Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga
Este poezia programatica cea mai reprezentativa pentru esenta lirismului
blagian izvorat din ruptura tragica dintre gandirea mitica si cea moderna,
rationala, dintre conflictul perceput de oamenii moderni intre stiinta moderna si
mitologia omului traditional. Aceasta ruptura va deveni axa principala a tuturor
poemelor sale. Poezia a aparut in volumul Poemele luminii,fiind primul volum
cu rol de ARTA POETICA. Ca specie se inrudeste cu Rugaciune Goga,
Testament Arghezi, Joc Secund Ion Barbu.
Patru trasaturi moderniste
1). Alegerea unor SENTIMENTE SI ATITUDINI poetice INEDITE pe care
nu le mai gasim la omul comun, care sunt proprii unor filozofi. E vorba de dilema
traita de sufletul modern care trebuie sa aleaga intre gandirea mitica si cea
rationala.
2). Limbaj poetic inedit, fara rima si masura numit VERS LIBER ce
incorporeaza mult mai adecvat fluxul gandirii poetice. Pentru prima oara fluxul
gandirii poetice zburda liber, fara constrangeri.
3). Alta trasatura modernista cu origini in expresionism este CORELATIA
DINTRE UMAN SI COSMIC. Am vazut-o frecvent in poemele erotice, o vedem si
aici in strofa a II- a cand eul poetic este comparat cu efectele lunii pe pamant.
4). Alta nota modernista este CARACTERUL INCIFRAT, AMBIGUU al
enunturilor poetice. Propozitiile poemului nu dezvaluie direct intelesul lor. Ideile
sunt ascunse in dosul unor imagini provocatoare : Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii, propozitie poetica care inseamna : Eu nu ma numar printre
rationalistii secolului XX.
Tema si viziune poetica
TEMA poeziei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este CONDITIA
POETULUI SI A POEZIEI MODERNISTE. Mentionam ca aceasta este diferita de
rostul poeziei si poetului modern la Arghezi si Barbu. Poetul blagian are sarcina
de a cauta mistere si de a le adanci. El trebuie sa caute neintelesuri si sa le
prefaca in intelesuri si mai mari. La Arghezi poetul cauta banalul, umilul, pentru a
le preface in frumuseti si preturi noi. La Ion Barbu, poetul cauta esentele
universale, le extrage din efemer si din banal pentru a face din ele un cantec
universal, incapator. Poetul blagian se incapataneaza sa ramana fidel GANDIRII
MITICE. El se lupta pe viata si pe moarte cu gandirea rationala pe care o va acuza
mereu ca striveste corola de minuni.
VIZIUNEA despre lume este una de tranzitie cand omenirea salta de la
gandirea mitico-traditionala la gandirea moderna pe care acesta nu o poate
accepta. Intregul univers isi pierde armonia pe care el o va transforma in
catastrofa si care se transforma in lamentatii metafizice.

EXPRESIA TITULARA Eu nu strivesc corola de minuni a lumii reia

primul vers, subliniindu-I astfel importanta, dandu-I o importanta mai mare decat
tuturor celorlalte versuri, semn ca in el se ascunde un INTELES MAJOR. Intelesul
esential din expresia titulara este DISCULPAREA, eul nu e vinovat ca altii de
distrugerea tainelor si misterelor din aceasta lume. Un al doilea sens este ca
lumea intreaga e o corola de minuni si frumuseti. Versul ascunde o conceptie
mistica despre univers. Trasatura fundamentala este MISTERUL. Vesnic, lumea va
avea pentru om zone de taina, minuni indescifrabile. Expresia titulara
impresioneaza si prin LUNGIME, n-am mai intalnit in poezia romaneasca un titlu
atat de lung. Se mai observa ca expresia titulara incepe cu pronumele personal
eu, ceea ce inseamna ca eul creator, destinul sau, rostul sau , vor deveni
elementele centrale, de baza ale textului. Pronumele va fi reluat de vreo sase ori
in poezie ca un laitmotiv.
SECVENTE LIRICE
Prima secventa cu rol de incipit reprezinta o DISCULPARE a eului liric.
Acesta sustine ca nu se afla printre rationalistii care strivesc corola de minuni a
lumii. Avem impresia ca a fost acuzat ca striveste frumusetile lumii. El tine sa
arate ca nu este vinovat de asa ceva. Indirect, putem deduce din vers ca exista
altii care savarsesc aceasta crima: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.
Secventa a doua intareste discutia, o amplifica. Argumentul, de data
aceasta, este nu ucid. Intelegem ca el nu-si foloseste mintea, adica
gandirea paradisiaca pentru a distruge tainele intalnite in calea sa. Din nou se
face aluzie la faptul ca exista altii care-si folosesc mintea, ratiunea pentru a
ucide tainele din lumea inconjuratoare. Metafora calea mea, cam generala,
este urmata imediat de o exemplificare. Aflam ce taine poate gasi poetul in
calea sa: flori,ochi,buze si morminte. Enumeratia aceasta de taine se
dovedeste a fi, defapt, o enumeratie de simboluri pentru ca nu se naste din
substituire. Cele patru reprezinta simboluri ale unor MISTERE descifrate de minte:
misterul LUMII VEGETALE, care renaste primavara si moare toamna, misterul
CUNOASTERII UMANE, prin reflectarea lumii in constiinta, misterul ROSTIRII
FILOSOFICE si CANTARII si marele mister al existentei post-terestre: si nu ucid/
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc/ in calea mea/ in flori, in ochi, pe buze ori
morminte.
Secventa a treia devine o ACUZATIE EXPLICITA a rationalistilor moderni.
Adeptii RATIUNII MODERNE sunt numiti cu oarecare dispret altii. Cunoasterea
rationala a acestora e numita ironic lumina altora. Ei sunt acuzati direct ca
sugruma tainele, vraja universului, adica a nepatrunsului ascuns. Efectele
ratiunii sunt misterele descifrate, adica formule din matematica, fizica, chimie.
Aceste adevaruri conceptualizate de ratiune moderna sunt numite ironic, cu
litota adancimi de intuneric. Se observa ca pentru Blaga stiintele rationale ale
secolului XX sunt aducatoare de dezastre in viata omului, omul este aruncat in
adancimi de intuneric pentru ca e instrainat de frumusetile cosmice. Lumina
altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric.

Secventa a patra cu rol de AX de SIMETRIE in poem, sintetizeaza esenta

SARCINII POETULUI MODERN. Ea vine in opozitie cu preocuparile
rationalistilor. Nu ucide, nu sugruma si nu striveste corola lumii, ci o
protejeaza, o ocroteste, ii sporeste corolei caratele. Eul se afirma aici ptrin-o
altfel de cunoastere, el opereaza cu lumina mea, opusa ratiunii. Prin aceasta
metafora vom intelege,deci, cunoasterea LUCIFERICA, MITICO-POETICA. Aceasta
va spori misterele, dandu-le o HAINA ARTISTICA, tulburatoare, fascinanta,
enigmatica uneori : dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-.
Secventa a V-a e o incercare de a face mai vizibil PROCESUL DE
POTENTARE A MISTERELOR. Devine mai vizibil prin comparatia poetului cu
LUNA. Poetul potenteaza misterele intocmai cum luna sporeste vraja noptii cu
razele sale tremuratoare. Daca soarele, cu razele sale lumineaza obiectele cu
multa cruzime, luna cu razele ei le inabuse intr-un fel de mister clar-obscur : sintocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si
mai tare taina noptii.
In secventa a VI-a , eul repeta a doua oara sarcina poetului modern, de a
IMBOGATI MISTERELE. Poetul isi numeste poemele metaforic largi fiori de
sfant mister. Poemele lui trebuie sa imbogateasca lumea cu noi frumuseti. Aici,
Blaga face din mister ESENTA LIRISMULUI PROPRIU. Misterul devine esenta
poeziei blagiene precum uratul pentru Arghezi sau esenta pentru Barbu. Modelul
blagian este echivalent cu MISTERUL TRANSPUS in VESMINTE POETICE : asa
imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister.
Recunoastem in secventa a VII-a MOTIVUL INCIFRARII, ca sarcina a
poetului. O a doua sarcina a poetului modern ar fi INCIFRAREA POEZIEI. El alege
toate neintelegerile din lume, formele misterioase, interogatiile, temele
neelucidate pentru a le transforma in neintelesuri si mai mari. Prin urmare,
poemul modern nu va exprima TAINELE LUMII, ci le AMBIGUIZEAZA : Tot ce-I
neinteles/ Se schimba-n neintelesuri si mai mari/ Sub ochii mei.
A VIII-a secventa aduce MOTIVUL IUBIRII. A iubi, aici, nu mai inseamna
iubirea COMUNA intre doi oameni, ci atitudinea filozofica in fata misterului,
comuniune cu misterele. Secventa reia enumeratia de mistere. Daca la inceput
acestea sugerau misterele descifrate, mutilate, acum e vorba de niste mistere
RESTAURATE de iubirea eului liric. Prin iubirea sa, florile, ochii, buzele si
mormintele isi RECAPATA TAINA in poemele sale. Se sugereaza faptul ca poetul
cu harul sau, iubirea sa mai poate salva omenirea de la dezumanizare: caci eu
iubesc/ Si flori si ochi si buze si morminte.
PLANURI LIRICE
Compozitia textului blagian se bazeaza pe DOUA PLANURI LIRICE aflate
in OPOZITIE, disputa PE VIATA SI PE MOARTE. Primul plan, cel al cunoasterii
MITICO-POETICE cu rol dominant, e aflat in OFENSIVA, AGRESIV. Al doilea plan
este planul cunoasterii PARADISIACE care trebuie COMBATUT, HULIT, NEGAT,
HARTUIT cu toate fortele. Cunoasterea mitico-poetica apara, sporeste si
imbogateste tainele lumii. Cunoasterea paradisiaca cauta sa distruga

FRUMUSETILE LUMII, sa le ABSTRACTIZEZE, sa le transforme in notiuni,

concepte si formule. Primul plan este intregit de urmatorele imagini : tainele ce
le-ntalnesc in calea mea, asa imbogatesc si eu intunecata zare, cu largi fiori
de sfant mister, neintelesuri si mai mari etc. Planul cunoasterii rationale se
intregeste din : strivesc corola deminuni, ucid/ cu mintea tainele, sugruma
vraja nepatrunsului ascuns, lumina altora etc. Relatia de opozitie dintre
planuri e sugerata de VERBELE ANTITETICE : ucid- nu ucid, strivesc nu
strivesc, sugruma imbogatesc, micsoreaza-mareste.
LIMBAJ POETIC
Limbajul poetului se distinge prin TRASATURI NOI. Mai intai vedem
VERSUL LIBER, fara RIMA si masura, care curge neingradit de dogme, reflecta
MEANDRELE gandului poetic si capata astfel mai mult DRAMATISM, PATETISM,
SINCERITATE si AUTENTICITATEA SIMTIRII. Versul acesta foarte modern reflecta
mai bine SUFLETUL INTELECTUALULUI MODERN. In al doilea rand,
recunoastem la nivelul limbajului FORTA DE SUGESTIE. Ideile filozofice
provenite din Trilogia cunoasterii sunt sugerate cu multa maiestrie. Ideea de
cunoastere rationala e sugerata prin metafora Lumina altora. Ideea de
cunoastere mitica e sugerata de metafora lumina mea. Ideea unui univers
incogniscibil de catre om e sugerata prin corola de minuni a lumii. In al treilea
rand, SUITA DE IMAGINI ARTISTICE care se deruleaza sub privirile cititorului
DEVINE AMBIGUA, INCIFRATA. Cititorul e bulversat in fata tabloului. Daca nu
cunoaste filozofia blagiana, nu poate descifra poezia. In al patrulea rand,
EXPRESIVITATEA este si ea prezenta in versuri prin figurile de stil foarte inedite,
care dau nastere mai des la metafore si simboluri.
1. Epitete : mea (sugereaza posesia, apartenenta), ascuns ( greu de
descifrat), intunecata ( sugereaza misterul, taina) etc.
2. Comparatii: si-ntocmai cum cu razele ei albe luna/./si mai tare taina
noptii ( are rol de a materializa o abstractiune filozofica).
3. Simboluri : altii (reprezinta rationalistii secolului XX)
4. Metafore: lumina( metafora cunoasterii), corola de minuni(metafora
tainelor universale)
5. Enumeratie care in poezie este si repetitie si antiteza : in flori, in ochi,
pe buze, ori morminte si flori si ochi si buze si morminte -> prima
oara reprezinta misterele materializate, iar a doua oara reprezinta
misterele revitalizate prin iubire.
OPINIE
Intalnirea cu poezia blagiana a fost DERUTANTA. Nu reuseam sa descifrez
nicio idee din versuri. Prin analiza la clasa, am inceput sa inteleg CODUL DE
POETIZARE BLAGIAN. M-a impresionat faptul ca nu vorbeste despre trairi si
sentimente cotidiene, ci filozofice. Imi place ca toata poezia lui se misca in sfera
IDEILOR INALTE. M-au impresionat totdeauna corelatiile surprinzatoare pe care
Blaga le face intre UMAN SI COSMIC. E o poezie care te face sa gandesti, sa iti
asculti mintea. E o poezie cu adevarat specifica sufletului si gandirii moderne. Ea

nu se adreseaza si nu poate impresiona pe cei putin initiati in lirica modernista.

Prin fiecare vers ea furnizeaza o surpriza placuta cititorului