Tema 7 - Întrebări teme dependentă de SPA

50. Noțiune de dependență de substanță psihoactivă. Enumerați criteriile

dependenței de alcool. Tablou clinic alcoolism gr. I.
Dependența – stare adaptativă patologică asociată cu sindrom de sevraj la încetarea
consumului de substanță psihoactivă după expunere repetată. Dependențele de
substanțe psihoactive (narcomanie, toxicomanie) reprezintă tulburări psihice care se
caracterizează prin :
1. Consumul compulsiv de substanțe psihoactive (una sau mai multe);
2. 2. Incapacitatea de a limita consumul de substanțe;
3. Apariția simptomelor de sevraj la oprirea consumului de substanțe.
Dependența fizică (fiziologică) – stare patologică cu manifestări persistente somatice
la sistarea consumului
Dependență psihică (psihologică) – stare de atracție psihologică față de substanța
psihoactivă, cu simptome afectiv-motivaționale la sistarea consumului

În consumul de alcool se definește:

1. Intoxicația acută (starea de ebrietate)
• Starea de ebrietate simplă (habituală) • Stări de ebrietate modificată

2. Ebrietatea patologică
3. Intoxicație cronică (alcoolism)
4. Psihoze etilice

Tabloul clinic al alcoolismului stadiu I:

Dorința de a consuma alcool apare în a doua jumătate a zilei (din motive etice și
sociale se evită consumul de dimineață)
- Consumul este perceput ca remediu calmant și relaxant (ataractic) de către
consumator - Nu sunt tipice inițial tulburări mnestice în starea de ebrietate
- Consumul de alcool devine repetitiv și regulat
- Creștere toleranța la consumul de alcool
- Nu este perturbată, de regulă, activitatea socială

Sindroame tipice pentru alcoolism cronic, stadiul I :

1.1 Sindrom de reactivitate modificată:
- Creștere toleranța de 4-5 ori
- Dispariția în final a reflexului de vomă
- Lipsa repulsiei pentru alcool după intoxicarea acută
- Apariția formelor de ebrietate modificată (tip disforic, cu simptome paranoide,
hebefrene
sau histrionice)
- Modificarea trăsăturilor caracteriale
- Apariția consumului sistematic de alcool
1.2. Sindrom de dependență psihică
- Atracție psihică (idei obsesive neconștientizate referitor la consumul de alcool)
1.3. Sindrom de dependență fizică:
- Absent

51. Noțiune de sevraj. Componentele sindromului de sevraj etilic. Tablou clinic

alcoolism gr. II.

Noțiune de sevraj: Stare care apare la întreruperea absolută sau relativă a consumului
unei substanțe psihoactive, după un consum repetat și prelungit și ca regulă în doze
mari (crescute) a substanței psihoactive. Este unul din indicatorii sindromului de
dependență. Apare peste 6-24 ore după ultimul consum de alcool. Reluarea
consumului de alcool la etapa incipientă diminuează simptomele sevrajului.

Componentele sindromului de sevraj etilic:

Simptome somatice
Tahicardie, creștere tensiune arterială, hipertermie, sete, agravare boli somatice
Neurologice
Tremor, cefalee, crize convulsive
Psihopatologice
Anxietate, agitație psihomotorie, insomnie, vise terifiante, dorința impulsivă de
consum de alcool

Tablou clinic alcoolism cronic stadiu II:

- Manifestare maximă a sindromului narcomanic (reactivitate modificată, dependența
psihică și fizică ) și anume:
• Creșterea toleranței de 5-8 ori
• Apariția stărilor pseudodipsomanice
• Sindrom de sevraj cu simptome vegetative, psihice și neurologice.

Simptome vegetative: Transpirații, tahicardie, creștere TA, tremor extremități, limbă

sau generalizat. Sindromul de sevraj apare după fiecare episod de consum de alcool.
Simptome psihice: Indispoziție cu anxietate, tensionare, la personalități de tip
exploziv în starea de sevraj se constată stări disforice. Posibil apariția ideilor delirante
în cadrul sindromului de sevraj (inclusiv gelozia etilică). Reducerea simptomelor
vegetative și afective către ziua 5-6 și apariția sindromului astenic.
Simptome neurologice: În primele zile de sevraj pot avea loc crize convulsive
generalizate sau parțiale.
• Dorința de consum de alcool apare dimineața și se menține pe parcursul zilei
• Insomnie rebelă cu vise terifiante și treziri nocturne
• Debutează boli somatice – hepatoza, pancreatita, miocardiodistrofia
• Apar probleme sociale și de adaptare, degradare socială • Trăsături caracteriale
accentuate

52. Tablou clinic alcoolism gr. III. Tratament.

Tablou clinic alcoolism cronic stadiul III
- Scade toleranța la alcool
- Agravarea sindromului de sevraj
- Degradare intelectuală (mnestică), inclusiv starea de demență (inclusiv sindrom
Korsakov). Degradare socială
Simptome psihice și neurologice: torpoare-sopor, vertij, ataxie, tremor generalizat,
convulsii, dizartrie, anizoreflexie, nistagmus, simptome piramidale-
- Boli somatice cronice agravate
- Forme de consum dipsomanic sau consum permanent cu toleranță scăzută la alcool
Stările psihotice în alcoolism:
- Apar în stadiul II și III al alcoolismului
- Apar, ca regulă, în starea de sevraj
- Se dezvoltă cu preponderență seara și continue noaptea
- Apar frecvent după un episod dipsomanic
- Apar după consum de alcool nepurificat
- Apar pe fundal de agravare somatică
- Apar la consumatori cu patologie organică de sistem nervos central
- Prezintă polimorfism clinic
Sindromul Korsakov – este un complex psihopatologic constatat cu preponderență în
cazurile de alcoolism cronic sau în demența alcoolică și manifestat clinic în special cu
dezorientare temporo-spațială, amnezie de fixare și confabulații
(pseudoreminescențe).

53. Psihozele etilice. Clasificare. Tablou clinic delirium tremens.

Psihozele etilice (alcoolice). Clasificare după durată :
- Psihozele acute – durează până la o lună
- Psihoze prolongate – durează până la 6 luni - Psihoze cronice – durează peste 6 luni
După tabloul clinic se disting:
- Starea de delirium
- Starea oneiroidă
- Starea de amență
- Starea crepusculară (beția patologică)

- Halucinoza etilică
- Delirul etilic (paranoia etilică)
- Sindromul paranoidal etilic
Tipuri psihoze etilice (clasificare psihopatologică):
1. Delirium etilic:
Abortiv
Clasic
Musitant
Atipic: sistematizat cu pseudohalucinoză verbală, cu simptome oneiroide, cu
automatisme
psihice, cu amență
2. Halucinoza etilică
-Halucinoza verbală
-Halucinoza cu delir senzitiv
- Halucinoza cu automatisme psihice
3. Psihoze etilice delirante
- Sindromul paranoid etilic
- Delirul etilic de gelozie
4. Encefalopatii etilice
a. Acute
- Encefalopatia Gayet-Wernicke
- Encefalopatia acută larvată
- Encefalopatia cu evoluție fulminantă
b. Cronice
- Psihoza Korsakov
- Pseudoparalizia etilică
c. Alte forme de encefalopatii etilice
- Encefalopatia cu simptome de carență de tiamină (beri-beri, polineuropatia
periferică) - Encefalopatia cu simptome de pelagră
- Encefalopatia cu simptome de nevrită retrobulbară (ambliopie etilică)
- Encefalopatia hepatică
- Atrofia cerebelară etilică
- Encefalopatia Marchiafava-Bignami
- Mielinoza pontină (necroza pontină)
- Scleroza laminară Morel

Tablou clinic psihoze de etiologie etilică

Delirium tremens:
• Apare în contextul stării de sevraj
• Dezorientare allopsihică și orientare păstrată autopsihică
• Durata pe fundal de tratament până la 10 zile
• Posibilă evoluție în stare de halucinoză, paranoidă sau amență
• Halucinații predominante vizuale
• Reducerea halucinațiilor odată cu reducerea tulburărilor de conștiință
• Tulburări de conștiință ondulatorii
• Conținut terifiant predominant vizual al halucinațiilor
• Conținut profesionist sau habitual al trăirilor pacientului
• Odată cu creșterea tulburărilor de conștiință, scade agitația motorie și verbală
• Hipertermie
• Scădere diureză
• Hipotensiune arterială
Halucinoza alcoolică:
• Este o stare psihopatologică cu predominanta halucinațiilor auditive cu conștiința
clară.
Debutează cu acoasme și insomnie. Poate dispărea brusc după o perioadă de somn. În
caz de evoluție, poate apărea delirul de relație, influență, persecuție
• Posibile crize de anxietate

Sindromul paranoid etilic:

• Fundal afectiv depresiv-anxios
• Ideație delirantă de relație, persecuție
• Posibile halucinații auditive, anxietate trenantă
• Posibil comportament agresiv față de “persecutori”
• Delir rezidual după dispariția (reducerea) simptomelor de bază

Delirul de gelozie etilic (paranoia etilică):

• Este o tulburare psihică cu evoluție trenantă sau cronică, cu predominanța delirului
sistematizat
• Se constată cu preponderență la bărbați cu trăsături caracteriale paranoiale
• Este un delir monotematic
• Debutează lent
• Uneori este precedat de evenimente negative familiale
• Debutează cu idei prevalente de gelozie
• Inițial se manifestă doar în timpul stării de ebrietate
• În timp apare interpretarea delirantă a situației
• Posibil comportament agresiv sau autoagresiv
• Poate fi disimulat de pacient
În context de tratament, se substituie cu delir rezidual trenant (rezistent la tratament).

54. Tipuri de intervenție în dependența de alcool.

Principii de intervenție în dependența de alcool
Principiul general este abordarea complexă a problemei. Aceasta presupune
tratamentul farmacologic și psihoterapeutic. Procesul terapeutic poate fi divizat în trei
etape:
Prima etapă: Se va axa asupra înlăturării simptomelor acute de intoxicare etilică, a
stării de sevraj sau altor tulburări psihice acute. Remediul de bază va fi cel
farmacologic. Vor fi utilizate:
1. Medicamente GABA-ergice (benzodiazepine).
2. Beta-adrenoblocante pentru tratamentul stării de hiperactivare a sistemului nervos
simpatic. Rezultatul va fi reglarea tensiunii arteriale, puls, febra.
3. Alfa-2 adrenomimetice (clonidina). Acțiunea este legată de scăderea nivelului de
catecolamine și noradrenalină, iar ca consecință scade tensiunea arterială, tahicardia,
transpirația și tremorul.
4. Blocanți ai ionilor de calciu (nifedipine, verapamil) sunt indicați datorită hiperex-
citabilității neuronale în condițiile stării de sevraj și ca rezultat moartea neuronală.
5. Deficitul ionilor de magneziu plasmatic sau eritrocitar ca rezultat al excreției
crescute sau absorbției scăzute poate provoca simptome ca tremor, ataxie, insomnie,
excitabilitate. Din aceste considerente este indicată suplinirea deficitului prin
administrarea sărurilor de magneziu. Administrarea intravenoasă este indicată în
cazurile cînd hipomagneziemia este confirmată.
6. Tiamina (vitamina B1) este implicată în metabolismul glucozei și lipidelor, iar
lipsa ei conduce la o varietate de simptome neurologice și cardiovasculare: oboseală,
slăbiciune și tulburări emoționale, în timp ce deficitul prelungit provoacă polinevrite,
insuficiență cardiacă sau edem periferic. Deficitul sever de tiamină poate provoca
dezvoltarea de encefalopatie Gayet- Wernicke sau psihoza Korsakov.
7. Piridoxina (vitamina B6) este o altă componentă importantă implicată în sinteza
neurotransmițătorilor, hemoglobinei, histaminei, reacțiilor de decarboxilare. Deficitul
se manifestă prin dermatita seboreică, ulcerații și atrofierea limbii, cheilita angulară,
diaree, conjunctivită, confuzie și neuropatie.
Etapa a doua: Este cea recuperatorie, bazată pe înlăturarea stării de dependență față
de alcool. Este etapa de instalare a remisiunii. Tratamentul este farmacologic asociat
cu cel psihoterapeutic.
Tratament farmacologic standard:
• Acamprosate;
• Naltrexone;
• Disulfiram;
• Nalmefene.
Primele două medicamente se asociază ușor cu alte tipuri de tratament de întreținere
sau terapie în grup. Se administrează după starea de sevraj și este eficace când
pacientul este orientat spre întreruperea consumului de alcool. Tratamentul poate fi
administrat și în cazul reluării consumului de alcool.
Naltrexone sau vivitrol (oral și implant) este un antagonist neselectiv al receptorilor
opioiaceici indicat în cazul prevenirii recăderilor după un sindrom de abstinență
pronunțat. Dispozitivul este implantat subcutanat și eliberează o doză constantă de
Naltrexonă pe parcursul perioadei de 2 luni. Din pricina blocajului receptoral,
inclusiv al endorfinelor, consumatorul de alcool nu va avea starea de euforie după
utilizarea alcoolului. Doza inițială va fi de 25 mg, ulterior 50 mg/zi. Pacienților de
până la 18 ani doza le va fi stabilită individual. Forma injectabilă retard (Vivitrol)
este de 380 mg lunar. Doza standard este de 50 mg/zi. Necesită precauție la creșterea
enzimelor hepatice.
Acamprosate s-a dovedit a fi eficace datorită mecanismului presupus de agonist efect
GABA, reduce efectul excitator al glutamatului și are un efect neuroprotectiv. Este
indicat pentru pacienți cu risc de recădere și nu manifestă interacțiuni
medicamentoase, fiind asociat cu alcoolul, benzodiazepine sau disulfiram [14]. Doza
standard: 2 pastile a câte 333 mg de 3 ori/zi. Se elimină pe cale renală. Nu prezintă
reacții adverse evidente în cazul administrării alcoolului.
Disulfiram este un inhibitor al aldehid dehidrogenazei acetice, stopând metabolismul
alcoolului la etapa aldehidei acetice și cauzând prin aceasta reacții toxice puternice în
cazul administrării paralele cu alcoolul. Nu este medicament de prima elecție și se
administrează în cazul ineficacității terapiilor anterioare. Reacția toxică (înroșirea
feței, greață, vomă, transpirații, palpitații) este utilizată pentru a motiva pacientul.
Doza standard: 500mg/zi inițial, 250 mg/zi ulterior. Necesită precauție din cauza
riscului cardiotoxic, hepatotoxic, de inducere a stării psihotice.
Nalmefene a fost mai recent aprobat în calitate de tratament standard în dependența
de alcool.

Topiramate reprezintă un alt medicament considerat eficient comparativ cu placebo

în studiile efectuate în dependența de alcool. Mecanismul presupus este de creștere a
neurotransmisiei GABA și diminuării efectului glutamatului. Nu este aprobat de FDA
(Food and Drug Administration) oficial pentru tratamentul dependenței de alcool
Etapa a treia.
Este orientată spre menținerea stării de remisiune și prevenirea recidivei. Pe prim
plan se situează intervenția psihoterapeutică. În riscul de recidivă se vor aplica
principiile din etapa a doua.
Grupurile de ajutor reciproc
Reprezintă o opțiune pentru pacienții motivați să abandoneze consumul de alcool.
Membrii grupului sunt pacienți la diferite etape de remisiune. Grupurile sunt
constituite benevol, sunt la autofinanțare și se axează pe parcurgerea a 12 etape, care
reprezintă niște principii de care se vor ghida toți membrii grupului. Acest tip de
terapie este pe larg răspândit în Statele Unite ale Americii și în Europa, demonstrând
eficacitate înaltă.
Intervenții de reinserție psihosocială
Pacientul va fi asistat de către psiholog și asistentul social în vederea optimizării
tratamentului. Sunt utilizate o multitudine de metode psihoterapeutice, în special cele
comportamentale și cognitiv-comportamentale, însă de multe ori abordarea
psihoterapeutică este complexă. Tipul de psihoterapie va fi ajustat individual, se va
practica cu fiecare în parte sau în grup, în funcție de fiecare caz în parte. Organizarea
intervenției se va face prin metodologia managementului de caz. Asistența socială se
va axa pe domenii ca asigurarea nevoilor de bază (hrană, adăpost), îngrijirea
minorilor, accesarea fondurilor sociale, găsirea sau menținerea unui serviciu,
accesarea unor cursuri de formare profesională, reintegrarea în sistemul școlar în
cazul minorilor, menținerea contactului cu angajatorul și soluționarea unor posibile
conflicte la locul de muncă.

55. Cannabinoizii. Componente, simptome de intoxicare și intervenții în

dependența de cannabinoizi. Utilizări terapeutice

Canabisul se administrează prin fumat, vaporizare sau prin consum intern. În cazul
inhalării, concentrația maximă apare în 10-30 de minute cu o durată de 2-4 ore. După
administrarea orală, concentrația maximă în sânge apare peste 2-3 ore cu o durată de
acțiune de mai multe ore.
Tablou clinic
Simptomele intoxicării acute cu canabis:
- anestezie;
- euforie, tulburări de concentrare, relaxare, dezinhibiție psihomotorie, stare de
confuzie;
- apetit crescut, sete;
- hipersensibilitate la excitanți vizuali, auditivi, olfactivi;
- scăderea presiunii intraoculare;
- grețuri, cefalee;
- supradozarea cu canabis nu are efect letal.
Consumatorii cronici de canabis prezintă simptome de tip apato-abulic
(amotivational syndrome), asemănându-se cu anumite simptome din depresie.
Tipuri de intervenții
Intervențiile psihosociale constituie o componentă importantă în asistența pacientului
cu dependență. Și o cantitate minimă de ședințe cognitiv-comportamentale contribuie
la îmbunătățirea statutului psihic al pacientului. Studiile arată că un număr de 6-9
ședințe are un rezultat mai bun comparativ cu alte forme de psihoterapie de scurtă
durată. Recăderile vor fi evitate prin tratamentul de întreținere, monitorizare continuă,
asistență psihosocială, grupuri de suport de la egal la egal.
Gestionarea supradozării de canabioizi
Supradozarea acută de canabioizi se poate manifesta prin hiperagitație și în cazuri
grave pierderea de cunoștință. Tehnicile de relaxare vor fi aplicate pentru a reduce
agitația și atacurile de panică în cazul supradozelor. Se vor administra medicamente
precum neuroleptice și tranchilizante. Supradozări letale de canabioizi nu au fost
înregistrate, însă coma poate apărea dacă sunt consumate și alte substanțe în paralel
cu canabioizi (alcool și sedative).

Cannabidinolul s-a dovedit a fi promițător în terapia epilepsiei și a sclerozei multiple.

Mod de administrare:
• Flori/frunze/semințe uscate cunoscute sub denumirea de marijuana (iarbă), de
asemenea, sub formă presată – cu denumirea de hașiș. Conținutul de
tetrahydrocannabinol este de circa 1% - 24 %.
• Rășină uscată secretată de glandele situate la nivelul frunzelor, dar mai ales al
inflorescențelor de cânepă (Canabis).
• Ulei extras cu ajutorul unui dizolvant (ulei de hașiș) cu conținut de
tetrahydrocannabinol 15-30 %.

56. Opiaceele. Clasificarea opiaceelor după mecanismul de acțiune. Simptome de

supradozare și sevraj. Tratamentul cu metadonă.

Clasificarea opiaceelor
După mecanismul de acțiune:
I. Agoniști ai receptorilor opiaceici (totali și parțiali):
Papaverine, morfine, codeine, heroine, hydromorphone, oxycodone,
levoalphaacetylmethadol (LAAM), metadol, fentanyl, meperidine, hydrocodone,
metadone, pentazocine, pethidine, propoxyphene. Tratamentul cu agoniști ai
receptorilor opiaceici contribuie la activizarea în continuare a receptorilor și
înlăturarea simptomelor de sevraj.
II. Agoniști parțiali/antagoniști – sunt agoniști pentru un tip de receptori și antagoniști
pentru alții: Buprenorphine.
III. Antagoniști ai receptorilor opiaceici: naloxone. Aceste substanțe blochează
receptorii opiaceici și, respectiv, efectul drogului administrat devine nul.
După proveniență, opiaceele pot fi:
• de proveniență vegetală (morphine, codeine, thebaine);
• de proveniență semisintetică (heroine, hydromorphone);
• de proveniență sintetică (tramadol, buprenorphine, fentanyl, promedol).

Tablou clinic
Supradozarea cu opiacee
Supradozarea poate avea loc când consumatorul administrează drogul episodic și nu
își cunoaște doza suportată. Simptomele de bază ale supradozării (mioza, tulburarea
de conștiință și depresia respiratorie) sunt criteriile pentru care trebuie începută
terapia de resuscitare. Antidotul utilizat în supradozare de opiacee este Naloxone.
Alte simptome de intoxicare cu opiacee: Fundalul afectiv: euforie, calmul.
• Conștiința și coordonarea: sunt intacte la doze mici.
• Sistemul vegetativ: prag scăzut la concentrațiile de CO2, inhibă sistemul respirator,
hipotensiune.
• Prin stimularea hemoreceptorilor trunchiului cerebral, provoacă grețuri și vomă.
• Mioză (stimulare parasimpatică).
• Retenție urinară.
• Tranzit gastrointestinal scăzut, constipații.
Simptome de sevraj
Debutul sevrajului este în funcție de gradul de biodisponibilitate al substanței, timpul
de înjumătățire (semiviață), modul de administrare, modul de metabolizare și,
concomitent, afecțiunile hepatice sau renale ale consumatorului. Totodată, diferite
substanțe au timp de înjumătățire diferit. În cazul heroinei, sevrajul apare în 6-12 ore
după ultimul consum și are o durată de 5-7 zile, iar în cazul metadonei, sevrajul apare
peste 2-3 zile și durează până la 3 săptămâni. Simptomele generale sunt următoarele:
anorexie, grețuri, algii abdominale, în articulații, musculare, mioclonii, insomnie,
agitație, căscat, sialoree, midriază, transpirații abundente, rinoree, strănut, tremor,
piloerecție, diaree, vomă.

Terapia farmacologică a dependenței de opiacee. Metadona

Metadona este considerată standardul de aur în tratamentul dependenței de opiacee.
Metoda de administrare este orală sub formă de tablete sau soluție. Este agonist de μ
–receptori, cu acțiune inhibitorie asupra sistemului nervos central. Doza zilnică
administrată menține concentrația plasmatică stabilă și este detectată peste 30 de
minute după administrare.
Etapele tratamentului farmacologic cu metadonă:
1. Etapa de inducție se referă la perioada de inițiere a tratamentului care va fi sub
supraveghere medicală până se va ajunge la doza optimă. Durata acestei faze este de
7-14 zile. Administrarea metadonei se va face inițial dimineața pentru a preveni în
timpul zilei posibile simptome de supradozare și, în primul rând, inhibiția
respiratorie.
2. Etapa de stabilizare. Scopul acestui stadiu este sistarea dorinței de a consuma orice
alt drog. Durata este în limitele a 2-6 săptămâni.
3. Etapa de întreținere presupune obținerea unei stabilități fizice și psihice a
pacientului. În medie, perioada durează între 1 – 3 ani dar, desigur, nu există limite
exacte. Sunt pacienți care se vor afla în tratament pe parcursul întregii vieți.
4. Încetarea tratamentului poate fi involuntară și voluntară. Încetarea voluntară se va
produce în cazul stabilității psihice a pacientului, lipsa de recăderi în situații stresante,
lipsa consumului de droguri în paralel cu terapia cu metadonă, stabilitate socială,
acordul pacientului.
Indicații pentru farmacoterapia cu metadonă:
• Vârsta de 18 ani împlinită.
• Diagnosticul stabilit de dependență opiaceică;
• Acordul informat al pacientului; • Vârsta

57. Psihostimulantele. Tablou clinic al intoxicării acute. Terapia dependenței de

psihostimulante
Psihostimulantele reprezintă un grup de substanțe sintetice și de origine vegetală care
provoacă o creștere a energiei și a activității prin stimularea sistemului nervos central
(amfetamina, metamfetamina, cocaina, nicotina, khat-ul, cafeina, MDMA

Efectele acute ale psihostimulantelor

Fizice:
• tahicardie;
• midriază;
• hipertermie;
• tahipnoe;
• aritmii;
• spasm vascular de diametru mic;
• inapetență;
• insomnie.
Psihice:
• efect energizant;
• senzație de claritate ideatorie;
• creșterea performanței intelectuale;
• creșterea libidoului;
• comunicabilitate crescută;
• creșterea dispoziției.
Efecte ale consumului cronic de psihostimulante
Fizice:
• hipoponderabilitate/anorexie;
• deprivare de somn;
• maladii respiratorii;
• maladii cardiovasculare;
• cefalee;
• carie dentară;
• convulsii.
Psihice:
• anxietate marcată;
• stare de confuzie;
• tendința de izolare;
• tulburări mnestice;
• hipoprosexie;
• agresivitate;
• reacții distimice/depresive;
• halucinații;
• tulburări de panică;
• formarea rapidă a sindromului de dependență;
• reacții psihotice.
Supradozare
Supradozarea cu stimulatoare poate fi suspectată pornind de la examinarea locului
consumului, semnele clinice prezente la persoană sau din spusele altor persoane.
• Panică;
• Frică de moarte;
• Hiperactivitate;
• Excitație motorie;
• Creșterea tensiunii arteriale (până la ictus în caz de supradozare cu cocaină);
• Amplificarea bătăilor cordului;
• Tegumentele umede;
• Cefalee puternică cu dureri pulsatile;
• Senzația de presiune, dureri în regiunea cutiei toracice;
• Spumă din cavitatea bucală;
• Greață, vomă.
Sindrom de sevraj cauzat de psihostimulante
• Depresie;
• Hipoprosexie;
• Somnolență/insomnie;
• Tulburări mnestice;
• Anxietate;
• Libidou scăzut;
• Deficit energetic;
• Iritabilitate;
• Cefalee;
• Accidente cerebrale;
• Insuficiență renală;
• Stop cardiac.
Intervenții
Acordarea primului ajutor în caz de supradozare cu stimulatoare.
Se va crea un mediu sigur pentru prevenirea automutilărilor sau accidentărilor
cauzate de hiperagitație. Administrarea de neuroleptice, tranchilizante și sedative.
Supraveghere și suport psihologic.
58. Benzodiazepinele. Proprietăți farmacologice, simptome de supradozare și
sevraj. Tratament în supradozarea cu benzodiazepine.

Aspecte farmacologice
Metabolismul – are loc cu preponderență la nivel hepatic prin stabilirea compușilor
cu acidul
glucuronic, iar eliminarea se realizează pe cale renală.
Mecanisme de acțiune – acționează cu preponderență la nivel de receptor GABA-
ergic (acidul
gamaaminobutiric este un neurotransmițător cu acțiune inhibitorie). La nivel de
receptor GABA tipul A există receptorii alfa 1, responsabili de inducerea somnului, și
receptorii alfa 2 și alfa 3, implicați în reducerea anxietății. Cu cât mai mare este
afinitatea pentru receptorii GABA tipul A, cu atât mai pronunțată este starea de
sevraj. Mecanismul de inducere a somnului se efectuează prin intermediul nucleului
ventrolateral preoptic (VLPO) care conține GABA neuroni, iar benzodiazepinele
augmentează acțiunea GABA în acest nucleu. Hiperactivitatea amigdalei este
asociată cu anxietate, atacuri de panică, tremor, transpirații, tahicardie, hiperexcitare,
coșmaruri nocturne. Benzodiazepinele inhibă hiperactivitatea amigdalei și prin
aceasta cauzează efectul anxiolitic și reglator al sistemului vegetativ.
Clasificarea benzodiazepinelor în funcție de timpul de acțiune:
• acțiune de scurtă durată (2-8 ore) – midazolam, triazolam;
• acțiune de durată medie (10-20 ore) – temazepam, lorazepam, alprazolam,
oxazepam,
nitrazepam, estazolam;
• acțiune de lungă durată (1-3 zile) – chlordiazepoxide, diazepam, flurazepam,
clonazepam,
clorazepate.

Tablou clinic:
Supradozare
Intoxicare acută cu benzodiazepine
Ușoară: somnolență, ataxie, slăbiciune.
Moderată până la severă: vertigo, vorbire neclară, nistagmus, ptoză parțială, letargie,
hipotensiune arterială, depresie respiratorie, comă.
COMA 1: receptiv la stimuli dureroși, dar nu verbali sau stimuli tactili, fără
perturbări ale respirației.
COMA 2: inconștient, nu răspunde la stimuli dureroși, fără perturbarea respirației.
Dependența benzodiazepinică:
Circa 40% dintre persoanele care au administrat pe termen lung benzodiazepine în
doze terapeutice vor experimenta simptome de sevraj dacă se întrerupe brusc
consumul. Simptomele apar în termen de 2 zile – „tipul rapid” sau până la 7 zile –
„tipul prolongat”.
Sindromul de sevraj benzodiazepinic:
Substanța activă (denumire comercială)
 Doza echivalentă, mg
Timp de stabilire a concentrației maxime plasmatice, ore
Timp de înjumătățire (semiviață), ore

• Nu pune în pericol viața și este, de obicei, de durată.

• Simptomele inițiale/problemele vor apărea la întreruperea consumului de
benzodiazepine.
• Convulsiile sunt rare (dacă nu se administrau doze mari sau nu s-a întrerupt brusc +
consum
alcool).
Intervenții în supradozare
Antidot în intoxicarea cu benzodiazepine este flumazenil.

59. Cocaina. Utilizare, simptome de intoxicare și sevraj. Intervenții în

dependența de cocaină

Este un alcaloid care se obține din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Are
acțiune stimulantă și anestezică. Stimulează sistemul nervos simpatic prin blocarea
recaptării dopaminei, noradrenalinei și serotoninei.
Cocaina se utilizează sub diverse forme:
• Frunze de coca, care sunt mestecate sau fierte sub formă de ceai.
• Cocaina pastă – răspândită în America de Sud, poate fi fumată ca atare sau în
amestec cu tutun
sau marijuana.
• Cocaina hidroclorică, care se mai numește „cocaina de stradă”, cu o concentrație de
aproximativ 25-35%, uneori puritatea putând atinge 100%. Această substanță poate fi
injectată
sau prizată și este solubilă în apă.
• Cocaina bază liberă (Crack), care este obținută prin extracție cu solvenți și are o
puritate de 100%.

Epidemiologie
Este produsă mai ales în Bolivia, Columbia și Peru. În Europa sunt disponibile două
forme de cocaină, cea mai uzuală fiind pudra de cocaină (cocaina hidrocloridă). A
doua este cocaina crack. Efecte fiziologice:
• tahicardie;
• creșterea frecvenței respirației;
• vasoconstricție;
• creșterea tensiunii arteriale;
• hipertermie;
• transpirații;
• midriază;
• apetit scăzut;
• creșterea performanței fizice;
• hemoragie cerebrală.
Efecte psihice:
• euforie;
• creșterea performanței intelectuale;
• durata somnului redusă;
• halucinații;
• idei delirante paranoide.
Starea de sevraj
Este maximă peste 2-4 zile după întreruperea consumului și are următoarele
simptome:
• disforie (dar nu depresie) cu durata de până la 10 săptămâni;
• fatigabilitate;
• insomnie/somnolență;
• agitație psihomotorie;
• apetit crescut;
• vise colorate cu conținut neplăcut. Tipuri de intervenții
• Acordarea primului ajutor în situația de supradozare cu cocaină este aceeași ca în
cazul altor
stimulatoare.
• Benzodiazepine pe termen de scurtă durată pentru reducerea anxietății, agitației,
ameliorarea
somnului.
• Terapie cognitiv-comportamentală.
• Asistență socială, psihologică, alte metode psihoterapeutice.