Ultima strof ntruchipeaz o revenire n ipostaza apolinic a eului liric, acionnd

asemeni unei invocaii menite s remplineasc spiritului destrmat al eului care

dorete o rentregire a sinelui nainte de clipa morii. Eul liric invoc o stare de
spirit anterioar, cea a geniului gnditor lipsit de griji, asemeni unei condiii
necesare pentru reintroducerea n absolut. Invocaie culmineaz cu strigtul
eului liric, strigt care topete n el ntregul ritual cu dorinele eului, devenind
astfel leitmotiv deoarece strigtul mbin disperarea i suferina eului liric cu
perseverena i dorina de via a unei fiine vii. Strigtul servete astfel ca
dovad a faptului c n ciuda suferinei extreme, eului liric fiind viu i manifest
dorina instinctual de a trii, de a fi complet n spirit pentru a putea astfel s
accepte pace i eterna linite a morii.