Elev: POPA VERONICA

Clasa: BFT 1

ALCOOLISMUL I TOXICOMANIA
Psihozele toxice ocupa un loc special in grupa tulburarilor psihopatologice. Din punct de
vedere nosologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse afectiunile neuropsihice cauzate de
intoxicatii cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substante care trezesc apetenta si
dau obisnuinta, creand in felul acesta o stare de dependenta a bolnavului, necesitand un aport
continuu si crescut de substanta toxica.
Din punct de vedere psihopatologic, in grupa psihozelor toxice sunt incluse doua mari
categorii de manifestari, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul si toxicomaniile,
intelegand prin acestea din urma utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de
sinteza (substante psihotrope).
Consecintele utilizarii alcoolului sau a drogurilor sunt extrem de nocive si variate pentru
individ. Dependenta de toxic produce degradari ale personalitatii in psihic, complicate cu
tulburari neurologice si somatice. La acestea se adauga si importante modificari de
comportament, dar si ale relatiilor sociale. Individul se izoleaza de societate, adopta un
comportament de dependenta sau de tip sociopatic antisocial.

Alcoolismul
Alcoolismul este o forma de toxicomanie majora foarte raspandita, constand in utilizarea
regulata si progresiva cantitativ a bauturilor alcoolice, cu consecinte negative multiple pentru
individul care le consuma.
Alcoolismul sau ingestia de bauturi alcoolice, episodica sau durabila, implica numeroase
consecinte pentru organism, de ordin biologic, psihologic, neurologic, comportamental social.
Toate aceste manifestari sunt reunite in grupa "alcoolismului" sau a "bolii alcoolice".
Definitia alcoolismului urmareste sa reuneasca totalitatea factorilor implicati in acest tip
de comportament: factorii somato-biologici si factorii psihici.
Dupa Jellinek, "este alcoolic orice individ la care consumul de bauturi alcoolice este
daunator lui insusi, societatii sau amandurora". Pe aceste considerente, alcoolismul
oscileaza intre doua categorii de atitudini anormale:
a) punctul de vedere medical sau mai exact medico-psihologic, in conformitate cu care
alcoolismul este considerat o boala, iar persoana alcoolicului, un bolnav care necesita
tratament medico-psihiatric;
b) punctul de vedere social sau normativ-juridic, in conformitate cu care evaluarea
acestei obisnuinte si a acestui comportament are o semnificatie social-morala centrata pe
notiunea de "pacat", "viciu" sau "devianta", cu directe consecinte asupra judecatii morale, a
responsabilitatii sociale si juridice a individului si, implicit, a sanctionarii faptelor acestuia
legate de schimbarile comportamentale sub influenta consumului de alcool.
Fouquet imparte alcoolismul in urmatoarele manifestari:
a) alcoolismul primar, reprezentat de bautorii obisnuiti sau considerati "antrenati".
Aceasta categorie de persoane manifesta o toleranta crescuta si o absorbtie excesiva si
regulata de bauturi alcoolice, considerand comportamentul lor ca pe ceva absolut normal.
b) alcoolismul secundar sau alcoolozele - manifestari secundare care apar la
personalitati cu tulburari psihice primare. La acestia, utilizarea alcoolului are efecte
anxiolitice, euforizante, dezinhibante. Ei sunt, de fapt, personalitati nevrotice sau complexate.

c) somalcoolozele sau dipsomania - alcoolismul periodic sau alcoolepsia. In aceste

cazuri, ne aflam in fata unor situatii psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic consta in
consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, in perioade scurte sau de durata
variabila, urmate de lungi intervale de timp in care individul nu mai manifesta nici un fel de
interes sau apetenta pentru alcool.
Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifesta printr-o multitudine de
tulburari, pe care le vom mentiona in continuare:
a) tulburari psihice, caracterizate in primul rand prin obisnuinta si dependenta, acestea
fiind reprezentate de urmatoarele:
- tulburari psihice acute: betia acuta simpla, betia patologica, psihozele acute sau
subacute (delirium tremens);
- formele psihotice prelungite: delirul sistematizat, psihoza halucinatorie, halucinoza
cronica, tulburarile depresiv-melancoliforme;
- formele dementiale, caracterizate printr-o degradare progresiva si globala a
personalitatii (functiile cognitive in principal);
- encefalopatiile alcoolice, cauzate de atingeri lezionale grave ale encefalului, cu caracter
ireversibil: encefalopatia Gayet-Wernicke, sindromul Korsakov, sindromul MarchiafavaBignami;
b) tulburari neurologice, caracterizate prin deficite motorii, tulburari de sensibilitate,
accidente vasculo-cerebrale, polinevrite;
c) tulburari meolice diferite, dintre care cele mai frecvente sunt reprezentate prin
carente vitaminice, in special din seria vitaminelor B;
d) tulburari dermatologice cunoscute sub numele de "pseudopelagra alcoolica",
caracterizate prin dermite carentiale cronice, telangiectazii cutanate;
e) tulburari digestive, manifestate prin inapetenta, scaderea sensibilitatii gustative,
gastrita cronica, ciroza hepatica.
Dementa alcoolica
Este o grava tulburare psihica ce se instaleaza in timp la alcoolicii cronici si totodata o
stare de slabire intelectuala progresiva de tip demential, ca urmare a unei deteriorari grave a
personalitatii, la care se adauga leziuni cerebrale difuze cu caracter ireversibil. Din punct de
vedere psihopatologic, tulburarile intalnite in cursul dementei alcoolice sunt urmatoarele:
tulburari de mers, tremuraturi generalizate, disartrie, obtuzie intelectuala, slabirea simtului
moral, deficit mnezic marcat, tulburari de atentie, bufeuri delirante nesistematizate. Evolutia
clinica este progresiva.
COMPLICATII NEUROLOGICE CRONICE
Sindromul Korsakov
Tulburarile de memorie si de orientare sunt intotdeauna acompaniate de polinevrita
alcoolica. Acest sindrom amnestic cu manifestari polinevritice are in prezent o evolutie
favorabila.
Encefalopatia toxica alcoolica
Manifestarile clinice de tip confuziv si ale dispozitiei afective (iritabilitate, jovialitate
sau apatie) se acompaniaza de tremuraturi ale extremitatilor, hiperazotemie. Prognosticul
clinic este rezervat.

 Encefalopatia Gayet-Wernicke
Aceasta encefalopatie de tip carential (avitaminoza B 1- tiamina) debuteaza progresiv la
acloolicii grav, cirotici si denutriti. Tabloul clinic este dominat de tulburari confuzive
exprimate (pana la torpoare) si neurologice (de echilibru, bipertonie extrapiramidala,
paralizie oculomotorie pentru nervii cranieni III-IV).
Mielinoliza centro-pontina
A fost descrisa in 1959 la alcoolicii cronici denutriti, deshidratati. Se asociaza cu
tetrapareza sau tetraplegie, paralizii oculomotorii, tulburari majore de deglutitie (paralizie
linguala), hipotensiune arteriala, confuzie, coma.

Diagnostic
Diagnosticul clinic se poate pune pe baza unor manifestari caracteristice: semnele de
impregnare acute si cronice, manifestarile neurologice (dizartrie, tulburarile de coordonare
ale gesturilor, mersul). Dozarea alcoolemiei reprezinta un argument biologic direct. Valori
peste 0,50 g/l denota un consum de alcool.
Alcoolismul produce o serie de tulburari biologice evidentiate prin investigatii
paraclinice specifice (probe hepatice, gama GT, ecografic pancreatica hepatica, endoscopie
esofagiana si gastrica, biopsie hepatica, EMG, EEG examen fund ochi).
Testele psihometrice de tip proiectiv sau de nivel evidentiaza perturbari ale functiilor
cognitive si conative.

Tratamentul alcoolismului
Obiectivele tratamentului
Principalele tinte terapeutice in alcoolism sunt: numarul de zile fara alcool, prezenta
manifestarilor fizice de intoxicare sau de sevraj, a simptomelor psihiatrice de tip anxios si
depresiv, abilitatea sociala, capacitatile restante.
Dogma abstinentei totale este discutabila in practica. Un mare numar din alcoolici tratati
si considerati vindecati continua sa se alcoolizeze moderat.
Intoxicatia alcoolica usoara sau moderata se rezolva fara tratament disparand dupa o
perioada de somn. De la aceasta regula fac exceptie copiii, la care chiar intoxicatii usoare pot
duce la complicatii grave sau la moarte. In cazul unei intoxicatii grave cu areflexie si coma,
este necesar sa se treaca de urgenta la efectuarea de spalaturi gastrice, dupa care se pot
administra lichide cu un bogat continut nutritiv, vitamine din seria B si C, oxigenoterapie,
stimularea centrului respirator si a activitatii cardiace. O accelerare a metabolizarii alcoolului
din organism se poate realiza prin administrarea s.c. de insulina in doze de 10-15 U.
Tratamentul alcoolismului cronic
Tratamentul delirului tremens se efectueaza in conditii de spitalizare. Se administreaza
substante sedative din grupa tranchilizantelor minore (Diazepam, Meprobamal, Oxazepam,
Clonazepam, Rivoiril), substante din grupa barbituricelor (Tetrabamatum-Atrium-300),
derivati din Vitamina B1 (Heminevrin, Hemineurin), butirofenone (Haloperidol, Droperidol)
in asociere cu doze mari de vitamine Bl, B6, B12, PP si C, regim alimentar bogat in lichide,
minerale si hidrati de carbon. In cadrul complicatiilor hepatice sunt indicate medicamente
hepatotrope de tipul Aspartatului si Argininei. Antibioticele sunt necesare pentru combaterea
febrei si a complicatiilor infectioase.
3

Tratamentul complicatiilor de tip psihotic va beneficia de medicatia neuroleptica,

incisiva si sedativa corespunzatoare tabloului psihopatologic. In sindromul Korsakov si
dementa alcoolica, pe langa administrarea de vitamine in doze mari, se introduc si stimulente
mnezice.
Tratamentul de dezintoxicare
Are ca scop obtinerea sedarii pacientului si a dezintoxicarii sale. Se administreaza
vitamine din grupul B (B1 si B6), glucoza, tranchilizante, neuroleptice sedative,
hepatoprotectoare. Tetrabamatul (Atrium 300) este extrem de eficient in aceasta faza. Durata
tratamentului variaza in functie de varsta, sex, prezenta sau absenta complicatiilor. In general,
durata este intre 2 si 4 saptamani.
Dupa efectuarea curei de dezintoxicare, in caz ca situatia somatica o permite se poate
trece la urmatoarea etapa, tratamentul de dezgust. Aceasta se face prin deconditionare cu
Emetina, Apomorfima, Antalcol, Metronidazol, Carbamid de calciu, Pirpgil (levura liofilizata,
injectata - produce frisoane similare crizelor de malarie). In perioada curei de dezgust se
efectueaza tratamentul psihoterapeutic sub forma de psihoterapie individuala, psihoterapie de
grup, activitati ergoterapeutice sau hipnoterapie.
Cura de dezgust dureaza intre 2-3 saptamani (6-7 probe in total). De asemenea, se pot
aplica si alte procedee psihoterapeutice cum ar fi: psihodrama, psihoterapia familiei.
Tratamentul de intretinere este de lunga durata, necesitand interviuri la intervale
variabile, de la o luna pana la 3 luni. Se recomanda continuarea unei medicatii fie cu
Disulfiram (Antalcol), fie cu Metronidazol, Naltrexon sau cu Aotal (Acomprosat).

TOXICOMANIILE
Toxicomania sau dependenta de droguri este o stare psihica si somatica rezultand din
interactiunea dintre individ si un produs psihoactiv (psihotrop) specific, avand ca urmare
tulburari de comportament si alte reactii care presupun o dorinta invincibila, permanenta,
continua sau periodica de a consuma drogul pentru a obtine anumite efecte psihice. Aceasta
stare duce la obisnuinta si dependenta de aport a drogului, care, in cazul cand este suprimat,
declanseaza tulburari severe de diferite forme, grade si intensitati din partea acestor indivizi.
Dependenta poate fi legata de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor
droguri (politoxicomanie) si este consecinta unei utilizari abuzive si indelungate.
Caracteristicile dependentei variaza in functie de natura drogului utilizat (morfina,
cocaina, canabis, amfetamine, barbiturice, substante halucinogene de sinteza).
Termenul "drog" are mai multe semnificatii. Pentru H. Solnes, drogul este o substanta
psihotropa de origine naturala sau sintetica, avand sau nu o utilizare terapeutica si care este
utilizat in doze neterapeutice si in scopuri nemedicale. Pentru transformarea utilizarii
drogurilor in sfera toxicomaniilor au rol urmatorii factori:
- tipul de actiune psihotropa a drogului si scopul urmarit prin administrarea lui;
- efectul drogului asupra individului, dar si al mediului social si al anturajului acestuia
ca factori cauzali;
- aparitia unei stari de dependenta de aportul de drog;
- obtinerea unei stari de beatitudine, de reverie, de plenitudine si de satisfactie
interioara a individului care consuma droguri ("paradisurile artificiale" ale lui Ch. Baudelaire)
- conduite de refugiu ca "solutii" la situatiile de impas ale vietii, carora individul
respectiv nu le poate face fata.