Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Originea conceptului de audit este din latinescul audio, audire, audivi, auditum
care are semnificaia de a asculta. Procesul pe care l reprezint este de dat recent sub
aceast denumire fiind ns prezent n activitatea practic cu mult nainte chiar dac sub
alte denumiri.
Actuala accepiune a termenului de audit poate fi plasat din punct de vedere istoric n
perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, atunci cnd, pentru a
fi cotate la burs companiile americane tebuiau auditate de ctre auditori externi,
costurile acestor servicii fiind mari i sub presiunea recesiunii genernd un efort financiar
substanial.
Certificarea situaiilor financiare i verificarea conturilor contabile i a bilanului
contabil erau efectuate de ctre Cabinete de Audit Extern care erau independente i care
pentru a-i realiza atribuiile trebuiau s efectueze cteva operaiuni pregtitoare cum ar
fi:
-
inventarierea patrimoniului
care genera costuri ridicate ale auditrii. Pentru a diminua aceste costuri companiile au
nceput sa-i organizeze structuri proprii de audit intern care aveau ca sarcin principal
efectuarea lucrrilor pregtitoare certificrii astfel nct responsabilitile contractuale ale
prezent obiectivele auditului intern s-au deplasat spre identificarea principalelor riscuri
ale entitilor i evaluarea sistemelor de control i management ale acestora.
Activitatea de audit intern se desfoar pe baza unui cadru de referin
recunoscut la nivel global, care este adaptat permanent la modificrile contextuale i la
particularitile legislative ale fiecrei ri, pe baza regulilor specifice fiecrui domeniu de
activitate i avnd n vedere particularitile culturii organizaionale ale entitii auditate.
Dat fiind ritmul schimbarilor globale in profesia de auditor intern, in 2006
Consiliul de Administratie (Consiliul) Institutului Auditorilor Interni (IIA) a stabilit un
comitet international de coordonare si un grup de lucru pentru revizuirea Cadrului de
Practici Profesionale (PPF) si structura de norme IIA care insoteste procesele conexe.
Eforturile grupului de lucru s-au orientat asupra revizuirii sferei de cuprindere a Cadrului
si asupra cresterii transparentei si consecventei in procesele de elaborare, revizuire si
publicare a normelor. Rezultatul a fost un nou Cadru International de Practici
Profesionale (IPPF International Professional Practices Framework) si un Consiliu de
Practici Profesionale (PPC) restructurat. PPC coordoneaza aprobarea si publicarea
normelor IPPF, dupa cum se specifica in declaratia privind misiunea consiliului,
actualizata si aprobata de Consiliu in iunie 2007.
In general, un cadru reprezinta un model structural de integrare a unor cunostinte
si norme. In calitate de sistem coerent, un cadru faciliteaza dezvoltarea, interpretarea si
aplicarea consecventa a conceptelor, metodologiiloe si tehnicilor utile pentru o anumita
disciplina sau profesie. Scopul specific al IPPF este sa organizeze normele autorizate IIA
astfel incat acestea sa poata fi accesate usor si la timp, si sa intareasca, in acelasi timp,
pozitia IIA de organism de standardizare pentru profesia de audit intern la nivel global.
Prin inglobarea practicii curente de audit intern si prin posibilitatea de dezvoltare viitoare,
IPPF are rolul sa asiste practicienii si factorii interesati la nivel mondial, astfel incat
acestia sa reactioneze la piata in dezvoltare a serviciilor de audit intern de calitate
superioara.
In calitate de cadru conceptual care organizeaza normele promulgate de IIA, sfera
de cuprindere a IPPF a fost limitata, incluzand numai normele autorizate elaborate de
comitetele tehnice internationale IIA pe baza unor procese corespunzatoare obligatorii.
IIA prevede pentru profesionitii n auditul intern din ntreaga lume un cadru de
orientare, la nivel mondial, organizat n Cadrul International de Practici Profesionale
(IPPF) care cuprinde Norme obligatorii i Norme puternic recomandate (IIA, 2007).
Conformitatea cu principiile stabilite n Normele obligatorii este necesar i
esenial pentru practica profesional a auditului intern. Normele obligatorii sunt
dezvoltate n urma unui proces de promovare care include o perioad de expunere public
pentru prilor interesate. Cele trei elemente obligatorii ale IPPF sunt Definiia Auditului
Intern, Codul de etic i Standardele Internaionale pentru Practica Profesionala a
Auditului
Intern
(Standardele).
Normele puternic recomandate sunt aprobate de ctre IIA prin procese de aprobare
oficial i descriu practici pentru implementarea eficient a Definiiei Auditului Intern,
Codului de Etic i a Standardelor. Cele trei elemente puternic recomandate de IPPF sunt
Documentele de poziie, ndrumarele practice (modaliti practice de aplicare i Ghiduri
practice.
Auditorii interni sunt obligai s cunoasc i s respecte acest cadru de referin n
acest fel organizaiile i organismele de reglementare fiind asigurate de profesionalismul
auditorilor interni. Profesia nsi oblig la aceast cunoatere i respectare a lor, n caz
contrar auditorul fiind n afara profesiei cu toate consecinele pe care lipsa de
profesionalism le poate produce.
1.1.
si
metodica,
evalueaza si
imbunatateste
eficienta si eficacitatea
obiectivitate care precizeaz c auditul intern trebuie sa fie independent iar auditorii
interni trebuie sa-si desfoare activitatea cu obiectivitate.
Auditorii interni sunt independeni atunci cnd pot sa i exercite activitatea in
mod liber si obiectiv. Independenta permite auditorilor interni sa judece in mod imparial
si fr prejudeci, ceea ce este esenial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest
obiectiv este atins datorita poziiei lor in cadrul entitii si datorita obiectivitii lor.
Independena este descris n Standarde sub dou aspecte, i anume:
-
mediu mai puin deschis dect acela care permite o cooperare normal ntre auditor i
client . Totui, responsabilul auditului intern este cel care trebuie s emit o judecat n
acest sens, n funcie de circumstane.
Obiectivitate individual este asigurat dac auditorii interni au o atitudine
imparial i lipsit de prejudeci i evit conflictele de interese.
Obiectivitatea este definit ca o atitudine mental
de independen pe care
realizrii misiunilor;
comunicrii
obiectivitii.
Dac auditorii interni sunt nsrcinai s execute activiti care nu in de
activitatea de audit i care poate s le afecteze obiectivitatea, precum realizarea de
comparri cu datele de la bnci, responsabilul auditului intern trebuie s informeze
conducerea general i Consiliul c aceste activiti nu intr n sfera unei activiti de
asigurare de audit i n consecin nu vor exista la concluzii de audit.
n plus, atunci cnd auditul intern exercit responsabiliti operaionale, se
recomand s se acorde o vigilen deosebit i asigurarea obiectivitii auditorilor n
cazul n care se ntreprinde ulterior o misiune de asigurare n domeniul respectiv.
Obiectivitatea auditorilor interni este considerat a fi afectat atunci cnd acetia asigur
auditul unei activiti de care au fost responsabili n cursul anului precedent. Aceste
mprejurri trebuie s fie clar precizate n cursul difuzrii rezultatelor unui audit efectuat
ntr-un domeniu n care un auditor a exercitat responsabiliti operaionale.
Dac activitile ncredinate presupun exercitarea unei autoriti operaionale,
obiectivitatea auditului este considerat a fi afectat pentru activitatea respectiv .
Membrii personalului transferai sau numii temporar n cadrul serviciului de audit
intern nu trebuie s participe la auditarea activitii lor precedente, nainte de a lsa s
treac un interval de timp rezonabil (cel puin un an). Se consider, ntr-adevr, c astfel
de participri le afecteaz obiectivitatea i trebuie s se aib n vedere acest lucru n
cadrul supervizrii activitilor de audit i al difuzrii rezultatelor acestora.
Obiectivitatea auditorului intern nu este compromis atunci cnd acesta
recomand aplicarea unor norme de control pentru sistemele i procedurile de examinare
nainte ca acestea s fie implementate . n schimb, se consider c obiectivitatea
auditorului este afectat dac acesta concepe, aplic, redacteaz procedurile aferente sau
exploateaz astfel de sisteme.
Realizarea ocazional
entitatea
public
s-i
Funcia de consiliere
Consilierea reprezint activitatea desfurat de auditorii interni menit s aduc
plusvaloare i s mbunteasc administrarea entitii publice, gestiunea riscului i
controlul intern, fr ca auditorul intern s-i asume responsabiliti manageriale (OMFP
1702/2005).
Consilierea este funcie a auditului intern materializat n activiti ale auditorilor
interni care aduc plusvaloare entitii i are scopul de a crete calitatea actului
managerial, a managementul riscului i a controlului intern fr ca auditorii s i asume
responsabiliti manageriale. Activitatea de consiliere desfurat de auditorii intern
cuprinde urmtoarele tipuri de consiliere (Ghi, Popescu, 2006, p. 117):
Funcia de asigurare
de
management
al
riscurilor,
de
control
de
guvernan;
att
auditul
de regularitate ct i pe cel al
performanei.
Auditul intern de sistem furnizeaz o asigurare independent n privina
economicitii, eficacitii i
eficienei
controlate de conducere, adic n ce msur acestea se aliniaz bunelor practici care sunt
puse n aplicare corect si permanent.
fiabilitatea,
claritatea,
completitudinea,
oportunitatea
si
utilitatea
conceptele de audit managerial sau audit de gestiune sunt de preferat n locul noiunii de
audit operaional n care includ i evaluarea mecanismelor de control intern i chiar
testarea eficacitii acestora. Ali autori (Cosserat, 2000, p. 87) nu disting ntre cele trei
noiuni ntre care consider c nu exist deosebiri ele acoperind acelai coninut. Opinia
noastra este c auditul operaional este cel care testeaz eficiena i eficacitatea oricrei
activiti a organizaiei, inclusiv a controlului intern, cu condiia ca scopul urmrit de
testele de audit s fie furnizarea de informaii care s genereze decizii avand ca efect
cresterea eficacitii i eficienei organizaiei. Cu alte cuvinte auditul operaional se
refer la testarea eficacitii i eficienei tuturor componentelor organizaiei.
Auditul
functional
da
posibilitatea
unei
specializari
pe
functii
efectuate de entitate. n acest caz se verific dac acestea au fost realizate potrivit
cadrului legal.
Auditul de regularitate stabilete dac:
- sunt respectate deciziile sau politicile stabilite de management;
- operaiunile s-au derulat n conformitate cu manualele de proceduri;
- au fost respectate clauzele din contracte;
- au fost respectate reglementrile fiscale i alte restricii externe;
- informaiile coninute de documente sunt reale i exacte;
- a fost asigurat securitatea activelor patrimoniale;
- condiiile de munc sunt adecvate;
- nregistrrile financiare i contabile sunt conforme i respect prevederile legale;
- situaiile financiare sunt corect ntocmite i reflect realitatea;
- sistemul de control este funcional;
- exist riscuri asociate sistemelor de control i conducere.
locale.
deruleaza in cursul unui exercitiu bugetar un buget mai mare de 2.000.000.000 lei cu
scopul de a actiona in vederea cresterii eficientei activitatii de audit public intern.
Comitetul de audit intern cuprinde intre 5 si 7 membri, numiti de conducatorul institutiei
publice centrale, si are in componenta: (1) auditori interni cu experienta de minimum 5
ani, 2-3 persoane, (2) specialisti cu vechime de minimum 5 ani care activeaza in
domeniul specific de activitate al institutiei publice sau in domeniile-suport: financiarcontabilitate, resurse umane, juridic, sisteme informatice, 2-3 persoane si (3)
conducatorul compartimentului de audit public intern.
Auditorii interni din Comitetul de audit intern isi desfasoara activitatea in alte
institutii publice care nu sunt subordonate, aflate in coordonarea sau sub autoritatea
institutiei publice in cauza si specialistii din Comitetul de audit isi desfasoara activitatea
in cadrul institutiei publice centrale dar nu ocupa functii de conducere.
Comitetul de audit intern este condus de un presedinte, ales cu majoritate simpla
de voturi dintre membrii comitetului, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit o
singura data; conducatorul compartimentului de audit public intern nu poate indeplini
functia de presedinte. Regulamentul de organizare si functionare a comitetului de audit
intern este aprobat de plenul acestuia, cu o majoritate simpla din voturi.
Secretariatul tehnic al comitetului de audit intern este asigurat de compartimentul
de audit public intern din cadrul institutiei publice centrale.
La cererea conducatorului institutiei publice centrale, presedintele comitetului de
audit intern va participa la sedintele managementului la varf, pentru a exprima opinia
comitetului cu privire la problemele supuse dezbaterii.
Principalele atributii ale Comitetului de audit intern sunt urmatoarele (art. 10 din
Legea 672/2002):
a) dezbate si avizeaza planul multianual si planul anual pentru activitatea de audit
public intern;
b) analizeaza si emite o opinie asupra recomandarilor formulate de auditorii
interni, inclusiv asupra celor care nu au fost acceptate de conducatorul institutiei publice
centrale;
c) avizeaza Carta auditului public intern;
d) examineaza sesizarile referitoare la nerespectarea Codului privind conduita
etica a auditorului intern si propune conducatorului institutiei publice centrale masurile
necesare;
e) analizeaza si avizeaza Raportul anual al activitatii de audit public intern;
f) avizeaza acordurile de cooperare cu alte institutii publice privind exercitarea
activitatii de audit public intern.
audit public
intern
ale
Publice,
prin
UCAAPI,
pe
baza
unui
protocol
de
colaborare.
Ori de cate ori in efectuarea auditului public intern sunt necesare cunostinte de
stricta specialitate, conducatorul compartimentului de audit public intern poate decide
asupra oportunitatii contractarii de servicii de expertiza/consultanta din afara entitatii
publice.
La sfarsitul fiecarei misiuni de audit public intern auditorii interni elaboreaza un
proiect de raport de audit public intern care reflecta cadrul general, obiectivele,
constatarile, concluziile si recomandarile. Raportul de audit public intern este insotit de
documente justificative.
Proiectul raportului de audit public intern se transmite la structura auditata;
aceasta poate comunica, in maximum 15 zile calendaristice de la primirea raportului,
punctele sale de vedere, care vor fi analizate de auditorii interni. In termen de 10 zile
calendaristice de la primirea punctelor de vedere, compartimentul de audit public intern
organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata, in cadrul careia se analizeaza
constatarile si concluziile, in vederea acceptarii recomandarilor formulate. Conducatorul
compartimentului de audit public intern transmite, dupa caz, raportul de audit public
intern finalizat, pentru analiza si avizare, impreuna cu rezultatele concilierii:
a) conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea;
b) numai conducatorului entitatii publice locale care isi asigura activitatea de
audit prin cooperare, pentru misiunile de audit public intern proprii, si nu informeaza alte
persoane fizice sau juridice, cu exceptia celor prevazute de lege, despre date, fapte sau
situatii constatate cu ocazia desfasurarii misiunilor;
c) conducatorului institutiei publice mici.
Dupa avizare, recomandarile cuprinse in raportul de audit public intern sunt
comunicate structurii auditate. Structura auditata informeaza compartimentul de audit
public intern asupra modului de implementare a recomandarilor, incluzand un calendar al
acestora. Seful compartimentului de audit public intern informeaza UCAAPI sau organul
ierarhic superior, dupa caz, despre recomandarile care nu au fost avizate; aceste
recomandari vor fi insotite de documentatia de sustinere.
Compartimentul de audit public intern verifica si raporteaza UCAAPI sau
organului ierarhic superior, dupa caz, asupra progreselor inregistrate in implementarea
recomandarilor.
identificarea
principalelor
elemente
ale
contextului
instituional
f) clasarea riscurilor, pe baza punctajelor totale obinute anterior, n: risc mic, risc
mediu, risc mare;
g) ierarhizarea/operaiunilor activitilor ce urmeaz a fi auditate, respectiv
elaborarea tabelului puncte tari i puncte slabe. Tabelul punctelor tari i punctelor slabe
prezint sintetic rezultatul evalurii fiecrei activiti/operaiuni/teme analizate i permite
ierarhizarea riscurilor n scopul orientrii activitii de audit public intern, respectiv
stabilirea tematicii n detaliu. Tabelul prezint n partea stng rezultatele analizei
riscurilor (domeniile/obiectele auditabile, obiectivele specifice, riscuri, indicatori i
indici), iar n partea dreapt opinia i comentariile auditorului intern.
P06 Elaborarea tematicii n detaliu a misiunii de audit public intern
Tematica n detaliu cuprinde totalitatea domeniilor/obiectelor de auditat selectate
(obiectivele de ndeplinit), este semnat de eful compartimentului de audit public intern
i adus la cunotina principalilor responsabili ai entitii/structurii auditate n cadrul
edinei de deschidere.
Programul de audit public intern este un document intern de lucru al
compartimentului de audit public intern, care se ntocmete n baza tematicii detaliate.
Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliat aciunile concrete de efectuat necesare
atingerii obiectivului, precum i repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.
Programul de audit public intern are drept scopuri:
Nr.
crt.
Anul
elaborarii
2005
2005
Activitatea juridica
2006
Activitatea IT
2006
Activitatea financiar-contabila
2007
Activitatea de management
2007
2010
2010
si taxelor locale
insoteste procesele conexe. Eforturile grupului de lucru s-au orientat asupra revizuirii
sferei de cuprindere a Cadrului si asupra cresterii transparentei si consecventei in
procesele de elaborare, revizuire si publicare a normelor. Rezultatul a fost un nou Cadru
International de Practici Profesionale (IPPF) si un Consiliu de Practici Profesionale
(PPC) restructurat. PPC coordoneaza aprobarea si publicarea normelor IPPF, dupa cum
se specifica in declaratia privind misiunea consiliului, actualizata si aprobata de Consiliu
in iunie 2007.
In general, un cadru reprezinta un model structural de integrare a unor cunostinte
si norme. In calitate de sistem coerent, un cadru faciliteaza dezvoltarea, interpretarea si
aplicarea consecventa a conceptelor, metodologiiloe si tehnicilor utile pentru o anumita
disciplina sau profesie. Scopul specific al IPPF este sa organizeze normele autorizate IIA
astfel incat acestea sa poata fi accesate usor si la timp, si sa intareasca, in acelasi timp,
pozitia IIA de organism de standardizare pentru profesia de audit intern la nivel global.
Prin inglobarea practicii curente de audit intern si prin posibilitatea de dezvoltare viitoare,
IPPF are rolul sa asiste practicienii si factorii interesati la nivel mondial, astfel incat
acestia sa reactioneze la piata in dezvoltare a serviciilor de audit intern de calitate
superioara.
In calitate de cadru conceptual care organizeaza normele promulgate de IIA, sfera
de cuprindere a IPPF a fost limitata, incluzand numai normele autorizate elaborate de
comitetele tehnice internationale IIA pe baza unor procese corespunzatoare obligatorii.
Normele autorizate cuprind doua categorii:
Norme obligatorii.
Conformitatea este necesara iar normele sunt elaborate pe baza unor procese
obligatorii, care include expunerea unour puncte de vedere din partea publicului.
Conformitatea cu principiile stabilite in normele obligatorii este esentiala pentru practica
profesionala a auditului intern. Normele obligatorii includ: (1) Definitia auditului intern,
(2) Codul de etica, si (3) Standardele.
Norme puternic recomandate.
Conformitatea este puternic recomandata, iar normele sunt avizate de IIA. Descrie
practicile pentru implementarea eficace a Definitiei auditului intern, Codului de etica si
al Standardelor Internationale
pentru
Practica
Profesionala
Auditului
sau al unui sector de activitate; tipuri specifice de misiuni; si aspecte legale sau
reglementare.
6. Ghidurile practice
Ghidurile practice sunt ghiduri detaliate de realizare a activitatilor de audit inern.
Acestea includ procese si proceduri detaliate, precum instrumente si tehnici, programe, si
abordari pas-cu-pas, incluzand exemple de documente care trebuie transmise
beneficiarului misiunii.
La nivel mondial, misiunile de audit intern se deruleaza n diferite medii si n
cadrul unor organizatii care difera din punct de vedere al scopului, marimii, complexitatii
si structurii. Aceste diferente pot afecta practica auditului intern n fiecare dintre aceste
medii. Prin urmare, implementarea IPPF
subliniata
prin
utilizarea
cuvantului
In Codul de etica (IIA, 2007, p.1) se afirma despre obiectivitate ca: Auditorii
interni manifesta cel mai nalt nivel de obiectivitate profesionala n colectarea, evaluarea
si comunicarea informatiilor cu privire la activitatea sau procesul aflate n curs de
examinare. Auditorii interni evalueaza n mod echilibrat toate circumstantele relevante,
fara a fi n mod nentemeiat influentati de propriile interese sau de alte persoane.
Obiectivitatea este o stare de spirit, o atitudine ce permite sa privim informatiile si
sa le examinam cu impartialitate, fara a fi influentati de parerile personale, interesele
personale sau aprecierile altora. Auditorii interni trebuie sa vada lucrurile asa cum sunt
ele, independente de fapte colaterale, si sa-si formeze propria parere (Ghita, Popescu,
2006, pg. 136).
Obiectivitatea profesionala pe parcursul desfasurarii misiunii face ca auditorii sa
fie credibili atunci cand isi prezinta colegilor sau managementului constatarile si
recomandarile.
Auditorii interni au obligatia de a se abtine de la auditarea unor procese sau
activitati in care au un interes personal si care, astfel, le poate afecta obiectivitatea.
In practica, se impune ca auditorii interni sa faca dovada obiectivitatii si
impartialitatii lor in intreaga activitate si, in mod deosebit, in etapa de redactare a
rapoartelor, de formulare cu corectitudine si onestitate a constatarilor si a recomandarilor
reiesite din evaluarea entitatii auditate. Obiectivitatea lor trebuie sa se bazeze exclusiv pe
dovezile de audit obtinute in conformitate cu metodologia specifica.
In Standardele de atribuire problema obiectivitatii este tratata de Standardul 1120
Obiectivitate individual, astfel: auditorii interni trebuie s aib o atitudine imparial i
lipsit de prejudeci i s evite conflictele de interese iar in MPA 1120-1 Obiectivitate
individual se recomand auditorilor interni s in cont de urmtoarele sugestii pentru ai aprecia gradul de obiectivitate:
1. obiectivitatea este o atitudine mental de independen pe care auditorii trebuie
s o menin n realizarea misiunilor lor. Auditorii interni nu trebuie s-i subordoneze
propria judecat, n ceea ce privete auditul, judecii altor persoane.
2. obiectivitatea cere ca auditorii interni s-i realizeze misiunile astfel nct
acetia s aib ntr-adevr ncredere n rezultatul muncii lor i s nu existe nici un
informatii fara aprobarea corespunzatoare, dect n cazul n care exista obligatii legale
sau profesionale n acest sens.
Membrii echipei de audit primesc in timpul misiunilor pe care le desfasoara
informatii despre activitati si procese dar, nu de putine ori, si despre persoane. Auditorii
trebuie sa pastreze pentru sine informatiile pe care le primesc in cadrul activitatilor
desfasurate cu exceptia cazurilor in care exista o cerinta profesionala sau legala pentru
comunicarea informatiilor detinute.
De asemenea, este obligatoriu ca informatiile confidentiale obtinute in cursul
desfasurarii misiunilor de audit sa nu fie folosite in interes personal de catre auditori.
Limitele confidentialitatii sunt stabilite de experienta practica sau daca sunt cazuri
complexe in care auditorul nu poate decide singur atunci trebuie sa apeleze la sprijinul
sefului structurii de audit intern.
Confidentialitatea presupune ca auditorii interni sa trateze cu grija securitatea
documentelor colectate si mai ales a celor cu continut negativ care nu trebuie puse la
dispozitia altor persoane decat cele implicate in procesele si activitatile auditate.
Competenta
In Codul de etica competenta inseamna ca : auditorii interni aplica cunostintele,
abilitatile si experienta necesare n furnizarea serviciilor de audit intern.
Auditorii interni trebuie sa se comporte profesional si sa aplice standardele, in
litera si sensul lor, in cadrul misiunilor desfasurate. De asemenea, membrii echipei de
audit trebuie sa aplice cunostintele, experienta si priceperea dobandita in comun, pentru a
se achita de indatoririle ce le revin. Auditorii interni trebuie sa cunoasca standardele si
normele profesionale si sa nu accepte misiuni pentru care nu au competenta necesara.
Ocupatia de auditor intern in organizatiile publice este descrisa in Standardul
ocupational Auditor intern in sectorul public (CNFPA, 2010) elaborat si aprobat in
15.04.2010.
In conformitate cu acest Standard ocupational auditorul intern n sectorul public
este persoana competent pentru efectuarea misiunilor de audit intern n entitile
publice.
Auditorul intern n sectorul public trebuie s aib studii superioare absolvite cu o
diplom recunoscut de autoritatea competent n domeniu.
a. Nu iau parte la activitati si nu stabilesc relatii personale care pot afecta sau se
presupune ca afecteaza exprimarea unei opinii independente. Acestea includ activitatile
sau relatiile personale care pot fi n conflict cu interesele organizatiei.
b. Nu accepta nimic care poate afecta sau se presupune ca afecteaza judecata lor
profesionala.
c. Comunica toate elementele semnificative de care au cunostinta si care, daca nu
ar fi facute cunoscute, ar putea prejudicia calitatea rapoartelor privind activitatile aflate
sub observatie.
3. Confidenialiate conform careia auditorii interni:
a. Manifesta prudenta n utilizarea informatiilor obtinute n timpul exercitarii
sarcinilor de serviciu.
b. Nu utilizeaza informatii n scopul obtinerii unor beneficii personale sau n orice
alt mod care ar fi contrar legii sau n detrimentul obiectivelor legitime sau etice ale
organizatiei.
4. Competen conform careia auditorii interni:
a. Se implica doar n acele misiuni pentru care au cunostintele, competentele si
experienta necesare.
b. Presteaza servicii de audit intern conform Standardelor de Practica Profesionala
a Auditului Intern.
c. si mbunatatesc n mod continuu competentele, eficacitatea si calitatea
serviciilor.
de
Calificare
vizeaza
caracteristicile
organizatiilor
si
ale
adresa independentei trebuie gestionate la nivelul fiecarui auditor intern, misiuni, functii
si organizatii.
Obiectivitatea este o atitudine mentala impartiala, care permite auditorilor
interni sa realizeze misiunile astfel incat sa poata privi cu incredere produsul muncii lor
si sa nu fie nevoiti sa faca nici un compromis cu privire la calitate. Obiectivitatea
presupune ca auditorii interni sa nu se lase influentati de alte persoane in ceea ce
priveste aprecierea lor profesionala in legatura cu aspectele de audit. Amenintarile la
adresa obiectivitatii trebuie gestionate la nivelul fiecarui auditor intern, misiuni, functii
si organizatii.
Standardul 1200 Atentia acordata competentei si obligatiilor profesionale
Misiunile de audit trebuie efectuate cu competenta si constiinciozitate
profesionala.
Auditorii interni trebuie sa detina cunostintele, abilitatile si celelalte competente
necesare exercitarii responsabilitatilor lor individuale. Functia de audit intern n mod
colectiv trebuie sa detina sau sa dobndeasca cunostintele, abilitatile si celelalte
competente necesare exercitarii responsabilitatilor sale.
Auditorii interni trebuie sa si exercite activitatea cu constiinciozitatea si
priceperea asteptate de la un auditor intern care da dovada de o logica si competenta
rezonabile. Constiinciozitatea profesionala nu implica infailibilitate.
Interpretare:
Cunostintele, abilitatile si celelalte competente reprezinta o unitate de sens colectiv care
se refera la competenta profesionala pe care auditorii interni trebuie sa o detina pentru
a-si indeplini responsabilitatile profesionale cu eficacitate. Auditorii interni sunt
incurajati sa-si demonstreze competenta prin obtinerea unor certificari si calificari
profesionale corespunzatoare, cum ar fi titulatura de auditor intern certificat sau alte
titulaturi oferite de Institutul Auditorilor Interni si alte organizatii profesionale
corespunzatoare.
Standardul 1300 Program de asigurarea si imbunatatire a calitatii.
Conducatorul executiv al auditului trebuie sa elaboreze si sa actualizeze un
program de asigurare si mbunatatire a calitatii care sa acopere toate aspectele activitatii
de audit intern.
Interpretare:
Un program de asigurare si mbunatatire a calitatii are rolul de a facilita
evaluarea activitatii de audit intern din punct de vedere al conformitatii acesteia cu
Definiia Auditului Intern si a Standardelor si evaluarea aplicarii Codului de Etica de
catre auditorii interni. Programul evalueaza, de asemenea, eficienta si eficacitatea
activitatii de audit intern si identifica oportunitatile de imbunatatire
3.2.2.2. Standardele de performanta
Standardele de Performanta descriu tipul activitatilor de audit intern si ofera
criterii calitative n functie de care sa fie evaluate rezultatele prestarii acestor servicii
(IIA, 2007, pp. 14-28).
Standardele de performanta (realizare) se compun din 7 standarde principale, si
anume:
Standardul 2000 Conducerea auditului intern
Conducatorul executiv al auditului trebuie sa dirijeze activitatea de audit intern n
mod eficace pentru a asigura crearea valorii adaugate n cadrul organizatiei.
Interpretare:
Activitatea de audit intern este gestionata in mod eficace atunci cand:
1. rezultatele activitatii de audit intern sunt conforme cu scopul si
responsabilitatile incluse in statutul auditului intern;
2. activitatea de audit intern este conforma cu Definiia Auditului Intern si
a Standardelor; si
3. persoanele care deruleaza activitatea de audit intern demonstreaza ca
respecta Codul de Etica si Standardele.
Rezolutia
privind
acceptarea
riscurilor
de
catre
management
Cnd conducatorul executiv al auditului considera ca conducerea superioara a
acceptat un nivel al riscului rezidual care poate fi inacceptabil pentru organizatie,
conducatorul executiv al auditului trebuie sa discute problema cu conducerea superioara.
Daca nu se ajunge la o decizie de comun acord cu privire la riscul rezidual, conducatorul
executiv al auditului trebuie sa raporteze problema consiliului pentru solutionare.
- disciplinar de organizatia profesionala din care face parte IIA, sau chiar prin
interzicerea practicarii profesiei sau a aderarii la orice alt IIA;
- administrativ de conducerea organizatiei prin afectarea salariului, a carierei
profesionale si chiar prin desfacerea contractului de munca.
In Romania, legislatia respecta standardele internationale in problemele legate de
angajarea, schimbarea din functia de auditor intern si numirea sefului Compartimentului
de Audit public intern, in sensul ca, pentru finalizarea tuturor acestor actiuni, entitatea
publica are nevoie de avizul UCAAPI din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
5. Managementul riscului
(Griffiths, 2006a, p.2). Apetitul pentru risc al organizatiei reprezinta (Mares et. al., 2007,
p. 368) termenul de comparatie folosit pentru a decide daca si in ce masura trebuie
implementate anumite sisteme de control. RBIA este o opinie oferita bordului de catre
comitetul de audit in cadrul guvernarii corporative. Acesta opinie este convenional
cunoscuta sub numele de "asigurare" si include posibilitatea de a indica de ce asigurarea
nu poate fi data n parte sau in totalitate.
Responsabilitatea departamentului de audit intern este de a ndeplini cerinele
managementului si
de a ndeplini cerinele
legislaiei.
Metodologia RBIA const din cele cinci roluri de baz ale auditului intern, care
acoper gestionarea riscului ntregii organizaii:
1. Oferirea de asigurare c procesele utilizate de management pentru a identifica
toate riscurile semnificative sunt eficiente ;
2. Oferirea de asigurri c riscurile sunt corect evaluate de conducere, n scopul
de a le acorda un nivel de prioritate ;
3. Evaluarea proceselor de gestionare a riscurilor, pentru a asigura ca rspunsul la
orice risc este adecvat i n conformitate cu politicile organizaiei;
4. Evaluarea raportarii riscurilor cheie de catre directori; si
5. Revizuirea gestionarii riscurilor cheie de ctre manageri pentru a se asigura ca
controalele au fost puse n funciune i sunt monitorizate.
RBIA se aplic pentru orice risc care amenin realizarea obiectivelor
organizaiei. Acestea vor include riscurile financiare, operaionale i strategice, interne
sau externe organizaiei.
Reglementarile legale pun in sarcina managementului responsabilitatea pentru:
1. Identificarea riscurilor existente;
2. Evaluarea riscurilor;
3. Asigurarea c exist un rspuns adecvat la toate riscurile;
4. Informarea consiliului cu privire la riscurile care sunt n afara unor niveluri
acceptabile; si
5. Asigurarea executivului organizaiei de monitorizarea sistemului de control
intern care aduce riscurile rmase la niveluri acceptabile.
sau un
alt rspuns adecvat, pentru a reduce aceast ameninare sau n cazul n care acest lucru nu
este posibil au intocmit si prezentat un raport catre bord;
- Riscurile inerente sunt nregistrate i evaluate ntr-un mod care le permite s
fie clasificate n ordinea de ameninare; si
- Bordul a aprobat un apetit de risc pentru organizaie astfel incat riscurile pot fi
uor identificate ca fiind sub nivelul sau peste nivelul apetitului pentru risc.
Nivelul probabilitatii
Descrierea situatiei
Rar
Putin probabil
Posibil
Probabil
Aproape sigur
Nivelul impactului
Descrierea situatiei
Nesemnificativ
Minor
Moderat
Major
Catastrofal
minim 1 la 25 (Tabel 5.3.). Managementul trebuie sa stabileasca apoi care este apetitul
pentru risc al organizatiei si sa-l traseze pe grila.
Descrierea situatiei
1-4
Acceptabil
5-8
Ridicat
9-12
Scazut
13-25
Inacceptabil
10
15
20
25
TOLERANTA
TOLERANTA
INACCEPTABIL
INACCEPTABIL
INACCEPTABIL
RIDICATA
SCAZUTA
12
16
20
ACCEPTABIL
TOLERANTA
TOLERANTA
INACCEPTABIL
INACCEPTABIL
RIDICATA
SCAZUTA
12
15
ACCEPTABIL
TOLERANTA
TOLERANTA
TOLERANTA
INACCEPTABIL
RIDICATA
SCAZUTA
SCAZUTA
10
ACCEPTABIL
ACCEPTABIL
TOLERANTA
TOLERANTA
TOLERANTA
RIDICATA
RIDICATA
SCAZUTA
ACCEPTABIL
ACCEPTABIL
ACCEPTABIL
ACCEPTABIL
TOLERANTA
RIDICATA
Guvernanta corporativa este un concept relativ nou care s-a impus dupa criza din
anii 1980 odata cu esecurile unor importante corporatii private. Analiza acestor esecuri a
fost facuta de catre Adrian Cadbury care a elaborat in anul 1992 Raportul Cadbury din
care rezulta ca falimentele acestor corporatii s-au datorat in principal problemelor majore
de organizare si functionare ale sistemului de control intern. Raportul arata ca
managementul nu a reusit sa evite aceste catastrofe iar in unele cazuri a chiar contribuit la
aparitia esecului. Acest Raport introduce in vocabularul organizational conceptul de
guvernanta corporativa care inseamna un proces de conducere al organizatiei privita ca
un sistem compus din subsisteme care lucreaza impreuna si condusa de o singura
structura de conducere recunoscuta.
Dupa Raportul Cadbury preocuparile pentru guvernanta corporativa au crescut
urmand si alte rapoarte pe aceeasi tema (Raportul Hampel 1998, Raportul Turbull 2001)
cat si implicarea unor organizatii internationale cum sunt Organizatia pentru Dezvoltare
si Cooperare Economica (OECD) sau Banca Mondiala.
In literatura de specialitate intalnim mai multe definitii date guvernantei
corporative, cum ar fi: proceduri i procese prin care o organizaie este condus i
controlat (ECGI, Raportul Cadbury) sau o combinaie de legi, regulamente i coduri
de conduit adoptate n mod voluntar, care asigur companiei posibilitatea de a atrage
capitalul financiar i uman necesar activitii sale i posibilitatea de a-i desfaur
activitatea n mod eficient astfel nct s-i asigure existena prin generarea de valoare pe
termen lung pentru acionarii si i societate n ansamblu (Banca Mondiala).
IIA defineste guvernarea ca fiind: Combinatia proceselor si structurilor
implementate de Consiliu n scopul informarii, directionarii, gestionarii si monitorizarii
activitatilor organizatiei catre atingerea obiectivelor sale (IIA, 2012, Glosar).
Din analiza acestor definitii putem intelege ca guvernanta este un tip de
comportament al managerilor de varf prin care se asigura protejarea intereselor partilor
interesate (stockholders) si atingerea obiectivelor stabilite. De asemenea, guvernanta
contine si modul in care o organizatie are implementat un sistem adecvat de control
intern. In opinia noastra, guvernanta corporativa este un pachet de responsabilitati si bune
practici ale managementului unei organizatii (Consiliul de Administratie, Directorii
Executivi) care ofera o directie strategica, asigurarea ca obiectivele vor fi atinse in
transparenta
informatiilor
si
(6)
responsabilitatile
conducerii
(Consiliului
de
administratie).
In iulie 2005 Trezoreria (Ministerul Finantelor) din Marea Britanie a elaborat un
Cod al Guvernantei pentru Institutiile Publice care clarifica unele probleme referitor la
responsabilitatile individuale ale ministrilor si functionarilor publici si formalizeaza
codurile obligatorii si consultative pentru guvernanta corporativa.
In Uniunea Europeana (UE) a fost adoptata Cartea verde Cadrul de guvernanta
corporativa. In acest document (CE, 2011, pp.2-3) se arata ca: Guvernana corporativ
este un mijloc de a stvili practica duntoare a viziunii pe termen scurt (short-termism),
precum i asumarea de riscuri excesive. Scopul acestei Cri verzi este de a evalua
eficacitatea actualului cadru de guvernan corporativ pentru ntreprinderile europene, n
lumina consideraiilor de mai sus. Guvernana corporativ este definit, n mod
tradiional, ca fiind sistemul prin care ntreprinderile sunt conduse i controlate i ca un
set de relaii ntre conducerea unei ntreprinderi, consiliul su de administraie, acionarii
si i celelalte pri interesate. Cadrul de guvernan corporativ pentru ntreprinderile
cotate din Uniunea European este o combinaie de legislaie i instrumente juridice
neobligatorii (soft law), care include recomandri i coduri de guvernan corporativ.
Dei codurile de guvernan corporativ sunt adoptate la nivel naional, Directiva
2006/46/CE promoveaz aplicarea lor solicitnd ntreprinderilor cotate s fac referin la
un cod n declaraia lor de guvernan corporativ i s raporteze cu privire la aplicarea
acestuia pe baza principiului aplic sau explic (comply or explain).
Pentru functionarea guvernantei corporative este necesar ca organizatiile sa
indeplineasca cateva conditii, si anume:
- sa implementeze un sistem de control intern eficient;
- sa se asigure de functionarea sistemului de control intern;
- managementul de varf (Consiliul de administratie) sa monitorizeze sistemul de
control intern;
- sa implementeze managementul riscului;
- sa dezvolte si sa asigure independenta functiei de audit intern;
- sa integreze auditul intern in evaluarea riscului;
referitor la
Bibliografie:
1.
Bucuresti.
2. Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), 2009, Standardele
Internaionale de Practic Profesional a Auditului Intern, [online] available at webpage,
http://www.aair.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=33&Itemid=57&la
ng=ro, downloaded at 5.03.2012.
3. Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), 2012, Statutul AAIR, [online]
available at webpage http://www.aair.ro/fisiere/statut_act_const/statut.pdf, downloaded at
02.04.2012.
4.
Boulescu, M., Ghi, M., Mare, V., 2001, Fundamentele auditului, Editura
Boulescu, M., Ghi, M., Mare, V., 2003, Controlul fiscal i auditul financiar-
Collins, L., Valin, G., 1996, Audit et control intern, Principes, Objectifs et
UE,
COM(2011)
164
final,
[online]
available
at
webpage
http://ec.europa.eu/internal_market/company/docs/modern/com2011-164_ro.pdf#page=2,
downloaded at 08.04.2012.
ocupationale,
[online]
available
at
webpage
Cosserat, G., W., 2000, Modern auditing, Editura John Wiley&sons, New York.
10. European Corporate Governance Institute (ECGI), Cadbury Report- Report of the
Committee on the Financial Aspects of Corporate Governance, [online] available at
webpage http://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf, downloaded at 09.04.2012.
11. Ghi, M., Mare, V., 2002, Auditul performanei finanelor publice, Editura
CECCAR, Bucureti.
12. Ghi, M., Sprncean, M., 2004, Auditul intern al instituiilor publice, Editura
Tribuna Economic, Bucureti.
13. Ghi, E., 2007, Internal public audit, Sitech Publishing House, Craiova.
14. Ghi, M., Auditul intern, 2005, Editura Economic, Bucureti.
15. Ghi, M., Sprncean, M., 2006, Auditul intern al instituiilor publice, Editura
Tribuna Economic, Bucureti.
16. Ghi, M., Nicolae, C., 2006, Ghid practic privind activitatea de achiziii
publice, elaborat de Unitatea Central pentru Armonizarea Auditului Public Intern,
Ministerul Finanelor Publice, Bucureti.
17. Ghita, M., Popescu, M., 2006, Auditul intern al institutiilor publice: teorie si
practica, Editura CECCAR, Bucuresti.
18. Gisberto-Chitu, A. si colectiv, 2005, Studii de caz privind auditul public intern,
Editura CECCAR, Bucuresti.
19. Gray, M., 2000, The audit process: principles, practice and cases, Editura
Business Press.
20. Griffiths, D., 2006, Risk Based Internal Auditing (RBIA). Three views on
Implementation,
[online]
available
at
webpage
http://www.internalaudit.biz/files/implementation/Implementing%20RBIA%20v1.1.pdf,
downloaded at 6.04.2012.
21. Griffiths, D., 2006a, Risk Based Internal Auditing (RBIA. An Introduction,
[online]
available
at
webpage
http://www.internalaudit.biz/files/introduction/Internalauditv2_0_3.pdf, downloaded at
6.04.2012.
22. Macarie, F., C., 2008, Auditul public intern-suport in procesul decizional,
RTSA, nr. 2(22)/2008, pp. 34-43.
23. Macarie, F., C., 2011, Consideraii privind starea actual i viitorul auditului
public intern n Romnia, Audit financiar, nr. 5-2011, pp. 26-32.
24. Mares, G. si colectiv, 2007, Practica auditului intern privind fondurile publice
nationale si ale Uniunii Europene, Editura Contaplus, Ploiesti.
25. Ministerul Finantelor Publice (MFP), 2012, Ghiduri practice pentru audit
public
intern,
[online]
available
at
webpage
de
l'audit
interne,
2011,
[online]
available
at
webpage
http://www.ifaci.com/Bibliotheque/Bibliotheque-en-ligne-telecharger-la-documentationprofessionnelle/Referentiel-international-de-l-audit-interne-149.html,
downloaded
at
03.04.2012.
27. Institut Franais de l'Audit et du Contrle Internes (IFACI), Pratice Advisory,
[online] available at webpage http://www.ifaci.com/Bibliotheque/Bibliotheque-en-lignetelecharger-la-documentation-professionnelle/Referentiel-international-de-l-auditinterne/modalites-pratiques-application-210.html , downloaded at 03.04.2012.
28. Oprean, I., Popa, I., E., Lenghel, R., D., 2007, Procedurile auditului i ale
controlului financiar, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
29. Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), 1994,
Performance management in government: performance measurement and results
oriented
Management,
Paris,
PUMA/OCSE,
[online]
available
at
webpage
of
Corporate
Governance,
[online]
http://www.ecgi.org/codes/documents/principles_en_final.pdf,
09.04.2012.
available
at
webpage
downloaded
at
31. Pollit, Ch., Bouckaert, G., 2004, Reforma managementului public. Analiza
comparata, Editura Epigraf, Chisinau.
32. Renard, J., 2002, Teoria i practica auditului intern, Ediia a IV-a, traducere din
limba francez realizat de Ministerul Finanelor Publice n cadrul unui proiect finanat
de PHARE, Bucureti.
33. The Institute of Internal Auditors (IIA), 2007, The International Professional
Practices
Framework
(IPPF),
[online]
available
at
webpage
at
webpage
http://www.theiia.org/guidance/standards-and-
43. *** OMFP nr. 768/2003 privind delegarea de competen a unor atribuii ale
UCAAPI n competena serviciilor de control i audit intern al DGFP judeene i a
municipiului Bucureti.
44. *** OMFP nr. 769/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a
numirii/destituirii efilor Compartimentelor de Audit public intern din entitile publice.
45. *** OMFP nr. 1.702/2005 pentru aprobarea normelor privind organizarea i
exercitarea activitii de consiliere, Monitorul Oficial al Romniei nr. 154/17.02.2006.
46.
www.auditnet.org
47.
www.iia.org.uk
48.
www.cafr.ro
49.
www.e-contabilitate.ro
50.
www.aair.ro
51.
www.eciia.org
52.
www.theiia.org
53.
www.ifaci.com