Sunteți pe pagina 1din 2

Tamiia, simbolistica si ceremonii la diferite popoare

Inca din antichitate, aproape toate religiile importante au folosit tamiia, astfel ca, in timp, religia
si tamiia nu au mai putut fi separate. Simbolismul ei tine in acelasi timp de cel al fumului, al
parfumurilor si rasinilor curate folosite pentru prepararea ei. Arborii din care se obtine
(boswellia) au fost deseori considerati simboluri ale lui Hristos.
Folosirea tamiii la crestini
Tamiia, avind rolul de a inalta rugaciunea spre ceruri, este in acest sens o emblema pentru cel care
indeplineste o functie sacerdotala: asa se explica faptul ca unul dintre Regii Magi ii daruieste pruncului
Iisus tamiie.
Folosirea ei are peste tot aceeasi valoare simbolica: prin ea se asociaza umanul cu divinitatea, finitul
cu infinitul, muritorul cu cel nemuritor. In acest sens, intre fumul pe care il scoate tamiia la crestini si
acela produs de copal, la triburile maya, sau de tutun, la amerindieni: pipa pacii pecetluieste o alianta
sau un tratat, iar prin fumul trimis catre ceruri, divinitatea este chemata pentru a conduce sarbatoarea.
Prin tamiiere se exprima puterea rugaciunilor cucernice si ale darului Duhului Sfint. Sa se indrepteze
rugaciunea mea ca tamiia inaintea ta (psalmul 140,2) spune cel care citeste psalmii, iar preotul spune:
Tamiie iti aducem Tie, Hristoase Dumnezeule, ca miros de buna mireasma duhovniceasca pe care
primind-o altarul Tau cel mai de sus din ceruri, trimite-ne noua darul preasfintului Tau Duh.
Pentru ca mirosul sa fie mai placut, tamiia se amesteca cu smirna si acest lucru ne aminteste iarasi de
darurile pe care i le aduc Magii dumnezeiescului Prunc.
Tamiia era un mijloc de purificare si catartic la egipteni
Vechile sau mai noile credinte egiptene vorbesc despre mirosul minunat al zeilor. In vechile texte se
scria ca tamiia este sudoarea zeilor, iar sudoarea este purtatoarea mirosului parfumat al acestora. Astazi
acelasi lucru il explicam si noi, vorbind de miros de sfintenie, deoarece multi dintre cei canonizati au
avut reputatia ca raspindeau o mireasma placuta, chiar si dupa moarte.
Arderea tamiii, care capatase o insemnatate mare in Egipt inca din imperiul vechi, se facea la toate
ceremoniile religioase. La marginea altarului unde se aduceau jertfele se gasea o mica adincitura, in
care se punea tamiia spre ardere.
Tamiierile se faceau concomitent cu libatiunile si cu mijloacele de purificare, afumarea cu fum de
tamiie fiind si ea o modalitate de purificare, un mijloc catartic, caci fumul cu tamiie alunga mirosul
rau, asa cum spalarea cu apa indeparta murdaria. Insa tamiierea era mai presus de domeniul pur
corporal, deoarece ea elibera tot raul si-l curata pe om de influentele puterilor demonice.
Tamiia era folosita si la imbalsamare, corpul defunctului fiind umplut cu produse rasinoase si
aromatice: smirna, tamiie, scortisoara. Se considera ca mortii au mare nevoie de tamiie, caci acolo
unde este sudoarea zeilor, carnea de pe trup traieste si vasele sanguine sint tari, scrie intr-un text din
imperiul vechi.
Tamiia era o rasina celesta la mayasi
In America Centrala, tamiia apartine aceluiasi simbolism ca singele, seva, sperma si ploaia.
In ritualurile lor, mayasii foloseau tamiie si copal. In Popol Vuh, cartea lor sacra, o eroina htoniana (un
fel de titan, venit din interiorul pamintului) scoate din Pomul vietii seva rosie, coagulanta, a copalului,

pe care le-o ofera barbatilor, ca si cind ar fi propriul ei singe. In cartea Chilam Balam se spune ca
tamiia este o rasina celesta, iar mirosul ei este atras catre mijlocul cerului.
Legenda arborelui de tamiie in Metamorfozele lui Ovidiu
Pentru greci si latini, tamiia nu putea avea, desigur, decit o origine mitologica. Intr-una din legendele
cuprinse in Metamorfozele lui Ovidiu, tamiia se nascuse din unirea Soarelui cu Leucothoe, fiica lui
Orhamos, regale Persilor si suzeran al tarii aromelor. Descoperind ca Phoebus devenise iubitul fiicei
sale, Orhamos a dorit sa distruga aceasta pasiune si a ascuns-o pe nefericita intr-o groapa, pe care a
acoperit-o cu nisip. Dis-de-dimineata, Soarele a cautat-o cu disperare, dar cind a gasit-o si a vrut s-o
incalzeasca cu razele lui, era prea tirziu.
Atunci Phoebus a presarat pe copul neinsufletit al iubitei sale un nectar divin, spunind: In ciuda
tuturor, tu te vei inalta la cer. Se spune ca pe locul unde s-a aflat Leucothoe a aparut primul arbore de
tamiie. Astfel, dintr-un corp aflat in descompunere, zeii au creat o aroma, a carei destinatie era sa faca
legatura intre cer si pamint.
La hindusi, tamiia este legata de elementul aer
In ritualurile hinduse, tamiia (dhupa) este legata de elementul aer, despre care se spune ca ar
reprezenta perceptia constiintei, prezenta pretutindeni in aceasta.
Hindusii au fost de fapt mari amatori de mirosuri suave, iar India a importat intotdeauna materii
turifere, provenind din Arabia. Daca fumul de tamiie este folosit in mod artificial la unele experiente
ale yoghinilor, arderea bastonasului serveste la masurarea timpului in metodele budiste de meditatie.
In hinduismul modern, tamiia este folosita in mod frecvent. Cultul Shiva recomanda preotilor sa arda
periodic tamiie in fata statuii zeului Orissa sau pe o piatra care il reprezinta.
Tamiia si parfumul ei formeaza una dintre cele cinci ofrande senzoriale, ce constituie o etapa din cele
sapte etape de adoratie.
Cum folosesc budistii tamiia
La budisti, tamiia nu servea numai la ceremoniile initiatice ale calugarilor, ci si in ritualurile cotidiane
ale manastirii si clerului local. Oferita pentru a obtine ajutorul spiritelor bune, folosirea ei s-a extins si
pe timpul festivalurilor, al botezurilor si al altor ceremonii.
Pentru budistii japonezi, folosirea tamiii este curenta, aceasta influentind si cultul Shinto.
Chinezii ard si ei tamiie inainte de a-i consulta pe zei. Tamiia joaca un rol important in ceremoniile si
procesele funerare, ea avind rol de dezinfectant si de cadou oferit sufletului la plecare.
La Canton, in cea de-a treizecea saptamina a anului, are loc o curatenie generala a casei, timp in care
casa este afumata cu trei bastonase de tamiie, pentru a alunga demonul saraciei.

Amalia Popescu

S-ar putea să vă placă și