Acceptarea - o arta a vietii

Data aparitiei: 22.05.2015

Ce este acceptarea?
Se petrec uneori in viata noastra situatii care ne nemultumesc, care ne revolta sau ne produc suferinta.
Avem oare vreo alternativa in fata acestor situatii?
Da, avem. Nu putem da timpul inapoi. Nu putem anula o situatie care s-a produs deja. Dar putem alege
cum sa reactionam fata de ea. Acceptarea este o arta a vietii care ne ajuta sa ramanem calmi,
echilibrati si detasati fata de evenimentele din viata noastra. Ne ajuta sa ne conservam energia si sa
fim mai rezistenti la stres. Ne ajuta sa transformam situatiile din viata noastra in lectii de viata.
Acceptarea inseamna sa spui DA la ceea ce exista, la ceea ce s-a petrecut deja si este un fapt. Nu
inseamna sa consideri ca fiind bun ceea ce este rau, ci doar sa accepti ca exista, ca o anumita situatie
avut loc, ca este un fapt concret.
Acceptarea nu inseamna pasivitate
Acceptarea nu inseamna renuntare la actiune. Ci acceptarea ne da o perspectiva mai buna asupra
situatiei, ca si cum am privi de sus si am vedea mai bine ansamblul. Aceasta perspectiva e un aliat
important pentru a reusi in orice circumstanta.
Uneori reactionam la situatii din viata noastra sub impulsul emotiilor de moment si apoi, cand ne
linistim, regretam ca am facut aceasta. Ne dam seama ca nu a fost cea mai inteleapta atitudine. Chiar
uneori agravam situatia din cauza unor reactii emotionale necontrolate. Invatand arta acceptarii
dobandim un mai bun echilibru emotional.
Acceptarea ne da posibilitatea sa actionam mai intelept si mai eficient, cu rezultate mai bune pe termen
lung. Ea este primul pas dintr-o strategie de actiune lucida si inteleapta.
Atunci cand acceptam o situatie suntem in realitate mai atenti la ea decat atunci cand o dosim intr-un
sertaras al mintii noastre crezand ca in felul acesta va disparea. Fiind mai atenti la ea, o valorificam
mult mai mult ca lectie de viata. Invatam din ea mult mai mult decat atunci cand ne revoltam pentru
ceea ce s-a petrecut in viata noastra sau decat atunci cand ne facem ca nu vedem, ca si cum nu s-ar fi
petrecut nimic.
Tehnica acceptarii
Acceptarea nu este doar un concept, ci o arta a vietii care se deprinde prin exercitiu constant si
constient. De aceea iti propun o tehnica de acceptare foarte simpla si eficienta. Iata cum se realizeaza:
1. Aseaza-te confortabil pe un scaun sau fotoliu. Este foarte bine sa pastrezi trunchiul vertical, cu
coloana dreapta, cu capul in prelungirea coloanei.
2. Inchide ochii.
3. Respira adanc de cateva ori, ca si atunci cand te pregatesti sa faci un mare salt si iti aduni toate
puterile.
4. Apoi ramai cateva clipe linistita, pana cand simti ca respiratia ta este regulata si foarte linistita.

5. Evoca situatia pe care vrei sa o accepti. Priveste-o ca si cum ai fi spectatorul unui film, al propriului
tau film al vietii.
6. Accepta respectiva situatie ca pe un fapt. Nu o eticheta nici ca fiind buna, nici ca fiind rea. Doar
accept-o ca ea s-a produs sau ca ea exista in prezent in viata ta.
7. Constientizeaza impactul pe care l-a avut aceasta contemplare detasata asupra ta, asupra stimei
tale de sine.
8. Multumeste-i lui Dumnezeu pentru aceasta situatie care te-a ajutat sa inveti o lectie de viata.
Relatarea unei femei care a aplicat exercitiul acceptarii
"Cand am realizat prima data exercitiul acceptarii eram dupa o recenta incheiere a unei relatii de cuplu
si eram afectata de aceasta despartire.
Nu reuseam sa accept ca relatia s-a incheiat, ca barbatul pe care eu inca il iubeam foarte mult nu ma
mai iubeste, ca nu a vrut sa faca nimic pentru regenerarea relatiei noastre si ca sunt singura. Aveam
senzatia ca toata lumea ma judeca pentru faptul ca la 40 de ani sunt singura, ca nu am iubit, ca
aceasta situatie este o dovada ca nu am prea multa valoare ca femeie.
Afland tehnica acceptarii, m-am hotarat sa o aplic. M-am asezat pe un scaun, am inchis ochii, am tras
adanc aer in piept si am privit situatia in fata: eram singura, iubitul ma parasise. Nu judecam in nici un
fel aceasta situatie si nici pe mine prin prisma ei. Doar o acceptam.
Spre surprinderea mea am inceput sa simt in scurt timp o pace launtrica ce imi hranea sufletul. Apoi mam vazut pe mine intr-o lumina noua: frumoasa, radioasa, fascinanta, valoroasa prin mine insami, prin
ceea ce sunt chiar in acest moment, asa cum sunt.
Am simtit atunci ca ma iubesc foarte mult pe mine insami (fara nici un fel de vanitate) si ca daca o sa
reusesc sa pastrez starea aceasta o sa fiu mereu fericita indiferent ce o sa se petreaca in viata
mea." (A.P.)