Tema si viziunea despre lume in poezia Blagiana Lucian Blaga a fost filosof, poet, dramaturg si traducator roman.

O adevarata personalitate polivalenta a culturii interbelice, ce deschide orizonturile liricii romanesti prin gandirea sa mito-poetica cristalizata intro viziune cosmologica uluitoare. Poetul sia formulat principiile estetice in eseuri si aforisme, in numeroase acte poetice. Poezia pragmatica Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, anunta o confesiune a trairilor autentice, o poetica inzestrata cu o forta vizionara de eceptie, incadranduse in modernism. Modernismul este curentul literar sau tendinta din arta si literatura a secolului al douazecilea, care neaga traditia si sustine noile principii de creatie. Titlul poemului este o metafora revelatorie prin care autorul isi exprima dorinta de a pastra intacte misterele Universului. Intregul orizont este imaginat ca o corola de minuni a lumii. Aceasta metafora figureaza universul totalizator ca pe o reprezentare sferica de o fragila armonie, corola fiind simbolul floral, definita prin ideea de miracol. Eul poetic se raporteaza la aceasta lume printro metafora verbala: Eu nu strivesc. Se evidentiaza astfel o legatura intre eul liric si universul integrator, dar si o atitudine protectoare fata de corola de minuni. La nivel compozitional, discursul poetic este formulat ca monolog liric, nu este structurat strofic. Se pot deosebi insa patru enunturi poetice, deci patru secvente. Prima secventa, releva conceptia filosofica de tip luciferic accentuata de verbele negative: nu strivesc, nu ucid, prin care autorul isi exprima dorinta arzatoare de a potenta minunile lumii. Se reia relatia eu-univers enuntata in titlu. Eul poetic are revelatia unor intruchipari concrete ale miracolului vietii si ale misterului mortii pe care nu incearca sa le destrame: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid/ cu mintea tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea/ in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Fiecare numire din enumeratia autorului este un simbol care se va dovedi esential. Florile sugereaza frumusetea naturii, precum si taina infloririi, a rodirii. Motivul ochilor se asociaza firesc ideii de cunoastere. Motivul buzelor poate semnifica ideea cunoasterii prin comunicare, dar si taina iubirii. Mormintele pot fi simboluri ale existentei duale, viata-moarte. Secventa a doua detaliaza un alt tip de cunoastere cea rationala, numita de Blaga paradisiaca. Aceasta este infatisata prin metafora lumina altora, in care pronumele nehotarat desemneaza multimea celor care aleg sa exploateze minunile lumii. Din versul Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns, ne dam seama ca obiectul cunoasterii este miracolul vietii si al mortii, taine exprimate prin dubla negatie: nepatrunsul ascuns si prin metafora spatiala si temporala in acelasi timp adancimi de intuneric. A treia secventa defineste opozitia celor doua tipuri de cunoastere. Prin conjunctia adversativa dar se face paralela intre sintagma lumina altora si lumina mea, cea din urma fiind accentuata de repetitia pronumelui la persoana intai singular, eu. Aceasta antiteza lumina altora-lumina mea sugereaza ca actul de creatie poetica este iluminare si revelare a tainelor exstentiale, este imbogatire nemasurata a misterelor fiintei: si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n nentelesuri si mai mari. Ultimele doua versuri, reprezentand si ultima secventa a poemului, au o valoare concluziva, subliniata si prin conjunctia caci, motivand prin iubire relatia simpatetica a poetului cu esenta misterioasa a universului. In concluzie, datorita prezentei unor elemente precum prozodia moderna, cu versuri libere si masura metrica variabila, putem afirma ca Blaga se inscrie in paradigma modernismului.