Psihologie (Analiza Comparativa)

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI
MEMORIE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman
participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din
interactiunea lor rezulta trasaturile de personalitate.
Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de
adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele
senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza ipoteze, formuleaza explicatii rezolva probleme
cu care se confrunta.
2.Continut:
Gandirea reprezinta procesul psihic cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale,
necesare si logice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in vederea intelegerii, explicarii
si predictiei unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor legi, teorii, principii ca modele
mintale ale realitatii.
Memoria este un process psihic cognitiv superior de intiparire, stocare si reactualizare a
informatiilor.
3.Caracterizare succinta:
Gandirea poseda o serie de caracteristici care ii determina individualitatea.
Este un process cognitive superior de procesare a insusirilor esentiale inaccesibile direct
simturilor.
Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile perceptive.
Se desfasoara in plan intern si realizeaza o procesare profunda a realitatii.
Gandirea are un character procesual sau multifazic desfasurandu-se pe axa temporala si pe
verticala cunoasterii.
Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers deductive, gandirea
porneste de la generalizari si ajunge la cazuri particulare.
Pe axa temporala, gandirea se desfasoara intre trecut, present si viitor.
Se foloseste de trecut pentru a defini prezentul si foloseste prezentul pentru predictia
viitorului.
Gandirea are un character mijlocit fiind mediate de perceptie, reprezentare, limbaj si memorie.
Oalta caracteristica o reprezinta faptul ca este un proces abstract-formal.
Detine un character abstract deoarece are loc in plan intern si se desfasoara cu un grad inalt de
selectivitate. Caracterul formal este reprezentat de faptul ca gandirea se supune unor legi
logice.
Gandirea are un caracter finalist urmarind gasirea unor solutii se rezolvarea problemelor.
Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, primind informatii de la toate mecanismele
psihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate.
Pe scurt, se poate spune ca gandirea este reglajul tuturor reglajelor.
La randul ei memoria detine o serie de caracteristici.
Este o proprietate a tuturor organismelor vii si se numeste memorie biologica prin care se
stocheaza si reactualizeaza o serie de informatii cu privire la cresterea si maturizarea
organismelor.
In evolutia sa filo-genetica, memoria s-a diferentiat in mai multe forme si a atins apogeul la
om unde a devenit memorie psihica individuala si colectiva.
Memoria pastreaza si reactualizeaza procesele psihice fiind distribuita la toate mecanismele.
De asemenea, detine un character mijlocit fiind mediate de obiecte in primii ani ai vietii si mai
tarziu de actiuni psihice si procedee mnemotehnice.
Are un character logic, presupunand intelegere informatiilor memorate si organizarea acestora
dupa anumite criterii.
Memoria este selective deoarece integreaza si pastreaza informatii in functie de sex, varsta,
interese, necesitati.
Are un character situational si contextual integrand si pastrand informatii raportandu-le la
conditiile spatio-temporale.
Memoria este un process psihic active deoarece dispune de operatii pentru prelucrarea si
evaluarea materialului in stransa legatura cu semnificatia acestuia pentru subiect.
De asemenea, memoria detine un character mijlocit, rational si constient fiind specifica
omului.
Caracterul multifazic al memoriei este evidentiat de cele trei subprocese.
Fixarea consta in traducera informatiei intr-un cod pentru a fi stocata in memorie.
Stocarea consta in retinerea informatiei pentru o perioada de timp.
Reactualizarea reprezinta readucerea informatiei la suprafata pentru a fi folosita.
Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila continuitatea
identitatii si acumularea experientei.
Asadar, memoria ocupa un loc important in viata omului deorece fara ea am trai intr-un
present continuu iar comportamentul ar fi haotic si cunostintele luate de la capat, fara se
realizam progrese.
4.Incadrare:
Ambele mecanisme fac parte din categoria proceselor cognitive superioare care alaturi de
imaginatie si limbaj formeaza intelectul, acel ansamblu de fenomene psihice, ce depaseste
experienta senzoriala si se dezvolta sub actiunea factorilor socio-culturali.
5.Comparatia:
La o simpla comparatie, dupa criteriile ce vizeaza continutul informational reflectoriu si
mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, deducem ca ambele procese sunt cognitive
superioare ce proceseaza un continut informational.
In timp ce gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si inaccesibile simturilor precum si
relatiile dintre obiecte si fenomene, memoria pastreaza continutul informational al proceselor
avand un material heterogen:imagini, notiuni, scheme, idei si trairi.
Ambele procese se desfasoara in plan intern, gandirea inglobeaza si verifica datele putand sa
se dispenseze de raporturile perceptive, pe cand memoria contine un material bogat in cea mai
mare parte provenind pe cale senzoriala.
Daca gandirea proceseaza profound realitatea cu ajutorul operatiilor abstract formale,
memoria reorganizeaza datele stocate cu ajutorul unor operatii, relationandu-le logic.
Atat gandirea cat si memoria, prin caracterul ei mijlocit si rational devin fenomene specific
umane.
Ambele procese interactioneaza cu celelalte componente ale sistemului psihic uman deoarece
memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice iar gandirea primeste informatii de la
acestea, le coordoneaza dandu-le rationalitate.
Atat memoria cat si gandirea au o structura complexa, insusiri si functii care le determina
individualitatea.
Gandirea poate sa apara ca sistem de operatii, categorii si sisteme de notiuni, judecati si
rationamente, intelegere si rezolvare de probleme.
Calitatile gandirii sunt commune cu cele ale creativitatii: flexibilitatea, fluiditatea,
originalitatea si elaborarea.
In structura sa sunt prezente notiunile sau conceptele ca unitati de baza, judecatile si
rationamentele.
Ca dimensiune temporala a personalitatii, memoria stocheaza experienta de viata a individului
avand o baza ereditara, in functionalitatea ei memoria dezvolta o serie de calitati: volumul,
elasticitatea, trainiciapastrarii, promptitudinea fixarii si reactualizarii, fidelitatea si
completitudinea ce pot fi optimizate.
Memoria ca proces multifazic prezinta numeroase forme determinate la nivelul etapelor sale.
Dupa prezenta sau absenta intentiei, memorarea poate fi voluntara si involuntara iar dupa
prezenta sau absenta intelegerii, poate fi logica si mecanica.
La nivelul pastrarii distingem:memorie de foarte scurta durata, memorie de scurta
durata(MSD), memorie de lunga durata(MLD).
Reactualizarea poate fi si ea voluntara si involuntara, vaga sau precisa, corecta sau incorecta.
6.Relatiile:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca manifestata prin
rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Memoria reprezinta in raport cu gandirea o sursa permanenta de informatii si depozitul in care
sunt pastrate produsele gandirii. Astfel piramida notiunilor sau conceptelor empirice si
stiintifice sunt conservate in memoria de lunga durata si sunt reactualizate in vederea
procesarii.
De asemenea in memorie sunt stocate schemele de actiune, operatiile care constituie baza
pentru rezolvarea de probleme.
Memoria sprijina si intelegerea, atat in ce priveste cuplajul informational, lanturile asociative
cat si analogia.
La randul ei, gandirea este implicate in toate formele memoriei.
Prezenta gandirii ca intelegere determina distinctia dintre memoria mecanica si logica, ultima
fiind premise necesara pentru invatarea autentica.
Pastrarea beneficiaza de interventia gandirii deoarece informatiile sunt organizate si
reorganizate pe criterii de semnificatie si utilitate.
In cadrul reactualizarii, prin recunoastere si reproducere, intervine gandirea ca sistem de
operatii: de exemplu in recunoastere perceptia actuala este comparata cu modelul stocat in
memorie iar in reproducere sunt comparate si evaluate diverse modele din memorie pentru a fi
valorificat cel optim.
Legatura stransa dintre cele doua mai este evidentiata si prin legea ce afirma dependenta
memoriei de intelegere care influenteaza si calitatile memoriei precum trainicia pastrarii si
fidelitatea reactualizarii.
7.Incheiere:
Gandirea si memoria capata aspecte particulare contribuind alaturi de celelalte componente
ale sistemului psihic uman la detasarea si afirmarea personalitatiica realitate unica si
irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI

IMAGINATIE
1.Introducere:
participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific. Din
interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturi de
personalitate. Personalitatea, definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural determina un mod
specific de raportare la mediu in decursul carora omul proceseaza informatiile furnizate de
procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunilor, avanseaza
ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. In acest
context, apare imaginatia prin care se largeste campul cunoasterii.
2.Continut:
Memoria este un proces cognitiv superior de fixare, pastrare si reactualizare a informatiilor,
iar imaginatia este un process psihic complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi in
baza combinarii si transformarii experientei.
3.Caracterizare:
Memoria detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.
Este o caracteristica a tuturor organismelor vii prin care se pastreaza informatii referitoare la
maturizarea si integrarea sistemului, ca memorie logica.
A evoluat in mai multe forme iar la om atinge apogeul ca memorie psihica individuala si
colectiva.
Memoria are un character mijlocit, la inceput rolul mijlocitor il avea obiectul concret iar mai
tarziu, cuvantul, schemele mintale si procedeele mnemotehnice.
Are un caracter multifazic, desfasurandu-se in trei etape.
Fixarea este subprocesul de intiparire a informatiilor in memorie.
Pastrarea este un subproces de stocare a informatiilor in memorie.
Reactualizarea este subprocesul de scoatere la iveala a informatiilor pastrate pentru a fi
utilizate si valorificate.
Memoria detine un caracter logic deoarece informatiile stocate sunt intelese si organizarea se
face dupa criterii de semnificatie si utilitate.
Prin caracterul ei mijlocit, memoria este un process constient, rational si mijlocit specific
omului.
Este un proces activ deoarece, cele stocate nu sunt pastrate in forma in care au fost initial
pastrate, ci sunt reorganizate dupa criterii logice.
Memoria detine un character contextual sau situational deoarece informatiile fixate se
raporteaza la coordonatele spatio-temporale.
De asemenea, detine un caracter selective deoarece memoria inregistreaza informatii legate de
varsta, sex, interese si necesitati.
Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila continuitatea
identitatii si acumularea de experienta.
Asadar memoria joaca un rol important in viata omului deoarece fara ea am trai intr-un
present continuu, comportamentul ar fi haotic iar cunostintele ar fi luate de la capat fara sa
realizam progrese.
Imaginatia detine mai multe caracteristici care o individualizeaza, fiind specifica omului, la
fel ca memoria.
Este un proces prin care individul anticipeaza drumul si rezultatele ce vor fi obtinute.
Imaginatia apare pe o anumita preapta a dezvoltarii dupa reprezentare, memorie, gandire si
limbaj, care ii pregatesc desfasurarea.
Este in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si se apropie de gandire.
Nu depinde de legi si canoane, putand opera liber in plan real sau fantastic.
Acest process evolueaza si se modifica in functie de varsta. La copii este exuberanta si
irezistibila, la tineri productive si instrumentala, la adulti mulata pe probeme reale iar la
batrani saraca si rigida.
Memoria detine un character prospective sondand cu precadere viitorul indepartat.
Produsele ei nu presupun simple imaginatii ci proiecte, planuri, invantii, opera de arta.
Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate, inedit atat in raport cu experienta
individuala, cat si cu cea sociala.
Imaginatia interactioneaza cu alte procese psihice de care se deosebeste prin mecanisme si
rezultate.
Procesele cu care interactioneaza sunt: memoria, afectivitatea, limbajul, gandirea, motivatia si
personalitatea.
Imaginatia se foloseste de niste procedee si combinatorii proprii pentru a realiza o procesare
speciala.
Aceste procedee sunt: aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea,
completarea realitatii, antropomorfizarea, substituirea, diviziunea sau rearanjarea,
schematizarea si analogia.
4.Incadrare:
Ambele fenomene studiate fac parte din intelect alaturi de gandire si limbaj, acel ansamblu al
sistemului psihic uman care permite cunoasterea si detasarea de experienta senzoriala si care
se formeaza treptat in ontogeneza sub actiunea factorilor socio-culturali.
5.Comparatia:
La o prima comparative dupa criteriile continut imformational reflectoriu, forma reflectarii si
mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat memoria, cat si imaginatia sunt
procese cognitive superioare ce proceseaza si transforma informatia.
In timp ce memoria reflecta trecutul ca trecut dar il poate adduce in present tinand cont de
schimbarile din present, imaginatia se indreapta spre viitorul indepartat.
Memoria fixeaza continutul celorlalte procese psihice si de aceea materialul stocat are un
character heterogen: imagini, idei, notiuni, trairi afective, scheme de actiune.
Cea mai mare parte a materialului provine din interactiunea organelor de simt cu realitatea.
Materialul stocat nu este pastrat in forma in care a fost fixat ci este organizat dupa criterii de
semnificatie si utilitate.
Imaginatia reflecta si ea obiectele si fenomenele din experienta anterioara, pe care le
transforma.
Produsele ei au un character complex, nu sunt doar imagini ci proiecte, descompuneri si
inventii.
O alta asemanare a celor doua procese o constituie faptul ca sunt specific umane in formele
lor superioare.
Ambele poseda mecanisme proprii prin care proceseaza informatia: memoria dispune de
operatorii de organizare logica a informatiilor pe cand imaginatia transforma informatia cu
ajutorul procedeelor imaginistice.
Spre deosebire de memorie care este un proces logic, imaginatia este lipsita de legi si
canoane.
Atat memoria cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte componente ale psihicului.
Imaginatia interactioneaza cu gandirea, memoria, limbajul si reprezentarea iar memoria este
distribuita tuturor mecanismelor psihice.
Fara indoiala ca cele doua proceseposeda o individualitate proprie ce vizeaza structura si
dinamica acestora. Astfel, imaginatia se clasifica dupa prezenta sau absenta intentiei si
efortului voluntar in imaginatie involuntara(visul si reveria) si voluntara(reproductiva,
creatoare si visul de perspectiva).
Memoria prezinta si ea forme diverse ce se disting la nivelul subproceselor: memorarea este
dupa prezenta\absenta intentiei si efortului voluntar, in involuntara si voluntara, in functie de
intelegere, poate fi memorare mecanica sau logica. Pastrarea, in functie de durata poate
caracteriza o memorie de foarte scurta durata, memorie de scurta durata(MSD) si memorie de
lunga durata(MLD). Reactualizarea se poate realize prin recunoastere sau reproducere si poate
lua o forma voluntara sau involuntara.
6.Relatii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca atestata de rolul
unuia in desfasurarea celuilalt.
Memoria preceda imaginatia si ii pregateste desfasurarea. Ea sa deosebeste de imaginatie
pentru ca are un caracter reproductiv, fiind cu atat mai valoroasa cu cat este mai fidela fata de
materialul inregistrat. In schimb imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat se indeparteaza
de experienta individuala si colectiva pe care o transcede si o transforma.
Memoria este in raport cu imaginatia un rezervor de imaginatii si in acelasi timp un deposit ce
ii conserva produsele.
Dar si imaginatia influenteaza dinamica memoriei pe care o imbogateste cu noi date despre
real si posibil.
Imaginatia, umple golurile lasate de uitare in memorie.

IMAGINATIE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane, care sa permita adaptarea la mediu, sistemul psihic uman
participa cu toate componentele sale care interactioneaza si indeplinesc un rol specific.
Din interactiunea si organizarea lor rezulta trasaturile de personalitate.
Personalitate este definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural ce determina un mod specific de
raportare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele
senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunii, avanseaza ipoteze si
formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. In acest context a
aparut imaginatia prin care se largeste campul cunoasterii.
2.Continutul:
Gandirea este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale, necesare si
legice cu ajutorul unor operatii abstract formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei
unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor teorii, legi, principii ca modele mintale ale
realitatii, iar prin imaginatie intelegem un process cognitive complex de elaborare de noi
imagini si proiecte pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare.
3.Caracterizare:
Gandirea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.
Este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale si inaccesibile direct
simturilor, realizand o procesare profunda cu grad inalt de selectivitate.
Gandirea prezinta un caracter procesual sau multifazic, desfasurandu-se pe verticala
cunoasterii si pe axa temporala.
Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers inductiv, porneste de
la cazuri particulare si ajunge la generalizari.
In miscarea descendenta si printr-un demers deductiv, gandirea porneste de la generalizari si
ajunge la cazuri particulare.
Pe axa temporala, gandirea se misca intre trecut, present si viitor. Se foloseste de trecut pentru
a defini prezentul, si foloseste trecutul si prezentul pentru prezicerea viitorului.
Gandirea detine un caracter mijlocit, primind informatii de le parceptie, reprezentare,
memorie si limbaj.
Are un caracter abstract-formal. Detine caracter abstract deoarece realizeaza o procesare
profunda cu grad inalt de selectivitate prin abstractizare. Poseda un caracter formal deoarece
se supune unui sistem de legi logice.
Gandirea are un caracter finalist, urmarind gasirea unor solutii la probleme si rezolvarea unor
situatii.
Asadar, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman deoarece primeste informatii de
la toate mecanismele osihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate.
De asemenea, imaginatia detine o serie de caracteristici care o individualizeaza.
Acest proces este specific omului deoarece ajuta la predictia drumului de urmat si rezultatelor
obtinute.
Prin imaginatie omul reuseste sa modeleze dupa bunul plac mediul ce il inconjoara.
Acest mecanism apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dupa ce s-au format alte procese ce ii
pregatesc desfasurarea(memorie, gandire, limbaj, reprezentare)
Imaginatia nu se supune unui sistem de legi si canoane, fiind libera sa se desfasoare atat in
planul realului, cat si in planul fantasticului.
Ea se afla in prelungirea reprezentarii, bazandu-se pe memorie si deviind traiectoria spre
gandire.
Imaginatia evolueaza odata cu varsta. La copii este irezistibila si exuberanta, la tineri,
productive si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la batrani este saraca si
rigida.
Are un caracter prospective fiindca sondeaza cu precadere viitorul indepartat.
Produsele imaginatiei nu sunt simple imagini ci presupun planuri, proiecte, inventii, opera de
arta. Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate atat fata de individ, cat si fata de
societate.
Procedeul imaginative include interactiunea cu alte procese: memoria, gandirea, limbajul,
afectivitatea si motivatia.
Imaginatia detine o serie de procedee ce o ajuta in combinarea si transformarea experientei.
Aceste procedee imaginistice sunt: aglutinarea, empatia, multiplicarea sau omisiunea,
amplificarea sau diminuarea, schematizarea, antropomorfizarea.
4.Incadrarea:
Gandirea si imaginatia sunt procese cognitive superioare sau logice ce fac parte din intelect,
acel ansamblu ce se constituie in baza proceselor senzoriale pe care le depaseste.
5.Comparatia:
Comparand cele doua procese dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma
reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale acesteia, deducem ca atat imaginatia cat si
gandirea sunt procese cognitive ce reflecta realitatea.
Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor din realitate precum si
legaturile dintre acestea, pe cand imaginatia transforma experienta anterioara, relationand-o.
Spre deosebire de gandire, care reflecta realul si sondeaza viitorul apropiat, imaginatia
sondeaza viitorul apropiat, imaginatia exploreaza cu precadere, necunoscutul si viitorul
indepartat.
Ambele procese sunt mediate de procese senzoriale, memorie si limbaj.
Daca gandirea se supune unor legi logice, imaginatia este libera de legi si canoane.
Atat gandirea cat si imaginatia cunosc o evolutie in functie de varsta.
Caracterul produselor lor este complex: notiuni, judecati si sisteme cognitive la gandire iar la
imaginatie, planuri si inventii.
Ambele componente ale sistemului psihic uman sunt specifice omului prin care se deosebeste
de animale.
In timp ce gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, imaginatia se afla in
continuarea reprezentarii.
Atat gandirea, cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice, influentandu-le si
fiind influentate.
Procesarea imformatiilor se realizeaza la nivelul gandirii cu ajutorul operatiilor abstract
formale, iar la nivelul imaginatiei cu procedeele imaginistice.
Cele doua procese indeplinesc functii specifice, rezolvare de probleme, categorizare si
elaborare de notiuni, sisteme de operatii, intelegere si imaginatia prospecteaza viitorul, are rol
constructive si creativ.
6.Relatii:
Intre gandire si imaginatie exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca atestata de
rolul unui process in desfasurarea celuilalt.
Cele doua procese sunt prezente intotdeauna in activitatea omului. Ele se aseamana dar in
acelasi timp se deosebesc deoarece prin gandire, omul cunoaste ceea ce este esential, necesar
si general din realitate in timp ce imaginatia exploreaza cu precadere ipoteticul, necunoscutul,
viitorul.
Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in relatie si
evaluarea produselor.
Gandirea ii ofera date asupra realului si ghideaza transformarile. La randul ei, imaginatia
indeplineste un rol important in raport cu gandirea.
Ea depaseste realitatea, transformand datele oferite de gandire, patrunde in posibil si imposibil
si furnizeaza gandirii un nou material.
Rolul imaginatiei consta si in elaborarea ipotezelor de lucru si gasirea unor noi strategii si
metode de rezolvare.
EX: metodele euristice implica descoperirea solutiei pe calea tatonarilor ce au la baza
imaginatia si permit creatia.
Legatura dintre cele doua procese este evidentiata si de fuziunea lor in cadrul procedeelor
imaginistice.
Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta cu acestea.
EX: sinteza corespunde cu aglutinarea iar analiza cu diviziunea. Comparatia este si ea
prezenta in analogie si in modificarea proportiilor.
Ambele procese au un caracter prospectiv si creator. In timp ce gandirea realizeaza previziuni
rationale, imaginatia combina informatiile stocate si produce imagini sau proiecte a caror
caracteristica este originalitatea.
7.Concluzie:
Prin urmare, cele doua procese capata aspecte particulare ce permit detasarea si afirmarea
personalitatii ca o realitate unica si repetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI

LIMBAJ
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta trasaturile de
personalitate. Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod
specific de raportare la mediu in vederea satisfacerii necesitatilor.
In vederea adaptarii optime la mediu, apare necesitatea comunicarii dintre oameni si a
focalizarii energiei psiho-nervoase asupra unei categorii de stimuli sau activitati. Astfel apare
comunicarea verbala prin limba si limbaj si fenomenul atentiei care o insoteste.
2.Continut:
Atentia este fenomenu psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei noastre asupra
unui stimul aflat in interiorul sau exteriorul nostrum iar limbajul este un instrument specific
uman de realizare a comunicarii interpersonale, de vehiculare si codificare a proceselor
informationale la nivel cerebral.
3.Caracterizare:
Atentia detine o serie de caracteristici ce o diferentiaza de celelalte procese psihice. Notele ei
definitorii sunt orientarea, selectarea si concentrarea ce se realizeaza in functie de reper.
Nu este un proces cognitiv deoarece nu prezinta un continut informational reflectoriu.
Atentia apare in stare de veghe, ceea ce inseamna ca nu putem fi atenti in stare de somn sau
cand constiinta noastra este afectata in stare de ebrietate.
Ea nu este nici o activitate ci o conditie facilitatoare a acesteia.
Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii darn u este suficienta.
Acest proces indeplineste doua functii: de filtrare si selectare a stimulilor si de activare
focalizata.
Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi si pozitia capului.
Baza fiziologica a acestui proces este reprezentata de reflexul de orientare ce se produce prin
variatiile din ambianta sau prin actiunea stimulilor noi.
De asemenea, limbajul prezinta o serie de particularitati prin care difera de celelalte procese.
Limbajul este modul de organizare si functionare a limbii la nivel individual.
Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea.
Este in acelasi timp innascut si dobandit. Limbajul se achizitioneaza pe baza unui suport
neurofiziologic reprezentat de zonele cerebreale specializate in intelegerea si exprimarea
limbajului si aparatul bucalo-fonator.
Este cea mai evoluata, bogata si rafinata forma de comunicare avand un caracter simbolic
deoarece cuvintele inlocuiesc obiecte si imagini.
Cuvantul este un instrument ce intermediaza memoria, gandirea, imaginatia, atentia si vointa.
Limbajul ne permite dialogul cu sine, meditatia si reflectia.
Functioneaza pe baza legii efortului minim manifestata prin tendinta de a scurta cuvintele.
Are un caracter unitar, fiind formata dintr-un vocabular si reguli logico-gramaticale.
Limbajul are o desfasurare procesuala prin conectarea a trei verigi: veriga de receptie si
asimilare a structurilor fizice, veriga de executie si conexiunea inversa.
4.Incadrare:
Atentia si limbajul fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control a conduitei.
5.Comparatie:
Comparand cele doua mecanisme dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma
si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, constatam ca ele nu reprezinta procese
psihice. Atentia este o conditie facilitatoare ce insoteste procesele cognitive si activitatea in
general, marindu-le eficienta iar limbajul este o activitate de comunicare interpersonala.
In timp ce atentia este un fenomen al vietii constiente ce apare in stare de veghe, limbajul
functioneaza atat la nivel constient cat si la nivel subconstient si inconstient deoarece
vocabularul si deprinderile verbale sunt stocate in memoria de lunga durata.
Atat limbajul cat si atentia prezinta forme complexe fiind caracteristice finite umane. Atentia
involuntara si atentia de expectanta o putem intalni si la animale.
Limbajul si atentia intra in interactiune cu aproape toate procesele si functiile psihice, atentia
la conditioneaza eficienta iar limbajul le mediaza.
Atentia si limbajul prezinta o dinamica si structuri proprii ce determina individualitatea lor.
Astfel limbajul prezinta in functie de modul de desfasurare si instrumentul de codificare, doua
forme: limbaj verbal intern si extern.
Limbajul extern, la randul sau se clasifica in oral si scris iar cel oral in monolog si dialog.
Atenita poate fi involutara, voluntara si postvoluntara in functie de absenta sau prezenta
intentiei si efortului voluntar.
Atentia poseda o serie de calitati: volumul(cantitatea de obiecte care pot fi percepute sau
gandite simultan), concentrarea(racordarea atentie la un stimul din punct de vedere al
intensitatii), stabilitatea(capacitatea de a mentine concentrarea la nivel optim),
distributivitatea(capacitatea de concentrare asupra a doua sau mai multe actiuni) si
mobilitatea(capacitatea de a comuta atentia de la un stimul la altul).
Limbajul indeplineste o serie de functii printre care: functia
comunicativa(transmiterea unui continut informational si emotional). Functia
cognitiva(mediaza procesele cognitive), functia reglatorie(modificarea condutiei proprii si a
celorlalti).
6.Relatii:
Intre cele doua mecanisme psihice exista o relatia de interactiune si conditionare reciproca
atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
Astfel atentia, ce presupune orientarea si focalizarea energiei psiho-nervoase asupra unui
stimul sau activitati, implica interventia comenzilor verbale, interne sau externe(trebuie sa fi
mai atent). In acest caz, limbajul isi indeplineste functia reglatorie asupra conduitei interne si
externe.
De altfel, comenzile verbale imobilizeaza atentia asupra unor stimuli, adaptand individual la
mediul sau si ajutandu-l sa evite anumite pericole.
Atentia involutara poate fi declansata prin comenzi verbale externe, ca de exemplu auzirea
numelui la o petrecere. In schimb, atentia voluntara este mobilizata prin limbaj intern, iar cea
postvoluntara este reglata din interior.
Atentia functioneaza in raport cu limbajul ca o conditie necesara a folosirii corecte a acestuia.
Atentia intervine in perioada de asimilare a limbajului dar si in selectarea si actualizarea
schemelor grafice si articulatorii. Absenta atentiei in folosirea cuvintelor este responsabila de
erorile din comunicare.
7.Concluzii:
Prin urmare, limbajul si atentia sunt doua fenomene psihice ce asigura adaptarea individului la
mediu alaturi de celelalte componente ale psihicului uman contribuind la afirmarea
personalitatii ca realitate unica si irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI

AFECTIVITATE
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta, sub actiunea factorilor socioculturali, trasaturile de personalitate. Personalitatea definite ca sistemul bio-psiho-sociocultural determina un mod specific de adaptare la mediu.
In contextul eforturilor de adaptare, a aparut imaginatia prin care se largeste campul
cunoasterii. In incercarea de satisfacere a trebuintelor umane, personalitatea experimenteaza
stari subiective de placere sau neplacere in functie de gradul de satisfacere la acestora.
2.Continutul:
Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare de noi imagini si proiecte in baza
combinarii si transformarii experientei iar afectivitatea este un ansamblu de procese psihice
care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma unor trairi uneori atitudinale.
3.Caracterizare:
Imaginatia detine o serie de caracteristici care o diferentiaza de celelelte procese.
Este un proces specific omului ce ii permite anticiparea drumului de parcurs si rezultatelor ce
vor fi obtinute. Prin imaginatie, omul intervine in mod activ si creator, asupra lumii.
Apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dup ace au aparut alte procese ce ii pregatesc
desfasurarea.(reprezentarea, memoria, gandirea si limbajul)
Se afla in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si deviaza traiectoria spre gandire.
Imaginatia este libera de legi si canoane putand sa se miste atat pe terenul realului perceptibil
cat si pe cel al fantasticului.
Ea cunoaste o evolutie in functie de varsta. La copii este irezistibila si exuberanta, la tineri,
productiva si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la batrani, saraca si rigida.
Imaginatia are un caracter prospective sondand cu precadere viitorul.
Procesele imaginatiei nu se reduc la simple imagini ci presupun planuri, proiecte, opera de
arta avand drept caracteristici ineditul, originalitatea, atat in raport cu experienta individuala
cat si cu cea sociala.
Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi memoria,

gandirea, limbajul, afectivitatea, motivatia si personalitatea.
In realizarea produselor ei, imaginatia se foloseste de o serie de procedee imaginistice cum ar
fi: aglutinarea, empatia, diminuarea, antropomorfizarea, multiplicarea etc.
De asemenea, afectivitatea detine o serie de particularitati ce ii confera individualtiatea fata de
celelalte mecanisme psihice.
La baza producerii proceselor afective se afla interactiunea dintre subiect si obiect.
In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta si semnificatia obiectului pentru
subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necesitate ale subiectului.
Afectivitatea este o componenta de baza, infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie
prin care se deosebeste de masinile inteligente.
Ontogenetic si filogenetic, trairile afective preced si insotesc pe cele cognitive.
Afectivitatea este dublu conditionata atat de deficitul de informatie despre stimul cat si de
semnificatia stimului.
Structura si dinamica acestui proces are un caracter polar, adica trairile afective se asociaza cu
plus sau minus.
Nu exista nici un fenomen cu care afectivitatea sa nu interactioneze.(cu procesele cognitive,
cu motivatia etc.)
4.Incadrare:
Imaginatia face parte din categoria proceselor cognitive superioare alaturi de gandire si
memorie care impreuna cu limbajul formeaza intelectul ce se constituie sub actiunea factorilor
socio-culturali, iar afectivitatea este un mecanism de stimulare si energizare a
comportamentului cu functii de reglare primara.
5.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma reflectarii
si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat afectivitatea cat si imaginatia
sunt procese psihice.
Ele poseda un continut informational specific: imaginatia reflecta obiectele si fenomenele din
experienta individual ape cand afectivitatea reflecta relatia dintre subiect si obiect.
Forma reflectarii este si ea deosebita deoarece imaginatia se soldeaza cu imagini, proiecte iar
afectivitatea cu trairi subiective uneori atitudinale.
Ambele procese interactioneaza cu celelalte fenomene psihice cu care se diferentiaza. In
procesul imaginativ, procesarea se realizeaza cu procedee imaginistice si combinatorica lor.
In afectivitate, individual vibreaza cu intregul organism, starile subiective avand componente
psihice organice si comportamentale.
In formele superioare, aceste procese sunt specifice omului. Afectivitatea este componenta
infrastructurala a psihicului care ne deosebeste de masinile inteligente.
Produsele lor prezinta o serie de insusiri. In cazul afectivitatii, trairile subiective au o serie de
capacitati: expresivitate, convertibilitate, durata, intensitate, valoare motivationala. Produsele
imaginatiei sunt complexe, inedite si originale.
Atat imaginatia cat si afectivitatea poseda forme proprii, o dinamica si un rol specific care le
individualizeaza.
5.Relatii:
Intre afectivitate si imaginatie exista o relatie de interactiune reciproca atestata de roul uneia
in desfasurarea celeilalte.
Rolul active al afectivitatii in imaginatie poate fi evidentiat prin contributia ei la realizarea
diferitelor forme ale imaginatiei, atat voluntare cat si involuntare.
De exemplu in visul din timpul somnului, imaginile ce au un carcater scenic prezinta o

incarcatura energetica datorita asocierii cu trairi afective, dorinte sau asteptari nesatisfacute in
stare de veghe.
In cazul reveriei, prin satisfacerea prin satisfacerea iluzorie a dorintelor se diminueaza
tensiunea negative acumulata de neindeplinirea lor.
De asemenea, in imaginatia creatoare, forma cea mai activa si complexa a imaginatiei,
realizarea produselor este sustinuta si potentate energetic de afectivitate si motivatie.
Deci, in raport cu imaginatia, afectivitatea se comporta ca un mechanism de stimulare si
energizare ce influenteaza productivitatea imaginatiei.
La randul ei, afectivitatea este influentata de imaginatie.
Trairile afective pot fi provocate de unele imagini ce se produc in plan mintal.
De exemplu se produc emotii variate atat in imaginatia reproductiva cat si creatoare.
Proprietatile trairilor afective evidentiaza legatura cu imaginatia.
Expresivitatea ce consta in exteriorizarea trairilor prin expresii emotionale poate fi folosita
pentru a produce anumite efecte si a genera anumite imagini.
De exemplu, un actor isi foloseste expresiile emotionale, facandu-l pe spectator sa anticipeze
imagini in legatura cu personajul pe care il interpreteaza.
Intensitatea trairilor subiective isi pune amprenta asupra prouctivitatii imaginatiei.
Exista o legatura stransa intre emotiile puternice si imaginile vii si bogate.
Insasi clasificarea trairilor afective implica imaginatia. De exemplu tonul afectiv al proceselor
cognitive include o serie de trairi provocate de imaginatie.
Trairile de provenienta organica, atunci cand sunt constientizate duc la anticiparea unor
imagini legate de evolutia si tratarea unor boli.
Afectele pot bloca procesul imaginative si gandirea, ducand la savarsirea unor acte
necugetate.
De asemenea dispozitiile afective sunt insotite de imagini corespunzatoare.
Se spune ca oamenii bine dispusi vad viata in roz iar pesimistii vad viata in negru.
6.Concluzie:
Imaginatia ca proces predilect al creativitatii si afectivitatea, componenta de baza al
sistemului psihic uman, contribuie alaturi de celelalte componente psihice la afirmarea
personalitatii ca o realitate unica si irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI

AFECTIVITATE
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor, rezulta trasaturile de
personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod
specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul incearca sa-si satisfaca necesitatile ce-l
impulsioneaza spre actiune.
In acelasi timp, omul reflecta prin trairi subiective, gradul de satisfacere al starilor de
necesitate.
2.Definitie:
Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismelor care orienteaza si dirijaza
comportamentul in directia satisfacerii lor iar afectivitatea este ansamblul de procese psihice
care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub forma unor trairi, uneori atitudinale.
3.Caracterizare:
Afectivitatea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte mecanisme
psihice.
La baza producerii proceselor afective sta interactiunea dintre subiect si obiect.
In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta obiectului pentru subiect ca
rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necessitate ale subiectului.
Afectivitatea este o componenta de baza a psihicului si nota lui definitorie prin care se
diferentiaza de masinile inteligente.
Ontogenetic si filogenetic, trairile afective le preced si insotesc pe cele cognitive. Mai intai
apar starile emotionale nespecifice, fiind urmate de cele specifice atunci cand subiectul
cunoaste semnificatia stimulului.
Aceste trairi au un caracter polar adica pot fi asociate cu plus sau minus.
Nu exista nici un fenomen cu care san u interactioneze afectivitatea.(cu procesele cognitive,
cu motivatia etc.)
De asemenea, motivatia prezinta caracteristici care o individualizeaza.
Este ansamblul stimulilor care determina comportamentul.
Apare cand in organism se produce un dezechilibru ce trebuie refacut.
Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a declansa actiunea indiferent de
factorii externi.
S-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si mediu.
Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman alaturi de gandire si devine o lege de baza a
organizarii si integrarii vietii psihice.
Prin motivatie, omul dispune de un mod de conduita nonlinear de tip probabilistic deoarece
raspunsul sau trece prin structura sa motivationala.
Acest process psihic apare inca de la nastere, sub forma trebuintelor primare iar apoi prin
interactiunea cu mediul social apar trebuintele secundare.
4.Incadrare:
Afectivitatea si motivatia fac parte din categoria mecanismelor de stimulare si energizare ale
comportamentului cu functii de reglare primara.
5.Comparatie:
La o prima comparatie realizata dupa criteriile continutului informational reflectoriu, formei
reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, se observa ca cele doua fenomene
se diferentiaza deoarece afectivitatea reprezinta un proces iar motivatia un mecanism.
Afectivitatea reflecta sub forma trairilor afective concordanta sau discordanta dintre
necesitatile subiectului si particularitatile stimulului, pe cand motivatia semnalizeaza
dezechilibrul psihic sau fizic aparut in organism.
Produsul lor este diferit: afectivitatea se manifesta prin trairi subiective iar motivatia, prin
stari de necesitate ce trebuie satisfacute.
Ambele fenomene au o baza ereditara si se structureaza ontogenetic si filogenetic avand ca
fundament schimburile cu mediul.
Cele doua mecanisme cunosc o evolutie dinamica, de la forme nespecifice la forme specifice.
Atat motivatia, cat si afectivitatea in formele lor de manifestare sunt conditionate social si
cultural.
Ambele mecanisme au un caracter subiectiv. Motivatia apare ca transpunerea la nivel intern a
cauzalitatii externe iar afectivitatea implica raspunsuri diferite la acelasi stimul la persoane
diferite in functie de semnificatia stimulului.
O alta deosebire o reprezinta locul pe care acestea il ocupa in sistemul psihic uman. Motivatia
ocupa un loc central alaturi de gandire iar afectivitatea este componenta de baza
infrastructurala.
Spre deosebire de motivatie unde functioneaza efectul de camp, iar in afectivitate esential este
caracterul vectorial.
Fara indoiala, fiecare poseda o individualitate proprie ce rezulta din formele si structurile
proprii, precum si calitati.
Motivatia se imparte in forme simple(instincte, tendinte, impulsuri) si complexe(trebuinte,
interese, motive, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume si viata) in functie de gradul de
complexitate, de integrare in personalitate si constientizare.
Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale: intrinseca si extrinseca,
cognitiva si afectiva, pozitiva si negativa.
Afectivitatea se clasifica si ea dupa aceleasi criterii in: primare, complexe si superioare.
6.Relatii:
Intre motivatie si afectivitate exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata
de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Coexistenta celor doua fenomene psihice este evidenta si obligatory deoarece satisfacerea sau
nesatisfacerea starilor de necesitate determina trairi subiective.
Afectivitatea nu este doar un simplu insotitor al motivatiei desi capata proprietati
motivationale.
Legatura stransa dintre cele doua mecanisme este atestata de trecerea lor reciproca. Trairile
afective devin motive in plina desfasurare iar motivele sunt cristalizari ale proceselor afective.
Intensitatea starilor de necesitate influenteaza calitatile proceselor afective. De exemplu
expresivitatea trairilor afective este dependenta de manifestarea unor trebuinte reale sau
simulate pe care le comunica in scopuri persuasive.
Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza comportamentul

unei persoane. De exemplu, trecerea de la dragoste la ura este motivata intr-un comportament
normal.
Influenta afectivitatii in desfasurarea motivatiei este evidentiata la nivelul formelor de
motivatie complexa si a structurilor motivationale. Astfel, interesele contin in structura lor, pe
langa elemente cognitive si volitive si pe cele afective iar convingerile, ca idei forta adanc
implantate in structura personalitatii sunt puternic traite afectiv si aparate cand sunt
contrazise.
Prezenta afectivitatii in structurile motivationale determina clasificarea acestora in positive si
negative in functie de stimuli premiali sau adversivi si in motivatie intrinseca si extrinseca.
Motivatia intrinseca este asociata desfasurarii activitatii. Motivatia afectiva este determinate
de obtinerea aprobarii si considerarii din partea celor apropiati.
Ambele mecanisme isi impletesc functionarea in optimul motivational, in care cresterea
intensitatii motivelor este urmata de cresterea intensitatii trairilor afective ce pot dezorganiza
comportamentul.
Motivatia si afectivitatea indeplinesc functii comune sustinand si energizand comportamentul,
realizand o reglare a conduitei.
7.Concluzia:
Prin urmare, afectivitatea si motivatia sunt doua componente esentiale ale psihicului uman
prin care se asigura adaptarea individului la o situatie si integrarea sa sociala optima.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE

ATENTIE SI VOINTA
1.Introducere:
personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural, determina un mod
specific de adaptare la mediu, in decursul caruia, omul proceseaza informatiile furnizate de
procesele senzoriale si stocate in memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si
rezolva problemele cu care se confrunta.
In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria activitatii, intervin
doua mecanisme de reglare si control, respectiv vointa si atentia.
2.Definitie:
Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a constiintei prin mijloace verbale, de
mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii
scopurilor constient stabilite iar atentia este fenomenul psihic de orientare, selectare si
concentrare a constiintei noastre asupra unor stimuli aflati in interiorul sau exteriorul nostru.
3.Caracteristici:
Vointa prezinta o serie de caracteristici care o individualizeaza.
Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune este aleasa in
cunostinta de cauza.
Are doua forme de manifestare, odata ca vointa de actiune si ca vointa de a se abtine de la
actiune.
Vointa este mediata de limbaj deoarece un rol important il au structurile semantice ale
limbajului.
Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata.
Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se manifesta in
activitatile voluntare.
Exista si activitati care nu cer un control permanent si nici un efort deosebit.
Activitatea voluntara se caracterizeaza prin orientarea spre atingerea unui scop stabilit
constient fiind precedata de un plan mintal.
Activitatea voluntara are la baza intentia si decizia de a realiza activitatea, implica depasirea
unui obstacol fiind sustinuta de motivatie si energizata afectiv.
De asemenea, atentia detine o serie de particularitati ce o caracterizeaza.
Notele ei definitorii sunt orientarea, concentrarea si selectivitatea ce se realizeaza diferit in
functie de reper.
Apare in stare de veghe, de unde rezulta ca nu putem fi atenti in stare de somn sau cand
constiinta este afectata in stare de coma sau ebrietate.
Atentia nu face parte din categoria proceselor cognitive deoarece nu poseda un continut
informational reflectoriu.
Ea nu este nici o activitate, ci o conditie facilitatoare pentru aceasta.
Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii, dar nu este
suficienta.
Acest fenomen indeplineste functia de filtrare, selectare a stimulilor si functia de activare
focalizata.
Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi sau pozitia corpului.
Baza fiziologica a atentiei o constituie reflexul de orientare ce se produce prin variatiile din
ambianta sau prin actiunea stimululor noi. Acest reflex are o forma generalizata si una
localizata.
4.Incadrare:
Atentia si vointa fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control.
5.Comparatia:
La o prima comparatie dupa criteriile continutului informational reflectoriu, forma reflectarii
si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca vointa este un proces superior de
reglare iar atentia un mecanism sau o conditie facilitatoare sau inhibitoare ce insoteste
activitatea.
Vointa reflecta marimea obstacolului ce trebuie depasit prin dispunerea efortului voluntar
necesar, corespunzator aprecierii pe care subiectul o realizeaza.
In schimb, atentia nu este un proces deoarece nu poseda un continut informational reflectoriu
si nu acorda semnificatii.
Ambele sunt fenomene ale vietii constiente ce apar in stare de veghe si sunt mediate de limbaj
cu structurile sale.
Fara indoiala ca atat atentia, cat si vointa poseda o structura, calitati si o dinamica proprie prin
care se individualizeaza.
Vointa si efortul voluntar poseda o serie de calitati precum, taria, fermitatea, perseverenta,
curajul, independenta, promptitudinea deciziei si calmul in situatii tensionate.
Calitatile atentiei sunt necesare si se pot optimiza, printre ele se afla: concentrarea, volumul,
mobilitatea, stabilitatea, distributivitatea.
Atentia prezinta doua forme in functie de orientare si anume, interna si externa iar dupa
prezenta efortului voluntar avem atentie voluntara, involuntara si postvoluntara.
Vointa implicata in actul voluntar, presupune prezenta scopului, obstacolului si efortului
voluntar ca aspect psihologic.
Ambele fenomene presupun o desfasurare multifazica. Activitatea voluntara prezinta cinci
etape: formularea unui motiv, lupta motivelor, adoptara hotararii, executarea si verificarea.
Atentia presupune si ea la inceput reactii de orienatre, apoi atitudini preparatorii si stari de
experienta si in final atentia operanta ce implica concentrarea si focalizarea constiintei.
6.Relatii:
Atentia si vointa se afla intr-o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de rolul
uneia in desfasurarea celeilalte.
Prezenta vointei si a efortului voluntar in desfasurarea atentiei determina clasificarea formelor
acesteia in voluntara, involuntara si postvoluntara. In atentia involuntara nu este prezenta
intentia, fara ca individul sa-si propuna ceva. In schimb, in atentia voluntara este prezenta
intentia, efortul voluntar si scopul iar atentia postvoluntar presupune deprinderea de a fi atent
ca rezultat al exercitiului voluntar.
Insusirile atentiei precum, volumul, concentrarea, stabilitatea pot fi optimizate prin exercitiu
voluntar.
De exemplu, concentrarea ca abordare a racordarii atentiei la un stimul din perspectiva
intensitatii, presupune rezistenta la factorii perturbatori ceea ce implica un efort voluntar.
Distributivitatea atentiei sau capacitatea de concentrare simultan asupra a doua sau mai multe
activitati depinde de prezenta deprinderilor care sunt automatisme care sunt obtinute prin
exercitii voluntare.
La randul ei, atentia sustine actul voluntar, intervenind in toate fazele acestuia.
Deexemplu, in prima faza a aparitiei impulsului, acesta este declansat atat de trebuintele
interne, cat si de solicitari externe care capteaza atentia in mod spontan.
In evaluarea motivelor si luarea hotararii, atentia insoteste gandirea avand un rol de conditie
optimizatoare deci, atentia este necesara in activitatea voluntara pentru eficientizarea acesteia
si de asemenea in executarea hotararii si verificarea rezultatului.
7.Concluzia:
Atentia si vointa sunt doua mecanisme de reglarece contribuie la indeplinirea optima a unei
activitati in conformitate cu particularitatile subiectului si caracteristicile situatiei.
Vointa cu calitatile ei intra in alcatuirea caracterului ca nucleu al personalitatii.

VOINTA
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta trasaturile de personalitate.
Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un anumit mod de
adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile furnizate de procesele
senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si
rezolva probleme.
2.Definitie:
Gandirea este procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si legice
cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor
relatii cauzale din realitate si pentru elaborarea unor notiunii, principii, teorii ca modele
mintale ale realitatii. Iar prin vointa se intelege mecanismul psihic de autoreglare a conduitei
prin mijloace verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol
aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite.
3.Caracteristici:
Vointa poseda o serie de particularitati care o individualizeaza de celelalte mecansime psihice.
Are doua forme de manifestare: ca vointa de a actiona si ca vointa de a se abtine de la actiune.
Vointa este mediata verbal deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il are
limbajul cu structurile sale semantice.
Vointa este o expresie a personalitatii, a educatiei primite, a caracterului si se manifesta in
Activitatea voluntara se poate caracteriza prin orientare spre atingerea scopului stabilit fiind
precedata de un plan mintal. Are la baza intentia si decizia de a realiza o activitate depasind
obstacole cu sustinere din partea motivatiei si afectivitatii.
De asemenea, gandirea detine caracteristici care o diferentiaza de alte procese.
Este un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si inaccesibile
direct simturilor.
Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile perceptive si se
desfasoara in plan mintal.
Gandirea are un caracter multifazic desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si pe axa
temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca in sens ascendent si printr-un demers
inductiv, porneste de la date observabile si ajunge la generalizari, folosind un limbaj natural.
De asemenea, gandirea se poate misca in sens descendent si printr-un demers deductiv,
porneste de la legi si teorii, ajungand la cazuri particulare, folosind un limbaj stiintific,
specializat.
Pe axa temporala, gandirea se foloseste de trecut pentru definirea prezentului si utilizeaza
prezentul si trecutul pentru definirea viitorului.
Acest proces are un caracter mijlocit fiind mediat de reprezentare, perceptie, limbaj si
memorie.
Gandirea are un caracter abstract deoarece se desfasoara in plan intern, cu grad inalt de
selectivitate extragand invariantii cognitivi.
Prin caracterul formal se intelege functionarea gandirii sub egida legilor logice.
Are un caracter finalist urmarin rezolvarea problemelor si gasirea unor solutii.
Gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman fiind considerata reglajul tuturor
reglajelor.
4.Incadrare:
Gnadirea, alaturi de memorie si imaginatie alcatuiesc procesele cognitive superioare care
impreuna cu limbajul formeaza intelectul, pa cand vointa impreuna cu atentia formeaza
categoria mecanismelor de reglare si control.
5.Comparatie:
La o simpla comparatie dupa criteriul continutului informational reflectoriu, formei reflectarii
si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca atat gandirea cat si vointa sunt
procese psihice.
Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor si proceseaza informatia
cu operatiile abstact-formale, obtinand teorii, legi, concepte ca modele mintale ale realitatii.
Vointa reflecta, cu ajutorul efortului voluntar complexitatea si dificultatea obstacolului care
trebuie depasit. Masura vointei reprezinta ducerea la bun sfarsit a unei activitati in care
subiectul este angajat.
Vointa si manifestarea ei psihologica, efortul voluntar implica organizarea si concentrarea
energiei psiho-nervoase pentru atingerea scopului.
Ambele procese sunt fenomene ale vietii constientesi apar in stare de veghe.
Sunt procese specifice si definitorii pentru om fiind implicate in activitatile voluntare.
Ambele sunt procese legice: gandirea este coordonata de legile logice iar vointa de legea
optimului volitiv.
Atat gandirea cat si vointa poseda o serie de calitati. Insusirile gandirii sunt fluiditatea,
flexibilitatea, originalitatea si elaborarea iar vointa are ca insusiri curajul, taria, fermitatea,
independenta, perseverenta si promptitudinea.
Cele doua procese indeplinesc functii de reglare a conduitei gandirea fiind considerata
reglajul tuturor reglajelor pe cand vointa este un reglaj superior.
Fara indoiala ca cele doua procese au forme de manifestare, insusiri si o dinamica proprie care
le individualizeaza.
Gandirea se manifesta ca sistem de operatii, categorizare si elaborare de notiuni, intelegere si
rezolvare de probleme.
Actul voluntar implica prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar.
Desfasurarea actului voluntar implica cinci etape: elaborarea unor motive si stabilirea unor
scopuri, lupta motivelor, luarea deciziei si verificarea.
6.Relatii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca atestata de
rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
In activitatile voluntare, gandirea si vointa se presupun si sustin reciproc.
Vointa intervine in formele de manifestare ale gandirii ca de exemplu in rezolvarea de
probleme.
Problema este definita ca un obstacol cognitiv fata de care repertoriul de raspunsuri al
subiectului este insuficient. Daca problema este simpla, sunt suficiente raspunsurile rutinare,
insa daca omul se confrunta cu o situatie problematica pentru care nu dispune de modalitati de
solutionare imediata, acesta trebuie sa exploreze. Deci rezolvarea de probleme este in acelasi
timp o activitate intelectuala dar si una voluntara deoarece implica efortul voluntar adica
concentrarea energiei pentru depasirea obstacolului.
La randul ei, gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar ca de exemplu in
elaborarea scopului ca imagine anticipata a rezultatului ce trebuie obtinut in evaluarea
rezultatelor finale si compararea cu planul initial, in elaborarea planului de actiune si in luarea
deciziei.
Operatiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin pe tot
parcursul actului voluntar.
Colaborarea dintre cele doua procese este evidentiata si de faptul ca vointa si efortul voluntar
se formeaza prin rezolvarea de probleme. Aceasta activitate participa si la formarea si
educarea calitatilor vointei.
De exemplu promptitudinea definita drept capacitatea de a lua o hotarare in timp optim si de a
nu prelungi deliberarea, necesita o fundamentare a scopului si mijloacelor.
De altfel, exista un paralelism intre etapele actului voluntar si cele ale rezolvarii de probleme.
Astfel, punerii problemei(preceperea problemei, reprezentarea, reformularea) ii corespunde
aparitia impulsului si lupta motivelor. Iar rezolvarii(alegerea si aplicarea metodei, verificarea)
ii corespunde luarea deciziei, executareasi verificarea rezultatului.
7.Concluzia:
Vointa si gandirea ca procese specifice omului, contribuie la afirmarea personalitatii si
integrarea optima in mediul socio-cultural.
ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL

PROCESELOR COGNITIVE SUPERIOARE
1.Introducere:
personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural, determina un mod
specific de adaptare la mediu, in decursul caruia, omul proceseaza informatiile furnizate de
procesele senzoriale si stocate in memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si
rezolva problemele cu care se confrunta.
In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria activitatii, intervine un
mecanism de reglare si control, respectiv vointa.
In acest caz intervin in mod activ pe langa vointa si procesele cognitive superioare(gandire,
memorie, imaginatie) precum si limbajul cu rol reglator.
2.Definitie:
Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace verbale de
mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat in calea atingerii
scopului stabilit constient.
3.Caracterizare:
Acest proces se manifesta atat ca vointa de a actiona cat si ca vointa de a se abtine de la
actiune.
Vointa este mediata de limbaj deoarece in formarea efortului voluntar un rol important il au
structurile semantice.
Prin interiorizarea comenzilor verbale, vointa asigura o autoreglare constienta.
Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se manifesta in
Exista activitati care nu necesita un control strict sau un efort din partea vointei.
Aceast proces psihic se desfasoara dupa un plan mintal fiind orientat spre atingerea scopului
constient stabilit. Se bazeaza pe intentia si decizia de a realiza activitatea, implicand depasirea
unui obstacol cu ajutorul motivatiei care o energizeaza.
4.Incadrare:
Vointa face parte din categoria mecanismelor de reglare si control alaturi de atentie si limbaj
fiind un proces de reglare superioara.
5.Relatii:
In raport cu procesele cognitive superioare, vointa reprezinta un reglaj superior, numit de
Piaget reglajul reglajelor.
Vointa interactioneaza cu toate procesele cognitive si le confera un caracter voluntar.
Intre gandire definita ca procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale,
necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea intelegerii si explicarii
unor relatii cauzale din realitate si vointa exista o relatie de sustinere reciproca.
Vointa intervine in desfasurarea gandirii ca rezolvare de probleme care este o activitate
voluntara. Insasi problema este definita ca un obstacol cognitiv ce trebuie depasit pentru
atingerea scopului.
Intre rezolvarea de probleme si actele voluntare exista o similitudine a etapelor.
Astfel, punerii problemei(perceperea problemei, elaborarea modelului si reformularea) ii
corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor iar rezolvarii(alegerea si rezolvarea
problemei) ii corespunde luarea deciziei si executarea. Ambele procese au ca etapa ultima
verificarea.
Deci vointa intervine atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie problematica si nu
dispune de modalitati imediate de solutionare fiind obligat sa caute si sa emita ipoteze.
Dar si gandirea este implicata in procesul volitiv de exemplu intervine in elaborarea scopului,
in evaluarea consecintelor deciziei precum si in executare prin analiza, sinteza, inductie si
deductie.
In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior de intiparire,

stocare si reactualizare a informatiilor, prezenta acestuia determina clasificarea memoriei in
voluntara si involuntara.
In memoria voluntara este prezent scopul, intentia si efortul voluntar.
De asemenea, implicarea vointei in desfasurarea memoriei, determina si impartirea
reactualizarii in voluntara si involuntara.
Vointa ca factor psihologic al memoriei devine o conditie a optimizarii acesteia alaturi de
atentie, motivatie si afectivitate.
Unul din procedeele nemotehnice folosit pentru educarea calitatilor memoriei este repetitia ca
act voluntar ce presupune vointa si calitatile acesteia precum fermitatea, perseverenta si taria.
Cele doua procese au in comun calitatea promptitudinii(promptitudinea intiparirii si
promptitudine in luarea deciziei). Memoria actioneaza in raport cu vointa ca rezervor de
informatii si depozit memorativ in care sunt pastrate schemele de lucru, rezultatele ce au rol
de model.
Ca si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de clasificare a
formelor imaginatiei in involuntare(visul, reveria) si voluntare(imaginatia reproductiva,
imaginatia creatoare si visul de perspectiva).
Vointa declansaza si dirijaza desfasurarea constienta a imaginatiei definita ca procesul
cognitiv superior de elaborare de noi imagini si proiecte in baza combinarii experientei
anterioare.
De exemplu in imaginatia creatoare ce presupune obtinerea unor produse noi fara
corespondent in realitate, sunt implicate calitatile vointei precum curajul, calmul in situatii de
incertitudine, perseverenta, independenta si initiativa.
Imaginatia sustine actul voluntar ca rezultat final si in reflectarea obstacolului ce trebuie
depasit.
Alaturi de gandire, imaginatia este implicata in faza de executie, in elaborarea planului de
actiune si formularea ipotezelor.
Ca reglaj al reglajelor, vointa influenteaza si functionarea limbajului definit ca instrumentul
psihic specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de codificare si vehiculare a
continutului informational la nivelul creierului.
Contributia vointei in limbaj isi gaseste expresia in realizarea functiei persuasive a acesteia ce
urmareste manipularea vointei celorlalti.
In comunicarea verbala prin limbaj, efortul voluntar intervine in procesul de invatare al
limbajului matern sau a limbilor straine ce presupun un exercitiu voluntar.
Limbajul mediaza vointa transformand-o intr-un proces de autoreglare al vietii psihice prin
interiorizarea comenzilor.
6.Concluzie:
Vointa, ca si celelalte mecanisme ce compun sistemul psihic uman, asigura eficientizarea
conduitei umane de adaptare la mediu conferindu-i un caracter voluntar. Vointa si calitatile ei
reprezinta fundamentul caracterului care este numit vointa moraliceste organizata.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI

APTITUDINI
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza de realitate si concept ocupa un loc central in psihologie.
Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului si valorii
explicative a celorlalte notiuni psihologice.
Raportata la celelalte procese si mecanisme psihologice este mecanismul psihic superior si
integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei adica organizarea functionala sintetica,
unitara si individualizata a comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si
psihosociale care determina o adaptare specifica la mediu.
Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe care o studiem
cu scopul de a o ameloira.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in trei laturi (temperament, caracter si
aptitudini) iar psihologia contemporana adauga inteligenta si creativitatea din interactiunea
carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.
2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaza indivizii intre ei
in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul
calitativ si cantitativ iar caracterul este mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu
ce reuneste ansamblul atitudinilor-valori definitoriu pentru profilul psihomoral al
personalitatii.
3.Caracteristici:
Caracterul poseda o serie de particularitati care il diferentiaza de celelalte procese psihice.
Daca temperamentul este neutral, fiind innascut si nu implica orientari valorice, caracterul
este incarcat valoric si descrie profilul psihomoral al personalitatii.
Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum de la pozitiv la
negativ. Toti oamenii au caracter numai ca este orientat valoric in mod diferit.
Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem, de constanta
si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orientarea lor valorica.
Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare social-culturala.
Aceasta latura a personalitatii nu este imuabila si se poate modifica sub actiunea factorilor
socio-culturali.
De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza fata de
celelalte procese psihice.
Nu orice insusire psihica este aptitudine ci numai acelea care favorizeaza obtinerea unor
rezultate superioare mediei.
Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.
Aptitudinile pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, rapiditate, precizie,
eficienta, originalitate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaza latura instrumental-operationala
a personalitatii ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte.
Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva
randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate care

presupune consolidarea insusirii prin exercitiu cu cunostinte adecvate.
Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate,
dar si aprecierea modului in care acestia pot sa realizeze o activitate in functie de cerintele
acesteia.
Forma superioara de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul(combinarea originala a
aptitudinilor ce asigura crearea de valori noi) si geniul(nivelul cel mai inalt de dezvoltare al
aptitudinilor ce se manifesta prin realizarea unor produse importante pentru societate si
cunoastere).
4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului deducem ca atat caracterul
cat si aptitudinile sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii: caracterul este latura
relational-valorica iar aptitudinile reprezinta latura instrumental-operationala.
Caracterul este mecansimul integrator-sintetic al personalitatii in timp ce aptitudinile
diferentiaza indivizii dupa modul in care realizeaza o activitate si randamentul calitativ si
cantitativ.
Caracterul este dobandit si se formeaza prin modelare socio-culturala pe cand aptitudinile se
formeaza la interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie.
Baza ereditara a caracterului o constituie doar capacitatea de raportare la valorile societatii iar
in cazul aptitudinilor se constata o baza ereditara cu rol de conditionare si nu de
predeterminare. Ea se refera la particularitatile morfo-functionale ale sistemului fonator, ale
sistemului osteomuscular, la plasticitatea scoartei etc.
Ambele laturi ale personalitatii sunt supuse unui proces de valorizare: trasaturile caracteriale
sunt apreciate in functie de dihotomia bine-rau, drept-nedrept si aptitudinile prin testele
psihologice de aptitudini si analiza produselor determinandu-se nivelul de dezvoltare al
acestora.
Toate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia ca exista
persoane lipsite de caracter, toti au un caracter dar de orientare valorica diferita.
Aptitudinile sunt prezente la toti indivizii in stare latenta si prin exercitiu si cunostinte se pot
transforma in capacitati.
Ambele laturi ale personalitatii prezinta forme si structuri care le individualizeaza.
Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea ce este
constant, stabil, relativ invariabil, definitoriu pentru personalitate si se exprima prin atitudinivalori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii fata de ceva anume si prezinta patru
componente: cognitiva, motivationala, volitiva, afectiva.
Aptitudinile se clasifica in functie de criteriile structurii si complexitatii in aptitudini simple
ce au la baza un singur proces cu calitatile lui si complexe fundamentate pe mai multe
procese.
Dupa activitatea dominanta, aptitudinile pot fi speciale, ce se aplica intr-un singur domeniu
deactivitate si generale, aplicate in aproape toate domeniile.
5.Relatii:
Caracterul, ca latura relational-valorica a personalitatii interactioneaza cu celelalte laturi
influentand si fiind influentat.
Trasaturile caracteriale reprezinta un factor important in formarea si manifestarea
aptitudinilor. Aptitudinile ca insusiri potentiale pot ramane in stare latenta iar cele formate,
inerte daca nu intervin trasaturi precum perseverenta, fermitatea, curajul, initiativa si
autocontrolul.
La randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar ramane

suspendat iar actiunile nu s-ar transpune in viata ramanand la nivelul de bune intentii.
Legatura stransa dintre cele doua componente mai este evidentiata in activitatea creatoare.
Creativitatea, ca expresie a interactiunii optime dintre atitudini si aptitudini implica atitudini
pozitive fata de o activitate si existenta unor aptitudini la nivel inalt care sa permita obtinerea
de produse noi originale.
Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau
incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara
aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale
negative.
Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca
este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta.
Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor.
La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si
devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.
De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate
superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei
atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.
6.Concluzie:
Aptitudinile si caracterul sunt doua laturi indispensabile in afirmarea subiectului uman, in
procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de integrare in societate.
ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL DE

PERSONALITATE
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central in
psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului
si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. Raportata la celelalte procese si
mecanisme psihice, este mecanismul psihic superior si integrator. Ea este organizarea
superioara a persoanei, adica organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a
comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o
adaptare specifica la mediu.
Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape care o
studiem cu scopul de a o ameliora.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament, aptitudini si
character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si creativitatea, din
interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.
2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operationale care diferentiaza indivizii intre ei
in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si mai ales prin randamentul
cantitativ si calitativ.
3.Caracteristici:
Nu orice insusire psihica este o aptitudine ci doar acelea care permit obtinerea unor rezultate
peste medie.
Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.
Ele pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, precizie, originalitate, eficienta si
rapiditate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente ce alcatuiesc latura instrumental-operationala a
personalitatii cum ar fi: deprinderile, priceperile si cunostintele.
Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din perspectiva
randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate ce
presupune consolidarea insusirii prin exercitiu.
Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara aceeasi activitate
dar si aprecierea modului in care acestia realizeaza o activitate in functie de cerintele ei.
Cele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt talentul(combinarea originala
a aptitudinilor ce asigura realizarea unor valori noi) si geniul(cel mai inalt nivel de dezvoltare
al aptitudinilor ce permite realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).
4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului descoperim ca aptitudinile
alaturi de celelalte laturi este indispensabila tuturor oamenilor.
In raport cu caracterul care este latura relational-valorica si cu temperamentul, latura
dinamico-energetica, aptitudinile reprezinta latura instrumental-operationala a personalitatii.
Spre deosebire de temperament care este innascut si de caracter care este dobandit,
aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate si factorii de mediu.
Ca si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in functie de

randamentul calitativ si cantitativ si se manifesta superior la talente si genii.
Temperamentul, caracterul si aptitudinile sunt caracteristice tuturor persoanelor putandu-se
intalni in stare latenta sau actiualizate, adica transformate in capacitati.
Spre deosebire de temperament care este o trasatura generala a personalitatii, aptitudinile
particularizeaza si diferentiaza indivizii intre ei manifestandu-se in grade diferite.
5.Clasificare:
Aptitudinile se clasifica dupa numeroase criterii printre care: structura si activitatea
dominanta.
In functie de structura aptitudinile pot fi simple si complexe. Aptitudinile simple au la baza un
singur proces cu insusirile se calitatile sale ca de exemplu: sensibilitate muzicala, discriminare
senzoriala.
Aptitudinile complexe si bazeaza pe mai multe procese care interactioneaza si se combina
original, ca de exemplu aptitudinile intelectuale.
Dupa criteriul activitatii dominante, aptitudinile se clasifica in: generale si speciale.
Aptitudinile speciale se manifesta in cadrul activiatilor cu o arhitectonica functionala
complexa. Acestea pot fi: pedagogice, scolare, tehnice si sportive.
Aptitudinile generale servesc unei categorii mari de activitati de exemplu: inteligenta, spiritul
de observatie.
6.Relatii:
A.Cu procesele psihice:
Unele aptitudini au la baza un proces iar altele mai multe procese dar nu se identifica cu
acestea. Un proces privit din perspectiva randamentului apare ca aptitudine.
Numarul de procese ce stau la baza aptitudinilor determina impartirea acestora in simple si
complexe.
Aptitudinile interactioneaza cu numeroase procese psihice a caror functionalitate depaseste
media.
Aptitudinile au legaturi stranse cu procesele psihice senzoriale si superioare cand rezultatele
depasesc media. De exmplu spiritul de observatie(cu perceptia), reprezentare spatiala(cu
reprezentarea), imaginatia creatoare(cu imaginatia).
Aptitudinile presupun un inalt nivel de functionalitate al atentiei precum concentrarea,
distributivitatea ce se constituie in conditii ce favorizeaza randamentul cantitativ si calitativ.
Aptitudinile nu s-ar putea dezvolta fara participarea vointei si a calitatilor ei. Ca insusiri
potentiale, aptitudinile se transforma in capacitati prin exercitiu sistematic si voluntar.
Limbajul este presupus si el indeosebi in aptitudinile verbale sau cele verbal-educationale.
Structurile afective si motivationale stimuleaza, sustin energetic si driectioneaza formarea si
dezvoltarea aptitudinilor.
De exmplu, pasiunile ca trairi afective superioare, influenteaza dezvoltarea aptitudinilor la un
nivel inalt ca in cazul geniilor.
Motivatiile complexe ca aspiratiile si idealurile ce reprezinta proiectii ale personalitatii, iar un
consideratie si dotarile persoanei in ce priveste aptitudinile facand diferenta intre ceea poate
un individ si ceea ce doreste sa faca. Ele au rol de model in raport cu aptitudinile, urmarinduse atingerea performatelor inalte ca de exemplu la sportivi.
Conlucrarea proceselor psihice in formarea aptitudinilor isi gasesc expresia in inteligenta ca
aptitudine generala ce presupune adaptarea condiutei la situatii problematice.
B.Cu personalitatea:
Temperamentul in raport cu aptitudinile constituie fundamentul pe care acestea se formeaza.
El nu le predetermina, insa le influenteaza in forma si expresivitate.
Temperamentul influenteaza indeosebi aptitudinile sportive relationate cu resursele energetice
si constitutia fizica. De exemplu, un coleric are predispozitii spre sporturile agresive.
De asemenea, aptitudinile simple, derivate din capacitatile innascute ale sistemului nervos si
particularitatile analizatorilor sufera influente in ce priveste promptitudinea, corectitudinea si
precizia miscarilor.
Aptitudinile complexe si inteligenta nu suporta asemenea influente constatandu-se ca geniile
si idiotii sunt caracteristici tuturor temperamentelor.
La randul lor, unele aptitudini simple si speciale ce solicita dinamica energetica, tind sa
accentueze unele trasaturi temperamentale fara sa le modifice profund.
Desi nu predetermina caracterul si aptitudinile, temperamentul poate avantaja formarea si
manfestarea unor aptitudini cerute de anumite profesii. De exemplu, temperamentul flegmatic
favorizeaza formarea unor aptitudini speciale privind finetea anumitor miscari.
Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma compatibilitatii sau
incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi caracteriale negative, oameni fara
aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale
negative.
Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si eficienta iar daca
este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si ineficienta.
Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a aptitudinilor.
La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in caracter si
devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.
De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine rezultate
superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce la formarea unei
atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.
7.Concluzie:
Aptitudinile, alaturi de temperament si caracter sunt trei laturi indispensabile in afirmarea
subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de
integrare in societate.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT SI

CARACTER
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central in
psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru definirea sensului
si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice. Raportata la celelalte procese si
mecanisme psihice, este mecanismul psihic superior si integrator. Ea este organizarea
superioara a persoanei, adica organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a
comportamentelor bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o
adaptare specifica la mediu.
Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape care o
studiem cu scopul de a o ameliora.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament, aptitudini si
character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si creativitatea, din
interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si irepetabila.
2.Definitii:
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care se manifesta in mod
pregnant in conduita, inca de la nastere, iar prin character intelegem mecanismul integratorsintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilor-valori pentru profilul psihomoral al personalitatii.
3.Caracterizare:
Temperamentul este latura expresiva a personalitatii deoarece se maifesta in conduita
emotionala, in vorbire si motricitate. Temperamentul este innascut deoarece particularitatile
sale tin de structura somatica, de reactivitate, de resurse energetice si de tipul de activitatea
nervoasa speciala. Cunoaste o evolutie in functie de varsta. Se evidentiaza la sfarsitul
adolescentei si ramane relativ stabil pana la batranete, cand suporta un process de aplatizare.
Temperamentele nu se supun valorizarii deoarece sunt innascute. Nu exista temperamente
bune sau rele, dezirabile sau indezirabile. Tempramentul reprezinta fundamentul personalitatii
pe care se grefeaza celelalte laturi ale personalitatii carora li se impune dinamism,
expresivitate sau inhibitie. Nu exista temperamente pure, ci mixte. Termenul temperare vine
de la amestec, o persoana prezinta numeroase trasaturi temperamentale care se combina in
mod original, iar cele predominante dau numele temperamentului. Este o particularitate
generala a personalitatii si cuprinde in cadrul fiecarei tipologii un numar foarte mare de
personae. O tipologie cuprinde caracteristicile temperamentale comune mai multor indivizi,
iar tipul temperamental reprezinta prototipul tipologiei ce intruneste cele mai evidente
trasaturi. La randul lui, si caracterului prezinta o serie de caracteristice care il
individualizeaza. Dacatemperamentul este neutral, fiind innascut, si nu implica orientari
valorice, caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psiho-moral al personalitatii.
Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuu de la pozitiv la
negative. Toti oamenii au character numai ca este orientat valoric in mod diferit. Puterea
caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem, de constanta si
persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orienarea lor valorica. Daca
temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare socio-culturala.
Caracterul nu este imuabil si se poate modfica sub actiunea factorilor socio-culturali
4.Comparatia:
La o prima comparare dupa criteriul genezei, structurii si rolului, descoperim ca
temperamentul si caracterul sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii: temperamentul
este latura dinamico-energetica si caracterul este latura relational-valorica.
Temperamentul este prima latura care se constituie si reprezinta fundamentul pe care se
formeaza celelalte trasaturi, printer care si cele caracteriale. Daca temperamentul este
innascut, caracterul este in schimb dobandit, formandu-se prin modelare socio-culturala. Spre
deosebire de temperament care este neutral din punct de vedere valoric, caracterul se supune
aprecierii in functie de valori morale antagonice. Temperamentul este o particularitate
generala a personalitatii, iar caracterul este mecanismul integrator, ambele laturi fiind
caracteristice ale tuturor personalitatilor.
Ambele laturi ale personalitatii prezinta o serie de forme complexe care le individualizeaza.
Temperamentele se clasifica dupa criterii biologice si fiziologice si in actualitate dupa criteri
pur-psihologice. Hipocrate si Galenus diferentiau intre tipul sangvinic, flegmatic, melancolic
si coleric, Kretschmer intre ciclotim, schizotim, vascos si displastic, iar Sheldon enumera tipul
visceroton, somatoton si cerebroton. Pavlov adauga criteriul fiziologic si anume propietatile
proceselor nervoase (forta, mobilitate si echilibru) si distinge intre puternic-echilibrat-mobil
(sangvinic), puternic-echilibrat-inert (flegmatic), puternic-neechilibrat-excitabilmobil(coleric) si slab-neechilibrat-inert (melancolic).Eysenk si Jung , folosind criteriile
orientarii si nevrozismului disntinge intre introvert-stabil (sangvinic), introvert-instabil
(melancolic), extravert-stabil (flegmatic) si extravert-instabil(coleric).
Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea ce este
constant, stabil si relative invariabil, definitoriu pentru personalitate si care se exprima prin
atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii face de ceva si au 4
componente: componenta cognitiva, componenta afectiva, componenta motivationala si
componenta voluntara.
5.Interactiunea:
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, interactioneaza cu aptitudinile
si cu caracterul influentand si fiind influentat. Fiind innascut, temperamentul le precede pe
celelalte dar nu le predetermine in continutul ei doar isi pune amprenta specifica in continut in
ceea ce priveste expresivitatea si forma lor.
Caracterul nu suporta influente din partea temperamentului putandus-se vorbi cel mult decat o
pata de culoare. In schimb caracterul este instanta de control si valorificare a
temperamentului. Desi temperamentul este innascut, el poate fii influentat in forma de
manifestare prin intermediul trasaturilor moral-valorice: o persoana colerica exploziva, poate
fii educate sa-si stapaneasca pornirile, iar o persoana pasiva sa fie mai active. Temperamentul
trebuie luat instapanire deoarece nu exista scuze pentru manifestarile agresive ale unui
temperament volcanic.
In plan superficial, trasaturile temperamentale si cele caracteriale se confrunta. Psihologia
genetica sustine legatura stransa dintre cele doua laturi care trebuie tinute in vedere in
procesul educativ. Pentru a forma trasaturi caracteriale precum punctualitatea,
responsabilitatea, perseverenta sau spiritual de ordine, trebuie tinut cont de temperament: se
formeaza mai usor la flegmatic in raport cu colericul.
Temperamentul si caracterul influenteaza formarea aptitudinilor simple si complexe.
6.Concluzia:
Temperamentul si caracterul sunt doua laturi indispensabile ce au un rol important in
afirmarea subiectului uman in integrarea acestuia in societate si in formarea relatiilor
interpersonale.

Psihologie (Analiza Comparativa)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologie (Analiza Comparativa)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI

ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI

Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi memoria,

De exemplu in visul din timpul somnului, imaginile ce au un carcater scenic prezinta o

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI

Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza comportamentul

ANALIZA COMPARATIVA INTRE

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL

In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior de intiparire,

ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI

Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si capacitate care

La randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar ramane

ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL DE

Ca si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in functie de

ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT SI

S-ar putea să vă placă și