DPI–1

I. Considera]ii introductive
I.1. Obiectul dreptului de proprietate intelectual`
Prin proprietate intelectual` se \n]elege totalitatea drepturilor referitoare la
drepturile artistice, [tiin]ifice [i drepturile conexe, drepturi privind inven]iile, m`rcile [i
indica]iile geografice, dreptul privind desenele [i modelele industriale, drepturile
privind combaterea concuren]ei neloiale, precum [i orice alt drept referitor la crea]ii
intelectuale.
Dreptul de proprietate intelectual` reprezint` ansamblul normelor prin care se
protejeaz` crea]ia intelectual`.
Natura raportului juridic din domeniul dreptului de proprietate intelectuale a suscitat
controverse \n literatura de specialitate:
– raportul juridic este de natur` patrimonial` [i are ca obiect crea]ia intelectual`;
– dreptul de proprietate intelectual` este un drept sui generis, cu o natur` proprie;
Raportul juridic are dou` laturi: una patrimonial` [i una nepatrimonial`. S-au
sus]inut mai multe puncte de vedere privind importan]a laturii patrimoniale sau a celei
nepatrimoniale \n acest domeniu.
Dreptul de crea]ie intelectual` prive[te dou` domenii distincte:
– dreptul de autor;
– dreptul de proprietate industrial`.
I.2. Izvoarele dreptului de proprietate intelectual`
Dreptul de proprietate intelectual` are izvoare interne [i interna]ionale.
I.2.1. Izvoare interne
– Legea nr. 11/1991 privind combaterea concuren]ei neloiale;
– Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inven]ie;
– Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor [i drepturile conexe;
– Legea nr. 129/1992 privind protec]ia desenelor [i modelelor industriale;
– Legea nr. 84/1998 privind m`rcile [i indica]iile geografice.
I.2.2. Izvoare interna]ionale
Protec]ia crea]iei intelectuale este asigurat` \n form` unitar` pe plan interna]ional
prin:
– Conven]ia de la Paris asupra crea]iei industriale (1883)
A luat fiin]` prin acordul a 11 state fondatoare [i s-a constituit ca o conven]ie
deplin`. România a aderat la Conven]ie printr-un Decret–lege din 1920, ratificat \n
1924.
Este condus` de Adunarea general`, \n care fiecare ]ar` este reprezentat` de un
delegat asistat de un consilier. Fiecare ]ar` membr` este obligat` s` organizeze un
serviciu special de proprietate industrial` [i s` editeze o publica]ie periodic` de
specialitate.
Diferendele dintre ]`ri cu privire la problemele de proprietate intelectual` s\nt
rezolvate de Curtea Interna]ional` de Justi]ie numai \n m`sura \n care nu au putut fi
solu]ionate pe calea negocierilor.
A suferit modific`ri succesive, fiecare stat put\nd adera la o anumit` form`.
– Conven]ia de la Berna pentru prote]ia operelor literare [i artistice (1886)
A intrat \n vigoare \n 1887.
A fost \nfiin]at` de 9 state fondatoare [i a suferit mai multe revizuiri.
România a aderat printr-o lege din 1926.
I.3. Principiile dreptului de proprietate intelectual`
Dreptul de proprietate intelectual` este guvernat de patru principii fundamentale:
1. principiul tratamentului na]ional
2. principiul dreptului de prioritate
 DPI–2

3. principiul independen]ei brevetelor

4. principiul independen]ei m`rcilor
Pe baza respect`rii acestor principii, ]`rile membre ale celor dou` conven]ii au
libertatea s` reglementeze, prin legisla]ia na]ional`, protec]ia propriet`]ii intelectuale.
I.3.1. Principiul tratamentului na]ional
Este prev`zut \n art. 2 al Conven]iei de la Paris. Potrivit acestui principiu,
resortisan]ii din ]`rile membre beneficiaz` \n celelalte ]`ri de acelea[i drepturi ca [i
na]ionalii, put\ndu-se bucura de avantajele pe care legisla]iile interne le acord` \n
prezent sau le vor acorda propriilor cet`]eni. |n mod practic, resortisan]ii vor beneficia de
aceea[i protec]ie ca [i na]ionalii, vor putea folosi acelea[i mijloace de ap`rare \mpotriva
atingerii dreptului lor.
Tratamentul na]ional stabile[te egalitatea resortisan]ilor numai \n domeniul
dreptului interna]ional privat. |n conformitate cu prevederile Conven]iei de la Paris, s\nt
considera]i ca fiind resortisan]i [i cet`]enii ]`rilor care fac parte din Conven]ie, dar care
au domiciliul sau o \ntreprindere industrial` sau comercial` real` [i serioas` pe teritoriul
uneia dintre ]`rile membre.
Apartenen]a unui resortisant la o ]ar` a uniunii se va stabili dup` legea statului al
c`rui cet`]ean se declar` a fi persoana respectiv`.
I.3.2. Principiul dreptului de prioritate
Prin drept de prioritate se \n]elege situa]ia privilegiat` a unei persoane care a
efectuat \ntr-o ]ar` a Uniunii un prim depozit reglementar pentru a depune cereri cu
acela[i obiect pentru ob]inerea protec]iei \n mai multe ]`ri membre. Dreptul de prioritate
este prev`zut \n Conven]ia de la Paris \n forma revizuit` \n 1934, la Londra. Conform
acestor prevederi, resortisantul care a depus \n una din ]`rile Uniunii o cerere av\nd ca
obiect un drept de proprietate intelectual`, va beneficia de un drept de prioritate pentru a
efectua depozitul \n celelalte ]`ri membre. Pentru a exista acest drept de prioritate,
primul depozit trebuie s` aib` valoarea unui depozit na]ional, care \ndepline[te condi]iile
prev`zute \n legisla]ia na]ional` a fiec`rei ]`ri membre sau a conven]iilor
interna]ionale \ncheiate \ntre ]`rile membre ale Uniunii.
Depozitul na]ional reglementar este orice depozit care este suficient pentru a stabili
data la care a fost depus` cererea \n ]ara respectiv`, oricare ar fi soarta ulterioar` a
cererii. |n func]ie de aceste dispozi]ii, rezult` c` primul depozit trebuie s` se efectueze
\ntr-o ]ar` membr` a Uniunii, iar depozitul s` fie reglementar.
I.3.3. Principiul independen]ei brevetelor
Presupune c` cererile de brevete pentru aceea[i inve]ie \n diferite ]`ri ale Uniunii s`
fie independete unele de altele. Acest principiu este consacrat \n Conven]ia de la Berna.
Potrivit acestui principiu, brevetele cerute de ]`ri din cadrul Uniunii, de cet`]eni din
cadrul Uniunii, s` fie independente de brevetele ob]inute \n celelalte ]`ri.
Brevetele ob]inute cu beneficiul priorit`]ii vor avea \n diferite ]`ri al Uniunii o durat`
egal` cu aceea pe care ar avea-o dac` ar fi cerute f`r` beneficiul priorit`]ii.
I.3.4. Principiul independen]ei m`rcilor
Dup` \nregistrarea \ntr-o ]ar` membr` a Uniunii, marca nu mai depinde de marca de
origine sau de marca \nregistrat` \n celelalte ]`ri ale Uniunii. Acest principiu este
consacrat de Conven]ia de la Paris \n forma revizuit` \n 1958 la Lisabona. Conform
acestor prevederi, condi]iile de depunere [i de \nregistrare a m`rcilor vor fi stabilite \n
fiecare ]ar` a Uniunii prin legea intern`. O marc` depus` de un resortisant al unei ]`ri a
Uniunii va putea fi refuzat` sau invalidat` pe motiv c` nu a fost depus`, \nregistrat` sau
re\nnoit` \n ]ara de origine.
Marca \nregistrat` \n una din ]`rile Uniunii este independent` de marca \nregistrat` \n
celelalte ]`ri.
 DPI–3

II. Dreptul de autor [i drepturile conexe

Evolu]iile culturale [i existen]a interesului pentru cultur` au subliniat necesitatea
g`sirii unor modalit`]i de protejare a dreptului de autor. |n doctrin` s-a subliniat existen]a
a dou` probleme majore:
1. tendin]a activit`]ii culturale de a deveni o industrie cultural`, fapt generat [i de
necesitatea unor investi]ii pentru crearea [i difuzarea operelor;
2. acordul autorului individual este mai pu]in evident \n m`sura \n care unele opere s\nt
rezultatul mai multor creatori care \[i desf`[oar` activitatea \n cadrul anumitor
\ntreprinderi.
Pentru aceste motive se caut` solu]ii pentru protejarea adev`ra]ilor creatori, care s\nt
autorii propriu-zi[i. Implic\ndu-se \n solu]ionarea acestor probleme, Organiza]ia
Mondial` pentru Proprietate Intelectual` a elaborat un protocol la Conven]ia de la Berna
pentru asigurarea unui sistem de drepturi de autor \n concordan]` cu cerin]ele actuale. Pe
plan interna]ional exist` dou` mari sisteme juridice \n materia drepturilor de autor:
– sistemul european
– sistemul de copyright – specific sistemului american.
Principala deosebire dintre cele dou` sisteme rezult` din preocuparea prioritar`:
– \n dreptul european – protec]ia intereselor autorului;
– \n dreptul american – protec]ia intereselor industriale [i respectarea unor formalit`]i.
Dup` o relativ` izolare, SUA a aderat \n 1989 la Conven]ia de la Berna, ceea ce a
determinat consacrarea a dou` principii menite s` asigure coexisten]a acestor dou`
sisteme:
– Conven]ia se limiteaz` la operele spirituale, f`r` a se extinde asupra produc]iilor;
– legisla]ia american` trebuie s` evolueze [i spre o recunoa[tere minimal` a dreptului
moral, urm\nd a se distinge \ntre dreptul de autor [i drepturile conexe.
– Existen]a unor forme noi de exprimare a crea]iilor intelectuale impune l`rgirea sferei
operelor care au voca]ia de a fi protejate juridic. |n acela[i timp, se impune [i
extinderea sferei subiectelor dreptului de autor.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului de autor const` \n recunoa[terea
calit`]ii de autor numai persoanei fizice, deoarece numai acestea au aptitudinea de a
realiza o crea]ie intelectual`. Cu titlu de excep]ie, calitatea de autor se recunoa[te [i
persoanei juridice, \n principal ca o consecin]` a dezvolt`rii artei cinematografice.
Aceast` excep]ie opereaz` [i \n cazul editurilor, cu referire la operele de sintez` sau de
mare amploare, care dep`[esc posibilit`]ile unui singur autor. Probleme deosebite
decurg [i din realizarea unor opere \n cadrul obliga]iilor de serviciu, reglement`rile \n
acest domeniu fiind variate. Dreptul de autor trebuie s` fac` fa]` [i problemelor legate de
utilizarea liber` a operelor [i limitele dreptului exclusiv al autorului. |n baza unui
principiu general admis, utilizarea unei opere poate urm`ri [i realizarea unei opere noi.
II.1. Scurt istoric al dreptului de autor
Recunoa[terea [i protejarea dreptului de autor reprezint` o realizare ??? a dreptului. |
n antichitate, dreptul de autor era ignorat de legisla]ia timpului, interes manifest\ndu-se
numai cu privire la drepturile privind manuscrisul operei. Aceast` situa]ie confuz` se
men]ine [i \n Evul Mediu, epoc` \n care c`r]ile erau deosebit de scumpe. |n aceast`
perioad` \ncepe s` se pun` problema dreptului exclusiv de transcriere a manuscriselor [i
ia amploare activitatea copi[tilor. Un moment important \l constituie inventarea tiparului
(1540), fapt ce a permis multiplicarea facil` a operelor [i l`rgirea accesului la cerea]iile
intelectuale. |n acest timp au ap`rut plagiatorii, care reu[esc s` ob]in` venituri importante
din contrafacerea operelor. |n sec. XVI \n Fran]a apar primele reglement`ri care
limiteaz` drepturilor librarilor [i tipografilor de a publica sau vinde opere f`r` autoriza]ie.
Primele preocup`ri privind protejarea propriet`]ii intelectuale apar \n sec. XVIII,
c\nd este consacrat` ideea c` opera ca atare r`m\ne un bun al autorului, chiar [i dup`
v\nzarea unor exemplare. |n perioada ce a urmat, s-a cristalizat ideea perpetuit`]ii
privilegiului ob]inut de autor, care se poate transmite, \n anumite condi]ii, succesorilor.
Drept urmare, Decretul din 1793 a reprezentat prima reglementare a dreptului
autorilor, reglementare aplicabil` tuturor categoriilor de opere. Prin acest act normativ se
 DPI–4

recunoa[te dreptul viager al autorului [i dreptul de uzufruct pe timp de 70 de ani al

mo[tenitorilor [i cesionarilor.
Prima lege care a reglementat dreptul autorilor de opere literare [i artistice \n
România a fost Legea presei – 13 aprilie 1862 – \n timpul domniei lui Cuza. Aceast`
lege recunoa[te dreptul autorilor de a se bucura ca de o proprietate, pe tot timpul vie]ii,
de operele pe care le-au realizat. Acest drept este recunoscut [i cet`]enilor str`ini. Prin
lege, era sanc]ionat` contrafacerea \n cazul operelor artistice.
La 28 iunie 1923 intr` \n vigoare o lege special` – Legea propriet`]ii literare [i
artistice. Pe l\ng` reglementarea-cadru, aceast` lege cuprindea [i dispozi]ia potrivit c`reia
autorul putea interzice prin testament publicarea postum` a operelor pe care nu le-a f`cut
publice \n timpul vie]ii. Aceast` lege a fost considerat` una din cele mai moderne [i
complexe reglement`ri \n materie din acea vreme. Protec]ia drepturilor de autor era
prev`zut`, indiferent de respectarea anumitor formalit`]i, [i de aceast` dispozi]ie
beneficiau [i cet`]enii str`ini. Creatorii unei opere intelectuale, indiferent de forma de
manifestare concret`, beneficiau \n tot timpul vie]ii de dreptul exclusiv de publicare,
reprezentare, autorizare de traducere [i adapt`ri. De asemenea, se recunoa[te dreptul
moral al autorilor, care puteau s` intervin` \mpotriva denatur`rii operei.
Un moment important l-a constituit Congresul de la Bucure[ti (1906), care a
contribuit la cre[terea interesului pentru problemele privind protec]ia crea]iei
intelectuale, determin\nd evolu]ia doctrinei [i legisla]iei.
Expunerea prezentat` de Xenopol a constituit o valoroas` sintez` a problemelor
fundamentale ale dreptului de autor. |n acest context a fost preg`tit` aderarea ]`rii la
Conven]ia de la Berna.
II.2. Izvoarele dreptului de autor
II.2.1. Izvoare interne
|nainte de intrarea \n vigoare a Legii nr. 8/1996, dreptul de autor era reglementat
prin Decretul nr. 31/1956 privind dreptul de autor, de Legea presei din 1 aprilie 1974, de
Decretul nr. 80/1990 privind organizarea activit`]ii cinematografiei, de Decretul–lege nr.
136/1960 privind Radioteleviziunea Rom#n`, precum [i Decretul–lege nr. 27/1990
privind organizarea [i func]ionarea organiza]iei de scriitori, arti[ti plastici, compozitori,
creatori de film [i de teatru.
Legea nr. 8/1996 se \nscrie \n sistemul european [i se caracterizeaz` printr-o
reglementare ampl` – 154 articole, grupate \n 4 titluri:
– Titlul I – consacrat drepturilor de autor
– Titlul II – reglement`ri privind drepturile conexe
– Titlul III – gestiunea [i protec]ia drepturilor de autor [i a drepturilor conexe
– Titlul IV – dispozi]ii tranzitorii [i finale
II.2.2. Izvoare interna]ionale
1. Conven]ia de la Berna
România a aderat la toate actele \n domeniul dreptului de autor.
2. Directivele Comisiei CE \n domeniul dreptului de autor cu privire la:
– protec]ia juridic` a topografiilor de produse semiconductoare
– protec]ia juridic` a programelor pentru ordinatoare
– dreptul de loca]ie [i de \mprumut, precum [i unele drepturi conexe dreptului de
autor
– coordonarea unor reguli ale dreptului de autor [i drepturilor conexe aplicabile
radiodifuziunii prin sateli]i [i retrasmisiunii prin cablu
– armonizarea protec]iei dreptului de autor sub aspectul duratei
II.3. Natura juridic` a dreptului de autor
Problema a suscitat controverse, contur\ndu-se opinii diverse:
– dreptul de autor au fi un drept sui generis
– drept asupra unui bun imaterial
– drept al personalit`]ii
 DPI–5

– drept de clientel`
– drept cu dubl` natur`.
Din analiza acestor opinii rezult` c` dreptul de autor are o natur` complex`.
II.4. Subiec]ii dreptului de autor (art. 3–6 din Legea nr.
8/1996)
Crearea unei opere fiind o activitate intelectual`, apare evident` voca]ia persoanei
fizice de a avea calitatea de autor. Principiul adev`ratului autor are consecin]e
importante cu privire la transmiterea dreptului. Astfel, se consider` c` este subiect al
dreptului de autor persoana fizic` sau persoana juridic` ce a creat opera; persoana
juridic` poate beneficia \n mod excep]ional de protec]ia acordat` autorului. Cu toate
acestea, dreptul de autor al persoanei juridice apare ca un drept restrictiv \n raport cu
calitatea de autor propriu-zis`. Dreptul de autor ia na[tere \n momentul \n care opera a
fost creat` [i s-a concretizat \ntr-o form` perceptibil` prin sim]uri. Se prezum` a fi autor –
p\n` la proba contrar` – persoana sub al c`rei nume a fost adus` la cuno[tin]` opera
pentru prima dat` publicului.
|n doctrin` se face distinc]ia \ntre operele primare [i operele derivate (opere
realizate pornind de la o crea]ie existent`). |n aceste cazuri dreptul de autor va exista \n
raport de fiecare oper`.
Dac` autorul operei originale colaboreaz` la realizarea operei derivate, acesta va
avea dou` drepturi distincte: asupra operei originare [i asupra operei derivate.
Uneori numele autorului unei opere poate s` nu fie cunoscut – \n cazul operei
anonime – sau numele adev`rat al autorului s` fie \nlocuit cu un pseudonim – ceea ce nu
aduce atingere operei \n sine. Paternitatea operei constituie un drept al autorului, [i nu o
obliga]ie, creatorul av\nd dreptul s` decid` dac` opera apare \n numele s`u real sau
pseudonim sau f`r` indicarea unui nume. Operele nu s\nt \ntotdeauna rezultatul crea]iei
unui singur autor (ca \n majoritatea cazurilor), put\nd fi rezultatul activit`]ii mai multor
persoane (ca \n cazul unor opere [tiin]ifice \n care mai mul]i creatori realizeaz` o singur`
oper`).
II.4.1. Pluralitatea de autori
Pluralitatea de autori – participarea mai multor autori la realizarea unei opere unice
comune – se poate prezenta sub trei forme:
– opere de colaborare
– opere colective
– opere compozite
aceste trei categorii, fiind recunoscute \n legisla]ia francez`.
Cu privire la pluralitatea de autori, legisla]ia rom#n` consacr` forme distincte:
– opera comun`
– opera colectiv`
A. Opera comun`
Este rezultatul crea]iei mai multor autori, contribu]ia fiec`ruia fiind distinct` [i
put\nd fi valorificat` \n mod independent, sub condi]ia de a nu aduce atingere intereselor
celorlal]i coautori. |n lipsa unei conven]ii exprese, legea prevede c` exploatarea operei
comune de c`tre ace[tia se poate realiza numai de comun acord.
Operele comune pot fi divizibile sau indivizibile, dup` cum contribu]ia fiec`rui autor
poate fi individualizat`.
B. Opera colectiv`
Este definit` ca fiind opera \n care contribu]iile personale ale coautorilor formeaz`
un tot, f`r` a fi posibil s` se atribuie un drept distinct unuia dintre autori cu privire la
ansamblul operei create. |n acest caz, dreptul de autor asupra operei colective apar]ine
persoanei fizice sau juridice din ini]iativa, r`spunderea [i numele c`reia a fost creat`.
Operele colective s\nt opere complexe, ce reunesc elemente de natur` diferit`; ce le
caracterizeaz` este pluralitatea de obiecte, fiec`rui obiect corespunz\ndu-i un subiect
distinct.
 DPI–6

Operele comune [i operele colective se caracterizeaz` printr-o comunitate de

inspira]ie \n vederea realiz`rii aceluia[i scop, ceea ce presupune coroborarea eforturilor,
adaptarea efortului individual la efortul celorlal]i autori, astfel \nc\t opera s` dob\ndeasc`
un caracter unitar.
Autorii operelor comune sau colective \[i desf`[oar` activitatea \n acela[i timp, ceea
ce permite distingerea acestor opere de opera subsecvent` (ilustrarea unui text, adaptarea
unui roman pentru teatru sau film etc.), situa]ie \n care exist` o succesiune \n timp \ntre
activit`]ile de crea]ie ale autorilor operei preexistente [i activitatea creatorului operei
subsecvente.
Legat de subiectul dreptului de autor, \n doctrin` a fost analizat` problema voca]iei
persoanei juridice de a deveni \n anumite condi]ii subiect al dreptului de autor. Din
perspectiva acestor subiec]i de excep]ie, se disting:
1. filmele cinematografice – \n cazul c`rora dreptul de autor este recunoscut \n
favoarea \ntreprinderii produc`toare;
2. culegerile [tiin]ifice, enciclopediile, antologiile [i alte asemenea opere, denumite
opere colective – contribu]ia fiec`rui colaborator nu este individualizat`, dar nici
anonim`, de aceea a f`cut s` fie mai u[or acceptat` ideea persoanei juridice ca titular
al dreptului de autor; autor va fi considerat` persoana juridic` ce s-a ocupat de
\ntocmirea operei;
3. programele radiodifuzate [i televizate – caz \n care dreptul de autor revine
\ntreprinderii care realizeaz` \nregistrarea.
II.4.2. Raporturile \ntre coautori
Leg`tura de baz` \n cazul operelor ce rezult` din colaborare este aceea c` dreptul de
autor apar]ine \n comun coautorilor. Se impune a se face distinc]ia \ntre operele
divizibile [i operele indivizibile.
|n cadrul operelor indivizibile, dac` nu s-a convenit altfel de coautori, exerci]iul
drepturilor patrimoniale se \mparte \n mod egal. Astfel, drepturile personale [i materiale
ce alc`tuiesc dreptul de autor se pot exercita numai de comun acord.
|n situa]ia operelor divizibile, c\nd contribu]ia fiec`ruia este susceptibil` de
valorificare separat`, fiecare coautor \[i poate exercita dreptul personal nepatrimonial
asupra p`r]ii sale, f`r` a leza interesele celorlal]i. De regul`, exercitarea drepturilor
patrimoniale [i nepatrimoniale se face de comun acord, dar fiecare coautor \[i poate
valorifica dreptul [i separat.
A. Raporturile \ntre autorii operei colective
Privesc raporturile dintre autorii fiec`reia dintre operele care compun opera
colectiv`. Organiza]ia care dispune realizarea operei \ncheie c\te un contract cu fiecare
autor \n parte.
|n cazul operelor cinematografice, prin \ncheierea acestor contracte produc`torul
dob\nde[te dreptul de a reproduce oppera [i de a o pune \n circula]ie.
B. Raportul dintre autorii operei originare [i autorii operei derivate
Exist` dou` reguli de baz`:
1. obliga]ia autorului operei derivate de a solicita folosirea operei preexistente de la
autorul ei, prin \ncheierea unui contract;
2. autorul operei derivate trebuie s` respecte dreptul la calitatea de autor al creatorului
operei originare, prin indicarea sursei operei derivate.
II.4.3. Regimul operelor realizate \n cadrul obliga]iilor de
serviciu
Aceast` problem` se pune \n cazul operei realizate \n timpul programului de
serviciu, nu sub aspectul titularului dreptului de autor, care r`m\ne creatorul ei, ci al
prerogativelor pe care organiza]ia al c`rei angajat este autorul le dob\nde[te prin efectul
contractului de munc`.
Regula o constituie faptul c` autorul salariat \[i p`streaz` calitatea de subiect al
dreptului de autor, dar se prezum` c` a transmis organiza]iei la care lucreaz` dreptul de a
folosi opera \n scopuri legate de activitatea acesteia.
 DPI–7

II.4.4. Opera postum`

A suscitat controverse sub aspectul public`rii dup` moartea autorului a unei opere pe
care acesta nu a dat-o publicit`]ii \n timpul vie]ii. Opiniile exprimate pot fi grupate \n
dou` categorii:
1. dreptul de divulgare, ca drept nepatrimonial, este netransmisibil; se consider` c`
orice act de divulgare implic` prezum]ia c` autorul a dorit s` respecte onoarea [i
via]a privat` a ter]ilor;
2. dup` moartea autorului trebuie s` se asigure o protec]ie corespunz`toare at\t
respectului datorat creatorului, c\t [i intereselor culturale. S-a apreciat c` autorizarea
public`rii unei opere postume poate veni numai de la unitatea de creatori competent`
s` aprecieze dac` divulgarea unei asemenea opere reprezint` o just` utilizare. Se
are \n vedere valoarea obiectiv` pentru cultur` pe care opera o dob\nde[te dup`
moartea autorului.
O problem` deosebit` a ridicat [i publicarea coresponden]ei inedite. Pornind de la
dispozi]iile dreptului civil, destinatarul este proprietarul suportului material, iar
drepturile nepatrimoniale ale persoanei asupra scrisorilor – dac` \ntrunesc condi]iile
protej`rii din cadrul dreptului de autor – apar]in expeditorului.
II.5. Obiectul dreptului de autor
|n accep]iune l`rgit`, obiectul dreptului de autor \l poate constitui opera literar`,
artistic`, [tiin]ific`, indiferent de forma concret` de exprimare, de valoarea sau destina]ia
acesteia. |n doctrin` s-au formulat trei cerin]e esen]iale pe care trebuie s` le \ndeplineasc`
o oper` pentru a fi protejat`:
1. opera s` fie rezultatul activit`]ii creatoare a autorului – condi]ie denumit` [i
originalitate
|n ceea ce prive[te originalitatea, s-a considerat c` opera trebuie s` se limiteze la o
executare mecanic` prin procedee tehnice obi[nuite, care s` exclud` contribu]ia
proprie prin care se confer` individualitatea operei.
Originalitatea nu presupune \n mod absolut rezultatul exclusiv al muncii autorului,
fiind protejate [i operele inspirate de crea]ii originale.
|n cazul operelor literare, originalitatea operei este apreciat` \n raport de idee,
compozi]ie [i expresie, iar \n cazul operelor de art` plastic` ideea este \nlocuit` de
imagine.
2. Opera s` fie exprimat` \ntr-o form` perceptibil` sim]urilor
A doua condi]ie presupune existen]a unei forme concrete de exprimare care s` fac`
opera accesibil` sim]urilor, ceea ce leag` momentul na[terii dreptului de autor de
momentul dob\ndirii unei asemenea forme.
3. Opera s` fie susceptibil` de a fi adus` la cuno[tin]a publicului
A treia condi]ie implic` voca]ia operei de a putea fi adus` la cuno[tin]` public`, \n
direct` leg`tur` cu condi]ia de a fi perceptibil` prin sim]uri.
Potrivit unora dintre autori, aceste ultime dou` condi]ii se identific`, form\nd o
singur` condi]ie.
Aspectele legate de protejarea operei, indiferent de valoare, au suscitat controverse,
consider\ndu-se c` se poate ajunge la situa]ii absurde. Prin art. 7 [i 8 din Legea nr.
8/1996 se enumer`, cu titlu de exemplu, principale categorii de opere protejate
(conferin]e, predici, programe de calculator, orice opere scrise sau orale; opere
[tiin]ifice: manuale, comunic`ri, proiecte; compozi]ii muzicale; opere dramatice,
coregrafice sau pantomime; opere cinematografice sau audiovizuale; opere fotografice;
opere de art` plastic`; crea]ii din domeniul arhitecturii; traduceri, adapt`ri, aranjamente
muzicale; culegerile de opere literare, artistice, [tiin]ifice).
|n mod expres s\nt prev`zute ca fiind exceptate de la protec]ia legal`, potrivit
drepturilor de autor, 6 mari categorii:
– ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o oper`;
– actele oficiale de natur` politic`, legislativ`, administrativ` [i judiciar`;
– simbolurile oficiale ale statului;
– mijloacele de plat`;
 DPI–8

– [tirile [i informa]iile de pres`;

– simple fapte sau date.
II.5.1. Categorii de opere protejate
1) Opera originar` [i opera derivat`
Operele realizate prin utilizarea unor opere preexistente s\nt opere derivate. |n raport
de acestea, operele preexistente s\nt opere originare.
S\nt considerate opere derivate: traducerile, adapt`rile [i prelucr`rile de opere literare
sau [tiin]ifice, culegerile de opere, cu condi]ia ca, adaptarea, selec]ionarea sau
prelucrarea s` implice activitate intelectual`.
2) Opera literar` [i opera [tiin]ific`
Prin denumirea de oper` literar` s\nt desemnate crea]iile \n care concep]iile,
g\ndurile sau sentimentele \[i g`sesc expresia \n cuvinte scrise sau rostite, limita
protec]iei rezult\nd din cerin]a ca crea]ia literar` s` reprezinte o crea]ie spiritual`
personal`. Aceast` accep]iune larg` include [i opera [tiin]ific`.
|n ce prive[te strict opera [tiin]ific`, s-a sus]inut necesitatea de a se distinge \ntre
operele ce formeaz` obiectul dreptului de autor [i rezultatele [tiin]ifice concretizate
\ntr-o oper` de acest fel.
3) Opera de art` plastic` [i de art` aplicat`
La baza protec]iei acestei categorii de opere st` caracterul lor individual ca expresie
a crea]iei artistice. Operele de art` plastic` pot fi bi- sau tri-dimensionale. Al`turi de
operele de art` propriu-zise, care s\nt protejate prin dreptul de autor, o categorie
important` o formeaz` produsele industriale.
Estetica urmeaz` caracterul func]ional al produselor industriale [i individualizeaz`
forma acestora, ceea ce determin` orientarea op]iunii consumatorului.
|n categoria artei aplicate s\nt incluse desenele sau modelele industriale sau
ornamentele. Aceste crea]ii se situeaz` la grani]a dintre art` [i industrie. Dubla natur`
rezult` din faptul c` prin destina]ie [i modul de reproducere apar]in de dreptul
propriet`]ii industriale, iar prin natura eforetului creator apar]in de dreptul de autor.
|n cazul desenelor [i modelelor industriale func]ioneaz` sistemul cumulului de
protec]ie – \n cadrul c`ruia autorul poate invoca simultan at\t regimul specific de
protec]ie, c\t [i pe cel \ntemeiat pe dreptul de autor. Acest sistem este prev`zut [i prin
Legea nr. 129/1992 privind protec]ia desenelor [i modelelor industriale.
4) Operele muzicale
Includ realiz`rile ce apar]in de arta sunetului. |n cadrul acestei categorii s\nt incluse:
simfonii, opere, compozi]ii pentru un anumit instrument, genuri muzicale diferite cu sau
f`r` texte.
5) Presta]iile arti[tilor interpre]i [i executan]i
Protejarea acestor presta]ii este rezultatul faptului c` ace[tia nu pot fi considera]i
coautori \n raport de opera interpretat`, reac]iile lor fiind considerate, de regul`, drept
opere derivate. Interpretarea sau execu]ia poate da str`lucire operei preexistente, ceea ce
impune asigurarea unei protec]ii.
6) Opera cinematografic`
Ca obiect al dreptului de autor, opera cinematografic` a suscitat numeroase discu]ii.
Problema cea mai important` este aceea a determin`rii autorului operei cinematografice,
av\nd \n vedere c` este rezultatul muncii mai multor categorii profesionale diferite.
Aceast` \mprejurare a determinat exprimarea unor opinii contradictorii cu privire la
autonomia contribu]iilor individuale [i cu privire la posibilitatea valorific`rii separate a
fiec`reia dintre crea]ii.
7) Opera audiovizual`1
Poate fi perceput` sub o singur` form` (spre deosebire de interpret`rile dramatice). |n
aceast` categorie: operele cinematografice, produc]iile de televiziune, operele
\nregistrate pe benzi video, discuri, jocuri video etc.
8) Programele pentru ordinatoare
Protejarea lor pe calea dreptului de autor este o problem` controversat`.

1
Piraterie !!!
 DPI–9

Exist` trei forme de protec]ie juridic` aplicabile \n domeniu:

– protec]ia prin brevet
– protec]ia \n cadrul dreptului de autor
– protec]ia prin mijloace specifice
Opinia majoritar` pledeaz` pentru forme de protec]ie specifice, fiind acceptat` [i
protec]ia \n cadrul dreptului de autor.
II.5.2. Obiectul drepturilor conexe
Pe plan interna]ional nu exist` o concep]ie unitar` cu privire la con]inutul categoriei
drepturilor conexe. Dup` realizarea operei literare [i artistice, se desf`[oar` o serie de
activit`]i auxiliare legate de difuzarea [i realizarea operelor. Drepturile legate de aceste
activit`]i auxiliare s\nt drepturi conexe. Pe l\ng` presta]iile arti[tilor, interpre]ilor [i
executan]ilor, un drept conex important este legat de presta]ia regizorului de opere
teatrale [i melodramatice, activitatea acestuia fiind posterioar` cre`rii operei. |n ce
prive[te crea]ia regizorului de film, \n unele legisla]ii acesta este considerat coautor al
filmului. |n cateogria drepturilor conexe s\nt incluse [i drepturile produc`torilor de
\nregistr`ri sonore pentru propriile \nregistr`ri, precum [i drepturile organismelor de
radiodifuziune [i televiziune propriile emisiuni.
O problem` controversat` este aceea a protec]iei titlurilor lucr`rilor, articolelor [i
periodicelor. Se consider`, \n general, c` atingerile aduse acestei categorii de valori se
\ncadreaz` \n sfera concuren]ei neloiale. Titlurile de periodice se consider` c` reprezint`
semne de identitate, fiind asimilate regimului m`rcilor.
|n ]ara noastr` doctrina a respins ideea protec]iei folclorului pe calea dreptului de
autor, de[i ar trebui protejate crea]iile folclorice autentice sau cele recunoscute ca atare.
Pe calea drepturilor de autor s\nt protejate [i operele de arhitectur`, inclusiv plan[ele,
machetele [i lucr`rire grafice care urmeaz` proiectele de arhitectur`.
II.6. Con]inutul dreptului de autor
II.6.1. Drepturi personale nepatrimoniale
1) Dreptul de divulgare
Este acel atribut al autorului \n baza c`ruia poate s` p`streze manuscrisul sau crea]ia
numai pentru el, put\nd s` decid` s` nu fie cunoscut at\t timp c\t consider` c` opera nu
este suficient de bine realizat` \n raport de propriile sale cerin]e, ori at\t timp c\t din alte
motive consider` c` \nc` nu este momentul oportun.
Cronologic, dreptul de divulgare este primul drept care ia na[tere [i condi]ioneaz`
exercitarea celorlalte drepturi.
Dreptul de divulgare are \n vedere numai publicarea pentru prima dat` a unei opere,
astfel \nc\t dup` moartea autorului acest drept se raporteaz` numai la opera postum`.
2) Dreptul la paternitatea operei
Se \ntemeiaz` pe leg`tura fireasc` dintre creator [i opera sa.
Implic` dou` aspecte:
– aspect pozitiv – \n baza c`ruia se poate revendica orice edi]ie de autor
– aspect negativ – \n baza c`ruia se poate opune oric`rei ac]iuni de contesta]ie a
acestei calit`]i din interven]ia unor ter]i.
3) Dreptul de a decide sub ce nume va fi adus` opera la cuno[tin]a
publicului
Dac` autorul a decis s` foloseasc` propriul s`u nume, cesionarul dreptului de
reproducere, reprezentare, executare sau difuzare trebuie s` indice numele pe copert`, pe
programe, pe afi[e sau \n alte mijloace publicitare.
|n cazul operelor derivate este obligatorie [i indicarea numelui autorului [i operei
originare.
La operele de art` plastic`, de]in`torul suportului material nu poate \nl`tura sau
modifica semn`tura autorului, iar traducerile trebuie s` poarte men]iunea numelui
artistului care a creat opera original`.
Dreptul la paternitatea operei se respect` [i la operele colective, fiec`rui autor
recunosc\ndu-i-se dreptul s`u.
 DPI–10

Dreptul la calitatea de autor nu subzist` \n cazul \n care calitatea de autor este

recunoscut` persoanei juridice.
|n cazul \n care un ter] public` o oper` proprie sub numele altui autor, de regul` un
autor consacrat, nu va fi vorba de o \nc`lcare a dreptului la calitatea de autor, ci de o
\nc`lcare a dreptului nepatrimonial la nume.
4) Dreptul de a pretinde respectarea integrit`]i operei
Deumirea [i dreptul la integritatea [i inviolabilitatea operei presupune interzicerea
oric`rei modific`ri aduse operei, at\t celor care ar fi cesionarii dreptului de reprezentare
sau difuzare, c\t [i \n cazul utiliz`rii libere, respectiv al licen]elor legale.
Autorul poate decide ca opera s` fie f`cut` cunoscut` \n forma hot`r\t` de el. |n cazul
adapt`rii operei modificarea este inevitabil`, adaptarea fiind ea \ns`[i o oper` de crea]ie.
Operele comune [i colective impun coordonarea contribu]iilor autorilor. Dreptul la
integritatea operei se manifest` \n toat` plenitudinea \n cazul operelor de art`; se
recunoa[te dreptul autorului de a avea acces la oper` \n vederea reproducerii ei, dar [i
obliga]ia proprietarului de a p`stra opera \n afara oric`rei modific`ri.
5) Dreptul de retractare
Majoritatea autorilor consider` dreptul la retractare ca fiind indisolubil legat de
dreptul de divulgare, fiind \n acela[i timp o contrapondere, o modalitate de limitare a
dreptului de duvulgare. Problema retract`rii se poate pune numai dup` exercitarea
dreptului de divulgare. |n esen]`, aceasta presupune fie revenirea asupra
consim]`m\ntului dat, fie sub forma retragerii operei din circula]ie ori modificarea
operei.
Dreptul de retractare a fost explicat prin dreptul autorului de a decide cu privire la
aducerea operei la cuno[tin]a publicului [i dup` \ncheierea conven]iei ca o manifestare
de voin]`.
O problem` controversat` este exercitarea dreptului de retractare \n cazul operelor
comune indivizibile. De principiu, se consider` c` retractarea este posibil` cu condi]ia s`
fie justificabil` [i s` nu aduc` atingere intereselor celorlal]i coautori. Este mai delicat`, cu
c\t la operele colective dreptul de retractare este aproape de neexercitat, \n special dup`
terminarea operei.
Acest sistem se reg`se[te [i \n cadrul operelor de art` plastic` neterminate, leg`tura
inseparabil` \ntre opera propiu-zis` [i suportul material; vin \n concurs dou` drepturi
distincte:
– dreptul de retractare al autorului
– dreptul proprietarului asupra suportului operei
|n dreptul [i doctrina noastr` s-a considerat c` retractarea nu este posibil` \n cazul
operelor de art` plastic` deoarece s-ar aduce atingere dreptului de proprietate.
II.6.2. Inalienabilitatea drepturilor personale
nepatrimoniale
De regul`, prerogativele nepatrimoniale ale dreptului de autor s\nt inalienabile.
P`rerea unanim` este c` dreptul de ordin moral asigur` protec]ie fa]` de atingerile aduse
operei [i prin care s-ar aduce atingere reputa]iei autorului, c\t [i \mpotriva atingerilor
aduse operei, indiferent dac` se r`sfr\ng sau nu fa]` de statutul autorului.
Prerogativele morale ale dreptului de autor au statute diferite.
De la caracterul inalienabil exist` unele derog`ri:
a) derog`ri de la dreptul la inviolabilitatea operei:
– modific`rile acceptate de autor dup` efectuarea lor sau acceptul anticipat, cu
condi]ia s` nu aduc` atingere onoarei sau reputa]iei autorului;
– modific`rile impuse de buna credin]`: actualizarea operei;
– la operele colective \n situa]ia c`rora este valabil` acceptarea anticipat` a
modific`rilor;
– operele cinematografice cu privire la care se recunoa[te dreptul
produc`torului de a efectua modific`rile necesare adapt`rii cinematografice;
– la operele de arhitectur`, unde autorul nu se poate opune la modific`rile
necesare \n cursul realiz`rii operei;
b) derog`ri de la dreptul de paternitate a operei:
 DPI–11

– la operele colective se consider` valabil` acceptarea anonimatului prin

renun]area definitiv` la numele autorului; de asemenea, dreptul de divulgare
cunoa[te unele restric]ii sub aspectul modific`rii operelor comune, fiind
necesar acordul tuturor coautorilor, iar eventualul refuz al unui coautor
trebuie s` fie temeinic justificat.
II.6.3. Drepturile patrimoniale
Con]inutul dreptului de autor este completat prin dreptul patrimonial reglementat
prin dispozi]iile art. 12, 13 din Legea nr. 8/1996. Potrivit legii, autorul are dreptul
patrimonial exclusiv de a decide dac`, \n ce mod [i c\nd va fi utilizat` sau exploatat`
opera sa, inclusiv de a consim]i la utilizarea operei de c`tre al]ii.
Dreptul de a decide cu privire la utilizarea [i exploatarea operei genereaz` mai multe
drepturi distincte [i exclusive care ar putea fi grupate \n prerogative privind
reproducerea, difuzarea, reprezentarea, executarea [i orice alte modalit`]i licite de
folosire a operei.
1) Reproducerea
Presupune fixarea material` a operei prin orice procedee ce permit comunicarea
operei c`tre public \n mod indirect, spre a se bucura de execu]ie, care reprezint` un mod
de comunicare direct` a operei.
Reproducerea este subordonat` consim]`m\ntului dat, indiferent de procedeul folosit
[i de scopul urm`rit. Sub aspect procedural, pot fi enumerate: tiparul, dactilografierea,
desenul, gravura, mulajul, fotocopia, fotografia, microfilmul. De regul`, s-a considerat c`
reproducerea nu este obligatoriu s` se realizeze \n acela[i domeniu ca originalul. Dup`
divulgarea operei autorul nu se poate opune la reproduceri efectuate pentru uz personal,
ceea ce presupune uzul \n cercul familiei.
2) Difuzarea
Presupune punerea \n circula]ie a operei ce a fost reprodus` prin orice mijloace,
cuvinte, sunete sau imagini. Difuzarea prive[te numai operele fixate pe suport material,
av\nd ca obiect direct nu opera, ci suportul material multiplicat (\n care este \nglobat`
opera).
Prin aceast` reglementare s-a urm`rit s` i se permit` autorului, editorului s` se opun`
punerii \n circula]ie a operei chiar atunci c\nd reproducerea este licit` (de exemplu:
importul de exemplare dintr-o oper` \ntr-o ]ar` care nu asigur` protec]ia dreptului de
autor). Prin art. 13 din Legea nr. 8/1996 a drepturilor de autor s\nt enumerate diferitele
moduri sub care este posibil` utilizarea sau exploatarea operei, consider\nd c` autorul
poate autoriza:
– reproducerea integral` sau par]ial` a operei;
– difuzarea operei;
– importul \n vederea comercializ`rii pe teritoriul ]`rii a copiilor de pe o oper`;
– realizarea scenic`, recitarea sau orice alt` modalitate public` de execu]ie sau
prezentare direct` a operei;
– expunerea public` a operelor de art` plastic`, art` aplicat`, fotografie sau arhitectur`;
– proiec]ia public` a operelor cinematografice [i a altor opere audiovizuale;
– emiterea unei opere prin orice mijloc ce serve[te la propagarea f`r` filtru a sunetelor,
semnalelor, imaginilor;
– transmiterea unei opere c`tre public prin cablu, fibr` optic` sau orice alte procedee;
– comunicarea public` prin intermediul \nregistr`rilor sonore [i audiovizuale ;
– prezentarea \n public prin intermediul oric`ror mijloace a unei opere radiodifuzate
sau televizate.
3) Dreptul de suit`
Reprezint` un drept patrimonial recunoscut autorilor operelor de art` plastic` prin
care se \ncearc` stipularea unei compens`ri valorice ca urmare a v\nz`rii operei ini]iale la
un pre] modest [i cre[terea ulterioar` a valorii ca urmare a recunoa[terii celebrit`]ii. |n
baza acestor prerogative autorul are dreptul la 5% din pre]ul de v\nzare \n cazul fiec`rei
rev\nz`ri a operei prin licita]ie sau comisionari. De asemenea, autorul are dreptul de a fi
informat cu privire la locul unde se afl` opera sa. Re]inerea [i plata procentului cuvenit,
 DPI–12

c\t [i informarea autorului cu privire la locul unde se afl` opera reprezint` obliga]ii ce
revin licitatorilor, comisionarilor [i comercian]ilor.
Dreptul de suit` nu poate fi \nstr`inat [i nu poate face obiectul unei renun]`ri.
4) Dreptul de a autoriza \nchirierea originalului [i a copiilor
operelor
Reprezint` dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispozi]ie pentru utilizare
originalul sau copiile operei pentru o perioad` de timp limitat`, \n schimbul unui
onorariu economic direct sau indirect.
|nchirierea poate avea ca obiect opere literare, artistice, audio-video, programe de
calculator.
II.6.4. Drepturile conexe
S\nt legate de activit`]i auxiliare crea]iei artistice propriu-zise [i privesc difuzarea [i
realizarea operelor. Drepturile conexe nu pot aduce atingere drepturilor autorilor.
Subiect al drepturilor conexe dreptului de autor poate fi artistul interpret sau
executant \n raport de propria interpretare sau execu]ie, produc`torul de \nregistr`ri
sonore pentru propriile \nregistr`ri [i organismele de radio [i TV privind propriile
emisiuni.
Deci subiect al drepturilor conexe dreptului de autor poate fi o persoan` fizic` sau
juridic`.
1) Drepturile arti[tilor interpre]i sau executan]i
Potrivit legii, prin arti[ti interpre]i sau executan]i se \n]eleg actorii, c\nt`re]ii,
muzicienii, dansatorii [i alte persoane care prezint`, c\nt`, recit`, declam`, interpreteaz`,
regizeaz`, dirijeaz` sau execut` \n orice alt mod o oper` literar` artistic` sau un spectacol
de orice fel.
Ca [i subiectul dreptului de autor, arti[tii interpre]i sau executan]i beneficiaz` de
drepturi morale [i patrimoniale.
2) Drepturile morale
– dreptul de a pretinde recunoa[terea paternit`]ii propriei interpret`ri sau execu]ii;
– dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul s` \i fie indicat la fiecare spectacol
[i la fiecare interpretare ori utilizare a \nregistr`rii acesteia;
– dreptul de a pretinde respectarea realit`]ii presta]iei sale [i de a se opune deform`rii,
falsific`rii sau modific`rii prin care s-ar prejudicia grav onoarea sau reputa]ia sa;
– dreptul de a se opune oric`rei utiliz`ri a presta]iei sale dac` aceasta ar fi de natur` s`
o prejudifieze
Drepturile morale nu pot face obiectul renun]`rii sau \nstr`in`rii, dar pot fi transmise
pe cale succesoral`.
Potrivit legii, arti[tilor interpre]i sau executan]i le s\nt recunoscute urm`toarele
drepturi patrimoniale legate de autorizare, fixarea presta]iei, reproducerea presta]iei
fixate, difuzarea presta]iei fixare prin v\nzare, \nchiriere, \mprumut ori prin alt mod de
transmitere cu titlu oneros sau gratuit:
– prezentarea \ntr-un loc public a presta]iei;
– atestarea presta]iei fixate;
– emiterea sau transmiterea prin radio sau TV a presta]iei.
|n cazul \n care interpretarea sau execu]ia este rezultatul activit`]ii unor
neprofesioni[ti, ace[tia vor desemna pe unul dintre ei pentru a autoriza exercitarea
acestora.
|n cazul operelor audio-video, al \nregistr`rilor sonore, se prezum` c` artistul
interpret cedeaz` produc`torului dreptul exclusiv de exploatare a presta]iei. Pentru
comunicare public` artistului interpret sau executant i se cuvine 50% din sumele \ncasate
de produc`tor. Dispozi]iile privind stabilirea remunera]iei operelor create \n cadrul unui
contract de munc` [i dreptul de adaptare se aplic` \n mod corespunz`tor [i \n cazul
drepturilor conexe.
3) Drepturile produc`torilor de \nregistr`ri sonore
Conform legii, prin \nregistrare sonor` sau fonograme se \n]eleg orice form`,
inclusiv sonor`, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execu]ie a unei opere ori a
 DPI–13

reprezent`rilor fonice ale acestor sunete, indiferent de metoda [i suportul utilizat. Din
aceast` categorie fac parte [i fix`rile audio-vizuale.
Produc`torul de \nregistr`ri sonore, ca persoan` fizic` sau juridic` ce \[i asum`
r`spunderea organiz`rii [i finan]`rii activit`]ii de fixare a sunetelor, are dreptul
nepatrimonial de a i se \nscrie numele pe suportul de ambalaj.
Privind dreptul patrimonial, legea recunoa[te:
– dreptul de a autoriza reproducerea propriilor \nregistr`ri sonore;
– difuzarea propiilor \nregistr`ri cu titlu oneros sau gratuit;
– emiterea sau transmiterea prin radio sau TV a propriilor \nregistr`ri;
– prezentarea \ntr-un loc public a copiilor \nregistrate sonore;
– adaptarea \nregistr`rilor;
– importul copiilor legal realizate;
– dreptul de a \mpiedica importul de copii f`r` autoriza]ia sa.
Durata drepturilor patrimoniale ale produc`torilor de \nregistr`ri sonore este de 50 de
ani. Autorii operelor \nregistrate, produc`torii, arti[tii interpre]i [i executan]i au dreptul
la o remunera]ie pl`tit` de fabrican]ii sau importatorii de aparate care permit
reproducerea.
Remunera]ia reprezint` 5% din pre]ul de v\nzare a suporturilor sau aparatelor, 5%
din valoarea vamal declarat` a produselor importate. Acest procent nu se re]ine \n cazul
importului de suporturi [i aparatur` f`r` scop comercial.
Difuz`rile ulterioare primei difuz`ri \n cadrul unei presta]ii artisitice nu mai necesit`
autorizarea din partea titularului drepturilor conexe dec\t \n situa]ia \nchirierii sau
importului.
II.6.5. Durata protec]iei drepturilor de autor
Dreptul de autor ia na[tere \n momentul realiz`rii unei opere, indiferent de forma sau
modul concret de exprimare. De regul`, opera, ca structur` unitar`, are un moment bine
determinat at\t sub aspectul cre`rii propriu-zise, c\t [i sub aspectul na[terii dreptului de
autor. |n cazul \n care realizarea operei se face \n etape, pe parcursul unei perioade de
timp, momentul na[terii dreptului de autor se va raporta la fiecare etap` \n parte. |n
cazul \n care \ntr-un interval de timp apar mai multe volume, serii, p`r]i ale operei,
dreptul de autor se va calcula distinct \n raport de fiecare parte. Ceea ce carcaterizeaz`
apari]ia dreptului de autor este caracterul s`u limitat. Deosebirile existente \ntre regimul
propriet`]ii asupra bunurilor corporale [i regimul propriet`]ii intelectuale se explic` \n
primul r\nd prin aceea c` bunurile corporale s\nt utilizate de una sau mai multe persoane,
pe c\nd proprietatea intelectual` tinde s` fac` parte din patrimoniul public. Opera
supravie]uie[te autorului [i continu` s` poarte amprenta personalit`]ii acestuia, ceea ce
impune un regim diferen]iat \ntre prerogativele patrimoniale [i nepatrimoniale ale
dreptului de autor. Din aceast` perspectiv`, durata protec]iei dreptului de autor este
guvernat` de dou` principii fundamentale care se reg`sesc [i \n dispozi]iile legii:
1. durata nelimitat` a drepturilor morale;
2. durata limitat` a drepturilor patrimoniale.
Durata sub aspectul caracterului nelimitat al drepturilor morale, este evident`
necesitatea recunoa[terii acestei tr`s`turi privind caracterul limitat \n timp al dreptului
patrimonial. Se impun unele preciz`ri:
– regula de baz` o constituie recunoa[terea dreptului patrimonial pe tot parcursul vie]ii
autorului, fiind supuse dreptului comun;
– drepturile patrimoniale ce decurg din dreptul de autor se pot transmite pe cale
succesoral` pe o perioad` strict determinat` de 70 de ani.
II.7. Transmiterea succesoral` a dreptului de autor
Nu este influen]at` de data la care opera a fost adus` la cuno[tin]a publicului. Dac`
autorul nu are mo[tenitori, dreptul revine organismului de gestiune colectiv` mandatat de
autor, iar \n lipsa unui mandat oranismului de gestiune colectiv` cu cel mai mare num`r
de membri din acel domeniu de crea]ie.
Legea prevede o protec]ie de 70 de ani [i pentru protejarea:
– operelor publicate sub pseudonim sau f`r` indicarea autorului;
 DPI–14

– \n cazul operelor realizate \n colaborare – caz \n care termenul se calculeaz` de la

moartea ultimului coautor – dac` se eviden]iaz` caracterul distinct al contribu]iei
coautorilor, termenul se va calcula de la moartea fiec`rui coautor \n parte;
– \n cazul operelor colective, termenul de protec]ie de 70 de ani se calculeaz` \ncep\nd
cu data aducerii operelor la cuno[tin]a publicului.
Dac` opera nu este f`cut` public` \n decurs de 70 de ani de la creare, termenul se
calculeaz` din momentul realiz`rii integrale a operei.
|n cazul operelor de art` aplicat` legea prevede un termen de protec]ie de 25 ani de la
data cre`rii acesteia. Drepturile patrimoniale ale creatorilor de programe pe calculator
s\nt protejate pe tot timpul vie]ii, iar transmiterea succesoral` este limitat` la 50 de ani. |n
toate cazurile termenele r`m\n neschimbate, chiar dac` au intervenit modific`ri
neesen]iale, ad`ugiri, adapt`ri privind schimbarea, aranjarea sau corectarea con]inutului.
***
Trebuie f`cut` distinc]ie \ntre regimul juridic al drepturilor personale nepatrimoniale
[i drepturile patrimoniale. Toate prerogativele cu caracter nepatrimonial care alc`tuiesc
drepturile de autor s\nt prin natura lor intransmisibile. Transmisiunea mortis causa a
drepturilor de autor intervine potrivit dispozi]iilor dreptului civil. Drepturile
patrimoniale se treansmit pe o perioad` de 70 de ani, oricar ar fi data aducerii la
cuno[tin]`.
Drepturile patrimoniale de autor se dob\ndesc \n momentul deschiderii succesiunii,
iar acceptarea succesiunii trebuie s` intervin` \n 6 luni de la deschidere. |n cazul
decesului unui mo[tenitor din clasa descenden]ilor, activul s`u trece la copii s`i
mo[tenitori (fiind [i ace[tia descenden]ii autorului). De[i drepturile personale
nepatrimoniale s\nt, prin natura lor, intransmisibile, protec]ia acestora este asigurat` [i
dup` moartea titularului, fapt justificat prin aceea c` personalitatea autorului
supravie]uie[te prin opera sa.
Transmisiunea succesoral` a dreptului de autor derog` de la dreptul comun at\t prin
transmisiunea limitat` a drepturilor propriu-zise, c\t [i sub aspectul perioadei \n care este
asigurat` valorificarea.
Regula o constituie: transmiterea pe o perioad` de 70 de ani, cu unele excep]ii legate
de natura operei. Dac` nu exist` mo[tenitori, exerci]iul acestor drepturi se transmite c`tre
organismul de gestiune colectiv`.
II.8. Limitele exercit`rii dreptului de autor
Dreptul exclusiv al autorului de a consim]i la utilizarea operei de c`tre al]ii comport`
[i o serie de derog`ri. Excep]iile de la dreptul exclusiv de exploatare al autorului s\nt
\ntemeiate [i justificate prin func]ia social` a dreptului de autor. Potrivit legii, este
permis` utilizarea unei opere care anterior a fost adus` la cuno[tin]a publicului, f`r` a mai
fi necesar consim]`m\ntul autorului [i f`r` plata unei remunera]ii (cu condi]ia de a o
utiliza conform bunelor uzan]e, potrivit exploat`rii normale a operei [i f`r` a se aduce
atingere autorilor) titularilor dreptului de exploatare.
|n cadrul acestei limit`ri a exercit`rii dreptului de autor s\nt prev`zute:
– Reproducerea unei opere \n cadrul procedurilor judiciare sau administrative \n
m`sura justificat` de scopul acestora;
– Utilizarea de scurte citate dintr-o oper` \n scop de analiz` sau critic` ori cu titlul
exemplificativ, \n m`sura \n care folosirea lor justific` aceasta. |n acest caz
reproducerea trebuie s` fie fidel`, \nso]it` de indicarea operei [i autorului.
|n cazul operei de art` plastic`, citarea nu poate fi conceput` \n interiorul operei.
Privind citarea muzical`, aceasta nu este permis` \n cuprinsul altei opere muzicale.
Orice \mprumut al unei m`suri sau fraze muzicale sugestive constituie contrafacere.
– Utilizarea de articole izolate sau scurte extrase din opere \n publica]ii, \n emisiuni
radio sau TV, \n \nregistr`ri sonore sau audio-vizuale destinate exclusiv
\nv`]`m\ntului
– Reproducerea pentru informare [i cercetare de scurte extrase de opere \n cadrul
bibliotecilor, muzeelor, fonotecilor, publica]iilor culturale sau [tiin]ifice.
 DPI–15

Este permis` reproducerea integral` \n cazul \n care acest lucru se justific` prin
necesitatea \nlocuirii unui exemplar deteriorat ori \n cazul pierderii unui exemplar
unic.
– Reproducerea, difuzarea [i comunicarea de extrase din articole ori reportaje radio \n
scopul inform`rii publicului asupra unor probleme de actualitate. |n acest scop este
permis` [i reproducerea, difuzarea sau comunicarea de fragmente \n conferin]e,
pledoarii.
– Reproducerea imaginii unei opere de arhitectur`, art` plastic` (fotografic`), aplicat`,
amplasat` permanent \n locuri publice.
– Reprezentarea [i executarea unei opere \n cadrul activit`]ii institu]iilor de \nv`]`m\nt
exclusiv \n scopuri specifice [i cu condi]ia ca reprezentarea, executarea [i accesul
publicului s` fie gratuite.
Conform legii, este permis` transformarea unei opere f`r` consim]`m\ntul aurtorului
sau plata unei remunera]ii:
– dac` se realizeaz` \n scop privat, nefiind destinat` ori pus` la dispozi]ia
publicului;
– dac` rezultatul transform`rii este o parodie sau o caricatur`, cu condi]ia ca
rezultatul s` nu creeze o confuzie cu privire la opera original` [i autorul ei;
– dac` transformarea este impus` \n scopul utiliz`rii permise de autor.
Din considerente publicitare, este admis` reproducerea operei publicitare \n
expozi]ii, licita]ii, t\rguri sau colec]ii, \n scopul \ntocmirii de cataloage.
|n toate aceste cazuri, este obligatorie indicarea operei [i a autorului, dac` aceste
men]iuni s\nt \nscrise pe lucrarea utilizat`.
Existen]a unor mijloace larg accesibile privind \nregistr`rile audio-vizuale a
determinat reglementarea unei excep]ii de la regimul utiliz`rii libere a operelor.
Acest fel de reproducere, chiar dac` s\nt realizate \n scop particular, impun dreptul la
remunera]ie al autorului. |n acest scop s-a prev`zut obliga]ia produc`torilor de
suporturi pentru \nregistr`ri audio-video, c\t [i produc`torilor de aparate de
\nregistrat de a pl`ti o remunera]ie.
Pentru a testa func]ionarea produselor de \nregistrat audio-video cu prilejul fabric`rii
sau v\nz`rii acestora, se pot reproduce [i prezenta extrase din opere, cu condi]ia ca
aceste opera]iuni s` fie reduse la dimensiunile necesare test`rii. |n cazul emiterii unei
opere prin mijloacele f`r` fir (unde radio) este necesar` ob]inerea unei autoriza]ii de
transmisie, f`r` plata unei remunera]ii separate, cu condi]ia ca transmisia s` fie
nealterat`, similar` [i integral` [i s` nu dep`[easc` zona geografic` pentru care s-a
permis emisia. Dispozi]iile speciale reglementeaz` comunicarea prin radio-TV c`tre
public a unei opere.
– Organismul emi]`tor are dreptul s` \nregistreze opera pentru nevoile proprii, emi]\nd
o singur` dat`. |n cazul \n care se urm`re[te o nou` emitere a operei, este necesar`
ob]inerea unei noi autoriza]ii. |n situa]ia \n care \n termen de 6 luni de la prima
emitere nu se solicit` o nou` autorizare, organismul emi]`tor este obligat s`
distrug` \nregistrarea.
II.9. Cesiunea drepturilor patrimoniale
Posibilitatea autorului de a ceda prin contract o parte din drepturile sale trebuie
analizat` \n raport de natura complex` a dreptului de autor. Autorul sau titularul
dreptului de autor poate ceda prin contracte specifice numai drepturi patrimoniale, nu [i
drepturi morale. Chiar [i \n cazul drepturile patrimoniale, cesiunea poate fi limitat` la
anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu [i pentru o perioad` determinat`.
Sub aspectul \ntinderii drepturilor care pot fi cedate, cesiunea poate fi exclusiv` sau
neecxlusiv`. |n cazul cesiunii exclusive, titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza
opera \n modalit`]ile, pe teritoriul [i durata convenit` cu cesionarul, [i nici nu mai poate
transmite dreptul respectiv altei persoane. |n aceast` situa]ie, caracterul exclusiv al
cesiunii trebuie prev`zut expres printr-un contract \n form` scris`. Spre deosebire de
acest caz, cesiunea neexculsiv` nu limiteaz` aceste drepturi ale autorului, iar cesionarul
neexclusiv nu poate ceda dreptul s`u unei alte persoane f`r` acordul cedentului.
 DPI–16

Cesiunea unui drept patrimonial nu are efecte [i asupra celorlalte drepturi fa]` de
care nu s-a convenit prin contract.
Principalele contracte av\nd ca obiect drepturi de autror s\nt: contractul de editare,
de reprezentare public`, de folosire a unei opere \ntr-un film [i contractul de difuzare a
unei opere prin radio. Toate aceste contracte se caracterizeaz` prin faptul c` s\nt:
consensuale, bilaterale, intuitu personae, oneroase, iar forma scris` este condi]ie de
prob` [i nu de validitate (face excep]ie contractul av\nd ca obiect opere utilizate \n
pres`). |n general, aceste contracte au ca obiect o oper` terminat`, dar devine tot mai
frecvent contractul de comand` al unei opere viitoare. Cu toate acestea, nu este posibil`
cesiunea drepturilor asupra operelor viitoare, chiar dac` ar fi nominalizate.
II.9.1. Contractul de editare
Este amplu reglementat \n majoritatea legisla]iilor, astfel \nc\t de multe ori aceste
prevederi se aplic` prin asem`nare cu celelalte contracte.
Este definit ca fiind contractul prin care titularul dreptului de autor cedeaz`
editorului, \n schimbul unei remunera]ii, dreptul de a reproduce [i de a difuza opera sa.
|n situa]ia \n care titularul dreptului de autor \mputernice[te pe cheltuiala sa un
editor s` reproduc` [i eventual s`-i [i difuzeze opera, aceast` conven]ie nu va fi un
contract de editare, ci se vor aplica regulile privind contractul de antrepriz`.
Prin contractul de editare autorul poate ceda dreptul de reproducerea, difuzare,
autorizarea traducerii ori adaptare a operei. Potrivit legii, contractul de editare trebuie s`
cuprind` clauze cu privire la:
1. durata cesiunii
2. natura exclusiv` sau neexclusiv` [i \ntinderea teritorial` a cesiunii
3. num`rul maxim [i minim al exemplarelor
4. remunera]ia autorului
5. num`rul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit
6. termenul pentru apari]ia [i difuzarea exemplarelor fiec`rei edi]ii sau a fiec`rui tiraj
7. termenul de predare a originalului operei de c`tre autor
8. procedura de control asupra num`rului de exemplare produse de c`tre editor
Absen]a oric`reia dintre clauzele 1, 2 sau 4 d` dreptul p`r]ii interesate s` solicite
anularea contractului. Editorul are [i obliga]ia de a permite autorului s` aduc`
\mbun`t`]iri sau modific`ri operei \n cazul unei noi edi]ii [i s` restituie autorului
originalul operei, cu condi]ia ca modific`rile s` nu schimbe esen]ial costurile editorului.
Contractul de editare va putea fi cedat de editor numai cu acordul autorului. Dac` nu
se prevede altfel, contractul de editare va \nceta dup` expirarea duratei stabilite sau dup`
epuizarea ultimei edi]ii. Se consider` epuizat` edi]ia sau tirajul dac` num`rul de
exemplare nev\ndut este mai mic de 5% din num`rul total de exemplare, \n orice caz mai
mic de 100 exemplare.
|n cazul nepublic`rii operei \n termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit
dreptului comun, desfiin]area contractului [i daune pentru neexecutare, p`str\nd [i
remunera]ia primit`. Dac` prin contract nu s-a prev`zut termenul de publicare a operei,
acesta se consider` a fi de un an. Dac` opera a fost distrus` datorit` for]ei majore, autorul
este \ndrept`]it la o remunera]ie care \i va fi pl`tit` numai dac` opera s-a publicat.
II.9.2. Contractul de reprezentare \n public a unei opere
Aceast` categorie include contractul de reprezentare teatral` sau de execu]ie
muzical`. Spre deosebire de contractul de editare, \n acest` categorie de contracte
cesiunea nu trebuie s` fie exclusiv`. De asemenea, \n domeniul muzical [i coregrafic,
contractele s\nt adesea \ncheiate nu direct cu autorii, ci cu agen]iile care-i reprezint`.
Prin contractul de reprezentare teatral` sau de execu]ie muzical`, titularul dreptului
de autor cedeaz` unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a
executa \n public o oper` actual` sau viitoare, iar cesionarul se oblig` s` o reprezinte sau
s` o execute \n condi]iile convenite. Aceast` categorie de contracte se poate \ncheia cu
privire la o oper` literar`, dramatic`, muzical`, dramatic`-muzical`, coregrafic` sau
pantomim`.
 DPI–17

Contractul se \ncheie \n form` scris`, pe o durat` determinat` sau pentru un num`r

determinat de comunic`ri c`tre public. |n contract trebuie s` se prevad` data premierei,
caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, termenul, precum [i remunera]ia
autorului. |n absen]a acestor reglement`ri, \n caz de \ntrerupere a reprezent`rilor timp de
doi ani consecutiv, autorul poate cere desfiin]area contractului, av\nd dreptul la daune-
interese potrivit dreptului comun.
Beneficiarul acestui tip de contract nu poate ceda contractul unui ter] cu calitate de
organizator de spectacole, dec\t cu consim]`m\ntul autorului.
Cesionarul este obligat s` permit` autorului s` controleze reprezentarea sau
executarea operei [i s` sus]in` \n mod adecvat realizarea condi]iilor tehnice. |n mod
periodic, dar nu mai pu]in de odat` pe an, cesionarul trebuie s` comunice titularului
dreptului de autor num`rul de reprezenta]ii sau execu]ii [i situa]ia \ncas`rilor. De
asemenea, la termenele prev`zute \n contract cesionarul trebuie s` pl`teasc` autorului
sumele convenite. |n caz de nereprezentare sau neexecutare a operei cu termenul stabilit,
autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiin]area contractului [i daune-
interese, p`str\nd [i remunera]ia primit`.
II.9.3. Contractul de \nchiriere
Este reglementat prin dispozi]iile art. 63 din Legea nr. 8/1996.
Prin contractul de \nchiriere a unei opere autorul se angajeaz` s` permit` folosin]a pe
timp determinat cel pu]in a unui exemplar al operei sale \n original sau copie. De regul`,
acest contract se \ncheie cu privire la programele pentru calculator, opere fixate \n
\nregistr`ri sonore sau audiovizuale.
Cesionarul dreptului de \nchiriere se angajeaz` s` pl`teasc` o remunera]ie autorului
pe perioada c\t folose[te exemplarul operei.
|ncheierea contractului nu lezeaz` dreptul de autor, cu excep]ia dreptului de difuzare,
dac` nu s-a convenit altfel.
Contractul de \nchiriere a operei este supus dispozi]iilor din dreptul comun privind
contractul de loca]iune.
II.10. Ap`rarea dreptului de autor
Pentru a da eficien]` juridic` drepturilor ce decurg din calitatea de subiect al
dreptului de autor, prin Legea nr. 8/1996 s-a prev`zut c` \nc`lcarea acestora poate atrage
r`spunderea civil`, contraven]ional` sau penal`. Dispozi]iile speciale cuprinse \n lege se
completeaz` cu dispozi]iile dreptului comun.
|n ce prive[te ap`rarea prerogativelor dreptului de autor pe calea ac]iunii, se remarc`
incriminarea ca infrac]iune a mai multor \nc`lc`ri aduse drepturilor de autor [i
drepturilor conexe, \nc`lc`ri grupate \n 4 categorii:
1. faptele s`v\r[ite f`r` autorizarea sau consim]`m\ntul titularului, printre care:
– aducerea la cuno[tin]` public` a unei opere prin \nc`lcarea dreptului de
divulgare;
– prezentarea scenic`, recitarea, executarea sau prezentarea direct` \n orice
modalitate public` a operei;
– permiterea accesului public la bazele de date pe calculator care con]in sau
constituie opere protejate;
– traducerea, publicarea \n culegeri, adaptarea sau transformarea unei opere \n
vederea ob]inerii unei opere derivate;
– fixarea pe un suport a presta]iei unui artist interpret sau executant;
– emiterea ori transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a presta]iei ori
retransmiterea prin orice mijloc de comunicare c`tre public;
– prezentarea \ntr-un loc public a \nregistr`rii sonore a unui produc`tor;
– emiterea sau transmiterea \nregistr`rilor sonore ale unui produc`tor;
– fixarea programelor de radio sau televiziune sau transmiterea prin orice mijloc
de comunicare c`tre public;
– comunicarea \ntr-un loc accesibil publicului cu plat` a programelor de radio [i
televiziune.
 DPI–18

Pentru toate aceste modalit`]i infrac]ionale, ac]iunea penal` se pune \n mi[care prin
pl\ngerea prealabil` formulat` de titularul dreptului \nc`lcat; pedeapsa este \nchisoare
o lun` – 2 ani sau amenda 200.000–3.000.000 lei.
2. acte prin care se aduce atingere dreptului la paternitatea operei:
– \nsu[irea f`r` drept a calit`]ii de autor a unei opere;
– aducerea la cuno[tin]` public` sub un alt nume dec\t acela de]inut de autor.
Ac]iunea penal` se pune \n mi[care la pl\ngerea prealabil` a subiectului dreptului de
autor; fapta se pedepse[te cu \nchisoare 3 luni – 5 ani sau amend` 500.000–
10.000.000 lei.
3. fapte cu regim juridic diferit, respectiv:
– infrac]iuni fa]` de care punerea \n mi[care a ac]iunii penale se face la pl\ngerea
prealabil`;
– infrac]iuni fa]` de care ac]iunea penal` se pune \n mi[care din oficiu (regim
sanc]ionator identic).
Astfel se urm`resc la pl\ngerea prealabil` infrac]iunile privind:
– importarea \n vederea contrafacerii pe teritoriul României a copiei dup` o oper`;
– reproducerea presta]iei unui artist interpret sau executant;
– reproducerea \nregistr`rilor sonore ale unui produc`tor;
– importarea \n vederea comercializ`rii \n România a \nregistr`rilor sonore ale
unui produc`tor.
Din oficiu se urm`resc prin care se aduce atingfere dreptului de autor at\t timp c\t
titularul dreptului nu a consim]it la:
– reproducerea integral` sau par]ial` a unei opere;
– difuzarea unei opere;
– expunerea \n public a unei opere de art` plastic`, art` aplicat`, fotografic` sau
arhitectur`;
– proiectarea \n public a unei opere cinematografice sau a unei opere
audiovizuale;
– emiterea unei opere prin orice mijloc, transmiterea ori retransmiterea acesteia;
– emiterea sau transmiterea \ntr-un loc accesibil publicului a unei opere
radiodifuzate sau televizate;
– difuzarea presta]iei unui artist interpret sau executant;
– difuzarea \nregistr`rii sonore a unui produc`tor, inclusiv prin \nchiriere;
– difuzarea inclusiv prin \nchiriere a programelor radio sau TV;
– importarea \n vederea comercializ`rii \n România a programelor radio sau TV.
Cercetarea din oficiu a acestor \nc`lc`ri eviden]iaz` interesul protej`rii dreptului de
autor de eventualele lez`ri prin folosirea necontrolat` a unor mijloace de difuzare
masiv` a operelor.
Din oficiu se urm`resc [i alte dou` infrac]iuni incriminate (art. 143):
– punerea la dispozi]ia publicului prin orice mod de transmitere, cu titlu oneros
sau gratuit, a mijloacelor destinate [tergerii neautorizate, neutraliz`rii
dispozitivelor de protec]ie ale programelor pentru calculator;
– refuzul de a declara provenien]a unei opere sau suporturi pe care este
\nregistrat` o presta]ie sau un program de radio sau TV protejate.
4. Pe l\ng` aceste infrac]iuni prev`zute de Legea nr. 8/1996, prin mijlocirea dreptului
penal, este sanc]ionat` [i contrafacerea.
Contrafacerea poate fi s`v\r[it` fie de un ter] (care nu se afl` \n nici un raport juridic
cu autorul), fie de o persoan` care dep`[e[te limitele autoriz`rii date de autor.
Contrafacerea reprezint` o atingere adus` dreptului de reproducere, drept recunoscut
autorului, s`v\r[it` fie prin reproducerea integral` sau par]ial` a unei opere derivate
f`r` acordul autorului, fie prin adaptarea ilicit` unei opere.
Infrac]iunea de contrafacere se s`v\r[e[te cu inten]ie [i se poate realiza prin
modalit`]i diferite:
– reproducerea, reprezentarea, executarea sau difuzarea sub orice form` a opertei
altuia – contrafacere brutal` sau servil`;
– recitarea ilicit` const\nd \n reproducerea de fragmente dintr-o oper` f`r`
respectarea condi]iilor prev`zute de lege;
 DPI–19

– deformarea sau modificarea unei opere pentru realizarea unei opere derivate f`r`
consim]`m\ntul autorului.
De asemenea, jurispruden]a a considerat c` [i reproducerea prin transpunerea \ntr-o
alt` art` f`r` consim]`m\ntul autorului este tot contrafacere.
|n doctrin` se face distinc]ia \ntre actele de contrafacere [i plagiat – ca atingere adus`
dreptului de autor.
– Contrafacerea reprezint` atingerea adus` dreptului de autor caracterizat` prin
aceea c` tr`s`turile esen]iale ale unei opere s\nt preluate dintr-o oper` anterioar`
apar]in\nd altui autor. Pentru a se stabili existen]a contrafacerii trebuie s` se
analizeze elementele de asem`nare dintre cele dou` opere, [i nu deosebirile
dintre acestea.
– Spre deosebire de contrafacere, plagiatul const` \n realizarea unei opere noi prin
imitarea altei opere apar]in\nd altui autor.
Persoana care a suferit o atingere \ntr-un drept personal nepatrimonial poate cere
instan]ei s` dispun` \ncetarea faptului prin care este lezat`. Drepturile personale
nepatrimoniale s\nt protejate [i dup` moartea titularului, ca \n cazul \nc`lc`rii dreptului la
paternitatea operei, a dreptului la inviolabilitatea operei ori \n cazul dreptului la
retractare.
Prin exerci]iul ac]iunii civile se urm`re[te at\t \ncetarea s`v\r[irii actelor prin care se
lezeaz` dreptul de autor, c\t [i obligarea celui vinovat la restabilirea situa]iei anterioare
prin diferite mijloace cum ar fi:
– republicarea hot`r\rii instan]ei pe cheltuiala celui vinovat;
– retragerea exemplarelor viciate;
– scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea [i distrugerea copiilor efectuate
ilegal;
– remiterea \ncas`rilor realizate prin actul ilicit sau, dac` prejudiciul nu poate fi
recuperat astfel, remiterea bunurilor rezultate prin fapta ilicit` \n vederea valorific`rii
acestora p\n` la acoperirea integral` a prejudiciilor cauzate;
– distrugerea echipamentelor [i mijloacelor aflate \n proprietatea f`ptuitorului, dac`
aceste echipamente au avut ca destina]ie ini]ial` sau principal` reproducerea ilicit`.
|nc`lcarea unui drept personal nepatrimonial poate avea consecin]e [i \n plan
material, autorul put\nd folosi ac]iunea \n r`spundere civil` delictual` (art 998 [i urm.
Cod civil). |n cazul \nc`lc`rii prevederilor cuprinse \n contractele specifice cesiunii
dreptului patrimonial de autor, restabilirea dreptului se poate realiza pe calea r`spunderii
civile contractuale.
|n ce prive[te litigiile cu elemente de extraneitate, conform Legii nr. ?/1992 privind
raportul de drept interna]ional privat, se prevede c` na[terea [i stingerea dreptului de
autor asupra unei opere de crea]ie s\nt supuse legii statului unde a fost depus`; sentin]a
civil` este dat` la cuno[tin]` publicului.
Ac]iunile prin care se urm`re[te repara]ia \n cazul \nc`lc`rii dreptului de autor s\nt
supuse legii locului unde a avut loc \nc`lcarea.
II.10.1. Rolul asocia]iilor [i uniunilor de creatori \n
exercitarea [i ap`rarea dreptului de autor
Utilizarea masiv` a operelor protejate [i necesitatea exercit`rii prerogativelor
dreptului de autor dup` moartea autorului au determinat cre[terea rolului societ`]ii de
autori \n administrarea colectiv` a intereselor creatorilor.
Legea recunoa[te capacitatea societ`]ilor de autori:
– de a rezolva echitabil plata drepturilor de autor la remunera]ie \n cazul utiliz`rii
masive a operelor
– de protec]ia operelor clasicilor [i respectul declarat
– de a autoriza utilizarea unor opere protejate \n cazuri justificate [i c\nd autorul refuz`
abuziv s` consimt`
– de a exercita \n interesul artei [i culturii prerogativele nepatrimoniale dup` moartea
autorilor.
Asocia]iile [i uniunile de crea]ie din România s\nt organizate ca av\nd personalitate
juridic`, s\nt constituite prin liber` asociere, au o organizare pe baza unor statute
 DPI–20

adoptate de membrii lor. Prin Decretul–lege nr. 27/1990 s-au pus bazele organiz`rii [i
func]ion`rii organiza]iilor de scriitori, arti[ti, soli[ti [i compozitori, creatori de film [i de
teatru. Asocia]iile de creatori pot avea unit`]i economice independente (edituri,
tipografii, ateliere de crea]ie etc.); veniturile ob]inute s\nt folosite la realizarea
obiectivelor culturale [i sarcinilor prev`zute prin statut.
Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate \ncredin]a prin
contract exerci]iul drepturilor sale unui organism de gestiune colectiv`, organism care
este obligat s` accepte exercitarea acestui drept dac` o astfel de activitate este prev`zut`
prin statut. Gestiunea colectiv` a drepturilor de autor [i a drepturilor conexe se poate
face numai pentru operele [i presta]iile aduse anterior la cuno[tin]a publicului.
Exercitarea gestiunii colective \ncredin]at` prin contract de mandat nu poate
restr\mnge \n nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor. |nc`lcarea de c`tre un
organism de gestiune colectiv` a unui drept a obliga]iilor ce \i revin face posibil ca
Oficiul Rom#n pentru Drepturile de Autor s` dispun` intrarea \n legalitate, put\nd
solicita chiar \n fa]a instan]ei desfiin]area organismului.

III. Dreptul de proprietate industrial`

III.1. No]iunea, izvoarele [i principiile dreptului de
proprietate industrial`
Pe l\ng` dreptul de autor, dreptul propriet`]ii intelectuale se ocup` [i cu studiul
dreptului de proprietate industrial`, domeniu ce include:
– inven]iile [i brevetele de inven]ii;
– m`rcile [i indica]iile geografice;
– desenele [i modelele industriale;
– concuren]a neloial`.
Protec]ia acestui tip de crea]ie nu este o preocupare exclusiv` a legii moderne. |n
dreptul roman exista o institu]ie de protec]ie asem`n`toare celor moderne, iar ulterior
aceast` protec]ie s-a consolidat pe ideea de privilegiu. |n sec. XV s\nt semnalate
privilegiile menite s` asigure un drept exclusiv asupra crea]iilor tehnicii noi. |n 1790
apare prima lege a brevetelor \n SUA, iar \n 1791 apare o lege similar` \n Fran]a, aceasta
din urm` influen]\nd substan]ial reglement`rile ulterioare din Europa.
|n }ara Rom#neasc` primele reglement`ri privitoare la inven]ii s\nt semnalate \ntr-un
hrisov din 1774, \n timpul lui Alexandru Ipsilanti, prin care era organizat` o comisie
format` din trei boieri care se ocupa, printre altele, [i de inven]iile \n domeniul tehnic.
Reglement`ri privind m`rcile ca semne distincte s\nt semnalate \n dreptul roman,
care sanc]iona, printre altele, [i activit`]ile de contrafacere. |n evul mediu se acord` o
deosebit` aten]ie reglement`rii m`rcilor, statutele diferitelor corpora]ii instituind
obliga]ia marc`rii produselor [i interzic\nd folosirea unor semne susceptibile s` creeze
confuzii. |n epoca modern` debutul este marcat de apari]ia \n 1857 \n Fran]a a unei legi
privind m`rcile.
C\t prive[te modelele [i desenele industriale, reglementarea acestora este de dat` mai
recent`.
III.2. Inven]iile – no]iune, brevetabilitate [i protec]ia
juridic`
Prima lege privind protec]ia inven]iilor \n România a fost adoptat` \n 1906; cu unele
modific`ri, a fost \n vigoare p\n` \n 1967.
|n prezent, legea aplicabil` inven]iilor este Legea nr. 64/1991 [i Regulamentul de
aplicare a acestei legi. Legea cuprinde reglement`ri reunite \n Legea nr. 8/1996:
– Cap. I – Dispozi]ii generale
– Cap. II – Inven]ia brevetabil`
– Cap III – |nregistrarea, publicarea [i examinarea cererilor de brevet [i eliberarea
brevetului
– Cap. IV – Drepturi [i obliga]ii
– Cap. V – Transmiterea drepturilor
 DPI–21

– Cap. VI – Ap`rarea dreptului patrimonial privind inven]iile

– Cap. VII – Atribu]iile OSIM privind inven]iile
– Cap. VIII – Dispozi]ii tranzitorii [i finale
Potrivit legii, asupra inven]iilor s\nt recunoscute [i ap`rate prin eliberarea unui titlu
de protec]ie de c`tre OSIM.
Inven]ia este rezultatul unei activit`]i creatoare, iar procesul de realizare a unei
inven]ii apare \ntotdeauna ca o idee care propune o solu]ie nou` aplicabil` \ntr-un
domeniu ale vie]ii economice [i sociale.
Rezolv\nd o problem` practic`, activitatea creatoare este determinat` de dezvoltarea
[tiin]ei [i tehnicii. |n mod obi[nuit, \n cazul activit`]ii de crea]ie o prim` etap` o
reprezint` descoperirea [tiin]ific`, inven]iile fiind considerate aplica]ii industriale ale
descoperirilor [tiin]ifice. Legisla]iile europene au fost preocupate de asigurarea cadrului
legislativ adecvat pentru protec]ia descoperirilor [tiin]ifice. |n acord cu aceast
preocupare, prin Tratatul de la Geneva (1978) s-au pus bazele sistemului de \nregistrare
interna]ional` a descoperirilor [tiin]ifice, urm`rindu-se at\t stimularea crea]iei [tiin]ifice,
c\t [i facilitarea accesului la informa]ia [tiin]ific`. Legea intern` nu cuprinde acte
normative care s` protejeze descoperirile [tiin]ifice, nici nu define[te inven]ia.
De[i prin intrarea \n vigoare a Legii nr. 64/1991 a fost abrogat` Legea nr. 62/1974,
defini]ia pe care acest act normativ o d`dea inven]iei r`m\ne \n continuare valabil`. Din
aceast` perspectiv`, prin inven]ie se \n]elege ideea [tiin]ific` sau tehnic` ce prezint`
noutate [i progres fa]` de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost
brevetat` sau f`cut` public` \n ]ar` sau str`in`tate, reprezent\nd o solu]ie unic`, [i poate fi
aplicat` pentru rezolvarea unei probleme din orice domeniu al vie]ii economice [i
sociale.
Inven]iile pot fi grupate \n raport de mai multe criterii de clasificare:
– dup` posibilitatea brevet`rii:
– brevetabile
– nebrevetabile (excluse de la protec]ia juridic`)
– dup` corela]ia dintre ele:
– principale – care au o existen]` de sine st`t`toare, deci pot fi aplicate
independent
– complementare – care aduc \mbun`t`]iri altor solu]ii, f`r` de care nu pot fi
aplicate
Protec]ia juridic` a inven]iilor se realizeaz` pe calea brevetului de inven]ii, care
confer` titularului un drept exclusiv de exploatare pe durata de valabilitate. Brevetul
reprezint` un titlu eliberat de stat care atest` calitatea de inven]ie a obiectului s`u [i care
recunoa[te titularului o serie de drepturi. Dreptul la brevet de inven]ie este recunoscut
inventatorului sau succesorului s`u, stabilindu-se astfel subiectul protec]iei. Potrivit
regulamentului de aplicare al Legii nr. 64/1991, prin inventator se \n]elege persoana
care a creat inven]ia, iar prin succesor \n drepturi al persoanei fizice – persoana c`reia i
s-a transmis fie dreptul la eliberarea brevetului de inven]ie, fie drepturile ce decurg
dintr-un brevet eliberat. Recunoa[terea calit`]ii de subiect succesorilor inventatorului se
reg`se[te \n situa]ia c\nd cererea de eliberare a brevetului este depus` de mo[tenitorii
autorului sau c\nd cererea de eliberare a brevetului este depus` de persoana c`reia
inventatorul i-a transmis drepturile sau c\nd inven]ia a fost realizat` de un salariat c`ruia
i s-a dat sarcina unei activit`]i inventive speciale.
De multe ori, inven]ia este rezultatul unei activit`]i comune, a unei colabor`ri, ceea
ce ridic` problema stabilirii subiectului care poate pretinde recunoa[terea calit`]ii de
inventator. Legea consacr` \n rezolvarea acestei probleme criteriul activit`]ii creatoare,
excluz\nd de la calitatea de creatori ai inven]iei persoanele care au dat un simplu ajutor
tehnic contribuind la aplicarea inven]iei, nu [i la activitatea creatoare. |n situa]ia \n care
obiectul inven]iei este divizibil, fiecare subiect va avea calitatea de inventator \n raport
de \ntreaga inven]ie, dar [i calitatea de autor al p`r]ii din inven]ie care este rezultatul
activit`]ii personale de crea]ie [i care poate fi separat` [i folosit` ca atare. C\nd inven]ia
este indivizibil`, calitatea de subiect a fiec`rui coautor se va raport la inven]ie \n
ansamblu. Dac` o inven]ie a fost realizat` \n mod independent de mai multe persoane,
dreptul la brevet apar]ine aceleia care a depus prima cererea de brevet.
 DPI–22

|n cazul \n care inventatorul este salariat, \n lipsa unor prevederi contractuale mai
avantajoase, legea a prev`zut trei solu]ii distincte:
1. Categoria propriu-zis` a \ndatoririlor de serviciu aplicabil` salaria]ilor angaja]i \n
vederea execut`rii unor misiuni inventive – c\nd dreptul la achizi]ionarea brevetului
apar]ine unit`]ii. Inventatorului i se recunoa[te dreptul la remunera]ie suplimentar`
conform crea]iei. At\t inventatorul, c\t [i unitatea au obliga]ia de a se ab]ine de la
orice divulgare a inven]iei.
2. Categoria inven]iilor realizate de salariat fie \n exercitarea func]iei sale, fie \n
domeniul de activitate al unei unit`]i, fie prin cunoa[terea sau folosirea tehnicii [i
mijloacelor specifice unit`]ii, fie cu ajutorul material al unit`]ii. |n aceste cazuri
dreptul la brevet de inven]iei va apa]ine salariatului.
3. Dac` inven]ia rezult` dintr-un contract de cercetare, dreptul la brevet de inven]ie
apar]ine unit`]ii ce a comandat cercetarea, iar inventatorul are dreptul la o
remunera]ie suplimentar`. Raporturile dintre salaria]i [i unitatea \n care ace[tia
lucreaz` s\nt reglementate prin regulamentul de aplicare a legii.
|n cazul inven]iilor secrete – create \n beneficiul ap`r`rii na]ionale (SRI, MAN, MI)
– se vor elabora metodologiile \n raport de specificul inven]iei, dar pornind de la
prevederile cadru ale legii. Divergen]ele ivite \ntre inventator [i unitate cu privire la
remunera]ie [i care nu au fost solu]ionate pe calea arbitrajului atrag competen]a
instan]elor de judecat`.
Toate aceste prevederi s\nt aplicabile [i persoanelor fizice sau juridice str`ine cu
sediul \n România sau sediul \n str`in`tate, urm\nd a fi corelate cu conven]iile
interna]ionale la care România este parte [i cu conven]iile bilaterale. Aceste dispozi]ii
presupun recunoa[terea principiului tratamentului na]ional – care impune
recunoa[terea \n favoarea str`inilor unioni[ti a drepturilor pe care le recunosc
na]ionalilor – [i principiului tratamentului unionist – care presupune recunoa[terea
drepturilor conferite de Conven]ia de la Paris.
III.2.1. Inven]ia brevetabil`
Este definit` ca fiind inven]ia nou` rezultat` dintr-o activitate inventiv` [i susceptibil`
de aplicare industrial`. Orice inven]ie este nou` dac` nu este con]inut` \n stadiul
tehnicii \n raport de cuno[tin]ele devenite cunoscute publicului. Divulgarea nu constituie
un impediment, \n m`sura \n care eman` de la inventator sau de la succesorul s`u \n
drepturi. Condi]ia ca inven]ia s` rezulte dintr-o activitate inventiv` presupune ca, pentru
o persoan` cu cuno[tin]e de specialitate \n acel domeniu, s` nu rezulte \n mod evident din
cuno[tin]ele cuprinse \n stadiul tehnic.
|n ce prive[te posibilitatea aplic`rii industriale, este necesar ca inven]ia s` poat` fi
folosit` cel pu]in \ntr-un domeniu de activitate.
Obiectul inven]iei brevetabile poate fi un produs, un procedeu, o metod` cu anumite
caracteristici proprii.
S\nt brevetabile numai produsele industriale. Produsele naturale \n realizarea c`rora
nu intervine omul nu pot constitui obiect al propriet`]ii industriale. Produsul nu se
identific` cu rezultatul, deoarece produsul are un caracter concret, pe c\nd rezultatul
inven]iei \l reprezint` avantajul ob]inut prin aplicarea inven]iei.
Procedeul poate consta \ntr-o opera]iune sau mijloc industrial prin care se poate
ob]ine un produs sau un rezultat industrial material. Aceast` categorie se apropie de
metod`, put\nd avea forma mijloacelor pentru ob]inerea unui rezultat sau produs
industrial.
Metoda reprezint` o modalitate de realizare.
Este brevetabil` [i inven]ia av\nd ca obiect un nou soi de plant`, un hibrid sau ras`
nou` de animale, cu condi]ia ca acestea s` fie noi, distincte, omogene [i stabile. |n acest
caz, soiul de plante, hibrizii sau rasa de animale trebuie s` \[i men]in` omogenitatea [i
stabilitatea tr`s`turilor relevante dup` \nmul]iri repetate la nivelul fiec`rui ciclu al
reproducerii [i s` nu fi fost comercializate sau oferite spre v\nzare.
Protec]ia realiz`rilor \n domeniul biotehnologiei ridic` probleme deosebite mai ales
sub aspectul definirii marii variet`]i de produse pe care le desemneaz`. Pentru a fi
protejate prin brevet, soiurile de plante [i rasele de animale trebuie s` \ndeplineasc` \n
 DPI–23

mod cumulativ 4 condi]ii: noutate, distinctivitate, omogenitate [i stabilitate. Aceste

condi]ii s\nt amplu analizate \n regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991.
– Noutatea prive[te cerin]a ca la data depunerii cererii pentru acordarea protec]iei
soiul sau rasa s` nu fi fost v\ndut sau pus la dispozi]ia ter]ilor \n anumite condi]ii.
– Distinctivitatea se refer` la condi]ia ca soiul sau rasa s` se deosebeasc` de orice alt
soi sau ras` cunoscut` la data \nregistr`rii cererii.
– Omogenitatea are \n vedere existen]a unui grad suficient de uniform sub aspectul
tr`s`turilor caracteristice relevante. Aceast` condi]ie este \ndeplinit` chiar dac` exist`
o anumit` varia]ie previzibil` ca urmare a particularit`]ilor de reproduc]ie.
– Condi]ia stabilit`]ii este respectat` dac`, dup` \nmul]iri repetate sau \n cazul unui
ciclu de \nmul]iri, tr`s`turile caracteristice relevante r`m\n neschimbate. Aceast`
condi]ie se consider` \ndeplinit` dac` au fost confirmate \n scris de autorit`]ile
competente c`rora le revine obliga]ia verific`rii [i test`rii noilor soiuri sau rase.
Dispozi]iile analizate desemn\nd sfera obiectului inven]iei [i condi]iile cererii
trebuie respectate pentru a putea beneficia de protec]ie prin brevet. Nu pot beneficia de
protec]ie prin brevet inven]iile care contravin ordinii publice – se refer` la dispozi]ii
normative din dreptul public care privesc interese generale [i au prioritate \n raport de
via]a privat`; cerin]a bunelor moravuri are \n vedere faptul c` imoralitatea este asimilat`
ilegalit`]ii. Cele dou` condi]ii nu trebuie s` fie \ndeplinite \n mod cumulativ.
Pe l\ng` aceste categorii de inven]ii, legea prevede expres c` nu pot fi protejate prin
brevet ideile, descoperirile, teoriile [tiin]ifice, metodele matematice, programele de
calculator, solu]iile cu caracter economic sau de organizare, diagramele [i metodele
de \nv`]`m\nt [i instruire, reguli de joc, sisteme urbanistice, planurile [i metodele de
sistematizare, fenomenele fizice \n sine, re]etele culinare [i realiz`rile cu caracter estetic.
Aceste realiz`ri nu \ntrunesc condi]iile pentru brevetare, dar unele dintre ele s\nt
protejate pe calea drepturilor de autor.
O problem` controversat` o constituie protec]ia topografiilor de semiconductori. Un
proiect de protec]ie a topografiilor circuitelor integrate a fost elaborat [i \n ]ara
noastr`, \n cadrul OSIM, dar nu a fost finalizat.
III.2.2. |nregistrarea, publicarea [i examinarea cererii de
brevet [i eliberarea brevetului
Protec]ia prin brevet se deosebe[te de protec]ia \n temeiul dreptului de autor prin
aceea c` impune \ndeplinirea anumitor condi]ii. Procedura eliber`rii brevetului
presupune \nregistrarea unor cereri de brevet la OSIM.
|nregistrarea cererii reprezint` un act constitutiv de drepturi [i marcheaz` debutul
procedurii de eliberare a brevetului. Fomalitatea administrativ` a \nregistr`rii cererii este
un element constitutiv de drepturi, astfel \nc\t, \n situa]ia conflictului dintre doi
inventatori ai aceleia[i inven]ii, dreptul exclusiv va fi recunoscut aceluia care a depus cel
dint\i cererea de brevet. Deci dreptul asupra inven]iei poate fi din acel moment
recunoscut nu primului inventator, ci primului depun`tor al cererii.
Potrivit legii, cererea de brevet poate fi depus` de:
– inventator (sau un colectiv de inventatori) – atunci c\nd dreptul la eliberarea
brevetului nu apar]ine unit`]ii al c`rui salariat este inventatorul;
– succesorul \n drepturi al inventatorului – c\nd inventatorul a transmis dreptul s`u
unei persoane fizice sau juridice;
– unitatea al c`rui salariat este inventatorul – \n cazul inven]iilor de serviciu [i al celor
asimilate acesora.
Cererea trebuie s` aib` ca obiect o singur` problem`, chiar dac` aceasta implic` mai
multe solu]ii tehnice noi sau mai multe variante de realizare a aceleia[i idei inventive. |n
cerere trebuie s` fie incluse datele de identificare cu privire la solicitare, descrierea
inven]iei [i revendic`rile, eventual [i desenele exemplificative.
Revendic`rile constau \n prezentarea succint` a elementelor de noutate ale
inven]iilor; fiind suportul dreptului conferit prin brevet, descriu \ntinderea protec]iei.
Revendicarea principal` este prima revendicare ce cuprinde toate elementele necesare
solu]iei propuse. Subrevendic`rile deriv` de la revendicarea principal` [i cuprind
modalit`]i ale ideii inventive exprimate \n aceast` revendicare.
 DPI–24

Conform regulamentului, toate cererile de brevet depuse la registratura OSIM

trebuie s` fie analizate \n ziua depunerii. Depunerea cererii se face fie direct la
registratura OSIM, fie prin scrisoare recomandat`. Data depozitului na]ional-reglementar
este data depunerii cererii de brevet sau data care rezult` din tratatele [i conven]iile
interna]ionale la care România este parte. |n cazul \n care din cererea de brevet lipsesc
revendic`rile, acestea pot fi depuse ulterior. |n cazul nedepunerii revendic`rilor, cererea
se consider` abandonat` [i se respinge ca atare.
Acordarea datei de depozit na]ional-reglementar pentru cererile de brevet de
inven]ie se \nscrie \n Registrul na]ional al cererilor depuse la OSIM [i se comunic`
solicitantului \n decurs de 3 zile. Depozitul na]ional asigur` un drept de prioritate.
Autorul brevetului are dreptul la recunoa[terea faptului c` a fost primul care a g`sit
solu]ia pe care o reprezint` inven]ia. Acest drept se nume[te drept de prioritate [i se
na[te \n momentul realiz`rii inven]iei, put\nd fi dovedit prin orice mijloace de prob`.
Data priorit`]ii este [i momentul \n raport de care se apreciaz` noutatea inven]iei.
Cererea de brevet trebuie s` aib` un singur obiect, respectiv s` propun` rezolvarea
unei singure probleme. Acest principiu este numit principiul unific`rii inven]iei; este
recunoscut de majoritatea legisla]iilor [i este consacrat de Conven]ia privind eliberarea
brevetului european. |n doctrin` s-a propus drept criteriu de brevetare – conform acestui
principiu – existen]a unui drept inventiv general. Dac` cererea de brevet nu are un singur
obiect, se poate dispune divizarea acesteia. Cererea de brevet poate s` cuprind`
invocarea uneia sau mai multor priorit`]i \n baza uneia sau mai multor cereri anterioare
sau ulterioare de depozit na]ional reglementar.
Conven]ia de la Paris consacr` dreptul de prioritate unionist \n favoarea
resortisan]ilor care au depus o cerere de brevet \ntr-unul dintre statele membre. F`r`
recunoa[terea acestui drept, protec]ia altei ]`ri ar fi imposibil`. Pentru a da na[tere unui
drept de prioritate, primul depozit trebuie s` fie un depozit na]ional reglementar, adic`
s` \ndeplineasc` toate condi]iile cerute de legea na]ional` \n care este f`cut. Simplul fapt
al efectu`rii unui prim depozit \ntr-o ]ar` a Uniunii nu asigur` ap`rarea inven]iei \n
celelalte ]`ri membre. Pentru a-[i asigura protec]ia, este necesar ca inventatorul s`
depun` \n ]`rile unde protec]ia prezint` interese pentru el o cerere separat`.
Invocarea priorit`]ii unei inven]ii se poate face [i \n baza unui depozit creat \n urma
expunerii \ntr-o expozi]ie interna]ional` organizat` pe teritoriul Rom#niei sau \n statele
membre ale conven]iilor la care ]ara noastr` este parte. Cererea trebuie depus` \n 6 luni
de la data introducerii produsului \n expozi]ie.
Cererile de brevet care \ndeplinesc condi]iile cerute de lege se public` dup` 18 luni
de la data depozitului na]ional reglementar sau a priorit`]ii invocate. Publicarea se poate
face [i \ntr-un termen mai scurt, la crerea persoanei fizice sau juridice \ndrept`]ite. Odat`
cu publicarea cererii de brevet se poate publica [i un raport de documentare – raport care
poate fi publicat [i ulterior.
Examinarea cererii de brevet poate fi cerut` \n 30 luni de la data depozitului; \n caz
contrar cererea se consider` abandonat` [i se respinge. Examinarea cererii se face sub
aspectul respect`rii condi]iilor de fond [i de form` ale priorit`]ii invocate, precum [i al
unit`]ii \n raport de prevederile legii. Hot`r\rea de acordare a brevetului de inven]ie sau
de respingere a cererii se ia de o comisie de examinare din cadrul OSIM \n 16 luni de
la \nregistrarea cererii. Toate hot`r\rile OSIM vor fi motivate [i \nscrise \n Registrul
Na]ional al cererilor de brevet de inven]ie depuse. Brevetul de inven]ie este eliberat de
directorul general OSIM [i se \nscrie \n Registrul na]ional al brevetelor de inven]ie.
Durata de valabilitate a unui brevet de inven]ie este de 20 de ani, cu \ncepere de la
data constituirii depozitului na]ional reglementar. |n cazul inven]iilor care perfec]ioneaz`
o alt` inven]ie protejat` proprietate intelectual` brevet, durata de valabilitate este limitat`
la aceea a brevetului acordat pentru inven]ia pe care o perfec]ioneaz`, f`r` a putea fi mai
mic` de 10 ani.
III.2.3. Drepturile [i obliga]iile inventatorului
A. Drepturi nepatrimoniale
Eliberarea brevetului de inven]ie confer` inventatorului:
 DPI–25

– dreptul de a interzice ter]ilor fabricarea, comercializarea, oferirea spre v\nzare,

folosirea sau stocarea produselor;
– \n cazul metodelor sau procedeelor – dreptul de a interzice folosirea acestora.
Astfel se consacr` dreptul exclusiv de exploatare al inventatorului, care implic`
dreptul de a interzice ter]ilor folosirea inven]iei f`r` autorizarea dat` de inventator. Acest
drept consacrat prin lege este amplu analizat \n regulament.
1) Dreptul la protec]ie provizorie
Din momentul constituirii depozitului na]ional reglementar [i p\n` la eliberarea
brevetului de inven]ie, inventatorul beneficiaz` de o parte din drepturile recunoscute
titularilor. Perioada de protec]ie provizorie devine astfel o perioad` de testare a valorii
inven]iei, m`sur` denumit` \n doctrina occidental` sistemul examenului am\nat. |n cazul
respingerii cererii de brevet \n urma examenului de fond, protec]ia \nceteaz` [i produce
efecte retroactiv.
2) Dreptul exclusiv de a autoriza expoatarea inven]iei de c`tre
titularul unei inven]ii de perfec]ionare
Ra]iunea instituirii acestui drept decurge din leg`tura indisolubil` dintre brevetul
principal [i brevetul de perfec]ionare. |n cazul refuzului nejustificat, titularul dreptului de
perfec]ionare va putea ac]iona pe calea dreptului comun pentru a pune cap`t abuzului de
drept.
3) Dreptul privind recunoa[terea calit`]ii de adev`rat creator, ca
drept ce decurge firesc din calitatea de autor
Acest drept moral are un caracter absolut personal, inalienabil [i imprescriptibil.
Spre deosebire de dreptul de autor propriu-zis, \n cazul inven]iilor dreptul la calitatea de
autor se na[te din momentul concretiz`rii actului de crea]ie, dar el este condi]ionat de
eliberarea titlului depozit. |n acest temei, inventatorului i se recunoa[te dreptul de a i se
men]iona numele [i calitatea \n brevetul eliberat, \n carnetul de munc`, \n alte acte [i
publica]ii \n care se face vorbire cu privire la inven]ia sa.
|n situa]ia \n care titularul brevetului este o alt` persoan` dec\t inventatorul, acesta
are dreptul de a i se elibera un duplicat al brevetului.
|n cazul \n care brevetul este eliberat unei organiza]ii, dreptul de divulgare are
anumite particularit`]i, iar autorul are obliga]ia de a informa unitatea cu privire la stadiul
realiz`rii inven]iei.
4) Dreptul de a cere revalidarea brevetului \n cazul dec`derii din
drepturi a titularului de brevet ca urmare a neplatei taxelor
Invalidarea se public` de c`tre OSIM. |n aceast` situa]ie, inven]ia poate fi utilizat` de
ter]i [i nu poate fi transmis` dec\t cu patrimoniul celui care utilizeaz` inven]ia.
5) Dreptul de a renun]a \n tot sau \n parte la brevet
De regul`, protec]ia prin brevet \nceteaz` la expirarea valabilit`]ii acestuia.
Legea permite renun]area la drepturi, inclusiv la brevet. Renun]area se poate face pe
baza unei declara]ii scrise [i \nregistrate la OSIM. Inven]ia sau partea din inven]ie la
care s-a renun]at poate fi exploatat` liber de c`tre p`r]i. Renun]area produce efecte
\ncep\nd cu \nregistrarea la OSIM a cererii.
Drepturile [i protec]ia pot \nceta [i ca urmare a anul`rii \n tot sau \n parte a
brevetului. Cererea de anulare se poate face de persoana interesat` \n tot cursul de
valabilitate a brevetului, iar competen]a de solu]ionare revine Tribunalului Bucure[ti.
6) Dreptul de a beneficia de asisten]a unui consilier autorizat \n
proprietate industrial`
Regulamentul de aplicare a legii prevede condi]iile pe care o persoan` trebuie s`
le \ndeplineasc` pentru a avea calitatea de consilier \n materie de brevete, fiind prev`zute
[i situa]iile \n care se acord` asisten]`.
7) Dreptul de divulgare a inven]iei
Apa]ine inventatorului [i succesorilor lui \n drepturi [i poate fi exercitat p\n` la
publicarea descrierii inven]iei de c`tre OSIM. Acest drept comport` unele restr\ngeri \n
cazul inven]iilor cu caracter secret. Atribuirea caracterului secret se face cu \n[tiin]area
inventatorului c`ruia i se acord` o compensa]ie material`.
Persoana fizic`/juridic` ce solicit` eliberarea brevetului poate solicita ca OSIM s` nu
publice inven]ia p\n` la o anumit` dat`. |n cazul atribuirii caracterului secret, OSIM
 DPI–26

asigur` p`strarea acestui caracter, \n acord cu legisla]ia privitoare la ap`rarea secretului

de stat.
8) Dreptul de a beneficia de credite \n valut` pentru plata taxelor
necesare brevet`rii \n str`in`tate a inven]iei
|nainte de formarea unui depozit \n str`in`tate, cererea de brevet trebuie
\nregistrat` \n ]ar`, iar OSIM trebuie \n[tiin]at cu privire la inten]ia declan[`rii procedurii
\n str`in`tate.
B. Drepturi patrimoniale
Inventatorul are drepturi patrimoniale care se stabilesac pe baz` de contract,
renun]\ndu-se astfel la sistemul recompenselor care era consacrat anterior.
C. Obliga]ii
Pe l\ng` aceste drepturi, se prev`d [i anumite obliga]ii care revin inventatorului:
1) Obliga]ia de acorda la cerere titularului de brevet asisten]`
tehnic` pentru punerea \n aplicare a inven]iei
Condi]iile privind modalit`]ile [i cadrul respect`rii acestei obliga]ii se stabilesc prin
contract. |n acest mod se urm`re[te aplicarea inven]iei \ntr-o manier` unitar`.
2) Obliga]ia de a pl`ti taxele de men]inere \n vigoare a brevetului
Taxele de brevetare ale persoanei fizice/juridice se pl`tesc \n valut` \n contul OSIM.
III.2.4. Transmiterea drepturilor
Drepturile patrimoniale ce decurg din realizarea unei inven]ii s\nt transmisibile \n
tot sau \n parte. Pot fi transmise:
– dreptul la acordarea brevetului de inven]ie – \n cazul \n care actul de transmitere
intervine \nainte de pronun]area deciziei cu privire la acordarea brevetului;
– dreptul asupra brevetului – atunci c\nd obiectul transmiterii \l formeaz` brevetul;
actul se poate \ncheia dup` eliberarea brevetului pe toat` durata de validitate a
acestuia;
– dreptul exclusiv de exploatare [i celelalte drepturi patrimoniale.
Cel mai frecvent caz de transmitere a drepturilor patrimoniale se realizeaz` prin
contractul de licen]`.
A. Contractul de cesiune
Cesiunea a fost considerat` ca o form` de v\nzare, ceea ce a determinat aplicarea
dispozi]iilor din dreptul comercial.
Cesiunea poate fi definitiv` sau temporar`, titularul brevetului rezerv\ndu-[i dreptul
de a prelua brevetul dup` expirarea termenului fixat.
Dup` aspectul \ntinderii, cesiunea poate fi total` sau par]ial`. Cesiunea total` vizeaz`
\ntregul brevet [i \ntregul teritoriu pe care inven]ia este protejat`. Cesiunea poate fi
par]ial`:
– sub aspect teritorial – dac` se refer` numai la o parte din teritoriul pe care inven]ia
este protejat`;
– sub aspectul aplica]iilor – atunci c\nd inven]ia este susceptibil` de mai multe
aplica]ii [i numai unele dintre acestea formeaz` obiectul transmisiunii;
– sub aspectul con]inutului dreptului transmis – un brevet nul nu va putea forma
obiectul contractului de cesiune.
Cesiunea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
Prin cesiune se transfer` \n patrimoniul cesionarului dreptul de proprietate asupra
brevetului [i dreptul la ac]iune \n contrafacere. Nu pot fi transmise drepturile personale
nepatrimoniale.
Contractul de cesiune d` na[tere unor obliga]ii specifice \n sarcina p`r]ilor.
Cedentul va avea \n principal obliga]ia de a remite obiectul contractului, ceea ce
implic` tolerarea actelor de exploatare ale cesionarului. De asemenea, este ]inut s`
respecte [i obliga]ia de garan]ie \mpotriva viciilor ascunse ale obiectului contractului
[i \mpotriva evic]iunii. Cu toate acestea, nu este interzis` includerea \n contract a mai
multor clauze de negaran]ie; cesiunea f`c\ndu-se pe riscul cesionarului dup` cedarea
brevetului, cedentul nu mai are dreptul s` exploateze inven]ia; \n caz contrar cesionarul
poate s` invoce garan]ia evic]iunii sau poate recurge la ac]iunea \n contrafacere.
 DPI–27

Cesionarul are \n principal obliga]ia de a pl`ti pre]ul dac` cesiunea s-a f`cut cu titlu
oneros.
B. Contractul de licen]`
Reprezint` o form` specific` prin care se realizeaz` transferul de tehnologie; este
acordul prin care titularul unui drept de proprietate industrial` concede unei alte
persoane, \n tot sau \n parte, folosin]a dreptului s`u exclusiv de exploatare \n schimbul
pl`]ii de redeven]e. Licen]a poate fi concedat` [i de coproprietarul sau de uzufructuarul
unui brevet. Este permis` concedarea unui num`r nelimitat de licen]e asupra aceluia[i
brevet.
Contractul de licen]` se caracterizeaz` prin aceea c` este consensual, nesupus unor
formalit`]i, [i se \ncheie pe durat` nedeterminat`. Contractul \nceteaz` s` produc` efecte
prin anularea brevetului sau rezolu]iune. De regul`, contractul de licen]` este cu titlu
oneros, dar poate fi [i cu titlu gratuit. Fiind \ncheiat intuitu personae, este inadmisibil
transferul dreptului dob\ndit de beneficiar f`r` consim]`m\ntul titularului brevetului.
Dup` natura obiectului, contractul de licen]` poate fi: de brevet, de men]inere de
licen]` sau poate avea ca obiect un desen sau model industrial. |n func]ie de caracterul
lor, contractele pot fi de licen]` exclusiv` sau neexclusiv`, iar dup` teritoriul pe care
produc efecte pot fi licen]e limitate (par]iale) sau nelimitate (totale).
Transmisiunea produce efecte fa]` de ter]i din momentul \nregistr`rii la OSIM.
Dreptul exclusiv de exploatare al titularului unui brevet este asociat cu obliga]ia de
exploatare, prin care se protejeaz` interesul societ`]ii de a beneficia de progresul asigurat
prin folosirea inven]iei. Dac` o inven]ie nu a fost aplicat` sau aplicat` insuficient \n ]ar`,
iar titularul brevetului nu poate justifica atitudinea pasiv`, legea permite solicitarea
acord`rii licen]elor obligatorii.
Cererea de acordare a licen]ei obligatorii se poate formula de persoana interesat` [i
se adreseaz` Tribunalului Municipiului Bucure[ti dup` 4 ani de la \nregistrarea cererii
sau dup` 3 ani de la eliberarea brevetului, socotindu-se termenul care expir` cel mai
t\rziu. Legea prevede expres c` licen]a obligatorie este neexclusiv` [i este acordat` cu
determinarea strict` a duratei, nivelului redeven]elor [i drepturilor b`ne[ti cuvenite
inventatorului.
Licen]a obligatorie \[i produce efectele din momentul \nregistr`rii la OSIM.
III.3. Inova]iile
Nu- i !!!
Din DEX:
Inova]ie = schimbare, noutate prefacere; rezolvare a unei probleme de tehnic` sau de
organizare a muncii \n scopul \mbun`t`]irii (productivit`]ii) muncii, perfec]ion`rii
tehnice sau ra]ionaliz`rii solu]iilor aplicate.
Inven]ie = rezolvare sau realizare tehnic` dintr-un domeniu al cunoa[terii care prezint`
noutate [i progres fa]` de stadiul cunoscut p\n` atunci.
III.4. M`rcile [i indica]iile geografice
Semnele distinctive formeaz` o categorie de obiecte ale propriet`]ii industriale
caracterizate printr-o func]ie comun` – aceea de a permite identificarea rapid` a
provenien]ei unor produse [i diferen]ierea unor produse identice sau asem`n`toare, dar
care provin de la produc`tori diferi]i. Al`turi de semnele distinctive propriu-zise – care
s\nt m`rcile [i indica]iile geografice – mai s\nt protejate numele comercial, emblema,
titlurile de periodice.
III.4.1. M`rcile
Potrivit Legii nr. 84/1998, marca este un semn susceptibil de reprezentare grafic`,
servind la deosebirea produselor sau serviciilor unor persoane fizice sau juridice de cele
apar]in\nd altor persoane. Valoarea m`rcii const` \n informa]ia pe care o furnizeaz`
consumatorului privitor la originea produselor, permi]\ndu-i s` le deosebeasc`.
A. Func]iile m`rcii
Marca \ndepline[te mai multe func]ii:
 DPI–28

1) Func]ia de diferen]iere a produselor

Marca individualizeaz` produsele aflate pe pia]`, pun\nd pe produc`tor la ad`post de
situa]ia ca marca s` fie utilizat` de concure]ii s`i. Sub acest aspect, marca devine un
instrument de atragere a clientelei prin aprecierea de care se bucur` \n r\ndul
cump`r`torilor. |ncep\nd prin a diferen]ia subiectele de marc`, ajunge s` diferen]ieze
obiectele sau subiectul material al drepturilor respective, fenomen numit obiectivizarea
m`rcii. Astfel, func]ia de diferen]iere a produc`torului a devenit o func]ie de diferen]iere
[i identificare a produselor.
2) Func]ia de concuren]`
Contribuind la individualizarea produselor unui anumit produc`tor [i fiind un semn
exterior al valorii lor, marca permite orientarea op]iunii cump`r`torului c`tre produse
care au dob\ndit o bun` reputa]ie. Astfel, unele m`rci au ajuns s` se identifice cu
produsul. Acest mecanism consolideaz` func]ia de concuren]`, func]ie care s-a
simplificat p\n` la denaturare odat` cu dezvoltarea publicit`]ii, deoarece marca a devenit
un mijloc de presiune asupra cererii, prin diferen]ierea artificial` a produselor combinate
cu publicitatea excesiv`. De la diferen]ierea produselor unor \ntreprinderi s-a ajuns la
diferen]ierea m`rcilor aceleia[i \ntreprinderi pentru acela[i produs, ca urmare a
multiplic`rii modelelor, titlurilor, paletei coloristice sporindu-se v\nzarea \n jurul m`rcii
diversificate. Abuzul publicitar tinde s` suplineasc` diferen]ierea obiectiv` cu
diferen]ierea subiectiv`.
3) Func]ia de garan]ie a calit`]ii
Este indisolubil legat` de func]ia de concuren]`. Cu ajutorul m`rcii, consumatorul
ajunge s` identifice un anumit produs pe care \l prefer` datorit` calit`]ilor sau modului de
prezentare. Marca devine pentru consumator o garan]ie a calit`]ii constante a unui
anumit produs, f`r` ca aceast` garan]ie s` fie de natur` juridic`. Prin marc` se stabile[te o
leg`tur` \ntre produc`tor [i consumator. Nemen]inerea calit`]ii de c`tre produc`tor nu
atrage o sanc]iune juridic`, ci determin` cump`r`torul s`-[i reorienteze op]iunea c`tre alte
produse.
|n unele domenii (mod`, cosmetice etc.) unele m`rci devin un adev`rat simbol al
calit`]ii. |n mod obi[nuit, consumatorul nu are la dispozi]ie elementele necesare spre a
constata singur calitatea produselor aflate pe pia]`, fiind informat numai pe cale
publicitar`. Astfel, diferen]ierea produselor \n mod obiectiv, pe baza calit`]ii, se
transform` \n diferen]iere subiectiv`, bazat` pe credin]a cump`r`torului, ceea ce \l face s`
prefere o anumit` marc` cu convingerea c` ea corespunde unei calit`]i superioare.
4) Func]ia de organizare a pie]ii
|n interac]iunea dintre produc]ie [i consum, marca apare ca un instrument de
organizare a pie]ii, ca mijloc de corelare a cererii [i ofertei. Aceast` func]ie se reflect` \n
special asupra distribu]iei, prin reducerea rolului distribuitorului la simplul atribut al
aprovizion`rii, fie prin transformarea sa \ntr-un responsabil al calit`]ii produsului. Noile
forme de distribu]ie (autoserviri) reflect` faptul c` marca se vinde singur`, astfel \nc\t
distribuitorii [i-au creat m`rci proprii ori revendic` exclusivitatea m`rcii produc`torului
pe pia]`. Cerin]ele economice [i comerciale au transformat marca \n principalul
instrument al marketing-ului.
5) Func]ia de monopol
Func]ia de concuren]` [i organizare a pie]ii se transpune \n anumite condi]ii \ntr-o
func]ie de monopol, fiind sprijinit` \n acest sens de func]ia de reclam`. Tendin]a
prolifer`rii artificiale a m`rcilor produc`torilor [i aceea de asigurare a exclusivit`]ii
distribuirii au condus la transformarea concuren]ei stimulatoare \n concuren]` de
monopol.
Multiplicarea m`rcilor aceluia[i produc`tor pentru acela[i tip de produse, f`r` s`
existe o diferen]iere obiectiv`, devine cu timpul o fr\n` a produc]iei. Crearea de prea
multe variet`]i limiteaz` randamentul m`rcilor, ceea ce determin` o sl`bire a m`rcii.
Produc`torul tinde s` pretind` exclusivitatea distribu]iei [i s` influen]eze pre]ul.
Func]ia de monopol influen]eaz` [i structura cererii, care devine tot mai complex`,
orient\ndu-se spre produse inutile. Marca ajunge s` denatureze concuren]a, consolid\nd
un privilegiu nejustificat pentru m`rcile mari.
 DPI–29

6) Func]ia de reclam`
Pentru consumator marca ajunge s` devin` un simbol legat direct de reputa]ia unui
produs, astfel \nc\t ceea ce se impune cump`r`torului este \n primul r\nd marca \n raport
de provenien]a sau calitatea produsului. Aceast` func]ie a ap`rut prin deta[area m`rcii de
produsul destinat s`-l individualizeze. For]a reclamei ]ine de \ns`[i originalitatea m`rcii,
de impresia pe care o produce asupra consumatorului. Prin for]a de atrac]ie pe care a
dob\ndit-o, marca devine un element autonom al schimbului comercial, dep`[ind stadiul
de element accesoriu al produsului .
7) Func]ia de protec]ie a consumatorului
Pentru consumator marca presupune o calitate constant`; de aceea este important s`
existe o informare corect` a consumatorului, astfel \nc\t s` fie protejat \mpotriva
\n[el`ciunii.
***
|n cadrul reuniunii de exper]i de la Geneva (1978) s-a ajuns la concluzia c` este
necesar` o reconsiderare a concuren]ei neloiale, care s` permit` consumatorului s`-[i
valorifice singur sau prin intermediul unor asocia]ii drepturile sale. Av\nd \n vedere c`
func]ia de garan]ie a calit`]ii produsului nu are o semnifica]ie important`, este necesar`
reprimarea practicilor abuzive, \n primul r\nd prin corecta informare a consumatorului.
B. Semnele prin care pot fi constituite m`rcile
|n art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 s\nt enumerate exemplificativ: cuvintele
(numele de persoane), desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele
tridimensionale, forma produsului sau ambalajului, combina]ia de culori sau o
combina]ie a acestor semne.
C. Clasificarea m`rcilor
Clasificarea m`rcilor prezint` importan]` sub aspectul regimului juridic, \n special cu
privire la condi]iile de valabilitate [i aprecierea eventualelor \nc`lc`ri.
Sub aspectul destina]iei economice, m`rcile pot fi de fabric` (individualizeaz`
produc`torii) [i de comer] (individualizeaz` comercian]ii). At\t m`rcile de fabrica]ie, c\t
[i cele de comer] se refer` la produse, deosebindu-se astfel de m`rcile de serviciu menite
s` individualizeze prest`rile de servicii.
Dup` titularul dreptului la marc`, se disting:
– m`rci individuale – m`rci care au drept subiect o persoan` fizic` sau juridic`
determinat`;
– m`rci colective – apar]in unui grup de unit`]i care desf`[oar` o activitate industrial`
sau comercial`, dup` ce au c`zut de comun acord asupra m`rcii colective, dar care
autorizeaz` aplicarea lor (de obicei) al`turi de marca individual`, cu condi]ia
respect`rii calit`]ii.
Dup` caracterul lor, deosebim m`rci facultative [i obligatorii, caracter care depinde
de func]ia lor economic`. Majoritatea legisla]iilor consacr` caracterul facultativ al
m`rcilor, cu titlu de excep]ie fiind reglementat` [i obliga]ia de marcare.
|n raport cu modul de alc`tuire se disting:
– marca simpl` – alc`tuit` dintr-un singur semn, nume, denumire;
– marca combinat` (mai des utilizat` deoarece asigur` mai bine caracterul distinctiv) –
compuse sau complexe, dup` cum elementele combinate s\nt de aceea[i natur` sau
de natur` diferit`.
|n func]ie de natur`, m`rcile pot fi:
– m`rci verbale – alc`tuite din cuvinte scrise;
– m`rci figurative – alc`tuite din reprezent`ri grafice.
Prin Conven]ia de la Paris se reglementeaz` [i marca agentului sau reprezentatului,
aceasta fiind o marc` folosit` de distribuitor (spre deosbire de produsele importate [i
expediate cu marca produc`torului).
De[i ini]ial marca a constituit un semn distinctiv pentru produsul finit, \n prezent
este utilizat` [i pentru materii prime sau intermediare. Acest tip de marc` este numit \n
doctrin` marc` \nso]itoare.
Pe l\ng` aceast` categorie de m`rci a c`ror existen]` este stabilit` prin doctrin`, prin
lege se consacr`:
 DPI–30

– marca anterioar` – reprezent\nd marca \nregistrat`, precum [i marca depus` pentru a

fi \nregistrat` cu condi]ia \nregistr`rii ulterioare;
– marca …………– marc` larg recunoscut` \n România la data depunerii unei cereri
de \nregistrare sau la data priorit`]ii revenditat` \n cerere;
– marca colectiv` – destinat` a servi la deosebirea produselor sau serviciilor membrilor
unei asocia]ii de pprodusele sau serviciile apar]in\nd altor persoane;
– marca de certificare – indica faptul c` produsul sau serviciul pentru care este utilizat`
s\nt certificate de titularul m`rcii \n ceea ce prive[te calitatea, precizia, modul de
fabrica]ie ori alt` caracteristic`.
Pentru a beneficia de protec]ie, m`rcile trebuie s` \ndepineasc` mai multe condi]ii:
– Distinctivitatea – implic` originalitate [i noutate.
Semnul nu trebuie s` fie banal, lipsit de individualitate.
Originalitatea nu presupune un caracter absolut \n spa]iu [i timp ce se apreciaz` \n
raport de obiectul pe care urmeaz` s`-l identifice. Lipse[te aceast` tr`s`tur` \n cazul
semnelor prea simple sau al celor descriptive (care se refer` exclusiv la natura,
condi]iile fabric`rii, calitatea sau alt` tr`s`tur` a produsului).
– Exclusivitatea – potrivit acestei condi]ii, nu pot fi \nregistrate ca m`rci semnele care
cuprind indica]ii false sau \n[el`toare cu privire la zona geografic`, natura sau
calitatea produsului, dac` acestea s\nt de natur` s` creeze confuzii.
– Disponibilitatea – presupune ca semnul s` nu fi apar]inut anterior altei persoane.
Nu este protejabil` marca identic` cu o marc` anterioar` dac` \nso]esc acela[i
produse, deoarece exist` riscul confuziei.
Prin lege se prevede expres c` natura produselor sau serviciilor pentru care se
solicit` \nregistrarea m`rcii nu constituie nici un obstacol la \nregistrarea acesteia.
D. Subiectul dreptului la marc`
Dreptul la marc` apar]ine persoanei fizice sau juridice care a depus prima cererea
de \nregistrare a m`rcii [i care desf`[oar` activit`]i de comer] sau industrie. Dreptul la
marc` poate apar]ine mai multor persoane care exercit` \mpreun` o activitate de comer]
sau industrie. Aceste dispozi]ii privesc m`rcile individuale. C\t prive[te m`rcile
colective, acestea apar]in membrilor unei asocia]ii.
E. Drepturile conferite de marc`
O problem` controversat` legat` de marc` este aceea a caracterului absolut sau
relativ, respectiv dac` acest drept este opozabil erga omnes sau numai fa]` de ceilal]i
concuren]i. Opinia majoritar` sus]ine caracterul absolut al dreptului la marc`.
Spre deosebire de dreptul n`scut din brevetul de inven]ie, dreptul la marc` poate fi
prelungit nelimitat \n timp.
Acest drept se caracterizeaz` prin teritorialitate, ceea ce presupune c` protec]ia se
extinde la \ntregul teritoriu na]ional, dar ceea ce este specific este faptul c` are [i voca]ie
de universalitate. Dezvoltarea comer]ului interna]ional a determinat o extindere a
protec]iei m`rcilor dincolo de limitele teritoriale.
Principalele prerogative ale dreptului de marc` s\nt:
– dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marc`;
– dreptul de a interzice folosirea aceluia[i semn de c`tre ter]i.
Prin lege s\nt reglementate cazurile \n care titularul m`rcii poate solicita instan]elor
de judecat` s` interzic` ter]ilor folosirea m`rcii f`r` consim]`m\ntul titularului:
– \n cazul unor semne identice cu marca pentru acela[i fel de produse sau servicii;
– c\nd datorit` asem`n`rii cu marca s-ar putea crea confuzii;
– \n cazul aplic`rii m`rcii pe produsele sau ambalajele altui produc`tor, \n situa]ia
utiliz`rii semnului pe documente sau pentru publicitate [.a.
Exercitarea dreptului se poate face numai dup` publicarea m`rcii.
Folosirea unei m`rci \n raport cu func]iile ce \i s\nt recunoscute impune limite
exerci]iului dreptului titularului. Potrivit legii, titularul unei m`rci \nregistrate nu se
poate opune:
– actelor de comer] av\nd ca obiect produse ce poart` marca \n cazul produselor ce au
fost puse \n circula]ie cu acordul acestuia;
– indic`rii numelui [i adresei titularului de c`tre un ter] \n cadrul activit`]ii comerciale;
 DPI–31

– folosirii indica]iilor privind originea geografic`, valoarea, calitatea produselor etc.;

– folosirii m`rcii, dac` acest lucru este necesar pentru a indica destina]ia produsului,
situa]ie ivit` \n special \n cazul pieselor deta[abile.
|n toate cazurile, folosirea m`rcii de c`tre un ter] trebuie s` se fac` potrivit practicilor
loiale.
F. Transmiterea dreptului asupra m`rcii
Marca este un bun transmisibil at\t cu titlu oneros, c\t [i cu titlu gratuit, \n tot sau \n
parte. Pe toat` durata de protec]ie, marca poate fi transmis` prin cesiune sau licen]`,
precum [i \n cazul urm`ririi silite a debitorului titular al m`rcii.
Contractul de cesiune este contractul prin care cesionarul dob\nde[te totalitatea
drepturilor titularului asupra m`rcii. |n cazul cesiunii, drepturile pot fi transmise [i
independent de fondul de comer] \n care este \ncorporat` marca. Cesiunea se poate
face \n raport de toate produsele sau serviciile pentru care este \nregistrat` marca sau
numai pentru o parte dintre acestea. Pentru a evita riscul de confuzie, m`rcile identice
sau similare apar]in\nd aceluia[i titular nu pot fi transmise dec\t prin cesiune total` fa]`
de o singur` persoan`. Cesiunea se \ncheie \n scris [i devine opozabil` ter]ilor din
momentul \nregistr`rii \n Registrul na]ional al m`rcilor.
|n cazul licen]ei, titularul m`rcii poate s` autorizeze ter]ele persoane s` foloseasc`
marca \n raport de anumite limite teritoriale. Contractul de licen]` este contractul \n
temeiul c`ruia titularul unei m`rci transmite altei persoane dreptul de a aplica sau ata[a
marca pe produsele pe care le fabric` sau le pune \n circula]ie.
Licen]a poate fi:
– licen]` exclusiv` – c\nd titularul se oblig` s` nu mai acorde alte licen]e ter]ilor;
– licen]` simpl` (neexclusiv`);
– licen]` reciproc` – \ntre p`r]i intervine \n]elegerea de a pune \n circula]ie un nou
produs sub aceea[i marc`.
Licen]iatul care a \nc`lcat clauzele contractuale poate fi ac]ionat \n justi]ie de
titularul m`rcii \n ceea ce prive[te durata folosirii, aspectele m`rcii, natura produselor [i
serviciilor pentru care s-a acordat ori calitatea acestora.
Prin lege, licen]iatul este obligat:
– s` foloseasc` marca pentru produsele pentru care s-a convenit prin contractul de
licen]`;
– s` fac` men]iunea “prin licen]`” al`turi de marca aplicat` pe produs a[a cum s -a
convenit prin contract.
Licen]a devine opozabil` din momentul \nregistr`rii \n Registrul na]ional al m`rcilor.
G. Stingerea dreptului asupra m`rcii
Poate interveni ca urmare a voin]ei manifestate de titularul m`rcii sau ca urmare a
cererii formulate de orice ter] interesat. Legea recunoa[te dreptul titularului de a renun]a
la marc` pentru toate produsele pentru care a fost \nregistrat` sau numai pentru o parte
din produse. Renun]area la marc` este supus` \nregistr`rii la OSIM [i \[i produce
efectele din momentul \nscrierii \n Registrul na]ional al m`rcilor. Dac` marca a format
obiectul unui contract de licen]`, titularul are obliga]ia de a notifica licen]iatului faptul
c` are aceast` inten]ie.
Pe toat` durata protec]iei, orice persoan` interesat` se poate adresa Tribunalului
Municipiului Bucure[ti pentru a cere dec`derea titularului m`rcii din drepturi dac`:
– \n mod nejustificat marca nu a fost folosit` \n România timp de 5 ani;
– dac` dup` \nregistrare marca a devenit uzual` \n comer] cu un produs sau serviciu
pentru care a fost \nregistrat`;
– dac`, dup` \nregistrare, ca urmare a folosirii m`rcii exist` posibilitatea inducerii \n
eroare a publicului;
– \n cazul m`rcii \nregistrate de o persoan` f`r` calitate.
Stingerea efectiv` a dreptului produce efecte din momentul r`m\nerii definitive a
hot`r\rii judec`tore[ti.
Persoanele interesate pot solicita Tribunalului Municipiului Bucure[ti anularea
\nregistr`rii m`rcii, \n cazul nerespect`rii condi]iilor prev`zute de lege, c\nd solicitarea
\nregistr`rii s-a f`cut cu rea credin]`, c\nd este prejudiciat renumele sau imaginea unei
 DPI–32

persoane sau c\nd se aduce atingere unui drept de proprietate intelectual` dob\ndit
anterior.
H. M`rcile colective
|nregistrarea acestor m`rci poate fi solicitat` de asocia]iile de fabrican]i, produc`tori,
comercian]i sau prestatori de servicii – ca subiec]i ai dreptului la m`rci colective.
Procedura [i condi]iile \nregistr`rii acestor m`rci prezint` unele particularit`]i.
Odat` cu depunerea ducomenta]iei de \nregistrare a m`rcii, trebuie s` se depun` [i
regulamentul de folosin]` a m`rcii.
I. M`rcile de certificare
Subiectul acestei m`rci poate fi persoana juridic` legal abilitat` s` exercite controlul
produselor sau serviciilor cu privire la calitate sau la alte caracteristici. Pe l\ng`
documenta]ia obi[nuit` este necesar` depunerea regulamentului de folosire din care s`
rezulte modalitatea de desf`[urarea a activit`]ii de certificare.
III.4.2. Indica]iile geografice
Indica]ia geografic` este acea denumire care serve[te la identificarea unui produs
originar dintr-o ]ar`, regiune, localitate, \n cazurile \n care o reputa]ie sau caracteristic` a
produsului este real legat` de locul produc]iei.
Importan]a acordat` acestei indica]ii se bazeaz` pe calit`]ile care o deosebesc sub
aspectul unei anumite tradi]ii sau a unor condi]ii naturale. Specific indica]iilor
geografice este caracterul teritorial [i caracterul colectiv. Indica]iile geografice se refer`
la un teritoriu determinat [i pot privi [i produse agricole. De asemenea, desemneaz` un
drept colectiv deoarece apar]in unei unit`]i teritoriale sau unei colectivit`]i de persoane.
|nregistrarea indica]iilor geografice poate fi cerut` de asocia]iile de produc`tori care
desf`[oar` o activitate de produc]ie \n zon` pentru produsele indicate \n cerere. |n
cazul \nregistr`rii, Ministerul Agriculturii certific` indica]ia geografic` a produsului. Nu
pot fi \nregistrate indica]iile care nu \ndeplinesc condi]iile prev`zute prin defini]ie (care
nu s\nt calit`]i generice ale produsului, care s\nt susceptibile de a crea confuzie sau care
contravin bunelor moravuri sau ordinii publice).
Dreptul de folosire se dob\nde[te prin \nregistrare \n Registrul na]ional al
indica]iilor geografice, iar dreptul de utilizare se acord` pe un termen de 10 ani, cu
posibilitatea re\nnoirii. Spre deosebire de marc`, indica]ia geografic` nu poate face
obiectul transmisiunii. Pe l\ng` posiblitatea de a solicita anularea, legea recunoa[te [i
posibilitatea de a cere dec`derea din drept a persoanei interesate s` foloseasc` indica]ia
geografic`.
III.5. Modelele de utilitate, desenele [i modelele
industriale
Modelele de utilitate s\nt inova]ii tehnice care printr-o form` nou` de dispozitiv sau
mecanism au un rol utilitar. Constituie o varietate de inven]ii, fiind denumite [i mici
inven]ii, dar, spre deosebire de acestea, nu presupun o activitate inventiv` [i au o durat`
de protec]ie mai redus`. Protec]ia modelelor de utilitate este expres prev`zut` prin
Conven]ia de la Paris pentru protec]ia crea]iei industriale.
Modelele [i desenele industriale s\nt crea]ii de form` prin care se realizeaz`
individualizarea produselor industriale printr-un element estetic. Desenele [i modelele
industriale apar]in prin destina]ie [i mod de reproducere dreptului de proprietate
industrial`, iar prin natura efortului creator apar]in dreptului de autor. Pornind de la
aceast` dubl` natur`, modelele [i desenele industriale au fost denumite art` aplicat` sau
art` aplicat` la industrie.
Desenele s\nt ansambluri de linii [i culori care produc un efect decorativ nou.
Modelele industriale s\nt forme sau aspecte plastice care se realizeaz` pe suprafe]e
plane sau \n spa]iu.
|n literatura de specialitate s-a sus]inut c` atunci c\nd leg`tura dintre forma [i efectul
tehnic este indisolubil` se va aplica regimul brevetelor de inven]ii. Dac` efectul tehnic se
ob]ine [i prin folosirea altei forme dec\t cea utilizat`, protec]ia va fi ca model sau desen
industrial.
 DPI–33

Pe plan interna]ional exist` trei sisteme de protec]ie:

1. sistemul cumulului de protec]ie – potrivit c`ruia autorul poate invoca simultan
dreptul de protec]ie specific [i protec]ia conform dreptului de autor;
2. sistemul cumulului par]ial – \n care modelele [i desenele industriale beneficiaz` at\t
de protec]ia specific`, dar [i de protec]ia dreptului de autor, \ns` ultima form` este
condi]ionat` de existen]a unui element de originalitate;
3. sistemul protec]iei specifice.
Legisla]ia rom#n` \n vigoare se bazeaz` pe sistemul cumulului de protec]ie, fapt
prev`zut expres de lege. Aceast` prevedere se coroboreaz` cu principiile potrivit c`rora
dreptul asupra desenelor [i modelelor industriale este recunoscut prin eliberarea unui
titlu, organul competent s`-l elibereze fiind OSIM. Titlul de protec]ie \l constituie
certificatul de \nregistrare a desenului sau modelului industrial. Dreptul de a solicita
eliberarea titlului apar]ine exclusiv autorului sau succesorului s`u \n drepturi.
A. Obiectul protec]iei
Legea prevede c` va putea fi \nregistrat ca desen sau model industrial aspectul nou al
unor produse av\nd o func]ie util`, f`r` \ngr`diri \n ce prive[te noutatea; condi]ia se
consider` \ndeplinit` dac`, anterior datei de constituire a depozitului, modelul sau
desenul nu a fost f`cut public \n ]ar` sau str`in`tate.
Ceea ce deosebe[te modelul de utilitate de modelul sau desenul industrial este faptul
c` prima categorie reprezint` o solu]ie tehnic`, pe c\nd ultimele reprezint` solu]ii estetice.
Cu privire la func]ia utilitar`, se consider` c` un model sau desen \ndepline[te aceast`
condi]ie dac` obiectul \n care a fost \ncorporat poate fi folosit \ntr-un scop oarecare, fie
el decorativ.
B. Condi]iile de form` ale protec]iei
Toate legisla]iile care reglementeaz` protec]ia specific` a modelelor [i desenelor
industriale o condi]ioneaz` de \ndeplinirea formalit`]ilor de depozit sau de \nregistrare
prealabil`.
Legea rom#n` \n vigoare consacr` principiul caracterului atributiv al depozitului
potrivit c`ruia dreptul inovativ asupra modelului sau desenului se na[te prin faptul
\nregistr`rii. Cererea de \nregistrare \nso]it` de reprezentarea grafic` a desenului sau
modelului industrial se public` \n Buletinul oficial de proprietate intelectual` al OSIM \n
termen de 6 luni de la constituirea depozitului. |n 6 luni de la publicare, cererea de
\nregistrare este supus` analizei unei comisii de specialitate din cadrul OSIM, care se va
pronun]a prin hot`r\re de admitere sau respingere. |n 30 de zile de la r`m\nerea definitiv`
a hot`r\rii de admitere se elibereaz` certificatul de \nregistrare. Ter]ii interesa]i pot
formula obiec]ii la \nregistrare.
Drepturile [i obliga]iile autorului de desene [i modele industriale s\nt cele ale tuturor
creatorilor de opere industriale. Aceste drepturi se sting la expirarea duratei de protec]ie
sau prin abandonarea lor. Transmiterea drepturilor patrimoniale privind desenele [i
modelele industriale nu este supus` unor formalit`]i speciale.
III.6. Concuren]a neloial` 2

2
de s`pat