Capitolul 7.

Comunicarea eficientă cu Process Communication

Management
În acest capitol vom face cunoştinţă cu elementele de bază ale unuia dintre cele mai eficiente
modele de gestionare a comunicării: Process Communication Management (PCM). Prin
intermediul PCM, ne vom cunoaşte şi înţelege mai bine, îi vom înţelege mai bine pe ceilalţi şi
vom fi mai capabili de a menţine comunicarea în planul conţinutului, evitând derapajele din
planul relaţiei.

Introducere
Pentru a ne înţelege, este necesar să cunoaştem şi să respectăm nevoile, aspiraţiile, interesele
şi aşteptările celuilalt. Totodată, este de dorit să fim conştienţi şi de nevoile, aspiraţiile,
interesele şi aşteptările proprii. Am văzut că, în comunicare, există conţinut (CE) şi există
proces (CUM). De cele mai multe ori, procesul este mai important decât conţinutul.
PCM este creaţia psihologului american Taibi Kahler şi a fost utilizat de NASA, pentru
selecţionarea astronauţilor. Era vorba de a evalua compatibilitatea echipelor şi de a prevedea
comportamentul lor când vor fi blocate într-o navă spaţială în imensitatea spaţiului. În acea
perioadă, PCM a fost cercetat pe parcursul a 13 ani şi experimentat de o jumătate de milion de
oameni de pe cinci continente, în aplicaţii ca educaţie, afaceri, politică, vânzări, religie,
medicină, familie şi relaţii personale.
Modelul PCM a fost folosit cu succes în afaceri, vânzări, educaţie, politică, medicină,
familie şi relaţii personale, precum şi ca metodă de cunoaştere, autocunoaştere şi dezvoltare
personală.

Structura de personalitate
PCM pleacă de la modurile privilegiate ale oamenilor de a percepe lumea, construind un
model bazat pe 6 tipuri de personalitate: Empatic, Workaholic (pe care noi îl vom numi în
continuare Gânditor) , Perseverent, Visător, Rebel şi Promotor. Fiecare tip de personalitate
are părţi tari şi mai puţin tari, canale de comunicare privilegiate, nevoi psihologice proprii şi
comportamente tipice în stres. Cunoscând toate acestea, avem o şansă în plus să gestionăm
pozitiv comunicarea, menţinând-o în planul conţinutului şi cultivând o relaţie adecvată.
Fiecare dintre noi avem toate cele 6 tipuri de personalitate, dar în proporţii diferite.
Fiecare avem un tip de personalitate de bază. La un moment dat, trăim într-unul dintre cele 6
tipuri de personalitate: faza. Nici unul dintre cele 6 tipuri de personalitate este bun sau rău,
mai mult sau mai puţin inteligent. Fiecare tip de personalitate are părţi puternice, dar are şi
părţi mai puţin tari. Important este să le cunoaştem, să fim conştienţi de ele, pentru că numai
aşa putem trăi eficient, valorificându-ne potenţialul la maximum.
Cele şase elemente ale personalităţii noastre sunt structurate în imobilul de
personalitate (Figura 1). Astfel, dacă luăm în considerare numai baza şi faza, avem 30 de
combinaţii posibile de tipuri de personalitate. Cele şase tipuri de personalitate pot ocupa
etajele imobilului de personalitate în 720 de moduri diferite. Dacă ţinem cont şi de energia
disponibilă pe fiecare nivel, ajungem la o infinitate de tipuri umane: fiecare om este unic.
Proiectul imobilului de personalitate este făcut, îl avem încă de la vârsta de doi ani.
Avem construite fundaţia (baza) şi primul nivel (faza). Până la 6 ani, construim celelalte patru
nivele; la această vârstă, avem imobilul de personalitate construit în întregime. Pe parcursul
vieţii, ne mobilăm treptat imobilul de personalitate. Evident, ne este mai uşor să ducem
„mobila” la etajele inferioare şi mai greu s-o ducem la etajele superioare. Astfel, cu cât urcăm

1
 Fază viitoare 21

Fază viitoare 44

Fază viitoare 58

Faza actuală 60

Fază trăită 100

Baza 100

0 20 40 60 80 100

Figura 1: Imobilul de personalitate

mai sus, cu atât „mobila” este mai puţină, deci, confortul este mai mic. Ne este cu atât mai
greu să „locuim” pentru un timp mai îndelungat la etajele superioare, deoarece confortul este
mic. Altfel spus, ne este mai greu să folosim tipurile de personalitate care se află la etajele
superioare.
Dacă ne simţim bine, dacă nevoile noastre psihologice sunt satisfăcute, atunci putem
„lua liftul” pentru a urca la etajul potrivit din imobilul de personalitate. Dacă situaţia ne-o
cere, urcăm la acea parte a personalităţii noastre care se potriveşte cu situaţia în care ne aflăm,
şi putem rămâne acolo mai mult sau mai puţin, în funcţie de cât de dezvoltată este acea parte a
personalităţii noastre. Apoi, este bine să coborâm la etajul la care locuim (faza actuală) şi să
ne încărcăm bateriile psihologice (să ne satisfacem nevoile psihologice specifice).
Dacă nevoile psihologice nu ne sunt satisfăcute, putem intra în stres. În acest caz, nu
mai putem „urca” spre faza de personalitate cerută de situaţie ci, dimpotrivă, coborâm în
etajele inferioare şi funcţionăm automat conduşi de un driver de stres, sau de un scenariu de
eşec, specifice tipului nostru de personalitate.
Aceste lucruri sunt foarte utile de ştiut deoarece putem învăţa să ne anticipăm intrarea în
stres şi să ne luăm măsuri de precauţie: aşa cum mâncăm atunci când ni se face foame, la fel
ne încărcăm bateriile psihologice când se aprinde ledul.

Suntem diferiţi
Avem moduri diferite de a percepe lumea. Paul Ware a scos în evidenţă faptul că sunt oameni
care percep lumea prin prisma emoţiilor lor, sunt oameni care percep lumea prin filtrul
gândirii şi sunt oameni care „văd” lume prin intermediul acţiunii. Plecând de aici, Taibi
Kahler a observat că cai care mai întâi gândesc o pot face bazându-se pe fapte şi informaţii
obiective (tipul Gânditor sau Workaholic cum l-a numit el), sau ţinând cont de principii, idei,
sau opinii, adică moduri preformate de a privi şi interpreta lumea (tipul Perseverent).

2
 În continuare, pe cei care au în primul plan acţiunea (comportamentul) i-a împărţit în trei
categorii: cei care mai întâi acţionează (şi, eventual, mai apoi gândesc sau simt, tipul
Promotor), cei care nu acţionează şi sunt în retragere (tipul Visător) şi cei care reacţionează
(tipul Rebel).
Putem să ne bucurăm de faptul că suntem diferiţi pentru a comunica, a ne înţelege şi a ne
îmbogăţi, pentru a ne dezvolta şi a ne împlini, sau putem să fim „supăraţi” din cauza faptului
că ceilalţi nu sunt ca noi, sau aşa cum am vrea noi, neînţelegându-ne şi, uneori, certându-ne.
Este alegerea noastră, decizia ne aparţine.

Canalele de comunicare
Fiecare dintre noi are unul sau mai multe canale de comunicare preferate. În total, sunt cinci
canale de comunicare: Opritor-Liniştitor, Informativ-Interogativ, Nutritiv, Directiv şi Emotiv-
Ludic. Aceste canale se referă atât la cuvintele folosite, dar, în special, la partea non-verbală a
comunicării (gesturile, tonul vocii, mimica). Să ne aducem aminte că doar 7% din mesaj se
transmite prin cuvânt, pentru că 38% este conţinut în tonul vocii, iar restul de 55% se
transmite prin limbajul corpului.
Canalul 1 este un canal de urgenţă. Celelalte 4 canale de comunicare corespund
tranzacţiilor pozitive despre care am discutat în capitolul destinat Analizei Tranzacţionale
(vezi Tabelul 1).
În Tabelul 2 sunt date exemple de folosire a canalelor de comunicare, ilustrând atât
acceptarea ofertei din partea celeilalte persoane, cât şi neacceptarea acesteia.
Canalul Opritor-Liniştitor (1) este un canal pentru situaţii de urgenţă, când cealaltă
persoană este copleşită de emoţii şi ne adresăm simţurilor (vezi Tabelul 2).
Canalul Directiv (2) este un canal de comunicare prin intermediul căruia se transmit
ordine ferme, clare, respectuoase şi calme. Atunci când folosim canalul Directiv ne conectăm
la Părintele Normativ. Taibi Kahler a numit această Stare a Eului Director, considerând-o
parte de personalitate.
Canalul Informativ-Interogativ (3) este canalul de comunicare prin intermediul căruia se
face schimb de informaţii. Tonul este neutru, discursul este logic, iar persoana face apel la
partea sa reflexivă. Emoţia nu este prezentă. Atunci când folosim canalul Informativ-
Interogativ ne conectăm la Adult. Taibi Kahler a numit această Stare a Eului Ordinator, ca
parte de personalitate.
Folosirea canalului Nutritiv (4) este definită de grija, consideraţia, aprecierea, sau
compasiunea pe care o arătăm faţă de celălalt. Atunci când folosim canalul Nutritiv ne
conectăm la Părintele Grijuliu. Taibi Kahler a numit această Stare a Eului Protector, ca parte
de personalitate.

Tabelul 1: Corespondenţa canalelor de comunicare din PCM cu tranzacţiile pozitive

Numărul CC Canalul de comunicare PCM Tranzacţia pozitivă

1 Opritor-Liniştitor –
2 Directiv Părinte Normativ – Adult
3 Informativ-Interogativ Adult – Adult
4 Nutritiv (Hrănitor) Copil – Părinte Hrănitor
5 Emotiv-Ludic Copil Liber – Copil Liber

3
 Tabelul 2: Exemple de folosire a canalelor de comunicare

Nr. Canalul de Oferta Acceptarea ofertei Non-acceptarea

CC comunicare ofertei
1 Opritor- Calmează-te,
Liniştitor Priveşte-mă,
Ascultă-mă,
Respiră.
2 Directiv Te rog, cumpără-mi Sigur, ţi-l aduc Da’ cumpără-ţi-l şi
un pachet de ţigări. peste o oră când mă singur!
întorc.
3 Informativ- Cât e ceasul? Unu fără un sfert. Da’ cumpără-ţi ceas!
Interogativ
4 Nutritiv Sunteţi o companie Mulţumesc, e foarte (Tăcere). Da… Aţi citit
(Hrănitor) foarte plăcută. drăguţ din partea raportul pe care vi l-am
dv. dat ieri? …
5 Emotiv-Ludic Ai văzut fotografiile A, da, super! N-am timp eu de prostii
de la balul Excelente! de-astea!
bobocilor?

Canalul Emotiv-Ludic este canalul de exprimare a emoţiilor, când ne conectăm la Copil.

Kahler a rebotezat această stare a eului Emotor, ca parte de personalitate.

Nevoile psihologice
Nevoile psihologice sunt dorinţe care trebuie satisfăcute dacă dorim să avem o bună dispoziţie
şi comportamentul nostru să rămână pozitiv. Satisfacerea nevoilor psihologice reprezintă o
condiţie de bază a motivaţiei.
Taibi Kahler a găsit 8 nevoi psihologice prezentate în Tabelul 3.
Fiecare dintre noi avem cele 8 nevoi psihologice, numai că răspundem diferit la el. Altfel
spus, prioritatea lor este diferită de la o persoană la alta. Mai mult, Kahler a asociat fiecărui
tip de personalitate una sau două nevoi psihologice specifice.
Atunci când nevoile psihologice ne sunt satisfăcute, avem energia necesară pentru a
gestiona comunicarea şi a accesa acea parte de personalitate adecvată momentului. Dacă nu
avem nevoile psihologice satisfăcute, atunci este foarte probabil să nu avem disponibilitatea
de a gestiona comunicarea folosind canalul adecvat. Mai mult, atunci când nevoile
psihologice nu ne sunt satisfăcute într-un mod pozitiv, este posibil să încercăm în mod
inconştient să ni le satisfacem în mod negativ, reproşând, criticând, observând mai degrabă ce
este greşit decât ce este bun, manipulând, evitând etc.
Pentru exemplificare, să considerăm o persoană cu structura de personalitate prezentată
în Figura 2. Canalul de comunicare pe care persoana îl foloseşte în mod natural este
Informativ-Interogativ. Simplificând pentru a înţelege, nevoile psihologice din prim plan sunt
aprecierea pentru calitatea muncii efectuate, aprecierea pentru opiniile personale şi
structurarea timpului.

4
 Tabelul 3: Nevoile psihologice

Tipul de Nevoile psihologice

personalitate
Empatic Recunoaşterea ca persoană şi satisfacerea senzorială
Gânditor Aprecierea pentru calitatea muncii efectuate şi structurarea timpului
Perseverent Aprecierea pentru calitatea muncii efectuate şi aprecierea pentru
opinii
Visător Solitudinea
Rebel Contactele ludice
Promotor Excitaţia

Dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute, persoana nu are disponibilitatea şi nici energia
necesară pentru „a lua liftul” şi a accesa, de exemplu, partea sa creativă, spontană şi jucăuşă,
caracteristici ale tipului Rebel, ci mai degrabă rămâne blocată în comportamente automate şi
inconştiente ale reacţiei de stres, cum ar fi reproşul, critica, observând mai degrabă ce este
greşit decât ce este bun, manipularea, evitarea etc.
Aceste comportamente sunt specifice tipului de personalitate şi sunt structurate pe trei
niveluri de stres: pe nivelul 1 acţionează driverul, pe nivelul 2 măştile, iar nivelul 3 de stres
este unul grav, disperarea.
Ceea ce este important este faptul că atunci când persoana din faţa noastră dă semne de
stres care ar putea duce la neînţelegere şi conflict, coborând comunicarea din planul
conţinutului în cel al relaţiei, putem gestiona comunicarea adresându-ne nevoilor psihologice

calm, gânditor, reflexiv 19

Visător

Empatic compasiv, sensibil, plin de căldură 24

Rebel spontan, creativ, jucăuş 28

adaptabil, încântător, plin de resurse

50
Promotor
81
Perseverent dedicat, conştiincios, bun observator

100
Gânditor responsabil, logic, organizat

0 20 40 60 80 100

Figura 2: Exemplu de imobil de personalitate

5
specifice (pentru ceva mai multe detalii, vezi Tabelul 4). În acest fel, avem o şansă în plus să
menţinem relaţia bună şi să păstrăm comunicarea în planul conţinutului.

Satisfacerea nevoilor psihologice pe căi negative

Atunci când nu ne putem satisface nevoile psihologice în mod pozitiv, este foarte posibil să
încercăm a face acest lucru pe căi negative. Facem asta pentru că este mai bine să atragem
atenţia în mod negativ decât să fim izolaţi: „Mângâie- mă, loveşte-mă, dar nu mă ignora!”. În
continuare, veţi citi despre câteva moduri în care, uneori, veţi încerca să vă satisfaceţi nevoile
psihologice. Sfatul nostru este să le folosiţi într-un mod pozitiv: atunci când recunoaşteţi unul
dintre aceste moduri de comportament, să ştiţi că nevoile dumneavoastră psihologice nu mai
sunt satisfăcute în mod pozitiv.

Stresul şi comunicarea
În fiecare clipă a vieţii, căutăm să ne satisfacem nevoile psihologice. Dacă nu reuşim acest
lucru într-un mod pozitiv, atunci intrăm în stres şi încercăm să le satisfacem într-un mod
negativ. Dacă satisfacerea nevoilor psihologice înseamnă motivaţie, putem spune că stresul
negativ (distres) reprezintă nesatisfacerea nevoilor vitale.
Cunoaşterea stresului ne poate ajuta să ne simţim mulţumiţi în ciuda stresului. Depinde
de fiecare om în parte dacă se lasă doborât de stres înainte de vreme, din neştiinţă, din
comoditate, ori din neputinţă sau, dimpotrivă, să vrea să-l domesticească, să înveţe să-l
utilizeze în folosul său.
În PCM, stresul este structurat în trei trepte, de la 1 la 3, în funcţie de severitatea
acestuia. În primul grad de stres, e uşor de schimbat comportamentul. E vorba de lucruri
foarte simple: să vorbeşti la telefon cu un prieten, să-ţi schimbi activitatea de moment, să bei
un pahar cu un coleg etc.
În al doilea grad de stres, semnalele indica faptul că este timpul să te opreşti şi să te ocupi
de tine. De exemplu, un manager îşi dă seama că este pe punctul de a supra-controla, deci de a
pune probleme serioase echipei sale, sau acumulează erori, adică îşi pregăteşte probleme mari
pe termen lung; un tata de familie devine indisponibil pentru copiii lui; un soţ devine rigid în
ceea ce priveşte organizarea bugetului sau a vacanţelor; un copil refuză munca şcolară.
Al treilea grad de stres este mai rar şi este mai uşor reperabil, căci corespunde în general
unei stări de criza profundă.
Stresul de gradul întâi este un semnal de alarmă. În această situaţie intră în funcţiune un
driver, un mecanism automat care ne controlează comportamentul. Driverul pe care-l
executăm fiecare dintre noi este condiţionat de tipul de personalitate, precum şi de educaţia
primită în primii ani de viaţă.
În momentul în care apar primele semne de stres, suntem avertizaţi că este cazul să facem
ceva pentru satisfacerea nevoilor psihologice. Dacă nu facem acest lucru, coborâm în stresul
de gradul al doilea, care este mai grav.
Dacă şi în continuare nevoile psihologice rămân nesatisfăcute, atunci coborâm în stresul
de gradul al treilea. Aici suntem în „pivniţa cu vechituri”. Stresul de gradul al treilea este
foarte grav. Dacă trăim o perioadă mai îndelungată în condiţii de stres de gradul trei, apar
bolile grave. Astăzi, nu mai este nici o îndoială că una dintre cele mai importante cauze ale
cancerului este stresul.
De asemenea, trebuie să ştim că stresul celuilalt ne invită şi pe noi la stres. E nevoie de
antrenament pentru a observa semnele stresului şi a acţiona în consecinţă, în funcţie de tipul

6
de personalitate al celuilalt. Este simplu, dar nu e uşor! Să ţinem minte: pentru a menţine
dialogul, e nevoie de două persoane, pentru a-l rupe e suficientă o singură persoană.
În situaţie de stres, eficienţa noastră scade (evident, este vorba de stresul negativ). Cu cât
reacţia de distres este mai violentă, cu atât procesele „creierului gânditor” sunt mai radical
blocate deoarece, pe de o parte, el consumă energie, iar pe de altă parte reprezintă o distragere
de la evenimentul primordial supravieţuirii.
În situaţie de stres nu există comunicare. Pentru a relua comunicarea nu există decât o
singură soluţie: ieşirea din stres. Atunci când observăm primele semne de stres la persoana cu
care discutăm, e nevoie să-i satisfacem nai întâi nevoile psihologice pentru ca mai apoi să
putem relua comunicarea. Altă soluţie nu există.
În acelaşi timp, putem învăţa să ne gestionăm propriul nostru stres. Cunoscându-ne mai
bine, putem ajunge să ne recunoaştem primele semne de stres pe care le putem gestiona,
eliminându-le prin satisfacerea propriilor nevoi psihologice. Este un lucru no foarte uşor, dar
efortul merită.

Arta de a comunica
Într-o singură frază, putem spune că arta comunicării constă în folosirea canalului de
comunicare adecvat pentru a-l motiva pe cel din faţa noastră prin satisfacerea nevoilor
psihologice la care răspunde.
Dacă vrem ca ceilalţi să ne asculte, trebuie să vorbim pe limba lor. Există comunicare
atunci când există oferta şi acceptarea ofertei. Oricât de important ar fi conţinutul, dacă
forma nu este acceptabilă pentru interlocutor există puţine şanse ca mesajul să fie recepţionat.
Gestionarea comunicării şi arta de a comunica se regăsesc în planul relaţiei. Înainte de a
face un schimb de informaţii, este esenţial să cultivăm o relaţie de calitate. Ce spun oamenii
de obicei? „Nu am timp!”
Pentru a putea gestiona comunicarea, este nevoie să fim disponibili. Sunt situaţii în care
nu suntem disponibili, iar „ascensorul” este blocat. Uneori, putem comunica mai departe,
gestionând propriul stres. Alteori, însă, nu putem face acest lucru. În astfel de situaţii, este mai
bine să amânăm discuţia, să introducem o pauză.
Ar mai fi şi o altă soluţie în cazul în care comunicarea alunecă spre neînţelegere sau
conflict, atunci când cel puţin una dintre persoane este în stres funcţionând după driverul tipic
sau chiar având „masca” stresului de gradul 2 pusă deja. Această soluţie este
metacomunicarea.
A metacomunica înseamnă a lua distanţă şi a privi şi vorbi despre ceea ce se întâmplă:
„Putem vorbi puţin despre ceea ce se întâmplă cu noi?” Dacă ambele persoane au repere
comune (cum ar fi de exemplu PCM sau Analiza Tranzacţională), atunci sunt şanse sporite ca
dialogul să fie reluat.

Concluzie
Ar mai fi multe de spus despre PCM, însă spaţiul nu ne permite. Ce este important să
reţinem? Suntem diferiţi, şi este bine că este aşa. Pentru a nu ne înţelege, e nevoie de două
persoane, dar poate fi suficientă una singură; pentru a comunica, e nevoie de două persoane;
pentru a gestiona comunicarea, e nevoie de cel puţin o persoană; pentru a ne înţelege şi a avea
un dialog autentic, e nevoie de amândoi.

7

Empaticul
Forţe Milos, sensibil şi
caracteriale afectuos.
Întrebarea
Sunt iubit?
fundamentală
Mai întâi simte; priveşte
Percepţie oamenii şi lucrurile prin
sentimentele faţă de ele.
Exprimarea Uşoară. Le foloseşte
sentimentelor pentru a comunica.
Plăcut, cald, ca un „cuib”;
plante, poze de familie,
Mediul mirosuri plăcute, mobilă
confortabilă, culori calde,
muzică plăcută.
Linii în formă de
Expresie facială
semilună în jurul ochilor.
Are abilitatea de a îngriji,
de a fi empatic şi de a da
Trăsături
altora; bun la crearea
armoniei.
Aparenţa Aspect îngrijit, culori
exterioară blânde şi armonioase.
Domeniile de Comunicare, relaţii
activitate publice, meserii de ajutor,
preferenţiale servicii.
Tabelul 4 : Caracteristicile tipurilor de personalitate
Gânditorul Perseverentul Visătorul Rebelul Promotorul
Imaginativ, Adaptabil, convingător şi
Logic, responsabil şi organizat. Dedicat, atent şi conştiincios. Spontan, creativ şi jucăuş.
reflexiv, calm. încântător.
Sunt competent? Sunt de încredere? Sunt dorit? Sunt acceptat? Sunt viu?
Reacţionează la oameni şi
Mai întâi gândeşte; identifică şi clasifică Mai întâi judecă; evaluează oamenii şi Reflectează; este
lucruri cu simpatii şi antipa- Orientat spre acţiune.
oamenii şi lucrurile. lucrurile cu opinii. motivat extern.
tii.
Rară. Considerată ca fiind nepotrivită la Rezervată. Judecată ca nepotrivită la muncă. Rară până la a fi Rară, deseori considerată
Uşoară, spontană.
locul de muncă. Ascunde deseori o mare sensibilitate. inexistentă. ca un semn de slăbiciune.
Un loc de muncă
Pline de stimulente, postere,
sau viaţă simplu,
Organizat, funcţional, ordonat, jocuri, lumini şi sunete.
Funcţional; mobila tradiţională, piese vechi, rustic, fără Covoare groase, scaune to-
contemporan; premii, certificate, plachete
antichităţi sau motive orientale. zorzoane; mediul cite, trofee, negru şi roşu.
expuse. Toate sunt la locul lor.
înconjurător nu e
aşa de important.
Faţa netedă,
Linii de zâmbet în jurul Rotofei. Foloseşte expresii
Linii orizontale pe frunte. Brazde între ochi. câteva riduri ori-
ochilor şi gurii. pentru a sublinia ceva.
zontale cu vârsta.
Abilitatea de a fi
introspectiv;
lucrează bine cu
Abilitatea de a gândi logic; preia fapte şi Abilitatea de a se juca şi de a Abilitatea de a fi ferm şi di-
Abilitatea de a oferi opinii, credinţe, judecăţi. gânduri, sarcini. De
idei şi le sintetizează. se bucura de prezent. rect.
obicei foarte price-
put la munca
manuală.
Stil natural, haine
Haine şi bijuterii scumpe şi
Clasică şi îngrijită, în funcţie de situaţie. Privire pătrunzătoare, stil clasic. practice şi Stil original.
vizibile.
confortabile.
Toate muncile care
cer singurătate şi
Mediu antreprenorial, politică, religie, Vânzări, lansări de proiecte,
Tehnică, administraţie, sarcini care cer aprofundare, Creaţia artistică, sarcini care
domeniu asociativ, orice posturi cu sport, animator, afaceri cu
organizare, metodă şi precizie. cercetare, scriere, fac apel la creativitate.
responsabilitate. evoluţie rapidă, competiţie.
psihologie, lucru
manual.
8
 Tabelul 4 : Caracteristicile tipurilor de personalitate

Canalul de
Nutritiv Informativ/Interogativ Informativ/Interogativ Directiv Ludic/Emotiv Directiv
comunicare
Îi place ambianţa de grup.
Caută să creeze şi să Creează obstacole. Îi place
Nu creează contact, dar
încur Caută schimburile de informaţii. Preferă Îi place să preia comenzile. Caută schimbul să acţioneze singur. Dacă e
Comportamentul Atitudine profită de cele mai mici
ajeze relaţia în doi relaţiei de opinii. Caută relaţia în doi în locul relaţiei în grup, e mai mult pentru
în echipă rezervată. ocazii pentru a-l trăi, mai
relaţii de grup. de grup, cu excepţia cazului în care e lider. acţiune decât pentru
ales dacă se prezintă sub o
le. discuţie.
formă ludică.
Are nevoie să fie
Are nevoie să fie recunoscut pentru
recunoscut ca persoană. Are nevoie de recunoaşterea Are nevoie de contacte jucă-
gândire şi realizări. „Bună treabă!”, „Ce Are nevoie de timp Are nevoie de intensitate,
„Ţin la tine”, „Iţi place convingerilor/credinţelor. „Îmi place asta la uşe. Savurează umorul. Îi
Nevoi psihologice idee bună!”, „Un lucru bine făcut!”. pentru el însuşi şi de multă stimulare într-o
de mine?”. Are nevoie de tine”. „Preţuiesc părerea ta”. Necesită recu- place un mediu stimulativ,
„Logic!”Necesită structurarea timpului. spaţiul lui propriu. perioada scurtă de timp.
un mediu care răsfaţă noaşterea muncii: „Bună treabă!” vesel.
Vrea să ştie termenele limită.
simţurile.
Are tendinţa de a face
Dispare. Face boli Se plânge. Blamează,
prea mult în scopul Se constrânge să fie mai mult decât Rigid pe poziţiile principiilor sale.
Satisfacţie uşoare şi repetate. provoacă. face exact ce nu Provoacă zâzanie.
inconştient de a fi perfect, supra-detaliază, nu mai delegă Reproşează. Observă numai ce nu merge,
Depresie. Începe trebuie să facă în momentul Manipulează. Tulbură
negativă respins. Se „răzbună” pe responsabilităţile, face el totul. vede numai greşelile. Supra-detaliază, nu mai
multe lucruri fără respectiv pt. a obţine doza echipa. Riscă nebuneşte.
mâncare, excese alcool, Supracontrolează. delegă responsabilităţile
a le termina. de contact prin critică.
medicamente.
Supra-adaptare; le face pe
Aşteaptă de la ceilalţi să fie perfecţi. Se Trăieşte nevoia de Încearcă să înţeleagă sau să Se aşteaptă ca ceilalţi să se
plac celorlalţi în Se aşteaptă de la sine să fie perfect. Nu
Stres de gradul I concentrează pe ceea ce este rău, în loc de a fi puternic. Se facă ceva. Îi solicită pe cei- descurce singuri. Nu susţine
încercarea de a fi încredinţează bine.
ceea ce este bun. simte prea slab lalţi să gândească pentru el. adecvat oamenii.
acceptat.
Încalcă sau strica regulile.
Frustrat de oamenii care nu gândesc Răzbunător. Manipulează
Se simte zăpăcit, face Primeşte lovituri, se ener-
suficient de clar. Supracontrolează cu Frustrat de oamenii care nu îi împărtăşesc Se simte fricos, cu credinţa ca scopul scuză
greşeli, sau solicită vează şi învinovăţeşte. (Eu
critici despre bani, cinste, sau puritate credinţele. Forţează credinţe (le predică) sau nepotrivit, încurcat mijloacele. (Eu sunt
critică. „Se pare ca nu sunt OK...Tu nu eşti OK.).
(Eu sunt OK…Tu nu eşti OK.). „Chiar campanii. Cinstit şi suspicios. (Eu sunt OK… şi retras. (Eu nu OK...Tu nu eşti OK). „Hei!
fac nimic ca lumea. Mă „Am aşteptat mereu să-mi
Stres de gradul II nu ştie nimeni din organizaţia voastră ce Tu nu eşti OK.). „Voi ar trebui să spuneţi sunt OK…Tu eşti Crucea Roşie a spus ca
simt pierdut. Nu mă răspundeţi la întrebări. Aţi
face? Nimeni nu poate da un răspuns adevărul! Ar trebui să ne spuneţi tot ce ştiţi! OK.). „N-am ştiut CDC nu acţionează
descurc bine în tensiune. înrăutăţit lucrurile! E vina
inteligent la o întrebare! Sunteţi al Am crezut în voi, dar mi-aţi trădat în- ce să fac, aşa ca n- împreună şi nu ştiu ce fac.
Mă simt aşa de prost dumneavoastră ca suntem
patrulea robot cu care vorbesc şi nimeni crederea!” am făcut nimic.” Cred că aţi făcut o
câteodată.” încă în încurcătură!”
nu-mi spune ce vreau să ştiu!” grămadă de încurcături
aici.”
Găseşte ieşiri:
Stres de gradul Se simte respins: „Nu mă Îi respinge pe ceilalţi: „Ei nici măcar nu Renunţa la ceilalţi: „Nu se angajează cu Primeşte critici „Vă arăt eu Îi abandonează pe ceilalţi:
„Nimeni nu mi-a
III simt dorit”. gândesc.” nimic.” vouă”. „Nu poţi să suporţi, nu?”
spus ce să fac.”
Strategie Reasigurare şi acceptare Daţi-i fapte şi cadre temporale. Restabiliţi încrederea cu siguranţa. „Este Preluaţi comanda. Folosiţi umorul. „Yeah! Ştiu Ignoraţi jocul „Hai să te
necondiţionată. „Pot să- „Domnule, mă numesc..... şi îmi voi lua parte a misiunii noastre să vă păstrăm încre- Fiţi directiv. „Nici ce vreţi să spuneţi. lupţi tu cu el”, fiţi directiv
mi închipui cum vă simţiţi responsabilitatea de a va răspunde cât derea fiind oameni de nădejde şi profesionişti o problemă. Ur- Câteodată îmi doresc să fac şi sugeraţi acţiuni pozitive
în situaţia asta. Suntem pot mai bine la întrebări. Va voi trimite în obligaţiile şi serviciile către dumneavoas- maţi doar aceste doar aşa ‘ouuuww…’ (ţine care să se potrivească în
toţi împreună. Suntem o informaţiile în 15 minute sau, dacă tră, atât cât putem. Mă oblig să fac o treabă instrucţiuni. Mai degetele la tâmpla) şi să urgenta. „Hai să trecem la

9
 Tabelul 4 : Caracteristicile tipurilor de personalitate

folosesc telepatia să le subiect. E timpul

familie şi nu va vom lăsa cât mai bună şi cred că este cel mai important
transmit oamenilor ultimele sfărâmării. Deci, veniţi să
pe dinafară. Mă bucur ca durează mai mult vă sun şi vă spun. să vă câştig respectul şi încrederea. Numele
întâi….” noutăţi. Oameni e-mentali ne ajutaţi să oprim apa sau
sunteţi aici şi este treaba Telefonul meu direct este....” meu este…şi mă angajez să va răspund sincer
asta e cheia! Bine, ce vreţi staţi deoparte de cei care
mea să vă ajut.” la întrebări.”
să ştiţi?” pot şi doresc asta.”

10