Elaborarea unui produs de PR

Sunet si imagine
Primele produse de relatii publice audio le
identificam in sunetele din trambite ale
garzilor regale sau imparatesti, acestea find
actiivitati curente in societatea umana
organizata din antichitate pana in epoca
moderna, producandu-se la sosirea regelui a
unori soli sau la alte evenimente solemne din
cadrul organizmelor de stat centralizate. Tot in
astfel de imprejurari avea un rol important
cronicul care facea anumite anunturi oficiale
solicitate de reprezentanti puterii. Iar la un alt
nivel, in straturile jos ale cetatii in special in
lumea rurala, diversele anunturi comunitare
erau facute de strigatorul asezarii. In lumea
crestina anunturile despre evenimentele
religioase cum sunt chemarea la spovedanie,
vecernie, mormantari, s-a realizat prin sunetul
clopotelor care suna diferit in functie de
activiteatea care se desfasoara.
Sub alt aspect, cel al comunicarii prin
expresivitatea imaginii si a culorii, avem chiar

exemple mai vechi: picturile lupestre, de pe

peretii pesterilor si groetlor din Spania, Franta
si Africa de nord unde stramosii nostrii
indepartati au imortalizat scene reprezentand
oameni si animale, extrem de sugestive
pentru cea ce insemnau acele vremuri
aurorele apoi picturile din mormintele
faraonilor, mozaicurile din palatele persane
ale greciei antice, din imperiul roman, scene
incitate si colorate pe vase sau pe alte obiecte
confectionate din bronz sau argint, toate
acestea find extrem de importante astazi
pentru a mai buna cunoastere a modurilor de
viata si a specificului comunitatilor umane din
acele epocii. Picturile si frescele renasterii ale
evului mediu crestin, pana in epoca moderna
contemporana, sunt de aseamenea de mare
importanta a elementelor de relatii publice.
Inca si astazi cercetatorii cauta ce a stat la
baza picturilor lui Michelagelo.
Fotografia
Odata cu evolutia artelor si a stiintei in
secolul al 19 lea s-a impus un nou produs de

relatii publice, fotografia o fotografie buna

este acea pe care presa o poate folosi si care
scoate in evidenta punctele tari ale
subiectului abordat. Fotografiile inspirate de
considerente de marketing sau relatii publice
au tendinta de a se concentra de un produs
spre a-i prezenta in detalii caracteresticile, in
timp ce ziarele si publicatiile periodice prefera
cadrele dinamice. In locul obositoarelor
planuri apropiate ale produsului in procesul de
relatii publice sunt de preferat costurile mai
mari ale unor sedinte foto in care topmodelele sunt fotografiate folosind produsele
respective.
In
general,
in
realizarea
fotografiilor indiferent ca acestea au drept
scop publicarea in presa sau sunt utilizate in
relatii publice trebuie evitate cliseele.
Fotografiile vorbesc mai bine majoritatii
publicului daca culoriile adoptate in cadrul
unor sedinte foto cu persoane fizice sau cu
manechine sunt de culoare deschisa, de
preferinta alb. Nici un ziar nu inchite genul de
fotografie de grup in care persoanele sunt
statice, incremenite, in genul clasei la

absolvire, acestea pentru ca prefera subiectii

surprinsi in timpul activitati lor cotidiene cand
postura respectiva este mai relevanta,
sugestiva pentru activitatiile organizatiiei.
Acest lucru este valabil si pentru fotografiilor
de tip portret. De asemenea, este mai potrivit
ca subiectul sa fie fotografiat in mediul in care
isi desfasoara activitatea. De exemplu
directorul general ale unor companii aeriene
sa fie fotografiat in coloana pilotiilor sau in
comandamentului unor vas maritim sa fie
fotografiat
pe
punctea
de
comanda.
Costumele in carouri si cravate cu modelele
complicate pot crea unele dificultati in
reproducearea culoriilor de acea trebuie pe
cat posibil evitate. Este pentru importanta in
realizarea unor fotografii bune alegearea
unghiului de fotografiere. Un fotograf bun
raspunde intodeauna nevoilor de comunicare
ale clientului si criteriilor, editorilor de
imagine
cand
este
vorba
de
presa.
Profesionalisti de acest timp inteleg foarte
bine importanta termenelor limita impunsa de

o redactie, si dispun de echipamentul necesar

pentru realizarea in timp util a comenzilor .
Lista de verificare al fotografiei
Exista cateva puncte care trebuiesc
obligatoriu respectate atunci cand ne
propunem sa utilizam fotografii in domeniu
presei si in elaborarea unui produs de relatii
publice. Vom enumera acestea mai jos, este
nevoie intodeauna de o scurta explicatie
scrisa pe spatele ficarui fotografii; trebuie sa
tinem o evidenta a diverselor fotografii si
pastrarea codului comenzii pentru a facilitata
viitoare alte comenzi daca acest lucru este
necesar. Este necesara amenajarea unor
spatiu special pentru depozitarea filmelor albnegru si color. Fotografiile tiparite color sunt
din ce in ce mai bune daca se tine cont de
calitatea hartiei pe care urmeaza a fi
imprimate. Dimensiunile optime pentru o
fotografie portret este de 12,5 cm latime si 10
cm inaltime, existand posibilitatea utilizarii in
cadrul unor publicatii speciiale sau in cadrul
unor relatii publice si a unor fotografii mai

mari de 20.15- sau 25.20 cm. Pentru

conservarea bunei conditii a fotografiilor si a
firmelor se vor folosi dupa caz plicuri intarite
de carton si cutii speciale pentru filme,
evidandu-se indoirea lor. In situatia expedierii
fotografiilor si fimlero prin posta de asemenea
se vor folosii plicuri de carton, cutii si
ambalaje speciale. In situatiia in care
fotografiiile sunt comandate trebuie sa fim
atenti pentru ca fotograful detine dreptul de
autor si nu le cedeaza decat contra cost.
Importanta aparitiilor la radio si T.V.:
Radioul si T.V. ne-au transformat in ultimi 60
de ani complet stilul de viata, adica a
schimbat in mod definitive caile pe care
obtinem informatii si mechanizmele de
generare a oportunitatii publice.Pe de alta
parte a influentat ireversibil natura educatiei
tinerilor si in plan negativ, a ucis arta
conversatiiei. Comoditatea receptarii unor
informatii pe calea undelor radio sau a
emisiunelor
TV
determina
publicarea
ascultatoriilor sa stea pasivi in fotolii, prea rar

publica participand la programelor de stiri si

la jurnalelor de activitati. Cu toate acestea,
mii de oameni de afaceri, numerosi lideri al
grupurilor de presiune, specialist in colectarea
de fonduri traiesc toata viata cu impresia ca
radioul si TV, sunt exclusiv pentru cei Mari
si nu se implica. Unii dintre ei multimindu se
sa semneze din cand in cand cate o rubrica
scurta dintr un ziar local, adica inca nu sunt
sincronizati cu aceste mijloace. TV si radioul
sunt medii de comunicare in masa aflate
permanent in cautarea divertismentului. In
functie de abilitatea de a se folosii de acestea
aproape oricine poate sa le utilizeze ca
instrumente rentabile in cresterea unor
afaceri sau in mortea afacaerii, dar, in
viziunea noastra de comunicatori radioul si TV
constituie instrumente fiabile de relatii
publice, pentru specialisti in marketing,
radioul si TV sunt medii de comunicare optime
pentru difuzearea reclamelor. Reclama radio
este mai usor de realizat si prin urmare
implica costuri mai mici, in schimb, reclama
de TV, este incredibil de scumpa, deoarece

implica costuri mai mari. De exemplu pretul

unui minut de reclama la un post de TV in
anglia costa cca. 250 000 de lire.
Audio,
video,
comunicatele
de
presa:
constituie produsele cele mai curente ale
specialistilor in domeniu relatilor publice, o
foarte buna solutie a constituit conceperea
acestora de catre companeie si distribuirea
ulterioara a posturilor de radio si TV, dar in
aceasta situiatie materialul acestora trebuie
sa respecte standara de calitate ale
programelor, posturilor respective. Exista si
posibilitatea ca o companie sa furnizeze
materialul brut unor posturi de radio si TV,
acestea
sa
pregateasca
comunicatele
respective, percepand taxe separat pentru
prelucrearea materialului si pentru difuzare. Si
aici ne intalnim cu aceasi situatie legata de
costurile necesare ale realizarii: audio
communicate sunt mai ieftine si mai usor de
realizat, in timp ce video- comunicatele de
presa sunt mai costisitoare, propunand costuri
mai ridicate.

Realizarea interviurilor radiofonice:

Techincile interviurilor radiofonice sunt in
pricipiu aceleasi cu care se folosesc in
interviurile de TV, cu unele mici dificultati,
prima faza o reprezinta pregatirea. In acasta
faza conteaza deciziea cea ce urmeaza a fi
intervievat de acepta invitatia si criteriile
enuntate de catre realizatori. Realizatorul
trebuie sa se rezume la 2 sau 3 idei principale
si la alte cateva secundare pentru a nu
labarta formatul emisiunii. Elementele de
naratiune si cuvintele de spirit sunt foarte
importante in captarea interesului publicului
auditor. De regula se recurge la o istorioara, la
o parabola, la o scurta poveste de success
sau la utilizarea dialogurilor cu situatii
apropiate de sensul ideiilor de baza ale
interviului.
Cum
se
realizeaza
radiofonice si de TV?

interviurile

In timp ce ascultatorul de radio trebuie sa isi

reprezinte in minte imaginile reprezentate de
vorbitor, telespectatorii se asteapta sa vada

tot timpul imaginii despre cea ce li se

spune ;pe de alta parte, miezul oral al
expunerii televizate e insotit si de texte scrise
explicit despre subiectul sau in legatura cu
subiectul respectiv.
Studioul:
Studiourile de radio sunt mult mai mici decat
cele de TV; invitatii stau de regula la o masa
si vorbesc in microfonul in fata lor. In mod
surprinzator in studiorile de radiu vorbitorii se
simt mai confortabiil in comparative cu cele
de TV, deoarece luminile platourilor de filmare
aici nu actioneaza si ei se pot concentra
asupra mesajului pe care vor s ail tranzimta.
Sigur, dincolo de geamuri izolat fonic al
studioului de radio se desfasoara mai departe
animatia
technicienilor,care
insa
nu
influenteaza
cu
nimic
desfasurearea
convorbirii din studio.
Proba de voce: si la radio sin la TV,
invitatii fac proba de voce pentru un motiv
bine determinat, si anume:este bine sa

vorbeasca in aceeasi
parcursul interviului.

tonalitate

pe

tot

Comportamentul:in situatia interviurilor

de radio nu prea conteaza pozitia in care se
afla interlocutorii, dar conteaza ca din timbrul
vocii sa rezulte ca acestia sunt stapani pe
situatie, adica interlocutorii ar trebui sa
vorbeasca cat mai cat mail impede si
distinct.Aceasta pentru ca daca la televiziune
telespectatorii pot sa urmareasca miscarea
buzelor
si
gestica,
pentru
a
facilita
intelegerea, ascultatorul de radio este limitat
la ceea ce aude. Desi, in inregistrarile radio se
pot folosi cu eficienta unele notite, este
recomandabil ca hartiile sa nu fie fosnite,
deoarece se inregistreaza sunete neplacute.
Interviurile de TV beneficiaza de o gestica
bogata, dar presupun o mai mare grija a
interlocutorilor in ceea ce priveste tinuta,
adica pozitia fetei, a ochilor, gesturile
mainilor, umerilor, care daca sunt neglijente
impresioneaza
in
mod
neplacut
telespectatorii.

Sinceritate si entuziasm.
Acesta este punctual in care prestatia la radio
devine complicate , caci in fata microfonului
sinceritatea si entuziasmul sunt transmise
doar de infexiunile vocii, in timp ce in fata
camerelor de luat vederi este foarte usor de a
arata entuziasmul prin tonul vocii si expresia
facial.
Tipurile de interviu la radio si la
televiziune:
In mare , aceleasi categorii ale interviurilor de
televiziune se aplica si la radio, atata doar ca
pt. acestea din urma este nevoie de o atentie
speciala dat fiind faptul ca numai vocea poate
sa contureze specificul si naturaletea unui
interviu.
Avem urmatoarele tipuri de interviu:
1.interviul fata in fata: jurnalistul sau
realizatorul sta fata in fata cu intervievatul, de
regula asezati la masa sau intr-un alt mediu
ambiental potrivit pt. tema discutiei sau
subiectului abordat.

2.interviul de grup: si acest tip de interviu,

de regula sunt invitati sa participle mai multi
specialist dintr-un domeniu sau indivizi
implicate in subiectul respective care sunt de
accord sau nu unii cu altii, problema care se
pune pt. realizator fiind aceea de a capta
atentia
publicului
auditor
sau
telespectatorilor.In cazul interviurilor radio, de
grup, nu exista un rgizor ca la TV, care sa
indrepte camera asupra unui invitat anume,
care are privilegiul de a vorbi, fiecare
participant trebuie sa ia cuvantul la momentul
potrivit sis a fie cu o idee mai mai taios decat
ceilalti.Toate acestea solicita o disciplina mai
mare la interviurile radiofonice.
3.interviul duplex: acesta este sufficient de
problematic si la televiziune; ele presupun la
radio ca intervievatul sa fie total izolat de
journalist, care pune intrebarile si de oricine
altcineva.Intervievatul are astfel posibilitatea
de a se comporta ca si cum ar discuta la
telefon. Nefiind pregatite interviurile duplex
se pot transforma adesea intr-un cosmar,

dupa cum uneori din acestea pot rezulta

adevarate bombe de presa.
4.interviul prin telefon: telefonia le ofera
producatorilor emisiunilor de la radio/TV o
modalitate extreme de simpla de a intervieva
tot felul de oameni fara prea mare bataie de
cap, oriunde si in orice moment al zilei.Acesta
este sic el mai popular mijloc de a oferi
ascultatorilor si telespectatorilor ocazia de asi exprima parerea in cadrul unei emisiuni.
Folosit cu inteligenta interviul prin telefon
poate fi o buna modalitate d a transmite
mesaje de forta, marcata de o incontestabila
autenticitate. Marca specifica a acestui tip de
interviu este aceea ca intervievatul joaca pe
teren propriu, adica se afla in locul in care s-a
intamplat, se intampla sau urmeaza sa se
intample o actiune. Cel intervievat e bine ca
atunci
cand
se
afla
la
birou
sa-si
redirectioneze apelurile telefonice in alta
parte; daca este acasa, eventual, usile si
ferestrele ar trebui inchise pt. a se ezita
zgomotul de fond al traficului si orice alta

sursa de buruiaj tehnic. E de preferat ca

atunci cand se afla in emisie, intervievatul sa
nu aiba aparatul de radio si TV deschise,
deoarece se creaza efectul de microfonie.

Gramatica de televiziune si de
film

Emisiunea si filmul utilizeaza in comun

anumite conventii numite generic gramatica
audiovizualului.Saprecizam insa ca aceste
conventii nu sunt si reguli si, prin urmare,
practicienii domeniului incalca cu buna stiinta
aceste conventii, tocmai pt. a sublinia un
aspect sau altul din materialul pe care il
editeaza .
Dar chiar daca nu sunt regului aceste
conventii trebuiesc cunoscute.

Elemente de baza ale gramaticii de

televiziune:
1.Cadrul cinematografic sau de televiziune-se
refera la campul visual al camerei de luat
vederi, adica la ceea ce se poate vedea la un
moment dat prin obiectivul camerei si poate fi
inregistrat. In jurul acestei denumiri s-a
dezvoltat un bogat jargon professional
precum:ce se vede in cadru, a intra in cadru
sau a iesi din cadru.
2.Scena- reprezinta o unitate dramatica
compusa din unul sau mai multe cadre, o
scena se desfasoara de obicei intr-o perioada
continua de timp, in acelasi loc si implica
aceleasi personaje.
3.Secventaeste
o
unitate
dramatica
compusa din mai multe scene toate fiind
legate intre ele de momentul narativ sau
emotional pe care il ilustreaza.
4.Genul de program-aici se are in vedere
faptul ca programele de televiziune sunt
extreme de diverse sub aspectul categoriilor

pe care le reprezinta(filme documentare,filme

artistice,jocuri,concursuri,programe de stiri,
etc.).
5.Scena de programe-reprezinta o succesiune
de programe de genuri diferite dar fiecare cu
un format standard pt. a se distinge intre ele.
6.Serialul
reprezinta
o
productie
care
ilustreaza o poveste in foileton, de exemplu
istoria familiei (serialul Dallas), in care fiecare
episode incepe din locul in care s-a terminat
episodul anterior.
7.Interviurile si declaratiile-provenite de
regula in filmele documentare unde unii
experti explica si demonstreaza evenimente,
teorii, etc., dar trebuie tinut cont de faptul ca
intrebarile intervievatorului sunt eliminate la
editare.
8.Vox-pop (vocea poporului)-este un element
present in cadrul anumitor reportaje ,
documentare in care sunt incluse declaratiile
unor martori autori sau ale unor participant la
evenimentul reflectat in program. Tuturor

persoanelor implicate li se pune aceiasi

intebare iar raspunsurile acestora sunt editate
ulterior in cascada(unul dupa altul). Este o
modalitate de a arata care este curentul de
opinie despre o anumita tema aflata pe
agenda publica.Dar trebuie facuta precizarea
ca parerile exprimate nu pot fi echivalate cu
un sondaj de opinie publica care reda tendinta
majoritara a opiniei publice despre un anumit
subiect.
9.Itertextualitatea-se refera la referta la
relatiile intre diferite elemente ale mediului in
care este difuzata o emisiune cum ar fi pozitia
in grila si relatiile cu alte tipuri de emisiune de
acelasi fel. Un alt aspect se refera la faptul ca
participantii la un program de televiziune
cunoscuti din alte aparitii mass-media pot
aduce cu ei la un alt post de televiziune
imaginea rezultata din celelalte aparitii
publice ale lor.Publicitatea, un alt aspect, care
este intercalata intr-o emisiune indiferent de
ce profil ar avea emisiunea.
Incadraturile:

-daca luam ca unitate de referinta ecranul de

televizor sau cinema, incadraturile sau
planurile cinematografice se refera la
proportiile egale corpului uman care este
reprezentat pe ecran.
-din aceasta perspectiva are urmatoarele
incadraturi:
1.Plan general (intreg) in cadrul careia corpul
uman este reprezentat in intregime si putem
vedea si o parte din mediul care il inconjoara.
Din cauza faptului ca ecranul televizorului are
dimensiuni incluse, acest plan este mai ales
folosit in cinematografie.
2.Plan mediu in care personajele ocupa pe
ecran o suprafata aproximativ egala cu
mediul in care se afla.De regula corpul uman
este reprezentat de la brau pana la crestetul
capului astfel incat un personaj filmat in acest
tip de cadru are loc suficient pt. a gesticula si
pt. a face unele miscari dar nu foarte ample.
Planul mediu are o varianta cunoscuta si sub
denumirea de plan mediu apropiat pe care
corpul uman apare de la nivelul nivelul

pieptului pana in crestetul capului. Planul

mediu este planul specific dialogului intre
personaje fiind utilizat mai ales in filme un
dialog precum in telenovele.
3.Prim-planul in cadrul careia corpul uman
apare de la nivelul umerilor in sus. Este cel
mai folosit plan in jurnalele TV intrucat
concentreaza atentia telespectatorilor asupra
persoanei
care
livreaza
imaginea
si
informatiile publicului.
4. Gros planul in care corpul uman apare de la
nivelul barbiei pana unde crestetul capului
usor taiat, acesta concentrand atentia
telespectaroilor asupra traiilor personajului,
emotiilor. Acest plan arata bucuria, tristeatea,
intrucat legat fata umana ocupa aproape tot
ecranulsi putem vedea in detaliu reactiile
personajului. Este folosit adesea in cadrul
interviurilor de orice fel pentru a intarii
tensiunea dialogului si pentru a sugerea
telespectatorilor vinovatia sau nevinovatia
intervievatului intr o situatie anume. Atunci
cand avem interviuri cu persoane publice

acest plan este rar folosit fiind preferate

planul mediu si prim planul, acestea deoarece
in cultura occidentala spatiul din juriul unei
persoane pana la 60 cm de acesta este
considerat spatiu privat iar Gros planul ar
putea fi considerat ca o agresiune, invadare a
spatiului privat.
5.Planul detaliu care contine doare parti ale
corpului uman de exemplu doar ochiii, gura, o
mana, un picior. Este un plan de trecere de la
o segventa la alta. De la un punct de filmare
la altul. Este deosebite expresive oferind
telespectatorilor informatii interesante despre
subiectul abordat.
6. Planul american sau planul international
constituie incadrarea corpului uman de
deasupra genunchirol pana in crestetul
capului. Aceasta incadratura intermediara
intre planul general si cel mediu este utilizata
atunci cand se realizeaza transmisii directe
cuprinzand silueta reporterului care are
eficient pentru a cuprinde in spate cladirea in
fata carea face transmisia.

Precizare: daca nu ne mai raportam la corpul

uman.
7. Planul de ansamblu cel mai cuprinzator ca
infonatie dar este putin utilizat in TV, pentru
ca obiectele cuprinse se disting foarte greu.
De
acea
este
utilizat
fregvent
in
cinematografie. Exemplu de utilizare in TV:
localizarea unui accident de circulatie (in
curba sau in panta) in cadrul unui jurnal sau
stiri.
8. Planul general este mai restrans ca
cuprindere si contine de obicei nucleul dur al
informatiei vizuale. Conform exemplului
anterior planul general va arata intr un
accident de circulatie cum s au ciocnit
masinile, dar nu va permite localizarea
accidentului, adica imprejurarile cea ce se
face in planul de ansamblu.
Unghiurile de filmare
Se refera la directia si inaltimea de la care
ccamerele de luat vederi focalizeaza propriu
zis filmarea. In baza acestora vom avea:

1.
Unghiul normal de filmare. Conventia
de TV specifica faptul ca programele de
stiri, interviurile, documentarele si in
general programele non- functionale sunt
filmate la nivelul ochilor. Aceasta pozitie a
camerei este cunoscuta sub denumirea de
unghi normal.
2.
Filmarea in plonjee se produce atunci
cand camera video se afla deasupra
personajului iar acest mod de filmare
transmite telespectatorilor o anumita
superioritate asupra persoanei filmate sau
sugereaza
o
detasare
de
acesta.
Personajul
filmat
in
plonjee
este
minimalizat, adica strivit prin pozitia
unghiului de filmare.
3. Filmarea contra plonjee este situatia in
care camera video se afla sub nivelul
ochiilor personajelor, cea ce I confera
acestuia o importanta mult mai mare
decat are in realitate. I confera o anumita
prestanta si chiar o anumita maretie. Este
abordat mai ales in filmele cu subiect
istoric, o pozitie favorita personajelor fiind

aceea stare cand camera video se afla la

sol.