Discursul politic

Discusul electoral constituie principala modalitate prin care actorul politic poate
genera evenimente intr-o campanie electorala. O data lansat in spatiul concurential al
campaniei, discursul electoral parcurge o continua miscare de reorganizare si negociere
conform unei gramatici conventionale care include capitole allocate participantilor
protagonisti: candidatii, mass-media, clasa mediatica (personalitatile publice care
comenteaza evenimentul), electoratul si diferitele reprezentari ale acestuia. Cu alte cuvinte,
inainte chiar de a deveni discurs, exista deja institutia si practica discursului electoral.
Discursul este un mod de utilizare a limbii si a limbajelor (limbaje nonverbale,
limbaje specializate, diferite vocabulare) pe baza caruia un actor social prezinta
interlocutorilor sai o interpretare a unor fapte. In masura in care, utilizand o limba si anumite
limbaje, producem efecte asupra unor fapte. In masura in care, utilizand o limba si anumite
limbaje, producem efecte asupra interlocutorilor nostri directi si indirecti, putem spune ca
orice act de comunicare are o dimensiune discursive.
Elaborand un discurs, punem in circulatie anumite fapte si, in acelasi timp,
caracterizam faptele respective; ne atribuim noua si interlocutorilor nostril o pozitie in functie
de situatia in care ne aflam; indicam cat de mult ne implicam in actul de comunicare si cat de
importanta este pentru noi situatia in care comunicam. Prin discurs, redefinim situatia in care
evoluam.
Un discurs este politic atunci can evalueaza situatii de interes public. Ceea ce distinge
discursul politic de alte tipuri de discurs este in primul rand conventionalitatea sa: oricat de
originala ar fi conjuctura care declanseaza acest discurs, ea este imediat normalizata printrun comentariu corespunzator cu rangul institutiei si a celui care reprezinta institutia. Orice
discurs politic functioneaza pe baza unei argumentatii conventionale care justifica, pe de o
parte, rolul institutiei si, pe de alta parte, imaginea publica a celui care reprezinta institutia.
In al doilea rand, un discurs este politic atunci cand se autoevalueaza ca fiind
adevarat sau correct. Mai mult decat orice alt tip de discurs, cel politic comunica versiunea
corecta a unor fapte, precum si implicarea maxima a autorului in ceea ce priveste
veridicitatea continutului. Discursul politic comunica adevarul, ianaintea chiar a
continutului propriu-zis.
Material discursului politic provine din faptul ca actorul politic activeaza, in functie de
situatia de comunicare, anumite strategii de credibilitate menite a comunica adevarul. De ce
opinia publica ridiculizeaza sau condamna minciuna politica, iar actorii politici continua
promisiunile adesea fara acoperire? Probabil pentru ca politicianul are nevoie nu doar sa
afirme adevaruri, ci sis a fie perceput de catre electorat ca fiind persoana care spune adevarul
atat in situatia data, cat si adevarul in general, indifferent de situatie.
Prea preocupati sa-si construiasca credibilitatea, actorii politici promit prea mult sau
spun cu prea mare usurinta ceea ce vor oamenii sa auda. Pe de alta parte, regimul mediatic in
care actioneaza actorii politici, contribuie la dezvoltarea unor tehnici de credibilitate din ce in
ce mai sophisticate. Astfel, daca intr-o prima etapa discursul politic se intemeia pe adevar
pe baza de criterii ideologice, in epoca mediatizarii, politicienii beneficiaza de un intreg
dispozitiv tehnologic si scenic care produce imagini adevarate.

Discursul politic este si electoral atunci cand este generat de un eveniment

conventional (campania electorala) si este construit pe baza unor conventii de interactiune si
comunicare specifice.
Campanile electorale confera actorilor politici roluri discursive multiple inainte chiar
ca acestia sa se lanseze in competitie. Astfel, fiecare actor politic actioneaza simultan in
calitate de:
- candidat care detine puterea politica in timpul campaniei versus candidat situate in
opozitie
- contracandidat
- politician care dispune deja de o imagine publica alimentata de un trecut politic si de
o memorie colectiva
Participand la aceasta interactiune relativ pre-stabilita, la un spatiu de comunicare
conventional si, ca atareaparent inchis , candidatul isi poate construe in mod legitim o
identitate in conditii de publicitate.
Evenimentul conventional care este o campanie electorala distribuie nu numai rolurile,
ci si tipurile de resurse electorale de care pot benefiacia actorii politici. Potentialul acestor
resurse variaza in functie de caracteristicile sistemului politic, electoral si mediatic din fiecare
tara. Depinde de actorii politici cum vor utilize la nivelul discursului electoral:
- resursele electorale formale provenond din organizarea constitutionala si procedurala a
campaniei (avem in vedere o serie de prevederi constitutionale si legislative care
vizeaza eligibilitatea candidatilor, accesul la mass-media durata campaniei, finantarea,
rolul unor organizatii nonguvernamentale etc.);
- resursele electorale cumulate imaginea publica a candidatului bazat pe trecut si
familie politica, intreaga istorie discursive a candidatului;
- resursele electorale create pe baza actiunii in campania electorala a candidatului
(aceste resurse fie sunt depistate de catre candidat in conjuncture electorala, fie
constituie resurse date pe care respectivul le creeaza in favoarea sa).
Unele dintre resursele unui candidat sunt deopotriva formale, accumulate si create. De
pilda, electoratul este o resursa formala (electoratul ca interlocutor colectiv si institutie care
legitimeaza actiunea candidatului), o resursa acumulata (electoratul ca interlocutoru care
dispune deja de o imagine preelectorala a candidatului si implicit, de criterii de evaluare a
acestuia), precum si o resursa create (electoratul, un interlocutor care trebuie mentinut sau
dupa caz convertit).
Resursele electorale formale si accumulate atribuie candidatului o marja de putere care
poate fi perdanta sau performanta. De aceea, in timpul campaniei, un candidat are nevoie si de
alte resurse care sa mentina, sa suplimenteze sau sa anuleze marja de actiune electorala.
Rolurile discursive confera candidatului o identitate formala. Astfel, in fata
electoratului si a mass media, candidatul trebuie sa se lase investigat si, in acelasi timp, sa
se prezinte. In fata contracandidatilor, candidatul se lasa chestionat de acestia, si la randul sau,
ii poate interpela. Din acest punct de vedere, campania electorala este singura practica politica
care egaleaza conditiile discursive ale actorilor politici si care face posibila comunicarea
orizontala dintre acestia.
Rolul de candidat constituie numai in aparenta o pozitie de subordonare. In realitate,
acest rol confera politicianului dreptul de a simula pozitia celui care ia decizii politice.
Pornind de la aceasta reprezentatie, candidatul poate accede la decizia politica efectiva.

Intr-o campanie electorala, nu numai candidatii, ci si electoratul si mass-media

beneficiaza de roluri distinctive. Totusi, cata putere are electoratul, in conditiile in care , desi
el concentreaza atentia mass-media si a electoratului, posibilitatile sale de participare la
dezbaterea electorala sunt extreme de limitate?
Dincolo de faptul ca mandateaza liderii politici, electoratul legitimeaza organizarea
unui spatiu de comunicare electorala la care, paradoxal, el nu aprticipa in mod direct. Pe de
alta parte, depinde de politica de mediatizare si de sondare a opiniei cat de eficienta este
participarea electoratului la campania electorala chiar prin formulele de mediere.
Ca si in perioada dintre alegeri, pe parcursul campaniei electorale, mass-media asigura
circulatia informatiei politice si evalueaza evenimentul electoral in calitate de opinie publica
independenta. Spre deosebire insa de perioadele politice normale, mass-media abordeaza
acelasi subiect timp indelungat un timp a carui durata este stabilita prin conventie , astfel
incat mass-media va avea nevoie de un proiect de comunicare electorala. De regula, acest
proiect modifica grila canalului mediatic fara ca acesta din urma sa renunte la modelul de
comunicare consacrat (modelul care a propulsat canalul mediatic drept voce sau gen
mediatic).
Controversata problema a efectelor mass-media este relansata mai mult ca oricand in
timpul campaniilor electorale, cand mass-media trece drept o resursa atat pentru bublicul care
urmeaza sa voteze, cat si pentru candidatul care actioneaza in regim concurential. Din
perspective candidatilor, oferta mediatica inseamna, in primul rand, eleborarea unor ituatii
de mediatizare a candidatului. Din acest punct de vedere, candidatii se raporteaza la massmedia ca la o resursa formala. Pe de alta parte, pentru candidat, mass-media poate fi si o
resursa acumulata in masura in care candidatul dispune de un trecut mediatizat.
Nu este clar nc dac discursul politic propriu-zis a aprut odat cu afirmarea retoricii
sau odat cu inventarea politicii n sine, dei problema este fr ndoial, n mod ironic, una
caracteristic oricrui homo sapiens sapiens care se respect. i dac un homo faber ne-ar
vorbi de prima posibilitate, n timp ce un homo politicus i-ar respecta cu strictee Egoul,
gsindu-l n cea de a doua.
Ce trebuie s fac un discurs? Dac el i propune s-i conving pe toi, el e cu
siguran ratat. Dac i va propune s fie cea mai frumoas ncercare lingvistic rostit
vreodat, el va fi lamentabil ca i eficien. Iar dac nu-i propune nimic, este chiar posibil s
ias bine. (apud O. Henry)
"Trebuie s le vorbesc - ei nu gndesc ca mine - ei gndesc invers dect mine - eu va
trebui s m prefac, ntr-un fel, c gndesc la fel ca ei".
Nu este obligatoriu ca aceasta s fie secvena exact a raiona-mentului implicat, dar
elementele sale constitutive nu pot fi altele. Motivaia este arareori o uurin i o plcere
deosebit de a ine discursuri - cnd se ntmpl, oratorul este un caz special, cu mari anse de
a reui oricum. n rest, obiectivul oricrui orator improvizat este s pstreze atenia publicului
su printr-o disimulare a propriului interes pentru bunstarea general sau printr-o tactic
adoptat pe moment, n funcie de diferitele reacii ale asculttorilor. De aceea, discursurile
cele mai complicate i de aceea supuse celor mai multe studii sunt "cele fr public", unde
avantajul relaxrii aparente este devansat de absena feed-back-ului general, element crucial
n reglarea nivelului paratextual implicat. Exist i n acest sens unele posibiliti de
manipulare evidente, precum i altele subliminale. De exemplu, pentru discursul radiofonic,
ntrebrile, invocaiile i exclamaiile retorice sunt redundante, pentru c sunt realmente
adresate "nimnui", atta timp ct la un moment dat nu poate fi determinat un adversar

evident, iar aceste procedee au fost concepute cu precdere pentru confruntrile directe. n
schimb, este profitabil "tactica Churchill", care rezid n utilizarea, n acelai text, a multor
elemente sloganice - originale, evident - alctuindu-se o concentrare de fraze care rmn n
memorie asociate numelui celui ce le-a rostit.
O alt tactic util, mai ales n situaiile limit este aceea a "gentlmanului" - anume, a
oferi ascendentul moral unui inamic potenial, eventual celui care a nvins deja, mai nti cu
scopul de a te menine n lupt, prin realinierea argumentelor n aa fel nct s accepi
pierderea unei btlii, dar nu a rzboiului, apoi, pentru a schimba n mod subtil poziia fa de
admiratorii adversarului, n aa fel nct acesta s piard mult din sprijinul lor dac atac
imediat pe acelai subiect n faa cruia i se pare c a ctigat.
n campaniile electorale, limbajul ia forma discursurilor politice i a sloganurilor,
fiecare din acestea viznd ctigarea unei pri ct mai mari a electoratului; astfel, un procent
destul de mare din voturi se datorete calitilor oratorice ale candidatului i modalitii de
realizare a discursului.
n cartea "L`os moille", Pierre Dac afirm urmtoarele: "un discurs politic bun nu
trebuie s vorbeasc despre nimic, dar s lase impresia c vorbete despre toate". Ceea ce
intereseaz la un discurs politic nu este doar coninutul su, ci ntr-o mare msur i forma
care mbrac ideile.
Psihologia celor ce ascult. E un talent s tii s asculi - e mai mare talentul celor care
mai mult ascult dect vorbesc. Vechi de cnd lumea, obiceiul de a alege are la baz
aprecierea meritului aparent. Dintre toi punii, o puni alege evident mereu pe cel cu coada
mai frumoas, indiferent de calitile genetice cu adevrat importante pe care oricum nu le
poate verifica. Acest ritual s-a transferat n mod perfid n viaa politic. Coada punului este
discursul, orict de multe i de colorate artificii ar ataa un candidat campaniei sale.
Singurele efecte care detaeaz publicul general de aceste reguli sunt efectul de obinuin i
efectul de frond, pe care le vom trata separat, pentru c, ele indic participarea de mare finee
a structurii sociale moderne n chiar formarea ei.
Primul efect se manifest evident mai ales la publicul n vrst, ns regula nu are nimic de-a
face cu acest criteriu. Cu ct unei persoane i se supun ateniei mai multe argumente ntr-un
anumit domeniu - inevitabil ele se vor repeta - aceasta tinde s le acorde mai puin atenie i
s pstreze n mod rigid drept corect ultima secven care, la un moment dat, i-a atras atenia
n mod pozitiv. Este clar, aici, importana pe care o are originalitatea ntr-un discurs cu unele
anse.
Efectul de frond are n mod fatal o pondere mai mare n rndul tinerilor i, cu toate c
de regul nu are consecine negative (se traduce n refuzul de a vota), uneori se ndreapt n
proporii mari mpotriva a tot ceea ce pstreaz un parfum nvechit; totui el nu va fi prea des
un curent pozitiv "pentru" ceva - prin definiie, este un curent "contra".
Psihologia "adjectivului posesiv". O categorie aparte a discursului politic modern ntr-un stat democratic - este cea a "realegerii". Se refer, evident, la acea categorie de
personaje din arena politic, pentru care lupta este de a pstra i nu de a ctiga, printre care
nu sunt rare noiunile de "guvernul meu" sau "ministerul nostru", n opoziie cu "senatorii
votri" i "moiunile dumitale".
Avnd avantajul unor realizri deja mplinite i dezavantajul ratrilor mult mai
mediatizate, ca ntotdeauna, un potenial "reales" are de optat, cnd i construiete att
discursul, ct i publicul int, ntre a se luda sau a o lua de la capt. De exemplu, dac se
afl n faa unor oameni neutri politicianul i poate permite s rite o uoar laud de sine de

tipul "uite ce am fcut eu pentru ceilali" - ceea ce nu e tocmai etic din partea lui, ns adesea
se ntmpl ca acest punct s fie negativ, cci imediat ce apare un declanator (bnuial,
acuzaie) lauda provoac o reacie n lan dezastruoas.
Statul totalitar. Cel mai autentic discurs politic este cel dintr-un stat totalitar. n orice
stat relativ democratic, discursul este adesea nlocuit sau eclipsat de polemic. El rmne
"coada punului", dar, prin efectul de obinuin nu mai este un discriminant absolut. n statul
totalitar, ideea nu mai este efect pe termen scurt, de aceea, pierzndu-i caracterul electiv,
discursul devine propagandistic. Scopul oratorului nu este s reveleze, ci s acopere, s
motiveze publicul su s nchid ochii - s recunoatem, o sarcin mult mai dificil. Textul se
adreseaz tuturor, i, n plus, el este considerat ratat atunci cnd mcar un asculttor nu a fost
convins pe deplin, oarecum, sau mcar "fcut atent". Evident, un discurs, n aceast
configuraie, trebuie s conin destul entuziasm pentru a-i pacifica pe revoltai,
transformndu-i n mod natural n adepi i eroi ai "doctrinei", dar ndeajuns de puin
"doctrin" pentru a nu-i deranja pe pacifiti, care au un anumit prag de toleran fa de
lucrurile cu care sunt mpcai, dar nu de acord.
Discursul este cel mai frumos mod de a-i manipula pe oameni, atunci cnd eti
convins de la nceput i fr nici o ezitare c nu crezi un cuvnt din ce ai de gnd s spui.
"Dac se ntmpl s crezi cu adevrat c adevrul este acolo i c singura menire a
discursului este s-l prezinte ntr-o manier elegant, atunci fie eti orator, fie eti pierdut".
Comunicarea uman reprezint o strategie direct i eficient de influenare social a
comportamentului politic al indivizilor, prin impactul direct pe care l are asupra atitudinilor i
credinelor.
Mc. Guire consider c impactul persuasiv al comunicrii parcurge la nivelul contient
al individului 4 procese: atenia, nelegerea, acceptarea, reinerea i, n final, efectul se
observ n comportamentul politic al individului.
Exemplu: obiectivul discuiei candidatului politic pe un post radio sau TV este s
determine la asculttori un comportament de votare. Chiar dac receptorul este atent la
comunicare, impactul persuasiv este mic dac nu nelege argumentele sursei din cauz c
sunt prea complexe (eec de nelegere) sau dac nu accept concluziile candidatului (eec de
ateptare). Presupunem c auditoriul a fost convins, deci a acceptat mesajul electoral, dar dac
schimbarea atitudinal nu este durabil i de profunzime oamenii i schimb opinia indus
chiar nainte de ziua alegerilor.
Informaia primit implic un proces de prelucrare cognitiv, analiza critic a
mesajului, corelarea experienei anterioare a individului, referitoare la candidat, cu
argumentele coninute n mesaj. Calea indirect a procesrii informaiei din cadrul mesajului
persuasiv urmeaz un procedeu euristic, cel al credibilitii sursei.
Mesajul candidatului poate fi acceptat chiar i n lipsa unei motivaii logice dac
individul capt credibilitate i prezint atractivitate. Prin ncrederea acordat de alegtori i
totodat competena acestora, candidatul este investit cu credibilitate. Eficiena mesajului este
mai mare cu ct nivelul de educaie, statutul social, inteligena i competena profesional
atribuie candidatului vor crete. i, ca urmare a aprecierii acordate acestuia, mesajul va fi
considerat c deine informaii pertinente, adevrate.
O alt competen necesar este sinceritatea care se poate pune n eviden deoarece:
Comunic ceea ce tie;
Este dezinteresat fa de rezultatele demersului comunicativ;
Lipsete intenia de persuasiune;

 Apr o poziie opus propriului interes.

n funcie de informaiile pe care le deine despre candidat, nainte de a asculta mesajul
persuasiv (opiniile exprimate anterior, competena, trsturile de caracter) asociate cu situaia
din momentul discursului (lipsa de sinceritate) alegtorul i va construi o reprezentare a
candidatului de la care va atepta un anume un anume comportament politic. Eficacitatea
mesajului politic depinde de confirmarea sau nu a acestor ateptri.
Cnd candidatul este atractiv (aspect fizic, personalitate, charism, conduit)
schimbarea atitudinal a alegtorului este determinat de procesele de identificare cu sursa, pe
baza sentimentelor admirative pe care le ncearc, deoarece opinia este determinat de
sentimente.
Schimbarea comportamentului politic dac nu este integrat n sistemul de valori i
credine al alegtorului, fiind dependent de durata legturii afective stabilite ntre candidat i
alegtor, va putea fi oricnd revocat. Contactele directe sau prin mass-media fac s creasc
atractivitatea i durabilitatea relaiei.
Oamenii se las influenai de cei asemntori lor, avnd atitudini i comportamente
similare lor. Dar, se las influenai i de cei cu trsturi i comportamente diferite de ale lor,
n msura n care sunt cele pe care nu le au i ar dori s le aib (complementaritatea genernd
atractivitate).
Ceea ce convinge alegtorul de bunele intenii este chiar imaginea pe care o
proiecteaz, cu ct este mai dinamic cu att este mai convingtor. Comunic energie,
entuziasm, autoritate prin aspectul su propriu-zis, ct i prin stilul i viteza mai mare a
discursului. Dinamismul discursului va determina auditoriul s-l accepte ca fiind credibil.
Mesajul devine mai persuasiv dac se asociaz la receptor cu emoii pozitive. Este
posibil s devin eficient dac se asociaz cu emoii negative, prin inducerea fricii. Dac la
informaiile despre experiene concrete i strategiile de evitare se adaug argumente
emoionale asociate cu instruciuni exacte, complete despre evitarea situaiei dificile se va
obine drept efect modificarea comportamentelor indivizilor n sensul dorit, prin inducerea
fricii.
De exemplu: "Noi nu ne vindem ara!"
Ct de diferit trebuie s fie mesajul de opiniile alegtorilor pentru a putea convinge?
O surs foarte credibil determin schimbarea opiniilor alegtorilor chiar dac prezint
poziii diferite de ale receptorului.
Receptorul implicat emoional ntr-un anume tip de mesaj nu va putea fi schimbat n
comportamentul su chiar i de surs credibil.
S se prezinte argumente pro sau contra n discurs?
Aducnd numai argumente pro, autorul i apr discursul prin susinere, eliminnd situaiile
de contrazicere.
Aducnd att argumente pro i contra discursul se va apra prin respingere.
Papageorgis n 1961 susinea aprarea prin respingere a discursului, evitnd "efectul
tigrului de hrtie". Discursul n care se aduc numai argumente pro-atitudini alegtorului
ntrete atitudinea receptorului doar aparent, pentru c nu-l protejeaz pe individ de a face
fa unui discurs-atac ulterior cu argumente contra, pe care prima surs le-a evitat i, evident,
la care receptorul i va schimba atitudinea.
Este foarte important i calitatea mesajului, generat de noutate i validitatea
opiniilor sursei (elementele noi ale discursului s nu fie repetate prea des pentru a evita n
acest fel saturarea receptorului i a da un caracter plauzibil mesajului).

Mesajul ce susine atitudinile receptorului determin rspunsuri cognitive n favoarea

ideilor candidatului. Cnd auditoriul este supus unui mesaj contra-atitudinal i i se sugereaz
poziia pe care trebuie s o susin atrage creterea rezistenei la persuasiune i tendina de
pstrare a comportamentului iniial.
Auditoriul informat, prin mesaj, c atitudinile candidatului atractiv i credibil sunt
altele dect ale lui, va dezvolta un dezechilibru cognitiv care genereaz presiuni psihice ce
intr n contradicie cu credinele sale.
Cu ct calitatea argumentelor coninute de mesaj genereaz mai multe idei favorabile
(pozitive) la auditoriu, cu att efectul persuasiunii crete i schimbrile atitudinale i
comportamentale vor fi mai mari. De altfel, se poate ajunge la aspectul "malefic" al
persuasiunii: propaganda.
Un act ostensiv de comunicare reprezint un apel la atenia asculttorilor. Astfel,
auditorul are dreptul s cread c ceea ce li se comunic prin intermediul stimulului ostensiv
este relevant pentru ei, sau c cel puin emitorul consider asta. Receptorii nu doar sper c
mesajul este relevant, ci au ateptri precise legate de relevana mesajului. Comunicarea
ostensiv-inferenal implic faptul c emitorii comunic asculttorilor relevana stimulilor,
ceea ce nseamn c un act de comunicare ostensiv comunic o prezumie de relevan.
Conform aceleai teorii, un mesaj este relevant, i astfel procesat de un receptor, dac
i numai dac efortul depus de asculttor la procesarea mesajului este ct mai mic posibil.
Fiind un factor negativ, relevana unui mesaj este mai sczut atunci cnd efortul de procesare
este mai ridicat dect se ateapt asculttorul.
n lumina considerentelor teoretice prezentate, principiul relevanei poate fi definit
astfel: Orice act de comunicare ostensiv comunic prezumia propriei sale relevane
optime.4
Pentru a analiza efectele pe care le au discursurile politice asupra asculttorilor, am
folosit principiul relevanei i teoria comunicrii ostensiv-infereniale pentru urmtoarele
motive:
(1) Candidaii la preedinie trebuie s atrag atenia auditoriului asupra inteniilor lor
informative i acest lucru se realizeaz pe baza stimulilor ostensivi;
(2) Asculttorii se ateapt ca vorbitorii / candidaii s comunice numai informaii
relevante;
(3) Asculttorii se ateapt ca procesarea mesajelor s implice un nivel sczut de efort
i s duc la modificri importante ale mediului lor cognitiv, adic se fie relevante;
(4) Candidaii i folosesc discursurile ca stimuli ostensivi i astfel comunicarea devine
ostensiv-inferenial;
(5) Att vorbitorii, ct i asculttorii vor s obin o comunicare real; este adevrat c
politicienii ncearc s persuadeze, dar asta se leag de modul n care i structureaz
discursurile, nu de inteniile lor informative; candidaii nu vor s-i informeze asculttorii c
ncearc s le schimbe opiunile politice; persuasiunea poate fi considerat o intenie ascuns,
care totui este cunoscut n mod reciproc;
(6) Asculttori se ateapt ca uneori comunicarea s nu fie relevant, dar pot s ii
imagineze c mesajul a fost de fapt relevant, dar c vorbitorul nu a fost relevant ntr-un mod
optim; alteori, pot fi convini c mesajul n sine a fost irelevant;
(7) De obicei, alegtorii i voteaz pe acei candidai care prezint n discursurile i n
campaniile lor o informaie relevant;

(8) n campaniile electorale, mesajele relevante sunt n primul rnd acelea care conin
informaii ce fac asculttorii s se ncread ntr-un anumit candidat, mesaje care ofer soluii
la problemele curente, soluii care vor aduce schimbri i mbuntiri n vieile asculttorilor.

Analiza tematica a discursului politic

Discursurile politice sunt structurate n jurul a dou tipuri de teme: pozitive i

negative. De obicei, candidaii se folosesc de teme pozitive pentru a-i sublinia propriul
program, modul n care vor rezolva problemele curente cu care se confrunt ara, de un limbaj
negativ pentru a se referi la contracandidaii lor sau la cei aflai la putere n acel moment.
Astfel, o dihotomie Eu/Noi vs. El/Ei se poate observa n orice discurs politic.
Este interesant faptul c unii dintre candidai aleg s-i structureze discursurile numai
pe baza unui limbaj i a unor teme negative. Acest fapt poate avea dou explicaii: n primul
rnd, folosirea unor termeni negativi creeaz o imagine grotesc a contracandidailor i astfel
alegtorii au o singur alternativ, de a nu vota pentru acetia i de a-l alege pe cel care a avut
curajul s demate rul; n al doilea rnd, o analiz mai profund, poate dezvlui c un
candidat care se folosete numai de teme negative nu are de fapt nici un fel de program
electoral. De obicei, acei candidai care nu au nici o ans folosesc cu preponderen mijloace
negative n discursurile lor.
in s precizez c citatele nu vor fi numeroase, nu pentru c nu s-ar regsi n
discursurile analizate, ci din economie de spaiu.
Analiznd corpusul, se poate observa c C.V. Tudor i structureaz discursurile n
jurul unor teme negative, teme care vor fi ilustrate n cele ce urmeaz prin citate.
Srcia, Degradare i Crima n Romnia
ara Real e pntecul femeii care a nceput s-i vnd pruncii, nc nainte de a-i nate //
pe cnd copiii astfel comercializai se duc la o moarte sigur, n bncile de organe ale
bogtailor lumii. [Tudor: 345]
Asta nu nseamn c nu se moare n Romnia! Ba se moare // n cele mai
ngrozitoare feluri. Am n vedere // crimele i sinuciderile. Niciodat n istoria Romniei,
nu s-au produs att de multe omoruri pe an i nu i-au pus capt zilelor atia semeni de-ai
notri! [Tudor: 347]
// buruienile care le fac romnilor viaa insuportabil: srcia, mizeria, anarhia
mafia. [Tudor: 367]
Mafia politic i mediatic
Acesta este unul dintre motivele pentru care Mafia Politic i juridic implicat n
exportul de copii, de unde scoate profituri financiare de ordinul miliardelor de dolari //
[Tudor: 346]
Deviza mea este: Jos Mafia! Sus Patria! [Tudor: 346]
// dar Mafia a prduit chiar n aceste zile de toamn, 280 de milioane de dolari pe
o aa-zis tehnic medical strin, de mna a doua? // c Mafia igneasc face ravagii i
e ocrotit, pe fa, de unele autoriti! [Tudor: 369]

Aceste dou teme negative sunt recurente n discursurile lui Tudor i se combin cu
altele care fac referire la contracandidaii lui, n special la Ion Iliescu i la cei aflai la putere
n acel moment.
Cei aflai la guvernare
Timp de 4 ani actuala Putere n-a suflat nici o vorb despre Pactul RibbentropMolotov, dimpotriv l-a ratificat i ea, n iunie 1997, la Neptun. Timp de 4 ani, Regimul
Constantinescu n-a ndrznit s spun nimic despre Tezaurul Romniei // [Tudor: 353]
Actuala campanie politic ncepe cu mortul pe mas. Acesta nu este altul dect
<cadavrul politic> Emil Constantinescu, principalul vinovat de dezastru rii,
mercenarul care a fost sftuit, nu demult, s-i fac harakiri. Romnia este condus, pe
fa, de femeia-komisar Zoe Petre. [Tudor: 359]
Caracterizarea contracandidailor politici
Nu m tem de nici unul dintre contracandidaii mei, care se mpart n dou categorii:
activiti de partid i contabili. [Tudor: 359]
n privina candidaturii dvs. iari s-a comis o frdelege: dvs. pretindei c n-ai avut
un singur mandat prezidenial, 1992 1996. Eroare grav! [ Tudor:383]
i toate acestea pentru ce? Pentru orgoliul maladiv al unui ateu de 71 de ani, care i-a
pus n cap s devin, pentru a treia oar, preedintele unei ri //? [Tudor: 390]
Aceste teme negative stau la baza discursurilor lui Tudor din campania electoral
2000. Elemente sintactice, semantice, pragmatice i structuri retorice sunt folosite pentru a le
complica.
Unele dintre temele exemplificate sunt prezente i n discursurile lui Ion Iliescu, dar
exist diferene n ceea ce privete modul lor de articulare: discursurile lui Tudor sunt lungi,
pline de digresiuni, n timp ce tonul lui Ion Iliescu este mult mai calm, mai puin agresiv i
mai pacificator, discursurile sale fiind mai scurte i la obiect. Cnd acuz, o face ntr-un mod
impersonal, atacurile sale fiind ndreptate mpotriva celor aflai la putere i a
contracandidatului su, C.V. Tudor, ns numele acestuia nu apare niciodat n discursurile
analizate.
Degradarea, srcirea rii i a poporului romn
// Romnia celor care muncesc din greu, dar pentru care srcia, disperarea i
nesigurana constituie nefericita rsplat a trudei lor. [Iliescu, Discursul de acceptare a
candidaturii, Aproape de oameni, mpreun cu ei, 5.10.2000]
// cteva msuri de combatere a srciei extreme. [Iliescu, Discursul de acceptare
a candidaturii, Aproape de oameni, mpreun cu ei, 5.10.2000]
neleg greutile i fenomenele negative cu care v confruntai. // tiu c
drogurile, violena, alcoolul, prostituia sunt capcane // [Iliescu, Mesajul ctre tineri,
4.12.2000]
Cei aflai la guvernare
Acum cnd a sosit vremea bilanului, asistm la un spectacol jalnic al laitii i al
fugii de rspundere, al ascunderii n spatele <tehnocrailor>. // ntruct cei n care i-au pus
sperana i-au nelat, s-au dovedit incapabili s-i onoreze promisiunile. // Reprezentanii
coaliiei care guverneaz Romnia din 1996 au fcut prea mul ru rii i oamenilor pentru a
mai avea autoritatea moral de a cere ncrederea oamenilor. [ Iliescu, Discursul de acceptare
a candidaturii, Aproape de oameni, mpreun cu ei, 5.10.2000]
Eecurile sistematice ale actualei guvernri n a combate corupia, crima organizat,
violena, precum i politizarea excesiv a actului administrativ, folosirea funciei publice ca

rsplat pentru clientela politic au avut drept rezultat o erodare a autoritii statului. [Iliescu,
Discursul de acceptare a candidaturii, Aproape de oameni, mpreun cu ei, 5.10.2000]
Contracandidaii si C.V. Tudor
Aceasta este ultima tem negativ prezent n discursurile lui Ion Iliescu i apare
numai n cel de-al doilea tur al alegerilor, cnd singurul contracandidat a fost C.V.Tudor. n
primul tur, n discursurile analizate, Ion Iliescu nu a folosit nici un element negativ cu referire
la contracandidaii si.
A dori s nu transformm aceast campanie electoral ntr-un prilej de rfuieli i
ntr-o lupt oarb cu adversarii. [Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, Aproape de
oameni, mpreun cu ei, 5.10.2000]
Totui, dup primul tur, atacurile sale au devenit mai vizibile, dar impersonale.
Se neal cei care cred c putem gsi soluii la probleme noastre // n trecutul
totalitar sau prin sloganuri extremiste, xenofobe // [Iliescu, Declaraia, 26.11.2000]
/../ s-au nscut i dezvoltat micri extremiste, xenofobe i antisemite, ale cror
discurs fals patriotic, demagogic i profund nesincer, constituie o grav ameninare la adresa
democraiei // [Ion Iliescu, Mesajul ctre tineri, 4.12.2000]
Citatele de mai sus relev diferenele dintre cei doi candidai. Tudor folosete un
adevrat arsenal negativ, sinonimia negativ fiind excesiv. Este adevrat c este un excelent
orator, dar i folosete calitile ntr-o direcie proast. Persuasiunea poate fi atins prin
folosirea unui limbaj negativ referitor la contracandidai, dar utilizarea exclusiv a acestuia, a
unor cuvinte de multe ori morbide (<cadavrul politic> Emil Constantinescu), imensul
paragraf despre traficul ilicit de organe cu care i deschide discursul de acceptare a
candidaturii sunt destul de nspimnttoare, fiind pe placul unui numr redus de alegtori. n
plus, temele pozitive sunt doar pretexte pentru a reintroduce dimensiunea negativ a
discursurilor sale. Atacurile lui directe subliniaz faptul c programul su electoral este
inexistent. Cu toate astea, puterea lui oratoric i-a fcut pe civa s-l urmeze.
n discursurile lui Ion Iliescu temele negative, atunci cnd apar, sunt doar o prghie
care i d posibilitatea de a-i prezenta propriul program.
i n ceea ce privete folosirea unor teme negative diferenele sunt clare: n timp ce n
discursurile lui Tudor elementele negative sunt prezente la tot pasul, iar Ion Iliescu folosete
acelai metode, dei destul de rar, n discursurile celor doi candidai americani aceste teme
apar sub o form foarte interesant.
Dei folosesc un limbaj negativ, candidaii americani aduc argumente logice, de bun
sim sau chiar tiinifice care s le susin atacurile. Discursurile lor sunt tematice, mult mai
bine organizate dect cele ale lui Tudor sau Iliescu. Datorit modului n care campania
american are loc, candidaii trebuie s vorbeasc despre aceeai tem n mai multe state i de
aceea temele i limbajul folosit se repet, prnd a fi redundante. Din potriv, discursurile
candidailor romni sunt generale, acetia nu exemplific i nu argumenteaz.
Discursurile politice nu se structureaz numai pe teme negative. Temele pozitive sunt
un mijloc folosit de candidai pentru a-i prezenta propriul program. Un limbaj pozitiv este
ceea ce i face interesai pe alegtori: vor s afle ceea ce le ofer candidaii, pentru c tiu care
sunt punctele slabe ale guvernrii n care triesc i, de cele mai multe ori, tiu care sunt
neajunsurile unui anumit candidat. Asculttorii sunt interesai de soluiile propuse i, de
obicei, voteaz pentru cele care par realizabile.
Folosind numai elemente negative, un candidat exclude o mare parte din grupul su (Ingroup). Consecina, ca i n cazul lui C.V. Tudor, este c alegtorii nu-l voteaz pentru c

discursurile lui se adreseaz unui numr mic de alegtori, cei care l-ar urma necondiionat. Pe
de alt parte, includerea tuturor alegtorilor, sublinierea soluiilor prezentate n discursuri,
accentuarea aspectelor pozitive ale propriului program conduc la succes. Acest lucru s-a
ntmplat n cazul lui Ion Iliescu.
n cele ce urmeaz am prezentat temele pozitive ntlnite n corpusul analizat.
Surprinztor, cteva teme pozitive apar i n discursurile lui C.V. Tudor:
ara, Romnia Mare
Aa arat ara noastr REAL [ Tudor: 345]
// fiindc eu am harta Romniei Mari in tiparul genetic /../ [Tudor: 350]
Cercetai rezervaia arheologic a limbii romne i vei vedea c cele mai importante
cuvinte Patrie, Popor, ar, Biseric, Armat, Pine, Muiere, So, Ft, Frate, Sor, Sntate,
- i nsui gloriosul cuvnt Dumnezeu // vin direct din limba latin [ Tudor: 351]
Avem de a face cu dou unicate, fiecare n felul su: ara e unic sub soare // iar
Poporul e absolut genial. [ Tudor: 352]
Accelerarea fenomenului istoric i ireversibil de unificare, pe cale panic, cu
Basarabia i Bucovina, strvechi teritorii romneti, la care nu vom renuna niciodat
[Tudor: 358]
Trecut i istoria romnilor: exemplu de urmat
// cnd cel care avea s devin Marealul Antonescu a adresat Armatei un ordin
care se aeaz lng cele mai importante documente din Istoria Poporului Romn, alturi de
<pohta ce-a pohtit-o> Mihai Viteazul i de Proclamaia de la Pade a lui Tudor Vladimirescu:
< Ostai, v ordon: trecei Prutul!> [Tudor: 350]
n ncheiere dai-mi voie s m gndesc tot la Poetul Naional // iat ct de
profetic i actual sun vorbele sale. [Tudor: 360]
< Votul e mai puternic dect sabia!> spunea preedintele Abraham Lincoln [Tudor:
374]
Propria sa imagine, prezentat n comparaie cu imagini biblice
Eu cu acest nger al Morii vreau s m lupt! // Am s m lupt cu ngerul Morii
tot astfel cum s-a luptat Iacov cu ngerul Vieii. [Tudor: 347]
/../ dar, n orice caz, mai hotrt dect toi adversarii mei s-mi dau viaa pentru
Patrie. [Tudor: 355]
ncepe Epoca Vadim, de Dreptate, Prosperitate i Reconciliere Naional! [Tudor:
361]
Rstignirea lui Isus a durat ase ore. Rstignirea mea, un umil slujitorului al
Mntuitorului dureaz de ase ani. [Tudor: 392]
Acestea sunt temele pozitive prezente n discursurile lui Tudor. Dar dac cineva
ndeprteaz vlul creat de folosirea unui numr mare de figuri retorice, de tonul su ridicat,
n urm nu mai rmne aproape nimic. Este adevrat c menioneaz problemele cu care se
confrunta Romnia, dar n afar de cuvinte mari, nu ofer nici o soluie viabil. Discursurile
sale sunt lipsite de coninut: pe lng cele 50 de puncte enunate n discursul su de acceptare
a candidaturii, Tudor nu le ofer nimic alegtorilor. Politica i discursurile sale sunt clasificate
ca extremiste i naionaliste, pentru c, chiar i atunci cnd vorbete despre rezolvarea unor
probleme, modul n care se exprim instig la violen.
Din contr, discursurile lui Iliescu sunt mult mai pe neles, alegtorii pot s
ntrezreasc soluiile pe care le propune. Temele pozitive prezente n discursurile sale sunt

legate de rezolvarea problemelor curente, i Ion Iliescu i definete prioritile nc de la

nceput:
Prioritile majoritii romnilor sunt:
- relansarea economiei;
- combaterea srciei i a omajului;
- ntrirea autoritilor statului i a instituiilor sale;
- combaterea corupiei;
- integrarea demn n Uniunea European i n NATO;//
Acestea sunt prioritile Programului meu electoral i ale aciunii mele ca viitor ef al
statului. Numai astfel deviza campaniei mele electorale - <Aproape de oameni, mpreun cu
ei> are sens i capt coninut. [Ion Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
Temele pozitive prezente n discursurile lui Ion Iliescu sunt:
Relansarea economiei romneti
Vom construi o economie de pia funcional, bazat pe concurena loial, pe
eficien // [Ion Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
Relansarea economic pe termen scurt impune dezvoltarea ntreprinderilor mici i
mijlocii. // Un obiectiv strategic vital l constituie refacerea i dezvoltarea agriculturii
romneti. [Ion Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
Lupta mpotriva srciei
Voi propune viitorului Parlament i viitorului guvern cteva msuri de combatere a
srciei extreme pentru ajutorarea familiilor cu muli copii i a celor monoparentale. //
Sistemul de protecie social va deveni coloana vertebral a solidaritii naionale [Ion
Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
Modernizarea sistemului educaional i a celui sanitar
Nu putem accepta ca educaia, sntatea, cercetarea i cultura s fie considerate
simple mrfuri, supuse regulilor pieei. Fr un acces legal al tuturor cetenilor la aceste
bunuri eseniale, naiunea romn i va pierde coeziunea i va rata din nou dezvoltarea. [Ion
Iliescu, Discursul de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
ntrirea autoritii statale i instituionale
Voi ncuraja i voi sprijini noua guvernare n eforturile ei de a accelera reforma
instituiilor statului i a administraiei, pentru a fi puse exclusiv n slujba ceteanului.
Voi veghea ca Justiia i toi cei cu atribuii n domeniu s i fac datoria, s se
angajeze ntr-o lupt decisiv pentru combaterea celui mai grav flagel al acestei perioade, //
corupia i birocraia paralizant din aparatul de stat. [Ion Iliescu, Discursul de acceptare a
candidaturii, 5.10.2000]
Propria sa imagine
Viaa mea a fost pus ntotdeauna n slujba oamenilor. //
M angajez solemn s fiu un preedinte al tuturor romnilor. [Ion Iliescu, Discursul
de acceptare a candidaturii, 5.10.2000]
Ca preedinte al Romniei voi veghea ca problemele dumneavoastr cele mai
importante: educaia de calitate, locuri de munc, locuine sociale, siguran, combaterea
violenei, a traficului de droguri, a prostituiei s devin prioriti ale Guvernului i
Parlamentului. [Ion Iliescu, Mesajul ctre tineri . 4.12.2000]
Ultimul citat este un exemplu elocvent care marcheaz diferena dintre discursurile lui
C.V.Tudor i cele ale lui Ion Iliescu. Tudor folosete multe cuvinte, digresiuni, exemple,
astfel nct ideea de baz pare c se pierde printre rnduri. Ion Iliescu utilizeaz numai cuvinte

cheie, relevante pentru auditoriu, astfel nct efectul perlocuionar se materializeaz n

persuasiune.
Comunicarea electorala este un exercitiu al negocierii si seductiei, in care sunt
implicati clasa politica - care vrea sa seduca, electoratul - care vrea sa negocieze si massmedia - care se orienteaza la conditiile de cerere si oferta. La prima vedere, intre electorat si
clasa politica ar exista un gen de comunicare-negociere (optiunea de vot desfasurandu-se ca
recompensa pentru politici sociale, facilitati economice, conditii de functionare bazate pe
principiul liberalismului etc). Dar, in mod real, ceea ce pare a fi comunicare-negociere este
expresia latenta a actiunii unui sistem complex de schimbare a cognitiilor sociale, de
manipulare.
Acest tip de comunicare trebuie sa ia o forma dialogala, sa puna in joc argumente
rationale. Negocierea presupune o cunoastere, memorie, ordine comparativa a faptelor,
ideilor, deciziilor, pe care le poseda in egala masura si electoratul. In calitatea lor de colocutori intr-un dialog politic, guvernantii si electoratul ar trebui sa se ordoneze intr-o relatie
pe orizontala.
Comunicarea-seductie ia o forma spectaculara, prin faptul ca apeleaza la mituri,
simboluri, scenarii. Conceptul mitic in comunicarea-seductie se preteaza la asocieri
nelimitate, el raspunde mai degraba unei functii de seductie decat unei cunoasteri. In acest
caz, mitul nu va dezvalui un sens si nici nu il va lichida (asa cum se intampla in comunicareanegociere), rolul sau fiind acela de a-l naturaliza.
Comunicarea-seductie in campania electorala ia cele mai diverse forme ale publicitatii
politice: discursuri, slogane electorale, machete de presa si spoturi electorale.
Daca e sa ne raportam la politicile de comunicare ale lui Geoana si Basescu in cursa
pentru Primaria Bucuresti, observam ca cei doi au adoptat strategii discursive diametral opuse
cu profilul imagologic pe care si l-au construit in perioada dinaintea campaniei.
Mircea Geoana a abandonat haina de diplomat al cancelariilor europene si brusc a
inceput sa vorbeasca despre praful de pe cizmele din tinerete cu care a strabatut drumuri pline
de noroi din curtea centralelor termice. A adoptat un discurs mai popular, mai direct, fara
subtilitati de negociere diplomatica.
Mircea Geoana a abordat o comunicare-seductie in contradictie cu profilul sau
imagologic anterior. A venit cu un zambet larg deschis, ce arata o dantura perfecta (semn de
sanatate tocmai buna pentru o cursa dura), dar a ramas intepenit in aceasta grimasa mult prea
mult timp. Geoana a zambit de pe panouri si bannere pentru toti bucurestenii timp de patru
saptamani, dar nimeni nu a reusit sa afle programul sau administrativ, elaborat de cei mai buni
specialisti externi, asa cum afirmase el insusi intr-o dezbatere televizata. Mesajul Castigi cu
Geoana a fost atat de abstract incat PSD a trebuit sa revina cu o formula imbunatatita si sa-i
dea conotatia de castig material: locuri de munca mai multe si mai bine platite, care vor
asigura cresterea nivelului de trai de la an la an. Geoana nu a venit cu un contract pentru
bucuresteni si in lipsa acestuia a tinut toate discutiile in zona guvernarii. Nici contractul
pentru Europa nu a fost scris temeinic. Mesajul 2007 oras european a ramas unul la fel
de abstract in lipsa unei expuneri coerente si credibile a pasilor de actiune.
Si Traian Basescu si-a abandonat stilul care l-a consacrat. Lider charismatic, cu un
discurs pe intelesul tuturor si pe placul presei, Basescu a sedus la guvernare cand prin hohote
abundente, cand prin exprimarile sale deocheate. In campanie, insa, primarul a venit cu un
discurs foarte tehnic, a prezentat programe si surse de finantare. L-a lasat pe Dragomir sa rada
si sa se dea in spectacol. El a inteles ca o comunicare-negociere este mai potrivita pentru

contextul politic actual si a ales sa fie cat se poate de sobru. Basescu nu a trebuit sa faca
trimiteri la un resort mitic, simbolic (Uniunea Europeana), el cunoscand extrem de bine
realitatile mahalalei romanesti. Atunci a negociat Totul sau nimic. A pus cartile pe masa
si... a castigat. Dar nu la loterie. A mers sigur pe mana bucurestenilor si a invins la vot.