Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Civil
Civil
5 octombrie 2011
17:00
uneori un anumit contract special numit antreneaza in mod necesar efectele juridice ce nu cunosc o reglementare
nici in materia speciala rezervata acelui contract special si nici in materia teoriei generale a contractelor si obligatiilor ,
dar care cunoaste totusi o reglementare in privinta unui alt contract special, caz in care se va aplica 5.
- Art. 1651 prevede ca dispozitiile privitoare la obligatiile vanzatorului se aplica in mod corespunzator in cadrul
obligatiilor instrainatorului avand in vedere ca este un contract de transmitere a proprietatii
- In cazul in care contractul de agentie confera agentului puterea de reprezentare, ii sunt aplicabile, pe langa
dispozitiile speciale referitoare la agentie si dispozitiile privind mandatul cu reprezentare, iar atunci cand
agentului nu i-a fost oferita puterea de reprezentare, contractului ii sunt aplicabile, pe langa prevederile
exprese referitoare la agentie, si cele referitoare la contractul de comision (specie de mandat fara
reprezentare) art. 2095
1. Calificarea contractului
- Presupune examinarea vointei partilor in ansamblul sau in scopul identificarii obiectului intelegerii lor
- Notiunea de obiect al contractului este definitia in Nould Cod Civil si nu trebuie confundata cu obiectul
obligatiei art. 1225 (art. 1226 obiectul obligatiei) se determina pe baza ansamblului clauzelor
Cursuri Page 1
obligatiei art. 1225 (art. 1226 obiectul obligatiei) se determina pe baza ansamblului clauzelor
contractuale trebuie stabilit scopul principal pentru care fiecare parte a contractat (obiectul contractului)
- Cauza are 2 componente:
o Scopul mediat
o Scopul imediat
- Cauza este o conditie de validitate a contractului si are 2 componente:
o Cauza mediata concreta, variabila
o Cauza imediata abstracta, invariabila si tipica pentru o anumite categorie de contracte
Reprezinta un instrument de calificare al contractului, in sensul ca grupandu-se cauzele imediate
ale fiecareia dintre partile contractului, se poate determina calificarea contractului pe care ele l-au
incheiat
- Se finalizeaza cu stabilirea naturii juridice a contractului concret. Odata ce s-a stabilit aceasta natura juridica se
poate identifica corpul de reglementari aplicabile diferitelor aspecte ale contractului (formarea, efectele si
incetarea)
2. Identificarea reglementarii aplicate
- In masura in care exista reglementari imperative in reglementarea speciala a contractului, se vor aplica in mod
prioritar acele reglementari, cu inlaturor oricaror alte dispozitii
- Daca nu exista reglementari imperative in materia speciala rezervata contractului, dar exista reglementari
imperative aplicabile in regimul juridic general al contractului si/sau obligatiei, atunci aceste ultime
reglementari vor inlatura orice alta dispozitie
- Pentru aspectele care nu fac obiectul unor reglementari imperative, se aplica in mod prioritar stipulatiile
contractuale.
- Pentru aspectele care nu fac obiectul nici unorr reglementari imperative, nici obiectul unor stipulatii
contractuale, se aplica normele supletive, cuprinse in reglementarea speciala destinata contractului.
- Pentru acele aspecte care nu sunt reglementate nici in reglementari imperative, nici in stipulatii, nici in normele
supletive speciale, se aplica normele supletive generale, iar in cazul in care contractul este nenumit si aceste
norme generale nu sunt indestulatoare se aplica reglementarea speciala a contractului celui mai
asemanator.
CONTRACTUL DE VANZARE
- art. 1650: vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau dupa caz, se obliga sa transmita
cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa -l plateasca.
- Alin (2) art. 1650 = poate fi de asemenea transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau
orice alt drept :
- Dreptul de superficie poate fi transmis fara restrictii
- Dreptul de uzufruct (art. 714) poate fi transmis acum in temeiul NCC
- Dreptul de servitute este intotdeauna un accesoriu fata de dreptul de proprietate a fondului dominant
poate face obiectul unei vanzarinumai impreuna cu acest drept, ori cu un dezmembramant al sau
- Dreptul de uz si abitatie nu pot fi vandute de titularul lor (art. 752) intrucat sunt drepturi strict personale. In
schimb, atunci cand se constituie un drept de uz/abitatie in schimbul unei sume de bani platite de titularul
dreptului contractul are natura juridica a unei vanzari, obiectul obligatiei vanzatorului fiind tocmai constituirea
dreptului de dezmembramant
- Dreptul de folosinta al strainilor asupra terenurilor restituire potrivit legii 10/2001 privind imobilele preluate
abuziv de catre stat in perioada comunista poate fi vandut !
Cursuri Page 2
Curs 2
12 octombrie 2011
17:06
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
1. Notiune
Posibilitatea de a transmite prin vanzare un drept de creanta
In vechiul cod, cesiunea de creanta e reglementata la vanzare. In NCC e reglementata in teoria generala a
obligatiilor, in titlul VI, iar art. 1567 alin. (3), dispune ca daca cesiunea este cu titlu oneros, dispozitiile acelui capitol se
completeaza in mod corespunzator cu acele din materia contractului de vanzare-cumparare.
In NCC se reglementeaza in art. 1315-1320 cesiunea de contract; apreciem ca daca aceasta cesiune este
consimtita in schimbul unei sume de bani platita de catre cesionar cedentului, atunci dispozitiile speciale mentionate
(1315-1320) se completeaza cu reglementarea contractului de vanzare-cumparare (este necesar consimtamantul
cocontractantului cedat)
Exista si drepturi care nu se pot transmite
Drepturile personale
Dreptul de uz
Dreptul de abitatie
Dreptul de creanta personal (exemplu: dreptul la pensie)
2. Caractere juridice
1. Contract sinalagmatic
Fiecare parte isi asuma obligatiile in considerarea executarii obligatiilor celeilalte parti
Vanzatorul se obliga sa stramute dreptul ce face obiectul vanzarii si sa predea bunul ce face obiectul acelui drept
in considerarea platii pretului la care se obliga cumparatorul
Cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul in considerarea executarii obligatiilor asumate de vanzator
Vor fi in principiu aplicabile efectele contractelor sinalagmatice, exceptia de neexecutare, rezolutiunea si teoria
riscului
2. Contract oneros
Fiecare parte contracteaza pentru a obtine o contraprestatie echivalenta celei pe care si-o asuma
3. In principiu comutativ
De regula, la momentul incheierii contractului, partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor asumate prin
contract
Prin exceptie, este posibil ca fie existenta ori intinderea lucrului vandut, fie existenta ori intinderea pretului sa
nu fie cunoscute la momentul incheierii contractului, ceea ce ii va imprima acestuia un caracter aleatoriu.
Exemplu 1: vanzarea pestelui pe care pescarul il va vinde intr-o anumita zi
Exemplu 2: pentru un pret care depinde de un eveniment viitor si nesigur (contract aleatoriu - art. 1658,
mai ales alin. (4). Cumparatorul nu suporta riscul ca bunul sa nu se realizeze, decat daca si l-a asumat in
mod expres.
4. In principiu consensual
Nu exista o dispozitie derogatorie aplicabila tuturor contractelo de vanzare fata de art. 1240 din Codul Civil care
consacra principiul consensualismului in materie contractuala
Vointa de a contracta poate fi exprimata:
Verbal
in scris
printr-un comportament neindoielnic cu privire la intentia autorului de a produce anumite efecte juridice
Totusi, de la acest principiu este o exceptie extrem de importanta, care se aplica inclusiv unora dintre contracte
de vanzare, si anume art. 1244 in temeiul caruia trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub sanctiunea
nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea
funciara.
Potrivit art. 888 atunci cand transferul sau constituirea unor drepturi supuse inscrierii in cartea funciara se
realizeaza in temeiul unui contract, contractul trebuie sa imbrace forma autentica (notariala)
Vanzarea avand ca obiect transferul sau constituirea unui drept real asupra unui imobil este supusa formei
autentice ad validitatem, sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta pentru ca, in principiu, de cate ori obiectul
dreptului este un imobil, transferul ori constiuirea dreptului este supus/a formalitatii de inscriere in carte
funciara
Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui autovehicul de a
Cursuri Page 3
Nu este o exceptie de la caracterul consensual obligatia partilor unui contract din vanzarea unui autovehicul de a
completa un formular administrativ referitor la aceasta vanzare in fata organelor de politie competente sa
inmatriculeze autovehiculul pe numele noului proprietar.
Aceasta obligatie prevazuta de OG 78/2000 privind inmatricularea vechiculelor si cartea de identitate a
acestora are un rol de evidenta administrativa reprezentand o operatiune administrativa prealabila
inmatricularii. In schimb completarea formularului nu afecteaza validitatea contractului de vanzarecumparare, care se formeaz din momentul acordului dintre vanzator si cumparator privind autovehicului
si pretul sau. In temeiul acelui acord vanzatorul isi asuma inclusiv obligatia de a efectua formalitatile
necesare pentru ca bunul vandut (autovehiculul) sa ii poata servi cumparatorului potrivit destinatiei sale
firesti, care este circulatia pe drumurile publice.
De asemenea, cumparatorul isi asuma implicit obligatia de a indeplini toate formalitatile necesare pentru
descarcarea vanzatorului de sarcinile ce revin proprietarului unui autovehicul. Fiecare dintre parti este
obligata fata de cealalta sa incheie, sa completeze formularul necesar pentru inmatricularea
autovehiculului pe numele noului proprietar si pentru a se opera modificarile corespunzatoare in cartea
de identitate a autovehiculului.
5. In principiu translativ
Fie se transmite, fie se naste obligatia ca in viitor sa se transmita un anumit drept
Cand prin intermediul vanzarii se constituie drepturi reale, care dezmembreaza proprietatea vanzatorului,
contractul de vanzare este constitutiv de drepturi
6. In principiu instantaneu
Decurge din caracterul translativ, intrucat in principiu transmiterea unui drept nu se poate realiza decat uno
ictu, iar nu prin prestatii succesive, ceea ce face ca mai in toate cazurile contractul sa fie instantaneu
Contractul isi pastreaza acest caracter si atunci cand plata pretului se face in rate, si aceasta din 2 motive:
Un contract sinalagmatica este cu executare succesiva numai daca obligatiile ambelor parti sunt cu
executare succesiva
Plata pretului in rate reprezinta doar o modalitate de executare a unei obligatii cu obiect unitar, care este
obligatia de plata a pretului convenit pentru ansamblul bunurilor
7. Conditiile de validitate
a. Capacitate
b. Consimtamant
c. Obiect
a. Capacitate
Potrivit art. 1652 pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege
Vanzarea este considerata un act de dispozitie intrucat prin intermediul sau iese un drept, de regula real,
din patrimoniul vanzatorului. In functie de valoarea dreptului poate fi calificat drept contract de
administrare la nivel patrimoniului.
Exceptiile de la regula capacitatii sunt in numar de 3 in ceea ce priveste capacitatile de a cumpara si 1 in
ceea ce priveste capacitatile de a vinde
Incapacitatea de a cumpara
1. Alin. 44 alin. (2) din Constitutie, care a fost modificat in 2003. Constitutia din 1992
prevazuse ca cetatenii straini si apatrizii nu puteau dobandi terenuri pe teritoriul Romaniei
Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi terenuri in Romania decat prin succesiune
legala sau cu conditiile rezultand din aderarea Romaniei la UE sau din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate in conditiile stabilite
de legea organica.
Printr-o decizie a Curtii Constitutionale s-a decis ca aceasta interdictie se aplica si la
persoanele juridice straine. Legea organica la care face referire este Legea 312/2005
privind dobandirea terenurilor de catre cetanii straini, apatrizi si persoanele juridice
straine, lege care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. Aceasta lege opereaza cu 3
distinctii:
a. Cetateni europeni si neeuropeni:
Cetatenii din statele membre ale spatiului economic european
Apatrizii din statele membre ale spatiului economic european
Persoanele juridice inmatriculate in statele membre ale spatiului economic
european (europenii) si pe de alta parti cetatenii altor state, apatrizii cu
Cursuri Page 4
prejudicierii mandantului
Sanctiunea nerespectarii este nulitatea relativa a contractului de vanzare
incheiat, la solicitarea mandantului, intrucat interesele lui sunt cele prejudiciate
b. Sunt incapabili de a cumparata direct sau prin persoane interpuse, parintii, tutorele,
curatorul, administratorul provizoriu pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta
Se sanctioneaza cu nulitatea relativa intrucat ocroteste interesul particular al
reprezentantilor
c. Sunt incapabili de a cumparat direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie
publica, functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii,
precum si alte asemenea persoane , care ar putea influenta conditiile vanzarii facute
prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror
administrare o supravegheaza
a. Prin intermediul lor se face o vanzare pe care o pot influenta
b. Se vand bunuri pe care ei le administreaza
c. Nu administreaza ei bunurile vandute, dar supravegheaza aceasta administrare
Se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, intrucat ocroteste un interes public.
Ei ajung sa vanda bunurile datorita unui interes public, de aceea nu au voie sa
cumpere. De aceea persoanele care vand sau supravegheaza vanzarea bunurilor
altuia trebuie sa o faca printr-o competenta de drept public sau pentru ocrotirea
unui interes public.
Incapacitatea de a vinde
Art. 1655: "Persoanele prevazute la art. 1654 alin. (1) nu pot sa vanda bunurile proprii pentru
pret care consta intr-o suma de bani ce provine din vanzarea sau exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care il administreaza sau a carui administrare o supravegheaza."
b. Consimtamant
- Este supus regulilor generale ale teoriei generale a contractelor
- In cazul contractelor de vanzare, mai mult decat in cazul altor contracte, se intampla in practica ipoteze in care
consimtamantul este exprimat in mai multe etape, ipoteza numita in doctrine de formare progresiva a
contractului:
I. Promisiunea unilaterala de vanzare sau de cumparare
II. Faptul de optiune privind contractul de vanzare
III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare
IV. Dreptul de preemptiune
V. Contractul de arvuna
promitentului la contractul de promsiune unilaterala se naste obligatia lui de a incheia in viitor contractul
promis. Consimtamantul la contractul promis reprezinta executarea acestei obligatii. Nu trebuie
confundant consimtamantul la vanzare cu consimtamantul la promisiune. De aici rezulta ca obligatia la
contratul promis este o obligatie de a face si anume obligatia de a consfinti la contractul de vanzare
promis.
Atunci cand legea prevede o anumita conditie de forma pentru contractul de vanzare promis, aceasta
conditie de forma nu se aplica promisunii, care este un contract distinct! Promisiunea de a vinde drepturi
supuse inscrierii in cartea funciara nu este supusa formei ad validitatem.
Atunci cand promitentul nu-si executa obligatia de a incheia contractul promis
Potrivit art. 1279 alin. (2) in cazul in care promitentul refuza incheierea contractului promis,
beneficiarul are intotdeauna dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului, atat direct, cat
si indirect, decurgand din neexecutarea obligatiei contractuale asumate prin promisiune.
Conform art. 1279 alin. (3) coroboat cu art. 1669 alin. (1) si (3), in cazul in care toate celelalte
conditii de validitate a contractului promis, cu exceptia consimtamantului promitentului, sunt
intrunite, beneficiarul poate solicita instantei judecatoresti sa pronunte o hotarare care sa substituie
consimtamantul promitentului la incheierea contractului promis. Aceasta hotarare are natura
juridica a unei executari silite in natura a obligatiei de a incheia contractul, asumata prin promisiune.
Ca efect al hotararii, contractul va fi considerat incheiat in termenii ce fusesera stabiliti prin
promisiune. Vanzatorul va fi obligat sa stramute proprietatea si sa predea bunul, cumparatorul va fi
obligat sa plateasca pretul, iar aceste obligatii vor fi consemnate in hotararea judecatoreasca, ce
este un titlu executoriu, deci poate fi pusa in executare silita prin intermediul executorului.
Actiunea avand ca obiect pronuntarea unei hotarari care sa substituie consimtamantul
promitentului la contractul promis este supusa unei prescriptii speciale, care, potrivit art. 1669 alin.
(2) este de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat. Aceasta este data la care expira
termenul pe care partile ar fi trebuit sa il prevada in contractul de promisiune unilaterala pana la
care beneficiarul putea pretinde promitentului sa incheie contractul promis. In cazul in care nu au
prevazut acest termen se va considera ca acesta este un element secundar pe care ei au convenit sa
il stabileasca ulterior.
In temeiul art. 1182 alin. (2) este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor
esentiale ale contractului, pentru ca aceasta sa fie valabil, chiar daca lasa unele elemente secundare
spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane. Conditiile
prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare, instanta va
dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului,tinand seama, dupa imprejurari,
de natura acestuia si de intentia partilor.
c. Obiect
Cursuri Page 7
Curs 3
19 octombrie 2011
17:06
promitentului.
- Pactul de optiune nu se confunda nici cu simpla oferta, intrucat, pentru ca oferta este un act juridic unilateral, chiar si
irevocabil, pactul de optiune este unicontract, beneficiarul fiind de acord ca la dispozitia sa se fie mentinuta oferta
irevocabila facuta de promitent si uneori obligandu-se in schimb la o contraprestatiei.
- Pactul de optiune poate fi chiar si contract sinalagmatic ( +/- oneros).
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune trebuie sa cuprinda toate elementele contractului care fac obiectul
pactului (spre exemplu la vanzare, lucrul si pretul) art. 1278 alin. (3).
- Spre deosebire de promisiunea unilaterala insa, atunci cand legea impune o anumita conditie de forma pentru
contractul ce urmeaza sa fie incheiat prin acceptarea pactului de catre beneficiar, aceasta conditie de forma se
aplica si pactului de optiune insusi. O promisiune de a vinde un imobil nu trebuie sa imbraca forma autentica, un
pact de optiune trebuie. Mai mult, actul de exercitare a optiunii de catre beneficiar prin acceptarea ofertei
mentinute de promitent, este si el supus conditiilor de forma impuse de lege pentru validitatea contractului ce a
facut obiectul pactului. Acceptarea este deci, supusa formei autentice atunci care are ca obiect cumpararea unui
imobil.
- Potrivit art. 1668 alin. (1) in cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de
optiune, nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului, intrucat, desi vanzarea lucrului altuia este
valabila, in aprecierea noastra acest articol reprezinta o norma supletiva de vointa, respectiv partile pot deroga de la
acest articol, dar trebuie sa o faca in mod expres. In cazul in care partile nu au derogat de la acest text, pactul de
optiune antreneaza, fie si implicit, o clauza de inalienabilitate in legatura cu bunul ce face obiectul contractului
pentru care s-a facut pactul, ceea ce antreneaza aplicarea art. 627-629 NCC referitoare la clauza de inalienabilitate.
- Spre deosebire de promisiunea unilaterala, pactul de optiune nu poate fi in principiu sanctionat prin pronuntarea
unei hotarari judecatoresti care sa substituie consimtamantul promitentului , intrucat, indiferent de conduita
promitentului dupa incheierea pactului, beneficiarul poate forma contractul ce face obiectul pactului prin actul sau
unilateral, de vreme ce nu este necesar un nou consimtamant al promitentului, rezult ca nu este necesara nici
substituirea lui.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune presupune cu necesitate existenta unui termen ; si anume termenul
in care oferta facuta de promitent ramane irevocabila si in care contractul se poate forma prin ridicarea optiunii de
catre beneficiar. Acest termen este un termen de decadere pentru dreptul potestativ al beneficiarului, astfel incat
daca oferta nu a fost acceptata pana la expirarea lui, contractul care face obiectul pactului nu se poate forma.
- Daca partile nu au stabilit termenul, ca si in cazul promisiunii unilaterale, oricare dintre ele se poate adresa instantei
de judecata pentru ca aceasta sa il stabileasca in functie de imprejurarile relevante.
- Ca si promisiunea unilaterala, pactul de optiune privind contracte care au ca obiect transferul ori constiuirea unor
drepturi reale imobiliare, este supus notarii in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti . In temeiul art. 906
alin. (1), daca termenul pactului nu a fost determinat, biroul de cartea funciara respinge cererea de notare.
- Si in cazul pactului de optiune, biroul de carte funciara are o obligatie de radiere din oficiu a pactului astfel notat.
Aceasta obligatie se aplica insa daca pana la expirarea termenului de optiune, beneficiarul nu solicita, pe baza
declaratiei de optiune, si a dovezii comunicarii sale catre promitent, intabularea dreptului care urmeaza a fi dobandit
prin contractul pentru care s-a facut pact. La promisiunea unilaterala cartea funciara nu radiaza din oficiu oferta cand
expira termenul, ci la 6 luni de la expirare, pentru se poate cere hotararea care substituie consimtamantul
promitentului. In cazul pactului de optiune, cum expira termenul, cum cartea funciara este obligata sa radieze,
pentru ca nu se mai poate cere hotarare care sa tina locul consimtamantului promitentului.
III. Promisiunea sinalagmatica de vanzare si de cumparare
- Este contractul prin care fiecare dintre parti se obliga catre cealalta sa incheie un contract de vanzare
- Prin contract se naste, pentru fiecare dintre parti, obligatia de a incheia in viitor contractul promis. Acestei obligatii ii
corespunde un drept de creanta obisnuit, iar natura obligatiei este aceea de obligatie de a face.
- Este necesar ca obligatiile partilor sa fie afectate de un termen extinctiv pana la care oricare dintre ele ii poate
pretinde celeilalte sa incheie contractul promis. Mai mult, in situatia in care contractul are ca obiect drepturi tabulare
(drepturi reale imobiliare), stabilirea termenului este necesara si pentru notarea in cartea funciara a dreptului de
creanta al promitentului cumparator.
- De aceea, daca partile nu au stabilit prin contractul de promisiune termenul in care va fi incheiat contractul promis ,
oricare dintre ele va putea cere instantei de judecata sa fixeze acest termen in functie de imprejurarile de fapt
relevante la data incheierii promisiunii. In cazul in care obligatia de a incheia contractul promis a devenit exigibila si
unul dintre promitenti refuza sa isi execute aceasta obligatie, celalalt promitent poate solicita instantei de judecata
sa pronunte o hotarare care sa substiuie contractul promis.
- Dreptul la actiune cu privire la obtinerea unei asemenea hotarari se prescrie in termen de 6 luni de la data la care
contractul trebuia incheiat.
- Promisiunea unilaterala, pactul de optiune si promisiunea sinalagmatica se mai numeste si antecontracte, intrucat
pregatesc contractul de vanzare.
- Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit anumite
Cursuri Page 9
- Daca in temeiul vreunuia dintre aceste antecontracte, partea ce ar avea pozitia cumparatorului a platit anumite
sume, aceste sume se considera, in lipsa de stipulatie contrara, ca avans din pretul vanzarii care face obiectul
antecontractului.
IV. Dreptul de preemptiune
- Confera titularului sau posibilitatea de a cumpara un bun cu prioritate fata de alte persoane
- Din punctul de vedere al principiul libertatii contractuale, dreptul de preemptiune are un caracter exceptional,
intrucat presupune o limitare a libertatii vanzatorului de a isi alege co-contractantul.
- Din punctul de vedere al prerogativei proprietarului de a dispune juridic de bunurile sale, dreptul de preemptiune
constituie o exceptie, intrucat el nu poate stabili liber in favoarea cui sa dispuna de aceste bunuri.
- Intrucat este exceptional sub aceste doua aspecte, dispozitiile legale si stipulatiile contractuale prin care se stabilesc
drepturi de preemptiune sunt supuse unei stricte interpretari si aplicari.
- Noul Cod Civil cuprinde o reglementare generala a dreptului de preemptiune in art. 1730 pana la art. 1740. Aceste
texte nu se refera la un drept de preemptiune anume, ele nu instituie un drept de preemptiune, ci stabilesc numai
regimul juridic general al oricarui drept de preemptiune in legatura cu care legea sau stipulatiile contractuale prin
care a fost instituit nu prevad alte reguli.
- Pe langa dispozitiile art. 1730-1740, codul civil instituie el insusi doua drepturi de preemptiune si anume:
Potrivit art. 1746, terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea in
ordine a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor .
Potrivit art. 1849, arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate [...] care se
exercita potrivit art. 1730-1739. (art. 1740 nu se refera la drepturile legale) - nu vizeaza terenurile agricole, ci
numai bunurile agricole.
- De principiu, dreptul de preemptiune prevazut de noul cod civil se exercita dupa incheierea unui contract de vanzare
in legatura cu bunul cu privire la care a fost instituit.
- Pentru respectarea dreptului de preemptiune, un asemenea contract trebuie incheiat sub conditia suspensiva a
neexercitarii dreptului de preemptiune de catre titularul sau . Odata ce contractul a fost incheiat, elementele
esentiale ale acestuia trebuie comunicate preemptorului care are la dispozitie un termen in care sa decida daca isi va
exercita sau nu dreptul de preemptiune in legatura cu contractul ce i-a fost comunicat.
- In lipsa unor prevederi ori stipulatii speciale acest termen este de 10 zile daca bunul ce face obiectul contractului este
un mobil si de 30 de zile daca bunul ce face obiectul contractului este un imobil. In cazul in care preemptorul decide
sa isi exercite preemptiunea in legatura cu contractul ce i-a fost comunicat, el trebuie ca in termenele mentionate sa
comunice vanzatorului decizia sa, precum si dovada consemnarii pretului contractului. Aceasta a doua cerinta,
referitoare la dovada consemnarii, se aplica si atunci cand prin contractul incheiat cu tertul vanzatorul i-a acordat
acestuia unul sau mai multe termene de plata. Aceste termene nu vor profita preemptorului, care este obligat ca la
exercitarea preemptiunii sa plateasca pretul integral. Datorita acestei cerinte, se poate considera ca exercitarea unui
drept de preemptiune conferit prin lege este un act juridic real intrucat nu este valabila decat insotita de remiterea
efectiva a sumei ce constituie pretul.
- In cazul in care dreptul de preemptiune se exercita, contractul incheiat intre vanzator si tert nu produce niciun efect
cu o singura exceptie, si anume vanzatorul este obligat sa il despagubeasca pe tertul de buna -credinta pentru
evictiunea cauzata lui prin exercitarea dreptului preemptorului.
- In cazul in care dreptul de preemptiune s-a nascut prin conventie, el este supus notarii in cartea funciara pentru
opozabilitate fata de terti. In cazul in care s-a facut o asemenea notare, cumparatorul bunului isi poate inscrie dreptul
in cartea funciara, insa numai sub conditia suspensiva ca in termen de 30 zile de la comunicarea catre preemptor a
incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de cartea funciara dovada consemnarii
pretului la dispozitia vanzatorului.
- In cazul in care preemptorul face o asemenea notificare in termen, atunci dreptul cumparatorului se radiaza,
preemptorul fiind in schimb inscris ca titular al dreptului ce a facut obiectul contractului. Daca preemptorul nu face
notificarea in termen, inscrierea dreptului cumparatorului se consolideaza, iar notarea dreptului de preemptiune se
radiaza.
Daca a fost executata de partea care a dat arvuna, aceasta are dreptul ca arvuna sa ii fie restituita.
Cand cel care a dat arvuna nu isi executa obligatiile asumate prin contractul principal si nu are o
justificare pentru aceasta neexecutare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand
arvuna.
Cand cel care a primit arvuna nu isi executa fara justificare obligatiile asumate prin contractul principal,
cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, solicitand dublul arvunei daca partile nu au
prevazut un alt multiplu.
In toate cazurile, creditorul obligatiei neexecutate poate opta si pentru a cere executarea silita in natura a
obligatiei respective, si pentru a cere aplicarea regimului de drept comun al rezolutiunii cu daune -interese
pentru prejudiciul cauzat efectiv prin desfiintarea contractului ca efect al neexecutarii nejustificate de catre
cealalta parte.
Cand avem arvuna, nu se mai poate cere executarea silita prin echivalent.
Cursuri Page 12
Curs 4
26 octombrie 2011
17:14
1. Arvuna confirmatorie
Ce se intampla atunci cand contractul principal este executat?
- Cel care a primit arvuna este obligat sa o restituie.
- Obligatia sa de restituire , intrucat are ca obiect bunul ce a constituit arvuna, adica un bun fungibil, se poate
compensa cu una din obligatiile izvorate din contractul principal, cu efectul reducerii intinderii acestuia din urma
- Spre exemplu, in cazul in care cumparatorul a dat vanzatorului arvuna la incheierea contractului de vanzare, obligatia
vanzatorului de a o restitui se compenseaza cu obligatia cumparatorului de a plati pretul atunci cand arvuna a avut ca
obiect o suma si in consecinta cumparatorul va fi considerat a-si fi executat obligatia de a plati pretul, daca el plateste
numai diferenta dintre suma care constituie pretul si suma care a constituit arvuna.
- Potrivit art. 1546, arvuna se restituie de asemenea si atunci cand contractul principal nu se executa din cauze
neimputabile vreuneia dintre parti.
2. Arvuna penalizatoare (functia de a permite uneia din partile contractului principal sau ambelor sa denunte
unilateral acest contract)
- In literatura i s-a mai spus acestei functii, functia de dezicere sau de razgandire sau functia poenitantiala.
- NCC o numeste impropriu arvuna penalizatoare, impropriu pentru ca practic ea nu penalizeaza pe nimeni.
- Potrivit art. 1545, daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se
dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei
primite.
- In aceasta situatie, bunurile fungibile care alcatuiesc arvuna constituie un pret al exercitarii dreptului de denuntare
unilaterala a contractului principal.
- Intrucat dreptul de razgandire (denuntare unilaterala) a unui contract este exceptional, atunci cand arvuna are rolul
de a conferi un asemenea drept, acest rol trebuie sa rezulte neindoielnic din vointa partilor. Daca exista indoiala
asupra rolului arvunei, se va considera ca ea are functia de a garanta executarea contractului principal, iar nu functia
de a se permite razgandirea.
- Daca in legatura cu o suma de bani platita la incheierea unui contract, exista o indoiala cu privire la titlul cu care a fost
predata, acea suma nu va fi considerata arvuna, ci, pana la inlaturarea indoielii, va fi considerata un avans din pret.
Permanente
Inalienabilitatea bunurilor proprietate publice. Potrivit art. 861 alin. (1), bunurile proprietate
publica sunt inalienabile
Temporare
Atunci cand legiuitorul le-a instituit in considerarea unor ratiuni sociale care nu erau aplicate
decat intr-un moment istoric determinat
Exemplu: inalienabilitatea locuintelor dobandite de fostii chiriasi in temeiul Legii 112/1995,
inalienabilitate prevazuta de art.9 alin. (8), abrogat la intrarea in vigoare a NCC.
Exemplu: inalienabilitatea terenurilor asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate al
tinerilor si intelectualilor care isi desfasurau activitatea in mediul rural, in temeiul art. 32 din
Legea 18/1991, in prezenta abrogata prin intrarea in vigoare a NCC.
Inalienabilitatile relative
Bunuri care sunt monopol de stat
Produse toxice
Substante stupefiante
Arme, munitii
Si alte bunuri a caror vanzare este supuse unor conditii si autorizatii administrative specifice,
prevazute de legil speciale
Inalienabilitatea conventionala
Potrivit art. 627-629, inalienabilitatea convetionala reprezinta o limita a dreptului de proprietate, mai
precis a prerogativei dispozitie juridice din continutul dreptului de proprietate instituita prin conventie
Intrucat aceasta limita contravine principiului libertatii circulatiei juridice a bunurilor, ea este admisa
numai cu titlu exceptional si numai daca respecta conditiile prevazute de art. 627, conditii care sunt de
stricta interpretare si aplicare
Potrivit textului respectiv, o clauza de inalienabilitate este valabila numai daca este justificata printr-un
interes serios si legitim si daca are o durata de cel mult 49 de ani de la data dobandirii bunului de catre
cel tinut sa o respecte. Din modul in care se calculeaza acest termen se poate deduce ca o clauza de
inalienabilitate poate fi in principiu introdusa numai in contractele translative de proprietate, intrucat
numai pentru acelea se poate stabili data dobandirii bunului de la care trebuie calculat termenul
Interesul serios si legitim, care justifica introducerea clauzei, poate inceta si inainte de durata prevazuta
in clauza. El poate fi depasit de un interes superior. Daca dobanditorul dovedeste una din acestea
imprejurari, adica fie incetarea interesului, fie depasirea lui printr-un interes legitim, atunci el poate fi
autorizat de catre instanta sa dispuna de bun, chiar inainte de expirarea duratei pentru care s -a
prevazut initial inalienabilitatea.
Exemplu: A ii doneaza lui B un bun cu sarcina lui B de a nu il instraina timp de 4 ani si de a-l pune la
dispozitia lui C, nepotul lui A, pe perioada studiilor acestuia.
In cazul in care nu este justificata printr-un interes serios si legitim, clauza de inalienabilitate este lovita
de nulitate. In principiu aceasta nulitate afecteaza numai clauza, iar nu si contractul in care a fost
introdusa. Totusi, daca se dovedeste ca inalienabilitate a fost determinanta pentru consimtamantul la
acelor contract, nulitatea va fi totala.
Inalienabilitatea sa prezuma determinabila daca a fost stipulata intr-un contract cu titlu oneros.
Si in cazurile in care e o nulitate partiala, sau o nulitate partiala, nulitatea clauzei de inalienabilitate este
absoluta, intrucat ocroteste interesul public al liberei circulatii a bunurilor.
Chiar si daca nu a fost prevazuta expres, clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile care au
ca obiect transmiterea in viitor a proprietatii unui bun.
In cazul in care vizeaza bunuri imobile, clauza de inalienabilitate devine opozabila tertilor prin notare in
cartea funciara.
In schimb, daca are ca obiect bunuri mobile, clauza de inalienabilitate nu poate fi opusa decat tertilor
subdobanditori care au cunoscut-o in concret, la data incheierii actului de subdobandire. In cazul in
care nu au cunoscut clauza, tertii subdobanditori pot considera ca ea le este inopozabila, in aceleasi
conditii in care ei ar putea dobandi proprietatea bunului imobil respectiv, prin posesia de buna-credinta.
Fostul art. 1909 este reluat cu modificari de nuanta in actualul art. 937.
Sanctiunile nerespectarii clauzei de inalienabilitate valabile
i. Rezolutiunea contractului in care a fost introdusa clauza de inalienabilitate atunci cand clauza a fost
incalcata prin instrainarea bunului.
ii. Atunci cand clauza de inalienabilitate ii este opozabila si tertulu subdobanditor, beneficiarul sau poate
pretinde de asemenea anularea contractului de subdobandire.
b. Lucrul vandut sa existe
Nu ridica nicio problema in cazul lucrului actual
Cursuri Page 14
2. Pretul
- Trebuie sa intruneasca 4 conditii:
a. Sa fie in bani
b. Sa fie determinat sau cel putin determinabil
Cursuri Page 15
Cursuri Page 16
EFECTELE VANZARII
1. Interpretarea contractului de vanzare
2. Obligatiile vanzatorului
3. Obligatiile cumparatorului
1. Interpretarea clauzelor
- Vanzarea este supusa principiilor de interpretare a contractelor prevazuta de dreptul comun , cu o singura exceptie,
care priveste regula conform careia clauzel e indoielnice se interpreteaza in favoarea debitorului.
- Prin derogare de a aceasta regula, potrivit art. 1671, clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in
favoarea cumparatorului.
Aceasta inseamna ca si atunci cand cumparatorul este debitor, dar si atunci cand cumparatorul este creditor,
clauza se interpreteaza in toate cazurile in favoarea lui.
Se considera ca in principiu vanzatorul este cel care decide conditiile vanzarii, intrucat de regula el este
proprietarul lucrului vandut si el decide modul in care isi exercita dispozitia juridica asupra lui vanzatorul
este dator sa stabileasca niste conditii clare si toate neclaritiatile referitoare la conditiile vanzarii ii sunt, in
principiu, imputabile de aceea, daca nu sunt incidente ale norme care inlatura raspunderea, se decide ca
aceste conditii vor fi transferate in defavoarea vanzatorului si in favoarea celeilalti parte.
- Art. 1661 prevede si 2 exceptii:
Contractele incheiate cu consumatorii
Contractele de adeziune
In asemenea contracte, chiar daca consumatorul este vanzator, clauzele indoielnice se vor interpreta
tot in favoarea consumatorului.
De asemenea, in cazul in care contractul de vanzare este un contract de adeziune pentru vanzator si
clauzele sale au fost integral stabilite de cumparator, fara posibilitatea vanzatorului de a le negocia,
atunci clauzele indoielnice se vor interpreta in favoarea vanzatorului, iar nu in favoarea
cumparatorului.
Cursuri Page 17
Curs 5
Wednesday, November 02, 2011
5:03 PM
Obligatiile vanzatorului
1. Obligatia de a transmite dreptul vandut
Potrivit art. 1673 alin.(1), vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului
proprietatea bunului vandut
Alin. (3) art. 1673 in lipsa unei alte dispozitii legale, prevederile legale privitoare la
transmiterea propiretatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se
transmite un al drept decat dreptul de proprietate
Obligatia de a transmite proprietatea sau un alt drept real, mai este numita in doctrina
si obligatie de a da
Ceea ce constitutie particularitatea acestei obligatii este faptul ca prestatia debitorului
se executa asupra unui drept, iar dreptul reprezinta o realitate intelectuala, intotdeauna
un bun incorporal, iar nu o realitate materiala. De aceea executarea obligatiei de a
transmite un drept nu poate fi realizata de catre debitor in sine, ci numai prin
intermediul unui fapt material care o simbolizeaza si care uneori are si o alta
semnificatie juridica decat aceea de executare a obligatiei de a transmite proprietatea.
Exemplu: Atunci cand proprietatea se transmite prin incheierea contractului, faptul
generator al obligatiei are ca efect si executarea ei. Cand obligatia e afectata de un
termen, implinirea termenului are ca efect indeplinirea obligatiei. Cand transferul
dreptului se realizeaza printr-o formalitate, efectuarea acelei formalitati care in sine
noatura unei prestatii de a face, iar nu de a da, are totusi ca efect executarea obligatiei
de stramutare a proprietatii. Astfel, de cate ori se indeplineste aceasta obligatie are ca
fapt material distinct de numai aceasta.
Momentul transferului de proprietate :
a. Regula este ca atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un bun individual
determinat, proprietatea asupra acelui bun se transfera prin simpla incheiere a
contractului. In acest sens art. 1674 din NCC prevede : cu exceptia cazurilor prevazute
de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de
drept cumparatorului din momentul incheierii contractului chiar dac bunul nu a fost
predat ori pretul nu a fost platit inca.
Articolul citat reprezinta o aplicatie a unui principiu general privitor la efectele
contractelor translative, principiul reglementat prin art. 1273 alin. (1) din NCC :
drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar
daca bunurile nu au fost predaca, daca acest acord poarta asupra unor bunuri
determinate [...]
b. Exceptiile de la acest principiu :
i. Situatia in care partile au convenit ca transferul dreptului de proprietate sa fie
afectat de un termen.
In materie de vanzare, atunci cand este indoielnic daca partile au prevazut
termenul in legatura cu obligatia de a transfera proprietatea, ori in
legatura cu obligatia de predare, indoiala va fi transata in sensul ca
termenul afecteaza numai executarea obligatiei de predare, intrucat ca
regula termenul amana numai exigibilitatea obligatiilor, iar nu insasi
existenta drepturilor.
ii. Ipoteza in care partile au prevazut o conditie suspensiva care afecteaza
transferul bunului vandut.
Cursuri Page 18
O ipoteza similara vanzarii lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat in
proprietate comuna de catre unul dintre coproprietari.
Daca in urma partajului acesta nu reuseste sa asigure transferul catre
cumparator al proprietatii exclusive a bunului, cumparatorul poate cere pe
langa daune-interese, fie mentinerea contractului cu reducerea pretului
proportional cu cota care nu i-a fost furnizata de catre vanzator, fie
rezolutiunea contractului in cazul in care cumparatorul demostreaza ca nu
ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea exclusiva a
bunului.
Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii bunului aflat in
coproprietate, prin derogare de la dreptul comun, rezolutiunea nu poate fi
declarata unilateral de catre cumparator, ci in lipsa unui pact comisoriu expres,
ea trebuie ceruta instantei judecatoresti (stim asta din formularea "cere
rezolutiunea").
Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite cat si in cazul vanzarii de catre un
coproprietar a bunului aflat in coproprietate, in cadrul daunelor-interese la care
are dreptul, cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul
nu apartinea in intregime vanzatorului, nu poate sa solicite rambursarea
cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptoare( notiunea de
lucrare autonoma nu exista in VCC, iar caracterul voluptor nu era atribuit lucrarilor
art. 578
Lucrari autonome : constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu
caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Acestea sunt de 3
feluri:
Necesare : atunci cand in lipsa lucrarilor imobilul ar pieri, ori s-ar
deteriora
Utile : atunci cand fara a fi necesare sporesc valoarea economica a
Cursuri Page 21
Cursuri Page 24
Curs 6
9 noiembrie 2011
17:10
Cheltuielile predarii
- Potrivit art. 1666 alin. (2), masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in
sarcina vanzatorului. Sub acest aspect, se reiau in materia predarii dispozitiile generale ale
art. 1498,conform caruia cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului.
Sanctiunea neeexecutarii/executarii necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiei de predare
a. Neexecutarea
- Daca aceasta nu este justificata, cumparatorul are la dispozitie potrivit dreptului comun,
un drept de optiune intre:
A obtine rezolutiunea cu daune-interese
A cere executarea silita in natura
A cere executarea silita in echivalent
b. Executarea cu intarziere a obligatiei de predare
- Se sanctioneaza potrivit dreptului comun prin daune moratorii
c. Executarea neconforma sau necorespunzatoare a obligatiei de predare
- Se aplica art. 1690 si art. 1691
- Conform art. 1690, cumparatorul caruia i se face predarea trebuie ca imediat dupa
preluare sa verifice starea bunului predat. Daca in urma acestei verificari se constata
ca bunul este predat neconform, fie sub aspectul identitatii, fie sub aspectul cantitatii,
fie sub aspectul calitatii, cumparatorul este dator sa il informeze pe vanzator fara
intarziere despre aceasta neconformitate.
- In lipsa informarii cumparatorului transmise catre vanzatorul cu privire la viciile aparente
constatate cu ocazia preluarii bunului, se considera ca bunul a fost predat conform si in
consecinta vanzatorul este liberat de obligatia sa cumparatorul nu se mai poate
plange ulterior de starea bunului primit decat in legatura cu vicii ascunse, pe care nu le-a
putut constata cu ocazia verificarii la preluare.
- In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i la pus la dispozitie, oricare dintre parti poate cere judecatoriei in circumscriptia careia se
afla locul la care trebuie executata predarea, ca instanta sa desemneze un expert pentru
a constata starea bunului, respectiv pentru a verifica daca el corespunde sau nu
cerintelor contractuale. Uneori, efectuarea expertizei presupune sechestrarea sau
depozitarea bunului, astfel incat instanta poate dispune si asemenea masuri. Mai mult,
daca sechestrarea ori depozitarea bunului ar necesita cheltuieli insemnate, ori ar
ocaziona pagube, instanta poate dispune vanzarea bunului, pe cheltuiala proprietarului.
- Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea sa in executare celeilalte
parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate situata in
circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea, iar in caz contrar, in termen de 3
zile de la executare celeilalte parti.
Obligatia de a garanta impotriva evictiunii
- Evictiune orice tulburare a cumparatorului in linistita exercitare a dreptului cumparat
a. Evictiunea provenita din fapta vanzatorului
- Obligatia vanzatorului de a garanta impotriva evictiunii provenind din fapta proprie este
absoluta priveste atat fapte ale sale anterioare incheierii contractului, cat si fapte ale sale
ulterioare incheierii contractului, atat tulburari de fapt, cat si tulburari de drept
- Caracterul absolut semnifica si ca vanzatorul nu poate sa isi limiteze raspunderea pentru
asemenea evictiunii prin clauzele contractului incheiat cu cumparatorul, intrucat este o
consecinta necesara a oricarui contract translativ, obligatia de garantie contra evictiunii
provenind din fapta instrainatorului se aplica tuturor acestor contracte, fie cu titlu oneros, fie
cu titlu gratuit, dispozitiile de la vanzare fiind aplicabile in mod corespunzator.
Cursuri Page 25
Tulburari de fapt
- Ca efect al contractului de vanzare, vanzatorul nu poate savarsi nicio fapta de natura sa il
tulbure pe cumparator in exercitiul dreptului vandut.
- In acest context, in cazul instrainarii unor fonduri profesionale (fonduri de comert),
jurisprudenta a retinut ca este contrara obligatiei vanzatorului de a garanta pe cumparator
impotriva evictiunii provenind din fapta proprie, actiunea vanzatorului de a ii face concurenta
cumparatorului prin deschiderea unui fond de comert similar care isi disputa aceeasi clienta cu
fondul vandut.
Tulburari de drept
- Vanzatorul este de asemenea obligat sa nu invoce impotriva cumparatorului vreun drept de
natura sa limiteze sau sa incomodeze exercitarea dreptului transmis.
- In cazul in care ar invoca un asemenea drept, vanzatorul ar trebui sa introduca o actiune
impotriva cumparatorului prin care sa tinda sa isi valorifice dreptul.
- In temeiul obligatiei sale de a garanta pe cumparator impotriva evictiunii provenind din
propria sa fapta, vanzatorului ii va putea fi opusa intr-o asemenea actiune o aparare specifica
numita exceptie de garantie, conform careia acela care este chemat sa garanteze contra
evictiunii nu poate sa evinga.
- S-a pus problema daca cand avem un bun vandut de stat, statul poate ulterior sa dispuna prin
organele competente exproprierea pentru utilitate publica a acelui bun. Unii autori au sustinut
ca obligatia statului vanzator de a garanta contra evictiunii provenind din fapta proprie il va
impiedica sa dispuna exproprierea intrucat aceasta il va tulbura pe cumparator in exercitiul
dreptului dobandit. Opinia majoritara este in sensul ca, atunci cand actioneaza ca vanzator,
statul isi exercita capacitatea sa de drept privat, capacitate care nu poate fi exercitata in sensul
limitarii atributiilor statale de drept public. Dimpotriva, cand actioneaza ca expropriator, statul
exercita o capacitate de drept public, dispunand pentru protectia interesului public fara nicio
inraurire posibila a intereselor pe care le-ar putea avea ca subiect de drept privat exceptia
de garantie nu ar putea impiedica o procedura de expropriere.
b. Evictiunea provenind din fapta unui tert
- Potrivit art. 1695 alin. (2), vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru tulburarile cauzate
de terti in exercitarea dreptului cumparat numai daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele 3
conditii:
1. Tulburarea sa fie o tulburare de drept, in sensul ca, in sprijinul pretentiilor tertului care
tind sa impiedice sau sa limiteze exercitiul drepturilor cumparatorului, tertul invoca un
drept subiectiv propriu, spre exemplu, un drept de preemptiune sau un drept de
creanta corelativ obligatiei de folosinta sau un drept real care ar dezmembra dreptul
vandut samd.
Se asimileaza tulburarilor de drept situatiile in care, fara a invoca un drept propriu,
tertul tulburator se prevaleaza de limite ale dreptului transmis, care sunt
exceptionale, care nu au fost declarate de vanzator la incheierea contractului si
care nici nu rezultau din starea lucrului vandut la momentul incheierii contractului.
2. Dreptul pe care se intemeiaza tertul sa aiba o cauza anterioara incheierii contractului
de vanzare. Faptul juridic lato sensu, care a generat aest drept, trebuie sa fie anterior
incheierii contractului de vanzare (includem aici si contractul).
i. Vanzatorul este obligat sa garanteze numai atunci cand implinirea termenului
uzucapiunii este iminenta. In NCC, uzucapiunea este de 5 si 10 ani iminenta ar
fi cand mai sunt cel mult 2 ani pana la implinirea termenului.
ii. Procedurile de expropriere au inceput inainte de incheierea contractului de
vanzare si s-au finalizat dupa incheierea acestui contract. Tertul tulburator este
statul expropriator. Vanzatorul va raspunde numai daca i-a fost comunicat
anterior incheierii contractului de vanzare vreun act legat de proedura exproprierii
si nu l-a facut cunoscut cumparatorului.
3. Aceasta cauza sa nu fi fost cunoscuta cumparatorului la data incheierii vanzarii.
Pentru a inlatura aceasta conditie a angajarii raspunderii sale, vanzatorul ar trebui
sa ii comunice el insusi cumparatorului posibilele cauze de evictiune la data
incheierii actului. Chiar si in absenta unei asemenea comunicari, cumparatorul va
Cursuri Page 26
Rezolutiunea vanzarii
- Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii in situatiile in care fie a fost evins de intregul
bun, fie a fost evins de o parte a bunului indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut
evictiunea la data incheierii contractului, el nu l-ar mai fi incheiat.
- Din text rezulta ca, in acest caz, daca nu s-a prevazut un pact comisoriu expres rezolutiunea
nu poate opera decat pe baza hotararii instantei de judecata, o declaratie unilaterala de
rezolutiune fiind lovita de nulitate.
- Daca se dispune rezolutiunea, cumparatorul poate pretinde restituirea pretului si despagubiri
pentru prejudiciul suferit prin pierderea bunului cumparat.
Restituirea pretului
- Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime, atat in situatia in care valorea bunului
a scazut pana la data producerii evictiunii, cat si in cele in care valoarea bunului a crescut pana
la aceasta data.
- Prin exceptie, daca dobanditorul a profitat de scaderea valorii bunului sau, vanzatorul are
dreptul sa scada din pretul supus restituirii valoarea beneficiilor obtinute de cumparator.
- In cazul in care, pana la data producerii evictiunii, valoarea bunului a crescut, vanzatorul
datoreaza cumparatorului, pe langa pret si sporul de valoare astfel dobandit.
Daunele-interese
- Potrivit art. 1703, ele cuprind:
Valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a
evins.
Intrucat si in NCC, fructele culese de posesorul de buna-credinta se cuvin
acestuia, rezulta ca in principiu, cumparatorul va fi obligat sa transmita
evingatorului numai fructele pe care le-a cules in perioada cand nu a mai fost de
buna-credinta, adica, in principiu, dupa data introducerii cererii de chemare in
judecata de catre tertul evingator.
Cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum
si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului.
Cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator.
De regula, cumparatorului ii revin, pe langa cheltuielile incheierii contractului,
cheltuielile cu plata pretului si cheltuilele cu ridicarea si transportul bunului
vandut.
Tot lui ii revin si cheltuielile pentru asigurarea opozabilitatii dreptului dobandit.
Toate acestea sunt supuse restituirii de catre vanzatori in caz de restituire contra
evictiunii
Pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.
Aceste pierderi si castiguri vor trebui suportate de catre vanzator chiar daca
rezulta numai indirect din evictiune si chiar daca nu puteau fi prevazute de
vanzator la data incheierii contractului (textul deroga).
De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului, in masura in
care nu i-au fost rambursate de catre evingator, toate cheltuielile pentru lucrarile
efectuate in legatura cu bunul vandut. exceptie: vanzatorul nu va trebui sa
ramburseze cheltuielile cu lucrari adaugate, voluptoare. Totusi, daca el a cunoscut
cauza evictiunii la data incheierii contractului, atunci el este de rea-credinta si va
trebui sa ramburseze si aceasta ultima categorie de cheltuieli.
- In cazul in care evictiunea a fost partiala si cumparatorul fie nu a vrut, fie nu a putut sa obtina
rezolutiunea contractului, vanzatorul va trebui sa ii restituie o parte din pret proportionala
cu valoarea partii de care a fost evins, precumsi daune-interese, stabilite conform acelorasi
reguli ca si acelea aplicabile in caz de rezolutiune, insa, tinand cont de faptul ca, in cazul
evictiunii partiale, cumparatorul pastreaza o parte din beneficiul exercitarii dreptului
cumparat.
Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei
Regula este ca, prin contract, vanzatorul si cumparatorul pot modifica in orice mod regimul legal al
garantiei contra evictiunii
Cursuri Page 28
Cursuri Page 29
Curs 7
Wednesday, November 16, 2011
5:03 PM
*Obligatia de predare
- Efectele predarii :
Sub imperiul Codului Civil de la 1864 se considera ca in cazul contractului translativ
riscul pieirii fortuite a bunului se transfera de la instrainator la dobanditor in
momentul transferului proprietatii. In consecinta, se considera ca daca dupa transferul
proprietatii si chiar inainte ca bunul sa fi fost predat dobanditorului, el ar fi pierit
fortuit, intrucat pieirea ar fi fost pe riscul dobanditorului, acesta ramanea obligat fata
de instraintor la contraprestatia pe care o promisese.
In Noul Cod Civil se modifica aceasta regula. Potrivit art. 1274 NCC in lipsa de
stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat riscul contractului ramane in sarcina
debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata deja
dobanditorului.
Asta inseamna ca, daca bunul piere fortuit, dupa transferul proprietatii, dar inainte de
predare, desi bunul piere in patrimoniul dobanditorului, totusi riscul acestei pieiri si
implicit efectul sau prejudiciabil il suporta instrainatorul care a intarziat predarea. Prin
urmare, intr-o asemenea ipoteza, instrainatorul nu va putea pretinde contraprestatia
promisa de dobanditor
In materia vanzarii, daca bunul piere fortuit inainte de predarea sa catre cumparator,
vanzatorul nu mai poate pretinde pretul; iar in cazul in care a primit deja pretul, el este
obligat sa-l restituie.
Intr-o singura situatie cumparatorul suporta riscul pieirii bunului vandut, chiar daca
bunul nu i-a fost predat in situatia in care a fost pus in intarziere pentru preluarea
lucrului. O asemenea punere in intarziere nu este valabila decat daca vanzatorul a facut
tot ce depinde de el in vederea predarii, astfel incat lucrul se afla la dispozitia
cumparatorului pentru preluare . In toate celelalte cazuri se aplica regula conform
careia, riscul pieirii fortuite a lucrului se transfera de la instrainator catre dobanditor prin
predare.
Obligatia de a garanta contra viciilor lucrului vandut
- Un viciu al lucrului il reprezinta acea deficienta care impiedica functionarea sa normala
potrivit destinatiei.
- Potrivit art. 1707 vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru viciile lucrului vandut
daca sunt intrunite urmatoarele 4 conditii cumulative :
1. Viciul trebuie sa fie intrinsec bunului viciul e intrinsec bunului atunci cand
disfunctionalitatea isi are cauza in lucrul vandut insusi iar nu in imprejurari exterioare
acestuia.
2. Viciul trebuie sa existe la data transferului riscurilor conform art. 1707 alin. 3.
Daca viciul apare dupa data predarii bunului, chiar si fara culpa cumparatorului, acesta
are natura unui risc pe care cumparatorul trebuie sa il suporte dupa predare.
3. Viciul trebuie sa fie ascuns este ascuns acel viciu care nu era cunoscut
cumparatorului la data incheierii contractului si care cu diligente normale nu putea fi
descoperit nici la data predarii bunului. Daca viciul poate fi descoperit cu diligente
normale, atunci el are natura juridica a unei neconformitati, se numeste viciu aparent si
poate fi sanctionat prin mijloacele aplicabile predarii neconforme.
Daca viciul este aparent, raspunderea vanzatorului nu se intemeiaza pe obligatia de
garantare contra viciilor si pe obligatia de predare.
Potrivit art. 2530 prescriptia dreptului la actiuni izvorat din transmiterea unor
bunuri cu vicii aparente, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a
bunului, ori dupa caz, de la data termenului prevazut de lege pentru verificarea lui de
catre cumparator. Acestei dispozitii ii sunt supuse si ipotezele in care bunul nu
corespunde calitatilor convenite, iar aceasta neconformitate putea fi descoperita fara
cunostiinte speciale printr-o verificare normala.
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
Cursuri Page 30
Pentru a se aprecia caracterul ascuns sau aparent al viciului, standardul aplicabil este
acela al unei verificari normale, atente dar care nu presupune cunostiinte de
specialitate.
4. Viciul sa fie grav potrivit art. 1707 alin. (1), viciul este grav daca face ca bunul
vandut sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau daca ii micsoreaza
intrebuintarea sau valoarea intr-o asemenea masura incat, daca viciul ar fi fost
cunoscut la incheierea contractului, cumparatorul nu ar fi cumparat, sau cel mult ar fi
cumparat pentru un pret mai mic. In principiu, destinatia avuta in vedere pentru a se
stabili caracterul grav al viciilor este destinatia convenita de parti prin contractul de
vanzare.
In lipsa unei clauze care sa stabileasca aceasta destinatie se va avea in vedere destinatia
bunului decurgand din intrebuintarea sa normala potrivit naturii sale.
- Momentul in care se manifesta obligatia vanzatorului de a garanta contra viciilor este
reglementat prin art. 1710 --> cumparatorul poate obtine unul dintre urmatoarele 4 remedii :
- Inlaturarea viciilor de catre vanzator pe cheltuiala sa (repararea lucrului)
- Inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii(este posibil
doar in cazul in care prin natura lui, bunul este un bun de gen)
- Reducerea pretului direct proportional cu reducerea intrebuintarii lucrului cauzata
de viciu
- Rezolutiunea vanzarii
- In cazul in care apreciaza ca masura solicitata de cumparator este excesiva in raport cu
gravitatea vicilui si cu scopul incheierii contractului, instanta de judecata poate dispune
inlocuirea masurii solicitate de cumparator cu o alta masura mai potrivita.
- Cu privire la rezolutiune, trebuie precizat ca aceasta masura poate fi solicitata de catre
cumparator numai daca el a adus viciul descoperit la cunostiinta vanzatorului intr-un termen
scurt de la descoperire.
- In cazul in care cumparatorul este un profesionist, iar bunul vandut este un mobil corporal,
termenul este de 2 zile.
- Daca viciul apare in mod gradual, termenul incepe sa curga de la data la care cumparatorul isi
putea da seama de gravitatea si intinderea viciului. Ca regula, acest termen este un termen de
decadere pentru dreptul cumparatorului de a cere rezolutiunea contractului de vanzare in
temeiul garantiei contra viciilor.
- Prin exceptie, in cazul in care vanzatorul a cunoscut viciul la data incheierii contractului,
cumparatorul nu decade din dreptul de a cere rezolutiunea.
- Atunci cand cumparatorul are dreptul la rezolutiune pe temeiul garantiei contra viciilor,
rezolutiunea poate fi declarata si unilateral fara a se solicita instantei de juecata constatarea
ei(=pronuntarea ei) potrivit dreptului comun. Totusi, instanta poate controla (de regula la
cererea vanzatorului) caracterul abuziv al declaratiei de rezolutiune, in cazul unui asemenea
control, in cazul in care va aprecia ca rezolutiunea este excesiva, instanta poate dispune
inlocuirea ei cu o alta masura dintre cele prevazute de art. 1710 NCC.
- In ceea ce priveste daunele-interese, acestea sunt datorate numai daca la data incheierii
contractului, vanzatorul cunostea viciile pentru care se solicita angajarea raspunderii sale. In
acest caz, daunele-interese pot insoti oricare dintre masurile prevazute de art. 1710 si servesc
repararii intregale a prejudiciului cauzat prin manifestarea viciului chiar daca vanzatorul nu
putea prevedea acest prejudiciu si chiar daca el are caracter indirect.
- In ceea ce priveste prescriptia pentru vicii exista 2 probleme :
- A fost abrogat termenul special de prescriptie de 6 luni, in cazul viciilor ascunse fara
viclenie, astfel incat, in prezent, fie ca au fost ascunse in mod doloziv, fie ca au fost
ascunse din culpa, viciile ascunse determina o raspundere prescriptibila, in termenul
general de 3 ani.
- Momentul de la care curge acest termen : potrivit art. 2531 daca prin lege nu se
prevede altfel, prescriptia dreptului la actiuni pentru viciile ascunse incepe sa curga :
i. In cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie,
de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale, in afara cazului in
Cursuri Page 31
cazul in care va comunica defectiunea intr-un termen rezonabil scurt, cel mai scurt cu putina
avand in vedere natura impiedicarii de la data expirarii termenului de garantie.
- O data ce cumparatorul a comunicat defectiunea, vanzatorul este obligat sa repare bunul pe
cheltuiala sa. Daca reparatia este imposibila, sau daca durata acesteia depaseste un termen
de maximum 15 zile, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut.
- Daca vanzatorul nu inlocuieste lucrul vandut intr-un termen rezobail potrivit cu imprejurarile,
la cererea cumparatorului, el este obligat sa restituie pretul primit avand insa dreptul ca in
acest caz sa I se restituie lucrul vandut.
- Actiunile intemeiate pe garantia pentru buna functionare pot fi respinse daca vanzatorul
dovedeste ca disfunctionalitatea este cauzata prin modul in care cumparatorul s-a comportat
fata de bun, inclusiv prin raport cu instructiunile de folosire si pastrare data de vanzator la
incheierea conctractului
OBLIGATIILE CUMPARATORULUI
1. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii
- Potrivit art. 1666, in lipsa de stipulatie contrarea, cheltuielile de incheiere a contractului
de vanzare sunt in sarcina cumparatorului. Textul reglementeaza raporturile dintre
vanzator si cumparator si el nu poate fi opus tertilor care sunt implicati in procesul de
incheiere a contractului in virtutea unor raporturi juridice proprii pe care le-au avut
partile.
- Exemplu: cheltuielile de asistenta juridica datorate avocatilor implicati in redactarea
contractului sunt in sarcina partii care i-a angajat. Cheltuielile cu autentificarea actului
datorate notarului, sunt in sarcina ambelor parti care raspund solidar pentru plata
acestor cheltuieli.
- Daca in virtutea acestei raspunderi, vanzatorul va suporta cheltuielile de autentitficar,
are totusi dreptul de a recupera aceste cheltuieli de la cumparator in temeiul art. 1666
alin. (1) NCC
2. Obligatia de a plati pretul
- Natura acestei obligatii, este aceea a unei obligatii de a da o suma de bani.
Locul platii pretului :
- Potrivit art. 1720 alin. (1), cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul
se afla in momentul incheierii contractului
- Exista o exceptie de la aceasta regula, prevazuta de art. 1720 alin. (2), care se refera la
ipoteza bunurilor aflate in tranzit, ipoteza in care pretul se plateste la locul ce rezulta
din uzante, iar in lipsa acestora, la locul de destinatie al transportului.
- In cazul in care contractul are ca obiect bunuri de gen, art. 1720 alin.(1) nu se poate
aplica, astfel incat se aplica dreptul comun al platii obligatiilor de a da o suma de bani
potrivit art. 1494 alin. (1) lit. a), obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul, sau
dupa caz, sediul creditorului de la data platii. Astfel, daca vanzarea are ca obiect bunuri
de gen, pretul trebuie platit la sediul sau domiciliul vanzatorului de la data incheierii
contractului.
Data platii pretului :
- Se schimba regula din vechiul cod pretul se plateste de indata ce proprietatea este
transmisa, conform art. 1720 alin. (1) teza finala.
- Regula este indicata prin intentia legiutorului de a preveni posibilitatea ca vanzatorul sa
piarda atat bunul cat si pretul, posibilitate curenta sub vechea reglementarea cand
pretul se datora dupa predare.
- Totusi, cumparatorul va putea sa suspende plata pretului atunci cand in mod legitim are
indoieli cu privire la faptul ca i s-a transmis proprietatea bunului conform conventiei cu
Cursuri Page 33
vandut unei persoane fizice cu privire la bunul vandut; cu exceptia cazului in care
cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau pentru exploatarea unei
intreprinderi.
Din acest text, rezulta mai intai ca privilegiul vanzatorului de bunuri mobile se refera
numai la bunul ce a facut obiectul vanzarii, astfel incat daca acel bun este vandut in
cadrul unei urmariri silite, creanta vanzatorului cu privire la pret va fi satisfacuta cu
preferinta din pretul bunului obtinut la vanzarea silita, orice alt creditor neputand primi
sume din acel pret decat dupa satisfacerea creantei vanzatorului.
In aceasta materie art. 2340 instituie regula conform careia privilegiul special se stinge
prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Totusi, in temeiul art. 2341,
privilegiul special al vanzatorului de bunuri mobile, deroga de la regula instituita de art.
2340, putand fi exercitat si in cazul in care cumparatorul vinde bunul la randul sau. In
acest caz, privilegiul primului vanzator are preferinta asupra privilegiului primului
cumparator cu privire la pretul dator de al doilea cumparator.
Prin derogare de la alte garantii mobiliare, privilegiul special este opozabil tertilor si fara
a fi inscris in arhiva electronica de garantii reale mobiliare in temeiul art. 2334 NCC. De
la aceasta regula exista o exceptie : atunci cand creditorul privilegiat intra in concurs cu
un creditor ipotecar, titular al unei ipoteci mobiliare, cel dintai este preferat celui de-al
doilea, numai daca si-a inscris privilegiul inainte de inscrierea ipotecii mobiliare art.
2342 alin. (2)
Cursuri Page 36
Curs 8
Wednesday, November 23, 2011
5:10 PM
Aspecte comune ale obligatiei de a plati pretul si de a prelua bunul in vanzarea mobiliara
1. Prin derogare de la dreptul comun, art. 1725 NCC prevede o situatie in care cumparatorul este de
drept in intarziere pentru indeplinirea obligatiilor sale.
- Pe de-o parte, in cazul in care vanzarea are ca obiect bunuri mobile, iar cumparatorul nu a
platit nici pretul, nici nu a preluat bunul pana la scadenta, el va fi de drept in intarziere, in
legatura cu ambele obligatii, ceeea ce implica ca daca bunurile mobile in speta sunt individual
determinate, ori desi sunt bunuri de gen, ele au fost deja individualizate, riscul se transmite la
scadenta preluarii, de la vanzator la cumparator.
- Daca bunurile mobile sunt supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, este
suficienta neexecutarea de catre cumparator doar a uneia dintre obligatiile sale, fie de a plati
pretul, fie de preluare, pentru ca el sa fie considerat in intarziere in privinta obligatiei de
preluare. Daca nu a platit pretul si cere predarea, va fi considerat in intarziere pentru
preluare, chiar daca in virtutea dreptului sau de retentie, vanzatorul are dreptul sa retina
bunurile pana la data platii pretului.
- Ca urmare, cheltuielile de conservare a acestor bunuri vor incumba cumparatorului si tot el va
suporta riscul pieirii bunurilor individualizate in vederea predarii de catre vanzator, risc
aplicabil de ori de cate ori pieirea nu a fost cauzata de culpa acestuia.
2. Vizeaza de fapt toate efectele contractelor de vanzare de bunuri mobile. El poarta denumirea de
executare directa (sau in trecut : executare coactiva), care este o forma ce permite ca una dintre
partile contractului de vanzare sa isi atinga interesul urmarit prin incheierea contractului, chiar
daca cealalta parte nu si-a executat la timp sau in mod corespunzator obligatiile asumate.
- Potrivit art. 1726 din Noul Cod Civil, acest tip de executare directa se poate aplica in materia
vanzarii de bunuri mobile.
- Vom distinge intre:
Executarea directa a vanzarii din initiativa vanzatorului
Atunci cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare
sau de plata, vanzatorul are alegerea intre a depune lucrul vandut intr-un depozit
la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului pe de o parte si pe de alta parte, a
vinde acel bun catre un tert.
Daca opteaza pentru vanzare, vanzarea se va face prin licitatie publica, sau pentru
un pret curent daca exista un asemenea pret.
Se considera pret curent = pret stabilit prin lege; pret stabilit la bursa; pret
general practicat la targ unde se desfasoara vanzarea.
Fie ca e facuta pe calea unei licitiatii publice, fie ca este facuta pentru un pret
curent, vanzarea catre un tert trebuie realizata printr-un intermediar autorizat
( executor judecatoresc, dealer, farmacie, etc. in functie de obiectul vanzarii).
In cazul in care vanzatorul nu obtine din aceasta vanzare un pret egal cu acela
convenit cu cumparatorul initial, atunci el are dreptul de a-I pretinde
cumparatorului diferenta; de asemenea, el are dreptul de a obtine de la
cumparator daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin intarzierea executarii
vanzarii initiale si prin organizarea vanzarii alternative.
Executarea directa a vanzarii din initiativa cumparatorului
In cazul unei vanzari de bunuri fungibile supuse unui pret curent, atunci cand
contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de
a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului prin intermediul unei
persoane autorizate (executor, dealerla fel ca in primul caz)
In cazul in care pretul pe care cumparatorul a trebuit sa-l plateasca in cazul
executarii vanzarii astfel organizate la care se adauga cheltuielile de organizare,
depaseste pretul vanzarii contractate initial, vanzatorul initial poate fi obligat sa
suporte diferenta.
Cursuri Page 37
suporte diferenta.
- In oricare dintre modalitatile executarii vanzarii directe, cel care are initiativa executarii
directe trebuie sa o comunice deindata celeilalte parti. Cum legea nu prevede nicio
sanctiune pentru obligatia de comunicare in cazul necomunicarii, cel care a avut initiativa
vanzarii directe trebuie sa despagubeasca cealalta parte pentru prejudiciile care aceasta
demonstreaza ca le-a suferit, ca urmare a necomunicarii executarii directe.
VARIETATI DE VANZARE
1. Vanzarea pe incercate
- Art. 1681 alin. (1) NCC defineste vanzarea pe incercate = vanzarea incheiata sub conditia
suspensiva ca in urma incercarii bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea
contractului, ori in lipsa acestora, destinatiei bunului potrivit naturii sale.
- Art. 1681 alin. (3) rezuma ca : ori de cate ori, prin contractul de vanzare se prevede ca bunul
urmeaza sa fie incercat, s-a incheiat o vanzare pe incercate.
- Din conditia suspensiva rezulta ca :
pana la implinirea conditiei suspensive, vanzarea nu produce niciun efect;
si daca in urma incercarii bunul nu corespunde criteriilor obiective, neindeplinirea
conditiei suspensive se definitiveaza astfel incat contractul se desfiinteaza retroactiv.
- In cazul in care durata incercarii nu este prevazuta in contract si nu rezulta din uzante,
conditia suspensiva este considerata indeplinita daca pana la expirarea unui termen de 30
de zile de la predarea bunului, cumparatorul nu a declarat ca bunul nu satisface criteriile
verificate.
- In cazul in care criteriile nu sunt obiective si sunt subiective, avem de a face cu o vanzare pe
gustate
2. Vanzarea pe gustate
- Vanzare incheiata sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului.
- Spre deosebire de vanzare pe incercate, vanzarea pe gustate se considera a nu fi fost
incheiata decat in momentul in care, dupa gustare, cumparatorul a declarat ca bunul
satisface cerintele sale. Pana la acel moment, cumparatorul este doar destinatarul unei
oferte, inca neacceptate, astfel incat, contractul de vanzare se incheie la data declaratiei
cumparatorului conform careia bunul il satisface.
- Daca partile nu au prevazut un termen pentru exprimarea acestei declaratii si el nu rezulta
nici din uzante, se vor aplica in mod corespunzator prevederile referitoare la termenul
incercarii din vanzarea pe incercate vanzarea va fi considerata incheiata la expirarea
termenului de 30 de zile de la data la care partile au convenit ca lucrul sa fie supus gustarii si
cumulativ lucrul a fost predat in acest scop.
3. Vanzarea unei mosteniri
- Vanzarea unei mosteniri este contractul de vanzare in care bunul vandut este dreptul de a
culege o mostenire sau o cota dintr-o mostenire.
- Exista 2 conditii de validitate specifice acestei vanzari :
1. Obiectul
- Vanzarea unei mosteniri poate avea ca obiect, numai o mostenire deschisa, nu si
o mostenire viitoare. Se considera ca orice intelegere asupra unei mosteniri
viitoare este nula absolut pentru lipsa obiectului (pentru ca nu exista drepturi
asupra unei mosteniri viitoare).
2. Forma
- Este prevazuta de art. 1747 alin. (2) vanzarea unei mosteniri se incheie sub
forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute
- Efectele vanzarii unei mosteniri :
Cursuri Page 38
- De regula, pretul rascumpararii este egal cu pretul vanzarii; astfel, atunci cand exercita
rascumpararea, vanzatorul va trebui sa plateasca aceeasi suma pe care a primit-o ca pret
in temeiul vanzarii. Totusi, aceasta regula este supletiva de vointa partile se pot
intelege ca pretul rascumpararii sa fie mai mare, sau mai mic decat pretul vanzarii.
- Cand pretul rascumpararii este mai mic decat pretul vanzarii, partile au de regula
Cursuri Page 39
- Cand pretul rascumpararii este mai mic decat pretul vanzarii, partile au de regula
in vedere faptul ca dobanditorul/cumparatorul poate folosi bunul intre data
incheierii contractului si data exercitarii optiunii de rascumparare.
- Cand pretul rascumpararii este mai mare decat pretul vanzarii, aceasta diferenta
este determinata indeobste prin faptul ca vanzatorul poate folosi pretul intre
momentul la care l-a primit si momentul la care isi exercita dreptul de
rascumparare.
- In cazul in care obiectul contractului a fost o suma de bani, diferenta este o
dobanda, iar aceasta nu poate depasi in raporturile civile dobanda maxima
permisa de lege, adica de o data si jumatate dobanda legala.
- Cand diferenta este mai mare decat dobanda maxima admisa de lege, sanctiunea
aplicabila este nulitatea absoluta a dobanzii in intregul sau, astfel incat pretul de
rascumparare va fi egal cu pretul de vanzare.
- Optiunea de rascumparare se exercita valabil numai prin plata in mod real de catre
vanzator cumparatorului a pretului primit de vanzator si a cheltuielilor efectuate de
cumparator pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de
publicitate.
- Daca nu se plateste aceasta suma se considera ca vanzatorul nu si-a exercitat
optiunea de rascumparare, astfel incat la expirarea termenului de optiune, sau a unui
termen de 1 luna de la declaratia de rascumparare, socotindu-se termenul care expira
primul, vanzatorul este decazut din dreptul de rascumparare, iar contractul de vanzare
incheiat initial se consolideaza definitiv prin neindeplinirea conditiei rezolutorii.
- Ca efect al exercitarii optiunii, vanzatorul este obligat si la restituirea catre cumparator
a cheltuielilor facute de acesta pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor
necesare facute cu bunul precum si, in limita scorului de valoare, a cheltuielilor utile.
- Tot ca efect al exercitarii optiunii, contractul de vanzare initial se desfinteaza, astfel
incat se considera ca dobanditorul din contractul initial nu a fost niciodata proprietar al
bunului. Totusi, potrivit art. 1410 NCC, cumparatorul va putea pastra fructele culese ori
incasate inainte de exercitarea optiunii.
- De asemenea, in conformitate cu art. 1760 alin. (1) teza a 2-a, vanzatorul este tinut de
toate locatiunile incheiate de cumparator inainte exercitarii optiunii, sub conditia ca
acestea sa fi fost supuse formalitatilor de publicitate si in limita a 3 ani de la data
exercitarii optiunii.
- In cazul in care cumparatorul a instrainat bunul unui tert caruia dreptul de optiune ii
este opozabil, atunci vanzatorul trebuie sa isi exercite optiunea fata de acest tert si sa ii
faca acestuia platile pentru efectuarea valabila a optiunii.
- In acest scop dreptul tertului trebuie sa fie la randul sau opozabil vanzatorului initial,
astfel incat este necesar ca tertul sa fi indeplinit formalitatile de opozabilitate privind
dobandirea drepturilor de la cumparator anterior exercitarii optiunii.
5. Vanzarea cu rezerva proprietatii
- Potrivit art. 1684, stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana
la plata integrala a pretului, este valabila chiara daca bunul a fost predat.
- Aceasta stipulatie nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formatatilor de
publicitate cerute de lege dupa natura bunului.
- Astfel, daca bunul este imobil, cumparatorul trebuie sa isi noteze dreptul de a dobandi
proprietatea in cazul platii pretului pentru ca acesta sa fie opozabil succesorilor
vanzatorului.
- Daca bunul este mobil, vanzatorul trebuie sa isi noteze la arhiva electronica de garantii
mobiliare dreptul de proprietate asupra bunului aflat in posesia cumparatorului pentru
ca acesta sa fie opozabil succesorilor cumparatorului intrati cu buna credinta in posesia
bunului
- Un caz special al acestei vanzari, este reglementat in art. 1755-1757 NCC.
- In aceasta ipoteza partile amana transferul proprietatii pana la plata integrala a
Cursuri Page 40
CONTRACTUL DE SCHIMB
Art. 1763 - schimbul e contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti,
transmite sau dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.
Despre schimb, se spune ca este o dubla vanzare, astfel incat, potrivt art. 1764 fiecare
dintre parti are pozitia vanzatorului in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza si pozitia
cumparatorului, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste primind drepturile si
obligatiile ce decurg din aceste 2 pozitii.
Este o singura obligatie pentru care nu se aplica regula obligatia in privinta incheierii
contractului; potrivit art. 1765 cheltuielile incheierii contractului vor fi suportate de ambele
parti, daca nu s-a prevazut altfel.
Este posibil ca in in cazul unui contract de schimb, desi una dintre parti a urmarit in principal ca
in schimbul bunului pe care il transfera sa dobandeasca un alt bun, ea sa fi avut in vedere de
asemenea si primirea unei sume de bani pe care cealalta parte s-a obligat sa o plateasca. In
aceasta situatie se incheie un contract de schimb cu sulta , iar obligatia de plata a sultei are
acelasi regim ca si obligatia de a plati pretul din materia vanzarii.
CONTRACTUL DE LOCATIUNE
1. Notiunea contractului de locatiune
- Potrivit art. 1777 locatiunea este contractul prin care o parte numita locator, se
obliga sa asigure celeilalte parti numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita
perioada in schimbul unui pret denumit chirie.
- Intrucat, din acest contract, locatarul primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului,
el are si drepturile accesorii folosinte inclusiv dreptul de a culege fructele lucrului dat
in locatiune.
- Atunci cand insa, cel care primeste dreptul de a i se asigura folosinta lucrului are si
posibilitatea consumarii sale, contractul nu este de locatiune, ci un alt contract posibil
vanzare de bunuri viitoare
- Exemplu: concesionarea unei galerii miniere care ii da dreptul concesionarului sa
isi insuseasca minereul, este supusa atat regulilor contractului de concesiune, cat
si in completare regulilor vanzarii, iar nu cele ale locatiunii, intrucat contractul are
natura juridica a vanzarii minereului ce va fi extras din galeriile in cauza
- Noul Cod Civil cuprinde un set de reglementari aplicabile tuturor contractelor de
Cursuri Page 41
In ipoteza in care bunul dat in locatiune face obiectul unei proprietati comune,
contractul de locatiune poate fi incheiat in principiu cu acordul coproprietarilor care
detin majoritatea cotelor parti ( este vorba de cota majoritara din bun).
Prin exceptie, locatiunile incheiate pe termen mai mare de 3 ani presupun acordul
tuturor coproprietarilor. In cazul in care aceste reguli de majoritate, respectiv
unanimitate, nu sunt respecatate, sanctiunea este inopozabilitatea contractului de
locatiune fata de coproprietarii care nu au consfintit la el. Daca un contract de locatiune
imobiliara pe o durata de 5 ani este incheiat cu acordul majoritatii coproprietarilor, el nu
va fi opozabil acelor coproprietari care nu au consfintit la el decat in limita a 5 ani.
Titularii unor drepturi de folosinta personale cum sunt comodatarul, uzuarul sau
titularul dreptului de abitatie nu pot incheia contracte de locatiune.
Cursuri Page 44
Curs 9
Wednesday, November 30, 2011
5:08 PM
- Un bun necorporal poate fi folosit prin intermediul altuia, astfel incat poate fi dat in locatiune
- Nu pot face obiectul locatiunii bunurile de folosinta strict personala, cum ar fi acelea instituite
de lege in considerarea titularului lor (drept incorporat :un drept la pensie, un drept de uz)
- De asemenea, nu pot face obiectul locatiunii in virtutea naturii lor, acele bunuri pentru care
potrivit acestei naturi, folosirea presupune diminuarea substantei bunului; consumarea
lor. De aceea, numai un bun neconsumptibil poate face obiectul unui contract de locatiune
pentru ca numai el poate fi folosit fara a fi consumat, astfel incat dispozitia materiala poate
ramane asupra locatorului, desi folosinta bunului a fost conferita locatarului.
- Chiar daca un bun este consumptibil prin natura sa, partile contractului de locatiune pot
conveni o folosinta atipica acelui bun, in raport cu care bunul este neconsumptibil si in acest
caz ar putea face obiectul contractului de locatiune ( ex: fructele care sunt in principiu
consumptibile, dar daca sunt folosite nu pentru a fi mancate, dar pentru a fi expuse in standul
unui comerciant, in aceasta modalitate de folosire, atipica, ele nu se consuma)
O problema distincta :
- Daca un bun care face deja obiectul unei locatiuni in curs, poate sa faca si obiectul unui al
doilea contract de locatiune pentru o perioada care se suprapune partial sau total cu aceea a
primului contract?
- In legatura cu aceasta problema, noul art. 1782 prevede ca in cazul unor locatiuni succesive
ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva astfel :
In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care si-a
inscris/notat dreptul
In cazul imobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care
a indeplinit cel dintai aceste formalitati
In cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai cu bunacredinta in stapanirea bunului(detentiunea bunului).
*Este de buna-credinta locatarul care la data intrarii efective in folosinta bunului
nu cunostea existenta celuilalt contract de locatiune cu privire la bun.
Daca niciunul dintre locatari nu a intrat in folosinta efectiva a bunului mobil, va fi
preferat locatarul care a sesizat mai intai instanta de judecata
In toate cazurile, contractul de locatiune este insa valabil si locatorul va raspunde fata
de locatarul care potrivit criteriilor de mai sus nu este preferat pentru a intra in
folosinta bunului, fiind tinut sa-l despagubeasca cu prejudiciul cauzat din neasigurarea
acestei folosinte.
Efectele contractului de locatiune :
1. Obligatii ale locatorului
i. Obligatia caracteristica pentru contractul de locatiune, care serveste calificarii sale, este
obligatia locatorului de a asigura locatarului folosinta lucrului dat in locatiune.
- Acestei obligatii ii corespunde un drept de creanta, in virtutea caruia locatarul ii poate
pretinde locatorului un anumit comportament alcatuit din prestatii pozitive si prestatii
negative, de natura sa ii permita locatarului sa foloseasca bunul sau
- Prin aceasta, dreptul locatarului se deosebeste de dreptul uzufructuarului : pe cand cel
al uzufructuarului este un drept real, ce se exercita in principal ca o putere nemijlocita a
bunului, iar nu prin intermediul nudului proprietar, dreptul locatarului este un drept de
creanta care se exercita asupra bunului numai prin intermedierea prestatiilor pozitive si
negative ale locatorului, debitor al creantei mentionate. Din acelasi motiv, contractul de
locatiune, ca regula, un contract translativ, nici macar un contract translativ de folosinta
pentru ca el nu dezmembreaza proprietatea ci doar il obliga pe propietar sau pe orice alt
Cursuri Page 45
- Desi poate avea orice obiect patrimonial, chiria este stabilita de regula in bani. Pentru
aceste situatii obisnuite, NCC prevede reguli specifice referitoare la scadenta platii
chiriei. Daca nu exista nici stipulatii contractuale si nici uzante cu privire la acest aspect,
scadenta chiriei depinde de durata contractului de locatiune dupa cum urmeaza:
Chiria este scadenta la data incheierii contractului inainte de predare pentru toata
durata contractului, in cazul in care aceasta durata este mai mica de o luna.
Daca durata este mai mare de o luna, dar mai mica de un an, chiria se datoreaza
lunar, in prima zi lucratoare a fiecarei luni.
In cazul in care durata locatiunii este mai mare de 1 an de zile, chiria se datoreaza
in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru
- In privinta locului partii, in lipsa prevederilor speciale, se aplica dreptul comun, art. 1494
alin (1) lit. a, care stabileste ca locul platii chiriei in bani se face la domiciliul/sediul
locatorului de la data platii.
- Proba platii chiriei este supusa dreptului comun referitor la chitanta liberatorie, cu
mentiunea ca se admite in materia locatiunii, chiar si cu absenta unui text, ca plata
chiriei facuta fara rezerva de catre locator pentru o anumita perioada, prezuma
executarea obligatiei de a plati chiria pentru toate perioadele anterioare. NCC a
generalizat aceasta regula si a constatat-o pentru orice plata a unei obligatii succesive in
art. 1502.
- Potrivit art. 1798 contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura
privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma
autentica, constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele stabilite in
contract sau, in lipsa, la termenele stabilite prin prevederile legale mentionate anterior.
Asta inseamna ca si fara a fi necesar un proces si o hotarare judecatoareasca, locatorul
poate, pe baza contractului de locatiune autentic sau inscris la organele fiscale investit
cu formula executorie de catre instanta sa obtina punerea in executare silita a
contractului pentru ratele de chirie scadente si neachitate.
iii. Obligatia de a folosi bunul cu prudenta si dilegenta
- Formularea "cu prudenta si diligenta" este succesoara in noul cod din vechiul cod "ca un
bun proprietar". Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca locatarul este obligat sa
foloseasca bunul, ci numai ca modul in care el isi exercita detentia asupra bunului , fie si
prin simpla conservare fara folosire, trebuie sa fie lipsit de orice culpa, inclusiv de culpa
cea mai usoara. Intrucat detentia nu ii confera prerogativa dispozitiei materiale,
locatarul trebuie sa nu modifice forma bunului
- De asemenea, el nu are dreptul de a schimba destinatia bunului convenita cu locatorul
in mod expres sau tacit
- Cat priveste conventia tacita asupra destinatiei , art. 1799 prezuma conventia partilor
cu privire la destinatie pe baza unor imprejurari cum sunt : natura bunului, destinatia
sa anterioara, ori destinatia potrivit careia bunul este folosit de catre locatar. Legiuitorul
nu enumera o oridne stricta a acestor criterii, ele trebuind privite concomitent si global
pentru a se stabili care este destinatia acceptata de partile contractului ( exemplu : daca
dupa ce a incheiat contractul un spatiu comerical, a 3a zi chiriasul isi amenajeaza o
camera de locuit, este greu de aratat ca el a respectat destinatia convenita, insa, daca
peste 3 luni proprietarul a trecut pe acolo si nu a zis nimic, s-ar putea aceasta sa
reprezinte o conventie tacita asupra destinatiei bunului)
iv. Obligatia de a restitui bunul la incetarea contractului de locatiune
- Aceasta obligatie este aplicabila indiferent de modul de incetare a contractului de
locatiune cu exceptia incetarii contractului prin disparitia fizica a bunului, caz in care
restituirea este imposibila. Si in acest caz, daca disparitia fizica a bunului e datorata din
culpa locatarului (in caz de incendiu), obligatia de restituire va trebui executata prin
echivalent.
- Bunul se restituie la locul la care a fost predat.
- El se restituie in starea in care el a fost predat; cu singura exceptie a deteriorarilor
Cursuri Page 49
Cursuri Page 51
Curs 10
7 decembrie 2011
16:57
c. Rezilierea
Potrivit art. 1817, atunci cand, fara justificare una dintre partile contractului de
locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are
dreptul de a rezilia locatiunea cu daune-interese daca este cazul, potrivit legii
Acest text se completeaza cu dispozitiile privitoare la rezolutiune si reziliere din
materia teoriei generale a obligatiilor si anume art. 1549 - art. 1554
Formula "cand una din partile contractului, fara justificare, nu isi executa
obligatiile", are in vedere orice neexecutare imputabila uneia dintre parti.
Sunt considerate justificate acele neexecutari cauzate de un caz fortuit sau de o
forta majora, precum si acelea in sustinerea carora se invoca, in mod intemeiat,
exceptia de neexecutare a obligatiilor celeilalte parti
In schimb, sunt nejustificate, acele neexecutari provenind din culpa debitorului.
Potrivit art. 1551 alin. (1), pentru a putea antrena rezilierea contractului,
neexecutarea trebuie sa fie insemnata in raport cu scopul urmarit de parti la
incheierea contractului. In materie de locatiune anumite dispozitii speciale, cum
sunt cele din materia garantiei contra viciilor, a garantiei contra evictiunii sau a
pieirii bunului dat in locatiune, legiuitorul nu permite rezilierea decat atunci cand
neexecutarea este atat de importanta incat, daca ar fi cunoscut-o la data la care
contractul s-a incheiat, creditorul nu si-ar fi dat consimtamantul la locatiune.
Din sintagma de la art. 1817 daca nu s-a prevazut altfel prin dispozitii speciale
referitoare la anumite obligatiile sau anumite validitati de locatiune, creditorul
obligatiei neexecutate poate obtine rezilierea fie declarand-o intr-un mod
unilateral, fie solicitand instantei de judecata sa o declare. Aceste modalitati sunt
prevazute de art. 1550. Desigur, in cazul in care una din parti declara unilateral
rezilierea contractului, cealalta parte poate solicita instantei sa anuleze declaratia
de reziliere in cazul in care conditiile rezilierii nu sunt indeplinite - spre exemplu
lipseste executarea, ori ea este justificata, ori neinsemnata etc.
In principiu, in situatia in care neexecutarea provine din culpa debitorului, iar
creditorul sufera un prejudiciu prin incetarea contractului, el poate solicita pe
langa reziliere si daune-interese prin care acest prejudiciu sa fie reparat.
d. Pierirea lucrului dat in locatiune
Intelegem orice ipoteza in care el nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei
convenite expres sau tacit de parti
Pieirea nu se rezuma la distrugerea fizica a bunului, ci include orice imposibilitate
de a-l folosi in scopul executarii contractului
In cazul in care imposibilitatea folosirii lucrului este totala, contractul de
locatiune inceteaza de drept
Daca imposibilitatea de folosire a lucrului este partiala sau, desi este totala, lucrul
poate fi readus in stare de folosinta, locatarul poate cere rezilierea sau reducerea
proportionala a pieirii. Optiunea sa nu trebuie exercitata abuziv.
Atunci cand bunul poate fi folosit partial, iar lipsa de folosinta poate fi remediata
fara mari prejudicii pentru locatar, nu se aplica regulile pieirii lucrului, ci regulile
deteriorirarii, in principiu locatorul fiind obligat la reparatii
Daca pieirea totala sau partiala este cauzata prin culpa locatorului, ori daca nu
poate justificata de acest printr-un caz fortuit sau exceptia de neexecutare, el
datoreaza locatarului si daune-interese pentru prejudiciul cauzat din aceasta
pieire
Toate aceste reguli se aplica numai cand pieirea a survenit incheierii contractului.
Daca ea s-a produs inainte de incheierea contractului, sunt aplicabile regulile
nulitatii pentru lipsa obiectului
Daca pieirea s-a produs dupa incetarea contractului de locatiune, ea nu mai
poate avea ca efect incetarea, dar poate produce efecte in ceea ce priveste
suportarea riscului, atunci cand a survenit fortuit. Astfel, dupa incetarea locatiunii,
locatarul datoreaza restituirea lucrului luat in locatiune, care este o aplicatie a
obligatiei de predare. De aceea, daca el nu demonstreaza ca lucrul ar fi pierit si
daca era restituit la timp, locatarul ar urma sa suporte riscul pieirii lucrului
Cursuri Page 53
Continutul contractului
Art. 1826 prevede sanctiunea considerarii ca nescrise a anumitor clauze
considerate de legiuitor excesiv de defavorabile chiriasului
Sanctiunea considerarii unei clauze ca nescrise presupune nulitatea partiala a
contractului cu privire la acea clauza si inlocuirea ei cu sistemul de drept comun
O clauza considerata nescrisa nu antreneaza niciodata nulitatea absoluta a
contractului pentru consimtamantul partilor
Sunt considerate nescrise clauzele prin care:
1) Chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de
locator. Nu intra sub incidenta acestei norme o clauza prin care i se impune
chiriasului sa incheie un contract de asigurare privind anumite riscuri ce
afecteaza sau ce pot afecta locuinta fara a se impune si asiguratorul.
2) Se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din
apartamente diferite situate in acelasi imobil in cazul degradarii
elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente
partilor comune ale imobilului
3) Chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans cu titlu de
reparatii locative sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de
locator. Totusi, daca estimarea este inclusa in contractul de inchiriere, cel
putin pana la proba contrarie se va considera ca ea nu a fost facuta exclusiv
de locator, ci convenita de partile contractului.
4) Locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime fara contraprestatie
echivalenta prestatiile la care s-au obligat prin contract. Nu intra sub
incidenta acestei reguli clauzele care redefinesc continutul obligatiilor
locatorului asumate prin contractul initial, prevazand in sarcina acestuia
prestatii mai putin intinse decat in dreptul comun. De asemenea, nu intra
sub incidenta regulii acele clauze care permit locatorului sa denunte
unilateral contractul de locatiune incheiat pe durata determinata cu plata de
catre acesta a unei indemnizatii pentru incetarea anticipata a locatiunii.
Garantia locatorului contra viciilor locuintei inchiriate
Potrvit art. 1827 daca structura sau starea acestei locuinte prezinta vicii de
determina o primejdie grava pentru sanatatea celor care locuiesc in ea, chiriasul
are dreptul sa rezilieze contractul chiar si daca a renuntat la el, adica la drept.
Renuntarea la acest drept este nula.
El nu are dreptul la daune-interese decat daca nu a cunoscut viciile la data
incheierii contractului.
Art. 1832
In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, impreuna cu chiriasul pot locui si
Cursuri Page 56
In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, impreuna cu chiriasul pot locui si
alte persoane
In acest caz insa, cand locuiesc si alte persoane, ele vor fi tinute solidar cu
chiriasul pentru toate obligatiile izvorate din contract pe durata locuirii lor
impreuna cu chiriasul
Incetarea contractului de inchiriere, precum si hotararea judecatoreasca de
evacuare a chiriasului, le sunt opozabile acestor alte persoane prin derogare de la
efectul relativ al contractului, respectiv al hotararii
Subinchirierea si cesiunea contractului de inchiriere
Aceasta dispozitie este singura care este mai favorabila locatorului decat dreptul
comun, toate celelalte sunt mai favorabile locatarului
Spre deosebire de dreptul comun, subinchirierea si cesiunea contractului de
inchiriere sunt interzise locatarului daca nu au fost permise de catre locator in
mod expres si in forma scrisa
Chiar si in situatia in care locatorul a acceptat cesiunea, respectiv sublocatiunea,
locatarul initial ramane raspunzator solidar cu cesionarul, respectiv sublocatarul
pentru obligatiile decurgand din contractul de locatiune
Incetarea contractului
Denuntarea inchirierii incheiata pe durata determinata
Chiar daca nu si-a rezervat expres facultatea de denuntare, prin derogare de
la dreptul comun, chiriasul are aceasta facultate, fiind tinut ca in cazul
exercitarii ei sa ii acorde locatorului un termen de preaviz de cel putin 60
de zile
O clauza prin care locatarul ar renunta la dreptul de denuntare unilaterala
sau prin care s-ar stabili un termen de preaviz mai scurt de 60 de zile, ar fi
considerata nescrisa
In ceea ce priveste locatorul, in aplicarea art. 1826 s-ar putea considera ca
prin clauza prin care i se confera facultatea de denuntare unilaterala a
unui contract pe durata determinata fara a il indemniza pe locatar pentru
incetarea anticipata a locatiunii, ar fi considerata nescrisa. Prin exceptie, o
asemenea clauza ar fi valabila in masura in care denuntarea unilaterala ar
fi justificata pentru satisfacerea nevoilor locativeale locatorului sau
familiei sale. In acest caz, denuntarea unilaterala trebuie sa respecte acelasi
termen de preaviz ca si in cazul locatiunii pe durata nedeterminata.
Decesul chiriasului
Prin derogare de la dreptul comun, decesul chiriasului antreneaza, in
principiu, incetarea contractului de locatiune
In dreptul comun, contractul de locatiune se transmite in principiu
mostenitorilor si numai prin exceptie mostenitorii locatarului pot denunta
contractul in termen de 60 de zile de la data cand au luat cunostinta de
deces si de existenta locatiunii
In cazul contractului de inchiriere a locuintei in schimb, ca regula contractul
inceteaza ca urmare a decesului chiriasului in termen de 30 de zile de la
data acestui deces. Pana la expirarea acelor 30 de zile, ca regula, contractul
produce efecte in patrimoniul mostenitorilor; insa intervalul de 30 de zile
este menit sa permita anumitor persoane indiferent daca au sau nu calitatea
de mostenitori sa isi exercite un drept potestativ de a continua sau nu
inchirierea.
Astfel, in termenul mentionat descendentii si ascendentii chiriasului care au
locuit impreuna cu acesta si sunt mentionati in contract, pot opta pentru
continuarea contractului de inchirierea pana la expirarea duratei convenite
cu chiriasul initial.
Sotul chiriasului are si el acest drept, chiar daca nu a fost mentionat in
contractul de inchiriere, dar numai sub conditia ca locuinta inchiriata sa fi
servit drept locuinta a familiei (concept juridic nou introdus de NCC si are un
Cursuri Page 57
servit drept locuinta a familiei (concept juridic nou introdus de NCC si are un
regim derogatoriu de la orice, este o institutie de dreptul familiei, potrivit art.
321) nu orice spatiu cu destinatia de locuire aflat in folosinta sau in
proprietatea sotilor este o locuinta a familiei; locuinta familiei este in mod
necesar unica pentru familie si ea trebuie sa fi fost afectata in concret
folosintei locative fie de catre cei doi soti, fie, daca ei nu au locuinta
comuna, de catre sotul la care se afla copiii sotul care nu a locuit in
locuinta inchiriata nu poate pretinde continuarea contractului de
inchiriere.
CONTRACTUL DE ARENDARE
Varietate a contractului de locatiune care are drept specific faptul ca obiectul locatiunii il
reprezinta un bun cu destinatie agricola
Art. 1836 da o enumerare exemplificativa din care rezulta ca poti sa arendezi un peste, o oaie,
o gaina ... :))
Datorita naturii obiectului sau, contractul de arenda nu poate fi incheiat pe o durata mai
scurta decat durata necesara dezvoltarii fructelor
De aceea, in cazul contractului de arendare pe durata nedeterminata, legiuitorul prezuma ca
arendarea s-a facut pentru perioada necesarii recoltarii fructelor pe care bunul agricol
urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul
Contractul de arendare este un contract solemn; el se incheie in forma scrisa ad validitatem.
Spre deosebire de reglementare Legii 16/1994 care a fost abrogata prin NCC, acest cod
prevede obligatia inregistratii contractului la Consiliul Local in raza careia se situeaza
bunurile agricole arendate, nu sub sanctiunea nulitatii sau a inpozabilitatii, ci sub sanctiunea
amenzii civile stabilite de instanta de judecata.
Potrivit art. 1845 contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele
inregistrate la Consiliul Local constituie in conditiile legii titluri executorii pentru plata arendei
la termenele si in modalitatile stabilite in contract.
Pentru contractul de arendare, cea mai importanta specificitate o reprezinta suportarea
riscului pieirii fortuite a recoltei
Se distinge dupa cum arenda este sau nu direct proportionala cu recolta efectiv
realizata (arenda este chiria platita de arendas arendatorului; pretul acestui contract de
locatiune)
Atunci cand arenda este proportionala cu recolta si recolta piere fortuit, prin aplicarea
modalitatii contractuale de stabilire a arendei se va ajunge in mod necesar ca fiecare
dintre parti, arendasul si arendatorul, sa suporte proportional riscul pieiri fortuite a
recoltei
Numai daca pieirea recoltei a avut loc dupa ce aceasta a fost culeasa, este posibil ca
riscul pieirii sa fie suportat numai de una dintre parti si anume de partea a carei
intarziere in predare, respectiv in preluarea arendei a precedat pieirea
In situatia in care arenda nu este stabilita proportional cu recolta, ci este stabilita intr-o
cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata ori intr-o
suma de bani determinabila in functie de alte criterii decat cantitatea totala de fructe
recoltate, riscul pieirii fortuite a recoltei il suporta in principiu arendasul. El nu va
putea sa se descarce niciodata de acest risc in cazul in care pieirea fortuita survine
recoltarii.
In schimb, daca pieirea precede recoltarea, prin exceptie, arendatorul ar putea fi adus
in situatia de a suporta in parte riscul pierii fortuite a recoltei si anume:
In cazul in care recolta piere in proportie de cel putin 1/2, arendasul poate cere
reducerea arendei proportional cu partea pierita
Cand contractul de arendare are o perioada mai lunga de 1 an, proportia pieirii
recoltei se va stabili in raport cu recolta tuturor anilor inclusi in contract, astfel
incat arendasul va putea cere reducerea arendei numai in ultim an al contractului
Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului
Cursuri Page 58
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
Notiune si delimitare
Potrivit art. 1851, contractul de antrepriza este contractul prin care o parte denumita
antreprenor se obliga fata de cealalta parte denumita beneficiar sa execute pe riscul
sau o anumita lucrare materiala ori intelectuala sau sa presteze un anumit serviciu in
schimbul unui pret
Din aceasta definitia rezulta ca obligatia caracteristica a contractului de antrepriza este
obligatia antreprenorului de a executa o lucrare sau de a presta un serviciu
In principiu, acesta obligatie este o obligatia de a face
Prin exceptie, chiar instituirea obligatiei de a nu face in schimbul unui pret poate avea
natura juridica a unui contract de antrepriza
Din definitie rezulta ca obligatiile antreprenorului sunt de 2 categorii
De a executa o lucrare
De a presta un serviciu
Distinctia intre aceste 2 categorii se face dupa cum obligatia antreprenorului se executa
uno ictu sau in prestatii succesive
Tot in functie de acest criteriu, contractul de antrepriza va fi supus rezolutiunii daca
antrepriza are ca obiect o lucrare, respectiv rezilierii daca are ca obiect un serviciu
Este definitoriu pentru contractul de antrepriza ca lucrarea, respectiv serviciul sa se
execute pe riscul antreprenorului astfel incat daca el nu isi va putea executa obligatia
din cauze fortuite, nu va avea dreptul sa pretinda remuneratia
Prin faptul ca antreprenorul actioneaza pe riscul sau, rezulta si o independenta
decizionala a antreprenorului in executarea lucrarii sau in prestarea serviciuluui.
Antreprenorul este de regula un profesionist si el este indreptatit sa ia deciziile tehnice
necesare pentru a executa obiectul contractului convenit cu beneficiarul
Antreprenorul nu are o pozitie de subordonare juridica fata de beneficiar, astfel incat,
respectand contractul, el are toata libertatea de a actiona pentru aducerea la
indeplinire a obiectivelor convenite
In ceea ce priveste delimitarea contractului de antrepriza fata de alte contracte:
Delimitare fata de contractul de locatiune
Delimitare fata de contractul de contractul de munca
Salariatul e subordonat angajatorului si lucreaza pe riscul acestui din urma
Delimitare fata de contractul de contractul de mandat
Antreprenorul trebuie sa furnizeze si mijloacele necesare pentru furnizarea
lucrarii si prestatia serviciului
Mandatarul lucreaza in numele si pe seama mandantului, astfel incat
mandantul, iar nu mandatarul suporta riscul aferent activitatii mandatarului
Antrepriza are ca obiect fapte materiale, servicii sau lucrari pe cand
mandatul are ca obiect acte juridice
Delimitare fata de contractul de contractul de vanzare
Potrivit art. 1855 contractul de vanzare, iar nu de antrepriza atunci cand
potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al
contractului, avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate
Delimitare fata de contractul de contractul de depozit
Exista unele contact in care, in schimbul unei remuneratii o parte are atat
obligatia de a pastra un bun si de a efectua o lucrare
Calificarea intre contract de antrepriza si contract de depozit se va face in
functie de care dintre cele 2 obligatii va fi principala si care accesorie
Cursuri Page 59
Curs 11
9 decembrie 2011
12:44
Cursuri Page 61
Curs 12
Wednesday, December 14, 2011
5:04 PM
antreprenorul are dreptul ca dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar sa vanda bunul, cu
diligenta unui mandatar gratuit al beneficiarului.
- Potrivit art. 1868 dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul
va consemna diferenta la dispozitia beneficiarului . Dispozitiile privind vanzarea bunului de catre
antreprenor nu sunt aplicabile in cazul in care inainte de incheierea contractului de vanzare
beneficiarul a introdus impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutrarea sau
executarea necorespunzatoare a lucrarii.
- Aceste dispozitii nu se aplica in cazul in care receptia nu trebuie urmata de ridicarea bunului .
b. Obligatia de a plati pretul
- Daca partile nu au prevazut altfel, aceasta obligatie este exigibila la data receptiei
- Se executa la locul receptiei
Modurile de stabilire a pretului :
- Exista in cazul contractului de antrepriza 3 tipuri de pret care angajeaza efecte juridice
distincte :
1. Pretul estimat
- Priveste ipoteza in care la incheierea contractului antreprenorul a estimat costul
lucrarilor sau serviciilor pe care urma sa le procure, iar beneficiarul a incheiat
contractul in functie de aceasta estimare
- In situatia in care cu ocazia exigibilitatii pretului, antreprenorul cere un pret mai
mare decat cel estimat, clientul nu este tinut sa plateasca diferenta fata de
pretul estimat decat daca ea rezulta din lucrari sau servicii care erau necesare
pentru executarea obligatiilor antreprenorului si care nu putea fi prevazute de
catre acesta la data incheierii contractului
2. Pretul de deviz
- Pretul este calificat ca fiind de deviz daca este stabilit in functie de valoarea
lucrarilor sau a serviciilor, la randul sau apreciata in functie de costul
materialelor si pretul muncii pentru lucrare.
- In aceasta situatie, beneficiarul suporta sau beneficiaza de variatiile de cost,
astfel incat el poate pretinde antreprenorului sa il informeze in legatura cu
stadiul lucrarilor si cheltuielile efectuate pentru acestea, precum si in caz de
contestare sa dovedeasca aceste cheltuieli.
3. Pretul forfetar
- In aceasta situatie, pretul este stabilit global
- In consecinta, antreprenorul nu poate pretinde un pret mai mare motivand ca
lucrarea a necesitat mai multa munca, ori cheltuieli mai ample, dar nici
beneficiarul nu poate solicita sa plateasca un pret mai mic pe motiv ca
antreprenorul ar fi prestat mai putina munca, ori costurile suportate ar fi fost
inferioare celor previzibile la momentul incheierii contractului.
- Pretul forfetar ramane neschimbat daca partile nu au convenit altfel, chiar si
daca pe parcursul executarii lucrarii acestuia I s-au adus modicari fata de
proiectul initial. Intr-o asemenea situatie, antreprenorul caruia clientul ii cere o
modificare ar trebui sa nu accepte aceasta modificare decat dupa ce il
informeaza pe client in legatura cu costul ei, si dupa ce obtine acceptarea
beneficiarului privind acest cost.
- In caz contrar, se considera ca antreprenorul care a acceptat modificarea a
acceptat si suportarea costului ei in cadrul pretului initial convenit, astfel incat el
nu va putea pretinde ulterior un pret mai mare
- Potrivit art. 1869 pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul
beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii constituita si conservata in conditiile legii.
Trimiterea finala la "constituita si conservata" in conditiile legii se refera la sectiunea
rezervata ipotecilor legale din titlul 11 din cartea a 5-a. Potrivit acestei sectiuni, ipotecile
legale sunt esentialmente imobiliare art. 1869 se aplica doar atunci cand lucrarea sau
serviciul se efectueaza asupra unui imobil
- Potrivit art. 2386 pct. 6) beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si antreprenorii care au
Cursuri Page 64
- Potrivit art. 2386 pct. 6) beneficiaza de ipoteca legala arhitectii si antreprenorii care au
convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, ipoteca
avand ca obiect acel imobil si garantand sumele datorate arhitectilor, respectiv
antreprenorilor numai in limita in sporului de valoare realizat.
Exemplu : A are o casa de 100.000 euro si incheie un contract de antrepriza cu
valoarea de 100.000 euro -> creanta lui B va fi de 100.000 de euro, dar va fi garantata
cu o ipoteca legala doar in limita sporului de valoare a imobilului, spre ex 50.000 euro,
daca in urma executarii lucrarii imobilul va valora 150.000 euro
III. Raportul dintre contractul de antrepriza si alte contracte incheiate in legatura cu obiectul sau :
a. Contractul de subantrepriza
- Potrivit art. 1852 antreprenorul poate incheia in calitate de beneficiar contracte de
subantrepriza prin care incredinteaza unui sau mai multor subantreprenori executarea unor
parti sau elemente ale lucrarii ori serviciilor.
- Asemenea contracte se pot incheia in principiu in legatura cu orice parte a lucrarii contractate de
antreprenorul principal cu clientul, exceptand acele parti din lucrare care presupun aplicarea
calitatilor personale ale antreprenorului care au fost determinante pentru consimtamantul
clientului.
- In toate cazurile, in raporturile cu clientul , antreprenorul principal raspunde pentru fapta
subantreprenorilor la fel ca pentru propria sa fapta
- Raporturile dintre antreprenorul principal si subantreprenori sunt guvernate de reglementarea
raportului de antrepriza in care antreprenorul principal are pozitia beneficiarului, iar
subantreprenorul pe cea a antreprenorului
b. Actiunea directa a subcontractantilor
- Potrivit art. 1856 in masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care in baza
unui contract incheiat cu acesta au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau
executarea lucrarii contractate, au actiune directa impotriva beneficiarului pana la concurenta
sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii.
- Fata de VCC, sfera persoanala a actiunii directe impotriva beneficiarului a fost extinsa in NCC
la orice persoane care au incheiat contracte cu antreprenorul (nu numai salariatii si micii
mestesugari, ci si subantreprenorii)
- Aceste persoane trebuie sa isi fi executat propriile lor obligatii; in cazul in care in temeiul
convenitiei lor cu antreprenorul acesta le datora plati in avans, ele nu vor putea pretinde
aceste plati in avans de la beneficiar.
- Actiunea directa este admisibila doar in limita sumei datorata de beneficiar
antreprenorului la momentul introducerii actiunii; aceasta inseamna ca daca datoria
beneficiarului nu a ajuns la scadenta pentru ca, spre exemplpu, lucrarea nu a fost
receptionata, subcontractantii antreprenorului nu vor putea pretinde plata acestei datorii;
de asemenea, daca beneficiarul a facut plati in avans fata de antreprenor, aceste plati sunt
opozabile subcontractantilor antreprenorului in masura in care pot fi dovedite cu mijloace
de proba ce pot fi opuse acestora (exemplu: pe actuala reglementare, prin inscrisuri cu data
certa)
INCETAREA CONTRACTULUI
Contractul de antreprisa este supus modurilor de incetare de drept comun, cu urmatoarele
particularitati :
Incetarea contractului prin decesul partilor
Decesul beneficiarului
Potrivit art. 1870 decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului
decat daca face imposibila sau inutila executarea sa.
Decesul antreprenorului
Sau incapacitatea sa de a executa contractul, determina incetarea contractului atunci
cand executarea lui presupunea faptul personal al antreprenorului.
Aptitudinile persoanale ale acestuia care influenteaza calitatea executarii au fost
decisive pentru consimtamantul beneficiarului la incheierea contractului
Cursuri Page 65
CONTRACTUL DE MANDAT
I. Notiune si clasificare
Potriviti art. 2009 NCC mandatul este contractul prin care o parte numita mandatar se obligat
sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numita mandant.
Din aceasta definitie rezulta obligatia carateristica este ca si la contractul de antrepriza o obligatie
de a face, insa spre deosebire de contractul de antrepriza, prestatia asumata nu este un simplu
fapt material sau intelectual, ci el reprezinta incheierea unui act juridic.
Actul juridic este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice ce nu sar putea produce in lipsa manifestarii de vointa.
In cazul contractului de mandat, manifestarea de vointa care face obiectul obligatiei mandatarului
urmeaza sa produca efecte juridice in patrimoniul mandantului. Asa se explica exprimarea
legiutorului "se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parte"
"pe seama" = efectele juridice se produc in patrimoniul mandantului.
Daca actul juridic pentru care s-a dat mandat este un contract ce urmeaza a fi incheiat cu un
tert, contractul va produce efecte de natura raporturilor juridice intre acel tert si mandant, chiar
daca la incheierea lui vointa mandantului a fost exprimata de mandatar.
Intrucat mandatarul se obliga sa incheie actul pe seama mandantului, el este tinut sa urmareasca
ocrotirea intereselor acestuia, iar aceasta obligatie a sa se numeste "obligatie de loialitate"
Intrucat la incheierea actului manifestarea de vointa este a altei persoane, a mandatarului, va
produce efecte in patrimoniul sau, contractul de mandat presupune o incredere cu totul
particulara a mandantului in mandatar
Contractul de mandat este un contract cu caracter strict personal ( datorita obligatiei de loialitate
si increderea mandantului in mandatar )
Deoarece la incheierea actului juridic ce face obiectul mandatului mandatarul este tinut sa
ocroteasca interesele mandantului, acest act este considerat in toate cazurile facut si in interesul
sau(al mandantului), iar uneori numai in interesul mandantului, atunci cand mandatarul nu
primeste o remuneratie. Din acest motiv, orice risc intampinat de mandatar in executarea
mandatului trebuie suportat de catre mandant (a doua mare diferenta fata de antrepriza)
Clasificarile contractului de mandat:
1. Mandat cu titlu oneros
Cand in schimbul obligatiei asumate de mandatar, mandantul se obliga la o contraprestatie,
contractul de mandat este cu titlu oneros
2. Mandat cu titlu gratuit
Cand contraprestatia lipseste, contractul de mandat este cu titlu gratuit
Cursuri Page 68
Mandatul dintre 2 persoane fizice este prezumat gratuit pana la proba contrara.
Indiferent daca este incheiat intre 2 persoane fizice, 2 persoane juridice sau o persoana fizica si o
persoana juridica, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se
prezuma a fi cu titlu oneros pana la proba contrara (exemplu : mandatul dat avocatului pentru
reprezentarea in instante sau altundeva)
Atunci cand este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este stabilita prin contract, ea
urmeaza a fi stabilita potrivit legii, uzantelor sau dupa valoarea serviciilor prestate, iar in cazul in
care partile nu cad de acord asupra acestei valori, oricare dintre ele se poate adresa instantei
judecatoresti, actiunea avand ca obiect stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu
dreptul de a pretinde plata remuneratiei.
I. Mandatul cu reprezentare
Reprezentarea permite unei persoane sa incheie acte juridice in numele altei persoane. In acest
fel, reprezentantul contribuie la reprezentarea si uneori la formarea voinitei juridice a
reprezentatului
In consecinta, conditiile de validitate a actului juridic care tin de formarea si exprimarea vointei
juridice la act vor trebui examinate atat in raport cu reprezentantul cat si in raport cu
reprezentatul.
Potrivit art. 1299 contractul incheiat pe temeiul reprezentarii este anulabil atunci cand
consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste
elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din
urma a fost viciata.
Potrivit art. 1300 afara de cazul cand sunt relevante pentru elementele stabilite de
reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite
imprejurari se aplica in persoana reprezentantului. Totusi, reprezentantul de rea-credinta
nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentatului.
Exista o situatie care nu trebuie confundata cu un mandat cu reprezentare persoana care
trebuie sa comunice manifestarea de vointa a unei persoana catre un tert cocontractant. In
aceasta situatie nu se aplica regulile mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind un fel de
Cursuri Page 69
aceasta situatie nu se aplica regulile mandatului, debitorul obligatiei de comunicare fiind un fel de
antreprenor, iar contractul formandu-se intre absenti, intre cel ce trimite pe persoana care sa
comunice si tertul. Acesta este solul - "nuncius".
Conditiile de validitate :
1. Sub aspectul capacitatii
Atat mandantul cat si mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care
s-a dat mandatul art. 1301 NCC.
2. Sub aspectul formei
Contractul de mandat este in principiu un contract consensual.
Potrivit art. 2013 alin. (1) el poate fi incheiat in forma scrisa sau verbal. Acceptarea
mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
Cu privire la acceptarea mandatului, este de observat ca in practica se foloseste ca
instrumentum probationis a puterii conferite mandatarului un inscris denumit procura care
provine numai de la mandant (semnat numai de catre acesta) si care constata un act
unilateral al mandantului.
Acest inscris nu dovedeste incheierea contractului de mandat !!!! El dovedeste numai
emiterea unei oferte de mandat de catre mandant. Cata vreme oferta nu a fost acceptata
expres sau tacit, contractul de mandat nu este format.
Cea mai frecventa metoda de acceptare tacita a ofertei de mandat consemnate prin
procura, este executarea mandatului astfel oferit, prin incheierea de catre mandatar pe
seama mandantului a actului juridic ce facea obiectul procurii. Aceasta incheiere este in
acelasi timp act de formare si act de executare a mandatului.
Un alt caz de acceptare tacita prezumata de lege, este prevazut de art. 2014 NCC in
absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a
caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului, ori pentru care acesta si-a
oferit serviciile in mod public, ori direct mandantului.
Cursuri Page 70
Curs 13
Friday, December 16, 2011
12:06 PM
- trebuie sa mentionam ca avem in vedere in primul rand persoana cu care s-a incheiat
contractul pentru care s-a dat mandat
a. Raporturile din mandant si tert
- Regula aplicabila este cea prevazuta in art. 1296 din materia reprezentarii potrivit acestui
text contractul incheiat de reprezentant in limitele imputernicirii in numele reprezentatului
produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte. Din text rezulta deci ca daca in
exercitarea contractului de mandat, mandatar ul a incheiat in numele si pe seama
mandantului actul pentru care era imputernicit, acest act produce intre mandant si tert
aceleasi efecte pe care le-ar fi produs si daca ar fi fost incheiat de mandant personal.
- Prin exceptie, atunci cand mandatarul a garantat in mod expres fata de mandant sau fata de
tert executarea contractului incheiat in exercitarea mandatului, el va raspunde ca fidejusor
pentru aceasta executare
- In cazul in care mandatarul a depasit limitele imputernicirii (avea mandat sa vanda un bun
pentru un pret minim de 100 de lei si l-a vandut pentru 80), contractul incheiat de mandatar
nu produce de regula efecte in patrimoniul mandantu lui. Potrivit art. 1309 alin. (1)
contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea
imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si
tert.
- Cu toate acestea, cel in numele caruia s-a incheiat contractul are dreptul de a-l ratifica, iar in
urma ratificarii va intra in raporturi juridice directe cu tertul de la data incheierii contractului
initial ca si cum mandatarul ar fi actionat in limitele imputernicirii.
- De aici rezulta ca, in principiu, ratificarea are efect retroactiv, exceptie facand numai
eventualele consecinte prejudiciabile pentru terti ale acestui efect retroactiv, consecinte care
nu le sunt opozabile acestuia. Prin tert se intelege orice alta persoana decat partile
contractului incheiat in exercitarea mandatului, dar cu depasirea intiala a limitelor
imputernicirii.
- Intrucat ratificarea semnifica un consimtamant valabil la incheierea unui contract care se
incheiase initial in absenta acestui consimtamant, ea trebuie sa imbrace forma ceruta de lege
pentru acest contract (ratificarea unui act supus formei autentice va trebui sa imbrace ea
insasi forma autentica)
- Dreptul de a ratifica este un drept potestativ care se transmite mostenitorilor . Acest drept
potestativ are totusi particularitatea ca el poate fi desfiintat fara acordul titularului sau;
astfel, inainte de ratificare, mandatarul care a actionat in afara limitelor imputernicirii si tertul
cu care el a contractat astfel, pot conveni sa desfiinteze acest contract fara ca mandantul sa se
poata opune.
- De asemenea, intrucat dreptul potestativ al mandantului genereaza o situatie de incertitudine
juridica fata de tert, care nu stie inca daca se afla in raporturi juridice directe cu mandantul,
tertul ii poate da mandantului un termen rezonabil pentru ratificare, iar daca termenul este
rezonabil si a fost comunicat mandantului prin notificare, la expirarea termenului dreptul de
ratificare se stinge, intre tert si mandant neformandu-se nici un alt raport juridic.
- Chiar si in cazul in care contractul nu a fost ratificat de mandant, desi mandatarul a depasit
limitele imputernicirii, poate produce efecte in patrimoniul mandantului in cazul in care sunt
intrunite conditiile mandatului aparent.
- Astfel, potrivit art. 1309 alin. (2) daca prin comportamentul sau reprezentatul l-a
determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea
de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate
prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
- Din modul in care e formulat acest text, rezulta mai intai ca aplicarea mecanismului
mandatului aparent este un beneficiu al tertului.
Cursuri Page 71
remuneratie va trebui platita. Mai mult, daca revocarea este nejustificata, ori este
intempestiva, mandatarul are dreptul de a obtine din partea mandantului reparatia
prejudiciului cauzat de revocare.
- Caracterul nejustificat al revocarii, in art. 2032 alin. (2) atunci cand partile au
declarat mandatul nerevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este
determinata de culpa mandatarului, ori de vreun caz fortuit sau forta majora.
- Caracterul intempestiv al revocarii, se are in vedere ipoteza in care, datorita momentului
si modului surprinzator in care a fost comunicata, mandatarul nu a putut evita anumite
prejudicii care nu s-ar fi produs daca el ar fi fost informat din timp.
- In ceea ce priveste efectele revocarii intre parti, acestea se produc la data la care
mandatarului i-a fost adusa la cunostinta decizia de revocare a mandatului de catre
mandant. Sub acest aspect, revocarea este un act juridic unilateral supus comunicarii.
- In ceea ce priveste efectele fata de terti ale revocarii, ele se vor produce numai daca
acestia au cunoscut, ori putea cu diligente normale sa cunoasca declaratia de revocare.
In caz contrar, efectele actului incheiat de mandatar dupa revocarea in limitele puterii
revocate cu un tert care nu putea cunoaste revocarea, produce efectele intre acel tert si
mandant potrivit regulilor mandatului aparent. Prin urmare, ca revocarea sa fie eficienta
este necesar ca actul de revocare sa fie adus la cunostinta tertului cu care urma sa se
incheie contractul pentru care s-a dat mandatul.
- Potrivit art. 2033 daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea
informarii tertilor, notarul public caruia I se solicita sa autentifice revocarea unei
asemenea procuri este obligat sa transmita de indata revocarea catre registrul
national notarial, tinut in format electronit potrivit legii.
In alin.2 -> notarul public care autentifica actul pentru incheiera caruia a fost data
procura are obligatia sa verifice in registrul national notarial daca acea procura a fost
revocata.
Cursuri Page 75
Curs 14
21 decembrie 2011
17:07
Obiectul mandatului
Intotdeauna este un act juridic
Ca regula, orice act juridic poate fi incheiat prin mandatar
Fac exceptie actele juridice strict personale, cum sunt testamentul, contractul de munca s.a.
Din punctul de vedere al obiectul sau, mandatul poate fi:
General
Atunci cand s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru orice afacere
dintr-o anumita categorie a mandantului, fara a fi determinat in mod neechivoc
obiectul afacerilor din acea categorie
Special
Atunci cand are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, iar pentru
aplicarea acestei definitii, ca un act sa fie determinat, este necesar ca mandantul
sa indice in contractul de mandat cel putin natura actului si obiectul uneia dintre
obligatiile principale
Exemplu: mandatul dat pentru dobandirea unei locuinte de catre mandatar
pe seama mandantului este un mandat special
Clasificare foarte importanta pentru ca mandatul special este de stricta
interpretare si aplicare. El ii permite mandatarului sa il reprezinte pe mandant
doar pentru incheierea contractului ce face obiectul mandatului, eventual in
Cursuri Page 76
Cursuri Page 80
CONTRACTUL DE IMPRUMUT
Imprumutul este contractul prin care o parte, numita imprumutator, remite celeilalte parti,
numita imprumutat, spre folosinta, unul sau mai multe bunuri, cu obligatia pentru
imprumutat de a le restitui dupa un anumit interval de timp.
Imprumut se formeaza prin remiterea bunului, deci el este un contract real.
Intrucat este un contract real, in principiu, promisiunea de imprumut se poate executa silit
numai prin echivalent, adica prin condamnarea promitentului la daune-interese pentru
neexecutare.
Potrivit art. 1279 alin. (3) o asemenea promisiune nu s-ar putea executa silit prin
pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, intrucat o hotarare judecatoreasca nu
poate substitui remiterea bunului imprumutat, ci numai manifestarea de vointa a
promitentului. In consecinta, de regula, hotararea judecatoreasca nu poate substitui
consimtamantul la un contract real. Totusi, prin exceptie, potrivit art. 2145 atunci cand bunul
se afla deja in detinerea beneficiarului cu alt titlu, instanta poate pronunta o hotarare
judecatoreasca care sa substituie consimtamantul promitentului la imprumut. Din acest text
rezulta implicit ca atunci cand imprumutatul detine deja bunul, formarea valabila a
contractului de imprumut nu necesita remiterea, ci numai un acord de vointa intre
imprumutator si imprumutat.
Dupa cum rezulta de asemenea din definitie, de esenta contractului de imprumut este ca
imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat folosirea presupune in mod natural o perioada de
timp este de asemenea de esenta contractului de imprumut ca obligatia de restituire a
imprumutatului sa fie afectata de un termen suspensiv, corespunzator acestei perioade de
timp. Chiar daca partile nu au prevazut un astfel de termen, instanta de judecata poate
determina termenul suplinind consimtamantul lor potrivit unor reguli specifice fiecarui tip de
Cursuri Page 81
determina termenul suplinind consimtamantul lor potrivit unor reguli specifice fiecarui tip de
imprumut.
De esenta imprumutului este ca imprumutatul sa foloseasca bunul; intrucat unele bunuri se
consuma prin folosinta, restituirea lor nu se va putea face in mod individual-determinat, in
specie, ci numai prin bunuri de aceeasi natura si calitate.
Sub acest aspect, in functie de natura bunului ce face obiectul contractului de imprumut,
contractele de imprumut se clasifica in:
Imprumut de folosinta
Imprumut de consumatie
IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA
Potrivit art. 2146, imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte,
numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru
a se folosi de acest bun cu obligatia de a il restitui dupa un timp.
Specific acestui tip de imprumut este ca el are ca obiect un bun individual-determinat care
trebuie restituit in natura sa.
Intrucat obligatia tipica decurgand din contract si anume obligatia de resituire, revine
comodatarului, iar comodantul nu are obligatii interdependente cu acesta, contractul este
unilateral.
Intrucat comodatarul poate folosi bunul in interes propriu cu titlu gratuit fara a se obliga la o
contraprestatie in schimbul acestei folosinte, contractul este cu titlu gratuit si prin aceasta se
diferentiaza de contractul de locatiune, in care cel ce foloseste bunul datoreaza o
contraprestatie.
Ca orice contract gratuit, contractul de imprumu de folosinta (de comodat) este un contract
intuitu personae si, din acest motiv, el inceteaza cu moartea comodatarului, moment la care
obligatia de restituire devine scadenta imediat, se accelereaza (in terminologia NCC) si
trebuie executata fara intarziere de mostenitorii comodatari.
Tot din cauza caracterului personal al contractului, comodatul nu este opozabil dobanditorilor
bunului de la comodant, si, din acelasi motiv, comodatarul nu poate transmite folosinta
bunului pentru nici o alta persoana.
Potrivit art.2147 daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul
de a folosi bunul poate fi comodant. Aceasta este o cerinta de validitate a contractului, care
pare sa deroge de la regula adoptata potrivit art. 1230 conform careia obligatiile avand ca
obiect prestatii asupra unui bun de care debitorul nu poate dispune sunt valabile. Totusi,
derogarea se explica prin faptul ca imprumutul de folosinta se formeaza prin remiterea
bunului ori, daca oblgiatia de a remite un bun al altuia e valabila, remiterea unui bun care nu a
devenit pana la data remiterii al debitorului acestei obligatii, nu constituie o plata valabila. Prin
asemanare rezulta ca remiterea spre folosinta a unui bun de catre o persoana care nu are ea
insasi dreptul de a folosi bunul nu este valabila si, in consecinta, nu poate forma valabil un
contract de imprumut.
Obiectul contractului il pot forma orice bunuri necomsumptibile prin natura lor ori potrivit
vointei partilor, individual determinate.
Daca partile concep bunul remis ca fiind fungibil cu alte bunuri, atunci contractul nu este un
imprumut de folosinta, ci fie un imprumut de consumatie, atunci cand acele alte bunuri au
aceeasi natura si calitate, fie un contract de schimb cu termen in caz contrar.
Intrucat contractul de folosinta se face prin remitere, nu pot face obiectul contractului de
imprumut decat bunurile susceptibile de remitere, adica bunurile corporale. Uneori se
admite in doctrina ca si bunurile incorporale ar putea face obiectul contractului de comodat,
dandu-se exemplul licentelor gratuite de drepturi de proprietate intelectuala. Oricum, si daca
asemenea licente nu ar fi considerate drept contract de comodat, ele ar fi valabile drept
contracte nenumite.
Efectele contractului de comodat
Obligatiile comodatarului
1. Obligatia de a mentine destinatia bunului
Comodatarul nu are niciun drept si nicio obligatie de a folosi bunul dat in comodat
El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
Cursuri Page 82
El are numai libertatea unei asemenea folosiri pe care o poate exercita legitim,
ca putere de fapt asupra bunului in urma faptului ca prin remitere, a dobandit
detentia asupra acestui bun
Aceasta libertate de folosire a bunului este marginita de obligatiile pe care le are
comodatarul in legatura cu bunul
Cea mai importanta dintre aceste obligatii este obligatia de a mentine destinatia
bunului
Potrivit art. 2148 alin. (2), comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat
in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa,
dupa natura bunului
2. Obligatia de conservare a bunului
Potrivit art. 2148 alin. (1) comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve
bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar
Rezulta ca obligatia de conservare se apreciaza dupa standardul abstract al
omului prudent si diligent, el fiind sanctionat si pentru culpa cea mai marunta
Standardul aprecierii este mai ridicat chiar decat al depozitarului cu titlu oneros
pentru ca depozitarul cu titlu oneros actioneaza atat in interesul sau, cat si in
interesul deponentului pentru care pastreaza bunul
In schimb, comodatarul detine bunul numai in interesul sau, spre a-si satisface o
folosinta pentru care nu datoreaza nicio contraprestatie
Cheltuielile ocazionate de conservarea bunului
Regula consacrata de art. 2151 alin. (1) este cea potrivit careia comodatarul este
cel care suporta cheltuiulile pe care le-a facut pentru a folosi bunul, deci inclusiv
pe acelea necesare conservarii lui
In acelasi sens, imbina si regula de drept comun, conform careia debitorul suporta
cheltuielile platii, asadar de vreme ce este obligat sa conserve bunul, comodatarul
este obligat sa suporte si cheltuielile ocazionate de conservare
Totusi, potrivit alin. (2) al art. 2151, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate
cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute
la incheierea contractului atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a
opus efectuarii lor, ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi
instiintat in timp util.
Obligatia comodantului de a suporta in final cheltuielile exceptionale pentru
conservarea bunului se explica prin aceea ca aceste cheltuieli ii profita in calitate
de titular al dreptului de a folosi bunul (proprietar, locatar etc), iar pe de alta parte
prin caracterul neprevazut al cheltuielilor in raport cu care comodatarul nu poate
fi presupus ca si-a asumat o obligatie.
Totusi, coroband acest text, art. 2151 alin (2) cu art. 2150 rezulta ca, si in privinta
cheltuielilor exceptionale, comodatarul nu este liber daca sa avanseze sau nu
aceste cheltuieli, ci el este obligat sa le avanseze - adica sa sacrifice un bun al sau
sau banii - pentru a impiedica deteriorarea bunului comodantului, instiintandu-l pe
comodant daca este posibil anterior, sau ulterior, daca instiintarea prealabila nu a
fost posibila.
Aceste cheltuieli exceptionale - tot comodatarul este obligat sa le faca mai intai,
dar poate sa ceara rambursarea lor de la comodant.
Din acest motiv, potrivit art. 2150 comodatarul raspunde pentru pieirea bunului
imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar
fi putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul
dintre cele 2 bunuri, l-a preferat pe al sau.
3. Obligatia de a restitui bunul
In privinta termenului restituirii, pentru ca e de esenta imprumutului, ar trebui
prevazut in contract
Atunci cand partile nu au prevazut un termen, dar bunul a fost dat cu imprumut in
vedere unei folosinte determinate, el trebuie restituit dupa realizarea acelei
folosinte.
Cursuri Page 83
folosinte.
Daca partile nu au prevazut nici termenul si nici intrebuintarea pentru care s-a
acordat imprumutul, ori daca aceasta intrebuintarea este permanenta prin natura
bunului, in acest caz bunul trebuie restituit la cererea comodantului
Chiar si cand s-a prevazut un termen ori o folosinta determinata a bunului dat cu
imprumut, comodantul il poate cere dinainte de expirarea acelui termen sau de
finalizare a acelei folosinte atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si
neprevazuta, cand comodatarul decedeaza sau cand acesta isi incalca obligatiile
In ceea ce priveste eventualele obligatii ale comodantului de a rambursa cheltuieli
neprevazute, neexecutarea unei asemenea obligatii nu poate servi drept temei
pentru amanarea restituirii bunului de catre comodatar, intrucat potrivit art.
2153 acesta nu poate invoca in niciun caz un drept de retentie asupra bunului luat
in comodat
In anumite cazuri, obligatia de restituire a bunului luat in comodat, este executorie
la implinirea termenului. Astfel, potrivit art. 2157, in ceea ce priveste aceasta
obligatie, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printr-un inscris
sub semnatura privata cu data certa, constituie titlu executoriu in urmatoarele
cazuri:
Expirarea termenului convenit de parti
Decesul comodatarului
Nu s-a prevazut un termen de restituire, iar intrebuintarea pentru care s-a
imprumutat bunul este permanenta
In toate aceste 3 cazuri, verificarea scadentei datei obligatiei de restituire nu
presupune nicio dificultate pentru executor.
Obligatiile comodantului
1. Obligatia de a rambursa comodatarului cheltuielile neprevazute de conservare a
bunului
2. Comodantul raspunde fata de comodatar pentru viciile ascunse ale bunului
imprumutat despre care avea cunostinta la incheierea contractului de comodat
Cursuri Page 84
IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE
Imprumutul de consumatie mai este denumit contractul de imprumut propriu-zis sau mutuum.
Aceste probleme sunt aplicabile si in dreptul bancar, cu titlu de drept comun.
Definitia. Notiunea contractului de imprumut de consumatie
Textul de baza este art. 2158 din NCC.
Acest articol stabileste ca imprumutul de consumatie este un contract prin care una dintre
parti, denumita imprumutator remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea
bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie,
dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau aceeasi cantitate de bunuri de
aceeasi natura si calitate.
In acest context, trebuie avut in vedere si alin. (2) al acestui articol, avand valoare, fiind sediul
materiei, aratand ca pe langa dispozitiile din NCC aplicabile imprumutului de consumatie,
acestuia i se aplica, in primul rand, dispozitiile speciale referitoare la institutiile de credit si
institutii financiare nebancare, in ipoteza speciala cand imprumutul este acordat cu titlu
profesional.
Legislatia speciala este OUG 1/2010 (NU Aceasta legislatie stabileste regula ca domeniul
bancar - in concordanta cu reglementarile UE - este denumit acum domeniul institutiilor de
credit, asa cum se exprima si alin. (2), unde includem bancile. Insa, institutiile de credit nu sunt
numai banci, existand si insitutii financiare nebancare, care sunt tot institutii de credit.)
Alin. (2) al art 2158, asadar, se refera la imprumuturi acordate cu titlu profesional de catre
banci si institutiile de credit. Se aplica, ca drept comun, regulile din teoria generala a
obligatiilor.
Comparatie intre imprumul de consumatie cu imprumutul de folosinta
Deosebiri intre aceste doua categorii de contracte de imprumut
In primul rand, in cazul imprumutului de consumatie, obiectului contractului este
format intotdeauna din bunuri care sunt deopotriva fungibile si consumptibile, prin
natura lor. Aceste bunuri nu pot fi consumptibile prin conventia partilor. Cele mai
consumptibile bunuri sunt banii (sunt bunuri fungibile si consumptibile). Asadar, aici
includem ca o aplicatie foarte importanta, imprumutul de bani.
A doua caracterisitica a acestui contract este aceea ca prin imprumutul de consumatie
se transfera dreptul de proprietate asupra acelor bunuri, si in general data remiterii lor
(data predarii) coincide cu data transferului riscurilor (de cele mai bune ori este vorba
de bunuri de gen)
A treia caracteristica rezulta din art. 2159 imprumutul de consumatie poate fi cu titlu
gratuit, dar poate fi si cu titlu oneros, fata de cel de folosinta, unde titlul gratuit este de
esenta acelui contract si practic nu se pune problema unui titlu oneros. La cel de
consumatie, caracterul oneroes este admisibil.
Alin. (2) stabileste o prezumtie relativa imprumutul care are ca obiect o suma de
bani, se prezuma a fi cu titlu oneros. Este doar o prezumtie insa, care poate fi
rasturnata.
Asemanari intre aceste doua categorii de contracte de imprumut
Asemanarea cea mai importanta este ca ambele sunt contracte reale, rezulta ca in cazul
ambelor imprumuturi, contractul se formeaza valabil nu numai prin exprimarea
valabila a consimtamantului partilor dar si prin remiterea materiala a lucrului
(predarea lucrului).
Cursuri Page 85
(predarea lucrului).
Rezulta ca la fel ca si la imprumutul de folosina, predarea lucrului nu constituie
executarea unei obligatii a imprumutatorului. Imprumutatorul nu este obligat sa
imprumute, decat daca intre parti exista un antecontract de imprumut prin care se naste
o obligatie de a face (acordarea unui imprumut in viitor in formele prevazute de lege).
In anumite conditii, imprumutatorul poate sa aiba obligatia de a imprumuta, ceea ce
inseamna implicit prin remiterea bunului, in cazul contractelor de creditare (contracte
de drept bancare, fiind reglementate de NCC).
Imprumutatorul asadar nu se obliga sa imprumute si nici nu se obliga sa remita lucrul
dat in imprumut. Aceasta rezulta din definitia contractului, art. 158 alin. (1), ca
imprumutatorul remite o suma de bani, iar imprumutatul se obliga sa restituie acea
suma de bani sau cantitatea de bunuri etc.
Conditile de validitate ale contractului de imprumut de consumatie
Sunt aplicabile regulile generale, referitoare la conditiile de validitate ale oricarui contract de
imprumut.
Capacitatea partilor
Aceste reguli deriva din caracteristica de a fi un contract translativ de proprietate. Este
necesar ca imprumutatorul sa aiba capacitatea de a efectua acte de dispozitie si sa fie
proprietarul lucrului care formeaza obiectul contractului. Nemo dat quod non habet
Si imprumutatul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de dispozitie, desi el
procura un folos temporar. La scadenta, el va trebui sa restituie bunuri de aceeasi
natura, in aceeasi cantitate cu acelea pe care le-a primit in proprietate. Aceste bunuri
trebuie sa provina din patrimoniul sau, sau cel putin sa treaca prin acest patrimoniu, mai
inainte sa ajunga la imprumutator.
Forma contractului
Nu sunt prevazute reguli speciale in legislatia in vigoare, privind forma ad validitatem a
imprumutului de consumatie.
Exista reguli referitoare la proba acestui imprumut.
Este vorba de aplicarea speciala a regulilor generale, referitoare la contractele
unilaterale, contractele care au o anumita valoare si neaplicarea regulilor
referitoare la contractele sinalagmatice (trebuie parcurse aceste probleme din
tratat, volumul 3 imprumutul de consmuatie paragraful 3 dovada contractului.
Problemele de acolo au ramas valabile si dupa intrarea NCC) !!! Completat cu
DEAK!!
Acele probleme au ramas supuse Codului Civil Cuza pana la intrarea in vigoare noului
cod de procedura civila, cum rezulta din LPA. In Codul Cuza, mai sunt cateva articole in
vigoare, printre care si articolele referitoare la probe. Noul cod de procedura va prelua
toate probleme referitoare la probe, iar articolele inca in vigoare din Codul Cuza
privitoare la proba vor fi abrogate.
Efectele imprumutul de consumatie
Trebuie sa vorbim despre drepturile si obligatiile care se nasc dintr-un contract.
Partile incheie contractul pentru a produce ceva nou. Astfel, partile urmaresc un scop la
incheierea contractului.
In sectiunea privind efectele contractelor in general, se vorbeste mai mult despre
obligatii deoarece se atrage atentia asupra a ceea ce este agravant, cand o parte nu isi
executa una din obligatii.
Deoarece imprumutul de consumatie este un contract unilateral (este act juridic
bilateral, dar este contract unilateral), naste obligatii doar in sarcina uneia dintre
parti, in sarcina imprumutatului. Imprumutatorul, fiindca remite bunul, naste obligatii in
sarcina imprumutatului. Si imprumutatorul are totusi o obligatie, insa este una
extracontractuala.
1. Obligatiile imprumutatului
Cursuri Page 86
1. Obligatiile imprumutatului
a. Obligatia de restituire a bunului luat in imprumut (de consumatie)
Art. 2164 alin. (1) si (2), rezulta ca daca nu s-a stipulat altfel, imprumutatul
trebuie sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o,
exprimata de eventuala crestere sau scadere a valorii exprimata prin pret a
acestor bunuri. Aceasta idee se regaseste si in alin. (2) ideea nominalismului
monetar.
Atunci cand imprumutul are ca obiect o suma de bani, imprumutatul nu este
tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, suma care rezulta prin cifre,
care a fost numita prin cifre, oricare ar fi variatia cursului, insa numai daca
partile nu au convenit altfel. Dar daca au convenit altfel, nu se incalca acest articol.
De exemplu: Daca a primit imprumul 100 ron in 2007 cu scadenta in 2011,
trebuie sa restitui 100ron, desi valoarea leului a scazut, sau a crescut in
acesti ani. Nu trebuie sa restitui o suma de bani raportata la criterii
exterioare contractului. Asadar, trebuie sa se restituie exact suma nominala.
Tot in legatura cu obligatia de restituire, art. 2165 face trimitere la art. 2157 (titlu
exectoriu articol care vorbeste despre obligatia de restituire), contractul de
consumatie incheiat in forma autentica sau inscris sub semantura privata cu data
certa constitutie titlu executoriu, in cazul incetarii prin decesul imprumutatului
sau prin expirarea termenului.
Daca s-a ajuns la scadenta sau imprumutatul a decedat, si nu se executa de buna
voie aceasta obligatie, nu este nevoie sa mergi la judecator sa pornesti la proces, ci
poti sa mergi direct la executor cu acest contract, care devine titlu executoriu,
pentru a-ti satisface creanta.
In legatura cu aceasta obligatie, trebuie avuta in vedere scadenta obligatiei de
restituire. In aceasta privinta, este important art. 2161, referitor la termenul de
restituire stabilit de catre parti. Acest termen trebuie stabilit prin conventia
partilor. Daca l-au stabilit, se considera ca acest termen a fost stipulat in favoarea
ambelor parti. Acest lucru are importanta pentru diverse interpretari.
Cand imprumutul este cu titlu gratuit, (fara dobanda) se considera ca ne aflam in
prezenta unui serviciu furnizat imprumutatului. Se prezuma ca termenului a fost
stipulat in favoarea imprumutatului
Ipoteza in care partile nu au stabilit termenul in contract.
Este necesara interventia instantei in acest caz, situatia reglementatata in art. 2162 alin.(1)
stabileste ca intr-o asemenea ipoteza, instanta poate fi sesizata de catre cel interesat, iar
instanta va stabili prin hotarare judecatoresasca daca este cazul, pe baza administrarii de
probe, care este termenul pentru restituire.
Judecatorul trebuie sa urmeze cercetarea unor criterii, trebuie sa tina seama de scopul
contractului, de natura obligatiilor (cu titlu oneros, cu titlu gratuit) sa tina seama de natura
bunurilor, de situatia concreta a partilor si de orice alta imprejurare relevanta in aceasta
situatie.
Aceste reguli se aplica inclusiv in ipoteza in care s-a stipulat o clauza conform careia
imprumutatul se obliga sa restituie lucrurile cand va dori, atunci va dori el. Se poate considera
ca o asemenea clauza ar fi lovita de nulitate (fiind o conditie pur potestativa din partea celui
care se obliga).
Dar daca am aplica o asemenea interpretare, totul s-ar intoarce impotriva imprumutatului.
Daca acea clauza ar fi lovita de nulitate absoluta, ar insemna ca ea nu se aplica si ca
imprumutatul ar trebui sa restituie bunurile de indata, fiindca nu e stabilit niciun fel de
termen, fiindca nu este acceptabil sa considere ca poate sa restituie bunurile atunci cand
doreste el si practic, ar trebui in lipsa unui termen, se restituie bunurile in secunda imediat
urmatoare dupa ce a incheiat imprumutul de consumatie, insa aceasta situatie este impotriva
ipotezei pentru care se incheie contractul. Asadar, restituirea se va face cand va dori
imprumutatul, iar clauza (fie ca presupune o conditie pur potestativa din partea debitorului)
nu ar trebui sa fie lovita de nulitate.
In ipoteza unui contract in care partile nu au stabilit scadenta, se aplica art. 2162 alin. (2),
intervenind astfel instanta care va stabili scadenta.
Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand va
Cursuri Page 87
Art. 2162 alin. (2) stabileste situatia cand s-a stipulat ca imprumtatul va plati numai cand va
avea resursele necesare, astfel ca este de asemenea necesara interventia instantei, insa nu
potrivit criteriilor de la alin. (1), ci constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine
intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
Art. 2162 alin. (3) contine dispozitii de procedura, astfel ca cererea pentru stabilirea
termenului restituire, fie ca este vorba de alin.1 sau de alin. 2 se solutioneaza potrivit
procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedentiala.
Problema prescriptiei actiunii in restituire
Prima ipoteza este aceea in care imprumutul este acordat pentru un termen convenit de
parti.
Trebuie sa analizam art. 2524 alin. (2) care vorbeste despre dreptul la actiune in
executarea obligatiilor de a da sau de a face. In cazul nostru este vorba despre o
obligatie de a da.
Asadar, art. 2524 alin. (2) stabileste ca in cazul in care dreptul este afectat de un
termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la implinirea termenului, sau
dupa caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului stabilit exclusiv in favoarea
creditorului. Solutia nu este noua, exista si in vechea legislatie.
A doua ipoteza este aceea in care, termenul restituirii nu a fost stipulat de catre parti si a fost
stabilit prin hotarare judecatoreasca.
S-a ajuns la concluzia ca in aceasta ipoteza, prescriptia incepe sa curga de la data
incheierii contractului. (este vorba ipotezele de la art. 2161 cand instanta stabileste
termenul)
A treia ipoteza este aceea in care, dupa implinirea termenului de prescriptie, se efectueaza o
plata benevola de catre imprumutat.
Exista si in acest caz o solutie, la fel ca si in vechiul cod Cuza.
Imprumutatul ar fi putut sa opuna prescriptia, dar desi aceasta a operat, totusi el
restituie imprumutul.
Solutia este in art. 2506 alin. (3) care stabileste ca cel care a executat de buna voie
obligatia, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu are dreptul sa ceara
restituirea prestatie, indiferent daca la data executarii, nu stia ca termenul prescriptiei
era implinit.
Este vorba aici de o obligatie naturala (obligatia care nu mai este sanctionata, in caz de
neexecutare printr-o sanctiune juridica, insa ai oricum obligatia morala, fireasca de a
duce la indeplinire indatoririle, chiar daca ai putea sa opui prescriptia. Prescriptia este o
institutie imorala, dar care este necesara pentru a impune ordine, certitudine in
functionarea societatii. Cei care invoca exceptia prescriptiei, refuza sa se lupte onest
Lucian Mihai :)) )
O alta ipoteza este aceea in care intervine raspunderea imprumutatului, in cazul in care
acesta nu isi executa, la scadenta, obligatia de restituire.
Art. 2164, alin. (3) vorbeste ipoteza in care nu este posibil sa se restituie bunuri de
aceeasi calitate, cantitate, insa aceasta situatie de multe ori este psobila, deoarece
genera non pereunt.
Insa, exista situatia in care anumite fructe, mango, de exemplu, din insulele hawaii, nu
pot fi restituite la scadenta, deoarece sunt foarte rare si se gasesc greu.
In acest caz, imprumutatul trebuie sa plateasca contravaloarea bunurilor respective. Ea
se stabileste prin raportare la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta. In
functie de data si de loc, aceasta valoarea poate sa fie mai mare sau mai mica.
Ipoteza in care nu avem o clauza stabilita de parti cu privire la data restituirii
In asemenea situatii, in lipsa de norme speciale, trebuie sa se revina la dreptul comun
valoarea se stabileste prin raportare la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.
Este evident ca bunurile vor fi restituite dupa momentul pronuntarii hotararii, nu se
poate stabili un moment anterior pronuntarii hotararii.
Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate sa
Cursuri Page 88
Aceasta contravaloare platita celeilalte parti trebuie sa-i permita creditorului sa poate sa
obtina alte bunuri de aceeasi natura si calitate, dar nu inainte de pronuntarea hotararii,
ci dupa momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Dar dupa ce judecatorul a
pronuntat hotararea, acesta nu mai poate sa intervina in situatia respectiva.
IMPRUMUTUL CU DOBANDA
Acest imprumut poate sa fie si cu titlu oneros, nu numai cu titlu gratuit, cum este la
imprumutul de folosinta.
Este ipoteza reglementata de art. 2167 din NCC.
In cazul imprumutului cu dobanda, avem un contract prin care se naste si o obligatie de plata,
cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen.
Imprumutatul are, pe langa obligatia sa principala de restituire a bunului, si inca o alta
obligatie, anume aceea de a plati si o dobanda, care este o contraprestatie fata de serviciul ce
a fost acordat. Practic, este vorba de o contravaloare a prestatiei savarsite de catre
imprumutator, este un echivalent al utilizarii capitalului, ce i-a fost pus la dispozitie de catre
imprumutat.
Aceasta contraprestatie se numeste dobanda.
Aceasta dobanda este remuneratorie, deoarece remunereaza serviciul ce a fost primit de
catre imprumutat.
Ca natura juridica, aceasta dobanda este fruct civil (nu este product, nu consuma din
continutul bunului).
Cursuri Page 89
Art. 1
(1) Prile sunt libere s stabileasc, n convenii, rata dobnzii att pentru restituirea unui
mprumut al unei sume de bani, ct i pentru ntrzierea la plata unei obligaii bneti.
(2) Dobnda datorat de debitorul obligaiei de a da o sum de bani la un anumit termen,
calculat pentru perioada anterioar mplinirii termenului scadenei obligaiei, este
denumit dobnd remuneratorie.
(3) Dobnda datorat de debitorul obligaiei bneti pentru nendeplinirea obligaiei respective
la scaden este denumit dobnd penalizatoare.
(4) Dac nu se precizeaz altfel, termenul dobnd din prezenta ordonan privete att
dobnda remuneratorie, ct i dobnda penalizatoare.
(5) Prin dobnd se nelege nu numai sumele socotite n bani cu acest titlu, ci i alte prestaii,
sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se oblig drept echivalent al folosinei capitalului.
Lucrul imprumutat
Atunci cand este vorba de un imprumut de bani, la scadenta trebuie sa fie restituita suma
imprumutata, indiferent de alte cauze, cu exceptia cazului cand prin lege speciala s-ar
dispune altfel.
De la principiul nominalismului monetar, exista o situatie speciala care numai aparent este o
exceptie: situatia in care schimbarea valorii monedei a avut loc ulterior scadentei, si dupa ce
debitorul a fost pus in intarziere, se admite reevaluarea sumei imprumutate.
Exemplu: o asemenea situatie a fost intalnita intr-o speta solutionata de CSJ in anul
2002 in care s-a decis ca principiul nominalismului monetar, nu este aplicabil atunci
cand:
Intarzierea nu a fost stabilita conventional (pentru intarzierea bunului), iar
debitorul imprumutului, intr-o perioada previzibil inflationsta, profitand de
nestipularea termenului de restituire, nu a a achitat voit suma pe care o primise cu
imprumut, pentru o perioada indelungata, tocmai pentru a determina, prin
neexecutarea obligatiei sale, scaderea valorii banilor imprumutati. Aceasta situatie
a fost data in lumina Codului Cuza, insa este aplicabila si astazi, in sistemul NCC.
Regula este ca trebuie sa vedem care este dobanda de referinta, stabilita potrivit
reglementarilor BNR, ea fiind stabilita prin decizia a consiliului de administratie al BNR.
Dobanda legala este asadar doar 80% din dobanda de referinta.
Dobanda de referinta este stabilita de BNR periodic, din timp in timp. Inainte, era aplicabila OG
9/2000, conform careia BNR avea obligatia sa stabileasca dobanda de referinta in fiecare luna.
Dobanda legala era egala 80% din dobanda de referinta, dar numai din dobanda de referinta
care stabilita din luna ianuarie, pentru primul sem al anului, respectiv 80% din luna iulie,
pentru al doilea semestru al anului. Se publica in Monitorul Oficial numai in ianuarie si in iulie.
Acest criteriu a fost inlaturat, era un criteriu formal pentru ca evolutiile economice in 6 luni
pot sa fie dramatice, foarte mari.
Avem exceptii de natura juridica de la aceasta regula:
Prima exceptie o regasim in art. 3 alin. (1) - stabileste ca dobanda remuneratorie este egala cu
nivelul ratei dobanzii de referinta, nemodificat, in ipotezele in care , potrivit alin. (3) al art 3, este
vorba despre raporturi juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ, in
sensul art 3. alin. (3) din NCC.
Textul vrea sa spuna ca in raporturile dintre profesionisti, dobanda legala este chiar la nivelul
Cursuri Page 91
Textul vrea sa spuna ca in raporturile dintre profesionisti, dobanda legala este chiar la nivelul
dobanzii de referinta. Aceasta inseamna ca ar fi vorba de o dobanda legala in raporturi
comerciale. Insa nu mai avem raporturi comerciale, avem doar raporturi dintre profesionisti.
Art 3 alin. (1) stabileste ca noul cod civil se aplica tuturor raporturile dintre particulari, precum
si acestia dintre orice alte subiecte de drept civil.
Activitatea de exploatare a unei intreprinderi (profesionistul este intreprinzatorul) in sensul de
activitate presupune exercitarea sistematica de catre una sau mai multe persoane a unei
activitati organizate, indiferent daca are scop lucrativ (indiferent daca are scop de profit sau
non-profit).
Art. 3 alin. (3) din OG 3/2011 stabileste ca aceasta dobanda se aplica raporturilor juridice care
nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ.
Aici se reduce domeniul de aplicare definit de art. 3 din OG 3/2011. Textul ne vorbeste de
profesionistii care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Doar atunci dobanda legala
este egala cu dobanda de referinta. Nu exista niciun motiv pentru care intreprinderilor fara
scop lucrativ nu s-ar aplica aceasta regula. Este vorba mai ales de asociatii si fundatii
(intreprinderi fara scop lucrativ). Aceste asociatii si fundatii au dreptul sa desfasoare activitati
economice, pentru a duce la indeplinire scopul nelucrativ. Se face trimitrere la legea privind
asociatiile si fundatiile.
In cazul asociatilor si fundatii, care desfasoara activitati economice,trebuie mentionat ca
fundatiile nu au membrii, ci doar asociatiile au membrii.
Dobanda legala este asadar, 80% din dobanda de referinta. Exceptia priveste relatiile
dintre profesionisti.
A doua exceptie este stabilita de art. 4 din OG 13/2011 care stabileste ca in raporturile juridice cu
element de extraneitate, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in
moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an, desigur, daca nu s-a convenit altfel.
Este ipoteza in care partile nu au stabilit ele, prin clauza lor, nivelul dobanzii legale, astfel incat
se aplica nivelul dobanzii legale prezumate de 6%.
Dobanda legala se aplica atunci cand partile au stipulat ca se aplica dobanda legala, dar nu
au stipulat nivelul ei, Partile pot stabili prin conventii rata dobanzii.
Art. 1 din OG13/2011 stabileste aceste principiu si anume ca partile pot stabili prin conventii,
rata dobanzii, atat pentru un imprumut, cat si pentru o obligatie baneasca.
O alta situatie importanta este regasita in art. 5 alin. (1)din OG 13/2011 care spune ca: in
raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei intreprinderi cu scop lucrativ in sensul
art. 3 alin. (3) din NCC, dobanda convenita nu poate depasi dobanda legala cu mai mult 50%
pe an. Asadar, in raporturile dintre neprofesionisti, partile pot sa convina care este nivelul
dobanzii, dar nu pot sa depaseasca cu mai mult de 50% nivelul dobanzii legale.
Dobanda de referinta avuta in vedere pentru dobanda legala este stabilita potrivit un act de
reglementare (adoptat pe in ianuarie 2012) si stabileste la un nivel anume, procentual pentru
dobanda remuneratorie. Acum este 5.75%, dar se schimba foarte des.
Rezulta ca in raporturile dintre profesionisti nu exista o limita pentru stabilirea prin conventie
a dobanzii remuneratorii.
Ce se intampla daca partile au stabilit o dobanda mai mare decat dobanda maxima?
Art. 5 alin. (2) din OG 13/2011 raspunde la aceasta intrebare si stabileste ca orice clauza care incalca
aceasta regula este nula de drept si in acest caz, creditorul este decazut din dreptul de a predinte
dobanda legala.
Da, se poate.
Potrivit art. 2170 din NCC: plata anticipata a dobanzii se poate efectua, pe cel mult 6 luni.
Aceasta dispozitie rezulta si din art. 7 al OG 13/2011.
Daca rata dobanzii este doar determinabila (adica s-au stabilit doar criterii), eventualele surplusuri
sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata imprumutului, cu exceptia
ultimei rate care ramane intodeauna castigata in intregime de imprumutator. Trebuie retinut ca
exista niste reguli speciale pentru ipoteza platii anticipate a dobanzilor.
Cursuri Page 93
Exista reguli speciale pentru imprumutul de bani in ipoteza in care imprumutatul nu isi
indeplineste obligatiile nascute in urma unui acest fel de contract (obligatii dintr-un imprumut
care are ca obiect o suma de bani).
Este vorba de raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor banesti, reguli generale din
teoria generala a obligatiilor, ele se aplica atat in ceea ce priveste regulile din Codul Cuza, cat si
in legatura cu NCC.
Asemenea reguli exista in NCC, dar ele au existat si in Codul Cuza si reglementarile din Codul
Cuza continua sa se aplice in situatiile anume prevazute de LPA.
Fata de importanta problemei, se vor face referiri si la reglementari din Codul Cuza.
Textul din Codul Cuza este art. 1088.
La obligatiile care au drept obiect o suma oarecare, daunele-interese pt neexecutare nu
pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale.
Aceste daune-interese sunt in cuantumul dobanzii legale, se cuvin fara ca creditorul sa
fie tinut a justifica despre vreo paguba pe care o are.
Ele nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care dupa lege,
dobanda curge de drept.
Din acest acest text, prima disputa a desprins urmatoarele reguli fundamentale, care se pot
aplica si astazi, nu numai in cazul nerespectarii obligatiilor de catre o persoana a primit un
imprumut, ci se aplica ori de cate ori o persoana are o obligatie de natura baneasca catre o
alta persoana, dar nu si-o indeplineste.
Cursuri Page 94
Se poate intampla situatia in care creditorul este de rea-credinta, care lasa sa treaca
timpul, fara a depasi termenul de prescriptie pt a acumula dobanzi, dupa momentul
punerii intarziere, pentru a crea o situatie impovorataoare pentru debitor. Astfel,
procesul ar trebui sa inceapa cat mai repede, pentru ca pana nu incepe, nu incep sa
curga dobanzile.
Acestea sunt regulile fundamentate de codul Cuza. Aceste reguli au fost pastrate si in NCC.
Regulile din NCC si actele normative referitoare la dobanda penalizatoare (daunele interese
moratorii pentru nerespectarea obligatiilor banesti)
Sediul materiei: art. 1535 din NCC, care este indicat si in cuprinsul art. 10 din OG 13/2011 ca
fiind aplicabile impreuna si cu dispozitiile din NCC refeitoare la clauza penala art. 1538-art.
1543.
Mai sunt aplicabile dispozitiile art. 3 alin. (2) din OG 13/2011.
Art. 1535, care face parte din materia referitoare la prejudiciu, care priveste executoarea silita
a obligatiilor.
Acest articol vorbeste despre prejudiciul cauzat prin intarziere executarii unei obligatii
banesti. Arata cum poate fi acoperit cauzat de mora, in ipoteza in care nu a fost
indeplinita la scadenta obligatia baneasca. Practic, domeniul este indentic cu sfera art.
1088 din vechiul Cod Cuza.
Art 1535 din NCC alin. (1) daca o suma de bani nu este platita la scandenta, creditorul are
dreptul la daune-interese moratorii.
Are dreptul la aceste daune de la scadenta si pana in momentul platii capitalurilor (suma
de bani care ar fi trebuit sa fie platita la scadenta)
Aceste daune-interese moratorii vor fi in cuantumul convenit de parti, ceea ce face
trimitere indirecta la institutia clauzei penale, cand cuantumul prejudiciului este stabilit
in mod conventionale (art. 1538-1543 NCC).
Art. 1535 mai spune ca in ipoteza in care nu exista o clauza penala, nu exista o conventie a
partilor cu privire la cuantumul daunelor moratorii, atunci cuantumul daunelor moratorii
pentru neindeplinirea obligatiei banesti este cel prevazut de lege.
Textul trimite la reglementarile speciale privind cuantumul daunelor interese moratorii
pentru neindeplinirea unei obligatii banesti.
Legislatia speciala in acest domeniu este OG 13/2011.
Alin. (1) din 1535 NCC creditorul poate sa ceara daune intere moratorii, fara a trebui sa
dovedeasca existenta unui prejudiciu, ceea ce este la fel ca in art. 1088 din vechiul Cod Cuza.
Art. 1535 mai spune ca intr-o astfel de situatie, debitorul care nu si-a indeplinit la scadenta
obligatia de a plati suma de bani, nu are dreptul sa incerce sa faca dovada ca prejudiciul
suferit de creditor, ca urmare a intarzierii plati, ar fi mai mic. Si acest aspect este reluat din
art 1088 din vechiul Cod Cuza.
Potrivit art. 1088, nici creditorul nu putea sa faca dovada ca prejudiciul sau ar fi mai
mare decat cuantumul dobanzii legale. Practic nici creditorul, nici debitorul nu puteau
face dovada ca prejudiciul ar fi mai mic sau mai mare.
Alin. (2) din 1535 daca debitorul datora dobanzi mai mari inainte de scadenta, (daca era
vorba de un imprumut cu stabilit cu dobanda conventa de parti, intr-un cuantum mai mare
decat dobanda legala, ceea cee ste admisibil) daunele-moratorii (sanctiunile) sunt datorate,
dupa scadenta, la nivelul aplicabil inainte de scadenta, iar nu la un alt nivel.
Alin. (3) din 1535 se poate intampla ca imprumutul sa fie cu dobanda, dar cu dobanda
legala.
Poate creditorul, dupa scadenta, sa faca dovada ca prejudiciul pe care l-a suferit nu
poate fi acoperit doar prin daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale?
Alin. (3) spune ca se poate, conform acestui articol creditorul poate sa faca dovada ca a
suferit un prejudiciu de intarziere, mai mare decat cel care ar putea sa fie acoperit prin
plata de daune-interese moratorii in cuantumul dobanzii legale.
Aceasta prevedere trebuie corobata cu articolul referitor la prejudiciul din NCC, in care
se spune ca prejudiciul trebuie sa fie acoperit integral.
Legea speciala OG 13/2011 stabileste care este cuantumul daunelor interese
moratorii
Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
Cursuri Page 96
Art. 3 alin. (2) stabileste ca rata dobanzii legale penalizatoare (nu cea
convenita) se stabileste la nivelul ratei dobanzii de referinta (astazi este
5.75%) plus 4 puncte procentuale, astfel ca rata dobanzii legale
penalizatoare este de 5.75% + 4 = 9.75%.
Acest aspect este o noutate fata de OG 9/2000, unde dobanda penalizatoare
era stabilita in acelasi cuantum ca si cea remuneratorie. OG 13/2011 face
aplicarea in Romania, a prevederilor art 2 pct. 6 din directiva 2011/7 a UE
din 16 februarie 2011, privind combaterea intarzierii in efectuatrea platilor
in tranzactilor comerciale. Se stabileste faptul ca statele urmeaza sa
reglementeze dobanda penalizatoare prin aplicarea unor procente de pana
la 8%. BNR a adaugat doar 4% la 5.75%.
Alin. (1) din art 1535 NCC posibilitatea partilor de a conveni care este cuantumul daunelor
interese moratorii. Trebuie mentionat faptul ca aceasta posibilitate se realizeaza prin clauza
penala.
Este o clauza de drept civil.
Ea stabileste care sunt sanctiunile pentru neexecutarea unei obligatii contractuale si
stabileste cuantumul daunelor interese, fie ca este vorba de daune-intere
compensatorii, sau moratorii.
Clauza penala este reglementata in art. 1538 1543. Pana in prezent, au fost descoperite
reguli care existau si in art. 1088 din VCC. Acest articol spune ca nu se datoreaza daune-intere
moratorii decat din momentul in care se introduce actiunea in judecata, iar creditorul
reclamant a realizat o punere in intarziere printr-o notificare, mai inainte de chemarea in
judecata. Insa trimiterea notifcarii nu determina curgerea inceperii dobanzii, ci introducerea
actiunii.
Art. 1535 introduce o noutate in ceea ce priveste daunele-interese moratorii si anume daca
acestea incep sa curga la scadenta. Eventuala punere in intarziere nu are niciun fel de efect
cu privire la inceperea curgerii dobanzilor.
De asemenea, in mod diferit fata de art. 1088, cererea de chemare in judecata nu are
influenta asupra momemntului din care incept sa curga dobanzile. Asadar, daunele-interese
moratorii incep sa curga de la scandenta.
Mai este necesara punerea in intarziere intr-o asemenea ipoteza?
Punerea in intarziere a debitorului este reglementata in art. 1521-1522.
Punerea in intarziere poate sa opereze fie de drept, fie la cererea creditorului.
Art. 1523 se ocupa de intarzierea de drept in intarzierea obligatilor.
Alin. (1) debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat in conventie.
Alin. (2) - stabileste ca debitorul se mai afla de drept in intarziere in cazurile de la acest
articol.
Litera d) stabileste ca avem punere in intarziere de drept atunci cand nu a fost
executata obligatia de a plati o suma de bani asumate in exercitiul activitatii unei
interprinderi, unui profesionist.
Profesionistul cand are o obligatie de a plati o suma de bani este de drept pus in
intarziere.
Art. 1522 punerea in intarziere de catre creditor se face fie printr-o notificare, fie printr-o
cerere de chemare in judecata.
Alin. (2) spune ca ea se poate comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin
orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
Alin. (5) se ocupa de cererea de chemare in judecata, care este o forma de cerere de
chemare in judecata, fara insa ca anterior ca debitorul sa fi fost pus in intarziere (de
drept, prin notificare) ce confera debitorului parat dreptul de a executa obligatia intr-un
termen de buna voie, fara hotarare judecatoreasca, rezonabil, calculat de la data de la
care cererea i-a fost comunicata.
Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in
sarcina creditorului.
Cursuri Page 97
sarcina creditorului.
Acesta este beneficiul punerii in intarzierii in ceea ce priveste cererea de judecata.
Punerea in intarziere prin notificare nu schimba momentul curgerii daunelor-interese (art.
1523, ele curg de la scadenta) insa ea ramane utila, deoarece creditorul reclamant ar fi in
pericol de a suporta cheltuielile de judecata, prevazute in ultima teza a alin. (5) art. 1522.
Aceste reguli sunt aplicabile numai pentru raporturi contractuale.
Cand este vorba de raporturi de raspundere civila delictuala, exista intotdeauna punerea in
intarziere de drept a debitorului acelei obligatii.
Art. 1523 spune la litera e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite
extracontractuale.
Cursuri Page 98