult n latura
psihologic, enunat ca la D. Anghel i St.O. Iosif, sau exterior, ca n declamaiile retorice ale lui I.
Minulescu.
Evadarile, tentaia avntrii spre mari deprtri cu miraje i trmuri misterioase, ntr-o imagistic
imprecis, costituie o adevarat categorie tematic n simbolismul romanesc.
D.Anghel este atras de necunoscut
Un univers floral bine cunoscut aduce volumul n gradin de D. Anghel, n viziunea cruia florile
sugereaz amintiri despre cei mori, nostalgia statorniciei n dragoste.
Este subliniat latura intimist a poeziei de dragoste, prin prezena obiectelor (odaia, tablourile, scrinul,
biblioteca .a.), procedeu poetic ntlnit mai nti la Macedonski i cultivat mai apoi de D. Anghel, N.
Davidescu, I. Pillat, Ion Minulescu.

Poezia In gradina scrisa de Dimitrie Anghel apare in anul 1905.

n grdin, volumul de debut din 1905, unete vocaia ordonrii i construciei, aplicat pe un spaiu bine circumscris, cu
voluptatea senzorial a unui decadent ce-i distileaz simurile i se complace n armonia pur a aromelor, sunetelor, formelor,
culorilor.

Un prim argument care ilustreaza apartenenta poeziei la simbolism este tema, nostalgia provocata de
trecerea timpului si motivele literare specifice curentului simbolist: motivul floral, motivul timpului,
motivul visului, motivulfantasmei, motivul tristetei.
Al doilea argument ce arata apartenenta poeziei la simbolism este folosirea teoriei corespondentelor
ilustrata prin cele 2 planuri, planul trairii si planul naturii. Planul trairii este desemnat de cuvintele din
campul lexico semantic al sentimentelor: amintiri,dureri,plangere,iertator, iarplanul naturii este
desemnat de cuvinte din campul lexical al gradinii: nalba,trandafiri. Relatia dintre
cele 2 planuri este stabilirea unei corespondente ce pun in evident starea interioara a poetului, astfel natura
devine un cadru psihic al starii de spirit.
Utilizarea sugestiei prin sinestezie este un al treilea Argument ce arata apartenenta poeziei la simbolism.
Imaginea vizuala si olfactiva miresme dulci de flori,
Un ultim argument ce dovedeste apartenenta poeziei la simbolism este muzicalitatea ilustrata prin
aliteratia din al doilea catren, accentuandu-se melancolia poetului, valorificandu-se teoria corespondentei.

Dimitrie Anghel - "Metamorfoza"

"Metamorfoza" a lui Dimitrie Anghel este una dintre cele mai simboliste poezii din opera sa. Regasim
crinul, ca simbol al puritatii, dar si al mortii provocate, al sfarsitui, al inmormantarii. Tema naturii ca stare
sufleteasca, dar si solitudinea fiintei sunt alte teme specific simboliste care apar si in acest poem.
Ca in multe dintre poeziile lui Dimitrie Anghel, si in aceasta apare motivul floral, motiv preluat de la
romantici de poetii simbolisti. Crinul este folosit in scopul sugerarii puritatii sufletesti, in primele doua
strofe ale poeziei, apoi, in ultima parte, "subt imboldul unei forte necunoscute si fatale" care il frange,
acesta sugereaza degradarea inceata, pregatirea pentru moarte, desi ramane in continuare pur.
Desi in ultima parte nu este clar care este motivul suferintei, mana femeii este foarte sugestiva, intrucat ea
frange crinul, crin ce poate fi perceput ca o metafora a sufletului eului liric. Moartea este una lenta,
calma,aproape placuta fara a exista o rupture violenta. Aceasta moarte poate avea ca motiv imposibilitatea
eului liric de a ajunge la nivelul superior al iubitei si de a putea fi observat de ea in modul in care el ar fi
vrut. El traieste o viata pura, plina de fericire, pana in momentul cand apare ea si il "frange", facandu-l sa
para un nimic in comparatie cu EA, si totusi oferindu-i placere si liniste, sugerate in versul "muream tihnit
de-a doua oara in linistea odaii tale". Eul liric moare "de-a doua oara" , intrucat prima moarte fusese aceea
a negarii statutului sau de muritor si dorinta de a fi vesnic pur cum sunt crinii. Acest lucru duce cu gandul
la acceptarea propriei stari, fara a incerca sa tintim prea sus, pentru ca nici macar acea stare superioara
aparent nu poate fi una permanenta si nicidecum una adevarata, fiind mai degraba o masca pe care o
purtam, ajungand sa acceptam adevaratul suflet intr-un final.
Sfarsitul pare a fi unul optimist, sugerand ca suferinta este aceea care ne face mai puternici, ajutandu-ne sa
evoluam si sa fim "in cautarea unei forme desavarsite si eterne", motivate de dorinta de a fi mai buni pentru
fiinta iubita. Expresia "m-am ridicat usor subt luna" sugereaza aspiratia catre fericirea eterna, catre
puritatea sufleteasca.
Poezia poate sugera si ca iubirea, desi te izoleaza de restul lumii, este o forma superioara de comuniune cu
universul, care nu poate fi egalata de nimic. Aceasta altereaza, insa renuntarea este imposibila pentru ca te
si ridica la cer, in acelasi timp "Muream din nou, dar cand trudita facandu-ti bratele cununa,/A fost sadormi zambind la mine, cu fata calma intre perne,/Eu ca o pulbere de aur m-am ridicat usor subt luna".