PSIHOSOMATICA

DEFINIRE
Psihosomatica, imbinare a stiintelor (medicina, psihologie, sociologie si
antropologie), se ocupa atat de studiul cat si de tratamentul bolilor cu dubla component
( psihologica si somatica) a bolilor somatice cu implicatii psihologice, a bolilor
psihologice cu implicatii somatice, a aspectelor legate de somatizare, precum si studiul
interactiunilor dintre minte, corp si mediul social.
Multi autori vad in medicina psihosomatica o reactie sanatoasa la medicina
depersonalizata care aparuse ca rezultat al specializarii extreme si care, prin tot mai
puternica incredere acordata mijloacelor tehnice in diagnostic si tratament, modificase
esential relatia dintre doctor si pacientul sau. Abordarea psihosomatica implica
schimbarea fundamentala a atitudinilor medicale, coroborand si aspectele psihologice in
diagnosticul si tratamentul diferitelor afectiuni.
Termenul "psihosomatica" vine din greaca psyche - sufletul + soma - corp i este
folosit pentru a se referi la boala fizic, provocat de anumite cauze psihologice. Potrivit
statisticilor de la 42 pn la 60% din totalul pacienilor, care viziteaz cabinetele
medicilor somatici, se refer la grupul psihosomatic. Principiul de baz, n cadrul unor
astfel de cazuri const n indivizibilitatea laturii fizice i a laturii mentale. Chiar i Platon
a declarat: "n cazul n care ntregul se simte ru, partea sa component nu poate fi
sntoas." Organismul reacioneaz la experiena emoional: se comprim, i expune
blocuri.
Teoria Formelor
Aceasta teorie ce ii apartine lui Platon, sustine ideea conform careia
Formele/Ideile si nu lumea materiala cunoscuta noua, prin intermediul senzatiilor, poseda
cea mai esentiala si fundamentala realitate. Formele/Ideile sunt singurele si adevaratele
obiecte de studiu care ne pot furniza adevarata cunoastere. Cuvantul forma capata doua
intelesuri, forma drept infatisarea unui lucru si Forma, ce are un sens tehnic, inventat
de Platon. Conform lui Platon, formele pe care le vedem nu sunt reale, ci doar copii ale
Formelor reale. Daca inlaturam materia, Formele sunt cele mai pure lucruri, de aceea
Platon credea ca adevarata inteligenta/intelepciune e abilitatea de a intelege Lumea
Formelor.
Aristotel nu credea ca intelectul poate fi conceput ca ceva fizic, material. El zice
ca: daca intelectul ar fi material, atunci nu ar putea percepe toate formele. Daca
intelectul ar fi reprezentat printr-un organ anume sau o parte a unui organ, atunci ar fi
limitat doar la o anumita gama de informatii si stimuli. Din moment ce intelectul este
capabil sa primeasca si sa reflecteze asupra tuturor formelor de date, nu are cum sa fie un
organ fizic, deci trebuie sa fie imaterial.
Descartes e cel care a identificat mintea cu constiinta de sine si a separat-o de
creier, locasul inteligentei, formuland problema dualismului minte-corp, in forma
existenta in prezent. Descartes e cel care a oferit lumii faimosul citat Cogito ergo sum.
Tot el e cel care a popularizat ideea realitatii drept o dihotomie a materiei (substanta
intinsa sau spatiala) si a spiritului (substanta ganditoare, inclusiv Dumnezeu). Aceasta
forma de dualism a devenit cunoscuta ca dualism cartezian. Acest gen de dualism e

reprezentat prin orice variatie a relatiei dintre minte si materie, care sustine ca mintea si
materia sunt sunt doua categorii ontologice separate. Acest dualism presupune existenta a
doua principii distincte de existenta in univers: spirit si materie, suflet si corp.
Ideea centrala a dualismului cartezian e faptul ca mintea imateriala si corpul
material, desi sunt substante ontologice distincte, pot interactiona una cu alta.
Evenimentele corporale pot provoca evenimente mentale si vice-versa. Dar acest lucru
duce la o problema majora a dualismului cartezian: Cum e posibil ca mintea imateriala sa
afecteze corpul material si vice-versa? Aceasta problema se mai numeste si problema
interactionarii.
Descartes a incercat sa ofere un raspuns viabil, el a sugerat ca spiritele animale
(transmiterea semnalelor nervoase se facea in opinia lui Descartes printr-un aer fin sau
spirite)
interactioneaza
cu
corpul
prin
intermediul
glandei
pineale.
Glanda pineala e un organ localizat in centrul creierului, acest organ a avut un rol
important in filozofia lui Descartes. El il considera resedinta sufletului si locul in care se
formeaza gandurile. El considera corpul uman drept o masinarie, care functioneaza pe
baza spiritelor animale ce sunt inmagazinate in glanda pineala. In descrierea rolului
glandei pineale, traseul urmat de spiritele animale reprezinta o notiune cruciala.
Descartes considera ca nervii sunt tuburi umplute cu spiritele animale, acestea mai
contineau si un anumit numar de fibre ce strabateau corpul uman de la un capat la altul.
Aceste fibre erau legate de organele de simt, fiind puse in legatura cu creierul prin
intermediul unor mici valve aflate in peretii ventriculelor creierului. Atunci cand organele
de simt erau stimulate, partile lor componente erau puse in miscare. De aceea fibrele
nervilor erau trase, provocand inchiderea/deschiderea valvelor si eliberarea spiritelor
animale, aceste spirite produceau o imagine a stimulului senzorial pe suprafata glandei
pineale.
Dualismul
Dualismul ca filozofie, reprezinta relatia dintre minte si materie, aceasta relatie e
posibila datorita asertiunii ca fenomenele mentale sunt, din anumite puncte de vedere,
lipsite de o baza materiala. Dualismul descrie starea a doua parti, acest cuvant are la baza
cuvantul latin duo, adica doi. Termenul a fost folosit initial pentru a descrie o opozitie
binara co-eterna, o idee prezenta in discursurile filozofice metafizice, dar care e diluata
atunci cand e folosita la modul general. Mintea este de obicei conceputa ca experienta
constienta, materia ca ocupand spatiul si care este in miscare. Ele sunt astfel doua ordine
diferite in mod calificativ ale realitatii. Dualismele metafizice admit doua substante, cum
ar fi lumea si Dumnezeu, sau doua principii, cum ar fi binele si raul, ca mijloace de
explicare ale naturii realitatii.
Dualismul grecesc
Platon si Aristotel au speculat existenta unui suflet non-corporal, detinator al
inteligentei si intelepciunii. Folosind diverse motive drept argumente, ei sustineau ca
inteligenta umana nu poate fi identificata sau explicata prin sau cu ajutorul corpului
fizic. Termenul de dualism cartezian e asociat uneori cu notiunea de interactiune
cauzala prin intermediul glandei pineale. Datorita faptului ca teoria carteziana era extrem
de dificil de aparat, unii dintre discipolii sai, cum ar fi Arnold Geulincx si Nicholas
Malebranche, au propus o explicatie diferita: Toate interactiunile minte-corp au loc prin
intermediul lui Dumnezeu. Conform acestor filozofi, starile normale a mintii si corpului
reprezinta doar ocaziile in care aceste interventii divine au avut loc, ci nu cauze reale.

Yin si yang
Dualistica complementara din taoism reprezinta interactiune reciproca din Natura,
referindu-se la bucla de feeback (reactie), in care fortele opuse nu se schimba in opozitie,
ci intr-un schimb reciproc care promoveaza stabilitatea, asa cum e in cazul homeostaziei
(reprezinta proprietatea organismului de a mentine, in limite foarte apropiate, constantele
mediului intern). Un principiu de baza al taoismului spune ca in cadrul fiecarei entitati
independente exista o un fragment din opusul sau. In boala este si sanatate si viceversa.
Acest lucru se datoreaza faptului ca toti opusii sunt manifestari ale aceluiasi Tao, de aceea
nu au cum sa fie independenti unii de altii, ci doar simple variatii ale aceleiasi forte
unificatoare.
INTERACTIUNEA ORGANISM PSIHIC
Modelul biopsihosocial
Modelul medical biopsihosocial este o modalitate de a privi mintea si corpul
pacientului ca fiind doua sisteme importante legate intre ele. Termenul de model
biopsihosocial este de fapt termenul tehnic pentru ceea ce se numeste in mod popular
medicina minte- corp.
Modelul medical biopsihosocial a fost dezvoltat de psihiatrul George Engel in
1977. Conform modelului medical biopsihosocial problemele biologice, psihologice si
sociale ale corpului sunt legate intre ele, in mod asemanator sistemelor formate din
organele corpului, ca de exemplu sistemul cardiovascular sau sistemul respirator. Se face
astfel diferenta intre procesele patologice care pot produce afectiunea si perceptia
pacientului asupra starii sale de sanatate, ceea ce reprezinta boala.
Afectiunea si boala nu sunt neaparat simultane. O persoana se poate simti destul
de bine chiar daca are o anumita afectiune, sau se poate simti rau si atunci este bolnav.
Modelul biopsihosocial pleaca de la presupunerea ca afectiunea si boala au aceeasi
importanta. In afara de semnele biologice si simptome boala este produsa de starea
psihologica si factorii sociali, ca de exemplu relatia cu familia sau mediul social.
S-a demonstrat faptul ca mintea afecteaza sistemul imun- domeniu al
psihoneuroimunologiei. Factorii psihologici pot duce la efecte biologice care predispun
persoana spre o serie de factori de risc. De exemplu depresia in sine un produce boli
hepatice, dar persoanele care sufera de depresie au predispozitie spre alcoolism si in
consecinta spre boli hepatice.
In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a
limfocitelor T natural- killer si a interferonului. Datorita descoperirii efectelor starii
mentale/ psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat o noua ramura a fiziologiei:
psihoneuroimunologia, care se ocupa tocmai de legatura dintre mintea umana si sistemul
imun. Stressul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama afecteaza functiile
fizologice ale organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, si
asa mai departe.
Prin intermediul axului hipotalamo- hipofizo- cortico- suprarenalian sistemul
nervos, endocrin si imun sunt legate intre ele in interiorul corpului. In consecinta s-a
descoperit ca tristetea, vina, depresia, teama si disperarea duc la scadereactivitatii
imunitare, iar bucuria, speranta, iertarea, umorul si entuziasmul la cresterea activitatii
sistemului imun. Mania poate afecta sistemul imun in ambele sensuri.

DOMENIU
Bolile psihosomatice sunt de obicei rezultate a dou motive: reacia la stres i
conflict ntre motive. Simptomul este ntotdeauna un paradox: pe de o parte este o
modalitate de a satisface nevoia, pe de alt parte - o oportunitate de a o bloca. Boala
poate fi privit ca o metafor: ce vrea s-i spun omului simptomul lui? Care sunt
beneficiile obinute din boala? Adesea, simptomul este un beneficiul pentru pacient n
atingerea anumitor scopuri, care de obicei sunt incontiente.
Bolile psihosomatice de baz sunt: astm bronic, hipertensiune arterial, stenocardie,
ulcer duodenal, colita ulcerativ, dermatit atopic, diabet, psoriazis, diferite tulburri
sexuale, precum i tulburrile ciclului menstrual la femei, i altele. A fost constatat faptul
c apariia acestor boli a fost influenat puternic de caracteristicile personale. Astfel, boli
coronariene se dezvolt de cele mai multe ori la persoane ambiioase, determinate i
intolerante, iar ulcerul la persoane timide, iritabile, cu un sentiment sporit de datorie.
Exist prere c durerea psihologic "se transform" n afeciunile fizice, care sunt, n
general, mai bine tolerate dect realizarea nfrngerii sale n cutarea demnitii
personale, valorii propriei personaliti. Este mult mai uor s spui c ai un ulcer dect s
accepi c eti o persoan nerealizat. 90-95% din toate afeciunile fizice sunt cauzate de
motive psihologice. Chiar i astfel de boli "obiective" ca infecii virale sau bacteriene
sunt asociate cu starea psihologic a omului. Stres i frustrare scad imunitatea i
rezistena, deschid uile infeciei.
n psihologie, boala psihosomatica este o boal a organelor interne sau a sistemelor
ntregului organism, care apare din cauza impactului factorilor emoionale i mentale.
Bolile psihosomatice sunt de natur psihogen. n viaa de zi cu zi, ne-am deprins s
spunem c astfel de afeciuni au aprut n baza "tulburrilor nervoase": fiecare dintre boli
psihosomatice apare sub influena factorilor psihologici (reacia puternic emoional,
stres, traume, nevroz, etc.); aceste efecte pot fi ct de lung durat sau cornice, att i de
scurt durat; atat lansarea bolii, att i avansarea, agravarea sau repetarea bolii se
asociaz cu factorul mintal sau o situaie stresant; unele dintre boli depind de sexul
bolnavului i de gradul maturizrii sale sexuale.
Studiile arata de exemplu ca persoanele care sunt satisfacute de viata lor au un
risc de 1/10 de a se imbolnavi in comparatie cu persoanele care au insatisfactii cronice.
Factorii emotionali cu cel mai mare impact in aparitia bolilor sunt stressul si suferinta,
mai ales daca sunt insotite de sentimentul singuratatii.
In timpul perioadelor de stress scade activitatea sistemului imunitar, mai ales a
limfocitelor LTNK (limfocite T natural- killer) si a interferonului. Datorita descoperirii
efectelor starii mentale/ psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat in secolul 20 si
21 o noua ramura a fiziologiei: psihoneuroimunologia, care se ocupa tocmai de legatura
dintre mintea umana si sistemul imun.
Stresul, suferinta, emotiile negative, anxietatea, teama, etc. afecteaza functiile
fizologice ale organismului: frecventa respiratorie, frecventa cardiaca, filtrarea urinii, si
asa mai departe. Psihofiziologia se ocupa de studiul acestor fenomene.
Modele psihosomatice ale bolilor-perspectiva psihodinamica
Din punct de vedere psihodinamic exista cteva grupe de boli cu un caracter
psihosomatic dominant.

Modelul O este reprezentat de starea de sntate sau normalitatea psihosomatic,

la care nu sunt decelabile niciun fel de afeciuni de acest tip. Este modelul strii de
echilibru psihosomatic, reprezentat prin starea de bine, de confort fizic i psihic.
Modelul A cuprinde o grup de afeciuni psihosomatice ale sistemului
cardiovascular, afeciuni cardiace i vasculare, de tipul: hipertensiune arterial, cefalee,
migrene, infarct miocardic etc.
Modelul B cuprinde grupa afeciunilor gastro-intestinale i a celor respiratorii.
Modelul C cuprinde tulburrile endocrine i diabetul zaharat.
Modelul D cuprinde tulburrile dermatologice i alergiile.
Modelul E cuprinde tulburrile de dinamic sexual i pe cele din sfera aparatului
uro-genital.
Modelul F cuprinde tulburrile osteoarticulare i musculare, boala reumatismal.
Modelul G cuprinde tuberculoza pulmonar, strile febrile idiopatice, episodice
sau prelungite si infeciile.
Aceste grupe de afeciuni psihosomatice presupun exitena unui anumit teren, care
favorizeaz apariia i dezvoltarea lor.
Tipurile constituionale psihosomatice (perspectiva psihodinamica) sunt urmtoarele:
Tipul A este tipul simpaticoton, caracterizat prin dominarea activitii sistemului
nervos simpatic. Acest teren ofer predispoziie la urmtoarele afeciuni: hipertensiune
arterial, migren, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale, hemoragie cerebral,
hipertiroidia Basedow, atacurile de panic.
Tipul B este tipul parasimpaticoton sau vagal, caracterizat prin dominarea
activitii sistemului nervos parasimpatic. El ofer ca predispoziie terenul pe care pot
aprea i evolua urmtoarele afeciuni: ulcer gastric i/sau duodenal, colit spastic,
rectocolita ulcerohemoragic, astmul bronic, alergiile cutanate, urticaria.
Tipul C este tipul amfoton, caracterizat prin manifestri de la cele dou tipuri de
mai sus. Acest tip reprezint terenul pe care se pot dezvolta afeciuni osteoarticulare i
musculare, precum i tulburri genitourinare i/sau tulburri de dinamic sexuala.
Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se
poate admite ca intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia biliara
sunt boli psihosomatice. Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante
(ameteala ce urmeaza unui pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o
data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat. Orice tip de individ
poate trai reactii psihosomatice.
Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele
grupe principale:
1. Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si
deyvoltarea unui conflict nevrotic. Ele se raporteaza la organele de miscare si de simt
(ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena, vomismentele si
diferitele senzatii de durere).
2. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de pacienti care
consulta doctorul, avand un spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. (Se refera la
sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal, sistemul locomotor, organele
respiratorii sau tractul urogenital).
3. Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o reactie
fizica de situatie conflictuala sau de stres. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre" sunt:

astmul bronsic, colita ulceroasa, hipertensiunea esentiala, neurodermatita, artrita

reumatoida, ulcerul duodenal, anorexia.
Bolile organice sunt insotite si de reactii psihice (de exemplu hipotiroidia se
manifesta in plan psihic prin irascibilitate); astfel, aceeasi boala se manifesta diferit in
functie de fiecare persoana. Persoanele isi percep boala in mod diferit (spre exemplu un
coleric isi poate exagera boala din cauza trasaturilor sale temperamentale, tot la fel un
histrionic isi poate accentua sau chiar simula unele simptome pentru a fi in centrul
atentiei). Psihicul are un rol foarte important atat in percererea si trairea unei boli, dar
chiar si in ceea ce priveste declansarea sau crearea respectivei boli; unele boli functionale
sau organice pot avea origine psihica.
Factorii psihici pot fi implicati in etiologia unor tulburari somatice intr-o maniera mai
mare sau mai mica, pot cauza, favoriza, determina, ajuta, intensifica boala.
In concluzie putem spune ca orice boala are si o latura psihica, generand anumite trairi
subiective si in acelasi timp putem spune ca multe boli sunt produse si declansate de
factori emotional-afectivi. De aceea, in tratarea oricarei boli, trebuie sa luam in seama
atat aspectul psihic, cat si cel organic.
Aspectele psihice care pot genera boli organice sunt: aspiratii nerealizate;
deceptii; nemultumiri; contrarietati; situatii conflictuale; sentimente de culpabilitate;
complexe de inferioritate si superioritate; dificultati profesionale; conflicte refulate;
frustrari.
Modul subiectiv de percepere a bolii poate ajuta chiar la vindecare. Un pacient
optimist care se increde in propriile capacitati de vindecare, dar si in competentele
medicilor, poate influenta pozitiv evolutia ulterioara a bolii, in timp ce un pacient
pesimist, temator si deznadajduit poate duce la o stagnare sau chiar la involutie a bolii.
Factorii psihici implicati in bolile somatic:
Factori nepatologici: procese afective, cognitive, volitive, personalitatea si
comportamentul individului.
Factori patologici: tulburari comportamentale, nevroze, psihoze, tulburari ale
proceselor psihice.
Clasificarea tulburarilor psihosomatice
Sistemul cardiovascular: boala arteriala coronariana; hipertensiune arteriala;
aritmia cardiaca.
Sistemul respirator: astmul bronsic; febra fanului; sindromul de hiperventilatie;
tuberculoza.
Sistemul gastrointestinal: ulcerul peptic; colitele ulceroase; obezitatea; anorexia
nervoasa.
Boli neurologice : tumori creier; boli degenerative ale creierului; Parkinson.
Sistemul muscular-schelet: artrite reumatoide; dureri ale spatelui; fibromialgia;
migrene(vascular); tensiuni(contractii musculare).
Sistemul endocrine: hipotiroidism; diabet zaharat;tulburari endocrine la femei
(tulburarea disforica prementruala, distres, menopauza); infertilitatea.
Tulburari imunologice: boli infectioase; tulburari alergice;
Medicina psihosomatica presupune un studiu amanuntit al persoanei, al vietii
profesionale si sociale a acestuia dar si al vietii psihice a bolnavului.

PSIHOSOMATICA ZONEI ORALE

Relatia intre infectia orala si afectiunile sistemice
Un numar mare de studii au sugerat ca infectiile orale, in special periodontita,
reprezinta un factor de risc potential pentru o varietate de afectiuni sistemice importante.
Endocardita este una dintre cele mai studiate. Se pare ca procedurile dentale si infectiile
orale indeplinesc de obicei criteriile epidemiologice pentru a determina endocardita.
Totusi, inca nu exista dovezi foarte clare ale legaturii dintre infectiile orale si ale afectiuni
sistemice. Studiile epidemiologice pot identifica legaturile, dar nu si cauzalitatea. De
aceea sunt necesare studii ulterioare pentru a determina ca o infectie orala determina
leziuni la distanta.Accidentul vascular cerebral este o afectiune cerebrovasculara care
afecteaza vasele de sange ce deservesc creierul. Acesta apare cand cand un vas care aduce
sange spre creier se sparge sau este obstruat de un tromb sau un agregat infectios
provenite din alte surse, cum ar fi inima. Periodontiul inflamat elibereaza citokine
inflamatorii in circulatia sistemica, iar acestea promoveaza ateroscleroza si afecteaza
coagularea sangelui, functia plachetelor sanguine si sinteza de prostaglandine,
contribuind astfel la aparitia accidentului vascular cerebral. Endocardita infectioasa este o
infectie bacteriana a valvelor inimii si a endoteliului cardiac. Endocardita apare rar la
personele cu o inima sanatoasa. Este o afectiune sistemica severa si deseori cu evolutie
fatala care a fost asociata cu afectiunile dentare si tratamentul acestora. Studiile au aratat
o legatura clara intre infectiile dentare si manevrele dentare (extractii) si aparitia
endocarditei la pacientii predispusi. Bacteriemia timpurie poate sa predispuna suprafata
endoteliala a valvelor cardiace si promoveaza ingrosarea precoce a valvelor. Aceasta
ingrosare creste susceptibilitatea valvelor de a fi colonizate mai tarziu de bacterii.
Bacteriemia tardiva poate dura zile sau saptamani si permite aderenta bacteriana si
colonizarea valvelor, rezultant infectia fulminanta caracteristica .
Bolile cardiovasculare cum sunt ateroscleroza si infarctul miocardic apar ca
rezultat al interactiunii unor factori genetici si de mediu. Factorii genetici includ varsta,
metabolismul lipidic, obezitatea, hipertensiunea, diabetul zaharat, nivelele crescute de
fibrogen. Factorii de risc ce tin de mediu includ: statutul socio-economic, stresul, dieta,
antiinflamatoarele nesteroidiene, fumatul si infectiile cronice. Factorii de risc clasici
pentru afectiunile cardiovasculare cum sunt hipertensiunea, hipercolesterolemia si
fumatul pot fi incriminati doar pentru jumatate, pana la doua treimi din incidenta
afectiunilor cardiovasculare. Printre alti factori de risc posibili, evidentele leaga infectiile
cronice si inflamatia de bolile cardiovasculare. Este clar faptul ca bolile periodontale sunt
capabile sa predispuna individul la afectiuni cardiovasculare, datorita multitudinii de
specii gram-negative implicate, nivelelor crescute de citokine proinflamatorii, a
infiltratelor imune si inflamatorii puternice prezente si asocierii cu nivele crescute de
fibrinogen si leucocite.
Exista mai multe cai prin care se considera ca afectiunile periodontale pot
declansa afectiunile cardiovasculare:
- Bacteriile orale determina o agregare plachetara, care duce la formarea de
trombi;
- Exagerarea raspunsului gazdei la invazia microbiana, reflectate in nivelele
crecute de mediatori proinflamatori, acestia fiind implicati in producerea placii de
aterom;

- Bacteriemia si invazia bacteriana cu microorganisme din periodontiu pot avea un

efect direct asupra edoteliului si in aparitia aterosclerozei;
- Periodontita ca infectie poate determina secretia de proteina C reactiva (un
marker inflamator) care va forma depozite in vasele lezate. Prin cascade de evenimente
proinflamatorii se favorizeaza formarea placii de aterom;
- Infectiile orale pot determina pierderea dintilor. Evidentele au aratat ca
persoanale cu edentatie isi modifica obiceiurile alimentare, evitand anumite alimente
hranitore datorita dificultatilor de masticatie si aleg alimente bogate in carbohidrati si
grasimi.
PATOFIZIOLOGIA SOMATIZARII
Evidentierea simptomatologiei psihosomatice
Pentru a putea pune in evidenta simptomatologia psihosomatica este necesar ca bolnavul
sa fie investigat, in afara de medicul generalist si de specialistul intr-o anumita gama de
afectiuni (cele pe care le reclama pacientul) si de catre medicul psihiatru si de psiholog,
pentru realizarea, in primul rand, a anamnezei, edificatoare in astfel de situatii, alaturi de
utilizarea si a altor instrumente si metode de investigare psihologica (interviul,
observatia, ancheta sociala, psihogenograma, testele psihologice).
Esentiale in acest demers sunt:
1) Cunoasterea biografiei individului, a istoriei sale de viata si a istoriei
reactivitatii emotionale a acestuia, in momentele delicate ale existentei sale;
2) Cunoasterea evenimentelor psihotraumatizante (daca exista);
3) Cunoasterea istoricului sau medical, al tratamentelor si al spitalizarilor;
4) Cunoasterea, macar aproximativa, a numarului medicilor si a varietatii
specializarii acestora, sau a centrelor medicale consultate de-a lungul timpului;
5) Cunoasterea evolutiei diagnosticului si a manifestarilor acuzelor somatice de-a
lungul istoriei biografice;
6) Debutul manifestarilor somatice si ciclicitatea acestora;
7) Accesul la discutia, interviul cu familia, rudele, persoanele apropiate (pentru
confirmarea datelor biografice, in primul rand, dar si pentru suplimentarea informatiilor
despre dinamica simptomelor pacientului cand se manifesta, cat de des, cu ce
intensitate, care sunt factorii care influenteaza cel mai adesea aceste manifestari etc.
Toate aceste informatii sunt absolut necesare pentru a putea confirma sau infirma
existenta unor factori etiologici de natura psihogena. Stabilirea diagnosticului de
tulburare psihosomatica este adeseori dificila, mai ales in cazurile in care afectiunile sunt
diagnosticabile clinic, fiind identificate leziuni organice (uneori severe, cum este ulcerul
hemoragic), care pun in pericol sanatatea sau chiar existenta individului (cum este
infarctul miocardic). Aceste cazuri intra intotdeauna sub incidenta clinicilor de boli
interne, ele sunt afectiuni vera si ajung mai greu in atentia medicului psihiatru sau al
psihologului clinician; de obicei acestia devin pacienti psihiatrici sau ajung sa beneficieze
de psihoterapie si consiliere psihologica abia dupa un numar mai mare de recidive, care
pot semnala sau atrage atentia asupra unui potential dezechilibru psihosomatic.
Spune-mi ce boala ai ca sa-ti spun cine esti!
Miopia: Persoanele care sufera de miopie sunt nesigure pentru ziua de maine, iar
ochii lor sunt tematori sa priveasca la distanta.

Hipermetropia: La persoanele cu hipermetropie, ochilor le este teama sa priveasca

ce este aproape, in jurul lor.
Afectiunile gatului: Ne arata ca ne purtam nepotrivit fata de persoanele din jur,
deseori cu persoanele apropiate, si in acest fel ne facem rau.
Afectiunile ginecologice: Arata nemultumire fata de partenerul sexual, nedorinta
sau teama fata de relatiile sexuale.
Cefalee, hipertensiune arteriala: Acestea sunt semne de stres, hipertensiunea de a
rezolva problemele, oboseala acumulata, si un sentiment profund de presiune din partea
altei persoane.
Afectiunile picioarelor: Sunt efecte ale sentimentului ca persoana nu isi poate
conduce propria viata, ca cineva o raneste, si nu ii permite sa traiasca asa cum vrea ea.
Alergiile: Astazi este dovedit faptul ca alergiile pot sa apara nu doar din cauza
prafului, a alimentelor, plantelor si parului de animale, dar si datorita unor persoane sau
locuri in care persoanei alergice nu-i place sa stea.
Psihofiziologia
Psihofiziologia studiaza legatura dintre psihologie si fiziologie la om.
Incepand cu anul 1970 studiile s-au concentrat asupra impactului starilor si sistemelor
fiziologie asupra celor psihologice. Psihologia fiziologica studiaza mecanismele
fiziologice care duc la o stare psihologica, in timp ce psihofiziologia studiaza modul in
care activitatile psihologice produc raspunsuri fiziologice. In trecut psihofiziologii au fost
interesati mai ales de raspunsul fiziologic al sistemului nervos autonom, in timp ce la ora
actuala se exploreaza potentialul cortical, neuroimageria, electroencefalograma, emisia
pozitronica, etc.
Medicina psihosomatica - Eu, hormonul, te pun in miscare
Cuvantul "hormon" vine din limba greaca : "homa" inseamna "Eu pun in
miscare". Fiecare emotie declanseaza secretii hormonale, si aceasta fara stirea creierului
rational. Bucuria, fericirea te inunda cu un val de endorfine, pe cand grijile si tensiunile te
atrag intr-un vartej al hormonilor stresului. Centrul tuturor emotiilor este situat in
sistemul limbic (formatiune cerebrala). Aici, emotiile sunt decodificate biochimic si
etichetate ca placute sau neplacute. Receptionarea emotiilor se face in hipotalamus, care
actioneaza apoi asupra hipofizei (dirijorul orchestrei sistemului hormonal). In urma unei
comenzi locale sau la distanta, urmeaza deversarea in circulatia sanguina a hormonilor
stresului sau fericirii. Sistemul imunitar nu scapa acestei influente, astfel ca intensitatea
emotiilor se repercuteaza asupra sanatatii fizice. Trairea intensa si repetata a unor
sentimente de gelozie, disperare, teama, ura sau violenta determina suferinta psihologica
si, ca si cum nu ar fi de ajuns, afectiuni organice.
Secretati de glandele endocrine (expeditorii), hormonii ajung in sange si se
indreapta spre organele destinatare. Ca mesageri chimici, rolul lor este sa asigure
comunicarea intre diferitele organe din corp, le stimuleaza sau le inhiba activitatea".
Expeditorii "si-au ales locatii in regiuni foarte indepartate din organism. Hipofiza este in
cutia craniana, tiroida in gat, timusul in torace, ovarele si testiculele in bazin, glandele
suprarenale si pancreasul, in abdomen". Investiti cu functia de "manageri", hormonii
controleaza impulsurile si emotiile fundamentale (impulsurile sexuale, frica, furia,
bucuria si tristetea). Si nu se limiteaza doar la atat: regleaza temperatura corpului,
stimuleaza cresterea si identitatea sexuala, contribuie la refacerea tesuturilor", precizeaza
Ioana Marinescu, medic endocrinolog. "Aproape toti hormonii sunt implicati in emotii, la

fel cum orice ingredient din mancare este implicat in digestie. Autoreglajul emotional nu
poate fi realizat fara hormoni. La fel se poate spune si despre sete, foame, sex,
agresivitate", sustine psihologul Elena Schifirnet, specialist in neurostiinte. In creierul
uman au fost identificati 50 de neuromediatori diferiti care actioneaza asupra
comportamentului. Aceste substante chimice eliberate de celulele nervoase au puterea de
a influenta activitatea altor celule. Si fiecare stie bine ce are de facut. Acetilcolina iti
creste capacitatea de invatare si memorare. Dopamina te ajuta sa iti elaborezi proiectele,
sa iei decizii, sa explorezi noutatea si sa iti coordonezi miscarile. In plus, stimuleaza
dorinta si senzatia de placere. Noradrenalina te sustine in proiectele de lunga durata.
Scaderea nivelului de noradrenalina suscita frecvent o stare depresiva. Hormonul
calmului si al rabdarii, serotonina, permite suportarea frustrarilor si limitarea agresivitatii.
Civilizatiile stravechi cunosteau acest secret: inima este o sursa de inteligenta. In
muschii cordului au fost descoperiti aproximativ 40.000 de neuroni capabili sa controleze
emotii de 50-60 ori mai puternice decat cele gestionate de catre creier. Cheia inteligentei
emotionale ar fi relatia dintre inima si creierul emotional (sistemul limbic). Invatarea
unor tehnici de control a inimii te va ajuta sa iti imblanzesti creierul emotional (si invers).
In urma studiilor referitoare la performantele sportive, s-a ajuns la concluzia ca inima este
capabila sa furnizeze o inteligenta pentru a se adapta instantaneu la situatii. Inima
comunica biochimic cu restul corpului si emite un hormon in stare sa contracareze
hormonii stresului.
OBIECTIVE
Cum functioneaza tehnicile psihosomatice?
Psihoterapia la persoanele cu boli psihosomatice se refera la psihoterapia
directionata spre tratarea factorilor psihologici ai bolii, recunoscand impactul corpului
asupra mintii si a mintii asupra corpului.
Exista situatii in care simptomele fizice prezentate de o persoana sunt strict
rezultatul factorilor psihologici, cum se intampla in fenomenele de somatizare, sau exista
boli cu componenta psihologica importanta si cu componente organice, ca de exemplu
astmul bronisc sau hipertensiunea arteriala esentiala, sau exista boli somatice cu impact
psihologic profund, si agravarea afectiunii somatice, cum este cazul cancerului, SIDA sau
hepatitei cronice. Psihoterapia se adreseaza tuturor acestor situatii.
Durata psihoterapiei este foarte variabila de la o persoana la alta, de la o boala la
alta, si nu depinde doar de boala in sine ci si de cauzele sale psihologice si organice. La
unele persoane psihoterapia poate fi de scurta durata: 10-20 de sedinte, la altele de durata
medie: 50-60 de sedinte, iar la altele de lunga durata. In terapia traditionala, poate dura
luni sau ani pentru a localiza experienta trecuta care reprezinta cauza. Si in unele cazuri,
experienta este atat de traumatica si de profund inradacinata, incat nu devine niciodata
disponibila mintii constiente. Unele afectiuni psihosomatice potfi vindecate prin
psihoterapie, iar altele pot fi ameliorate. Bolile cronice sunt aproape intotdeauna insotite
de simptome psihologice, cum sunt depresia sau anxietatea, iar psihoterapia ajuta la
indepartarea sau ameliorarea acestora. In plus, exista boli cronice cum este cancerul in
care psihoterapia poate duce la ameliorari spectaculoase sau chiar vindecare. Terapia
medicamentoasa impreuna cu psihoterapia da rezultate mult mai bune decat terapia
medicamentoasa de sine- statatoare. Se poate invata controlul asupra durerii. Durerea are

o componenta fiziologica si una psihologica. In consecinta durerea poate fi accentuata

sau scazuta, deplasata, modificata. Durerea nu este ceva de sine- statator, ea este un
simptom, si prin tehnici de relaxare si hipnotice putem invata sa o controlam.
EMDR sau desensibilizarea si reprocesarea prin miscarea ochilor este o metoda
controversata, promovata pentru tratamentul multor probleme mentale si emotionale.
Persoana este rugata sa-si aminteasca un eveniment traumatic si sa coteze anumite
sentimente inainte si dupa ce urmareste vizual degetul psihoterapeutului miscandu-se
inainte si inapoi. Cercetarile recente spun insa ca teoria EMDR nu este in concordanta cu
cunoasterea stiintifica actuala legata de rolul miscarilor oculare.
Terapia prin culoare este o tehnica controversata, in care culorile sunt utilizate
pentru tratamentul diverselor boli. Asa de exemplu, promotorii terapiei prin culore
considera ca anumite culori induc o anumita stare sau sunt utile in tratament. Conform
acestora:
- galbenul este utilizat pentru tratamentul bolilor gastro- intestinale, mai ales
colon iritabil;
- culorile oranj, rosu si galben ar fi utile pentru tratamentul anemiei;
- culorile verde, albastru si turcoaz se considera ca folosesc in tratamentul durerii
cronice.
Biofeedback-ul este o metoda la granita dintre psihoterapie si fiziologie, in care se
utilizeaza senzori pentru a informa persoana despre variatiile in procesele fiziologice care
apar in mod normal si nu sunt accesibile constientului. Apoi procesul este manipulat in
directia dorita. Exista doua tipuri majore de biofeedback:
- masurarea tensiunii musculare si temperaturii cutanate - este probabil cea mai
eficace metoda in tratamentul sindromului Raynaud si este utila pentru durerea cronica,
migrene, afectiuni motorii, boli legate de stress, hipertensiune arteriala, fibromialgie.
- neurofeedback: biofeedback-ul undelor cerebrale - peroana incearca sa
maximalizeze undele teta si alfa, asociate cu odihna si meditatia, creativitatea, in contrast
cu undele beta, asociate cu stressul, iritabilitatea si starile de concentrare ingusta a
atentiei. Se utilizeaza pentru scaderea stressului, depresiei, in autism, epilepsie si
traumatismele craniene.
Rolul psihoterapiei in afectiunile psihosomatice
Sindromul de stress a devenit foarte cunoscut si popular in anii 1960, dar mai
tarziu a pierdut din popularitate, odata ce George Endel a dezvoltat teoria retragerii
pentru conservare. Stressorii declanseaza comportamente de tip pierderi si
deprivari, care fac ca organismul sa se retraga si sa apara depresia. Autorul a realizat o
schema complexa care arata cum relatiile disfunctionale intre indivzi afecteaza functiile
psihologice, cu crearea unei cai finale comune catre boala si moarte. Asa ca pana in
anii 70 psihosomatica dispunea deja de un nou set de concepte. Importanta
psihosomaticii si a managementului durerii este recunoscuta de Organizatia Mondiala a
Sanatatii (OMS), care include aceste concepte in directivele trasate pentru ingrijirea
paliativa. Ingrijirea paliativa este definita de OMS ca ingrijire totala activa a pacientilor
cu afectiuni care nu raspund la tratamentul curativ. Este inclusa aici si ingrijirea
pacientului care sufera de o boala incurabila si stie ca urmeaza sa moara, pentru care cele
mai importante aspecte includ controlul durerii, managementul simptomelor, evitarea
prelungirii nejustificate a perioadei de timp premergatoare decesului, achizitionarea
sentimentului de control si intarirea relatiei cu persoanele apropiate.

Astfel, psihosomatica este o ramura multidisciplinara, numita si medicina

biocomportamentala, pentru a o diferentia de psihosomatica ca subspecialitate psihiatrica,
care recent a devenit o specialitate aprobata de Colegiul American al Specialitatilor
Medicale.
Majoritatea clinicienilor si oamenilor de stiinta sunt interesati de modul in care
comportamentul si biologia contribuie la generarea bolii. Analiza Gottschalk- Gleser este
o tehnica analitica care masoara anxietatea si agresivitatea, implementata in cercetarea in
psihosomatica de cativa zeci de ani, cu scoruri medii obtinute foarte diferite de la o tara la
alta, aratand diferentele in evaluarea psihosomatica in functie de zona geografica.
Alte experimente includ investigarea dimetrului pupilar la pacientii cu afectiuni
psihosomatice ( ulcer peptic, colita ulcerativa, fobie de afectiuni cardiace, anorexie
nervoasa, astm bronsic), atat prin pupilometrie statica ( diametru pupilar), cat si prin
pupilometrie dinamica ( reactii pupilare evocate vizual), evidentiind reactiile diferite in
diverse boli psihosomatice, cu diferente semnificative atat intre afectiunile mentionate,
cat si intre aceste afectiuni si grupul de control, cu relevanta deosebita pentru posibilitatea
caracterizarii fiecarei boli psihosomatice in parte ( Grunberger si colab., 1985).
Psihoterapia nu este indicata numai in afectiunile psihosomatice, managementul
durerii si al bolilor cronice, ci si pentru terapia copiiilor cu parinti care au boli cronice, in
aproximativ 50% din cazuri. Copilul poate sa nu aiba capacitatea de a se descurca cu
situatia de viata reprezentata de boala parintelui, astfel ca exista riscul problemelor de
sanatate psihica si fizica la copiii cu parinti bolnavi cronici.
In general medicii sunt presati de timp si nu mai exista practic relatia terapeutica
medic- pacient. Cu toate ca biotehnologia s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, tot mai
multi pacienti necesita psihoterapie, partial si datorita faptului ca in medie medicul
petrece 7 minute cu fiecare pacient, in timp ce terapeutul petrece cel putin 30 de minute.
Pacientii cu manifestari fizice si tulburari psihologice datorate afectiunilor
psihosomatice au adesea nevoi terapeutice speciale ( Frederick, Phillips, 1992). La nivel
constient au vederi pesimiste legate de viitor, inclusiv spectrul mortii iminente. In
hipnoza, progresia de varsta poate creste sperantele pozitive ale pacientului pentru
supravietuire, utile fiind intarirea eului si integrarea. Sachse (1990) spunea ca terapeutii
exercita o influenta puternica asupra procesului explicativ al clientului, tipul de referinte
pe care le face terapeutul influentand puternic efectul interventiilor la clientii cu probleme
psihosomatice.
In tratamentul psihosomatic in prezent se utilizeaza psihoeducatia, tehnicile de
relaxare, managementul stressului si terapia suportiva, mai ales cognitivcomportamentala si psihoterapia psihodinamica. Frankel ( 1975) sustinea ca hipnoza,
tehnicile de relaxare, sugestibilitatea si raspunsul de tip placebo includ ca aplicatii majore
in bolile psihosomatice : relaxarea, indepartarea simptomelor si psihoterapia.
Relaxarea a fost descrisa pentru prima oara ca meditatie transcedentala budhista.
In 1929 Edmund Jacobson introducea relaxarea progresiva ca terapie a anxietatii, iar in
1975 Herbert Benson descria in detaliu mecanismul de reducere a stressului prin care
corpul scurtcircuiteaza raspunsul de tip lupta sau fuga si duce la scaderea tensiunii
arteriale, relaxarea musculara si controlul frecventei cardiace. Stressul a fost legat de
geneza bolilor coronariene, hipertensiunii arteriale, sindromului de colon iritabil, ucerului
gastro- duodenal, anxietatii, tulburarilor de tip adictiv, putand declansa simptome precum
greata, cefalee, caderea parului, oboseala si durere musculara.

Relaxarea este de mai multe tipuri: de eliberare, profunda si controlata. Se incepe

cu relaxarea musculara profunda Jacobson, care poate fi inregistrata pe suport audio si pe
care pacientul o poate asculta si acasa, recomandandu-se sa practice zilnic acest exercitiu.
Relaxarea de eliberare, ca si relaxarea profunda, are drept scop reducerea tensiunii
musculare, fara a face referire ca si in relaxarea musculara profunda atat la relaxarea, cat
si la contractia musculara, ci numai la relaxare. Relaxarea de eliberare este recomandata
ca urmator pas, dupa ce pacientul este familiarizat cu relaxarea musculara profunda.
Relaxarea controlata combina relaxarea cu exercitiile de respiratie profunda, utilizand un
cuvant sau o imagine pentru a declansa sentimentul imediat al relaxarii musculare. Acest
cuvant sau imagine trebuie sa fie asociate cu relaxarea in mintea pacientului. Se alege un
cuvant sau o imagine care sunt utilizate in cursul exercitiului de relaxare in mod repetat,
pana cand acel cuvant sau acea imagine declanseaza automat relaxarea.
Indicatiile hipnozei in stomatologie si chirurgie dentara sunt: controlul durerii,
salivatiei, contractiei musculare, bruxismului, reflexelor nazele, controlul anxietatii, in
anestezie: diminuarea anxietatii preoperatorii, anestezie generala, terapia durerii,
hipertensiunea arteriala, in boala canceroasa: vizualizare pentru cresterea efectelor
chimioterapiei, a reactiilor de aparare a sistemului imunitar si modificarile actiunii Il-2.
Psihoterapia Ericksoniana ofera o perspectiva de tip integrare personala si dezvoltare a
pacientilor, cu facilitarea mecanismelor inconstiente care lucreaza permanent pentru
mentinerea echilibrului.
Terapia prin sunet, incluzand terapia prin muzica, incantatiile si sunetele din
natura este de asemenea utila in terapia afectiunilor psihosomatice. Diferite sunete
declanseaza emotii si reactii diferite. In 1896 medicii americani descopereau ca muzica
poate imbunatati procesul gandirii si fluxul sangvin, dar terapia prin muzica a inceput in
1940, cand a fost utilizata ca tratament de reabilitare pentru soldati. Se sustine ca terapia
prin sunet este benefica in tratamentul stressului, anxietatii, hipertensiunii arteriale,
depresiei si autismului. In terapia bolii Alzheimer se folosesc incantatiile, despre care se
spune ca ajuta la functionarea memoriei. Terapia Tomatis este promovata si pentru
pacientii cu probleme motorii si de coordonare. Alte forme de terapie prin sunet sunt cele
cu frecvente speciale sau muzica pentru SIDA sau obezitate, terapia cu sunete sintetizate,
pentru a induce o stare de transa, si adaptarea instrumentelor vechi tibetane, impreuna cu
incantatiile sau meditatia.
Cu toate ca la ora actuala exista o gama atat de variata de metode terapeutice
destinate terapiei psihosomatice in culturile vestice exista inca o problema in relatia
dintre psihologie si sanatatea fizica, probabil datorita persistentei influentei lui Rene
Descartes ( 1637) a carui filozofie se refera la dualism, o separare intre corp si minte.
Psihanaliza a fost prima care a incercat sa acopere acest gol prin intremediul medicinii
psihosomatice, spunand ca in diferite afectiuni exista anumite trasaturi de personalitate.
Acestea sunt insa niste formulari simplificate, fiindca unele afectiuni pot fi, de exemplu,
de natura alergica, sau infectioasa. Psihosomatica datoreaza multe lui Sigmund Freud,
insa terapia strategica dezvoltata de Paul Watzlawick si hipnoza Ericksoniana, promovata
de Milton Erickson permit abordarea afectiunilor functionale si psihosomatice fara a
necesita psihoterapie de lunga durata.

BIBLIOGRAFIE

1. Brazdu, Ovidiu - Cancerul: o boal psihosomatic?

2. Chirilu, Simona - Boala psihosomatic: ntre stres i trsturi de personalitate
3. Enachescu, Constantin , Enachescu, Liliana - Psihosomatica
4. Jacques, Cain - Psihanaliza si psihosomatica
5. www.psihosomatica.psihologia.info.ro/
6. http://solutiiterapeutice.wordpress.com/category/tulburarile-psihosomatice/
7. http://webcache.googleusercontent.com/search?
q=cache:IUC0GW7Sqe0J:www.descopera.org/dualismul-curent-filozofic-sireligie/+legatura+minte+trup+platon&cd=5&hl=en&ct=clnk&client=firefox-a
8. http://www.psiho-med.ro/medicina-psihosomatica/