http://www.ebooksread.

com/

CETATEA SOARELUI

Un Dialog poetic intre Marele Maestru al Cavalerilor Ospitalieri

si un Capitan de Mare Genovez, oaspetele sau.

de Tommaso Campanella

G.M. Acum spune-mi te rog, ce s-a intimplat in acea calatorie?

Capt. Tocmai ce am relatat cum am ratacit prin intreaga lume. In cursul calatoriei
mele am ajuns la Taprobane si am fost obligat sa debarc intr-o regiune in care, de
teama bastinasilor, am fost nevoit sa ramin ascuns in padure. Cind am parasit acest
loc am descoperit ca ma gaseam intr-o cimpie deschisa, ce se intindea pe-o mare
suprafata, intr-un tinut situat imediat dupa ecuator.

G.M. Si ce s-a intimplat aici?

Capt. M-am trezit in mijlocul unei multimi de barbati si femei inarmati, multi dintre ei
nici nu intelegeau limba noastra si indata ce m-au descoperit, m-au condus la
Cetatea Soarelui.

G.M. Spune-mi ceva despre planurile dupa care este construita aceasta cetate
si despre modul cum este ea guvernata?

Capt. Cea mai mare parte a cetatii este construita pe o colina inalta, ce se ridica
in mijlocul unei vaste cimpii, dar citeva din inelele sistemului sau de aparare se
prelungesc departe, dincolo de baza colinei, care este de o asemenea marime,
incit diametrul cetatii are mai bine de doua mile, astfel incit circumferinta sa poate
ajunge la cca. sapte mile. Tinind totusi seama, de faptul ca ea poarta forma arcuita
a muntilor, ceea ce inseamna ca diametrul cetatii este in mod real mult mai mare
decit daca ea ar fi fost ridicata pe un teren plan.

Cetatea este divizata in sapte inele sau cercuri imense ce poarta numele celor
sapte planete, iar comunicarea intre un inel si celelate, este realizata prin intermediul
a patru strazi, pazite de patru porti, ce privesc catre cele patru puncte cardinale.
Mai mult inca, planul cetatii este astfel realizat, incit daca primul inel a fost luat cu
asalt, trecerea la asediul celui de-al doilea inel sa impuna cu necesitate cheltuirea
unei cantitati duble de energie; si a unei mase de energie inca si mai mare, pentru
asediul celui de-al treilea inel; iar pe masura ce acesta avanseaza, forta si energia
asediatorilor ar trebui sa se dubleze pentru fiecare inel; astfel incit acela care si-ar
dori sa captureze intregul oras, va trebui sa-l asedieze de sapte ori succesiv.

Insa din punctul meu de vedere, consider ca nici macar primul zid nu ar putea fi
ocupat, caci pe cit de groase sint intariturile zidurilor, pe atit de fortificati sint
parapetii, cu santuri de apa si turnuri inzestrate cu tunuri de aparare.

Cind am fost adus prin poarta de nord (care este inchisa cu o usa de fier in asa
fel lucrata incit poate fi ridicata, lasata jos si blocata in cel mai usor mod cu
putinta, ce-i confera o si mai mare rezistenta printr-un mecanism extraordinar
care asigura protectia marginilor sale ce aluneca de-a lungul unor stilpi masivi),
am observat ca distanta dintre primul si cel de-al doilea zid, este de saptezeci de
picioare latime. De aici pot fi zarite palate impunatoare legate de zidul celui
de-al doilea dispozitiv de aparare, in asa maniera, incit toate formeaza un singur
palat. Puntile de trecere se afla la jumatatea inaltimii palatelor si sint mentinute
in jurul intregului inel de fortificatii. Aici exista galerii ridicate deasupra podurilor
de trecere, ce cuprind coloane puternice ce inchid arcadele asemeni peristilului
sau coridoarelor exterioare ale minastirilor, ce sint imprejmuite la exterior cu bolte
arcuite si coloane de sustinere.

Aceste palate nu au nicio intrare situata la nivelul inferior podurilor, cu

exceptia unui pasaj interior, format dintr-un perete concav, prin intermediul caruia
se face trecerea directa catre partea inferioara a cladirii. Cele mai inalte culmi
sint atinse de treptele de marmura ce conduc la galeriile de promenada din
interior, construite intru-totul asemanator celor situate la exterior. Urmind acest
parcurs, se poate ajunge la incaperile situate la nivelul cel mai inalt al cladirii,
ce ofera perspectiva unui spatiu mirific, cu ferestre dispuse pe planurile convexe
si concave, oferite de peretii despatitori. Camerele sint separate prin pereti
interiori decorati somptuos. Zidurile de exterior, sau cele convexe din fortificatia
unui inel, au o latime de aproximativ opt palme; cele concave au trei palme, in
timp ce zidurile interioare au o palma, sau poate o palma si jumatate in grosime.
Parasind acest prim inel ajungem la al doilea loc deschis, mai ingust cu aproape
trei pasi decit primul. Apoi primul zid al celui de-al doilea inel este desavirsit
decorat in partea superioara, dar si la nivelul inferior, cu galerii similare, destinate
rondului garnizoanei si este protejat de un alt zid interior, ce imprejmuieste
palatele. Ele sint deasemenea fortificate cu peristiluri similare, cu arcadele
sprijinite in partile cele mai joase de coloane de marmura, ce privite de sus, asa
cum sint asezate de jur imprejurul aleilor ce duc spre cladirile de la etajele
superioare, ofera un minunat tablou. Ce se continua mai departe in zare, urmind
aceiasi linie, cu spatii asemanatoare si ziduri duble ce inlantuie palatele decorate
cu galerii de acces, prelungite de-a lungul liniei de exterior cu arcade sprijinite
de coloane, pina ce este atins cel din urma circuit prin spatiul intermediar de
acces, ce se afla intotdeauna asezat pe un plan deschis.

Dar odata ce au fost trecute cele doua porti, cea aflata in limita exterioara a
zidurilor si cea ascunsa de intreg sistemul de fortificatii ce apara zidurile
ultimului inel, se profileaza un urcus realizat prin intermediul unor trepte, in asa
maniera asezate, incit ascensiunea de-abia este simtita; intrucit evolutia lui este
piezise si treptele urmeaza unele dupa altele intr-o succesiune continua, avind o
inaltime aproape imperceptibila. In virful acestei coline se gaseste o cimpie
larga, iar in mijlocul ei se ridica un templu construit cu o maiestrie desavirsita.

G.M. Spune, te rog! Spune! Sint mort de curiozitate sa aud mai mult.

Capt. Templul este construit in forma unui cerc si desi nu este inconjurat de ziduri
de aparare, este sprijinit de coloane solide grupate intr-un mod nemaipomenit.
Un dom de mari dimensiuni se ridica in centrul sau, sau la pol si se continua in
exterior cu o mica bolta, deasupra careia este inserat un spatiu deschis, situat
chiar deasupra altarului. Exista un singur altar aici, construit in mijlocul templului
si inconjurat de jur imprejur de coloane. Templul este asezat pe un spatiu, ce in
total insumeaza ceva mai mult de 350 de pasi. In exteriorul lui, arcadele se intind
aproximativ opt pasi in afara, de la capatul ultimei coloane, in timp ce coloanele
din exterior sint ridicate la numai trei pasi departare de la zidul ce se ridica vertical,
astfel inaltat, incit sa-i ofere cea mai mare trainicie. Intre acestea si primele
coloane, exista galerii splendid pavate, iar in angrenajul zidului impodobit cu un
numar mare de porti largi exista banci imobile, in asa fel plasate intre coloanele
de interior de aici, incit creaza senzatia ca pe ele ar fi sprijinit intregul edificiu.
Nu lipsesc insa nici bancile portabile, ce exista intr-un numar destul de mare si
sint impodobite cu o mare maiestrie artistica. Sub altar nu se poate distinge nimic
altceva, cu exceptia unui glob imens, pe care este pictata bolta cereasca si un
alt glob, o reprezentare a pamantului. Mai departe, pe bolta domului, pot fi distinse
toate astrele cerului, infatisate de la prima, pina la ultima magnitudine, cu numele
lor proprii si puterea de-a influenta lucrurile terestre, ce sint marcate in trei mici
strofe pentru fiecare din ele.

Aici sint reprezentati polii, iar in cercuri mai mici sau mai mari, este redata
latitudinea ce corespunde acelor parti ale boltei ceresti; dar aceasta nu este
realizata perfect, deoarece in partea inferioara nu exista un perete care sa fie
situat aici. De alminteri, ele par sa fie concepute intr-o anumita relatie cu globurile
din altar. Pavajul templului este luminat de pietre pretioase. Cele sapte lampi
de aur ce sint atirnate si ard aici poarta numele celor sapte planete.

In virful grandioasei constructii sint plasate citeva camere splendide de

dimensiuni mici, ce inconjoara un mic dom, iar in spatele spatiului existent
deasupra boltelor dintre coloanele de la exterior si din interior, sint amplasate
numeroase camere, unele de mici dimensiuni, altele spatioase, unde locuiesc
un numar de patruzeci si noua de preoti si ofiteri apartinind ordinului religios.

Deasupra domului cel mic se proiecteaza un steag indicator fixat permanent

pe un pilot rotitor, aratind in acest fel directia in care sufla vintul. Steagul este
marcat cu treizeci si sase de figuri si in functie de acestea, preotii pot distinge
diferitele tipuri de vinturi ce se abat deasupra regiunii de-a lungul intregului an si
care vor fi schimbarile climatice ce se vor petrece pe mare si pe uscat. Mai mult,
sub acest steag se afla intotdeauna o carte, ale carei literele sint inscrise in aur.

G.M. Nobile cavaler, te rog sa-mi explici intregul lor sistem de guvernamint,
pentru ca sint nerabdator sa-l aflu.

Capt. Cel mai inalt cirmuitor in mijlocul lor este un preot, dupa numele sau Hoh,
desi ar trebui sa il numim Metafizica. El este capetenia aflata deasupra tuturor,
atit in materie temporala, cit si spirituala si toate procesele, atit cele comerciale,
cit si cele judiciare, sint rezolvate de el, ca singura autoritate suprema. In acest
scop este asistat de trei principi cu puteri egale -si anume, Pon (Ratiunea), Sin
(Pacatul) si Mor (Spiritul) ---, dar in limba noastra ii vom numi Puterea, Intelepciunea
si Dragostea. Puterii, ii sint atribuite toate chestiunile ce tin de declararea razboiului
si instaurarea pacii. Preocuparile sale se indreapta spre arta militara si imediat
apoi el se afla in serviciul Metafizicii, el este cel ce guverneaza asupra tuturor
afacerilor de natura razboinica. Este guvernatorul magistratilor militari si al soldatilor
si are in sarcina sa inzestrarea cu echipament militar, munitie, intretinerea
fortificatiilor, declansarea furtunii razboiului asupra diferitelor teritorii, precum si
realizarea lui si are in subordinea sa mestesugarii, fierarii si pe toti cei care prin
natura meseriei lor se afla in conexiune directa cu afaceri de acest gen.

Intelepciunea este cea care guverneaza artele liberale, mecanica, stiintele,

impreuna cu intregul corp al magistratilor si doctorilor apartinind diferitelor
ramuri oferite de disciplinele de invatamint. Toti doctorii ce exista aici se afla
sub controlul sau direct. Ei sint reprezentati de: un doctor numit Astrologia,
un al doilea, Cosmologia; al treilea, Aritmetica; al patrulea, Geometria; al cincelea,
Istoriografia; al saselea, Poezia; al saptelea, Logica; al optulea, Retorica; al
noulea, Gramatica; al zecelea, Medicina; al unsprezecelea, Fiziologia, al
doisprezecelea, Politica; al treisprezecelea, Etica. Ei poseda doar o singura
carte pe care o numesc Filozofia si aici sint inscrise toate stiintele, intr-o
minunata concentrare si fluenta a exprimarii. De aici le citesc cetatenilor, potrivit
obiceiului Pitagoreenilor. Intelepciunea are sarcina de-a impodobi cu cele mai
frumoase picturi zidurile de interior si exterior, pe cele mai inalte, dar si pe cele
mai joase dintre ele; si obligatia ca toate stiintele sa fie pictate intr-o admirabila
maniera. Pe peretii templului si pe cupola domului, care este lasata jos atunci
cind este adresata o cerere in acest sens preotilor, unde dainuie sunetul vocii
sale imprastiat difuz pentru a zbura mai departe catre ascultatori, sint pictate
astrele celeste, aflate in diferitele grade de magnitudine, conform puterii si
miscarii fiecareia dintre ele, iar toate acestea sint exprimate separat in cuvinte,
prin intermediul a trei mici strofe.

Pe zidul interior al primului circuit, sint pictate cu mare acuratete toate figurile
matematice, aflate aici in numar mult mai mare, decit cele pe care le-a descoperit
Arhimede sau Euclid; reprezentate simetric, impreuna cu cu cea mai ingrijita
explicatie ce le poate descrie, scrisa alaturi, pentru fiecare dintre ele, intr-un mic
vers. Aici sint declaratiile, definitiile, etc. Pe zidul convex de la exterior, este un
desen imens reprezentind pamintul in intregul sau, redat intr-o singura perspectiva.
El este urmat de o serie de tablite asezate in afara lui, in care pentru fiecare tara
separat sint descrise uzantele publice si private, legile, originea si forta locuitorilor
ei si alfabetele utilizate de diferitele popoare; toate acestea pot fi vazute zugravite
pe zidurile acestei Cetati a Soarelui.

In interiorul celui de-al doilea circuit, cum s-ar zice, in cel de-al doilea inel ce
inconjoara cetatea, pot fi vazute picturi ce reprezinta toate tipurile de pietre,
obisnuite si pretioase, de minerale si metale, dar este totodata asezat aici si un
mic exponat din insusi metalul reprezentat, impreuna cu explicatia
corespunzatoare pentru fiecare metal sau piatra, prin care sint descrise in doua
mici versuri. In partea de exterior a zidului, sint reprezentate toate marile, riurile,
lacurile, toate cursurile de apa ce exista pe suprafata pamintului; sint
reprezentate deasemenea, vinurile, uleiurile si diferitele lichide, impreuna cu
sursele de unde ele sint extrase, de calitatea si de puterea lor. Deasupra arcadelor,
sint asezate vase incastrate in zid, pline cu lichide, avind de la un an pina la trei
sute de ani vechime, cu ajutorul carora sint tratate toate bolile. Grindina si
ninsoarea, furtunile si descarcarile electrice si orice altceva exista in aer, sint
reprezentate prin figuri si explicate prin citeva mici versuri. Locuitorii acelei cetati,
poseda arta reprezentarii in piatra a tuturor fenomenelor ce au loc in aer, ca:
vintul, ploaia, furtuna si curcubeul, etc.

Pe zidul interior al celui de-al treilea circuit, sint zugravite toate familiile de arbori
si ierburi, iar in exteriorul arcadelor sint vase de ceramica in care se afla cite un
exemplar din fiecare planta ce exista pe pamint. Alaturi de aceste exponate sint
inserate note explicative prin care sint descrise: locul unde au fost descoperite
pentru prima data, care este puterea si natura lor, asemanarea ce exista intre
corpurile celeste si metalele, intre partile corpului uman si a lucrurile ce exista in
mare, ca si modul de utilizare in medicina, etc. Pe zidul exterior sint pictate toate
speciile de pesti descoperite in riuri, lacuri si mari, aspectul si valoarea lor,
modul cum se reproduc, cum sint ademeniti si cum traiesc, scopul pentru care
fiecare dintre ei exista in lume si foloasele ce le aduc omului. Mai departe sint
zugravite reprezentarile corpurilor celeste si terestre, produse atit de natura cit si
prin intermediul artei atinse de om, in asa fel executate incit am ramas surprins
cind am vazut un peste ce arata ca un episcop, unul asemeni unui lant, altul
asemanator unui corset, un al patrulea sub forma unui cui, un al cincelea avind
forma de stea si alte imagini asemanatoare reprezentind aceste lucruri ce exista
in mijlocul nostru, fiind deplin dovedite in acelasi timp, relatiile de rudenie ce
exista intre fiecare din aceste cazuri. Pot fi vazute aici diferite exemplare, un
arici de mare, un peste purpuriu cu cochilie, meduze, tot ceea ce apele lumii
poseda demn de-a fi cunoscut, toate sint reprezentate aici prin cele mai
minunate forme ale desenului si picturii.

Pe cel de-al patrulea zid exterior sint pictate diferitele specii de pasari, cu natura
lor, marimea, obiceiurile, coloritul, modul de viata, etc.; si singura pasare
Pheonix existenta in lume se afla in posesia locuitorilor acestei cetati. In
exteriorul zidului sint infatisate toate speciile creaturilor taratoare, viermi, serpi si
dragoni; insectele, mustele, tantarii, carabusii, etc., in diferitele lor stadii
evolutive, puterea veninurilor si utilizarea lor si multe alte legaturi ce exista,
la care eu sau voi, cu greu ne-am putea gindi.

Pe cel de-al cincelea zid interior sint toate animalele de mari dimensiuni de
pe pamint, atit de multe la numar, incit veti ramine de-a dreptul surprinsi.
Pentru ca intr-adevar, noi nu cunoastem nici a mia parte din ele; pe zidul
exterior sint zugravite portrete de animale in dimensiuni uriase, caii in mod
special; pe cit de numeroase sint rasele acestor nobile animale, pe atit de
frumoase sint formele in care le-au expus, intr-un mod atit de inteligent!

Pe cel de-al saselea zid interior sint pictate toate artele mecanice, impreuna cu
citeva din instrumentele specifice si modul in care sint intrebuintate de diferitele
natiunii ale lumii. Alaturi, este consemnat prestigiul de care se bucura fiecare
dintre ele si numele celor citiva inventatori ce le-au dat nastere. Pe exterior sint
zugraviti toti inventatorii apartinind diferitelor stiinte, cei care au pus bazele artei
militare, dar si principalii legislatori. Aici i-am vazut pe Moise, Osiris, Jupiter,
Mercur, Lycurg, Pompilius, Pithagora, Zamolxis, Solomon, Charonadas,
Phoroneus, si multi, multi, altii. Ei il situeaza la acelasi nivel si pe Mahomed, cu
toate ca pastreaza anumite rezerve, considerindu-l un legislator sordid si fals. In
cea mai respectabila pozitie am vazut imaginea lui Isus Christos si a celor
doisprezece Apostoli pe care ii considera a avea pe deplin meritul de-a fi situati
in virful ierarhiei. Printre figurile oamenilor i-am zarit pe Cezar, Alexandru cel
Mare, Pyrrus, si Hanibal, situati printre locurile de frunte; si alti eroi celebri prin
faptele lor in slujba pacii si in arta razboiului, in special eroii Romei, sint zugraviti
in pozitiile de jos aflate sub galerii. Si cind am intrebat plin de uimire cum se
poate intimpla acest fapt uimitor, sa cunoasca istoria noastra, mi-au raspuns ca
printre ei se pot regasi cunostintele tuturor limbilor vorbite pe pamint si prin
neintrerupta staruinta de-a trimite exploratori si ambasadori pretutindeni in lume,
au invatat detaliat obiceiurile, fortele, regulile si istoria natiunilor, raul si binele
deopotriva. Toate acestea le-au aplicat in republica lor si sint multumiti de
rezultate. Am invatat astfel ca tunul si tipografia au fost inventate de Chinezi
inca inainte ca noi sa avem cunostinta de existenta lor. Pretutindeni de-a lungul
zidurilor se gasesc functionari publici care deslusesc pentru privitori sensurile
imaginilor prezentate si aici sint adusi copiii pentru a fi obisnuiti sa invete fara
dificultate, doar din placerea ce o ofera cunoasterea; parcurgind drumul istoriei;
dar asta doar pina ce implinesc virsta de zece ani.

Dragostea este situata pe primul loc in ce priveste sarcina ce si-au asumat-o,

de-a schimba firea umana. Ei au vazut ca pe masura ce legatura dintre barbat si
femeie este mai strinsa, impreuna dau nastere la cei mai vrednici urmasi. Intr-
adevar,
ei rid de noi, considerind ca aratam cea mai mare atentie fata de reproducerea
raselor noastre de cai si de caini, dar neglijam aproape in totalitate problemele
legate de perpetuarea speciei. In acest mod chiar si educatia copiilor se afla sub
aceleasi reguli. La fel se petrec lucrurile si cu medicamentele ce sint vindute,
cu semanatul si culesul roadelor pamintului si al pomilor fructiferi, cu agricultura,
apicultura, cu pregatirile lunare, rinduielile culinare si tot ce are orice fel de legatura
cu mincarea, hainele, si raporturille sexuale intre parteneri.

Dragostea insasi este regula, iar aici exista numerosi barbati si femei avind
statutul de functionari publici, ce sint intru-totul dedicati acestei arte.
Apoi, cu aceste trei reguli, Metafizica guverneaza toate chestiunile enumerate
mai sus si tocmai pentru ca singura, numai prin ea insasi, nu poate realiza nimic,
toate problemele sint despovarate fiind impartite laolalta la patru; dar tot ce va
decide Metafizica este sigur ca va fi acceptat si de catre ceilalti.

G.M. Spune-mi te rog despre functionari, despre serviciul si datoria lor, despre
educatia si modul de viata, daca guvernamintul este o monarhie, o republica, sau
o aristocratie.

Capt. Aceast neam de oameni a sosit aici din India, eliberindu-se de sub
sabia Magiei, o specie de Predatori si tirani care le-au pustiit tara si i-au
determinat sa se indrepte catre un stil de viata filozofic, sa caute sa traiasca in
prietenie unii cu altii. Desi comunitatea sotiilor nu este instituita printre ceilalti
locuitori ai provinciei lor, la ei este cunoscuta in aceasta forma: toate bunurile
sint comune si distribuirea lor este realizata prin intermediul autoritatii
functionarilor publici. Toate cunostintele, onorurile si placerile sint comune si
mentinute in asa fel, incit nimeni sa nu si le poata insusi numai pentru sine.

Ei obisnuiesc sa spuna ca toate proprietatile private au fost fondate si

extinse din ratiunea ca fiecare dintre noi are dreptul de-a avea propriul sau
camin, sotie si copii. Dar de aici a aparut si dragostea de sine. Pentru ca atunci
cind ridicam un fiu pentru a ajunge in toate demnitatile si lasam unui mostenitor
prea multa bogatie, fiecare dintre noi devenim egoisti si sintem gata sa punem
stapinire pe intrega proprietate a Statului, daca in orice caz, ar putea fi inlaturata
teama de puterea care este detinuta de cei bogati, de cei care apartin claselor
de rang inalt; sau avarilor, viclenilor, ipocritilor; daca este cineva din cei cu
punga subtire, cu un slab sprijin si de neam nenorocit. Dar in momentul in care
am indepartat din noi dragostea de sine, va ramine aici doar dragostea fata de
stat.

G.M. In asemenea circumstante nimeni nu va fi dispus sa munceasca, atita timp

cit se asteapta ca altii sa munceasca in locul sau si pe roadele muncii carora
sa poata trai el, asa cum argumenta Aristotel impotriva lui Platon.

Capt. Nu stiu cum sa tratez acest argument, dar pot declara aici de fata, ca
ei sint mistuiti de o asemenea dragoste aprinsa fata de patrie, asa cum n-as fi
crezut niciodata ca ar putea fi posibil; si intr-adevar, ei iubesc cu mult mai multa
dragoste decit istoria ne spune ca s-ar fi gasit in mijlocul Romanilor, care au
decazut puterea particulara nesiliti de nimeni, doar din dragoste pentru tara lor,
luind in considerare ca ei au rascumparat o mare parte din proprietatile private si
le-au trecut inapoi in seama statului. Gindesc adevarat ca acei calugari pribegi,
preoti, clerul din tara noastra, daca puterea lor n-ar fi slabita de dragostea fata
de rubedeniile si prietenii lor, sau de ambitia de-a se ridica in cele mai inalte
demnitati, ar fi mai putin atrasi de mirajul proprietatii si ar cuprinde mai mult din
spiritul bunavointei universale, asa cum a fost in vremea apostolilor si cum se
intimpla inca si acum in multe alte cazuri.

G.M. Sfintul Augustin ar putea spune asta, dar eu spun ca in mijlocul acestei rase
de oameni, prietenia nu valoreaza doi bani, din vreme ce ei nu isi ofera nici cel
mai mic prilej in a-si face cea mai mica binefacere unul altuia.

Capt. Nu, intr-adevar. Si pentru asta merita osteneala sa cercetezi de ce pe aici

nimeni nu primeste daruri. Pentru ca ei au tot ce este necesar, toate acestea sint
primite de la comunitate si sarcina magistratilor este sa vegheze ca nimeni sa nu
primeasca mai mult decit merita. Pina acum nu i s-a refuzat nimanui nimic din
ceea ce-i este cu adevarat necesar. Prietenia este recunoscuta in mijlocul acestei
comunitati in orice imprejurari, in razboi, in infirmitate, in arta controversei, ceea
ce inseamna ca ei se ajuta reciproc, obicei cistigat cu ajutorul deprinderii.
Uneori ei incearca sa se perfectioneze reciproc prin elogii, conversatii, prin diferite
fapte demne si prin reducerea pe cit posibil a bunurilor de care au nevoie. Cei
de aceeasi virsta se numesc intre ei frati. Pe toti cei care au depasit virsta de
douazeci si doi de ani ii numesc tata; iar cei aflati sub aceasta virsta sint numiti fii.
Oricum, magistratii guverneaza atit de bine, incit nimeni din aceasta fratietate nu
poate prejudicia pe cineva.

G.M. Si cum reusesc asta?

Capt. Pe cite nume ale virtutilor exista aici printre noi, pe atiti de multi magistrati
sint in mijlocul lor. Pentru ca aici exista un magistrat numit Noblete, un altul
Curaj, un al treilea Virtute, al patrulea Toleranta, un al cincelea Justitia,
un al saselea Confortul, un al saptelea Adevarul, un al optulea Bunatate, un al
noualea Generozitate, al zecelea Recunostinta, al unsprezecelea Voiosia, al
doisprezecelea Exercitiul, al treisprezecelea Sobrietatea, etc.

Ei sint alesi sa ocupe acele functii pentru care fiecare dintre ei sint potriviti, fiind
recunoscuti inca din copilarie pentru faptul ca ating perfectiunea in indeplinirea
acestui tip de indatoriri. Tocmai de aceea, printre ei nu exista nici tilharii, nici
asasinate, nici obscenitati, incest, adulter, sau alte crime de care sa se poata
acuza reciproc, nimic de acest fel nu se gaseste in mijlocul lor. Se acuza ei insisi
de ingratitudine si rea-vointa, atunci cind unul dintre ei refuza cuiva o compensatie
legala pentru indolenta, rautate, suparare, injurii, calomnie, minciuna, pentru acele
lucruri ce poarta stigmatul blestemului, pe care ei intr-adevar le urasc. Persoanele
acuzate ce primesc o pedeapsa, sint private de drepturile comune si alte onoruri
pina atunci cind judecatorul va considera ca si-au ispasit fapta.

G.M. Spune-mi ceva despre modul in care sint alesi magistratii.

Capt. Nu vei putea intelege corect asta, pina nu vei intelege mai intii modul
lor de viata. Caci poate cunosti, ca barbatii si femeile poarta acelasi tip de
imbracaminte, hainele specifice razboinicilor. Femeile poarta toga peste
genunchi, in timp ce la barbati este ceva mai scurta; si ambele sexe se instruiesc
impreuna in toate artele. Asa cum am amintit la inceput, inainte de-a trece in
cel de-al treilea an, copiii invata alfabetul si limba de pe ziduri, in timp se
plimba in jurul lor. Ei au patru lideri si patru persoane mai in virsta, primii pentru
a-i conduce si cei din urma pentru a-i invata; iar acestia sint alesi dintre oamenii
ce se dovedesc a fi deasupra tuturor celorlalti. Dupa un anumit timp, ei incep sa
faca singuri exercitii de gimnastica, alergare, aruncarea inelelor si alte jocuri, ce
au avantajul ca le dezvolta toti muschii in aceiasi masura. In tot acest timp nu
poarta nimic in picioare si au capul descoperit si asta se petrece pina ajung la
cel de-al saptelea inel. Dupa aceea, ei sint indrumati catre oficiile de meserii:
cizmarie, prelucrarea metalelor, timplarie, pictura, etc. In asa fel incit, in functie
de aptitidinile fiecaruia pentru o meserie sau alta, sa poata fi descoperit talentul
fiecaruia dintre ei, asta dupa cel de-al saptelea an, cind au trecut deja peste
zidurile unde este predata matematica si au ajuns sa citeasca toate celelalte
stiinte; exista patru lecturi la fiecare prelegere si in decursul celor patru ore, cei
patru insotitori alesi pentru a-i invata le explica absolut totul, intr-o ordine dinainte
stabilita.

Unii se ocupa cu exercitiile fizice, ori sint insarcinati cu serviciile sau functiile
publice, in timp ce altii se indreapta catre lectura. Parasind aceste studii, se
dedica cu totii unor subiecte mult mai dificile, abstruse: catre matematica,
medicina si diferite alte stiinte. In mijlocul lor exista o permanenta controversa si
studiaza argumentele dezbaterii continuu, iar dupa un timp devin magistrati ai
acestor stiinte sau ai artelor si meseriilor in materia in care ei sint experti; fiecare
urmeaza opinia liderului sau si pe cea a expertului in materie; si reiese destul de
clar din practica efectuata direct la locul de munca daca indeplineste conditiile
necesare pentru a atinge acest scop, sau daca i se potriveste mai bine sa se
familiarizeze cu pasunatul animalelor. Si pe masura ce se dedica studiului mai
multor arte si invata sa le practice cu mai multa intelepciune, ei sint considerati
a fi cu atit mai nobili si mai merituosi. De aceea ei obisnuiesc sa rida de noi,
pentru ca ii consideram pe meseriasii nostri a fi de origine modesta, rusinoasa si
ii consideram nobili pe cei care nu urmaresc niciun scop, n-au nicio indeletnicire,
nu se pricep la nimic, dar traiesc cu usurinta si au atit de multi sclavi si se lasa in
seama placerilor si dorintelor, ca si cum aici ar fi o scoala a viciilor, intr-atit de
multi indivizi trindavi si pacatosi isi fac aparitia, pentru a contribui la ruinarea
Statului.

Restul oficialilor sint alesi de cei patru sefi, Hoh, Poh, Sin si Mor si de profesorii
acelei arte pentru care sint cei mai nimeriti sa o conduca. Si acesti profesori
cunosc foarte bine cine sint cei mai indicati pentru a guverna. Anumiti candidati
sint propusi de consiliul magistratilor; ei insisi nu cauta sa devina candidati si se
opun tuturor acelora impotriva carora detin dovezi ca ar fi favorizati pentru a fi
alesi; sau tin discursuri in favoarea celor care nu sint in aceasta ingrata postura.

Dar nimeni nu reuseste sa ajunga la demnitatea Metafizicii, exceptindu-i pe aceia

ce cunosc istoria natiunilor, obiceiurile, sacrificiile si legile lor, formele lor de
guvernamint, indiferent daca acestea sint reprezentate de republica sau de
monarhie. Ei trebuie sa cunoasca numele legislatorilor si inventatorilor, stiintele,
istoria; si legile pamintului si a corpurilor ceresti. Considera deasemenea, ca ar
fi necesar sa inteleaga toate artele mecanicii, stiintele fizicii, astronomia si
matematica. Aproape la fiecare doua zile ei se instruiesc in artele mecanicii. Nu
le este permis sa depuna un efort exagerat, dar procesul invatarii devine pentru
ei extrem de usor, fiind simplificat prin intermediul picturilor redate pe ziduri si
printr-o practica repetata. Nu este aratata o grije speciala fata de cultivarea
limbilor, atita vreme cit aici exista un numar destul de mare de traducatori, ce sint
angajati ca profesori de gramatica in slujba Statului.

Dar mai presus de toate, Hoh, ar trebui sa inteleaga metafizica si teologia; iar
asta trebuie cunoascuta ca origine, temelie si demonstratie a tuturor artelor si
stiintelor; asemanarea si deosebirea lucrurilor; necesitatea, destinul si armonia
universului; puterea, intelepciunea si dragostea tuturor lucrurilor si a lui Dumnezeu;
stadiile vietii si simbolurile ei; tot ce se afla in legatura cu cerurile, pamintul si marea;
si gindurile lui Dumnezeu, atit cit ii este dat omului muritor sa poata cunoaste; el
trebuie sa fie un bun intepret al profetiilor si astronomiei. Si astfel ei pot anticipa
cu mult inainte cine va fi Hoh. El nu este ales intr-o demnitate artit de inalta, pina
nu a implinit virsta de treizeci si cinci de ani. Si functia sa este pe toata durata
vietii, deoarece nu este cunoscut sa existe cineva traitor, mai intelept sau mai
competent pentru a guverna.

G.M. Intr-adevar, cine poate fi atit de intelept? Caci chiar daca cineva poate sa
ajunga in posesia tuturor cunostintelor detinute de stiinte, este foarte probabil ca
el sa fie nepriceput in arta guvernarii.

Capt. Tocmai aceasta intrebare le-am pus-o si eu si mi-au raspuns astfel:

"Intr-adevar, noi consideram mult mai sigur ca un astfel de om, atit de invatat,
sa posede si cunostintele necesare unui conducator, asta spre deosebire de
voi, care numiti in functii de autoritate oameni ignoranti si-i considerati cu totul
potriviti, deoarece au rasarit din rindul cirmuitorilor, sau au fost alesi conducatori
de catre o clica puternica. Dar Hoh, cirmuitorul nostru, este cel mai capabil
dintre oameni nascuti cu acest dar al guvernarii, este de partea celor care n-au
fost niciodata cruzi, haini si mai ales nu este un tiran si asta tocmai datorita
faptului ca a fost inzestrat cu atita intelepciune. Mai mult decit atit, nu este total
necunoscut, ca acelasi argument nu se poate aplica in cazul vostru, din
momentul in care considerati ca omul cel mai invatat este cel care cunoaste cea
mai multa gramatica, sau logica, sau cele mai multe dintre operele lui Aristotel,
ori a oricarui alt autor. Pentru astfel de cunostinte pe care voi le pretuiti, tot ce e
necesar, este un efort de sclav si o buna memorie, astfel ca daca toate acestea
se intimpla sa fie predate intr-o asemenea maniera gresita unui om, intrucit el nu
a examinat nimic altceva decit niste cuvinte moarte, inchise intre paginile unor
carti, ii vor fi oferite cunostinte fara nicio valoare, rezultat al observatiilor efectuate
asupra unor semne moarte ale lucrurilor. Pornind de aici, el nu va cunoaste
modul in care Dumnezeu guverneaza universul, nici caile si deprinderile naturii
si ale celorlalte natiuni. Prin urmare, el nu poate fi niciodata egalui lui Hoh.
Intrucit nimeni nu poate cunoaste profund atitea arte si stiinte, nu poate exista
nimeni mai pretuit pentru indeminarea si ingeniozitatea sa, care sa fie mai
capabil din toate aceste motive si in mod special, pentru arta guvernarii. Pentru
noi este destul de clar ca acela care cunoaste doar o singura stiinta nu o
intelege in mod real nici pe aceea si nici altele; si ca acela care este indicat doar
pentru o singura stiinta si si-a insusit cunostintele din carti, este ignorant si
inabil. Dar asta nu este valabil in cazul acelor spirite agere, cunoscatoare in
oricare din bransele preocuparilor umane, cele mai nimerite a face aprecieri si a
emite judecati asupra subiectelor naturii, asa cum in mod obligatoriu ar trebui sa
fie Hoh. Pe linga faptul ca in Statul nostru, stiintele sint predate cu o astfel de
usurinta (asa cum ati putut sa vedeti), incit cei mai multi scolari invata intr-un an,
cit reuseste un copil sa invete la voi in zece, sau chiar in cinsprezece ani. Si
pentru a va edifica, va rog sa puneti la incercare acesti copii."

In acest moment am ramas incremenit de uimire, in fata discursului sau sincer si

experientei acumulate de acesti copii, care nu intelegeau prea bine limba mea.
Intr-adevar, este esential ca trei dintre ei sa fie pregatiti in limba vorbita de noi,
trei in Araba, trei in Poloneza si urmind acelasi model, cite trei dintre ei sa fie
pregatiti in fiecare din celelalte limbi; nu le este permisa nicio distractie, pina in
momentul in care fac progrese reale in aceste discipline. In acest scop, sint scosi
pe cimp pentru a exersa alergarea, aruncarea lancii, exercitiile cu arcul si
archebuza, expeditii de vinatoare, o mai buna cunoastere a plantelor si pietrelor,
a agriculturii si pastoritului; copiii se ocupa pe rind, in grupe, cu fiecare din
aceste activitati.

Ei nu considera ca ar fi necesar ca ceilalti trei conducatori ce asista Metafizica,

sa cunoasca altceva in afara acelor arte care au legatura cu domeniile aflate
sub directa lor autoritate; astfel ca ei au doar acele cunostinte istorice asupra
artelor, ce sint general cunoscute. Dar in schimb, stapinesc foarte bine acele
domenii ce le apartin in exclusivitate si studiului carora s-au dedicat. Astfel,
Puterea, este cea mai bine pregatita in artele ecveste, in conducerea armatei,
in pregatirea taberelor de razboi, in fabricarea oricarui tip de arma si masina de
razboi, in strategiile si planurile de razboi si in orice alta chestiune de natura
militara. Si din acest motiv, ei considera ca era mult mai bine, ca acesti sefi sa fie
filozof, istorici, politicieni si medici. In ceea ce-i priveste pe ceilalti doi triumviri, ei
au obligatii similare, ce pot fi deduse din observatiile pe care le-am facut in
legatura cu Puterea.

G.M. Realmente imi doresc sa povestesti despre toate indatoririle lor publice,
astfel incit sa pot face o deosebire intre ele si deasemenea, as vrea sa explici cit
se poate de clar, modul cum sint mentinuti ei in aceasta strinsa legatura.
Capt. Au dormitoare, hamacuri si toate celelalte lucruri necesare si locuiesc
in comun. Dar la incheiarea fiecarui interval de sase luni, sint separati de
cirmuitorii lor. Unii vor locui in interiorul acestui inel fortificat, in timp ce altii vor fi
mutati intr-un alt inel al fortificatiilor; primele apartamente sint destinate anumitor
locuitori, in timp se altii vor locui in apartamentele secundare si fiecare dintre
acestea sint insemnatete pe pragul usii, in ordinea alfabetica. Aici sint trecute
ocupatiile, mecanice si teoretice comune tuturor, barbati si femei, cu singura
diferenta, ca ocupatiile care necesita un efort fizic mai intens si alergarea unor
distante mari, sint practicate de barbati, ca: aratul, semanatul, stringerea fructelor,
treieratul ariilor si poate si la culesul strugurilor si fabricarea vinurilor. In mod
obisnuit, femeile se ocupa de mulgerea vacilor si prepararea brinzeturilor. In
acelasi mod, ingrijesc gradinile aflate la periferia cetatii, la semanatul si culesul
plantelor. De fapt, toate muncile fixe si stabile sint indeplinite de femei, ca: torsul,
tesutul, cusutul, tunsul si barbieritul, prepararea medicamentelor si tot ceea ce
tine de confectionarea articolelor de imbracaminte. Este oricum exclusa munca
lor in padure si la fabricarea armelor. Daca o femeie este priceputa la pictura, ea
nu este impiedicata sa faca asta; cu toate acestea, muzica este destinata
femeilor singure, deoarece ele o indragesc cel mai mult, desi asta se intimpla si
in cazul celor ce au un iubit. Totusi, femeile nu se ocupa cu practica tobelor si a
cornului.

Pregatirea mincarurilor si arajarea meselor, este facuta dupa cum urmeaza.

Sarcina de-a servi la mese, este exclusiv a baietilor si fetelor sub douazeci de
ani. In fiecare dintre inelele fortificate exista bucatarii, magazine si depozite cu
ustensilele adecvate pentru mincat si baut si activitatea din fiecare sectie este
condusa de un barbat si o femeie in etate. Ei au sub conducerea lor pe cei care
servesc si au puterea de a-i pedepsi sau de-a stabili temeiul acestor pedepse
pentru cei care sint neglijenti sau nesupusi; si tot ei examineaza si apreciaza
activitatea fiecarui om din subordinea lor, barbat sau femeie, care s-au remarcat
in indeplinirea datoriilor.

Toti cetatenii tineri ii servesc pe cei mai in virsta care au depasit patruzeci de
ani, iar seara cind se retrag la culcare, cei alesi sa conduca, desemneaza pe cei
care vor trebui sa plece la lucru dimineata, dupa care acestia se retrag in unul
sau doua apartamente separate, in succesiunea in care le-au fost stabilite
obligatiile. Cei mai tineri asteapta oricum pe cei mai in virsta si asta vai! fara
nicio placere. Lor le este rezervata prima si cea de-a doua masa, ce sint
inconjurate de scaune pe ambele parti. Pe o parte se aseaza femeile, de
cealalta parte, barbatii; si la fel ca in refectoriul calugarilor, nici aici nu se aude
nici cel mai mic zgomot. In timp ce ei maninca, un tinar citeste pe o platforma
dintr-o carte cu o intonatie sonora si distincta si adesea chiar magistratii ii
chestioneaza cu privire la partile importante continute in lectura. Si este o
adevarata placere sa observi in ce mod se prezinta acesti tineri, atit de frumos
imbracati in vesmite ce se potrivesc pe trupul lor zvelt si sa poti vedea prezenti
in acelasi timp atitia prieteni, frati, fii, mame si tati, traind impreuna, cu atit de
multa onestitate, decenta si dragoste. Fiecaruia i se da un servetel, o farfurie, un
peste si un platou cu mincare. Este datoria ofiterilor medicali, sa comunice
bucatarilor ce feluri de mincare vor pregati pentru fiecare zi si in ce va
consta alimentatia celor in virsta, a tinerilor si a celor suferinzi. Magistratii vor
primi portiile cele mai bine pregatite si bogate si vor imparti intotdeauna din
acestea cite ceva, pentru a fi distribuit la masa baietilor, celor pe care i-au vazut
ei insisi a fi mai silitori de dimineata la lecturi si dezbateri, sau preocupati de
studiul filosofiei si minuirea armelor. Iar acest gest, este socotit a fi unul dintre
cele mai distinse onoruri. Ei au stabilit ca timp de sase zile servirea mesei sa fie
insotita de muzica. Doar citiva dintre ei vor cinta, desigur; o voce va acompania
flautul si va fi insotita de cite una pentru fiecare alt instrument. Si cind toti isi vor
asocia vocile pentru a cinta intr-un singur glas, va parea ca nu ar lipsi nimic de
aici. Persoanele in virsta, insarcinate sa conduca activitatile din bucatarie si
deservirea la mese, au numai cuvinte de lauda pentru ordinea in care se afla
strazile, cladirile, vesela, imbracamintea, atelierele si depozitele.

Poarta haine de interior de culoare alba, peste care au un acoperamint de

exterior lipsit de orice fel de cute, care le protejaza trupul si picioarele. Marginile
tivurilor sint garnisite cu nasturi rotunzi, se infasoara de jur imprejur si se prind
aici cu lanturi. Invelitoarele picioarelor se prelungesc, ajungind la pantofi si se
continua apoi pina jos la calcai. Sosetele sint lungi, legate in catarame, iar
desupra lor poarta o pereche de cizme scurte; peste toate acestea, cum am spus
deja, sint infasurati intr-o toga. Aceasta imbracaminte se fixeza atit de bine pe
corp, incit atunci cind toga este distrusa, imediat se poate distinge intregul corp,
fara ca niciuna din partile lui sa ramina ascunse. Hainele sint schimbate de patru
ori pe an, asta se intimpla atunci cind soarele intra in constelatiile Berbec,
Cancer, Balanta, Capricorn si ori de cite ori se impune asta, in conformitate cu
deciziile ofiterului ce se ocupa cu prezervarea starii de sanatate in cetate. Cei
care pastreaza imbracamintea pentru diferitele inele, sint obisnuiti cu distribuirea
ei si este un lucru minunat ca detin in orice moment haine subtiri sau groase, in
functie de sezon, dar intotdeauna suficiente pentru a acoperi intreg necesarul.
Toti poarta haine albe, pe care le spala in mod regulat in fiecare luna cu lesie
sau sapun si pot fi intilnite la fel de bine aici, magazine pentru comert cu
amanuntul, bucatarii, camari, depozite, armurarii, sali de mese si bai.

Mai mult, hainele sint spalate la coloanele ce sprijina peristilurile si apa este
adusa aici prin intermediul retelei de canale ce sint continuate prin intermediul
canalelor colectoare. Pe fiecare din strazile oricaruia dintre inelele fortificate, sint
plasate fintini care trimit mai departe apa prin intermediul canalelor; apa este
adusa dintr-un loc aflat linga baza muntelui, prin intermediul unui mecanism
ingenios, ce este realizat folosindu-se de insasi miscarea ei. Exista apa colectata
din apa de ploaie ce cade pe acoperisurile caselor si este adusa prin conducte
pline cu nisip in fintini si cisterne, pentru a fi in acest mod filtrata. Se spala adesea
pe corp, in concordanta cu prescriptiile medicilor si ordinile conducatorilor.
Toate artele mecanice sint practicate sub peristile, pe cita vreme cele teoretice
sint practicate desupra galeriilor si bastioanelor de aparare unde exista peisaje
splendide, exceptie facind doar artele sacre, care sint predate in temple.
In holuri si pe aripile inelelor sint dispuse ceasuri solare, clopotele si indicatoare,
cu ajutorul carora sint marcate orele si anotimpurile.

G.M. Vorbeste-mi ceva despre copiii lor, te rog.

Capt. Cind femeile au nascut un copil, este crescut si educat in temple, intr-un
loc separat de toti ceilalti. Este hranit cu lapte timp de doi ani sau mai mult, in
functie de ceea ce hotaraste medicul. Dupa aceasta virsta, copii intarcati sint
dati in sarcina stapinei, daca este de sex femeiesc, sau in sarcina maestrului,
daca este baiat. Impreuna cu ceilalti copii, sint introdusi intr-un mod facil in tainele
alfabetului si familiarizati cu pictura; dar practica si exercitii de alergare, marsuri
si lupte libere; sint initiati in studiul desenelor istorice si in al limbajelor si sint
impodobiti cu haine viu colorate. Dupa ce au implinit sase ani, le sint predate
stiintele naturale, iar apoi stiintele mecanice. Cei slabi de minte sint trimisi la
ferme si cind devin mai priceputi, unii dintre ei sint admisi in interiorul Statului.
Iar cei care sint de aceiasi virsta si sint nascuti sub aceleasi constelatii, se
asemana indeosebi in ceea ce priveste forta si infatisarea lor si de aici decurge
o mare parte din trainicia si armonia Statului; acesti oameni se cinstesc unii pe
ceilalti prin dragostea si ajutorul lor reciproc. Numele le este dat de catre
Metafizica si nu este chiar intimplator, ci el este dat in functie de particularitatile
fiecaruia, asa cum era obiceiul printre Romanii antichitatii.

Prin urmare, unul este numit Frumosul (Plucher), altul Nas-mare (Naso), altul
Picior-gros (Cranipes), altul Cocosatul (Trovus), altul Uscatul (Macer), si asa mai
departe. Dar atunci cind devin foarte priceputi in profesiile lor si se remarca prin
acte de vitejie, in vreme de razboi sau in timp de pace, li se atribuie un nume de
familie inspirat din arta, astfel Marele Pictor Frumos (Plucher, Pictor Magnus), cel
de Aur (Aureus), cel Minunat (Excellens), sau cel Puternic (Strenuus); sau de la
faptele lor de vitejie, Nasul cel Viteaz (Naso Fortis), sau Istet, ori cel Mare, sau
Marele Cuceritor; sau de la oricare dintre inamicii pe care i-a invins, Africanus,
Asiaticus, Etruscus; sau daca cineva l-a invins pe pe Manfred sau Tortelius este
numit Macer Manfred sau Tortelius, si asa mai departe. Toate aceste porecle sint
adaugate de cei mai inalti magistrati si foarte adesea sint insotite de o coroana
potrivita faptei sale de vitejie, sau artei in care se distinge si este incoronat cu ea
in sunetul muzicii. Corespunzind aurului si argintului, sint recunoscuti putini
oameni de valoare printre ei, in schimb, materialele utilizate la confectionarea
veselei si ornamentelor, sint comune tuturor.

G.M. Spune-mi te rog, in mijlocul lor nu se regaseste nici macar o urma de

gelozie sau dezamagire care sa intunece cugetul celui care n-a fost ales intr-o
magistratura, ori intr-o alta demnitate la care a aspirat?

Capt. Cu siguranta nu. Pentru ca nimeni nu isi doreste nimic extravagant, sau sa
detina mai mult decit ii este absolut necesar. Aceasta natiune este guvernata
dupa principiul binelui general si nu dupa cel personal, al indivizilor; iar magistratii
sint obligati si ei sa se supuna acestor reguli. Ei resping acele prevederi pe care
noi le sustinem ---si anume: este o obligatie si un drept natural ca omul sa-si
recunoasca urmasii si sa le ofere acestora posibilitatea de-a avea acces la
educatie; si sa utilizeze sotia, casa, copii sai, ca pe niste bunuri ce-i apartin de
drept. Pentru ca ei obisnuiesc sa spuna ca educatia copiilor este facuta pentru
prezervarea speciei si nu pentru placeri individuale, asa cum a afirmat si Sf.
Thomas. Tocmai de aceea, educatia copiilor se raporteaza la bunastarea
generala si nu la cea individuala, lasind la o parte faptul, ca ei sint elementele
constitutive ale republicii. Si deoarece in cea mai mare parte, indivizii dau
nastere la erori ce duc la o educatie gresita a copiilor, ei considera ca astfel
inlatura raul de la care vine distrugerea Statului; si din aceasta ratiune, isi
asuma obligatia educatiei copiilor, pentru a fi dati in ingrijirea magistratilor; iar
pentru siguranta comunitatii, aceasta nu este obligatia doar a citorva dintre ei.
Astfel, ei despart educatia copiilor de sex feminin de cea a celor de sex masculin,
potrivit celei mai bune dintre naturi, cea a regulilor filosofice. Platon gindea ca
aceasta impartire ar trebui sa fie facuta de sorti, ca nu cumva unii dintre oameni,
vazind ca sint dati la o parte din compania celor mai frumoase femei, s-ar putea
revolta minati de ura impotriva magistratilor; si a gindit inca si mai departe, ca
aceia care nu sint vrednici sa convietuiasca cu cele mai frumoase femei, ar
trebui amagiti in timp ce sint trasi sortii in cetate de catre magistrati, astfel incit
intotdeauna sa fie alese de sorti femeile ce li se potrivesc si nu acelea pe care si
le doresc ei. Orcum, aceasta abilitate nu este necesara printre locuitorii Cetatii
Soarelui. Pentru ca printre ei nu este cunoscuta deformarea adevarului. Cind fac
exercitii femeile capata trasaturi luminoase, devenind zvelte, puternice si agile,
iar in mijlocul lor, frumusetea consista tocmai in forta si talia subtire si inalta. De
aceea, daca o femeie isi coloreaza obrajii ca sa devina mai frumoasa, sau daca
foloseste incaltaminte cu tocuri inalte, sa pare cu atit mai zvelta, ori daca imbraca
trena pentru a-si acoperi sabotii de lemn, este condamnata la pedeapsa
capitala. Dar chiar daca o femeie si-ar dori toate acestea, ea nu are posibilitatea
sa-si indeplineasca aceste dorinte. Pentru ca cine i-ar putea oferi toate aceste
facilitati? Mai departe, ei sustin cu tarie, ca de la utilizarea abuziva a acestui gen
de lucruri, vine lincezeala si trindavia femeilor noastre. Tocmai de aici ar veni
si pierderea culorii si aspectul lor palid, devenind mici de statura si plapinde. Din
aceste motive nu au cel mai fericit aspect si utilizeaza sandalele inalte, iar
frumusetea lor nu vine din vigoare, ci de la o sensibilitate ce isi are originea in
debilitate produsa de lipsa lor de ocupatie. Si astfel, ele isi ruineaza
temperamentul si natura proprie si in consecinta si pe cea a urmasilor. Pe linga
asta, daca se intimpla ca un barbat sa fie mistuit de o dragoste inflacarata pentru
o femeie, celor doi le este permis sa stea de vorba si sa glumeasca impreuna,
sa-si ofere ghirlande de flori sau de ramuri si sa compuna versuri inchinate
persoanei iubite. Dar daca este periclitata specia, nu este permisa sub niciun
motiv uniunea dintre cei doi. Mai mult, in mijlocul lor nu este cunoscuta
dragostea ivita din acele dorinte pornite din satisfacerea poftelor trupesti; ci doar
acea dragoste nobila, ce este nascuta dintr-o sincera prietenie.

Chestiunile particulare si cele generate prin asocierea intre citiva dintre membrii
societatii au o importanta mai mica, cu exceptia celor legate de onoare, pentru ca
fiecare primeste tot ceea ce ii face trebuinta. Este un obicei in a se acorda
eroilor si eroinelor natiunii in timpul sarbatorilor daruri placute ca un insemn al
onorurilor de care se bucura; ghirlande, dulciuri, haine minunat impodobite. In
interiorul cetatii sint imbracati toti in haine albe pe timpul zilei; iar noaptea sau in
exteriorul cetatii, folosesc vesminte rosii din lina sau din matase. Urasc culoarea
neagra, la fel cum dispretuiesc murdaria si de aceea au o antipatie fata de
japonezi, cei care iubesc aceasta culoare. Mindria este considerata viciul cel
mai condamnabil, iar cel care da dovada de mindrie in actiunile sale, este
pedepsit aspru, cu cea mai cruda dintre pedepse. Prin urmare, nimeni nu
considera injositor sa serveasca la masa sau sa munceasca la bucatarie sau pe
cimp. Toate muncile sint numite discipline si obisnuiesc sa spuna ca este un
lucru onorabil sa mergi pe jos, sa dai curs oricarei actiuni a naturii, sa privesti cu
ochii si sa vorbesti cu limba; si atunci cind este nevoie, ei pot sa distinga filozofic
intre lacrimi si saliva.

Cind ii este repartizata o sarcina oricaruia dintre ei, considera indatorirea lor o
mare onoare. Nu este in obiceiul lor sa detina sclavi. Pentru ca sint suficienti
sau mai mult decit suficienti pentru ei insisi. Dar in cazul nostru, vai! nu se
intimpla la fel. In Neapole sint 70.000 de suflete si din acestia de abia 10.000
sau 15.000 lucreaza si sint impovarati peste masura, fiind sleiti de puteri cu
fiecare zi. Ceilalti, devin o prada pentru indolenta, avaritie, boala, dorintele
carnale, camata si alte vicii, ce contamineaza si corup multe alte familii, tinindu-i
in puterea constringerilor propriilor dorinte pe care si le impartasesc, aruncindu-i
in mizerie si sclavie. De aceea sclavia publica duce la ruina statului;
folositoarele munci ale cimpului, serviciul militar si artele, care inca n-au fost
corupte, nu mai sint cultivate; iar cei care inca le mai practica, o fac cu aversiune.
Dar in Cetatea Soarelui, unde munca si datoriile civile sint impartite intre toti
locuitorii ei, astfel incit, nu va cadea in sarcina nimanui sa lucreze mai mult de
patru ore in fiecare zi. Orele ce ramin, sint alocate studiului, dezbaterilor, lecturii,
recitarii, scrisului, plimbarii, exercitiilor corpului si a mintii, distractiei. Ei interzic
jocurile statice, ca sahul, jocurile cu zaruri, etc. In schimb practica jocurile cu
mingea, alergatul in saci, aruncarea inelelor, luptele libere, aruncarea potcoavei.

Spun ca nevoile pe care le aduce saracia, mizeria, macina sufletele oamenilor

ca o piatra de moara si-i pregatesc pentru a fi oferiti drept prada unora dintre
cele mai mari pacate ale omenirii: ticalosiei, vicleniei, rautatii, necinstei,
necredintei, vagabondajului, minciunii, etc; in timp ce bogatia le mutileaza
sufletul, facindu-i mindri, insolenti, perfizi, ignoranti; ii face sa-si asume calitati si
merite pe care nu le-au avut niciodata, laudarosi, fanfaroni, impostori,
defaimatori, etc. Dar in mijlocul acestui popor cei bogati se inteleg cu cei saraci,
cu totii formind impreuna o comunitate. Ei sint bogati - pentru ca nu au nevoie de
nimic. Si sint saraci - pentru ca nu poseda nimic. Si in consecinta, ei nu pot
ajunge in sclavie din intimplare. Dar intimplarea ii serveste pe ei. Si in acest
punct esential ei recomanda cu tarie religia crestinilor si in mod special vietile
apostolilor.

G.M. Acesta e un lucru minunat si sacru, dar pentru comunitatea femeilor este
mult prea dificil ca sa poata fi atins. Sfintul Parinte Roman, Clement al V-lea,
spunea despre casatorie, ca ar trebui sa fie in acord general cu normele
apostolice si a laudat pe Platon si Socrate, care ne-au invatat asta, dar Lexiconul
interpreteaza aceasta comuniune, facind referire la supunere. Iar Tertullian este
in deplin acord cu cele inscrise in Lexicon, ca primii Crestini detineau in
comun toate bunurile, cu exceptia sotiilor.

Capt. Nu cunosc foarte multe despre aceste lucruri. Insa asta este ceea ce am
vazut printre locuitorii Cetatii Soarelui; si anume, ca ei nu fac aceasta exceptie.
Si se apara in aceasta privinta cu ideile lui Socrate, Cato, Platon si Sf. Clement,
dar asa cum ai spus, ei interpreteaze in mod gresit opiniile acestor ginditori. Si
locuitorii cetatii solare pun toate acestea pe seama lipsei lor de educatie, intrucit
ei nu sint citusi de putin initiati in tainele filozofiei. Cu toate acestea, ei au trimisi
pretutindeni in lume emisari pentru a descoperi obiceiurile natiunilor si
intotdeauna le adopta pe cele mai bune dintre acestea. Practica permanenta,
face ca femeile sa devina potrivite pentru razboi si alte indatoriri de acest fel.

Astfel in aceasta privinta ei sint de acord cu Platon, in a carui opera am citit

aceleasi lucruri. Rationamentele lui Cajetan nu m-au convins deloc si cu atit mai
putin toate argumentele lui Aristotel! Oricum, acest lucru ce exista in mijlocul lor
este unul excelent si merita a fi imitat--- cu alte cuvinte, nicio imperfectiune
fizica nu determina la un om incapacitatea de-a se putea adapta, cu exceptia
slabiciunii batrinetii, din vreme ce este util ca pina si cei cu defecte fizice sa fie
supusi unei examinari. Cei schiopi servesc de straje, supraveghind cu ochii cu
care i-a inzestrat natura. Cei lipsiti de lumina ochilor daraca lina cu miinile lor,
separind puful de firele de par, pe care mai tirziu le vor indesa in cusete si
canapele; cei lipsiti de posibilitatea de-a se folosi de mainile si ochii lor, se
folosesc de urechile sau vocea lor pentru a se pune in slujba Statului si daca
exista cineva, care are doar un singur simt, pina si acela este folosit in munca
de la ferme. Acesti infirmi sint tratati cu respect si unii dintre ei devin chiar
spioni, aducind informatii ofiterilor Statului despre ceea ce au auzit.

G.M. Spune-mi te rog ceva in legatura cu organizarea lor militara. Apoi,

poti face o expunere asupra artelor, modul de viata si ramurile stiintelor, iar la
sfirsit, despre religia lor.

Capt. Triumvirul Puterea are sub ordinea sa toti magistratii militari, ai armelor,
ai artileriei, ai cavaleriei, infanteriei, cei care au in subordine arhitectii si strategii;
dar si cei care au in subordine maestrii si cei mai priceputi mestesugari
aflati sub ascultarea magistratilor; toti oamenii, indiferent careia dintre arte ii
apartin, depun juramint de credinta fata de sefii acelei arte. Mai mult inca,
Puterea este cea care guverneaza peste profesorii de gimnastica, cei care
predau exercitiile militare si care sint generali prudenti, ce au avansat in functii
pe masura trecerii anilor. Ei sint cei care ii vor antrena pe copiii ce au implinit
virsta de doisprezece ani. Inainte de aceasta virsta, ei au fost deprinsi deja cu
luptele libere, alergarea, aruncarea greutatii si alte exercitii minore, sub
indrumarea unor maestri de rang inferior. Dar la doisprezece ani, sint invatati
cum sa izbeasca inamicul in lupta cu elefanti si cai, cum sa manuiasca lancea,
sabia, arcul si prastia; cum sa conduca caii, sa atace si sa retraga, sa pastreze
formatia de lupta, sa-si ajute camarazii de arme, sa-si anticipeze adversarul si
sa-l atraga cu viclenie in cursa si in final sa-l invinga.

Femeile sint initiate in aceste arte, sub comanda magistratilor si capeteniilor

proprii, astfel incit ajung la o asemenea maestrie, incit daca este nevoie sint
capabile sa ofere asistenta barbatilor in bataliile de linga cetate. Sint pregatite
pentru a veghea fortificatiile, iar in anumite situatii sa surprinda inamicul prin
atacuri fulgeratoare in exteriorul zidurilor. In aceasta privinta ei sint vrednici de
gloria Spartanilor si Amazoanelor. Femeile cunosc deasemenea, foarte bine,
cum sa arunce peste ziduri globuri incandescente si tehnica realizarii lor
utilizind plumbul topit; cum sa arunce pietre din turnuri si sa impiedice un atac.
Sint obisnuiti a inchina impreuna vin neindoit cu apa si acela care arata orice
urma de teama, este pedepsit cu cea mai mare severitate.

Locuitorii Cetatii Soarelui nu se tem de moarte, pentru ca ei cred ca sufletul este

nemuritor, iar atunci cind paraseste corpul, el este asociat cu alte spirite, rele sau
bune, in concordanta cu meritele din aceasta viata. Desi in aceasta privinta, ei
merg partial pe urmele lui Brahma si Pitagora, nu cred in transmigratia sufletelor,
cu exceptia unor cazuri care sint in mod clar hotariri apartinind lui Dumnezeu. Ei
nu au retineri in a lovi intr-un inamic al republicii si religiei, care este vrednic de
dispret sau demn de compasiune. In cea de-a doua luna, armata este trecuta in
revista si in fiecare zi sint practicate aici exercitii de razboi, fie in interiorul zidurilor,
fie in exterior, cu cavaleria. Nu lipsesc de aici nici prelegerile asupra artei razboiului.
Au grija sa fie citite povestirile despre Moise, Joshua, David, Juda Maccabaeus,
Cezar, sau Alexandru Macedon, Scipio, Hanibal, sau alti mari soldati ai antichitatii.
Apoi, fiecare dintre ei isi spune opinia despre modul cum au actionat acesti generali,
bine sau rau, util sau onorabil, iar la sfirsit intervine profesorul, care le da raspunsuri
la intrebari si-i indica pe cei care au avut dreptate.

G.M. Cu cine poarta razboaie si din ce motiv, din moment ce ei sint atit de
prosperi?

Capt. Aici n-ar trebui sa aiba loc niciodata razboaie, cu toate ca ei sint pregatiti
in tacticile militara si in vinatoare; dar asta poate doar din teama de-a nu se
molesi si a fi luati prin surprindere de ceea ce poate aduce neprevazutul.
Insa nu departe de aici, exista alte patru regate care sint pline de invidie fata de
situatia lor prospera si din motivul ca toate aceste popoare doresc sa traiasca
dupa modelul locuitorilor Cetatii Soarelui si sa fie mai degraba sub conducerea
lor, decit sub a propriilor regi. Din aceasta cauza Statul declanseaza adesea
razboi impotriva lor, pentru ca fiind vecini si lipsiti de pietate, incearca uzurparea
puterii Cetatii Soarelui, pe cita vreme ei n-au nicio preocupare, nu produc nimic,
nici macar nu respecta religia altor popoare, ori pe cea a Brahmanilor. Impotriva
lor s-au razvratit si celelalte popoare ale Indiei, ai caror supusi au fost odinioara,
ridicindu-se la lupta insurectionala, asa cum a procedat Taprobanese, pe care
au dorit sa-l anexeze prima data. Razboinicii Cetatii Soarelui sint intotdeauna
incununati cu laurii victoriei. Imediat ce locuitorii ei au suferit o insulta, o ocara,
sau au fost deposedati prin forta de bunurile lor, ori cind aliatii au intreprins
expeditii de jaf pe teritoriul lor, sau poporul a fost oprimat de unul din tiranii
Statului (pentru ca ei sint aparatorii Libertatii), ei se prezinta intotdeauna in
fata Consiliului, pentru dezbaterea cazului.

Dupa ce au ingenunchiat in fata lui Dumnezeu, cel care singur are puterea de
a-i inspira in hotarirea lor, purced la examinarea avantajelor si dezavantajelor
chestiunilor aflate in dezbatere si doar in acest mod este aleasa calea razboiului.
Imediat dupa aceasta, este trimis un preot pe care ei il numesc Judiciar. El
inainteaza inamicului o cerere ferma de-a restitui toate bunurile de care i-au
deposedat prin forta, sau ii intreaba pe aliati daca doresc sa elibereze de jugul
opresiunii, sau sa-i detroneze pe acei tirani care au uzurpat puterea. In momentul
in care sint respinse aceste cereri, este declarat razboiul, invocindu-se razbunarea
lui Dumnezeu. Dumnezeul ostilor lui Sabaoth-- pentru distrugerea acelora ce
sustin o cauza injusta. Dar daca inamicul refuza sa raspunda, preotul le ofera un
ragaz de o ora pentru a inainta hotarirea lor - daca acesta este un regat, in cazul
unei republici - sint acordate trei ore; astfel incit, nu pot scapa fara a inainta un
raspuns. In acest mod, este initiat razboiul impotriva adversarilor obraznici ai
drepturilor naturale si religiei lor. In momentul cind a fost declarat razboiul,
reprezentantul Puterii executa toate hotaririle, iar Puterea, asemeni dictatorilor
Romei, planuieste si executa totul, astfel incit, intirzierile ce pot provoca atita
suferinta sa poata fi evitate. Si atunci cind nu poate lua singur cea mai buna
decizie, potrivita pentru acest moment de mare insemnatate, se consulta cu
Metafizica, Intelepciunea si Dragostea.

Inainte de asta, este anuntata in mod solemn de catre un crainic in fata Marelui
Consiliu motivatia care sta la baza hotaririi razboiul si justetea intreprinderii
expeditiei. In acest Consiliu sint admisi toti cetatenii care au implinit virsta de
douzeci de ani si acestia hotarasc asupra a tot ce este necesar in aceasta
chestiune. Ei detin in armurarii toate genurile de arme pe care le utilizeaza
destul de frecvent si in bataliile simulate. Zidurile de exterior sint impinzite cu
tunuri ce sint gata pregatite pentru sarcina lor si pe linga acestea, mai detin
si alte astfel de piese de artilerie ce sint purtate pe cimpul de lupta cu ajutorul
echipajelor tractate de catiri si asini. Cind au ajuns in loc deschis, inchid in
mijlocul lor proviziile, echipamentele si masinile de razboi, impreunind carutele
legate intre ele si se arunca in lupta cu un curaj exemplar. Apoi, fiecare dintre ei
se retrage catre locul impresurat, unde sint inaltate steagurile de lupta, astfel
incit dusmanii, care gindesc ca au fost infrinti si se pregatesc sa scape prin fuga,
sint inselati si slabesc ordinea de bataie; in acel moment, razboinicii Cetatii
Soarelui executa o miscare de invaluire pe aripi si inainteaza in coloane pe
fiecare din partile laterale si recistigindu-si respiratia si forta, isi concentreaza
focul artileriei asupra dusmanului, incit atunci cind lupta este reluata, in fata lor
se afla o armata dezorganizata. Acesta este doar unul din viclesugurile pe care
le detin. Sint de neinvins pentru orice muritor cu ajutorul acestor stratageme si
inginerii. Tabara lor de lupta este fortificata dupa modelul Romanilor. Palisadele,
corturile si fortificatiile cu ziduri de pamint si santuri, sint ridicate cu o uimitoare
rapiditate. Cei care conduc activitatea muncitorilor, inginerilor si a utilajelor de
transport, sint pregatiti exemplar si soldatii inteleg foarte bine utilitatea hirletului
si toporului manuite de ei.

Cinci, opt, sau zece lideri experti in strategie si modul de conducere a unei
batalii, se consulta reciproc in ceea ce priveste desfasurarea armatei si isi
comanda formatiunile de lupta in concordanta cu aceste hotariri luate in comun.
Este in deprinderea lor, ca din aceste trupuri firave de copii, inarmati pentru lupta
pedestra sau in rindul cavaleriei, sa modeleze soldati dirzi, gata sa lupte cu
ferocitatea unor catalandri de lup, sau curajul unor pui de lei, ce au fost deprinsi
cu gustul singelui. Si in timp de pericol, acestia se indreapta impreuna cu multe
femei inarmate catre locuri sigure. Dupa batalie, femeile si copiii le alina durerile
si retraiesc suferinta razboinicilor si-i urmeaza permanent, incurajindu-i cu
imbratisari si cuvinte frumoase.

Si cit de minunat este acest ajutor! Pentru acesti soldati, care trebuie sa se achite
fata de datoria lor de viteji in ochii sotiilor si urmasilor, sa indure cu tarie toate
loviturile si privatiunile razboiului, tocmai aceasta dragoste este cea care ii face
invingatori. Ei, care ataca in primele valuri zidurile dusmanilor, ce primesc dupa
lupta o coroana de iarba, ca simbol al onoarei si prezenti la spectacolele femeilor,
aplauda zgomotos; soldatul acesta, care-i ofera ajutorul aliatului sau si primeste
coroana civila din frunze de stejar;

el, care ucide un tiran pentru a-i oferi armele sale ofranda in templu si primeste de
la Hoh porecla faptelor sale; si toate aceste i se intimpla lui; in timp ce multi alti
razboinici primesc cu totul altfel de coroane...

Fiecare soldat calare, poarta o lance si doua pistoale bine calite, ceva mai
inguste la capatul tevii, pe care le au atirnate la spatele seii. Si pentru a
obtine aceste pistoale, duc cu ei barili din metalul pe care-l vor transforma
mai tirziu in arme. Fiecare detine o sabie si un pumnal. Restul armatei,
cei care formeaza trupele cu armament usor de infanterie, sint inarmati
cu maciuci de metal. Pentru ca daca inamicul nu poate duce metalul pentru
pistoalele sale si nu poate face sabii, arunca impotriva lui trupele usoare cu
maciuci pentru a le rupe rindurile si a-i arunca inapoi. De capatul acestor bite
atirna doua lanturi in lungime de sase palme, ce se termina la capat cu doua bile
de otel, iar cind acestea sint aruncate impotriva dusmanului, se invaluie in jurul
gitului si-l trintesc la pamint; pentru a utiliza cu mai multa abilitate maciuca, ei nu
tin friul in maini, in acest scop folosindu-se de picioare. Daca este posibil, fraiele
sint racordate deasupra scarilor seii, capetele fiind legate cu bucle de coliere si
nu direct de picioare. Bratarile scarilor sint astfel orientate, pentru a putea oferi
posibilitatea miscarii rapide a fraului, astfel incit, ei trag sau slabesc capastrul cu
o uimitoare rapiditate. Cu piciorul drept indreapta calul spre stinga, in timp ce cu
piciorul sting il orienteaza catre dreapta. Acest secret nu le este cunoscut
Tatarilor. Care desi conduc harnasamentul cu picioarele, sint atit de ignoranti
incit intorc calul, il elibereaza sau il opresc, prin intermediul unui capat de lemn
legat de fraie. Cavaleria usoara inarmata cu maciuci, este angajata in batalie
inca din primele valuri, ei ii urmeaza o formatie inzestrata cu armuri grele
organizata in rinduri strinse, sub forma unei falange,ce este inarmata cu lanci lungi,
apoi
vin arcasii, pentru serviciul carora este platit un pret exorbitant si sint obisnuiti
sa lupte in linii ce trec unele peste altele, asemeni firelor unei tesaturi, unii
alergind pentru a ajunge in frunte sa-si arunce sagetile in trupurile dusmanilor,
altii retragindu-se pentru a pune sageata in arc. Au o formatie de lancieri care
consolideaza linia bataliei si abia la sfirsitul luptei isi incearca pe dusmani
ascutisul sabiilor.

Dupa incetarea bataliei celebreaza triumful militar dupa obiceiul Romanilor, sau
chiar intr-un mod mult mai grandios. Sint inchinate ofrande si rugaciuni de
multumire lui Dumnezeu, iar apoi se prezinta in templu insusi generalul ce a
obtinut victoria, in vreme ce poetii si istoricii, ce potrivit obiceiului au insotit
expeditia, relateaza faptele de vitejie, pentru a fi inscrise in memoria urmasilor.
Iar cel mai mare dintre ei, Hoh, incoroneaza generalul cu lauri si imparte daruri
si onoruri celor mai valorosi dintre soldati, care sint scutiti pentru citeva zile de la
indeplinirea obligatiilor publice. Dar aceasta dispensa nu este in niciun caz
placuta pentru ei, din vreme ce nici macar nu cunosc ce este tihna, astfel incit isi
dedica acest timp pentru a-si ajuta companionii. Pe de alta parte, cei care au
fost infrinti prin propriile lor erori, sau au pierdut victoria, sint invinuiti; si cei care
au intrat in batalie in primele rinduri, nu merita pentru nimic in lume sa scape de
sub aripa mortii; facindu-se o exceptie doar in cazul in care intreaga armata cere
indurare pentru vietile lor si fiecare ia asupra sa o parte din pedeapsa lor. Dar
aceasta indulgenta este acordata in cazuri extrem de rare si doar atunci cind
exista motive temeinice in favoarea lor. Iar cei care n-au acordat ajutor unui aliat
sau prieten, sint batuti cu vergele. Cei care au nesocotit ordinile sint aruncati in
custile fiarelor salbatice pentru a fi devorati de vii; ei sint inarmati doar cu un
simplu bat pentru a infrunta leii si ursii si se va da dovada de bunavointa fata de
ei doar in cazul in care vor invinge aceste bestii, lucru ce practic e imposibil de
realizat. Statele ce au fost cucerite, sau cele ce se bucura ca au fost eliberate
de sub dominatia straina sau a propriilor tirani, sint imediat organizate pe
principiul proprietatii comune, toate bunurile particularilor fiind trecute in
proprietatea publica si primesc garnizoane si magistrati din partea Cetatii
Soarelui si incetul cu incetul, sint obisnuiti cu modul de organizare al cetatii
suverane, cea care primeste si pe copiii noilor supusi, pentru a fi educati pe
socoteala sa, fara niciun fel de contributie din partea acestora.

Ar fi destul de dificil sa incerc sa relatez despre spioni si stapinii lor, despre

garzile, legile si ceremoniile lor, despre cei care sint atit din interiorul, cit si in
afara Statului si a caror existenta va puteti imagina si singur ca este reala. Ei
sint alesi inca din copilarie in functie de inclinatiile lor si de steaua sub care s-au
nascut; si de aceea fiecare dintre ei actioneaza conform aptitudinilor naturale,
executindu-si datoria cu placere si poate tocmai de aceea ireprosabil, pentru ca
este rezultatul inzestrarii native. Si acelasi lucru il practica si in ceea ce priveste
strategia, dar este la fel de valabil si in cazul celorlalte ocupatii.

In oras exista o garda permanenta ce isi efectueaza rondul, atit pe timpul zilei, cit
si pe timpul noptii; ei sint plasati la cele patru porti si in afara zidurilor celor
sapte inele, pe balustrada zidurilor, in turnuri si in interiorul valurilor de pamint.
Aceste locuri sint pazite in timpul zilei de femei, iar noaptea de barbati. Cel putin
oamenii din garda pot obosi din cauza solicitarii atentiei permanente la
supravegherea miscarilor trupelor inamice si pentru a preveni un atac prin
surprindere, sint schimbati la intervale de trei ore, asa cum este impamintenit
obiceiul si printre soldatii nostri. La asfintit, cind se aude sunetul si simfonia
tobelor, sint repartizate garzile inarmate. Trupele de cavalerie si infanterie
participa la competitii de vinatoare, care este privita ca un simbol al razboiului,
practica jocuri si tin festivitati pe cimpiile din jurul cetatii. Apoi incepe sa cinte
muzica si iarta cu mare generozitate ofensele si vinovatiile din trecut ale fostilor
inamici si dupa victorie se intorc catre ei plini de bunavointa si prietenie, daca s-a
decretat ca trebuie sa le distruga zidurile cetatilor si sa le fie lasata lumina
vietii. Toate acestea se intimpla in aceeasi zi in care este dobindita victoria, iar
dupa aceea niciodata nu inceteaza sa-i copleseasca pe invinsi cu atentii si
favoruri, pentru ca ei spun in general ca aici n-ar trebui sa existe lupte, cu
exceptia celor date pentru ca invingatorii sa nu-i parasasca pe cei cuceriti. Daca
exista dispute intre ei, ce implica injurii sau alte chestiuni de acest gen (iar pe
acestea ei de abia de le ia in considerare, cu exceptia celor ce tin de onoare),
magistratii pedepsesc in secret cu mare asprime pe cei care s-au lasat coplesiti
de furie si purtati de ea, au provocat daune prin actiunile lor. Daca ei vor astepta
pina ce se va lua decizia inceperii bataliei, vor avea prilejul sa isi descarce furia
asupra dusmanului, iar cei care se arata a fi cei mai cutezatori prin faptele lor
de vitejie, sint considerati a fi aparat cel mai bine cauza dreptatii in lupta, iar
ceilalti, cei care au cazut in lupta, sint considerati pedepsiti pe drept de catre
justitia divina. Cu toate acestea, nu le este permisa lupta individuala, intrucit
dreptatea este atributul tribunalelor si pentru ca o cauza injusta, devine aparent
justa, atunci cind cei mai multi dintre aparatorii cauzei juste mor in lupta si cei
care sint aparatorii pretinsi ai adevarului se arata a fi cei mai buni.

G.M. Asta este valabila cita vreme aceasta sciziune nu capata asemenea
amploare, incit sa aduca atingere patriei si cita vreme nu exista aici nici cel mai
mic germen din care sa nasca amenintarea izbucnirii unui razboi civil, asa cum
ni se arata din exemplul Atenei sau Romei antice. Dar acum, te rog sa-mi relatezi
ceva despre preocuparile lor si chestiunile aflate in directa conexiune cu
acestea.
Capt. Cred ca ai aflat deja ceva despre organizarea lor militara si despre viata
agricola si pastorala si modul in care sint practicate in comun, si ca cei
considerati a avea onoarea nobiliara de prim rang in acest stat, sint familiarizati
cu toate aceste cunostinte. Cei care sint cei mai indeminatici in cele mai multe
dintre arte, sint considerati a fi superiori acestora si sint separati, pentru a preda
acele arte in care exceleaza. Ocupatiile care necesita cel mai mult efort fizic, ca
mestesugul metalelor si munca in constructii, sint considerate a fi cele mai
admirabile printre ei. Nimeni nu refuza aceste meserii, pentru ca abilitatile lor
sint cunoscute inca din timpul copilariei si se tine seama de asta, in momentul in
care are loc distribuirea indatoririlor, astfel incit nimeni sa nu indeplineasca o
sarcina care l-ar putea vatama. Ocupatiile ce impun mai putina munca, sint
distribuite femeilor. Se asteapta de la ele ca toate sa stie sa inoate si din acest
motiv, canalele de apa din exteriorul zidurilori si cele din interiorul cetatii ce ajung
pina la fintini, sint indiguite cu valuri inalte de pamint.

Se ocupa mai putin cu activitati comerciale, dar cu toate acestea cunosc

valoarea banilor si ii ia in considerare pentru utilitatea lor in cazul ambasadorilor
si exploratorilor pe care-i au si carora moneda le furnizeaza mijloacele de
intretinere in lumea din exterior. In Statele lor sosesc negustori din toate partile
lumii, care cumpara bunurile pe care cetatea le produce in exces. Locuitorii
Cetatii Soarelui refuza sa ia banii, dar primesc in schimbul lor acele produse
de import care le sint necesare si pe care uneori trebuie sa le cumpere in monede;
iar cetatenii mai tineri ai Cetatii Soarelui se amuza copios, atunci cind vad ca pe
acele mici piese de metal primesc in schimb o cantitate atit de mare de bunuri.
Insa cei mai in virsta nu rid deloc; mai mult inca, ei sint pe buna dreptate contrariati,
aratindu-se destul de ostili in fata acestei imagini ce se desfasoara sub ochii lor,
in care Statul ajunge in situatia de-a putea fi corupt prin imprumutul obiceiurilor
acestor straini, ce pot aduce in mijlocul lor deprinderi vicioase si mult detestata
institutie a sclaviei. Tocmai de aceea, afacerile sint incheiate in exteriorul portilor
unde sint vindute acele obiecte care le-au luat ca prada de razboi, sau le pastreza
pentru a sapa santurile cetatii, ori pentru alte munci grele efectuate in afara cetatii;
si din aceste ratiuni trimit intotdeauna patru grupuri de soldati pentru a pazi
cimpurile si a supraveghea muncitorii. La iesirea din cetate, drumul este imprejmuit
cu ziduri inalte de ambele parti, conducind catre mare; astfel ca bunurile pot fi
carate cu destula usurinta, iar strainii nu pot intilni nicun fel de dificultati in drumul lor.

Sint draguti si politicosi fata de strainii, acestia sint gazduiti timp de trei zile pe
socoteala publica; dupa ce si-au spalat prima data picioarele; au obiceiul de-a le
arata cetatea si le acorda onoarea de a le oferi un scaun la masa publica si la
cea a Consiliului; si aici exista oameni pregatiti in acest sens, care au datoria
sa-i serveasca si sa-i pazeasca pe oaspeti. Iar daca strainii manifesta dorinta
de-a deveni cetateni ai Statului, ei sint mai intii supusi la probe, fiind trimisi
timp de o luna pentru a munci la o ferma in exteriorul zidurilor si o alta luna in
cetate; si abia apoi se ia hotarirea cu privire la ei, fiind admisi in cadrul unor
ceremonii, dupa ce mai intii este depus juramintul de credinta.

Agricultura este ocupatia cea mai prezenta in mijlocul lor; nu exista aici nicio
palma de pamint care sa nu fie cultivata si in acest sens sint facute observatii
asupra celor mai favorabile vinturi si stelele, sub auspiciile carora sint executate
lucrarile. Cu exceptia celor citiva care ramin in interiorul cetatii, toti ceilalti ies la
munca cimpului in afara zidurilor, inarmati si insotiti de flamuri, in timp ce sint
acompaniati de sunetul tobelor si trompetelor, pentru a executa araturile,
insamintarile, sapatul si plivitul plantelor, pentru a culege strugurii si fructele; si
pun totul in ordine, indeplinindu-si sarcinile in numai citeva ore si cu multa
atentie. Ei utilizeaza carute prevazute cu pinze, care sint purtate inainte de vint,
chiar si atunci cind directia din care bate este potrivnica, prin inventia unui
minunat mecanism, ce permite reorientarea directiei prin intermediul introducerii
unor roti interioare in cele deja existente.

Si atunci cind nu adie nicio pala de vint, un animal trage o caruta de mari
dimensiuni, oferind o imagine destul de interesanta.

Garzile inarmate de pe cimp se misca tot timpul incolo si incoace, executind

intotdeauna o intoarcere foarte precisa. Ei nu utilizeaza gunoiul de grajd de la
animale pentru a ingrasa terenul, gindind ca daca fructele string ceva din
aceasta putreziciune, atunci cind vor fi mincate, vor determina o scurta si
nenorocita subzistenta, asa cum acele femei care se dau cu rosu pe obraji
pentru a se face frumoase, datorita lipsei de exercitii dau nastere unor urmasi
debili. Din aceasta pricina ei nu urmeaza exemplul nostru de-a ingrasa pamintul,
dar il sapa bine si utilizeaza remedii secrete, astfel ca fructele cresc mai repede
si recolta este mai mare decit la noi si nici nu se intimpla ca ea sa fie distrusa.
Toate aceste cunostinte se gasesc inscrise intr-o carte numita Georgicele [
poeme rurale continind regulile de cultivarea pamintului Virgilius]. Este cultivata
suprafata de pamint necesara pentru a satisface nevoile cetatii, restul fiind
utilizat pentru pasunarea vitelor.

Sint deosebit de priceputi in cresterea animalelor, detin mari turme de vite, oi,
dar in acelasi timp cresc cai si caini, iar animalele domesticite sint pretuite si
respectate in cel mai inalt grad printre ei, asa cum erau apreciate in timpurile din
vechime, pe vremea lui Abraham. Animalele sint astfel dresate, incit sa stea in
perechi, pentru a se inmulti mai usor.

Pe zidurile cetatii sint minunate reprezentari de vite, cai si oi si alte specii de

animale. Ei nu se folosesc de iepe pentru a scoate caii afara pentru a se prasi,
ci ii tin impreuna permanent intr-un loc imprejmuit, special amenajat in interiorul
fermelor de la cimp. Si acest lucru se petrece atunci cind observa ca este timpul
propice, ce le e aratat de constelatia Sagetatorului aflata in conjunctie favorabila
cu planetele Marte si Jupiter. In cazul vitelor observatia este facuta asupra
constelatiei Taurului, iar in cazul oilor asupra constelatiei Berbecului si asa mai
departe. Sub constelatia Pleiadelor, cirdurile de gaini, de rate, de giste, sint duse
de femei in exteriorul zidurilor la ferme, pentru a se reproduce. Si femeile
indeplinesc aceasta sarcina numai atunci cind simt ca acest lucru este dorit de
ele. Si ele sint la fel asezate, intr-un loc inchis, unde pregatesc brinza, untul si
smintina. Aici sint preparate clapoane, fructe, si alte bunatati de acest gen, a
caror reteta este tinuta intr-o carte numita Bucolicele [Pastoralele]. Ei au toate
bunurile in abundenta, de cind fiecare dintre ei lucreaza cu silinta si devotament,
iar activitatile lor sint reduse si profitabile. Sint blinzi si ascultatori, iar acela
dintre ei care dau dovada de cea mai multa imaginatie in indeplinirea celorlalte
datorii de acest gen, este numit de ei rege. Deoarece ei spun ca acesta este
numele cuvenit liderilor si el nu poate fi intrebuintat in cazul persoanelor ignorante.

Este minunat sa poti vedea atitia barbati si femei ce marsaluiesc impreuna ca

un singur corp si intotdeauna aflati in totala supunere fata de vocea regelui lor.
Nici nu il privesc cu adversitatea de care noi dam dovada, pentru ca ei cunosc,
ca desi este aflat deasupra tuturor, el este pentru toti tatal si fratele lor. Intretin
dumbrave si paduri pentru animalele salbatice pe care adeseori le vineaza.
Stiinta navigatiei este considerata printre ei una dintre cele mai nobile ramuri ale
cunostintelor omenesti, detin plute si trireme cu ajutorul carora strabat intinderea
apelor fara ajutorul vislasilor sau vintului, ci prin intermediul unei inventii
extraordinare. Celelalte tipuri de vase pe care le detin se deplaseaza cu ajutorul
vintului. Poseda cunostintele adevarate asupra stelelor, fluxului si refluxului
mareelor Oceanului. Navigatia este realizata din dragostea de-a cunoaste toate
celelalte natiuni, tari si lucruri ce exista sub soare. Nu lezeaza pe nimeni si nu
se afisaza ofensator in fata nimanui, iar razboiul este declansat doar atunci cind
sint provocati. Ei afirma ca in timp, intreaga planeta se va trezi din acest somn al
ratiunii si va incepe sa traiasca in concordanta cu aceste nobile conventii ce le
apartin lor, tocmai de aceea, cauta permanent sa descopere daca poate fi pe
aici o natiune ale carei reguli de viata sa fie mai bune si mai valoroase si ce
merita sa fie acceptate, altele decit se regasesc la celelalte natiuni. Ei admira
institutiile Crestinismului si cauta sa inteleaga viata apostolica ce exista printre
ei, dar si in mijlocul nostru. Au incheiat tratate cu Chinezii si multe alte natiuni,
atit insulare cit si continentale, ca Siam si Calcuta, pe care tocmai acum se
pregatesc sa le exploreze. Mai mult decit atit, ei detin focul artficial folosit in
bataliile pe mare si uscat si multe alte secrete strategice. De aceea sint
aproape intotdeauna invingatori.

G.M. Acum ar fi incintator sa aflam cum se alimenteaza, ce mincaruri si bauturi

folosesc, in ce mod traiesc si care este durata lor de viata

Capt. Hrana lor consista in carne, unt, brinza, miere, legume si vegetale de
diferite feluri. La inceput ei au fost ostili uciderii animalelor, pentru ca li se parea
un obicei crud; dar apoi au gindit ca la fel de cruda este si distrugerea plantelor,
care au o parte a sensibilitatii simturilor si au constatat ca vor pieri de foame
daca nu vor ingadui o actiune inadmisibila, imposibil de justificat, de dragul
uneia pe deplin justificabila; astfel ca astazi maninca cu totii carne. Cu toate
acestea nu ucid cu placere animale precum vitele si caii. Ei remarca diferenta
dintre alimentele valoroase si cele daunatoare, primejdioase pentru organism si
in acest scop au dezvoltat stiinta medicinei. Intotdeauna schimba alimentatia.
Prima data maninca carnea, apoi pestele, dupa care se reintorc la carne si in
acest fel nu tulbura sau slabesc niciodata organismul. Cei mai in virsta utilizeaza
alimentele mai usor digerabile si toate acestea intr-o singura masa pe zi, mincind
doar putin din fiecare meniu. In general, masa este servita de doua ori pe zi, iar
pentru copii sint patru mese, pentru a putea satisface necesitatile organismului
lor in crestere. Virsta la care ajung in mod obisnuit este 100 de ani, dar adesea
ajung pina la 200 de ani.

In ceea ce priveste bauturile, sint extrem de moderati. Vinul nu intra in

alimentatia tinerilor pina nu au implinit zece ani, exceptindu-se situatia in care
starea organismului lor necesita acest lucru. Dupa aceasta virsta intra in mod
regulat in alimentatia lor, dar si a femeilor, insa este diluat cu apa, doar cei in
virsta de peste cincizeci de ani il folosesc in cantitati mici sau fara apa. Maninca
alimentele cele mai sanatoase, adaptate in functie de virsta lor.

Gindesc ca nu este nimic daunator care sa vina de la Dumnezeu, exceptie

facind doar cazul in care se face abuz si sint folosite in cantitati mai mari decit
este necesar. Din acest motiv se hranesc vara cu fructe, pentru ca ele sint
apatoase, zemoase si racoritoare si in acest fel este neutralizata caldura si
uscaciunea verii, in timpul iernii folosesc alimente uscate, iar toamna maninca
struguri, intrucit ei au fost daruiti de Dumnezeu pentru a alunga tristetea si
melancolia; utilizeaza deasemenea, intr-o mare masura aromele si
parfumurile. Dimineata, in momentul in care se trezesc, isi piaptana parul si se
spala pe fata si maini cu apa rece. Apoi mesteca cimbru, chimen, patrunjel si isi
freaca mainile cu aceste plante. Cei mai in virsta ingenunchiaza cu fata
indreptata spre rasarit si rostesc o scurta rugaciune, dintre cele lasate de Isus
Christos noua. Dupa asta, o parte se indreapta catre sala de mese pentru a servi
pe cei in etate, unii merg sa danseze, in timp ce altii se duc sa-si indeplineasca
datoria fata de Stat. Mai tirziu, o parte dintre ei se intilnesc la conferinte, apoi in
templu si la exercitiile fizice. Apoi, pentru o vreme, se aseaza jos intr-o pauza de
odihna, iar dupa o scurta perioada de timp, urmeaza sa ia din nou masa.

Printre ei nu sint cunoscute, guta mainilor sau picioarelor, guturaiul, sciatica,

colicile, meteorismul, respiratia dificila. Pentru ca aceste afectiuni sint cauzate
de indigestii si acumularea de gaze in stomac, iar prin cumpatare si exercitiile
fizice, ei inlatura orice spasm sau umoare. De aceea este extrem de rusinos
pentru ei, sa fie vazuti vomitind sau expectorind, deoarece spun de obicei, ca
acestea sint semnele ce indica, fie lipsa de exercitii fizice datorata rusinoasei
trindavii, fie o stare de euforie bahica datorata sfintei lacomii. Ei sufera mai
curind de spasme uscate, dar le combat cu o multime de fructe zemoase,
apetisante. Febra este combatuta cu lapte si bai fierbinti, dar si prin exercitii
graduale si viata linistita in mijlocul naturii, oferita de locuintele din exteriorul
cetatii. Afectiunile produse de murdarie sau nerespectarea masurilor de igena
nu le sint cunoscute, deoarece obisnuiesc sa faca bai in vin si sa isi unga
corpul cu uleiuri aromate, iar prin transpiratia abundenta din timpul exercitiilor
fizice, sint eliminati din organism vaporii otravitori ce viciaza singele si maduva.
In rindul lor sint putine cazuri de tuberculoza, pentru ca ei nu transpira
la piept, dar nu s-au intilnit niciodata cazuri de astm, care necesita un mediu
ambiant incarcat de umiditate si persoane supraponderate. Febra puternica este
tratata cu mici inghitituri de apa rece cu miros placut, cu paine si brinza, insotind
cu muzica si dansuri timpul afectat perioadei de refacere din timpul somnului.
Febra de gradul trei este tratata prin luarea de singe, cu purgative din revent,
sau prin frectii cu macerate din plante similare, ori cu apa in care au fost
macerate radacini de plante, cu purgative si plante cu proprietati vezicante,
iritative. Insa sint destul de rare cazurile in care sint folosite medicamentele
purgative. Febra care se repeta la fiecare patru zile este combatuta usor, luind
brusc prin surprindere bolnavul nepregatit si prin intermediul unor plante care
produc efecte contrare umorilor febrei. Toate aceste secrete mi le-au spus
impotriva vointei lor. Depun un efort considerabil sa trateze frigurile de durata,
cele de care se tem cel mai mult si nazuiesc sa le infringa cu ajutorul
observatiilor stelelor si a plantelor si prin rugaciunile inchinate lui Dumnezeu.
Fierbintelile recurente la fiecare cinci, sase, opt, sau mai multe zile, nu se vor
intilni niciodata in lipsa umorilor grele.

Utilizeaza in mod frecvent baile si au chiar unele cu apa calda termala, dupa
obiceiul Romanilor si la fel cunosc si intrebuintarea uleiurilor de masline. Au
descoperit deasemenea multe tratamente secrete pentru a conserva curatenia si
sanatatea. Pe alta parte, depun eforturi considerabile sa descopere un remediu
pentru epilepsie, cea care le provoaca destul de frecvent necazuri.

G.M. Inca o dovada ca aceasta maladie este extrem de problematica, pentru ca si

Hercules, Scotus, Socrates, Callimachus si Mahomed au suferit de ea.

Capt. Ei o tamaduiesc prin mijlocirea rugaciunilor inaltate spre ceruri, incercind

sa mareasca rezistenta organismului prin intermediul unor acizi, cu exercitii
fizice planificate si cu paine cu brinza grasa, presarata cu faina de griu. Sint
foarte priceputi la pregatirea mincarurilor si pun condimente, miere, unt, si multe
alte tipuri de mirodenii ce consolideaza organismul si mai atenueaza din mirosul
si taria lor cu ajutorul acizilor, astfel ca ei nu vomita niciodata. Nu folosesc
baturile reci cu ghiata, nici bauturile calde din compusi preparati de oameni, asa
cum fac Chinezii; pentru ca nu sint de niciun ajutor impotriva umorilor corpului,
bazate pe caldura naturala ce o asimileaza organismul prin intermediul apei;
dar intaresc corpul cu usturoi pisat, cu otet, cu cimbru salbatic, cu menta si
cu busuioc, pe timpul verii sau in timpul sarcinilor speciale. Cunosc secrete
ce permit reinoirea vietii dupa virsta de saptezeci de ani, pentru a-i ridica pe
acesti oameni din nefericire, iar asta o fac cu placere si e adevarat, cu o
minunata arta.

G.M. Pot spune ca pina acum n-ai relatat nimic privitor la stiintele si magistratii lor.

Capt. Fara indoiala ca am facut asta. Dar deoarece esti asa de curios, voi
adauga mai multe. Cind este luna noua si luna plina, aici este convocat un
Consiliu dupa efectuarea unui sacrificiu. In acest Consiliu sint admisi toti cei
care au implinit virsta de douazeci de ani si fiecare este intrebat separat,
sa spuna care sint neajunsurile in Stat si care sint asteptarile supusilor, care
dintre magistrati si-a indeplinit datoria corect si care a gresit. Apoi, dupa opt
zile sint convocati toti magistratii, adica in primul rind Hoh si impreuna cu el
Puterea, Intelepciunea si Dragostea.

Fiecare dintre ultimii trei magistrati are sub el alti trei magistrati, insumind in
total treisprezece magistrati si ei gindesc asupra problemele artelor aflate in
legatura cu specificul fiecaruia dintre ei: Puterea, chestiunile razboiului;
Intelepciunea, problemele stiintelor; Dragostea, afacerile legate de hrana,
vesminte, educatie si demografie. Sefii trupelor, care sint capitani ai unor
detasamente de zece, cincizeci, sau o suta de oameni, se intrunesc la rindul lor,
intii femeile, urmate de barbati. Ei discuta despre acele chestiuni legate de
bunastarea si fericirea Statului si aleg magistratii dintre acei care au fost deja
numiti in Marele Consiliu. In acest mod se intilnesc in fiecare zi, urmind ca
Hoh impreuna cu ceilalti trei principi sa rectifice, sa confirme si sa execute,
problemele care au fost inaintate in sarcina lor, ca hotariri luate in alegeri; de
celelalte chestiuni esentiale se ingrijesc ei insisi. Nu folosesc sortii, pina cind
nu sint cu totul nesiguri cum sa decida, neputindu-se astfel ajunge la un
rezultat. Cei opt magistrati aflati in subordinea lui Hoh, Puterea, Intelepciunea
si Dragostea, sint schimbati in conformitate cu vointa cetatenilor, dar primii
patru nu sint niciodata schimbati; asta se petrece numai in cazul in care s-au
sfatuit intre ei si ajung la concluzia ca trebuie sa se retraga din demnitate
in favoarea unui altuia, care este cunoscut printre ei a fi mai intelept, mai
renumit si cu atit mai apropiat de perfectiune. Si apoi ei sint socotiti cu atit
mai supusi si respectabili, intrucit ofera din toata inima aceste functii unor
oameni mai intelepti si sint instruiti de ei.

Oricum, aceste lucruri se intimpla foarte rar. Principalii conducatori ai stiintelor -

cu exceptia Metafizicii, care este reprezentata de insusi Hoh, cel care este
arhitectul tuturor stiintelor, guvernind asupra tuturor- sint anexati Intelepciunii.
Este un lucru umilitor ca Hoh sa fie nestiutor in orice chestiune posibila. Sub
autoritatea Intelepciunii se afla Gramatica, Logica, Fizica, Medicina, Astronomia,
Astrologia, Geometria, Cosmografia, Muzica, Perspectiva, Aritmetica, Poezia,
Retorica, Pictura, Manufactura, Pastoritul, Monetaria.

G.M. Ce poti spune despre judecatorii lor?

Capt. Acesta este un punct pe care tocmai m-am gindit sa-l explic. Fiecare
este judecat de primul sef din domeniului sau de activitate. Astfel toti sefii de
meserii sint judecatori. Pedepsele ce le ordona ei sint: contumacia, biciuirea
publica, blamarea publica, pierderea dreptului de-a se aseza la masa publica;
excluderea din biserica si excluderea din compania femeilor. Cind este cazul
unei mari injurii, pedeapsa este moartea; legea generala, sub care se afla toti
cetatenii cetatii, este cea a talionului, conform principiului "ochi pentru ochi si
dinte pentru dinte", recurgindu-se la represalii direct proportionale cu daunele
produse. Daca ofensa este deliberata, hotarirea este luata de Consiliu. Cind
exista o neintelegere, sau un conflict, ce ia nastere involuntar, neintentionat,
pedeapsa este diminuata; cu toate acestea, sentinta nu este schimbata de
judecatori, ci de triumvirat, care oricum ii va remite cazul lui Hoh, cel care va
lua hotarirea, iar aceasta va fi luata, nu in contul justitiei, ci din milostenie,
pentru ca Hoh este imputernicit sa acorde iertarea.

Aici nu exista prizonieri, cu exceptia unui turn in care sint inchisi inamicii
razvratiti si nu exista nici o formulare specifica continind declaratiile scrise
ale unui caz, ceea ce noi numim in general proces. Dar invinuirea si marturia
sint facute in prezenta unui judecator si a Puterii; persoana acuzata pledeaza
in apararea sa si este imediat achitata sau condamnata de judecator, iar daca
apeleaza la triumvirat, in ziua urmatoare primeste sentinta achitarii sau
condamnarii. In cea de-a treia zi este eliberata prin clementa si marinimia lui
Hoh, sau primeste rigoarea inviolabila a sentintei sale. O persoana acuzata
este reconciliata cu martorii si acuzatorii ei, se imbratisaza si se saruta in public
- asta cum s-ar spune, ca un bolnav este obisnuit sa ia cu placere
medicamentul amar prescris bolii sale.

Nimeni nu este ucis sau omorit cu pietre, in afara de cazul cind este inmanat
cetatenilor, iar acuzatorul si martorii sint cei care vor arunca primii cu pietre.
Nu au calai si lictori de teama ca s-ar putea ca Statul sa prabuseasca in ruina.
Alegerea pedepsei cu moartea este lasata in seama celorlalti cetateni, cei care
dupa ce au implinit sentinta, baga intr-un sac ramasitele lipsite de viata ale
condamnatului si le dau foc in prezenta incitatorilor si predicatorilor mortii
prezenti aici pentru a povatui multimea cu privire la alegerea celei mai bune
metode de executie a condamnatului. Cu toate acestea, intrega natiune deplinge
moartea lor si adreseaza rugaminti fierbinti lui Dumnezeu ca sa poata fi alinata
mihnirea ce ar putea fi pricinuita ingerilor sai de taierea unui membru nefericit
al Statului. Anumiti ofiteri vorbesc celui condamnat si incearca sa-l convinga
cu ajutorul argumentelor, pina cind si condamnatul insusi accepta sentinta
pedepsei cu moartea ce-a fost trecuta asupra sa, dar exista si alte cazuri in
care condamnatii nu se impaca cu ideea mortii. Dar daca a fost comisa o crima
impotriva libertatii republicii, sau impotriva lui Dumnezeu sau a magistratilor
supremi, ea este condamnata imediat, fara nici cea mai mica urma de mila.
Si doar aceste crime sint pedepsite cu moartea. Cel condamnat la moarte
este constrins sa declare in fata cetatenilor, pios si cu exactitate, ratiunile pentru
care el nu merita moartea si deasemenea, trebuie sa arate crimele celor care ar
trebui sa fie condamnati la moarte in locul sau, iar mai departe sa indice greselile
facute de magistrati in judecarea cazului sau. Si pe linga acestea, daca ar rosti
adevarul catre acele persoane in fata carora el se apara, ar trebui sa expuna si
motivele pentru care ceilalti acuzati merita o pedeapsa mai mica decit el. Si daca
prin argumentele sale cistiga procesul, el este trimis in exil si se impaca cu
Statul cu ajutorul rugaciunilor si sacrificiilor si prin modul sau exemplar de viata
din viitor. Persoanele numite de acuzati nu sint supuse la torturi, dar in schimb
sint avertizate. Vinovatiile, ca slabiciunea si ignoranta, sint pedepsite doar cu
blamarea publica si cu obligatia de-a continua sa fie socotiti invatacei in fata
legii si a acelei discipline aflata sub stiintele sau artele impotriva carora se
considera ca au gresit. Si toate aceste lucruri sint respectate reciproc de fiecare
dintre ei, deoarece ei par sa fie cu adevarat membrii ai unuia si acelasi corp.

Mai departe, am dorit sa cunosc daca este posibil ca o persoana care a incalcat
legea, fara a astepta sa fie acuzata, sa ia din propria sa initiativa decizia de-a se
acuza ea insasi inaintea unui magistrat si sa ceara sa fie amendata; daca o
persoana eliberata de sub pedeapsa unei crime secrete, intrucit nu a fost
acuzata public de o astfel de crima, pedeapsa sa poate fi comutata intr-o alta.
Sint luate masuri speciale astfel incit nimeni sa nu poata inventa calomnii, acuzind
pe nedrept o persoana, iar daca acest lucru se intimpla, pedepsesc aceste
incalcari potrivit legii talionului. Deoarece intotdeauna se deplaseaza si isi
desfasoara activitatea in mijlocul comunitatii, sint ceruti cinci martori pentru
condamnarea unei persoane acuzata ca a incalcat legea. Daca insa cazul se
infatisaza a fi altfel decit este prezentat, dupa ce au fost avertizati asupra pedepsei
ce-i asteapta sint eliberati, insa nu inainte de-a fi obligati sa depuna un juramint
solemn, ca o garantie a unei bune conduite. Ori daca este acuzat a doua sau a
treia oara, pedeapsa ramasa este sporita prin declaratiile a doi sau trei martori.
Au doar citeva legi, foarte scurte si clare, ce sint inscrise pe o tablita atirnata intre
coloane la usa templului. Si doar pe o singura coloana poate fi vazuta descrierea
esentei tuturor lucrurilor scrise in citeva versuri de o mare intelepciune, in stilul
succint al Metafizicii - si anume, esenta lui Dumnezeu, substanta ingerilor, a lumii
si a stelelor, fiinta omului, a credintei si a virtutii. Definitiile tuturor virtutilor sint
schitate aici, in locul ce se afla si tribunalul unde sint asezati judecatorii tuturor
virtutilor. Definitia unei virtuti este scrisa sub acea coloana sub care sta judecatorul
ei, iar in momentul in care pronunta verdictul, el rosteste astfel: "O fiule, tu ai
pacatuit impotriva acestei definitii sacre a caritatii, sau a generozitatii, sau a altei
virtuti, in functie de caz. Si dupa discutarea legalitatii hotaririi, condamna acuzatul
pentru crima facuta - dupa cum este cazul - pentru calomnie, deznadejde, mindrie,
ingratitudine, indolenta, etc. Sentintele sint date in conformitate cu adevarul si
faptele de care se face vinovat acuzatul, iar scopul lor este unul corectiv amintind
mai mult de clementa decit de o pedeapsa reala.

G.M. Acum cred a sosit vremea cind ar trebui sa-mi spui ceva despre preotii,
sacrificiile, religia si credinta lor.

Capt. Preotul suprem este Hoh si este de datoria tuturor magistratilor superiori sa
ierte pacatele. De aceea, cetatenii intregului Stat isi marturisesc pacatele in fata
magistratilor, printr-o confesiune secreta, - asa cum se intimpla si la noi, care le
purifica sufletul si ii invata care sint acele lucruri rele si daunatoare oamenilor.
Apoi, insisi magistratii sacri isi marturisesc pacatele sefilor supremi, iar acestia la
rindul lor isi spovedesc greselile unul altuia, desi nu este numit in mod special
niciunul dintre ei pentru a impartasi vinile cele mai grave si pe cele ce pot
aduce atingere Statului. Triumvirii isi marturisesc pacatele lui Hoh insusi, care
recunoaste imediat pe cele primejdioase Statului si le acorda ajutorul
oferindu-le remediile potrivite. Apoi, ofera sacrificii si se roaga lui Dumnezeu.
Inainte de asta, el marturiseste greselile in prezenta lui Dumnezeu, in mod
public, in fata intregii multimi prezente in templu, deasupra altarului, de atitea ori
cit considera ca este necesar pentru ca aceste greseli sa fie corectate. Cu toate
acestea, niciun pacatos nu va fi chemat dupa numele sau. In acest chip ei
absolva cetatenii cetatii de greselile lor, povatuindu-i astfel, incit sa se poata pazi
de pacatele de genul celor mentionate mai sus. Dupa aceasta sint oferite ofrande
lui Dumnezeu, pentru ca Statul sa fie iertat si eliberat de pacatele supusilor sai
si sa-i invete sa apere in viitor, pentru a putea evita repetarea greselilor. O data,
in fiecate an, sefii preotilor fiecaruia din Statele subordonate, isi recunosc pacatele
in fata lui Hoh. In acest fel ei nu ignora greselile provinciilor, ci cit mai curind posibil
ii absolva de pacate, inlaturindu-le din mijlocul lor, prin toate remediile umane si
divine.

Jertfele sint conduse in aceasta maniera: Hoh intreaba cetatenii care dintre ei
doreste sa se ofere el insusi, de bunavoie, minat doar de dragostea fata de
semenii sai, drept ofranda inchinata lui Dumnezeu. Cel ce se ofera jertfa este
asezat pe o masa, ceremonia fiind insotita de rugaciuni ridicate spre slava lui
Dumnezeu; mai apoi, masa este atirnata intr-un mod uimitor prin intermediul a
patru fringhii, trecute prin patru cordoane, atasate de un palan solid in domul cel
mic al templului. Implinite toate acestea, isi inalta glasurile catre Dumnezeu
cersind indurarea, astfel incit sa fie acceptata jertfa, nu a unui animal salbatic,
asa cum se intimpla in cazul necredinciosilor, ci a unei fiinte umane. Apoi Hoh
ordona ca funiile sa fie trase si sacrificiul este fixat sus, in centrul micului dom
si aici se inchina el insusi, cu cele mai fierbinti rugi. Mincarea ii este oferita
printr-una din ferestre, de preotii care locuiesc in jurul domului, dar ii este permis
sa manince doar foarte putin, pina cind a platit pentru toate pacatele Statului.
Cu rugaciuni si post isi inalta glasul catre Dumnezeul cerurilor ca sa poata fi
acceptata jertfa sa benevola. Si dupa douazeci sau treizeci de zile, fiind domolita
minia lui Dumnezeu, sacrificiul devine preot, sau uneori, desi asta se intimpla
foarte rar, se reintoarce pe pamint prin intermediul unui drum exterior folosit de
preoti. Intotdeauna dupa ceremonie acest om este tratat cu o mare bunavointa si
cu cea mai inalta onoare, din considerentul ca el s-a oferit de bunavoie mortii de
dragul tarii sale.

Dar Dumnezeu nu pretinde moartea supusilor sai. Preotii in jurul virstei de

douazeci si patru de ani aduc laude numelui lui Dumnezeu din locul destinat lor,
ce se afla situat in virful templului. Rugaciunile si imnurile de glorie se inalta in
mijlocul noptii, la amiaza, la rasaritul si apusul soarelui, pentru a face cunoscut
numele sau; isi inalta cintecele de slava de patru ori pe zi in prezenta lui
Dumnezeu. Este deasemenea, in sarcina lor, sa observe stelele si sa noteze
cu ajutorul astrolabului miscarea lor si influenta asupra lucrurilor omenesti si sa
descopere secretul sub care se ascunde puterea lor. Astfel ei cunosc in ce parte
a pamintului si care sint schimbarile care s-au petrecut, sau urmeaza a se produce
si care este momentul cind au avut loc acestea si cauta sa descopere daca lucrurile
sint asa cum ei le inteleg. Ei fac o nota de predictii, adevarate si false, astfel incit sa
poata fi capabili ca plecind de la experienta, sa faca predictiile cit mai corect. Mai
mult decit atit, preotii determina care sint orele aflate sub cele mai bune auspicii
pentru procrearea urmasilor si zilele pentru semanat, secerat si culesul viilor si locul
lor este acolo unde se afla ambasadorii, mediatorii si realizeaza conexiunea dintre
oameni si Dumnezeu. Si din rindurile lor este ales de cele mai multe ori Hoh.
Ei scriu tratate savante si cerceteaza atent in interiorul stiintelor. Ei nu coboara
niciodata, cu exceptia mesei de prinz si a celei de seara, astfel ca substanta din
capul lor nu se coboara la nivelul stomacului si ficatului. Doar foarte rar si asta doar
pentru a indeparta raul produs de izolare, poarta conversatii cu femeile. In zile
anume
stabilite, Hoh urca pentru a se afla alaturi de ei si impreuna delibereaza in legatura
cu chestiunile investigate recent, pentru beneficiul Statului si al tuturor natiunilor de
pe pamint.

Jos in templu, se afla intotdeuna un preot care sta linga altar si se roaga pentru
oameni, iar la sfirsitul fiecarei ore este inlocuit de un altul, asa cum se
obisnuieste si in rugaciunile solemne, ca preotii sa fie schimbati la fiecare patru
ore. Si aceasta metoda de inchinare ei o numesc rugaciune perpetua. Dupa
fiecare masa ei aduc multumiri lui Dumnezeu. Apoi cinta faptele de glorie ale
eroilor Crestinilor, Evreilor si Gentililor [termen ce desemneaza toate celelalte
natiuni de alta origine. n.t] si pe cei apartinind tuturor celorlalte natiuni si acesta
este un lucru minunat. Este un lucru adevarat, pentru ca aici nimeni nu
pizmuieste pe cineva. Ei ridica imnuri inchinate Dragostei, Intelepciunii si tuturor
celorlalte virtuti si asta o fac sub indrumarea guvenatorului fiecareia dintre
aceste virtuti. Fiecare alege femeia pe care o iubeste cel mai mult si impreuna
danseaza pentru antrenament sub peristiluri, dupa toate regulile bunei cuvinte si
plini de demnitate. Femeile poarta parul lor lung avind toate suvitele rasucite si
legate cu o funda in crestetul capului, iar in infasurarea lui lasa sa cada libera o
bucla. Barbatii poarta o singura bucla, restul parului din jurul capului fiind taiat.
Poarta imbracaminte usoara si au o palarie rotunda putin mai mare decit
marimea capului lor. Pe cimp poarta o sapca, dar acasa fiecare foloseste o
bereta alba, rosie, sau de alta culoare, in functie de profesia, sau ocupatia sa.
Magistratii se disting prin dimensiunile acestor palarii care sint mult mai mari,
oferindu-le un aspect impunator.

Cind soarele intra in cele patru puncte cardinale ale cerurilor, aici sint tinute mari
festivitati, asta se intimpla atunci cind intra in constelatiile Cancer, Balanta,
Capricorn si Taur. Cu aceste ocazii ei ofera publicului spectacole splendide,
unele savante, altele comice. Deasemenea celebreaza printr-un festival fiecare
luna plina sau luna noua si la fel se intimpla la aniversarea fondarii cetatii si in
zilele in care obtin victoria in razboi, sau obtin rezultate de exceptie. Festivitatile
incep pe muzica vocilor femeilor, insotita de zgomotul trompetelor si al tobelor si
sint adresate saluturi inflacarate. Poetii cinta faptele de glorie din batalii si numele
celor mai cunoscuti lideri. Daca oricare dintre ei incearca sa induca in eroare
auditoriul, fie si prin compromiterea unui erou strain, este aspru pedepsit. Nimeni
nu poate exercita functia unui poet, daca este o persoana care inventeaza lucruri
care nu corespund adevarului si acordarea licentei unei astfel de persoane este
gindita ca o ciuma pentru lumea noastra, iar acest lucru se datoreaza faptului ca
asemenea persoane, de cele mai multe ori cer o rasplata pentru a cinta virtutile
si adesea le atribuie unor persoane nevrednice, fie din teama sau slabiciune, fie
minati de ambitie si avaritie.

Pentru glorificarea faptelor, nimanui nu-i este ridicata statuie pina la moartea sa;
Dar in timpul vietii, celor care au descoperit noi arte sau secrete ce s-au dovedit
deosebit de utile, ori au executat mari servicii, aducind o mare onoare Statului,
fie ca asta s-a intimplat acasa, sau pe cimpul de batalie, numele sau este inscris
in cartea eroilor. Nu isi ingroapa mortii, corpurile lor fiind arse pentru a impiedica
aparitia molimilor in mijlocul lor si astfel ei sint transformati in foc, cel care este
acea substanta foarte puternica si nobila, care asa cum isi are originea si vine de
la soare, tot asa se si reintoarce la el. Si din motivul enuntat mai sus, nu-i este lasata
nici cea mai mica sansa idolatriei. Oricum, statuile si picturile eroilor sint prezente
aici si splendidele lor femei ce sint separate de restul pentru a deveni mame, se
uita adesea la ele. Sint inaltate rugaciuni din partea Statului, din cele patru colturi
orizontale ale lumii --- dimineata -- catre locul de unde rasare soarele, apoi -- catre
apus, urmate -- de cele spre sud si ultimile -- catre nord.; si in ordinea inversa:
seara -- prima data catre apus, apoi -- catre rasarit, --- catre nord, urmate de ultimile
-- catre sud. Acestea sint repetate de un singur preot, care se roaga pentru
sanatatea
corpului si a mintii si fericirea lui si a tuturor aflati sub acelasi soare si incheie cu o
rugaciune "Asa cum apare perfectiunea lui Dumnezeu." Rugaciunea publica pentru
toti este lunga si se revarsa inaltindu-se catre ceruri. Din acest motiv altarul este
rotund si este divizat incrucisat, prin doua drumuri sub forma a doua unghiuri drepte.
Prin intermediul acestor drumuri isi face intrarea Hoh, dupa ce au fost repetate cele
patru rugaciuni si se roaga inaltindu-si privirea spre ceruri. Iar apoi, in fata ochilor sai
se dezvaluie un mare mister. Vesmintele preotesti sint de o frumusete aparte si
intentionat asemanatoare acelora ale lui Aaron.
Ele imita natura, dar intrec Arta

Impart anotimpurile in conformitate cu revolutia soarelui si nu in functie de cea

a stelelor si observa anual timpul care trece pina cind un anotimp il precede pe
celalalt. Ei sustin ca soarele se apropie din ce in ce de pamint si de aceea prin
cercurile neincetate efectuate in jurul tropicelor si ecuatorului, fiecare an soseste
putin mai curind. Masurarea lunilor este facuta in functie de cursul Lunii, anii
insa sint masurati in functie de revolutia Soarelui. Il adora pe Ptolomeu, il admira
pe Copernicus, dar plaseaza pe Aristarch si Philolaus inaintea lui.

Ei depun un mare efort in stradania lor de-a cunoaste constructia lumii si daca
ea e pieritoare, sau nu; si cind se vor petrece toate acestea. Ei cred ca adevaratul
oracol al lui Isus Christos este dovedit prin semnele din Soare, din Luna si din stele,
dar aceste semne nu apar vederii multora dintre noi.
De aceea ei se asteapta la reinoirea vremurilor; si poate la sfirsitul lor.

Spun ca este un lucru foarte imprecis, daca lumea a fost creata din nimic sau
din ruinele unei alte lumi, ori a fost nascuta din chaos, dar gindesc ca negresit
ea a fost facuta si nu este aici din vesnicie. De aceea ei nu-i acorda incredere lui
Aristotel pe care il considera un logician si nu un filozof. Prin analogie pot trasa
numeroase argumente impotriva eternitatii lumii. Soarele si stelele, spun ei,
privesc ca si heruvimii si celelalte semne ale lui Dumnezeu, ca si templele si
altarele sacre aprinse si ei le onoreaza, dar nu se inchina lor. Mai presus de
toate celelalte lucruri ei venereaza Soarele, dar considera ca niciun lucru creat
nu este vrednic de a fi venerat cu aceeasi onoare ce este acordata unei divinitati.
Ei ofera aceasta veneratie numai lui Dumnezeu si servesc cauzei Lui, astfel incit
nu pot ajunge sub puterea unui tiran si nici sa cada in mizerie suferind represiunea
unor creaturi ale razbunarii. Ei il contempla si il afla pe Dumnezeu sub imaginea
Soarelui si pe acesta il numesc semnul lui Dumnezeu, chipul sau si imaginea sa
vie, cea de la care vine lumina, caldura, viata si in care isi afla originea si se
regaseste actiunea tuturor lucrurilor bune si a tuturor lucrurilor rele din intreg
Universul.

Din acest motiv au construit un altar asemanator formei soarelui si preotii il glorifica
pe Dumnezeu in soare si in stele, asa cum acestea sint altarele Sale in cer, tot
asa cum acesta este templul Sau; si se roaga ingerilor care sint mijlocitorii Sai ce
traiesc in stele, o cetate inexpugnabila. Pentru ca Dumnezeu a asezat de mult
semnele frumusetii stelelor in ceruri si gloria Sa in Soare. Ei spun ca aici este
doar un singur cer si ca aceste planete se ridica si se misca singure atunci cind
se apropie de soare, sau sint in conjunctie cu el.

Afirma doua principii ale fizicii apartinind lucrurilor si anume, acela ca soarele
este tatal si pamintul este mama; aerul este o parte impura a cerului; toate
flacarile deriva din soare. Marea este sudoarea pamintului, sau fluidul pamintului
ars si (con)topit in maruntaiele lui, dar si legatura ce face unirea dintre aer si
pamint, tot asa cum singele este pentru spiritul si trupul animalelor. Lumea este
un mare animal si noi traim in interiorul lui, asa cum viermii traiesc in interiorul
nostru. Tocmai de aceea noi nu apartinem sistemului astral format de stele,
soare si pamint, ci doar lui Dumnezeu; caci in ceea ce le priveste pe acestea,
cauta doar sa-si amplifice puterea, in timp ce noi sintem nascuti si traim doar
printr-o intimplare; dar in respect fata de Dumnezeu ale carui instrumente sintem,
zamisliti din praf de stele modelat cu arta si imaginatie si destinati unui bun
sfirsit. De aceea nu sintem legati de un alt tata decit de Dumnezeu si toate
lucrurile de la El le primim.

In legatura cu chestiunea imortalitatii sufletelor, sustin ca se afla mai presus de

puterea noastra de intelegere si ca acestea sint asociate dupa moarte cu ingeri
buni sau ingeri rai, dupa cum se comporta in aceasta viata, tot asa vor primi si
dupa aceea, fiecare dintre ele dupa meritul lor. Pentru ca toate lucrurile cauta
sa gaseasca ceva similar lor. Difera foarte putin de noi in functie de cum sint
stabilite recompensele si pedepsele.

Nu sint foarte siguri daca mai sint si alte lumi aici in afara acestei lumi a noastre,
dar considera o nebunie sa spui ca aici nu exista nimic. Inexistenta este
incompatibila cu caracterul infinit al entitatii lui Dumnezeu. Ei au stabilit cele doua
principii ale metafizicii, entitatea suprema, care este reprezentata de Dumnezeu
si nimicnicia, care este defectul entitatii.

Raul si pacatul vin din dispozitia naturala spre nimicnicie;

pacatul isi are cauzele profunde nu in eficienta, ci in deficienta, in neajunsurile
entitatii.
Defectele, spun ei, sint ale puterii, intelepciunii sau vointei. Pacatul il plaseaza in
ultima din acestea trei, pentru ca acela care cunoaste binele si are si puterea de-a
face bine, este obligat sa aiba si vointa de-a le implini, pentru ca doar singura vointa
este cea care se poate ridica deasupra tuturor celorlalte.

Il venereaza pe Dumnezeu in trinitatea sa, spunind ca Dumnezeu este Puterea

Suprema de unde purcede cea mai inalta Intelepciune, care este acelasi lucru cu
Dumnezeu si de aici vine Dragostea, care este deopotriva putere si intelepciune;
dar ei nu disting personalitatile sale prin nume, asa cum se intimpla in legea
noastra Crestina, care nu le-a fost revelata.

Cind abuzurile din aceasta religie vor fi inlaturate, ea urmeaza sa fie viitoarea
stapina a lumii; asa cum predau si spera marii teologi. De aceea Spania a intemeiat
Lumea Noua (desi primul sau descoperitor, Cristobal Colon, cel mai mare dintre eroi,
era Genovez); astfel incit toate natiunile sa poata fi strinse sub o singura lege.

Noi nu intelegem care sint acele ratiuni ce ne determina sa actionam intr-un anume
sens sau in altul, dar ele ii sint cunoscute lui Dumnezeu; ale carui instrumente
sintem. Ei cauta noi religii din setea de aur si bogatie, dar Dumnezeu lucreaza
pentru
un bun sfirsit. Soarele depune toate eforturile sale, nu pentru a aduce viata plantelor
si oamenilor de pe pamint, ci pentru a transforma planeta in scrum, dar Dumnezeu
conduce lupta pe drumul cel mai bun.

A Sa este slava si toata gloria e a Lui!

G.M. O, daca ai cunoaste ce spun astrologii nostri despre perioada ce vine si

despre epoca noastra, asta contine in sine mai multa istorie in 100 de ani decit
se gaseste in istoria intregii lumi in 4.000 de ani! Cu ajutorul minunatelor inventii
ale tiparului si armelor de foc si utilizarea magnetilor si asa cum toate ne vin de
la Mercur, Marte si Luna si de la Scorpion!

Capt. Ah, perfect! Dumnezeu daruieste toate ale Sale la vremea lor.

Ei insa, studiaza prea mult!

[Sfirsit]

http://www.ebooksread.com/authors-eng/tommaso-campanella.shtml

Tr. CasCarino