Dementa senila (senilitate)

Dementa senila (senilitate) reprezinta o afectiune neurologica cronica , cu evolutie

progresiva , caracterizata printr-o regresie globala a activitatii intelectuale si a
personalitatii bolavului , ca urmare a procesului de atrofiere corticala.
Se caracterizeaza printr-o scadere progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin
modificari organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica).
Reprezinta o suma de simptome determinate de diverse boli care afecteaza creierul si se
caracterizeaza prin pierderea semnificativa a abilitatilor intelectuale ce interfera cu
activitatile normale de zi cu zi. Initial apare scaderea memoriei pentru faptele recente,
gandire lenta, tulburari de atentie, apoi dezorientare in spatiu sit imp (temporo-spatiala),
tulburari de gandire si limbaj, delir, halucinatii, iar in stadiul final al bolii pacientul nu se
mai poate ingriji singur, nu mai recunoaste persoanele apropiate, nu mai stie si nu mai
poate efectua gesturile cotidiene, avand o stare mai mult vegetativa.
Evolutia poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se deosebesc
demente senile (degenerative), demente vasculare (arterioscleroza) si demente mixte.
Cauza cea mai frecventa este degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala
Alzheimer), in 80% dintre cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este
totdeauna ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile.
Evolutie:
In prima faza a bolii apare o diminuare progresiva a functiilor cerebrale, in special a
memoriei si orientarii . Apar erorile legate de detalii ale evenimentelor. Gindirea devine
lenta , pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane insusite , se ingusteaza cercul
preocuparilor , se contsata o schimbare a comportamentului afectivo-emotional , tinuta
neingrijita si neglijenta , activitate stereotipa, episoade psihotice de furie , irascibilitate ,
etc...
In a doua faza a bolii sindromul predominant devine amnezia progresiva. La inceput
amnezia afecteaza doar evenimentele recente , cele trecute fiind inca bine conservate.
Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala , bolnavii uitindu-si numele ,
adresa , ratacindu-se pe strada, in curte , in casa sau in spital. Apar tulburari de gindire si
limbaj. Bolnavul isi pierde sirul ideilor (acestea devenind dezordonate) si repeta de
cuvinte si expresii , uneori fara legatura intre ele. Bolnavii pot prezenta anumite accese
depresive , maniacale sau paranoide si halucintatii.
In a treia (ultima) faza a bolii se instaleaza o stare de apatie (deteriorare intensa psihica
si somatica) ajungandu-se la o existenta mai mult vegetative. Aceasta duce la deces intrun timp relativ scurt (medie 3-5 ani) , in urma unor complicatii de tip pulmonar , renal ,
cardiovascular , etc...

Vitamina B12 apara creierul de dementa senila

O vitamina esentiala, care se gaseste in carne, peste si lapte ar putea ajuta la
protejarea creierului.
Vitamina B12 ar putea ajuta la stoparea alterarii cerebrale, si se crede ca are capacitatea
sa previna pierderea de memorie la persoanele in varsta, si instalarea dementei senile,
potrivit cercetatorilor citati de The Independent.
Un studiu efectuat in cazul a 107 persoane cu varste intre 61 si 87 de ani a dus la
concluzia ca cele cu un nivel scazut de vitamina B12 in sange au fost de 6 ori mai
predispusi sa experimenteze imbatranirea cerebrala, comparativ cu cei care au prezentat
un nivel ridicat de vitamina.
Anna Vogiatzoglou, de la Departamentul de phihologie, anatomie si genetica de la
Universitatea din Oxford, care a condus acest studiu declara: ''Multi dintre factorii care
afecteaza sanatatea mentala se crede ca sunt de necontrolat''.
''Studiul acesta sugereaza ca simpla ajustare a dietei si consumul de mai multa vitamina
B12 din carne, peste, cereale sau lapte, poate ajuta la prevenirea imbatranirii cerebrale, si
ne poate salva memoria''.
In studiul publicat in revista de neurologie de la Oxford, gradul pierderii de memorie a
fost masurat la fiecare 5 ani.
Nici unul dintre cei implicati in studiu nu a experientat pierderi de memorie de la
inceputul cercetarii si nici unul nu a avut carente de vitamina B12.
Participantii au fost supusi unor examene psihiatrice, tomografii, si teste de verificare a
abilitatilor cognitive si de memorie. In plus, li s-a verificat nivelul de vitamina B12 din
sange.
Rezultatele au dus la concluzia ca deteriorarea activitatii intelectuale a fost considerabil
mai accentuata in cazul celor cu un nivel mai mic de vitamina B12.
Cercetatorii au atras atentia asupra necesitatii unei diete sanatoase, din care sa nu
lipseasca vitamina B si antioxidantii. Laptele, cerealele integrale, dar si ficatul si
crustaceele sunt bogate in vitamina B.
Cea mai sigura metoda de a reduce riscul aparitiei dementei senila este in opinia
expertilor de la Oxford, miscarea, dieta, lipsa fumatului, si controalele medicale
periodice, pentru verificarea tensiunii arteriale si a nivelului colesterolului.

Cauzele pentru dementa senila (senilitate) nu sint cunoscute cu exactitate insa ,

se pare ca un rol important il detin traumele suferite in copilarie. Acestea ar diminua

capacitatea de adaptare la varsta adulta si ar constitui o stare predispozanta la imbolnavire
in perioada de maturitate a vietii. Este recunoscut faptul ca stresul impreuna cu alte boli
(cerebrale sau extracerebrale) precum si anumite caracteristici genetice constituie factori
declansatori ai dementei senile.

Dementa senila debuteaza obisnuit intre 65 si 70 de ani, mai rar si neobisnuit sub aceasta
varsta (considerata uzuala pentru dementele presenile) si evolueaza spre o regresie
globala a activitatii intelectuale si a personalitatii bolavului, ca urmare a procesului de
atrofie corticala, cu placi senile si degenerescente neurofibrilare. Dementa senila este
mai frecventa la femei decat la barbati (1,5 - 2 la 1), de multe ori debutul fiind greu de
stabilit deoarece boala se instaleaza insidios si treptat.

Dementa senila (senilitate) - simptome

1 prezinta semne ale pierderii memoriei si dificultatilor de limbaj. I se intampla sa piarda
cuvinte, sau sa uite numele obiectelor obisnuite, a uitat cum sa faca operatii simple de
matematica
2. prezinta episoade de confuzie sau pierdere a atentiei. Este persoana incapabila sa-si
concentreze atentia asupra unei conversatii normale. Se incurca atunci cand incearca sa
efectueze sarcini obisnuite.

3. persoana este confuza;

4. are comportamentele inadecvate sau slaba judecata; Daca incepe sa se comporte

inadecvat sau intr-un mod total necaracteristic in situatii sociale, ar putea fi semne
timpurii ale dementei senile.

5. prezinta schimbari de dispozitie, iritabilitate si agitatie emotionala. Adesea, persoanele

aflate in stadiile timpurii de dementa senila sunt constiente ca ceva se intampla cu ele, iar
acest lucru poate fi atat infricosator cat si deprimant.

6. Urmareste probleme in coordonarea fizica si confuzie. Persoanele ce sufera de dementa

senila adesea uita cum sa faca sarcini simple invatate care ani de zile au facut parte din
viata
lor
de
zi
cu
zi.

7. in ceea ce priveste mersul acesteia, schimbari ale mersului sunt adesea simptomatice
pentru dementa senila, chiar daca pot fi conectate si cu alte afectiuni neurologice precum
boala Parkinson.
DEMENTA este o afeciune ce apare la batrani, constand in scaderea sau disparitia unei
grupe sau a majoritatii functiilor psihice; are caracter persistent si de obicei evolutiv,
ducand treptat la pierderea capacitatii intelectuale a individului, a valorii sociale a
personalitatii sale, cu ingreunarea adaptarii la conditiile de mediu.
Debutul pentru dementa senila (senilitate) se caracterizeaza printr-o diminuare
progresiva a functiilor cerebrale, in special a memoriei si orientarii. Un alt semnal este
aparitia de confabulatii
( in psihologie confabulatia este povestirea spontana a unor evenimente care nu s-au
intimplat niciodata. Consta din crearea de false amintiri, perceptii sau credinte despre
sine sau mediul inconjurator - de obicei ca rezultat al disfunctiei neurologice sau
psihologice. Cind este vorba de amintiri confabulatia este confuzia imaginatiei cu
amintirile sau aplicatia confuza a adevaratelor amintiri. Confabulatiile sunt dificil de
diferentiat de iluzii si de minciuna; despre amintiri, confabulatiile ciudate despre
trecutul cuiva sunt rare in absenta unor cauze organice, iar termenul de confabulatie este
restrins la aceste tipuri de distorsiuni.)
La inceput se observa unele mici erori (greseli ocazionale) refritoare la unele detalii ale
evenimentelor sau actiunilor, pentru ca mai apoi, cu timpul, insusi evenimentul in sine sa
fie uitat. Gandirea devine lenta, pacientul incepe sa se incadreze in anumite sabloane de
mult insusite, se ingusteaza cercul preocuparilor, se constata o schimbare a
comportamentului afectivo-emotional, tinuta neingrijita, neglijenta in general, activitate
stereotipa, intalnindu-se frecvent colectionarismul de obiecte inutile, episoade psihotice
de
furie,
irascibilitate.
In cea de-a doua faza de dementa senila (senilitate) - numita "de stare" - sindromul
predominant devine amnezia progresiva, initial manifestata doar in ceea ce priveste
evenimentele recente, cele din trecutul indepartat mentinandu-se inca bine conservate.
Din moment ce tot ceea ce ajunge sa-si mai aminteasca bolnavul sunt evenimente din
copilarie, adolescenta, tinerete, acesta ajunge adesea sa se considere copil sau tanar si sa
se comporte in consecinta. Dezorientarea este mai intai temporala si ulterior spatiala,
bolnavii uitandu-si numele, adresa, ratacindu-se pe strada, in curte, in casa sau in spital.
Pe langa aceste simptome majore, apar tulburari de gandire si limbaj, acestea devenind
dezordonate, cu pierderea sirului ideilor, cu repetitii de cuvinte si expresii, uneori fara
legatura intre ele. Bolnavii de dementa senila (senilitate) pot prezenta anumite accese
depresive,
maniacale
sau
paranoide
si
halucintatii.
In stadiul final de dementa senila (senilitate), cand viata psihica abia mai palpaie in
organismul bolnavului, se instaleaza o stare de apatie, deteriorare intensa psihica si
somatica, ajungandu-se la o existenta mai mult vegetativa care duce, intr-un timp mai
lung sau mai scurt (in medie 3-5 ani) la moarte, in urma unor complicatii de tip pulmonar,
renal,
cardiovascular,
etc...

Semnele bolii numite dementa senila (senilitate) - din punct de vedere al modificarilor
neurologice - nu sunt evidente, constatandu-se uneori reflexe pupilare lente, un tremur al
degetelor mainii, usoara deformare a mersului - cu pasi mici si cu lipsa ridicarii piciorului
de pe sol. Electro-encefalograma evidentiaza trasee plate, cu ritmuri lente, difuze.
Pneumo-encefalograma arata dilatarea ventriculara, cu atrofie cerebrala in grade diferite.

Tulburarile psihice ale varstnicului cuprind o gama larga, de la modificari psihice usoare,
marginale, pana la entitati tipice varstelor inaintate, de tipul psihozelor de involutie si
dementelor tardive.Unele au debut precoce, altele debuteaza la varste inaintate. Toate
sunt cuprinse in conceptul de imbatranire cerebrala". La baza aparitiei acestor tulburari
stau unii factori precipitanti:
- modificari in statutul familiei, care creeaza situatii psihotraumatizante: plecarea copiilor
din casa parinteasca, restrangerea conditiilor de locuit, parasirea locuintei proprii, relatii
nearmonioase intre generatii, stari conflictuale, decesul unuia dintre parteneri, diminuarea
veniturilor etc;
- momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala pensionarea. Acesta este mai greu de suportat de catre barbati, este un adevarat soc al
pensionarii, numit de unii boala a retragerii" sau moarte sociala". Prin pierderea
prestigiului social castigat dupa o viata de munca, incepe constientizarea imbatranirii si
mai ales teama de moarte ..
in patologia neurologica a imbatranirii participa, atat imbatranirea fiziologica, cu
acumularea progresiva de alterari si restructurari, uzura si reparatie, cat si modificarile de
vascularizatie din procesul de ateroscleroza. Cele mai importante semne neurologice
sunt: mersul cu baza de sustinere marita, discreta plasticitate, rigiditate, limitarea
miscarilor, tendinta la abolirea reflexelor, hipotrofia musculara, miscari spontane
involuntare, tremuraturi, modificari de pozitie, de memorie, limbaj, mimica si, bininteles,
modificarile organelor de simt si ale afectivitatii. in patologia varstnicului domina
dementele, bolile extrapiramidale si bolile cardiovasculare. Batranul consulta medicul, in
special, pentru caderi repetate, tulburari de mers, pierderi de cunostinta si vertije. Cele
mai reprezentative tulburari la batrani sunt: tulburarile de somn, depresiile tardive,
sinuciderile, starile confuzionale acute, dementele, arterioscleroza cerebrala difuza,
accidentele ischemice vasculare tranzitorii si parapareza (paraplegia) senila.
TULBURARILE
DE
SOMN
Somnul este functia fiziologica mult modificata fata de cea a adultilor. Batranul are o
nevoie de somn, in medie, 6 ore zilnic. Totusi batranul se plange adesea de insomnie, mai
ales femeile. Aceasta explica cresterea consumului de hipnotice. in general, somnul
nocturn nu este continuu, este fragmentat, cuprinde perioade de treziri, posibilitatea
readormirii este greoaie, ziua starea de veghe este intrerupta de perioade de somnolenta.
Exista bineinteles si factori care tulbura somnul. Dintre acestia: adenomul de prostata (cu
mictiuni frecvente), refluxul gastro-esofagian, reumatisme dureroase, bronsite rebele,
insomnii iatrogene (medicamentoase), etc. Pentru corectia somnului sunt preferabile
masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeasi ora, plimbari scurte in aer liber, masa de

seara care va preceda culcarea cu cel putin 2 ore, evitarea alimentelor greu digerabile, a
bauturilor iritante sau excitante (alcool, cafea, ceai etc), fumatului, vizionarii
spectacolelor stress-ante, discutiilor controversate. intotdeauna sunt utile: igiena camerei,
baie zilnica, un pahar cu lapte la culcare, un ceai de tei, un mar etc.
Tratamentul medicamentos se va institui numai dupa epuizarea celorlalte metode.
Clorhidratul poate produce confuzii si halucinatii, flurazepamul si nitrazepa-mul, la fel.
Barbituricele si tranchilizantele sunt preferabile. Administrarea medicamentelor trebuie
sa fie discontinua.
DEPRESIILE TARDIVE
Sunt cele mai frecvente afectiuni psihice intalnite la varstnici (15%). Apar in nevroze,
boli cerebrale, degenerative, vasculare, endocrine, metabolice, dar si in psihoze maniacodepresive, melancolia de involutie sau in formele reactive (traume psihice, stress-uri,
neadaptare etc). Unii autori disting depresia nevrotica si depresia psihotica. Ultima are o
nnta de m-avitata i cu afectiuni somatice. Bolile cardio-vasculare, gastro-intestinale,
hipertiroidismul
etc.
se
insotesc
si
de
stari
depresive.
Clinic, predomina ideile depresive, ipohondrice si de negatie, sentimente de culpabilitate,
inutilitate, autoacuzare. in formele grave apar deliruri, idei de persecutie, confuzii si
halucinatii, dezordinea afectiva. Si dupa unele medicamente poate aparea agravarea starii
depresive (tranchilizante, rezerpina, clonidina, propranololul, metildopa). Dupa fiecare
faza depresiva, intervalul liber se scurteaza. La aparitia lor contribuie, ca in toate bolile
psihice, si factorii psiho-sociali. Important este diagnosticul diferential intre depresie si
demente.
Tratamentul
vizeaza:
- ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial favorabil, legaturi
afective
si
uneori
pregatirea
psihologica;
- Tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) si al bolilor somatice coexistente
(diabet
zaharat,
boli
digestive
etc);
- Tratamentul psiho-farmacologic. Acesta consta in administrarea de psihoana-leptice sau
timoanaleptice de tipul produselor procainice. in formele mai grave se administreaza
antidepresive (Antideprin sau amitriptilina), anxiolitice (haloperidol, tioridazin,
meclofenoxat etc). O atentie deosebita trebuie acordata tendintelor la sinucidere.
SINUCIDERILE
Ca expresie a depresiei, sinuciderile la varstnici sunt frecvente (25 - 35% din totalul
sinuciderilor la toate varstele). Suicidul la varstnici este mai frecvent decat se crede.
Grupele cu risc crescut sunt: persoane varstnice cu boli cronice, traind in izolare si
lipsuri, depresivii, cei avand crize emotionale (moartea partenerului, pierderea legaturilor
afective, internarea in unitati de asistenta), refuzul de adaptare. O forma particulara o
reprezinta batranii care pierd dorinta de a trai (sinuciderea tacuta). O.M.S. a stabilit in
1969, cauzele suicidului - in ordine: izolarea sociala, pierderea unui rol social, incetarea
activitatii profesionale, intreruperea unui mod de viata obisnuit (prin spitalizare de
exemplu), moartea partenerului conjugal, stari de sanatate fizica si mentala deficitara,
lipsuri materiale. Mai frecvent, sinuciderile se intalnesc la barbati.

STARILE CONFUZIONALE ACUTE

Se instaleaza mai mult sau mai putin brutal si altereaza global: constienta, comportamentul mintal si relational. Este o reactie acuta, dureaza ore sau zile, este reversibila
spontan sau terapeutic. Apar, de obicei, seara sau noaptea. in aparitia lor intervin:
- factori declansatori: boli cardiovasculare, metabolice (uremie, hiperglicemie etc), boli
infectioase, respiratorii sau urinare, boli cerebrale (accidente vasculare, traumatisme,
tumori etc). Mai intervin si cauze medicamentoase (iatrogene). De exemplu, dupa
administrarea de antidepresive, antiparkinsoniene, neuroleptice, se-dative, tranchilizante,
hipnotice, corticoizi, aminofilina etc; - factori psiho-sociali, care au fost deja prezentati
anterior.
Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament, aparuta in ore sau in zile.
Astfel apar obnubilarea (deplasare, concentrare, atentie), iluzii, halucinatii, dezorientare
etc
O grava dificultate diagnostica este dementa, insa starea confuzionala are un debut brutal,
evolueaza cu perioade de luciditate si este reversibila. Dementa debuteaza progresiv, iar
evolutia
este
ireversibila
si
tulburarea
este
de
obicei
globala.
in ce priveste atitudinea terapeutica fata de starile confuzionale, familia trebuie lamurita
cu rabdare asupra evolutiei si linistit, asupra riscului vital. Se va mentine permanent
dialogul cu bolnavul. Tratamentul vizeaza, in primul rand, cauzele si in secundar,
Simptomele. Se accepta divagatiile bolnavului, nu este contrazis, nu este imobilizat, nu
se lumineaza camera. Daca agitatia e mare si daca suntem convinsi ca in cauza nu este un
medicament, se administreaza un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau injectabil)
sau benzodiazepina (diazepam).

DEMENTELE
Sunt relativ frecvente la varstnici. Se caracterizeaza printr-o scadere
progresiva si ireversibila a activitatii psihice si prin modificari organice
cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotica). Evolutia
poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). Se
deosebesc
demente
senile
(degenerative),
demente
vasculare
(arterioscleroza) si demente mixte. Cauza cea mai frecventa este
degenerescenta primara a tesutului cerebral (boala Alzheimer), in 80% dintre
cazuri. Date mai noi apreciaza ca evolutia dementelor nu este totdeauna
ireversibila, ca exista si opriri in evolutie, chiar cazuri reversibile. De aceea
diagnosticul trebuie stabilit precoce. Verdictul de dementa senila este prea
grav
pentru
a
fi
stabilit
in
graba.
Diagnosticul
poate
fi
presupus
in
doua
situatii:
- degradarea accentuata, brutala, chiar de durata, a unui varstnic, pana atunci
activ,
declansata
de.
un
factor
favorizant;
- alterarea progresiva, in trepte a performantelor intelectuale.

in practica se observa frecvent tendinta de a eticheta ca dementa, tulburari

psihice de imbatranire, stari depresive sau stari confuzionale reversibile .. O
boala cu evolutie scurta si care nu progreseaza, exclude diagnosticul de
dementa. Trecutul bolnavului, care prezinta boli metabolice, hipertiroidie,
Tratamente cu droguri psihotrope, boli cardiovasculare, renale, carente
vitaminice etc, de asemenea pot exclude dementa. Cea mai grava confuzie
este cea cu starile pseudodementiale (depresia, confuzia acuta si starile
delirante). Tulburarile globale de memorie, de orientare in timp si spatiu,
tulburarile
de
exprimare
si
intelegere,
de
limbaj,
recunoastere, comportament, judecata si atentie, cu evolutie lenta, pledeaza
pentru dementa. Dupa cum s-a mentionat, se deosebesc demente senile,
degenerative, (boala Alzheiner), care poate fi presenila (inainte de 65 de ani)
si senila (dupa 65 de ani) si demente vasculare (ischemice), mai putin
frecvente (1 la 3). Formele combinate sunt formele mixte.
Tratamentul apartine psihiatriei. Nu se administreaza medicamente timp
indelungat. In schimb grija pentru mediul ambiant si exercitiile intelectuale
care
mai
sunt
posibile,
sunt
obligatorii.
Psihiatria moderna integreaza familia in Tratamentul bolilor psihice si chiar
a dementei. Numai in acest mod se poate evita precipitarea deteriorarii.
Probleme grave ridica instabilitatea afectiva, insomnia, dromomania, refuzul
hranei si igienei corporale, incontinenta urinara. O atentie speciala trebuie
acordata fumatului si manevrarii gazelor. Frecvent, la aceasta categorie de
bolnavi, apare supiciunea ca li s-au furat unele lucruri. Aceasta provine din
tulburarile
de
memorie
si
orientare.
ARTERIOSCLEROZA
CEREBRALA
DIFUZA
Se descriu tablouri clinice caracteristice, dupa acumularea leziunilor in
anumite zone ale creierului: pseudoneurastenia arteriosclerotica (cu semne
psihice numeroase si semne neurologice sterse), sindroame pseudobulbare
(lacunarismul cerebral), sindroame parkinsoniene arteriosclerotice si
demente arteriosclerotice. Aceste tulburari se datoreaza unor multiple
microleziuni (microramolismente), vasculo-cerebrale. Ele se instaleaza in
timp, insidios si sunt in general asimptomatice mult timp. Se datoreaza
hipertensiunii arteriale si arteriosclerozei, care se influenteaza reciproc.
Pseudoneurastenia arteriosclerotica este manifestarea clinica initiala a
insuficientei circulatorii cerebrale, rezultat al evolutiei arteriosclerozei.
Rareori apare inainte de 55 - 60 de ani. Simptomatologia este predominant
de ordin psihic. Astenia psihica si intelectuala domina in scena clinica.
Scade memoria, atentia si capacitatea de concentrare. Tulburarile de
memorie sunt instabile, trecatoare, apar brusc, mai ales cu ocazia unei
tensiuni psihice. Amintirea evenimentelor recente este prima alterata. Alt

semn frecvent este cefaleea, nu prea intensa, localizata frontal sau occipital,
care apare,
uneori, cu ocazia eforturilor fizice, dar mai ales intelectuale (gandirea
dureroasa). Tulburarile de somn, tulburarile afective (hiperemotivitatea),
iritabilitatea, depresia, ipohondria, parestezii, vertije, acufene, completeaza
tabloul. De asemenea, diminua reflexele, apar mici tremuraturi ale degetelor,
in sfarsit apar semne de ateroscleroza aortica, coronariana, retiniana, renala,
periferica
si
hipertensiunea
arteriala
sistolica.
Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. Apar o dubla hemipareza si
ic-tusuri repetate. Evolutia este constant progresiva. Tulburarile de vorbire
(monotona, taraganata), de deglutitie (refularea pe nas a alimentelor),
faciesul imobil, cu gura intredeschisa, cu scurgerea salivei, mersul rigid,
lent, cu pasi mici, rasul si plansul spasmodic apar in mod obisnuit.
Deteriorarea psihica este progresiva, apar tulburari sfincteriene, escare de
decubit si marasm. Bolnavul devine egocentric, rau si prezinta delir de
persecutie. Viata acestor batrani in sanul familiei este ideala, dar este foarte
dificila. Dementa arteriosclerotica a fost descrisa la referatul dementei.
ACCIDENTE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII
Reprezinta o complicatie a hipertensiunii arteriale si a arteriosclerozei cerebrale. Este un
accident frecvent la varstnic si reclama un diagnostic adeseori retrospectiv. Este relativ
benign, apare in jurul varstei de 70 de ani si se intalneste cam in 20% dintre accidentele
vasculare cerebrale. Reversibil intr-un interval de 24 de ore, are un prognostic imediat
bun, dar indepartat rezervat. Debuteaza brusc, este de obicei minor, fara pierdere de
cunostinta si dureaza cateva minute sau ore. De obicei, diagnosticul se pune pe anamneza
bolnavului, pe varsta si semnele de ateroscleroza cerebrala si sistemica. Afecteaza doua
teritorii
cerebrale:
carotidian
si
vertebro-bazilar.
- Cand afecteaza teritoriul carotidian, apare o amauroza fugace, o cecitate tranzitorie, o
hemipareza care prinde si semifata, si care dureaza minute sau ore.
- in varianta vertebro-bazilara, apare vertij, instabilitate in ortostatism sau mers, tulburari
de vedere, de vorbire, de deglutitie si chiar tulburari motorii si senzitive. Pot aparea crize
de cadere, ictus amnezic tranzitor, agitatie, dezorientare. Totul revine la normal in cateva
ore.
Ambele accidente apar prin ingustarea arterei, datorita unui aterom, prin ulcerare sau
trombozare. Gravitatea consta in repetare. O varianta este forma progresiva, catre
extensie. Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa
arteriosclerotica, sindromul pseudobulbar etc.
PARAPAREZA (PARAPLEGIA) SENILA
Se intalneste frecvent in practica geriatrica. Apare lent, progresiv, la un subiect varstnic,
cu astenie, adinamie, pana la impotenta functionala a membrelor inferioare. Aceasta poate

duce la aparitia sindromului de imobilizare. Cauzele specifice varstnicului sunt vasculare

(mielopatia vasculara) si degenerative, mai rar tumorale, traumatice etc.
Incidenta este mare, impotenta functionala este atribuita de catre bolnav si uneori chiar de
catre medic, la inceput, unui reumatism cronic.