P. 1
TEHNOLOGIA INSTRUIRII

TEHNOLOGIA INSTRUIRII

|Views: 1,152|Likes:
Published by Stoica_Ionel_1436

More info:

Published by: Stoica_Ionel_1436 on Jan 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/30/2013

pdf

text

original

skip to main | skip to sidebar TEACHER'S CORNER MATERIALE PENTRU SINTEZE DE PSIHOPEDAGOGIE UTILE PENTRU EXAMENUL DE DEFINITIVAT SI PENTRU

EXAMENUL DE GRADUL II ______________________________________________ Click aici pentru Blogul dirigintelui ______________________________________________

.

LUNI, 6 AUGUST 2007 8. Metodologia si tehnologia instruirii 1. Delimitari conceptuale: interdependentelor. metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza

2. Sistemul metodelor de instruire: clasificare, caracteristicile principalelor grupe de metode. 3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa. 4. Strategii didactice: concept, clasificare, caracteristici. Aplicatii la disciplina predata. 5. Mijloace didactice si suporturi tehnice de instruire: rol, functii, valente formative, limite. 6. Instruirea asistata de calculator- directie complementar strategica in valorizarea si potentarea metodologiei instruirii si invatarii. 1. Delimitari conceptuale: metodologie, tehnologie, metoda, procedeu. Analiza interdependentelor. Termenul de tehnologie didactica poate primi doua acceptiuni: - ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate in practica educativa (mai restrans); - ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de invatare, al strategiilor de organizare a predarii-invatarii, puse in aplicatie in interactiunea dintre educator si educat, printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice, cu continuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalitati de evaluare. Tehnologia didactica este un proces complex, integrat, ce include imbinarea resurselor umane si materiale antrenate in analiza problemelor, include instrumentarea, implementarea si evaluarea solutiilor privind toate aspectele invatarii. Metodologia didactica vizeaza ansamblul metodelor si procedelor didactice utilizate in procesul de invatamant. Metodologia instruirii precizeaza natura, functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant.

Metoda didactica se refera la calea ce se urmeaza, drumul care conduce la atingerea obiectivelor educatiei. (G. Vaideanu) Metodele reprezinta calea sau modalitatea de lucru: - selectionata de profesor si pusa in aplicare in lectii si activitati extrascolare cu ajutorul elevilor si in beneficiul acestora; - care presupune cooperarea dintre profesor si elevi si participarea acestora la cautarea solutiilor; - care-i permite profesorului sa se manifeste ca purtator competent al continuturilor invatarii si ca organizator al procesului de predare-invatare. Metoda se aplica printr-o suita de operatii concrete numite procedee. Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei, un simplu detaliu. O metoda apare ca un ansamblu de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situatie data de invatare. 2. Sistemul metodelor de instruire: clasificarea, caracteristicile prancipale, grupe de metode Metoda are un caracter simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiveducative. Functii specifice metodei: - functia cognitiva (metoda devine pentru un elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi); - functia formativ-educativa (metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor cunostinte, ci un proces educativ); - functia instrumentala (metoda serveste drept tehnica de executie, mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative); - functia normativa sau de optimizare a actiunii (metoda arata cum trebuie sa se procedeze, cum sa se predea si cum sa se invete astfel incat sa se obtana cele mai bune rezultate); Clasificarea metodelor de invatamant - din punct de vedere istoric: • metode traditionale; • metode moderne; - dupa extensia sferei de aplicabilitate: • metode generale (expunerea, prelegerea, conversatia, cursul magistral etc); • metode particulare (restranse la predarea unei discipline; - in functie de modalitatea principala de prezentare a cunostintelor: • metode verbale-bazate pe cuvantul scris sau rostit; • metode intuitive-bazate pe observarea directa, concret-senzoriala a obiectelor, fenomenelor; - dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:

• metode pasive-centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva; • metode active-necesita actiunea de explorare personala a elevilor; - dupa functia didactica principala: • cu functie principala de predare si comunicare; • cu functie principala de fixare si consolidare; • cu functie principala de verificare si apreciere a rezultatelor scolare; - in functie de modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita: • metode algoritmice-bazate pe secvente operationale stabile, construite inainte; • metode euristice-bazate pe descoperirea proprie a elevilor; - dupa forma de organizare a muncii: • metode individuale-pentru fiecare element in parte; • metode de predare-invatare in grupuri; • metode frontale, cu intreaga clasa; • metode combinate (alterneaza variantele de mai sus); - in functie de axa de invatare mecanica (prin receptare)-invatare constienta (prin descoperire) • sunt bazate pe invatarea mecanica (expunerea, demonstratii cu caracter expozitiv); • metode care apartin preponderent descoperirilor dirijate (conversatia euristica, observatia dirijata, instruirea programata); • metode de descoperire propriu-zisa (observarea independenta, rezolvarea de probleme, brainstormingul); Caracteristicile principalelor grupe de metode Cele mai importante metode clasice sunt: expunerea, conversatia, demonstrarea si experimentul. 3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente si posibilitate de aplicare eficienta, activizatoare, creativa I. Expunerea reprezinta activitatea profesorlului de a transmite cunostinte noi sub forma unei prezentari orale, sistematice si coerente. Avantaje: - permite transmiterea unui volum mare de cunostinte intr-o maniera sistematica si intr-o unitate redusa de timp; - furnizeaza elevilor o modalitate corecta de abordare a unei teme si un exemplu de folosire a unui vocabular ales. Dezavantaje: - fluxul de informatii este univoc; - solicita memoria in dauna gandirii;

.demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video. Recomandari: .reducerea ponderii intrebarilor cu functie reproductiva in favoarea intrebarilor ce stimuleaza gandirea reproductiva. .ancorarea unor idei in realitati economice. . solicita imaginatie si reactualizarea cunostintelor.folosirea intrebarii retorice (ex: Oare vom reusi acest lucru? Dar daca vom incerca si altfel?).demonstrarea cu metode similare. in cabinete sau ateliere (sau pe cale experimentala) Alte tipuri de experimente: . Demonstrarea are drept scop asigurarea unei baze perceptive bogate in invatare. ..un accent mai mare pus pe intrebari de evaluare care solicita elevilor sa faca judecari de valoare. III. .expunerea cu oponent: care consta in imbinarea prezentarii unui sistem de cunostinte de catre profesor cu intrebari puse de elevi sau de un alt profesor care sustine o teza contrara.renuntarea la elementele descriptive in favoarea celor explicative.crearea pe parcursul demonstrarii a unor situatii conflictuale pe care elevii sa le rezolve observand. .accente pe intrebari divergente care pretind elevilor raspunsuri originale cat mai diverse.folosirea conversatiei inverse in care elevii intreaba si profesorii raspund.experimentul cu valoare de exercitiu. S-a incercat perfectionarea expunerii prin: .folosirea sondajului de opinie.expunerea-dezbatere in care subiectul sau teme sunt dezbatute impreuna cu elevii in scopul adancirii semnificatiei lor. fiind solicitati sa gandeasca si sa interpreteze. sociale.importanta mai mare acordata feed-back-ului. O alta cale de modernizare a expunerii o reprezinta utilizarea ei in noi variante: .furnizeaza insusirea gandirii pe baza autoritatii profesorului. Experimentul reprezinta actiunea de insusire a cunostintelor de catre elevi pe calea investigatiilor practice in laborator. . . . . Demonstrarea reprezinta actiunea de imbogatire a sistemului de cunostinte a elevului prin infatisarea directa. politice si culturale.sugerearea de probleme pe care sa le rezolve elevii. II. In paralel cu perfectionarea intrebarilor s-au modernizat si conditiile pedagogice de realizare a conversatiei prin: . Optimizarea conversatiei s-a facut prin perfectionarea intrebarilor dupa cum urmeaza: . . actionand cu obiectele. IV. nemijlocita sau mijlocita a fenomenelor realitatii obiective. Conversatia reprezinta modalitatea de lucru in care elevii stimulati si indrumati de catre profesor participa cu fortele si cunostintele lor la insusirea de noi adevaruri.

modelarea didactica.descoperirea stiintifica (opusa descoperirii spontane). Descoperirea didactica. 4. 5. . . descoperirea didactica este o metoda de tip euristic. algoritmizarea. Valente formative ale descoperirii didactice: . . problematizarea. Exista trei tipuri de descoperiri: . Cele mai importante metode moderne sunt: invatarea prin descoperire. fara investigatii prealabile.pregateste elevii pentru educare permanenta.experiment de cercetare. Valente formative de experimente: .dezvolta spiritul de observatie. . instruirea programata. Ca si problematizare. formuleaza si verifica ipoteze. diferenta dintre cele doua fiind: in cazul problematizarii ponderea cade pe aflarea solutiilor pornindu-se de la elemente deja cunoscute. dezbaterea. ci redescopera informatii cunoscute in stiinta. . tehnica.dezvolta calitatea de vointa. o pregatire realizata de profesor. .descoperirea didactica-elevul nu descopera ceva nou.dezvoltarea trasaturilor de vointa si caracter. . ca si cea stiintifica are la baza o motivatie (urmareste un obiectiv). . Aplicarea acestei metode presupune o pregatire specifica a temei respective. . Strategii didactice Invatarea prin descoperire reprezinta metoda de invatare prin care elevul descopera cu propriile forte intelectuale cunostinte noi.calculatoare.dezvoltrea imaginii creatoare.spirit de cercetare.descopererea spontana-se produce intamplator.formarea spiritului stiintific. .dezvoltarea gandirii euristice.introduce elevii in tehnica cercetarii. Mijloace de invatare care faciliteaza transmiterea informatiilor didactice: . . studiul de caz.de formare a deprinderilor.instrumente. .dezvolta procesele psihice. brainstorming. foloseste diverse metode de cercetare.cultiva sentimentul de admiratie si respect fata de stiinta. Rolul principal revine elevilor (ei se documenteaza si realizeaza tot efortul pentru descoperire). . . aparate de laborator. Descoperirea didactica angajeaza plenar elevii in invatare. .echipamente tehnice pentru laborator.. .dezvoltarea spiritului de observatie.

Stabilirea si integrarea mijloacelor de invatare trebuie racordate la obiectivele instruirii. • imbie la receptare pasiva. . Prin invatarea asistata de calculator profesorul este eliberat de o serie de sarcini si devine intro masura mai mare un formator. el devine mai mult un ghid.procesul este inevitabil in conditiile informatizarii invatarii. fara suprasolicitari sau exagerari. continuturile concrete ale lectiilor. Invatarea asistata de calculator concorda un program de instruire care este un produs pedagogic si care este transpus intr-un program informatic (softul educational). Facilitati oferite de calculator in educatie: . respectandu-se sistemul celui educat. • mijlocesc elevilor e realitate mai greu accesibila pe o cale directa. Orice apel la mijloacele audio-vizuale va pune in balanta o serie de: . a programelor si limbajelor informatice. evaluator. asigurand succesul scolar. dificile.avantaje: • suplimenteaza explicatiile verbale. a combina.dezavantaje: • predispune la o anumita standardizare si uniformizare a perceperii si interpretare a realitatii. utilizarea calculatoarelor. . animator. a doza.este o metoda bazata pe un mijloc complex si polivalent (calculatorul). exercitii de stimulare a creativitatii etc. asigurand programe de evaluare si a unor activitati de recapitulare. .jocuri didactice.este o organizare a invatarii. In contextul modernizarii si perfectionarii invatamantului contemporan si mai ales al scolii viitorului apare ca necesara si obiectiva aplicarea informaticii in invatare. Mijloacele de invatare se dovedesc a fi utile in masura in care sunt integrate organic in contextul lectiilor si se imprima o finalitate explicit pedagogica.asigura asistenta pedagogica de calitate prin oferta de programe de invatare.calculatorul poate indeplini operatii variate. este o forma moderna de instruire cu accent pe individualizare. se poate ocupa tot mai mult de identificarea. . Mijloacele de invatare nu pot inlocui niciodata actul predarii in care rolul principal il joaca profesorul. .calculatorul poate furniza informatii solicitate de un numar mare de educati. • consolideaza cunostinte si abilitati. 6. metodele si procedele didactice. Eficienta utilizariia cestora tine de inspiratia si experienta didactica profesorului in a alege. Instruirea asistata de calculator-directie complementar strategica in valorizarea si potentarea metodologiei intruirii si invatarii Invatarea asistata de calculator: . atat in grup cat si individual. cunoasterea si cultivarea capacitatii intelectuale si morale ale elevilor.. indeosebi prin sistemul educational .

Informatizarea invatamantului este ceruta de viata. pentru a usura succesul invatarii individuale. .back – ul (conexiunea inversa). intelegerea. Programarea in instruirea programata pe calculator implica rezolvarea urmatoarelor evenimente – obiective didactice: 1) stabilirea obiectivelor operationale de specialitate si educative ale invatarii. pe baza careia se realizeaza reglajul (autoreglajul). adica feed. stiintifico – tehnice. 2) stabilirea continutului materiei de studiu. impartirea materiei de studiu pe pasi (secvente). 4) controlul asupra informatiilor dobandite si realizarea feed –back Principiile invatarii programate: a) principiul pasilor mici. informationali (teme. Problema informatizarii sistemului educational este strans legata si de nivelul performantelor economice. dezvoltare. creative. avand in vedere atat rezistenta traditiei cat si nevoia de progres. Invatamanatul asistat de calculator necesita dotarea invatamantului si a tineretului studios cu cele mai moderne calculatoare. Informatizarea invatamantului poate sa ofere situatii de simulare de procese. invatamant asistat de calculator. oferind posibilitatea realizarii concomitente si imediate a mai multor evenimente si obiective didactice – receptarea. 3) stabilirea materiei de studiu. in ansablul ei. Instruirea programata pe un calculator asigura o invatare indvidualizata. Sistemul educational bazat pe invatamantul asistat de calculator a realizat trecerea de la invatarea indusa sau receptata – bazata pe intelegere. care determina divizarea materiei de studiu in pasi informationali si actionali relativ mici. subteme. permite vizualizari ale unei realitati virtuale in spatiu tridimensional. contactul permanent cu profesorii. in asamblul ei. pentru ca ele vor deveni unelte eficace indispensabile pentru obtinerea de performante ridicate in invatare. Imbinarea armonioasa dintre inteligenta umana si cea artificiala a calculatoarelor se transforma intr-o sursa intelectuala doesebita pentru generarea de noi idei. la invatarea interactiva – bazata pe dialogul inteligent cu calculatorul. Cele doua tipuri de invatare (indusa si interactiva) pot coexista. Invatamantul asistat de calculator necesita invatarea cu programele si sistemele codificate ale limbajelor informatice. a stiloului si caietelor de notite. aplicarea si evaluarea. denumit. sa organizeze baza de date. peste 75% dintre profesori necesita utilizarea calculatorului. in munca intelectuala si profesionala. a cartilor. diminuand intr-o oarecare masura rolul si locul bibliotecii. dinamizand intr-o masura importanta autoinv si autoevaluare. capabile sa ia decizii in situatii complexe. exercitii si probleme. tehnologii care sa duca la ridicarea performantelor invatarii si a profesiunilor. sa elaboreze si sa multiplice lucrari personale cu scop didactic sau stiintific. perfectionarea personalul didactic. care poate amplifica capacitatea de prelucrare si asimilare a informatiilor. Sistemul de invatamant informatizat va favoriza elevul. poate spori performantele intelectuale. demonstratii si explicatii.modern. fisiere tematice si problematice. solutii. intarirea.

Se foloseste in liceu si in invatamantul superior. elevii nu au retineri in a studia cu ele si pot relativ usor sa invete algoritmul de lucru. sa inteleaga si sa aplice cunostintele noi in corelatie cu cele anterioare. care cuprind informatii din temele anterioare ca si din tema nou studiata. modificand fluxul de intrari. 2. avansati).Programarea combinata foloseste imbinat cele 2 tipuri de programare prezentate mai sus. ea are avantajul ca prin secventele mici de materie informationala. Au dezavantajele ca sunt voluminoase. d) principiul respectarii ritmului individual de invatare. Divide materia de studiu in secvente mai mari. Invatamantul programat foloseste urmatoarele tipuri de programare : 1.Programarea ramificata. care asigura conexiunea inversa. Manualelor de invatarea programata carea au avantajul ca elaborarea lor este mai putin costisitoare. Alegerea raspunsurilor se face cu ajutorul unor taste alfanumerice.b) principiul participarii si invatarii active. console si terminale. prin aceasta metoda se elimina studiul „in asalt”. In acest caz se foloseste programarea liniara. sistematic si continuu. Crowder. indeosebi. denumita si cu raspunsuri la alegere a fost initiata de N. cu o marine de corectare ca urmare a abaterii fluxului de iesire fata de intrare. care nu delimiteaza timpul de studiu al unei teme noi. acest principiu prevede introducerea gradata. Invatarea programata se realizeaza prin intermediul : 1. denumita si cu raspunsuri construite a fost initiata de Skinner. e) principiul asigurarii progresului gradat al performantelor in pregatire si al inlaturarii treptate a unor informatii suplimentare (asa – numitele puncte de sprijin). compus din calculator. Fragmenteaza materia de invatat si stanjeneste sinteza cunostintelor. Se foloseste. 3. altfel nu poate continua studiul. considerandu-se ca la aceste grade de invatamant exista o mai mare putere de intelegere. cu o banca de date. 2. acest principiu stimuleaza abordarea unor programe de studiu adaptive (pentru incepatori. elevul avand posibilitatea sa reia studiul pana reuseste sa recepteze. Calculatorul de instruire poate fi integrat unui centru de calcul. asigura studiul ritmic. ca urmare a programarii in cadrul fiecarei teme noi a unor intrebari si exercitii de rezolvat. Raspunsurile sunt procesate si analizate si vor fi comparate cu raspunsurile corecte din programe.Programarea liniara. . ramificata sau combinata. realizeaza cu greutate generalizarile. c) principiul repetarii integrate si intaririi imediate a cunostintelor. fara a-l mai alege prin eforturi intelectuale personale. Programarea ramificata usureaza sinteza cunostintelor. f) principiul feed – back – ului este un principiu fundamental al programarii si reglarii procesului de invatamant. elevii pot gasi algoritmul de aflare a raspunsului corect. care determina repetarea materiei anterioare si fixarea materiei noi. urmand a fi evaluate. usureaza intelegerea prin studiu independent. Masinile de invatarea programata sunt in general calculatoarele. in scoala primara si in gimnaziu. echipamente de transmitere. care determina pe fiecare elev sa recepteze si sa inteleaga materia parcursa si sa participe la darea de raspunsuri la intrebari si la rezolvarea de exercitii in cadrul fiecarei teme studiate. nivel mediu.. progresiva a complexitatii si dificultatilor materiei de studiu.

pe care le pot indeplini cu succes masinile (de exemplu predarea.. 15. Cultivarea creati.. precum si cu mentinerea relatiei profesor – elev. Educatie si societate.. Comunicarea didactica 8. Dimensiunea educativa a dezvoltarii economico-sociale si culturale 2.Elemente de psihologia dezvoltarii copilului si .Educatia permanenta.Educatia si problematica lumii contemporane. Orientarea scolara si profesionala. Probleme teoretice si practice ale curricululum..Finalitatile educatiei.. determinand ameliorarea invatarii prin manifestarea feed –back – ului..Caracterul prospectiv al educatiei 3. Sco. Cercetarea pedagogica. Dimensiunile creativitatii . evaluarea). 4. obiectiv. Predarea..Educatia si problematica lumii contemporane. 1. Dirigintele si . 3) scuteste profesorul de o serie de acte didactice de rutina. Inovarea teoriei si pra. Scoala romaneasca in pragul mileniului III 1.. 9.. Conditionarea psihologica a instruirii 2. 3. 11.. Managementul sistemului de invatamant si al in. educatia ecologica.. stocare si control. repetarea. 5. 13. Invatarea scolara.. Consiliere.. Evaluarea in procesul de invatamant si educati.. 0. 1 AUGUST 2007 1.. Orientari contemporane in te. Concept. Metodologia si tehnologia instruirii 7. factori determinanti.. Relatia educatie-autoeducatie 4. Psihologia grupurilor scolare... 12... continuturi. 2) sporeste ritmul invatarii si se reduce timpul de studiu.... Proiectarea pedagogica a activitatilor de inst. Ideal.. Carti online                  16. 4) instruirea programata necesita imbinarea studiului prin intermediul manualului sau masinii cu lectura altor materiale bibliografice si cu experimentul. 14. metodologie.Caracteristicile invatarii programate: 1) asigura unitatea organica intre functiile de comunicare. 10. 6. educatia . Programe de pedagogie MIERCURI. Orientari contemporane in teoria si p. scopuri...Noile educatii (educatia pentru democratiesi drepturile omului.

5. evolutie rapida si greu previzibila (oamenii sunt pusi in fata unor probleme pentru care nu sunt pregatiti). care considera ca sistemele educative nu au si nu pot avea un rol important in pregatirea lumii de maine (acestia sunt putini la numar). pana la un punct. dar si oamenii politici sau responsabilii diferitelor sectoare ale vietii sociale au inceput prin a identifica un nou tip de probleme (deteriorarea continua a mediului. Preocuparile specialistilor pentru dezvoltarea economico-sociala isi indreapta privirile catre descoperirea acelor modalitati care sa faciliteze traducerea ideilor stiintifice in valori economice. Problematica lumii contemporane a generat atat in sfera politicii si culturii. caracterul limitat al resurselor naturale. foametea si analfabetismul. salvarea mediului. educatia interculturala. o productie de cunostinte. promovarea unei noi ordini economice). un numar mare de specialisti care cred in puterea educatiei si in capacitatea ei de a contribui cu resurse specifice la constituirea viitorului. Astfel a aparut un nou concept: "problematica a lumii contemporane“. ingeniozitate si eforturi financiare). educatia pentru sanatate. aceasta problematica are: • • • • • caracter universal (nici o tara si nici un regim nu se pot plasa in afara acestor problematici).a. Stiinta insasi se afIa. atitudini stiintifico-tehnice. Vaideanu: "Dezvoltarea va trece prin educatie sau dezvoltarea se va face cu ajutorul educatiei ori nu se va realiza deloc. aceste libertati si drepturi sunt iluzorii acolo unde domneste mizeria. In functie de raspunsul dat acestor imperative de catre sistemele educative si responsabilii educatiei intalnim: • • scepticii. idei. educatia pentru timp liber s. vietii economico-sociale si in acelasi timp. S-au descoperit conexiuni intre aceste probleme: dezvoltarea nu poate avea loc fara pace. caracter prioritar (cere raspunsuri prompte. cresterea galopanta a populatiei). un numar de imperative (apararea pacii. mai presus de productia de bunuri. pacea nu poate fi autentica fara respectarea drepturilor omului si asigurarea libertatilor fundamentale.Caracterul prospectiv al educatiei . Politici si programe educationale 1.antreprenoriala.Inovare si reforma in invatamantul romanesc. In epoca noastra.Educatia in societate. caracter pluridisciplinar.“ 2. Obiectivul productiei educationale este. Dimensiunea educativa a dezvoltarii economico-sociale si culturale In ultimele decenii savantii. dezvoltarea societatii si a individului se gaseste in legatura cu educatia si productia. Aceste probleme ii vizau pe toti oamenii. cat si in cea a educatiei. sub puterea educatiei. caracter global (afecteaza toate sectoarele vietii sociale). o productie de forta de munca corespunzatoare cerintelor industriei. G. adica cu conexiuni puternice si numeroase.

Educatia permanenta imbraca un caracter universal si democratic. respectiv pe prospectarea starii de lucruri in care urmeaza sa se desfasoare activitatea seriilor de absolventi dupa terminarea scolii. metodologii. Educatia nu trebuie sa se rezume la ceea ce ofera scoala Ea trebuie sa continue si dupa absolvirea scolii. 3. are ca scop sa mentina si amelioreze calitatea vietii. Educaţia permanenta este conceputa ca un principiu organizatoric al intregii educaţii. de tehnici si timp de invatare. care asigura intretinerea si dezvoltarea continua a potetialului cognitiv. Educatia permanenta admite modalitati si moduri alternative de a dobandi educatia. Caracteristici conceptului de educaţie permanenta: Cei trei termeni fundamentali pe care se bazeaza semnificatia conceptului sunt „viata“. continuturi. Educatia permanenta are doua laturi componente: generala si profesionala. Dimensiunea educaţionala se suprapune peste dimensiunea intregii existenţe a omului. potrivit facultatilor sale. Educatia permanenta se caracterizeaza prin: suplete de continut. de crestere si dezvoltare economico-sociala. schimbarea masivă a statutului economico-social al multor oameni (trecerea forţei de muncă in sectorul serviciilor şi in sectorul cercetarii). Educatia permanenta inseamna reciclarea. "permanent“. Ele sunt legate una de alta si interactive. afectiv si actional al personalitatii . Functia educatiei dobandeste tot mai mult in contextul contemporan o dimensiune prospectiva: educatia se prezinta in dubIa ipostaza a premizei si a consecintei dezvoltarii. educatie. Educatia nu se termina la sfârsitul instructiei scolare. Obiective: • • inţelegerea necesitatii educatiei permanente de factorii de decizie a unitatilor de invatamant. oferind mijloace proprii de a raspunde aspiraţiilor de ordin educativ şi cultural ale fiecarui individ. Educatia permanenta exercita o functie corectiva. Educatia permanenta trebuie sa raspunda schimbarilor care se produc in societate. ci constituie un proces permanent. trebuie sa continue toata viata . Responsabilii educatiei solicita studii de prospectiva educatiei si iau decizii in functie de acestea. a altor factori educativi a individului tanar si adult. "educatie“. poate deveni o sursa de progres social). compus din obiective. continuturi. . scoala trebuie sa-l pregateasca pe elev spre a avea o conceptie adecvata fata de autoeducatie si autoinvatare. Impunerea acestui principiu se datoreaza unei serii de condiţii dintre care amintim: • • • revoluţia tehnica şi ştiinţifica ce au dus la „explozia“ cunoaşterii şi la o mare perisabilitate a cunoştinţelor.Educatia permanenta. formarea de personalitati independente si creative. forme si tehnici educationale. tehnica. formarea capacitatii si deprind de autoeducatie. Concept. creşterea timpului liber (daca i se dă o utilizare creatoare. Educatia permanenta este un sistem educational deschis. ea implica un sistem complet. in stiinta. gradul de realizare al educatiei depinde insa de aceasta dezvoltare. asigurarea improspatarii si imbogatirii continue a cunostintelor generale si speciale . perfectionarea profesionala (postuniversitara). coerent şi integrat. de instrumente. cultura.Procesul de invatare se desfasoara pe baza unor elemente anticipative. invatamant. factori determinanti. Relatia educatie-autoeducatie “Tota vita schola est” – Comenius Conceptul de educatie permanenta e specific pedagogiei contemporane. Principiul educatiei permanente a dus la o reconsiderare a intregii conceptii cu privire la scoala. fiind factor de propulsie sociala.

necesitatea restructurarii educatiei si invatamantului in conformitate cu progresul social si tehnico-stiintific si cultural • Forme de educatie permanenta . -simpozioane.p.prin studiul individual . teoretic .participarea activa a elevilor la predarea noilor cunostinte .schimbarile produse in activitatile socio-profesionale .v.prin efectuarea unor referate.particip la efectuarea unor ex noi d.Scoala trebuie sa asigure : . si de educatie permanenta . teatrul -cinematograful. practic .• • • • perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale si profesionale adaptarea pregatirii profesionale la schimbarile din stiinta-tehnica. presa.forme libere. legi .raspunderea la intrebarile prof sau discutii privind stabilirea unor concepte. internetul -universitatile populare .organizate de sistemul de educatie permanenta . muzee . de reincadrarea somerilor in munca asigurarea progresului social continuu .setea de cunoastere a omului .pregatirea pentru autoeducatie dupa absolvirea scolii . mergand in unele situatii pana la schimbarea calificarii. eseuri.organizate de scoala(care pregatesc pentru educatie permanenta ) . diminuarea efectelor “uzurii morale” a cunostintelor teoretice si practice Factorii educatiei permanente sunt : • 1.Factori institutionali scolari Scoala de toate gradele este primul (si cel mai important) factor de educatie. Factori generali .prin efectuarea independenta a anumitor teme pt acasa . spontane Forme organizate de scoala Pregatirea tineretul studios pentru o autoeducatie si educatie permanenta astfel : . fenomen cerut de economia libera. • 2. sesiuni stiintifice.d.consfatuiri -cluburi -excursii • 3. . comunicari la inceput dirijate de profesor Forme organizate de sistemele de educatie permanenta . Factori institutionali peri si extrascolari -mass-media : -radio-tv . a profesiei.realizarea sistematica si organizata a educatiei permanente. . definitii.progresul social. culturala. -expozitii . revolutia stiintifico-tehnica.

Autoeducatia se realizeaza numai prin forte proprii. Autoeducatia are aceleasi elemente ca si educatia (scop. cluburi ale copiilor.tehnica de a investiga (cerceta singur) .educatia mas-media . muzee . Raportul educatie–autoeducatie in contextul educatiei permamente. Autoeducatia are rolul de a dezvolta capacitati intelectectuale. pe la varsta de 13 ani numarul elevilor cu activitati preferate este in crestere . Munca pentru autoeducatie trebuie inceputa la inceputul adolescentei.tehnica de a invata singur cu cartea – tehnica muncii intelectuale(tehnica lecturii) . preocuparile autoeducative sunt insufiecient reprezentate in mediul scolar. Rap educatie–autoeducatie depinde de factori interni si externi.politice a epocii in care traim. Incepand cu varsta de 11 ani elevii incep sa ia singuri decizii . adolesc).cursuri de management/marketing . economice si cultural. gr II . in unele zile „nemaivazandu-si capul de treburi” .cursuri postscolare/postuniversitare . Forme relativ libere . execursii.tehnica de a reinvata si reinvestiga singur sau in echipa.cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale(reciclare) . "Nu exista educatie fara autoeducatie” Educatia si autoeducatia trebuie sa aiba un raport echilibrat si continuu. Autoeducatia nu este opusul educatiei si nu se identifica cu ea. la varsta la care se decide si se precizeaza idealul profesional si nivelul de aspiratii. Factori interni si externi declansatori de autoeducatie. dar sunt incapabili sa-si sincronizeze actiunile in timp si spatiu.metode). pe la 14 ani tinerii isi propun multe.subiect. fara ajutorul sau apelul la factori educativi externi. autoeducatia implica un anumit grad de maturitate(preadolesc. de a modela trasaturi fundamentale ale personalitatii elevilor. Autoeducatia este o urmare. atunci cand s-au creat deja conditiile psihologice necesare unei astfel de activitati. spontane de educatie permanenta: . dar si o conditie a eficentei educatiei. desi pe la 13-14 ani ei revin la profesor pentru a-i cere incontinuare ajutorul.educatia lectura libera .educatia prin activitati cultural. este totusi mai putin capabil sa se automobilizeze . Numai astfel se poate face fata exigentelor dezvoltarii sociale. acestia incep sa fie tot mai mult preocupati de organizarea timpului lor liber . independenta Educatia permanenta se realizeaza si prin : . este o completare a educatiei. La 15 ani ele stie ce vrea sa faca.obiect. Autoeducatia si-a demonstrat necesitatea permanentei. Particularitatile procesului de autoformare la preadolescenti si adolescenti Educatia pentru autoeducatie este lasata pe seama sansei. Greutatile intampinate de adolescenti in absenta unui indrumari adecvate nu pot fi depasite totdeauna in mod fericit. Autoeducatia este un proces care implica o anumita „strategie temporala” atat social." Individul poate fi subiect al educatiei la orice varsta. .mijloace. I . in timp ce in alte zile „nu au ce face”. cat si individuala. la 14 ani tanarul tine sa-si argumeteze deciziile insa simte lipsa unor informatii. Elevul trebuie sa invete cum sa invete si cum sa devina intr-o continua devenire.. expozitii.educatia prin vizite . stiintifice in cercuri de elevi.doctoratul -Pentru cadrele did : def .

In cadrul autoeducatiei pot functiona si metodele euristice. iar pe la 16-18 ani comportarea . sa depuna un efort sustinut. Invatarea programata este un mijloc de autoinstruire atunci cand permite initierea intr-un domeniu care constituie obiectul autoinstruirii. formarea atitudinii de toleranta politica. educatia ecologie. Acesta este obiectivul cognitiv. al dreptului. religioasa sau fata de diferite opinii. fiecare dintre ele aparand datorita unor necesitati. 4. nevoia cunostinte despre natura si comportarea umana devine mai acuta. la 15 ani il preocupa gandurile si ideile sale. comportament motric si sportiv corect. educatia pentru sanatate. tanarul adopta cerintele colectivului . Moduri de realizare: exemplul oferit de adult. cunoasterea cadrului juridic international si national. Obiectul preocuparilor de autocunoastere ale adolescentilor se schimba cu inaintarea in varsta. lucrul cu manualul si resursele extrascolare. Aceste noi educatii nu sunt epifenomene. evaluare propriului comportament etc Educatia pentru democratie Dobandirea informatiilor cu privire la formele de guvernare democratice prin comparatie cu cele nedemocratice.la activitate . comportament de autoterapiecorect. Exista doua modalitati fundamentale pentru realizarea noilor educatii: . firea sa in comparatie cu ale altora . Prin educatie ecologica se urmareste ca elevii sa dobandeasca cunostinte despre mediu si despre modalitatile de rezolvare/mentinere a unui mediu nepoluat. libertatilor si indatoririlor. normele morale. cunoasterea principiilor democratice.Noile educatii Acestea sunt: educatia pentru democratie si drepturile omului. Noile educatii sunt un raspuns util al sistemelor educative la imperativele generate de problematica lumii contemporane. Toate acestea trebuiesc cunoscute de educator si grupul din care tanarul face parte. Profesorul trebuie sa trezeasca elevilor sai interesul pentru autoperfectionare. educatia interculturala. discutii. Educatia ecologica Obiectivul : oamenii trebuie sa inteleaga ca ei si mediul sunt inseparabili si ca tot ce face un om asupra mediului are consecinte asupra vietii sale. comportament igienic general corect. educatia pentru timpul liber etc. Profesorul e o sursa suplimentara de informatie Ca membru al unui grup. daca la 13 ani il preocupa mai mult fizicul sau . problematizarea este un alt mijloc care concura la aparitia autoeducatiei . care devin un factor de autoeducatie. educatia antreprenoriala. Educatia pentru sanatate Scop: formarea si cultivarea capacitatilor specifice de organizare rationala a vietii in conditiile rezolvarii unor probleme specifice: • • • • • comportament nutritional-alimentar corect. Obiectivul actional: elevii sa se implice in lupta pentru pastrarea unui mediu curat. cunoasterea istorie. etnica. comportament sexual corect.

politica educationala in contextul tranzitiei principiile: reformei. Termenul de „schimbare“ subordoneaza inovatia si reforma. Inca din clasele primare este de dorit sa se cultive respectul si solidaritatea fata de cultura unor popoare. Educatia interculturala are rol terapeutic (poate stinge unele conflicte) si preventiv (poate preveni unele conflicte). interculturalismul poate fi un instrument eficient pentru a lupta impotriva intolerantei si xenofobiei. profesor-administratie. dezavantaj: elevii au un orar prea incarcat si mai apare si problema cadrelor care sa predea noile educatii. echilibrul ecologic.ro/academic/programming. organizarea si utilizarea creatoare a resurselor umane. Reforma vizeaza schimbarile de ansamblu a contextului de desfasurare a invatamantului. functionalitatii. metodelor de transmitere-receptare a cunostintelor). schimbari in relatii interpersonale(profesor-elev. Multiculturalismul european este o bogatie potentiala cu conditia sa nu diminueze sau sa anuleze identitatea fiecarei culturi. dezavantaj: continutul e fragmentat. distorsionat. In functie de nivelul pe care-l vizeaza. respectarea drepturilor omului. disciplinelor ca atare. Inovare si reforma in invatamantul romanesc. Sarcina scolii de astazi este de a forma elevilor o constiinta europeana. Conditionarea psihologica a instruirii .• • dispersia continuturilor in cadrul altor discipline (exemplu: pentru educatia ecologica biologie si chimie). economice si culturale sunt atat de puternicce incat vechiul sistem de educatie si invatamant devine necorespunzator nivelul corespondentelor sistemului instructiv-educativ: noi planuri de invatamant sau programe scolare. cu utilizare pe scara larga. ameliorarea calitatii invatamantului. Inovatia este selectia. fara a-si pierde insusirile initiale. inovatia se poate gasi la: • • Politici si progrese: • • • O parte a continutului e preluat de pe http://cnpetrurares. Politici si programe educationale Inovatia este necesitatea schimbarii cu eliminarea rezistentei la innoire. a drepturilor copiilor. adica schimbari cu rezistenta in timp. justitia sociala. politice. In sistemele scolare pot fi introduse: • • • schimbari materiale (imbunatatirea bazei materiale a scolii). Educatia interculturala În tarile in care fenomenul migratiei este o problema. profesorprofesor) nivelul sistemului de invatamant (inovarea macroeducationala sau reforma scolara) si consta intr-un complex unitar de inovatii. toleranta si pacea. adoptate in conditiile in care mutatiile sociale. autoreglarii. cresterea rolului social al educatiei. 5. obiectivele sistemului educativ: democratizarea sistemului educativ. traditiile culturale etc. noi tehnici de instruire sau mijloace de invatamant (inovarea microeducationala).php?meniu=5&submeniu=1&lb=ro . Cercetarea stiintifica isi propune constient si planificat sa introduca inovatie. schimbari de conceptie (efecte asupra programelor. coerentei.Câteva valori-cheie: aspiratia catre democratie. introducerea orelor.

personalitatea profesorului. invatare si evaluare. principii. avand un ansamblu de componente si interacţiuni intre acestea. functii. calitatea vietii scolare. Abordadarea sistematica a proceselor invatamantului impune o analiza: -a componentelor de baza. *postuniversitar. *invatamant real. 2. Procesul de invatarea are o structura ce cuprinde anumite faze (functiuni): -predarea si insusirea unui material concret pe baza perceptiilor si reprezentarilor. calitatea si articularea componentelor. *invatamant profesional. dimensiuni. -stabilirea si intelegerea pe baza de comparatii si analize a insusirilor esentiale ale obiectelor. Procesul de invatamant: concept. reguli.a) 1. *scolar. *universitar (superior). functii. structura. intelegerea si insusirea diferitelor forme de generalizare prin notiuni. -formarea si consolidareaprincipiilor si deprinderilor prin aplicarea lor in practica. Aceste etape sunt verigi ce alcatuiesc unitatea organica a procesului de invatamant ca proces de cunoastere si de formare. cu o anumita finalitate. Procesul de invatamant: concept. . 3. dimensiuni. -insusirea temeinica si trainica a materialului concret si a generalizarilor prin activitati menite sa fixeze cunostintele in constiinta elevilor. care fac ca procesul de invatamant sa fie ceva viu care se schimba in funcţie de ceea ce se intampla in lume. al formelor invatamantului: *prescolar.. -a interactiunii sistemului cu factorii externi. structura. condiţii care influenteaza factorii si procese efective (predare-invatarea-evaluare). gradul de organizare a activitatii. Procesul de invatamant se prezinta ca un sistem cu o integritate specifica. legi. Procesul de invatamant cunoaste o dubla dimensiune de dezvoltare -pe verticala. caracteristici. Componentele (variabilele) sunt: factori interni si externi. Procesul de invatamant ca interactiune intre predare.1. Conditii si factori de crestere a eficientei procesului de invatamant (coerenta. -a interactiunii dintre ele in cadrul sistemului. stilurile educationale s. caracteristici. -elaborarea. -pe orizontala: *invatamant umanist. a relatiilor cauzale etc.

evaluarea . invatare si evaluare Predarea. invatarea. spatiu).articularea lor se face astfel: profesorul selecteaza strategia didactica fata de o situatie. cautare. . definirea obiectivelor implica adoptarea unor decizii in cele trei chestiuni fundamentale: ce sa se cunoasca (cunoasterea). functionalitate. o„Cu ce resurse?“ (personal. posibilitati si aspiratii. preda. *invatamant tehnic. 2. ele actioneaza interdependent asigurand derularea lui ca unitate organica. prin raportare la obiectivele de atins. *invatamant sportiv. . Procesul de invatamant se caracterizeaza prin coerenta.*invatamant artistic. cercetare. diversitate. -invatarea este logic implicata in predare pentru ca aceasta are intentia de a conduce spre invatare prin explicare. ce sa se aleaga (trairea volitiv-afectiva). Predarea are functia de comunicare-prezentare a materiei. -predarea si invatarea se manifesta ca procese coevolutive in sensul interactiunii lor ca sisteme.relatia predare-invatarea-evaluare este o interdependenta aflata intr-o didactica naturala si necesara: -predarea implica producerea unor rezultate in conduita elevilor.se prezinta ca elemente operational ale procesului de invatamant. De ce invata elevii?). deci utilizeaza forme ale invatarii. elementele trebuie sa probeze un invatamant deschis si flexibil. descoperire. un invatamant care sa asigure echilibru intre necesitati. balanta complementaritatii lor evolueaza de la evolutia dirijata (prescolar) la evolutia personala (student. -operational: o„Cum?“ (se desfasoara procesul)-se refera la modul de functionare. conduce). -predarea implica invatare pentru ca profesorul intentioneaza sa obtina un rezultat cu valoarea de succes. raspunsuri la intrebarea „De ce?“ (De ce se organizeaza procesul?.Procesul de invatamant ca interactiune intre predare. ce sa se faca (actiunea). integritate. -structural: o„Cine?“ (invata. adult). manuale). Analiza componentelor se face sub trei aspecte: -functional: Sunt vizate obiectivele. Invatarea pune accent pe initiativa . o„In ce conditii?“ (social-istorice. continuitate. la strategiile de actiune. atat individuale cat si sociale. profesorul incercand sa stabileasca un acord intre predare si invatare.

mijloacele de invatamant si locul folosirii lor. disciplina si curatenie si intr-o baza didactica moderna. -calitatea factorilor umani: o competentele stiintifice de specialitate ale profesorilor. dar ele nu dobandesc relevanta decat in interactiuni. Pentru ca sistemul sa functioneze eficient el trebuie sa se caracterizeze cel putin prin coerenta si continuitate. conditioneaza cresterea eficientei procesului de invatamant. Esenta evaluarii este cunoasterea efectelor prin raportare la obiective. proces. in calitatea performantelor obtinute de elevi. personalitatea profesionala. evaluare. constiinta profesionala. 3. receptivitatea fata de nou. planificari si programe bine alcatuite.) Componentele structurale si functionale ale procesului de invatamant pot fi evidentiate in propria lor substanta. formele de predare. este cea dintai conditie de crestere a eficientei procesului de invatamant. iar rezultatele evaluarii baza noilor obiective). ea este activitate. Evaluarea se instituie ca punct final si initial: -final: in raport cu o succesiune de pasi. gradul de organizare a activitatii. folosirea unor metode rationale de invatare. Conditiile si factorii de crestere a eficientei procesului de invatare Proiectarea pedagogica fiind o actiune de orientare si pregatire a activitatii intructiveducative. Personalitatea profesorului Calitatile si trasaturile de personalitate necesare profesorului sunt: . aptitudinile lor psihopedagogice si metodice. respectand cerintele pedagogice de alcatuire a programului -calitatea vietii scolare se manifesta in lectii si activitati cu caracter creativ. stilurile educationale s. frecventa la cursuri. calitatea si articularea componentelor.individului si depaseste notiunile de scoala si educatie. produs. In acest scop ea trebuie realizata respectand anumite etape si operatii integrate in programul de instruire. strategia didactica necesara. -gradul de organizare a activitatii instructivo-educatie. control si se refera la rezultate. articulate intr-un sistem care are in centru elevii cu nevoile lor si cu o continuitate dinamica (obiectivele devin criterii de evaluare. invatarea. apreciere. in ordine. o tot in aceasta directie au influenta si calitatile intelectuale ale elevilor. precum si instrumentele de evaluare a rezultatelor.Conditii si factori de crestere a eficientei procesului de invatamant (coerenta. Realizarea coerentei componentelor procesului de invatamant: -legatura stransa dintre obiective si continut determina tipul lectiei. concretizarea intr-un management scolar modern. calitatea vietii scolare. a. procese si conditii. -initial: in postura de feed-back pentru un nou proces didactic. evaluarea este o succesiune de operatii de raportare la obiective prin actiuni cu masurare. pregatirea ritmica a lectiilor.

stimulativ sau rutinar.metodic. . o grupale (profesorii cu particularitati stilistice asemanatoare). drum. -sociabilitate. modul de căutare. sistematic sau neorganizat. structuri de comunicare. hotarare. Dupa structura de personalitate a profesorului: . desfasurare si evaluare a activitatilor instructivo-educative. procedee motivationale. organizare. modestia. -constiinciozitate. capacitati si componente educationale. respect si obiectivitate in aprecierea elevilor. Trasaturi de vointa si de caracter: -fermitate.stil centrat pe elev (profesorul permite elevilor sa participe la deciziile privind organizarea si conducerea invatarii). Dupa eficienta invatarii si satisfactie (natura motivatiei in grup): . seriozitate in pregatirea activitatilor didactice si educative. Tipologia stilurilor -in plan vertical: o individuale (identitatea fiecarui profesor). cuvântul metodă semnifică drumul spre. Stilul educational constituie o sinteza de calitati. -in plan orizontal: in functie de criterii ca orientarea continuturilor.apropiat sau distant. un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului. tineretului. . metha-spre). -responsabilitatea sociala: profesorul sa fie convins ca in invatamant se formeaza toate cadrele necesare in toate sectoarele de activitate. detine integral controlul invatarii).-umanism: sensibilitate fata de problemele vietii. . manifestate in modalitati de proiectare. -cultura generala ca sa poata sa predea interdisciplinar obiectul de specialitate. punctualitate. Ioan Cerghit consideră că metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării. perseverenta. simtul datoriei. -exigenta echilibrata. Stilul cel mai eficient este cel optim in raport cu conditiile date.stil centrat pe profesor (profesorul domina. calea de urmat pentru atingerea unui scop. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale.” Gaston Mialaret consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor . -pasiune pentru meseria de profesor si comportament civilizat. de descoperire a adevărului sau „ drum care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”.

) 2. exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea. SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE 2. Clasificarea metodelor de învăţământ Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei unei metode absolute. c) criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ: -metode de predare -metode de învăţare d) criteriul funcţiei fundamentale : -metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe -metode de formare a priceperilor şi deprinderilor -metode de consolidare -metode de evaluare şi autoevaluare -metode de aplicare e) criteriul modului de organizare a muncii : -metode de muncă individuală -metode de predare învăţare în grupuri -metode frontale. problematizarea. indicaţiile generale date de cărţile de metodologie. 1. particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor.6. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei. educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă. un detaliu. uşor de adaptat. învăţare asistată de ordinator. învăţare bazată pe manuale şi caiete programate etc. organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare. conversaţia. În opinia Elenei Danciu cele mai cunoscute clasificări de metode adoptă următoareale criterii : a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea. Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale. învăţarea programată). conţinutul procesului de predare-învăţare.6.1.6. Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul parteneriatului profesor-elev. cursul magistral) şi metode speciale ( exerciţiul moral). universal valabile. b) criteriul gradului de generalitate: metode generale ( expunerea. susţinând o meteodologie flexibilă. experienţa sa didactică. individual sau în grup.2. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare. 1. iar ce ste nou nu este întotdeauna modern. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale.factori şi din acest punct de vedere. cu întreaga clasă -metode de lucru în echipă -combinate .1. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu ca fiind un grupaj de metode sau procedee care operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive. 1. 1.5. 1. Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este obligatoriu depăşit. brainstorming-ul. Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de realizare a acţiunii instructiv-educative. conversaţia.4. prelegerea. dar şi eficientă. natura mijloacelor de învăţământ. produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ. o tehnică mai limitată de acţiune.

f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale : -metode algoritmice -metode euristice g) criteriul gradului de participare a elevilor : -metode active -metode pasive h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă -metode bazate pe receptare -metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate -metode de descoperire propriu-zisă Metodologia si tehnologia instruirii Tehnologia didactica Sintagma poate avea doua acceptiuni: Ansamblu al mijloacelor audio-vizuale utilizate in practica educativa (sens restrans. din ce in ce mai putin utilizat). in scopul realizarii obiectivelor pedagogice” Delimitari conceptuale: tehnologie. procedurale si organizatorice. 1978. racordat la obiective si situatii prin care se creeaza conditiile predarii si generarii invatarii. S. Concretizarea idealurilor educationale in comportamente si mentalitati nu este posibila daca activitatea de predare si invatare nu dispune de un sistem coerent de cai si mijloace de infaptuire. formele de realizare a instruirii. in conditii care se pot schimba. al strategiilor de organizare a predarii – invatarii. credinte. mijloacelor de invatamant. puse in aplicare in interactiunea educator-educat. Strategia reprezinta o schema procedurala care vizeaza eficientizarea demersurilor didactice si este dimensionata astfel incat sa prefigureze o realitate educationala generatoare de cunoastere. mai raspandita in ultimul timp. procedeu. mobiluri. p.J. printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice. strategia didactica desemneaza “modalitatile mai complexe de organizare si conducere a procesului de instruire pe baza combinarii metodelor. de o instrumentalizare procedurala si tehnica a pasilor ce urmeaza a fi facuti pentru atingerea scopului propus. Davitz. de infaptuire a . metoda. p. metodologie. particulare. mod de organizare a invatarii Proiectarea si realizarea optima a activitatii instmctiv-educative depind de felul cum se desfasoara. Daca raportam conceptul de tehnologie didactica la contextul derularii educatiei. ale schimbarilor de atitudini si de conduite in contexte didactice diverse. Ball. valori. Strategia didactica desemneaza un demers actional si operational flexibil (ce se poate modifica. 306). 106) etc. Formele si mijloacele strategice. 1994. adapta). Termenul de strategie didactica (sau strategie de instruire) indica modul de "combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective". ajungem si la alte forme de definire ale acestuia : "aplicarea descoperirilor stiintifice in vederea rezolvarii unor probleme practice" ( Ioan Nicola. care imprima un anumit sens si o anumita eficienta pragmatica formarii tineretului. Cea de-a doua acceptie este mai curent utilizata. a mijloacelor de invatamant si a formelor de grupare a elevilor. demersul intreprins de profesor pentru aplicarea "principiilor invatarii intr-o situatie practica de instruire" ( R. continuturile transmise. modalitatile de evaluare. dimensioneaza si articuleaza componentele materiale. Pentru pedagogul Marin Stoica. Ansamblu structurat al metodelor. presupuse de ansamblul actional al predarii – invatarii – evaluarii.

ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate in practica educativa (sensul restrans. in toate cazurile. Termenul poate primi doua acceptiuni: a. in cursul desfasurarii acestora. vehiculeaza cunoasterea sedimentata la un moment dat. si sunt scoase in evidenta posibilitatile de ipostaziere diferentiata ale acestora.". „cale (spre). metoda se refera la calea care e urmata. in perspectiva adecvarii lor la circumstante diferite ale instruirii. Metoda didactica este o cale eficienta de organizare si desfasurare a predarii-invatarii si se coreleaza cu celelalte componente ale instruirii. descrieri. continuturile transmise. Optiunea profesorului pentru o anumita metoda de invatamant constituie o decizie de mare complexitate.. Tehnologia didactica se structureaza prin intercorelarea necesara a componentelor procesului de invatamant si prin racordarea acestor componente la determinari din afara acestui sistem procesual (dinamica tehnicii si stiintelor. profesorul George Vaideanu (1986. Tehnologia didactica vizeaza nu numai resursele activate. mutatiile manageriale. drumul ce conduce la atingerea obiectivelor educationale. evaluator. stiut fiind faptul ca nu inovatiile si perfectionarile in sine aduc o crestere a randamentului invatarii. el poate juca rolul de animator. generalizat in literatura de specialitate). in timp ce metodele de cercetare produc. Tehnologia didactica. elaboreaza cunostinte. aparatura tehnica avuta in vedere. Sintetizand mai multe definitii avansate de diferiti pedagogi. • care presupune.sarcinilor didactice... Termenul metoda deriva etimologic din doua cuvinte grecesti (odos . printr-o stransa corelare a lor cu obiectivele pedagogice. Este obligatia profesorului de a realiza aceasta racordare a mijloacelor materiale si a procedeelor actionale la situatia de invatare. modalitatile de evaluare (sensul larg al termenului. rezultate si solutii inedite ale cercetarii stiintelor educatiei etc). in sensul ca ambele sunt cai care duc la conturarea unor fapte. ghid.. nu si pentru comunitatea stiintifica. interpretari cat mai apropiate de realitate. in vederea asimilarii temeinice a cunostintelor. in sensul ca poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative. la distingerea adevarului de eroare etc. strategii didactice. metoda. ci modul de corelare si de valorificare a acestor componente pot conduce la eficientizarea proceselor didactice. logia instruirii precizeaza natura. Metoda didactica. utilizarea metodelor nu vizeaza numai asimilarea cunostintelor. • care se foloseste sub forma unor variante si/sau procedee selectionate. ultimele slujesc la comunicarea lor ori la conducerea eforturilor spre redescoperirea adevarurilor. a stimularii spiritului creativ etc.". Alegerea unei metode se . . puse in aplicatie in interactiunea dintre educator si educat. catre) si are intelesul de „drum (catre) . b. procedeu si mod de organizare a invatarii. procedee evaluative sau autoevaluative. a trairii valorilor. Deosebirea fundamentala consta in aceea ca. predarea fiind un aspect al invatarii. • care-i permite profesorului sa se manifeste ca purtator competent al conti-nuturilor invatamantului si ca organizator al proceselor de predare-invatare.. aspecte relationare. pp. pot fi circumscrise terminologic prin intermediul sintagmelor de tehnologie didactica. al strategiilor de organizare a predarii-invatarii. noi pentru elevi. ansamblul structurat al metodelor. in functie de creativitatea si inspiratia profesorului. in didactica. cooperarea intre profesor si elevi si participarea acestora la cautarea solutiilor.cale. metha . Sunt descrise caracteristicile operationale ale metodei. ci toate acestea impreuna. Metodele de instruire se aseamana cu metodele de cercetare (ale stiintei). Primele metode servesc la descoperirea propriuzisa a unor adevaruri. raportate la continuturi. legitati. din ce in ce mai putin utilizat). metodologie didactica. unele aspecte ale mass--mediei. mijloacelor de invatamant.prezinta. functiile si clasificarile posibile ale diferitelor metode de invatamant. metodele didactice .spre. combinate si utilizate in functie de nivelul si trebuintele sau interesele elevilor. formele de realizare a instruirii.de regula . 3-4) arata ca metoda de invatamant reprezinta calea sau modalitatea de lucru: • selectionata de cadrul didactic si pusa in aplicare in lectii sau activitati extrascolare cu ajutorul elevilor si in beneficiul acestora. Metoda are un caracter polifunctional.

datorita faptului ca el ne ajuta sa circumscriem aspecte ale metodologiei didactice care. Calitatea unei tehnologii este data de flexibilitatea si deschiderea ei fata de situatiile si exigentele noi. b. . de particularitatile de varsta si de cele individuale ale elevilor. 46) . prin aceea ca metoda arata cum trebuie sa se procedeze. metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor cunostinte. ca in anumite circumstante. adecvarea si congruenta procedeelor care o compun. Mod de organizare a invatarii. functia cognitiva (metoda constituie pentru elev o cale de acces spre cunoasterea adevarurilor si a procedurilor de actiune. procedeele se pot reordona. Procedeul didactic. Se mai uita. in sensul ca metoda serveste drept tehnica de executie. de psihosociologia grupurilor scolare. 2. patru-cinci clase grupate intr-o sala mare etc. de natura mijloacelor de invatamant. ci complexe metodologice mai largi. de a descoperi). mijlocind atingerea obiectivelor instructiv-educative). Noi tendinte in metodologia didactica in cadrul unui sistem de instruire. Se uita. Metodologia se cere a fi supla si permisiva la dinamica schimbarilor care au loc in componentele procesului instructiyeducativ. p. dupa cum un procedeu isi poate aroga demnitatea de metoda la un moment dat. metodologia didactica trebuie sa fie consonanta cu toate modificarile si transformarile survenite in ceea ce priveste finalitatile educatiei. c. metoda devine pentru elev un mod de a afla. aceste ipostaze nu sunt metode propriu-zise. noile cerinte ale elevilor si societatii. care este data de complexitatea epistemica si de combinatia diferitelor secvente procedurale. p. continuturile invatamantului. 203).scrie Gaston Mialaret (1981.) si/sau in asociere cu o noua modalitate de realizare a invatarii: invatarea asistata de ordinator (IAO). in interiorul unei metode. „Orice metoda pedagogica . in contextul altei metode. deseori. Acestor aliaje si combinatoriei metodologice credem ca li s-ar potrivi mai bine denumirea de „mod de realizare a invatarii". (vezi Palmade. capacitati.rezulta din intalnirea mai Specialistii in metodologia didactica (Cerghit. Mutatiile intervenite pot fi atat de mari. sentimente. ceea ce face ca una si aceeasi metoda sa poata dobandi trasaturi si dimensiuni praxiologice noi. prin formarea unor noi deprinderi intelectuale si structuri cognitive. in plan teoretic. ce includ si elemente organizatorice sau tehnologice (anumite mijloace de invatamant). ci si un proces educativ). incat cu greu se mai poate sustine metodelor de invatamant „metodele" de tip Montessori. 1980. Decroly. metoda poate deveni ea insasi un procedeu. Gasim ca noul termen prezinta o mare valoare euristica. o componenta sau chiar o particularizare a metodei. ca in planul metodologiei didactice se structureaza o anumita ierarhie. numite procedee. Este un concept supraordonat celui de metoda si procedeu didactic. de a cerceta. o tehnica mai limitata de actiune. functia instrumentala (sau operationala. 1975). incat. Valoarea si eficienta pragmatica a unei metode sunt conditionate de calitatea." (1988. de experienta si competenta didactica a profesorului. George Vaideanu defineste noua ipostaza a metodologiei didactice ca fiind „un grupaj de metode sau procedee care opereaza intr-o anumita situatie de invatare (ore duble sau succesive. Dupa definitia noastra. pp. date tocmai de combinatorica procedeelor. a unor noi atitudini. functia formativ-educativa (metodele supun exersarii si elaborarii diversele functii psihice si fizice ale elevilor. un simplu detaliu. functia normativa (sau de optimizare a actiunii. O metoda apare ca un ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai oportune pentru o situatie data de invatare. cum sa se predea si cum sa se invete astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate). d. De regula. a culturii si a comportamentelor umane . de continutul procesului instructiv. Metoda se aplica printr-o suita de operatii concrete. in functie de exigente exterioare. de asemenea. Procedeul didactic reprezinta o secventa a metodei. invatarea bazata pe manuale si caiete programate etc.face tinand cont de finalitatile educatiei. complexe ale invatamantului contemporan. de multe ori. spre insusirea stiintei si tehnicii. sunt asimilate procedeelor sau metodelor simple. comportamente . la limita. metodologia este atat de mult impregnata de specificul mijlocului de invatamant (ca in invatarea asistata de ordinator). Claparede etc. 12-17) acrediteaza teza ca metodele detin mai multe functii specifice: a.

din alte spatii problematice. intarirea dreptului elevului de a invata prin participare. este o chestiune de articulare calitativa si mai putin de preeminenta ori extensiune a unei metode in dauna alteia. si nu de transmitere a lor pe cont propriu. folosirea in invatamant a brainstorming-lui. alaturi de altii. • instrumentalizarea optima a metodologiei prin integrarea unor mijloace de invatamant adecvate care au un aport autentic in eficientizarea predarii-invatarii. prin activizarea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor si prin apelarea la metode pasive numai cand este nevoie. Avansam presupozitia coexistentei simultane a mai multor clasificari ce pot fi destul de . promovarea unor metode care efectiv ii ajuta pe elevi in sensul dorit. calitatea coordonarii si articularii intre metode. prin adaptarea si integrarea unor metode nespecifice. constituie o afirmatie hazardata si chiar lipsita de sens. abstractizare-concre-tizare. fara a tine cont de contextul in care metoda respectiva este (sau devine) eficienta. „pragmatizarea" metodologiei. criteriul oportunitatii sau adecvarii la o anumita realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai putin eficienta. respectiv aspectul comunicational pe axa profesor-elevi sau pe directia elevi-elevi. adecvarii si congruentei metodologice sunt asigurate. intre un procedeu si o metoda etc.la origine . problematica taxonomiei ramane inca deschisa. cat si pe plan sincronic. care este . cat si in raport cu apartenenta metodelor la anumite clase. atenuarea tendintei magistrocentriste a metodologiei didactice . care sa vina in intampinarea nevoilor diverse ale elevilor si care sa fie adecvate permanent la noile situatii de invatare. combi-natorica intre metode sau ipostaze ale metodelor. A spune aprioric ca o metoda este mai buna decat alta (sau ca o metoda este de dorit). se prelungesc unele in altele si se completeaza reciproc. cresterea in cantitate a metodelor nu este. Considerand ca presupozitiile oportunitatii.) si nu prin dominanta metodologica. atat pe axa evolutiei istorice. extinderea metodelor de cautare si identificare a cunostintelor. dar care pot rezolva satisfacator unele cerinte (de pilda. Calitatea metodologica este un aspect ce tine de oportunitate. ce alimenteaza noi discutii si experimentari. • extinderea folosirii unor metode care solicita componentele relationale ale activitatii didactice. Clasificarea metodelor didactice reprezinta inca o problema controversata. ci prin raportarea ei la situatia didactica respectiva. am putea avansa o serie de exigente si cerinte spre care ar trebui sa evolueze metodologia de instruire (facem precizarea ca. Clasificare Metodologia didactica formeaza un sistem mai mult sau mai putin coerent. • folosirea pe scara mai larga a unor metode activ-participative. a procedeelor didactice) precum si alternanta. metode care se coreleaza. ci de o redimensionare. in acelasi timp. ci si congruenta secventelor care o compun (respectiv. succesivitatea artificiilor metodologice.o metoda de dezvoltare a creativitatii) . o pregatire a acestuia in perspectiva metodologica (asa cum ar fi diferitele programe structurate explicit pentru invatarea asistata de ordinator). metodologia a facut pasi importanti in aceasta directie): • punerea in practica a unor noi metode si procedee de instruire care sa solutioneze adecvat noile situatii de invatare . renuntarea la o metoda dominanta in favoarea unei varietati si flexibilitati metodologice. solutia cea mai fericita . in fapt. dozaj. oricat de sofisticat ar fi el. maximizarea dimensiunii active a metodelor (in • extinderea utilizarii unor combinatii si ansambluri metodologice prin alternari ale unor caracteristici (in planurile activitate-pasivitate. realizat prin stratificarea si cumularea mai multor metode. algoritmicitateeuristicitate etc. 3. • accentuarea tendintei formativ-educative a metodei didactice. adecvarea metodelor la realitatea existenta. dezvoltarea in „cantitate" a metodologiei. nu numai adecvarea externa constituie un indicator al pertinentei metodei. cultivarea metodelor de autoinstructie si autoeducatie permanenta. nu este vorba de o simpla adaugare a unui mijloc de invatamant. Sistemul metodelor de invatamant. Atat in legatura cu stabilirea criteriilor clasificarii. insa.O metoda nu este buna sau rea in sine.

criteriile de clasificare trebuie sa fie unice. caracteristici ce se pot metamorfoza astfel incat metoda sa gliseze imperceptibil intr-o clasa complementara sau chiar contrara (atunci cand avem o clasificare dihotomica).) (cf. • metode combinate. in functie de extensiunea sferei de aplicabilitate: • metode generale (expunerea. dupa gradul de angajare a elevilor la lectie: • metode expozitive sau pasive. brainstorming-ul etc. c. 1975. clasice (expunerea. stabile. iar incadrarea unei metode intr-o anumita clasa nu este definitiva. observatia dirijata. o metoda asa-zis traditionala poate evolua spre modernitate. o buna clasificare va respecta anumite conditii: a. cu criteriile subsecvente: a. instruirea programata.). prin alternari intre variantele de mai sus. dupa functia didactica principala: • cu functia principala de predare si comunicare. construite dinainte • g. • metode active. h.operante in circumstante bine stabilite. infiinctie de modul de administrare a experientei ce urmeaza a fi insusita: • metode algoritmice. e.asa-zis moderne intrezarim secvente destul de traditionale sau desco Se stie ca. de data mai recenta (algoritmizarea. care suscita activitatea de explorare personala a realitatii. /. • metode frontale. rezolvarea de probleme. • metode care apartin preponderent descoperirii dirijate (conversatia euristica. din punct de vedere istoric: • metode traditionale. • metode de predare-invatare in grupuri (de nivel sau omogene si pe grupe eterogene). irepetabile. Cerghit. cu intreaga clasa. instruirea programata etc). in masura in care secventele procedurale care o compun ingaduie restructurari inedite sau atunci cand circumstantele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. d. conversatia. d. concret-senzoriala a obiectelor si fenomenelor realitatii sau a substitutelor acestora. in cazul educatiei morale). din punct de vedere logic. bazate pe secvente operationale. demonstratia cu caracter expozitiv).). studiul de caz etc.invatare constienta (prin descoperire): • metode bazate pe invatarea prin receptare (expunerea. modului de organizare a invatarii: clasificarea trebuie sa opereze in interiorul unei clase (metoda. pentru fiecare elev in parte. 1988). conversatia. • cu functia principala de fixare si consolidare. c. mod de organizare) si nu asupra tuturor variantelor metodologice. in functie de axa invatare mecanica (prin receptare) . b. Moise.). dupa sorgintea schimbarii produse la . Plecand de la o literatura in acest domeniu (Palmade. pornind de la modalitatea principala de prezentare a cunostintelor: • metode verbale. • metode particulare sau speciale (restranse la predarea unor discipline de invatamant sau aplicabile pe anumite trepte ale instructiei si educatiei. bazate pe observarea directa. dupa forma de organizare a muncii: • metode individuale. prin amalgamarea acestora si prin neluarea in seama a diferentelor semnificative dintre ele. procedeu. exercitiul euristic. avansam urmatoarele clasificari posibile. 1980. clasificarea trebuie sa fie completa. • metode moderne. cum ar fi exercitiul moral sau exemplul. • metode intuitive. 1982. suma claselor gasite trebuie sa fie identica cu universul de discurs. cursul magistral etc. exercitiul etc. Mai adaugam la aceste cerinte inca o exigenta de natura epistemica si anume cea reiesita din definitiile date metodei. brainstorming-ul. problematizarea. bazate pe cuvantul scris sau rostit. ci relativa. procedeului. Mai facem observatia conform careia criteriile de clasificare nu sunt absolute. prelegerea. De pilda. b. Mucchielli. • metode de descoperire propriu-zisa (observarea independenta. Dupa cum si in unele metode . centrate pe memoria reproductiva si pe ascultarea pasiva. Cerghit. adica sa epuizeze universul de discurs. i. clasele care se decanteaza in urma clasificarii trebuie sa se excluda intre ele. • cu functia principala de verificare si apreciere a rezultatelor muncii. 1993). O metoda se defineste prin predominanta unor caracteristici la un moment dat.

Cu acest prilej. 1992. algoritmicitate . ceea ce garanteaza o eficienta sporita. 130). analogia. in structuri bine inchegate. la un moment dat. Prin ridicarea unor intrebari. de stilul discursiv si de concretetea limbajului folosit. p. ci sub forma unor variante si aspecte diferite. el poate sta sub semnul invatarii euristice. expunerea universitara. nici metodele ca atare nu apar in stare pura. cand elevul insusi ajunge sa proiecteze exercitii inedite. prelegerea. metoda predispune la pasivism si . conversatiei. succesiv. exercitiului etc. Metoda expunerii didactice constituie o cale simpla. pe receptare si mai putin pe interpretarea cunostintelor. expunerea cu oponent. Consta in prezentarea de catre profesor a unor cunostinte noi. Prelegerea universitara este folosita in invatamantul superior. analiza. totusi. Taxonomiile avansate sunt constructii teoretice orientative. de „ideal-tipuri" metodologice din care deriva combinatii inedite pe care este bine sa le trecem in revista. explicatia.) (cf. Expunerea. Expunerea cu oponent este o forma dramatizata a expunerii propriu-zise. ca in cazul expunerii. crearea unor situatii problematice. se stimuleaza imaginatia. generalitate -particularitate. Ea este o modalitate functionala si parcimon^isa de predare. directa si rapida de transmitere a unor cunostinte. elevii putand sesiza direct. ce presupune prezenta celui de-al doilea cadru didactic (sau a unui elev instruit in acest sens). rezolvarii unor probleme. in acelasi timp.) in vederea realizarii unei etichetari si a unei circumscrieri teoretice. un model 4e ^scri-minare si de operare teoretica. 46).se poate naste treptat tendinta catre euristicitate. Exercitiul este. prin transmiterea unui volum mare de informatii intr-o unitate de timp determinata. p. imprimand un caracter euristic cautarii unor solutii. care ne ajuta sa identificam tendinta generala a metodologiei de a se baza pe caracteristici aflate la poli opusi (ca. atunci cand se cere o astfel de explicitare. Povestirea este o naratiune simpla. sinteza. se antreneaza noi motivatii si disponibilitati de invatare. interiorizat de elev. Descrierea principalelor metode de invatamant ' a. incat. verbalitate intuitivitate etc. comparatia.mai ales . problematizarii etc. Prelegerea consta in expunerea de catre profesor a unui volum mai mare de cunostinte. Explicatia presupune o dezvaluire a adevarului pe baza unei argumentatii deductive. • metode autostructurante (individul se transforma prin sine.elevi: • metode heterostructurante (transformarea se produce prin altul. Cel mai adesea. in circumstante pragmatice variate. profesorul se poate ghida dupa un plan orientativ. Accentul cade. Pentru reusita unei prelegeri. note si trasaturi care o vor face sa se integreze. dandu-le acestora o coloratura specifica. dar reluat. Prin faptul ca. Landsheere.de pilda . pe cale orala.euristicitate. Consideram ca fiecare metoda didactica poate poseda. Exista. se invioreaza mersul expunerii. Vom evoca in 4. in cadrul unei metode caracterizate la inceput prin algoritmicitate . metoda se recomanda claselor mai mari. elevilor li se ofera cunostinte de-a gata. Constantin Moise (1986. si presupune o mai mare maturitate receptiva a elevilor. Ele apar si se concretizeaza in variante metodologice compozite. initial. observatiei. ci o latura a fiecareia dintre metodele cunoscute. prin difuziunea permanenta a unor trasaturi si prin articularea a doua sau mai multe metode. in mod difuz. De regula. expunerea cunoaste mai multe variante : povestirea. deductia. Ea se desfasoara pe durata a doua ore si poate lasa loc si interventiilor studentilor. in clasele de metode mai sus invocate. in functie de natura si amploarea deductiilor si argumentelor desfasurate. repetat. studiului de caz. o metoda algoritmica. o serie de metode primare. se pun in miscare operatii logice mai complicate precum inductia. in gandirea profesorului.). sau pentru alegerea si selectarea practica a unor metode de invatamant. folosita cu precadere la clasele mici. insa. metodele nu se manifesta izolat si . in expunere. de pilda. Prin ornamentarea discursului cu figuri de limbaj se realizeaza o participare afectiva a elevilor. analizand metoda algoritmica. intr-un limbaj expresiv. ajunge la concluzia ca algoritmizarea nu este o metoda de sine statatoare. traditionalitate modernitate. bine organizate si sistematizate. ca in situatia unor metode de tipul descoperirii.in stare pura.

spontaneitatea si curiozitatea. p. p. Totodata. Conversatia euristica. intrebarea dezvaluie o alta latura a lucrurilor fata de cum le stiam loi la un moment dat. Comunicarea intre profesor si elev este unidirectionala. punere a lor in lumina.spune Heidegger . Orice continut. inguste. cat si artificial. caci se realizeaza de fapt „un invatamant expozitiv camuflat" (Leroy.atunci cand se utilizeaza ca atare sau prin imprimarea unei note activizante sau euristice (prin recursul la intrebari. din care unul se cefte^a-fi determinat. un instrument de obtinere a informatiilor" (Cerghit. Metoda conversatiei socratice solicita inteligenta productiva. p. prin care „profesorii determina (pe elevi) sa spuna ceea ce ar fi spus ei insisi". destinata sa obtina un raspuns sau o informatie. cand elevul. intrebarea este un fel special de propozitie pragmatica. atunci nu este zadarnic efortul de a ne opri asupra rostului punerii intrebarilor in activitatea didactica. iar bogatia modalitatilor de interogatie . De asemenea.contine o insotire precursoare (subl.si anume : „nu te-as cauta (in plinatate) daca nu te-as fi gasit (in parte)". de aceea. schimba directia gandirii. De preferat este sa se renunte la intrebari limitate. Contextul ridicarii unei intrebari poate fi atat natural. cauta sa invinga dificultatile. Practica didactica actuala trebuie sa instituie un dialog veritabil intre participantii la educatie. propozitia interogativa are o natura contextuala si rezulta dintr-un fond de cunostinte initial stiute. incat si aici functioneaza acel principiu . Este o metoda dialogala. iar feed-back-u\ este mai slab. „Fiecare cautare . 1974. Daca acceptam tezele conform carora intrebarea este inceputul cunoasterii si al progresului cognitiv si ca veritabila cunoastere nu consta atat in raspuns. interventia directa a educatorului in dialog mareste pasivitatea si conformismul. 1980. mijlocesc trecerea de la o operatie la alta.) care este ceva din ceea ce se cauta. cat in punerea permanenta a unor intrebari si in urmarirea necontenita a unor raspunsuri care vor da nastere unor noi intrebari. Punerea unei probleme contribuie la aparitia motivului cognitiv. 50). De aici nu rezulta ca metoda expunerii ar trebui eliminata. este un ferment al activitatii mintale. 1974. Logicienii numesc acest continut anticipatoriu presupozitia intrebarii. 116). incercari de problematizare pe anumite secvente. „intrebarile anticipeaza. 29). Asadar. Prin supralicitarea acestei metode se poate ajunge la formalism si superficialitate in invatare. Ivffieakinei intrebari nu este semnul obligatoriu al necunoasterii. prezenta ei denota ca ceva din ceea ce se cauta este anuntat prin chiar punerea intrebarii. iar metoda de rezolvare sfarseste sa fie adoptata de elev ca o „valoare intelectuala proprie. in sensul ca deschizi un orizont. trebuie sa se modeleze in spiritul ei. p. „starnit" de profesor. 179). Este vorba de o iluminare a lor la propriu. luari de pozitie. in planul gandirii. Propozitia interogativa se situeaza la granita dintre cunoastere si necunoastere si. care va fi „turnat" in „forma" intrebarii. Ea pretinde a „uita" ceea ce cunoastem in profitul pros Constantin Noica . expunerea asigura o slaba individualizare a predarii si invatarii. n. b. de incitare a elevilor prin incursiune in propriul univers cognitiv si sa faca o serie de conexiuni care sa faciliteze dezvaluirea de noi aspecte ale realitatii. Alegerea si folosirea ei vor fi justificate de adecvarea la o situatie didactica data . O intrebare este o invitatie la actiune. unde lucrurile pot aparea lamurit sau nu. dobandind noi cunostinte.luminezi lucrurile. la o cunoastere precisa si completa. premeditat. Ea poate fi calificata drept „judecata incompleta" sau „structura cu date insuficiente" (Okon. discriminari valorice etc). Dimpotriva. operatiile de efectuat." Problema care se avanseaza predetermina de multe ori solutia ce urmeaza a fi revelata. Raspunsul „se ascunde" in nuce in insasi intrebarea care este pusa. functioneaza activ in orice situatie de invatare. 1978. in acelasi timp.absenta spiritului critic. fac trecerea de la o cunoastere imprecisa si limitata. in timp ce influenta indirecta favorizeaza initiativa si spontaneitatea tinerilor si le dezvolta capacitatea de a coopera in rezolvarea de probleme. care incepe sa-i motiveze activitatea ulterioara. intreband. sustinand o relatie intre doi termeni. este felul cum infrunti lucrurile. sa-i creeze cadrul si orientarea" (Kuliutkin. Felul cum proiectezi fascicolul de lumina. lasand elevilor mai multa libertate de cautare. spontan. caci tine de „viclenia" ratiunii .oarecum tainuit.

Petre Botezatu subliniaza ca cele mai importante sunt precizia. 1982. Demonstratia sprijina procesul cunoasterii atat pe traiectul deductiv. in functie de circumstante. intrebarea pusa poate ascunde. frumos?). dar si din intortocheatul labirint al Minotaurului (in care te poti pierde). 211). in masura in care un nivel mai „concret" al acestuia potenteaza explicitari mult mai abstracte. fara sens. • cel interogat poate in principiu sa raspunda. La baza demonstratiei se afla un suport material (natural. Interogatia imprumuta ceva din cutia cu surprize a Pandorei (ceea ce este de dorit). Propozitia interogativa este corecta daca sunt satisfacute urmatoarele axiome: • faptul supus interogarii nu este absurd. Mai toate disciplinele teoretice permit decantarea unui esafodaj ero-tetic.sau logica punerii intrebarilor . „daca". substitute ale acestora sau in executarea unor actiuni de incorporat de catre elevi. intrebari convergente (ce imbie la analize. din exterior. care va facilita cunoasterea unor aspecte ale realitatii sau reproducerea unor actiuni ce stau la baza unor comportamente de ordin practic. de pilda. figurativ sau simbolic). profesional etc. se cheama si se completeaza reciproc. p. constante. cand?). 14). avand sens. intrebari de tip reproductiv (ce?. „ce credeti voi". la matematica. care nu trebuie sa depaseasca anumite limite). Pentru evitarea „paralogismelor" erotetice se mai cer si alte conditii.tine nu mai mult de subtilitatea constiintei ce intreaba. productiv (de ce?. prin materializarea si concretizarea unor idei in constructii ideatice de ordin inferior (sub aspectul abstractizarii). comparatii etc). decat de subtilitatea existentului asupra caruia intreaba" (Noica. enuntandu-se.in vederea inducerii teoretice la elevi a unor proprietati. Alti autori aduc in discutie sintactica intrebarii (care poate fi incorecta sau neterminata). teoretica.reale sau artificiale . A demonstra inseamna a arata. sinteze. Sa facem observatia ca tipologia intrebarilor avansate trebuie sa fie larga si flexibila. Ne fixam o intrebare. interpretari. Acestia.se dovedeste a fi relevanta pentru stiintele instructionale. uneori. dar nu stim care vor fi urmatoarele. sau incorecta. in scopul asigurarii unui suport concret-senzorial. oare" etc. univocitatea si unicitatea (Botezatu. p. prin introducerea unor functori relativizatori ca: »ce se intampla daca". 1978. Si limbajul se poate constitui in suport al demonstratiei. intrebari ipotetice (dar daca?). de evaluare (ce este mai bun. Exista un dinamism inerent in punerea intrebarilor. „totusi". cat si de calitatile pedagogice ale profesorului. Aceasta consta in prezentarea unor obiecte. de la care se pleaca si se construiesc reprezentari. Succesul acestui efort va tine atat de „predispozitia" respectivului obiect de invatamant fata de o atare operationalizare. O intrebare „trezeste" alte intrebari. dupa cum se spune in mod curent. bine. procese. Ea trebuie sa fie „solidara" cu respectiva disciplina de invatamant. „nu cumva. constatari. drept. Ele se leaga. dar si potenteaza o platforma c. nu numai ca sporesc gradul de entropie a intrebarii (amplificand „zarea interioara" a problemei . utilizata. Erotetica . o intrebare bine pusa este pe jumatate rezolvata. fenomene. in masura in care profesorii predau logica intrebarilor ca parte a materiei lor. Se pot converti unele intrebari de tip simplu sau reproductiv in altele com-plexe sau productiv-cognitive.cum ar spune Blaga). cum?). alte intrebari neformulate inca. dimensiunea semantica (posibilitatea accederii la sensul sau semnificatia ei) si contextul pragmatic (cu dificultatile subsecvente : oportunitatea determinata de cantitatea de informatii detinute de elevi si entropia intrebarii. declansandu-se o reactie in lant in „generatorul" erotetic. a prezenta obiecte. un limbaj abundent in imagini si reprezentari constituie un bun prag pentru trecerea la formularea unor idei si interpretari mai generale si mai abstracte. Propozitia interogativa scapa distinctiei adevar/fals. unde?. Problema trebuie sa fie bine formulata caci. Demonstratia didactica nu se identifica in nici un caz cu demonstrarea deductiva. Demonstratia didactica. intrebari divergente (care orienteaza gandirea pe traiecte inedite). . sa fiinteze ca o „secretie" a acesteia si nu ca un panaceu aplicat fortat. Ea poate fi calificata drept corecta. care apeleaza la strategia erotetica. De pilda. legitati care constituie elemente fundamentale ale cunoasterii. actiuni .

printr-o atenta inspectare a campului cazuistic si prin identificarea acelor situatii din sectoarele cunoasterii. grafice). Prin observatii. ale caror trasaturi sunt cercetate profund. regulilor. dupa gradul de interventie a cadrului didactic (dirijate. a unor actiuni sau la asimilarea unor cunostinte pe baza unor surse intuitive. Este urmarirea atenta a unor obiecte si fenomene de catre elevi. perspicacitatea si imaginatia. d. Pe langa formarea si consolidarea unor deprinderi. deci. principii. in acelasi timp. conducand la reproducerea. dezvoltarea operatiilor mintale si constituirea lor in structuri operationale. rabdarea. demonstratia cu ajutorul desenului la tabla. prin decantarea unor cadre idealizate de operare. consolidarea cunostintelor si deprinderilor insusite. se pot defini mai multe tipuri de demonstratii. demonstratia figurativa (cu ajutorul reprezentarilor grafice). semidirijate. fie sub indrumarea cadrului didactic (observatia sistematica). dupa numarul de participanti la exercitiu (individuale. precum: adancirea intelegerii notiunilor. Observatiile pot fi de scurta sau de lunga durata. operatorii. matematice. aceasta metoda conduce si la formarea unor calitati comportamentale cum ar fi consecventa. cat si pentru cunoasterea deductiva. demonstratia cu ajutorul modelelor (fizice. dupa obiectele de invatamant (gramaticale. tabele. descrierea si interpretarea unor fenomene din perspectiva unor sarcini concrete de invatare. grafice). Astfel. desene. Metoda cazului. e. se urmaresc explicarea. Consta in etalarea unor situatii tipice. secvente televizate). reprezentative. demonstratia cu ajutorul imaginilor audio-vizuale (proiectii fixe si dinamice. selectarea celor mai potrivite metode pentru . Observatia are o valoare euristica si participativa. 192). Renasterea italiana pentru studierea Renasterii. de baza. prescrise. Exercitiul presupune. demonstratia prin exemple etc.dar si pe traiectul inductiv. Exercitiul didactic. perseverenta. din mai multe puncte de vedere. a unor comportamente). fie in mod autonom (observatia independenta). se parcurg anumite etape: sesizarea sau descoperirea cazului. Spre deosebire de descoperire. /. colective). p. prin particularizari si concretizari ale unor aspecte generale. Ioan Cerghit (1980) identifica: demonstratia pe viu a unor obiecte si fenomene sau actiuni. prin conceptualizarea si „desprinderea" de realitate. sportive. demonstratia operatiilor motrice. Aceasta metoda are . Cazul este ales cu grija de catre profesor (de altfel. care are un rol inventiv. legi). artistice etc). examinarea acestuia din mai multe perspective. autodirijate. principiilor si teoriilor invatate. semnificative. Revolutia franceza de la 1789 pentru revolutia sociala in general etc). sporirea capacitatii operatorii a cunostintelor. ce garanteaza patrunderea si explicarea mai nuantata si mai adanca a realitatii. Exercitiul permite si o anumita clasificare. se urmareste identificarea cauzelor ce au determinat declansarea fenomenului respectiv. exprimarea si explicitarea rezultatelor observatiilor cu ajutorul unor suporturi materiale (referate. Observatia didactica. in functie de o serie de criterii: dupa functiile indeplinite (introductive. de vointa si caracter (Cerghit. de consolidare. de echipa. o suita de actiuni ce se reiau relativ identic si care determina aparitia unor componente actionale automatizate ale elevilor. structurale). oarecum pasiva. dezvoltarea unor trasaturi morale. priceperilor si deprinderilor. istoriei care sa comporte bogate si semnificative note si trasaturi putand fi identificate si comentate de catre elevi (de pilda. prevenirea uitarii si evitarea tendintelor de interferenta (confuzie). combinate). culturii. Un caz poate servi atat pentru cunoasterea inductiva. In functie de materialul intuitiv avut la dispozitie. Constituie o modalitate de efectuare sau consolidarii unor cunostinte si abilitati. intrucat ea se bazeaza pe (si dezvolta) receptivitatea elevilor fata de . demonstratia are un caracter ilustrativ. literare. evolutia acestuia comparativ cu fapte si evenimente similare.in principiu -un caracter algoritmic. in sensul ca de la premise particulare se trece la concluzii generale (reguli. in cadrul studiului de caz. in scopul depistarii unor noi aspecte ale realitatii si al intregirii unor informatii. ce se repeta intocmai. in starea lor naturala de existenta si manifestare (experimentul de laborator. el trebuie sa dispuna de un portofoliu de cazuri reprezentative). fenomenologia existentiala. exercitiul poate realiza si alte sarcini. 1980. prin aceea ca presupune anumite secvente riguroase. in prezentarea studiului de caz.

Premisa initiala consta in delimitarea a ceea ce este util si oportun sa fie oferit elevului si ce este necesar sa fie lasat acestuia sa descopere din proprie initiativa.structural si/sau functional notele. Este o metoda de factura euristica si consta in crearea conditiilor de reactualizare a experientei si a capacitatilor individuale. care „seamana" structural si/sau functional cu obiectele/fenomenele de referinta.S. limbajul. corpuri geometrice. instalatii sau piese selectionate etc. grafice etc). Valoarea fomJ^ este indiscutabila: se consolideaza structuri cognitive. Descoperirea are un rol formativ ca dezvolta fortele psihice si calitatile acestora : perceptia. In fapt.de pilda . alegefea celui mai potrivit moment de plasare a" prob eme. a caror rezolvai^ sa fi! I activitatu proprii de cercetare. ca . sa intretina acel „nivel optim de incertitudine" (J. in activitatea didactica se cere. Algoritmii reprezinta un grupaj de scheme procedurale. trasaturile si transformarile specifice. Acest conS incfi incfi Specificul acestei metode consta in faptul ca profesorul nu comunica . W. prin parcurgerea carora se rezolva o serie mai larga de probleme asemanatoare. formarea unor prototipuri de gandire si de actiune. manifestarea unui interes real pentru rezolvarefpSemei Problematlzarea presupune 0 antreflare nentelor mtelectuale. trimit la o anumita realitate. se folosesc mai multe categorii de modele: • obiectuale (obiectele insele. in vederea deslusirii unor noi situatiiproblema. estef^i pe baza unor structuri cu date insuficiente. j? Algoritmizarea. problematizarea reprezinta una S%£ metode. g. puncte de sj Pornind de la relatia care se stabileste intre cunostintele anterioare si cele care se ajunge> se disting stele anterio junge. scheme. Profesorul trebuie sa favorizeze mentinerea unei atitudini active. O situatie-proWema deimnS situatie contradictorie.analiza. efectuata de subiect.un animal conservat. scheme cinematice etc). o suita de operatii standard.) ce prezinta un grad inalt de fidelitate fata de obiectul real. Dat fiind faptul ca modelul reflecta trasaturile caracteristice ale obiectelor si fenomenelor. formule chimice. el face posibila o cunoastere mai adanca a realitatii decat cea realizata obisnuit. avand doar o functie instrumentala si mai putin (sau deloc) ilustrativa. se disting Problematizarea. caruia trebuie sa-i capteze (sa-i conserve) . trasaturile de vointa si caracter. astfel incat elevul sa realizeze o incursiune in propriul fond aperceptiv. Conditia de baza a unui model o constituie analogia cu un sistem de referinta. bazate pe simboluri conventionale care. prelucrarea cazului respectiv din punct de vedere pedagogic. in sensul ca prezinta un anumit fragment din realitate si alta cognitiva. • iconice (mulaje. afective si volitionale. Descoperirea didactica. Se stie ca o sarcina plicti la descurajarea cercetarii si a explorarii. pnn potentialul ei euristic si activizator. Okon arata cim^toda in crearea unor dificultati practice sau teoretice. intere' in functie de relatia care se stabileste intre profesor si elev se feluri de descoperire: descoperirea independenta (elevul este profesorul doar supraveghind si controland acest proces) si (profesorul conduce descoperirea prin sugestii. ce rezulta din trairei?siXartfa Za rea. cu ajutorul unor modele izomorfe. cel mai important lucru es» crearea situatiilor iie de o anumita gradatie. in procesul de invatamant.i° urnriS136"^ a"teri°ara (cog«itiv-e^iionala) si elementul de noutate !t" surpriza necunoscutul cu care se confrunta subiectul. modelele pot fi total conventionale (vezi modelele atomice sau cosmologice). Este o metoda ce se bazeaza pe folosirea algoritmilor in actul predarii. identificarea . prin observarea directa a unor aspecte exterioare. machete. DenumitS si predare prin rezolvare de probleme dare productiva de probleme. in unele situatii. conflictul. m lectie. elevul redescopera cunostinte vechi. Buner). Modelele pot comporta doua functii: una ilustrativa. stabilirea unor concluzii. se ? ? C inidege Un Sistem relat* simplu un obiectuil sau Procesual mai complex. structural. care SL sesizat si cercetat in mod direct. uneori (mai ales in fazele initiale de invatare). Modelarea constituie tocmai acest procedeu de a cerceta si decripta obiectualitatea fenomenala indirect. ££»S£Sa na gandirea. intrucat modelele induc direct informatii privitoare la structura si functionarea unui sistem existential. • simbolice (formalisme matematice.

nonstandard. (Moise. se admit si ideile asa-zis bizare. k. . altruism). prin anularea cenzurii intelective. de descoperire si probare a unor noi scheme de procedura. Evaluarea propriu-zisa a solutiilor preconizate se realizeaza dupa un anumit timp. Sarcina profesorului rezida in a sesiza momentul cand trebuie sa renunte la insusirea algoritmica a cunostintelor si sa impuna tactica euristica. Metoda se bazeaza pe un resort psihic elementar : mecanismul deblocarii capacitatii creative prin abrogarea . stiut fiind ca.de atenuare si de stingere a conflictului emise de catre elevii participanti.unor scheme rigide de rezolvare. Nimeni nu are insa voie sa critice. jocul de rol conduce la realizarea urmatoarelor obiective: invatarea modurilor de gandire. algoritmii de rezolvare a unor probleme. in anumite situatii. nu se respinge nimic. sa propuna spre rezolvare probleme care prezinta un interes real. Este o metoda care consta in provocarea unei discutii plecand de la un joc dramatic pe o problema cu incidenta directa asupra unui subiect ales. stonn = furtuna. rigide (cum ar fi regulile de calcul la matematica) poate constitui o premisa a rezolvarii operative si economicoase a unor sarcini didactice determinate. (cf. care faciliteaza indeplinirea unor sarcini mai complexe in activitatea ulterioara a elevilor. incorporarea de catre elevi a unor reguli fixe. in general. dezbateri si in general -atunci cand se urmareste formarea la elevi a unor calitati imaginative. actiuni etc. rationale a ideilor emise. iar membrii grupului vor „interveni" pentru atenuarea sau stingerea „conflictului". intr-un fel. cea euristica. asalt) are drept caracteristica separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare. dupa care vor urma interventiile si comentariile „spectatorilor". in faza de inceput a invatarii. obiective. Dupa cum apreciaza specialistii. se accepta totul. Ionescu. Subiectul „de jucat" trebuie sa fie familiar elevilor. Scopul central il reprezinta enuntarea a cat mai multe puncte de vedere. Brainstorming-ul. sa fie extras din viata lor curenta (de pilda. sa amendeze ideile colegilor. De aceea si este supranumita metoda evaluarii amanate sau filozofia marelui DA. /. Jocul propriu-zis nu trebuie sa dureze mai mult de cinci sau zece minute. Metoda asaltului de idei (brain = creier. o sedinta de brainstorming incepe prin enuntarea unei ^probleme. naturale a copiilor cu privire la problema atinsa. deschise. la algoritmi. Jocul de rol. pe moment. pp. Trebuie precizat faptul ca scenariul va fi spontan si nu premeditat. sa ironizeze. intrucat. pot fi identificati sau chiar construiti de elevii insisi. Algoritmizarea reprezinta o metoda care tine de dimensiunea „mecanica" a invatarii. dar tinandu-se cont de sugestiile . iar aceasta suita este prestabilita de catre profesor sau este presupusa de logica intrinseca a discursului disciplinei respective. prin compararea si selectarea ideilor valabile sau prin combinarea acestora in complexe explicative sau operationale adecvate pentru problema pusa. in mod spontan. improvizand o scena de conflict (parinti-copii. mtre invatarea de tip algoritmic si cea de ordin euristic. se emit solutii. nu exista o incompatibilitate. dupa care. trairilor si asoirafiiinr experientei si competentei de a rezolva situatiile problematice dificile. Cadrul didactic care initiaza un „moment" didactic de tip brainstorming trebuie sa probeze suficient tact pedagogic. ci cantitatea. Nu este practic o metoda didactica. dezvoltarea empatiei si capacitatii de intelegere a opiniilor. se recurge la scheme operationale fixe. fara preocuparea validitatii acestora. logodnic-lo-godnica). 42-46).pentru moment a examinarii imediate. in anumite situatii. traire si actiune specifice unui anumit statut. Algoritmii se caracterizeaza prin faptul ca se prezinta ca o succesiune aproximativ fixa de operatii. un copil care nu-si asculta parintii sau situatia unui logodnic care-si acuza logodnica de infidelitate). Prin repetare si constientizare se pot de tare. creand premisa unei exprimari sincere. ci o metoda de stimulare a creativitatii ce se poate insinua in discutii. Aceasta posibilitate scoate in evidenta faptul ca. are loc o eliberare a imaginatiei. sa contrazica. verificata corectitudinii comportamentelor formate si destramarea celor invatate gresit etc. este retinuta orice idee. Jocul de roluri (pe aceeasi tema) poate fi reluat la sfarsitul sedintei. 1986. de evaluare a acestora (care are loc ulterior). mai ales in executarea unor sarcini ce contin componente automatizate de gandire sau de actiune. creative si chiar a unor trasaturi de personalitate (spontaneitate. caci nu calitatea conteaza. De aceea. Se cer unor membri ai clasei sa joace rolurile respective. Algoritmul este un element procedural functional.

Instruirea programata se bazeaza pe parcurgerea unei programe de invatare. Mijloacele de invatamant au nu numai o functie pur'infor-mativa. Totodata. evaluarea unor achizitii. de facilitare a transmiterii unor cunostinte. adica a unui algoritm prestabilit . Instrumentalizarea actiunilor ce prezideaza activitatea paideutica vine in intampinarea optimizarii procesului de invatamant. mijloacele de invatamant (mai ales cele audio-vizuale) faciliteaza punerea in contact a elevilor cu obiecte si fenomene mai greu accesibile perceperii directe. programata. Cu cat intarirea . nu prea a fost prezenta in invatamantul nostru (si nu numai al nostru). mai mult implicit decat explicit la unele teme si discipline. • principiul verificarii imediate a raspunsului (solutiile date de elev sunt confruntate operativ cu cele valide. la solutionarea integrala). prin manuale si masini tehnice. Continut si importanta Mijloacele de invatamant sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita transmiterea unor cunostinte. si se creeaza premisa formarii unui stil de munca activ. ni. • principiul reusitei sau al raspunsurilor corecte (programa este astfel dimensionata incat orice copil normal sa fie capabil de a o parcurge integral si satisfacator). 178). cu aspecte ale realitatii rare sau greu sesizabile. dar detin si virtuti formative. familiarizandu-i pe elevi cu manuirea. De pilda. Crowder. Dimensionarea unei asemenea programe se face in cenformitate cu urmatoarele principii: • principiul pasilor mici si al progresului gradat (prin fragmentarea dificultatilor in unitati gradate care sa conduca. De pilda. in timp ce in programarea ramificata fragmentarea se face pentru dificultati mai mari. si in manualele „clasice". psihologul american B. cu atat feed-back-va este mai rapid si elevul isi va controla mai mult efortul prin confirmarea (sau infirmarea) unei reusite. in functie de posibilitatile lor diferite.negativa sau pozitiva . a redimensionarii raportului dintre latura verbalista si cea actional-productiva a practicii didactice. intr-o anumita masura. • principiul respectarii ritmului individual de studiu (fiecare elev parcurge programul in functie de posibilitati. De altfel. in schimb. • principiul participarii active (relatia intre programa si elev este de tip interactiv. p. cu ajutorul unor tehnici si instrumente speciale. in cazul programarii lineare.se reduce timpul de insusire a cunostintelor. in acelasi timp. care nu pot fi deslusite decat prin prelucrari sofisticate. instruirea programata nu lasa loc indoielii. Ea s-a insinuat indeosebi prin infuzarea secventiala. interogatiei. raspunde. prin programare se vizeaza aspectul instructiv al educatiei si mai putin (sau deloc) aspectul formativ. Variante ale programarii se pot identifica. Aceasta tehnica moderna constituie o consecinta si o aplicatie a ciberneticii in metodologia didactica. autocontrolat. se asigura o insusire a cunostintelor de catre toti elevii. unele informatii sau exercitii sunt structurate dupa cliseele instruirii programate. noua strategie se bazeaza si pe unele achizitii ale psihologiei contemporane. recupereaza doar partial procesul natural de invatare. apreciaza ca se poate invata chiar si prin greseli. propune solutii in mod independent). selectarea si semnificarea unor instrumente indispensabile pentru descrierea si . selecteaza intrebari. Ca modalitati de programare consemnam programarea lineara (sau de tip Skinner) si programarea ramificata (sau de tip Crowder).Radu. 1995. Mijloace de invatamant. Instruirea programata.R Skinner demonstreaza ca eficienta invatarii este determinata de organizarea conditiilor de intarire in care invata elevii. acesta neputand sa treaca la secventele urmatoare de invatare inainte ca raspunsurile sa fie confirmate). formarea unor deprinderi. din aproape in aproape. instruirea Programata. fragmentarea dificultatilor este mai amanuntita.la un raspuns dat de elev este mai operativa. Mijloacele instruirii programate s-au concretizat in manuale programate si in masinile de instruire. la gramatica. realizarea unor aplicatii practice in cadrul procesului instructiv-edu-cativ. cu procese intime. punerii in discutie. cu seturi suplimentare de cunostinte etc. nu toate disciplinele pot fi secventiate. Amintim ca avantaje faptul ca -prin recurgerea la instruirea programata . 5. alcatuit din alternari de secvente informative cu momente rezolutive. Skinner considera ca elevul invata mai bine daca are satisfactia reusitei prin intarire . in sensul ca elevul rezolva. dispunand si gestionand dupa voie timpul de rezolvare a sarcinilor).

). • simulatoare didactice.). mentionam urmatoarele : aceste mijloace tehnice suplimenteaza explicatiile verbale. eficientizeaza folosirea timpului de instruire.*| diorame. contribuind la formarea unor imagini artificiale despre orizontul existential. in coordonarea si supravegherea acestuia. direct sau indirect. Totodata. scheme structurale sau functionale etc. la metodele si procedeele didactice. consolideaza cunostinte Si abilitati.j tizeaza doar un aspect al frumosului. imbie la receptare pasiva. insectare. se concre. exagerari si denaturari ale fenomenelor etalate.). iar mijloacele de invatamant nu pot inlocui niciodata actul predarii. mesaje educationale. b. Mijloacele de invatamant se pot grupa in doua mari categorii: a. ele ii sensibilizeaza catre anumite probleme. ce trebuie constientizate de fiecare cadru didactic. la continuturile concrete ale lectiilor. filme. chiar daca. in defrisarea a noi teritorii cognitive. si-au facut aparitia mijloacele de masurare a rezultatelor invatarii. • instrumente muzicale si aparate sportive. in prima categorie se pot include urmatoarele mijloace: • obiecte naturale. De aceea. orice apel la mijloacele audio-vizuale va pune in balanta o serie de avantaje si dezavantaje. . aparate si instalatii de laborator. cuvinte etc. in care rolul principal. 9 jocuri didactice (obiectuale. Referitor la dezavantaje. Gruparea mijloacelor de invatamant in cele doua categorii este relativa. care ajuta la evaluarea randamentului scolar in unele circumstante educative. modele etc. functionale si actionale (machete. planse cu litere. produc.intelegerea a noi aspecte sau dimensiuni ale realitatii. electrotehnice. benzi audio si/ sau video etc). mulaje. prin aportul lor la concretizarea design-lui instruc-tional si chiar prin formele lor estetice. ii familiarizeaza pe elevi cu o realitate mai greu sau total inaccesibila pe o cale directa. • mijloace simbolico-rationale (tabele cu formule. Nu trebuie uitat faptul ca forma (de expunere. mijloace de invatamant ce cuprind mesaj didactic. ce concura la sublinierea identitatii si a rolului jucat de un anumit mijloc de invatamant. fara supralicitari sau exagerari. oferindu-le un anumit suport vizibil. uneori. dupa cum si suporturile (mediile) insesi induc. trebuie sa precizam ca mijloacele audio-vizuale predispun la o anumita standardizare si uniformizare a perceperii si interpretarii realitatii. provoaca si sustin interese si motivatii cognitive. acvarii etc. Mijloacele de invatamant se dovedesc a fi utile in masura in care sunt integrate organic in contextul lectiilor si li se imprima o finalitate explicit pedagogica. Eficienta utilizarii mijloacelor de invatamant tine de inspiratia si experienta didactica a profesorului. Mijloacele de invatamant solicita si sprijina operatiile gandirii. Ionescu. il joaca profesorul. in plus. ® mijloace tehnice audio-vizuale (diapozitive. de prezentare a cunostintelor) nu se poate substitui in nici un caz fondului (continutului educativ propriu-zis). afecteaza pozitiv imaginatia si creativitatea elevilor.. • echipamente tehnice pentru ateliere. Clasificarea de mai sus s-a facut plecand de la functiile dominante. in acest context. stimuleaza cautarea si cercetarea. cel purtat de tehnica (Cretu. originale (animale vii sau conservate. in afara de cele doua grupe de mijloace. Stabilirea si integrarea mijloacelor de invatamant se realizeaza prin racordarea permanenta a acestora la obiectivele instruirii. instalatii pentru laboratoare fonice etc. • obiecte substitutive. electronice). in fond. ierbare. starnindu-le curiozitatea si motivandu-i. • masini de instruit si calculatoare electronice . Printre mijloacele de invatamant care favorizeaza transmiterea informatiilor didactice. mijloace de invatamant care faciliteaza transmiterea mesajelor didactice. intuitiv. Printre avantaje. la un moment dat. 1982). Prin armonizarea acestora in cadrul lectiilor. se pot enumera urmatoarele : • instrumente. mijloacele de invatamant pot favorizai cultivarea simtului echilibrului si frumosului. discuri. mijloacele care cuprind mesaj didactic se constituie simultan si in suporturi pentru facilitarea transmisiei.

tehnologie didactică. Cea de-a doua accepţie este mai curent utilizată. coextensiv anumitor reguli ştiinţifice. 1996. coerent. al strategiilor de organizare a predării – învăţării. presupuse de ansamblul acţional al predării – învăţării – evaluării. Strategia didactică desemnează un demers acţional şi operaţional flexibil (ce se poate modifica. particulare.J.  Ansamblu structurat al metodelor. Dacă raportăm conceptul de tehnologie didactică la contextul derulării educaţiei. mobiluri. S. 2002):  Epistemologică – prin faptul că este înainte de toate un construct teoretic. formele de realizare a instruirii. strategia didactică desemnează “modalităţile mai complexe de organizare şi conducere a procesului de instruire pe baza combinării metodelor. puse în aplicare în interacţiunea educator-educat. în rezonanţă cu situaţiile didactice concrete. demersul întreprins de profesor pentru aplicarea "principiilor învăţării într-o situaţie practică de instruire" ( R. Stoica. în scopul realizării obiectivelor pedagogice” ( M. în condiţii care se pot schimba. 213 ). Strategia reprezintă o schemă procedurală care vizează eficientizarea demersurilor didactice şi este dimensionată astfel încât să prefigureze o realitate educaţională generatoare de cunoaştere. modalităţile de evaluare. din ce în ce mai puţin utilizat). printr-o strânsă corelare a lor cu obiectivele pedagogice. 1994. 1978. Pentru pedagogul Marin Stoica. Strategia didactică este caracterizată prin mai multe dimensiuni (Cucoş. a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de gruparea elevilor. Ball.METODOLOGIA ŞI TEHNOLOGIA INSTRUIRII 1. Davitz. conţinuturile transmise. p. mai răspândită în ultimul timp. 306).  Operaţională – deoarece include suite de operaţii corelate. metodologia instruirii Tehnologia didactică Sintagma poate avea două accepţiuni:  Ansamblu al mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă (sens restrâns. 106) etc. racordat la obiective şi situaţii prin care se creează condiţiile predării şi generării învăţării. valori. p. ale schimbărilor de atitudini şi de conduite în contexte didactice diverse. mijloacelor de învăţământ. ajungem şi la alte forme de definire ale acestuia : "aplicarea descoperirilor ştiinţifice în vederea rezolvării unor probleme practice" ( Ioan Nicola. adapta). Delimitări conceptuale .  Metodologică – deoarece include ansambluri de metode şi procedee didactice consonante şi compatibile .  Pragmatică – în sensul că este menită să modeleze situaţii didactice concrete pentru a le maximiza eficienţa. p. credinţe. strategie didactică. Termenul de strategie didactică (sau strategie de instruire) indică modul de "combinare şi organizare cronologică a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective".

Prin orice strategie de instruire se urmăreşte"apariţia şi stabilirea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare". perfecţiona calea de instruire adoptată. pe specificul activităţii lui etc.competenţa metodologică a cadrului didactic se exprimă prin capacitatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente.un motiv sau altul ) va fi cel din urmă argument utilizat în alegerea şi realizarea unei strategii didactice. Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric) al metodelor. argumentul cel mai convingător al necesităţii perpetue de instituire de noi strategii educaţionale în instituţia şcolară. strategia didactică reprezintă. totuşi. pp. a insuficienţei sesizate ). vizăm două aspecte complementare: pe de o parte. ci reprezintă un mecanism menit să genereze efecte pozitive în învăţarea elevilor. În ultimă instanţă. deoarece depind. Ioan Nicola ( 1994. într-o proporţie variabilă. În consecinţă. "finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate". în cadrul strategiei imaginate de către profesor trebuie incluse momente. Experienţa educaţională a relevat adeseori faptul că valoarea sau calitatea acţiunii pedagogice este dependentă nu doar de "cât de multe metode" poate operaţionaliza un pedagog. motivator pentru a dezvolta o formulă strategic .307-308 ) enunţa câteva caracteristici ale strategiei didactice: 1. 2. alături de experienţa profesională şi de cultura psiho-pedagogică şi metodologică. va trebui să supună unei evaluări atente propria strategie didactică (generatoare. Atunci când educatorul primeşte "semnale" despre o activitate a elevului lipsită de performanţe. Factorul determinant. În acest caz. cu scopul de a schimba. în termeni teoretici). îmbunătăţi. de altfel. însă nu şi pe acela al strategiilor de instruire. preferinţa subiectivă. de creativitatea şi imaginaţia formatorului. sarcini care să permită manifestarea activă a elevului în sens ascendent. . Deoarece în orice strategie sunt prezenţi şi factori întâmplători. cu o pondere şi cu un rol necontrolabil în cadrul acţiunii pedagogice. strict personalizată a profesorului ( pe baza a ceea ce "place acestuia sau a ceea ce îl încântă" dintr. Actualizarea oricărei strategii didactice impune "îmbinarea dintre activitatea profesorului şi cea a elevului". Fiecare profesor posedă un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizează multiple variante de strategii didactice. Cele din urmă sunt nelimitate (desigur. Acest obiectiv constituie.reciproc. pe de altă parte. în aşa fel încât educatul să acceadă până la ipostaza de subiect care realizează "învăţarea independentă şi creatoare". 1 de posibilităţi. de nivelul comprehensiunii şi adecvării profesorului la specificul fiecărei situaţii de predare/ învăţare etc. o "manifestare şi expresie a personalităţii profesorului". situaţii. opţiunea pentru o strategie concretă de instruire trebuie să aibă ca repere decisive ritmul şi calitatea rezultatelor activităţii desfăşurate de elevi. Fără a fi rezultatul unei alegeri discreţionare sau capricioase.metodologică anumită trebuie să fie exterior subiectivităţii cadrului didactic şi să se centreze pe nivelul intelectual al elevului. opţiunea pentru o variantă sau alta a strategiei didactice nu constituie un scop în sine sau o modalitate de "a da culoare" activităţii profesorului. ci şi de inspiraţia sau "neobişnuitul" strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile).

R. deductive. analogice (explicarea unui concept. pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege. transductive (prin apel la raţionamente mai sofisticate de natură metaforică. integrată (pe unităţi tematice).  După mediul de organizare a situaţiilor de învăţare: strategii formale (la nivelul orei înscrise în program). 101) oferă o clasificare destul de cuprinzătoare a strategiilor instruirii:  După criteriul conţinuturilor şi domeniilor psihocomportamentale vizate se disting strategii cognitive. de a le tipologiza. repetitive de acţiuni mintale).  După gradul de intervenţie sau asistenţă din partea cadrului didactic – permanent. (Cerghit şi Vlăsceanu)  După gradul de structurare a sarcinilor de instruire: strategii algoritmice (pe bază de structuri fixe. eseistică. globală. După dimensiunea (cantitatea) conţinutului transmis: secvenţială. episodic. psihomotrice şi mixte.  După operaţiile cognitive predominante: strategii inductive. extraşcolare (prin activităţi complementare traseelor didactice)  După forma de organizare a elevilor: individuală. autonome. strategii semi-prescrise (permiţând şi schimbarea traiectelor acţionale). aplicate sau aplicabile în experienţa educaţională.  După coeziunea şi gradul de legătură între diferitele secvenţe – episoade independente.   După gradul de explicitare a conţinuturilor: directă. jocuri de limbaj etc.Existenţa unui număr mare de strategii de instruire. sugerată şi ascunsă. pe grupe şi frontală. semiformale (în contextele dinainte sau de după programul obligatoriu de instruire). combinat. după un ansamblu de criterii. a impus cerinţa de a le ordona. fenomen prin analogie cu un altul cunoscut). Noul Curriculum naţional accentuează importanţa demersurilor educaţionale ce favorizează personalizarea predării şi formarea autonomiei elevului. episoade corelate pe plan sincronic. strategii mixte. prin încercare şi eroare).). p. Regăsim în documentele oficiale (Ghiduri metodologice) explicitate diferenţele dintre strategiile didactice tradiţionale şi cele de orientare modernă: Criterii Strategii didactice Orientare tradi ţională Orientare modernă Rolul elevului Urmăreşte prelegere. afectiv-atitudinale. explicaţia profesorului Exprimă puncte de vedere proprii Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite Realizează un schimb de idei cu ceilalţi Acceptă în mod pasiv ideile transmise Argumentează. episoade derivate pe un plan diacronic. de a realiza sensul unor idei Lucrează izolat Cooperează în rezolvarea problemelor şi a sarcinilor de lucru Rolul .Profesorii şi elevii pot şi trebuie să stăpânească mai multe moduri de abordare a învăţării. strategii euristice (axate pe explorare. expunerea. Iucu (2001. descoperire pe cont propriu.

"finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate". de nivelul comprehensiunii şi adecvării profesorului la specificul fiecărei situaţii de predare/ învăţare etc. ci şi de inspiraţia sau "neobişnuitul" strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile). În ultimă instanţă. după un ansamblu de criterii.competenţa metodologică a cadrului didactic se exprimă prin capacitatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente. cu o pondere şi cu un rol necontrolabil în cadrul acţiunii pedagogice. Iucu (2001. Experienţa educaţională a relevat adeseori faptul că valoarea sau calitatea acţiunii pedagogice este dependentă nu doar de "cât de multe metode" poate operaţionaliza un pedagog. Cele din urmă sunt nelimitate (desigur. Fiecare profesor posedă un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizează multiple variante de strategii didactice. de creativitatea şi imaginaţia formatorului. alături de experienţa profesională şi de cultura psiho-pedagogică şi metodologică. validate Predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice Competiţie între elevi. în termeni teoretici). a impus cerinţa de a le ordona. statutul. atitudini) Vizează clasificarea „statică” a elevilor Vizează progresul de învăţare la fiecare elev. însă nu şi pe acela al strategiilor de instruire. pe baza unei 2 de posibilităţi. deoarece depind. clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora. ştiinţa care studiază natura.Existenţa unui număr mare de strategii de instruire. p. prin apel doar la exemplele clasice. de a le tipologiza. cu scopul de ierarhizare Învăţare prin cooperare Evaluarea Măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul) Măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie) Accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul) Accent pe elementele de ordin calitativ (valori. Deoarece în orice strategie sunt prezenţi şi factori întâmplători. aplicate sau aplicabile în experienţa educaţională. Metodologia instruirii reprezintă teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice.profesorului Expune. funcţiile. Profesorii şi elevii pot şi trebuie să stăpânească mai multe moduri de abordare a învăţării. R. 101) oferă o clasificare destul de cuprinzătoare a strategiilor instruirii:  . definirea. Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric) al metodelor. ţine prelegeri Facilitează şi moderează învăţarea Impune puncte de vedere Ajută elevii să înţeleagă şi să explice puncte de vedere proprii Se consideră şi se manifestă în permanenţă ca un părinte Este partener de învăţare Modul de realizare a învăţării Predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe.

Noul Curriculum naţional accentuează importanţa demersurilor educaţionale ce favorizează personalizarea predării şi formarea autonomiei elevului. fenomen prin analogie cu un altul cunoscut). transductive (prin apel la raţionamente mai sofisticate de natură metaforică. pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege. globală. sugerată şi ascunsă. strategii euristice (axate pe explorare. După dimensiunea (cantitatea) conţinutului transmis: secvenţială. (Cerghit şi Vlăsceanu)  După gradul de structurare a sarcinilor de instruire: strategii algoritmice (pe bază de structuri fixe. combinat. prin încercare şi eroare). ţine prelegeri Facilitează şi moderează învăţarea Impune puncte de vedere Ajută elevii să înţeleagă şi să explice puncte de vedere proprii Se consideră şi se manifestă în permanenţă ca un părinte Este partener de învăţare Modul de .  După operaţiile cognitive predominante: strategii inductive. pe grupe şi frontală.). strategii semi-prescrise (permiţând şi schimbarea traiectelor acţionale). explicaţia profesorului Exprimă puncte de vedere proprii Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite Realizează un schimb de idei cu ceilalţi Acceptă în mod pasiv ideile transmise Argumentează. eseistică.  După coeziunea şi gradul de legătură între diferitele secvenţe – episoade independente. psihomotrice şi mixte. expunerea. descoperire pe cont propriu.  După gradul de intervenţie sau asistenţă din partea cadrului didactic – permanent. analogice (explicarea unui concept. extraşcolare (prin activităţi complementare traseelor didactice)  După forma de organizare a elevilor: individuală. autonome. episoade corelate pe plan sincronic. afectiv-atitudinale. repetitive de acţiuni mintale). deductive. strategii mixte. episodic. semiformale (în contextele dinainte sau de după programul obligatoriu de instruire). integrată (pe unităţi tematice). Regăsim în documentele oficiale (Ghiduri metodologice) explicitate diferenţele dintre strategiile didactice tradiţionale şi cele de orientare modernă: Criterii Strategii didactice Orientare tradi ţională Orientare modernă Rolul elevului Urmăreşte prelegere.   După gradul de explicitare a conţinuturilor: directă. episoade derivate pe un plan diacronic. jocuri de limbaj etc.După criteriul conţinuturilor şi domeniilor psihocomportamentale vizate se disting strategii cognitive. de a realiza sensul unor idei Lucrează izolat Cooperează în rezolvarea problemelor şi a sarcinilor de lucru Rolul profesorului Expune.  După mediul de organizare a situaţiilor de învăţare: strategii formale (la nivelul orei înscrise în program).

deductive. de nivelul comprehensiunii şi adecvării profesorului la specificul fiecărei situaţii de predare/ învăţare etc. Metodologia instruirii reprezintă teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice. Putem accepta caracterul limitat (din punct de vedere numeric) al metodelor. deoarece depind. funcţiile. clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora. Experienţa educaţională a relevat adeseori faptul că valoarea sau calitatea acţiunii pedagogice este dependentă nu doar de "cât de multe metode" poate operaţionaliza un pedagog. "finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate".  După operaţiile cognitive predominante: strategii inductive. cu o pondere şi cu un rol necontrolabil în cadrul acţiunii pedagogice. transductive (prin . după un ansamblu de criterii. a impus cerinţa de a le ordona. de creativitatea şi imaginaţia formatorului. prin apel doar la exemplele clasice. în termeni teoretici). atitudini) Vizează clasificarea „statică” a elevilor Vizează progresul de învăţare la fiecare elev. Fiecare profesor posedă un arsenal metodologic propriu de instruire şi actualizează multiple variante de strategii didactice. Deoarece în orice strategie sunt prezenţi şi factori întâmplători. ştiinţa care studiază natura. Profesorii şi elevii pot şi trebuie să stăpânească mai multe moduri de abordare a învăţării.realizare a învăţării Predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe. În ultimă instanţă. definirea. fenomen prin analogie cu un altul cunoscut). aplicate sau aplicabile în experienţa educaţională. p. ci şi de inspiraţia sau "neobişnuitul" strategiei didactice concepute şi aplicate (sau aplicabile). cu scopul de ierarhizare Învăţare prin cooperare Evaluarea Măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul) Măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie) Accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul) Accent pe elementele de ordin calitativ (valori. R. 101) oferă o clasificare destul de cuprinzătoare a strategiilor instruirii:  După criteriul conţinuturilor şi domeniilor psihocomportamentale vizate se disting strategii cognitive. afectiv-atitudinale. alături de experienţa profesională şi de cultura psiho-pedagogică şi metodologică. pe baza unei 2 de posibilităţi. statutul. de a le tipologiza. însă nu şi pe acela al strategiilor de instruire. analogice (explicarea unui concept. Iucu (2001.Existenţa unui număr mare de strategii de instruire. Cele din urmă sunt nelimitate (desigur. validate Predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice Competiţie între elevi. psihomotrice şi mixte.competenţa metodologică a cadrului didactic se exprimă prin capacitatea acestuia de a elabora şi actualiza strategii didactice eficiente.

integrată (pe unităţi tematice). După dimensiunea (cantitatea) conţinutului transmis: secvenţială. repetitive de acţiuni mintale). prin încercare şi eroare). episodic. Noul Curriculum naţional accentuează importanţa demersurilor educaţionale ce favorizează personalizarea predării şi formarea autonomiei elevului. combinat. de a realiza sensul unor idei Lucrează izolat Cooperează în rezolvarea problemelor şi a sarcinilor de lucru Rolul profesorului Expune. explicaţia profesorului Exprimă puncte de vedere proprii Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite Realizează un schimb de idei cu ceilalţi Acceptă în mod pasiv ideile transmise Argumentează. pe grupe şi frontală. jocuri de limbaj etc. sugerată şi ascunsă. expunerea.apel la raţionamente mai sofisticate de natură metaforică. autonome. Regăsim în documentele oficiale (Ghiduri metodologice) explicitate diferenţele dintre strategiile didactice tradiţionale şi cele de orientare modernă: Criterii Strategii didactice Orientare tradi ţională Orientare modernă Rolul elevului Urmăreşte prelegere. episoade corelate pe plan sincronic. strategii semi-prescrise (permiţând şi schimbarea traiectelor acţionale). extraşcolare (prin activităţi complementare traseelor didactice)  După forma de organizare a elevilor: individuală. descoperire pe cont propriu.  După coeziunea şi gradul de legătură între diferitele secvenţe – episoade independente. pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege. (Cerghit şi Vlăsceanu)  După gradul de structurare a sarcinilor de instruire: strategii algoritmice (pe bază de structuri fixe. prin apel doar la exemplele clasice. validate Predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice . strategii mixte. eseistică. globală.   După gradul de explicitare a conţinuturilor: directă. semiformale (în contextele dinainte sau de după programul obligatoriu de instruire). episoade derivate pe un plan diacronic.). strategii euristice (axate pe explorare.  După gradul de intervenţie sau asistenţă din partea cadrului didactic – permanent.  După mediul de organizare a situaţiilor de învăţare: strategii formale (la nivelul orei înscrise în program). ţine prelegeri Facilitează şi moderează învăţarea Impune puncte de vedere Ajută elevii să înţeleagă şi să explice puncte de vedere proprii Se consideră şi se manifestă în permanenţă ca un părinte Este partener de învăţare Modul de realizare a învăţării Predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe.

atitudini) Vizează clasificarea „statică” a elevilor Vizează progresul de învăţare la fiecare elev. ştiinţa care studiază natura. Metodologia instruirii reprezintă teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice. atitudini) Vizează clasificarea „statică” a elevilor . pe baza unei 2 predării şi formarea autonomiei elevului. funcţiile. ţine prelegeri Facilitează şi moderează învăţarea Impune puncte de vedere Ajută elevii să înţeleagă şi să explice puncte de vedere proprii Se consideră şi se manifestă în permanenţă ca un părinte Este partener de învăţare Modul de realizare a învăţării Predominant prin memorare şi reproducere de cunoştinţe. cu scopul de ierarhizare Învăţare prin cooperare Evaluarea Măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul) Măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie) Accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul) Accent pe elementele de ordin calitativ (valori. Regăsim în documentele oficiale (Ghiduri metodologice) explicitate diferenţele dintre strategiile didactice tradiţionale şi cele de orientare modernă: Criterii Strategii didactice Orientare tradi ţională Orientare modernă Rolul elevului Urmăreşte prelegere. cu scopul de ierarhizare Învăţare prin cooperare Evaluarea Măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce ştie elevul) Măsurarea şi aprecierea competenţelor (ce poate să facă elevul cu ceea ce ştie) Accent pe aspectul cantitativ (cât de multă informaţie deţine elevul) Accent pe elementele de ordin calitativ (valori.Competiţie între elevi. clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora. validate Predominant prin formare de competenţe şi deprinderi practice Competiţie între elevi. definirea. de a realiza sensul unor idei Lucrează izolat Cooperează în rezolvarea problemelor şi a sarcinilor de lucru Rolul profesorului Expune. pune şi îşi pune întrebări cu scopul de a înţelege. expunerea. explicaţia profesorului Exprimă puncte de vedere proprii Încearcă să reţină şi să reproducă ideile auzite Realizează un schimb de idei cu ceilalţi Acceptă în mod pasiv ideile transmise Argumentează. statutul. prin apel doar la exemplele clasice.

cum să se predea şi cum să se înveţe. statutul. “odos”cale. Între acestea. comportamente. metoda îndeplineşte atât pentru profesori. deprinderi intelectuale şi structuri cognitive. Metoda are un caracter polifuncţional – ea poate participa simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv educative. elaborare a cunoaşterii ştiinţifice. pentru asocierea metodei didactice cu alte elemente sau componente ale acţiunii educative.  Normativă. pe baza unei 2 concepţii unitare despre actul predării şi învăţării. îi conferă sensul de drum de urmat în vederea atingerii unui anumit scop.  Formativ-educativă – metodele aplicate în predare-învăţare îi implică pe elevi în acţiuni prin care îşi dezvoltă procesele psihice şi fizice. ei au optat. adeseori. pedagogii au indicat unele dintre condiţiile favorabile atingerii acestui scop. să amplifice satisfacţiile învăţării. este vorba de atingerea obiectivelor educaţionale. Metodele de învăţământ se aseamănă cumva cu metodele de cercetare ştiinţifică deoarece ambele tipuri conduc la conturarea unor legităţi. clasificarea şi cerinţele de valorificare a acestora. cât şi pentru elevi. Pentru ca utilizarea unei metode să genereze efecte pozitive maxime asupra celor educaţi. p. prin faptul că mijloceşte atingerea obiectivelor. 15-17) inventariază următoarele funcţii ale metodelor:  Cognitivă. a comportamentelor umane. sentimente. a culturii. metoda didactică poate fi însoţită de: .Vizează progresul de învăţare la fiecare elev. funcţiile. În cazul particular al instruirii. metoda devine factor motivaţional al învăţării. aflată în grecescul “methodos” (“metha”. să suscite curiozitatea epistemică. o funcţie instrumentală. vehiculează şi ajută la (re)descoperirea. definirea. capacităţi. operaţională. de optimizare a acţiunii – metoda arată cum trebuie să se procedeze. interpretări ale realităţii. Sunt descrise caracteristicile operaţionale ale metodei. învăţarea cunoaşterii existente la un moment dat.către. Cerghit (1997. astfel încât să se obţină cele mai bune rezultate. Metodologia instruirii reprezintă teoria şi practica metodelor şi procedeelor didactice. Metoda didactică / instructiv-educativă / de predare – învăţare / de învăţământ Originea termenului. drum). I. din perspectiva adecvării lor la circumstanţe diferite ale instruirii şi sunt evidenţiate posibilităţile de ipostaziere diferenţiată ale acestora. Astfel. descrieri. spre. ştiinţa care studiază natura.  Instrumentală – prin raportare la procesul de învăţământ. deosebirea fundamentală dintre ele constă în faptul că metodele de cercetare ştiinţifică sunt căi de producere. pe când metodele de învăţământ doar prezintă. în funcţie de creativitatea şi inspiraţia profesorului.  Motivaţională – reuşind să facă activitatea de învăţare mai atractivă. atitudini. spre însuşirea ştiinţei şi tehnicii.constituie pentru elev o cale de acces spre cunoaşterea adevărurilor şi procedurilor de acţiune.

L. contribuind la valorificarea lor eficientă. Valoarea unei metode într-un context poate fi dată şi de calitatea. Cerghit. 204-205). Metoda didactică poate fi considerată un sistem omogen de procedee. ierarhizate şi integrate într-un mod unitar de execuţie. 1994. modelarea materială poate deţine rol de procedeu în cadrul explicaţiei.). video. 1980. I. grupuri mari: 12-15. I. în funcţie de un ansamblu de criterii. G. acţiuni şi operaţii. truse de piese demontabile etc. fotografii. atlase. Nicola. Oprea. Procedeul didactic reprezintă o componentă. înscrisuri. Palmade. panouri. mulaje. O. sunt numeroase ( I. discuri. care ţine de execuţia acţiunii. selecţionate funcţie de caracteristicile situaţiei de învăţare. Cerghit. tablouri. 3 Clasificări ale metodelor didactice Ordonarea metodelor de învăţământ. animale. ). o tehnică particulară cu rol de instrument. Vlăsceanu. 2) un simbol sau un ansamblu de simboluri ( reprezentări grafice. Cerghit. El constă într-un sistem de operaţii intelectuale şi/sau practice ale profesorului şi ale elevilor. Modul de organizare al învăţării este un concept supraordonat celor de metodă şi procedeu didactic. aparate. 1975. 3) o formă determinată de grupare a elevilor ( grupuri mici: 3-6 persoane. fapt pe care îl va realiza cursul de "Metodica specialităţii") tabloul . aduce un plus de claritate într-un câmp problematic foarte bogat.).reprezentări figurative pentru anumite obiecte sau fenomene ( desene. C.). cărţi etc. obiecte de cult. demonstrativ sau ilustrativ pentru intenţiile cadrului didactic. obiecte construite cu valoare de substitute ale realităţii ( machete. iar un procedeu poate dobândi statutul de metodă în situaţiile de instruire în care este folosit. diafilme. 1997. maşini.). Deşi contribuţiile semnificative în problemă. în activitatea didactică. în acţiunea educativă sunt incluse : obiecte naturale reale sau originale (plante. imagini stereoscopice. reprezentări vizuale sau vizual . icoane. operaţii care transpun în plan practic modalitatea de acţiune a metodelor. L. o secvenţă a metodei. ajutându-ne să circumscriem aspecte ale metodologiei didactice care de multe ori sunt asimilate procedeelor şi metodelor simple. adecvarea şi congruenţa procedeelor care o compun. subordonat metodei respective. E. reproduceri de artă etc. Relaţia dintre procedeul didactic şi metoda pe care o sprijină este flexibilă şi dinamică: o metodă poate deveni procedeu al unei metode considerată principală în activitatea instructiveducativă. I. benzi etc.). nelipsit de controverse. Macavei. Moise. cu precădere. Cucoş. hărţi. în acest sens. De exemplu.a. scheme etc. 1979 ş. atât româneşti cât şi străine. 1993. clasa întreagă: 30-35 elevi ) sau individualizarea activităţii pentru câte o persoană (ibidem. 1988. instrumente. pp. C. iar explicaţia poate deveni procedeu în procesul modelării materiale.auditive ( diapozitive. Despre componentele care alcătuiesc prima dintre aceste trei categorii de clasificare spunem că formează mijloacele acţiunii educative. globuri terestre. Vlăsceanu. ilustraţii. 1996.. ordonate. 1988. prezentăm sumativ ( şi nu analitic. emisiuni de televiziune.1) un suport material relevant.

În funcţie de axa de învăţare mecanică ( prin receptare) . instruirea programată etc. exerciţiul etc . demonstraţia cu caracter expozitiv).  metode active ( bazate pe activitatea de explorare personală a realităţii). f). clasice: expunerea.  metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activităţii. problematizarea. 89): a). pentru educaţia morală este aplicată metoda exerciţiului moral. brainstormingul.După funcţia didactică principală:  metode de predare şi comunicare.învăţare conştientă ( prin descoperire):  metode bazate pe învăţarea prin receptare (expunerea. 85-86) şi clasificarea propusă de I. g). În funcţie de extensiunea sferei de aplicabilitate:  metode generale ( valabile tuturor disciplinelor de învăţământ): expunerea. Cerghit ( 1980. metode combinate (prin alternări între variantele precedente în cadrul aceleiaşi lecţii). După gradul de angajare a elevilor din punctul de vedere al eforturilor de înţelegere.  metode euristice ( centrate pe descoperire proprie şi rezolvare de probleme). După forma de organizare a muncii:     metode individuale ( care mobilizează elevul în mod individual).  metode particulare sau speciale ( valabile numai pentru unele discipline. Cucoş ( 1996.  . d). e). metode intuitive ( bazate pe contactul concret-senzorial cu realitatea sau substitutele acesteia).  metode de fixare şi consolidare. memorare:  metode expozitive sau pasive ( centrate pe memoria reproductivă şi pe ascultarea pasivă). b). h). metode de grup (omogen sau eterogen). metode frontale ( pentru întreaga clasă). Din punct de vedere istoric:   metode tradiţionale.sintetic elaborat de pedagogul ieşean C. c). metode moderne. cursul magistral etc. gândire.După modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită:  metode algoritmice ( bazate pe secvenţe operaţionale stabile. algoritmizarea. prelegerea. laturi ale educaţiei sau situaţii formative ) . . spre exemplu. construite dinainte). trepte ale instrucţiei şi educaţiei. p. conversaţia.Pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelor:   metode verbale ( utilizează cuvântul scris sau rostit). de dată mai recentă: utilizarea calculatorului.

expunerea cu oponent. conferinţa-dezbatere. L. exerciţiul etc. b) când comunicarea se bazează pe limbajul intern. i). lucr. studiul de caz .  metode de descoperire propriu-zisă ( Moise. cit. Cerghit. metode autostructurante (individul se transformă prin sine) : descoperirea. brainstorming-ul. metodele sunt de tip livresc sau metode de comunicare scrisă.Metode bazate pecuvânt: a) când suportul-cuvânt este rostit se constituie metodele de comunicare orală. asaltul de idei. colocviul. rezolvarea de probleme.metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate (conversaţia euristică. metodele didactice se grupează în categoriile următoare: 1. Moise. M. care aveau la bază criterii diferite. informarea.dezbatere. metode heterostructurante (schimbarea se produce prin altul) : expunerea. descrierea.Metode bazate pe observarea directă a realităţii sau a substitutelor obiectelor reale. cu repercusiuni importante asupra creşterii eficienţei procesului instructiv-educativ. 2000 (apud. respectiv metodele intuitive ( obiective sau demonstrative). 1988). I. instruirea programată. b. 1996 şi 2000).Metode bazate peacţiune ( metode practice operaţionale. c) când cuvântul este scris / tipărit. am descoperit două clasificări cu tentă operaţională în practica instruirii (M. Ionescu. 1988). Integrarea unei metode didactice în una sau alta dintre categoriile de mai sus nu exclude apartenenţa ei simultană şi la alte grupuri de clasificare. 1993) : observarea independentă. explicaţia. După sorgintea schimbării produse la elevi ( Landsheere. 2001. 1992): 1. cursul magistral. Din punctul de vedere al lui Ioan Cerghit (1980.Cerghit. povestirea. Ionescu. conversativă conversaţia. discuţia. conversaţia.Vlăsceanu. În prezent. problematizarea cunoştinţelor . dezbaterea. L. expozitivă expunerea. studiul de caz etc. problematizarea etc.. 2000 şi C.124). Metode de comunicare orală: a. observaţia. 2. prelegerea şcolară. 2. observaţia dirijată. p. Evoluţia metodelor de învăţământ în teoria şi 4 practica instruirii a reprezentat şi reprezintă un proces extrem de dinamic. c. În decursul anilor au fost propuse mai multe clasificări ale metodelor de învăţământ. p. se instituie reflecţia personală. Vlăsceanu. exerciţiul euristic. propune următoarea grupare a metodelor didactice: Categoria de metode Subcategorii Metode A. prelegerea.. 3.). 89. Metode de transmitere şi însuşire a A1. I.

metodele primesc o nouă structurare: Categoria de metode Subcategorii Metode Metode de predareasimilare Tradiţionale: expunerea didactică. jocurile didactice. Metode de cercetare a realităţii B1. Ionescu. fie practică De dată mai recentă verificare la sfârşit de capitol (scrisă sau orală). proiectul/tema de cercetare. şi învăţarea prin descoperire Metode de evaluare De verificare: Tradiţionale verificarea orală curentă. Metode de comunicare la nivelul limbajului intern reflecţia personală. B. demonstraţia. D. De dată mai recentă algoritmizarea. verificarea practică curentă. observarea. fie orală. A3. M. verificarea cu caracter global (examenul). dirijată). lucrările practice. 1975. 1979) C. experimentul. Metode bazate pe acţiunea practică C1. forme. Sub aspectul funcţiei didactice principale. lucrul cu manualul. I. verificarea periodică (prin teză sau practică). munca în grup. abordarea euristică (în plan material). conversaţia didactică. Metode de cercetare directă a realităţii observaţia sistematică şi independentă. Ţîrcovnicu. în concordanţă cu prevederile programei şi cu cerinţele didactice ale comunicării. algoritmizarea. după . detalieri Sintetizând numeroase alte opinii (I. 1970. Moise (1996.problematizarea A2 Metode de comunicare scrisă lectura (explicativă. fie în formă scrisă. instruirea programată. studiul de caz. învăţarea pe simulator). Metode de cercetare indirectă a realităţii abordarea euristică (în plan mental). activitatea/munca cu manualul şi alte cărţi. verificare prin teste docimologice (curente sau periodice).Definire. verificarea scrisă curentă. metode de simulare (jocurile. învăţarea prin descoperire (în plan mental).. Instruirea şi autoinstruirea asistate de calculator. Instruirea şi autoinstruirea asistate de calculator După C. introspecţia. Expunerea didactică . după unii autori. problematizarea. De apreciere: apreciere verbală apreciere prin notă 3. jocurile de simulare. Stanciu. apud. V. modelarea C. exerciţiul. C2. Curs IDD 2000). rezolvările de probleme. 1961. Metode de acţiune simulată învăţarea pe simulatoare didactice. Descrierea principalelor metode de învăţământ 1. studiul de caz. Roman şi colab. Moise propune următoarea definiţie a expunerii: prezentarea verbală monologată a unui volum de informaţie de către educator către educaţi. învăţarea prin descoperire (în plan material). se înscrie între metodele de predare. Metode de acţiune reală exerciţiul. B2. demonstraţia. modelarea.

1961). de unde oportunitatea povestirii. care duce în mod necesar la o concluzie şi generalizare" (O. avem a face cu o metodăverbală. de unde încadrarea ei între metodeletradiţional e ale şcolii de pretutindeni. 1970). dar de regulă se sprijină şi pe alte metodesau se împleteşte cu ele. Ţîrcovnicu. În funcţie de vârsta elevilor şi de experienţa lor de viaţă. geografie. teoremele. al lumii. care să-l ajute a înregistra faptele prin intermediul explicaţiei ştiinţifice autentice. legile ştiinţifice etc. Povestirea. explicaţia. dar să-şi formeze faţă de ele şi comportamente cu semnificaţie afectivă. ceea ce atrage în mod deosebit copiii. Într-o formă simplă. dar devine predominantă din clasele mijlocii (V-VIII). prin povestire. se poate combina cu conversaţia. cuvântul profesorului înfăţişează elevilor tema desfăşurată într-o ordonare logică de date şi fapte. după gradul de angajare a elevului. continuând în clasele liceale. deci care situează elevul mereu în postura de receptor. evenimentelor. cum ar fi istoria ori literatura şi cu demonstraţia în cadrul unor obiecte ca geografia sau ştiinţele naturale.tendinţa specifică vârstei şcolare mici este aceea de cunoaştere a tabloului în faptic. Este utilizată ca una din metodele de bază în 5 predarea diferitelor materii în clasele mici (I-IV): limba maternă. ea poate fi prezentată încă din clasele primare. respectând ordonarea în timp sau în spaţiu a obiectelor. poate îmbrăca mai multe variante: povestirea. Stanciu. în cadrul materiilor umaniste. prelegerea şcolară. 1964). fenomenelor. Motivarea ponderii însemnate a povestirii la vârsta şcolară mică se sprijină pe o seamă de realităţi:  volumul încă insuficient de reprezentări posedate de copilul de această vârstă şcolară (vezi şi I. este o metodăexpozitivă. pe primul plan nu se mai află "faptele de prezentat".  povestirea este forma de exprimare în care educatorul poate uza de o anume "încărcătură afectivă" a faptelor prezentate şi a limbajului utilizat. regulile. cu reprezentări sau imagini concrete ale obiectelor sau cu desfăşurarea cronologică a fenomenelor. De pildă. în funcţie de materia la care este utilizată. 1975). copilului i se oferă oportunitatea de a avea contact cu materialul faptic.mijloacele cu care operează pentru vehicularea conţinuturilor (cuvîntul). Todoran. cunoştinţe despre natură. Aşadar. Explicaţiile nu lipsesc cu desăvârşire. Poate să apară şi în formă "pură". "În explicaţie. ci "faptele de explicat" (I. concret. făcându-şi loc deja problemele de lămurit. dar ele ocupă un loc secundar în raport cu prezentarea faptelor. Este o metodă ce a beneficiat de o îndelungată utilizare în procesul de învăţământ. Explicaţia are şi ea la bază anume raţiuni: . determinându-i nu numai să reţină faptele. Explicaţia este forma de expunere în care "predomină argumentarea raţională" (vezi şi V. Constă din prezentarea informaţiei sub formă descriptivă sau narativă. Roman şi colab. istorie.  elevul de şcoală primară nu are încă suficient dezvoltată gândirea abstractă.

 Prelegerea vine în întâmpinarea tendinţei specifice vârstei şcolare mari. scurtează timpul însuşirii de către elevi a culturii multimilenare a omenirii. pe de o parte. cum se văd exprimate în definiţie. profesorul oferind cu această ocazie un model de activitate pentru elevi (vezi D. Elevilor li se cere acum o atitudine mai activă. .. 1964. în lecţia introductivă la o nouă perioadă istorică. sistematizare a informaţiei din diverse domenii. însă aceste roluri. cum ar fi: întrebări de sondaj. în lecţii care fac prezentarea unui curent literar. Se poate sprijini şi ea pe alte metode. pe de altă parte. tendinţa dominantă a vârstei începe să fie aceea de căpătare a tabloului cauzal dinamic al lumii.. închegare. planuri de idei. ceea ce dovedeşte îmbinarea ei cu alte metode sau procedee.  "mecanismele" gândirii logice sunt destul de dezvoltate. schiţe etc. Ei ascultă expunerea profesorului şi în acelaşi timp urmăresc lucrările de pe tablă. desene. în lecţii de sinteză. în scopul unificării lor într-un tot. Întrebuinţarea ei este benefică la clasele mari liceale deoarece:  În aceste clase capacitatea de concentrare a atenţiei voluntare este deja ajunsă la un nivel considerabil. din cadrul cărora să valorifice unele elemente cu rol deprocedee. cu rol de feedback sau de stimulare a auditoriului. interpretări de fapte separate. D. Todoran. Importanţa utilizării metodei expunerii în general reiese din faptul că. argumentare. Pentru a-şi putea îndeplini. solicitarea opiniei elevilor pe parcursul desfăşurării etc. transcriindu-le în caietele lor. elevul a acumulat o experienţă faptică suficientă. Roman şi colab. ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil. Ocaziile în care poate fi utilizată sunt aproximativ următoarele: în lecţia introductivă la studierea unui scriitor. sintetic. ea are şi oaltă durată. ajungând să acopere întreaga oră şcolară. simţind nevoia să acceadă la înţelegerea cauzelor elementelor faptice. 1970). aşadar elaborând în acelaşi timp cu profesorul. să poată recepţiona discursul ştiinţific propriuzis. profesorul poate să întocmească la tablă desene. Prelegerea şcolarăreprezintă forma de expunere în cadrul căreia informaţia este prezentată ca o succesiune de idei. Ea diferă de celelalte două variante anterioare nu numai prin scop şi conţinut. respectivcunoaşterea ansamblului complex. ea constituie o ocazie permanentă pentru educator de a oferi educatului un model (sau o sugestie de model) de ordonare.  Există o motivaţie pentru cunoaştere mai bine conturată. schiţe. teorii. de asemenea I. dialectic al realităţii. Durata unei expuneri la clasele mijlocii se poate extinde până 25-30 minute pe când în clasele mici doar la 10-15 minute. ea trebuie să respecte un minimum de cerinţe (cf. În timpul expunerii.

Todoran, 1964, p. 146 urm.; M. Ionescu, 1979, p.213 urm.; I. Roman, 1970, p. 260 urm.): (1)Conţinuturile prezentate să fieautentice şiconvingătoa re, ceea ce implică pregătirea anticipată temeinică a expunerii. Încercarea de improvizaţie, chiar în timpul lecţiei, poate să deruteze elevii şi să conducă la confuzii sau eşec. (2) În cadrul oricăreia dintre formele prezentate să fie respectate limitele şi obiectivele programei fiind indicată evitarea atât a prezentării simpliste a conţinuturilor, cât şi a excesului de detalii fără pertinenţă în context. (3) Volumul de informaţie să fie rezonabil, în raport cu vârsta şi cu experienţa de învăţare a copiilor. Unii autori dau chiar cifre orientative despre această cantitate de informaţie consemnând între 3 - 5 noţiuni noi,

6

în clasele cele mai mici, până la aproximativ 20 noţiuni noi în clasele superioare (cf. I. Roman şi colab., 1970, p. 265). (4) Orice expunere trebuie să probeze stringenţă logică şi succesiune logică. Stringenţa logică cere ca expunerea să aibă o idee centrală, din care decurg câteva idei principale; la rândul lor, acestea trebuie să fie explicate şi susţinute prin idei de amănunt şi exemple. Succesiunea logică înseamnă întemeierea ideilor noi pe cele vechi şi sprijinirea ideilor generale pe cele mai puţin generale. O remarcă făcută de I. Cerghit, la acest titlu, pare deosebit de sugestivă. Potrivit ei, însăşi utilizarea unor cuvinte de legătură adecvate, de felul: "în primul rând", "în al doilea caz", "apoi", "în sfârşit" etc., fac parte obligatoriu din structurarea sistematică a expunerii (1980, p.108). De remarcat este că atât stringenţa, cât şi succesiunea logică ies mai bine în evidenţă, când concomitent cu predarea, profesorul întocmeşte la tablă schiţa sau rezumatul lecţiei. Trebuie reţinut că numai probând aceste calităţi de ordin logic în predare, profesorul devine model de gândire pentru elevi. (5) Exemplele ilustrative să fie doar în cantitate suficientă pentru formarea unor imagini corecte sau pentru stabilirea unor noţiuni. Abuzul de exemple şi de materiale intuitive consumă timp sau chiar împiedică înţelegerea esenţialului, după cum lipsa totală a acestora face neinteligibil orice conţinut, chiar şi la vârste mari. (6) În cazul povestirii se impune ca o cerinţă aparte caracterul plastic, emoţional, sugestiv al expunerii, aceasta fiind sprijinită chiar pe elemente dramatice, mimică, gestică, toate destinate să adâncească efectul afectiv al expunerii asupra conştiinţei copiilor. (7) Sub aspectul exprimării, se impun de asemenea câteva cerinţe precise: adecvare a limbajului şi stilului la nivelul auditoriului; claritate logică şi corectitudine gramaticală. Ceea ce se semnalează ca abatere cu deosebită semnificaţie nocivă, este mai ales încercarea unora dintre educatori de a "străluci" în faţa auditoriului prin cuvinte, expresii, stil bombastic, gândind că astfel îl vor stimula. Rezultatul este, de regulă, contrariu, iar expunerea cu adevărat profitabilă este cea care se prezintă în haina cea mai simplă. (8)Concizia sau mai bine zis echilibrul între cantitatea de cuvinte şi conţinutul exprimat reprezintă de asemenea o condiţie a expunerii. Echilibrul rezonabil este acela care evită pe de o parte stilul prolix (puţine idei, spuse în prea multe

cuvinte), pe de altă parte stilul prea dens, împiedicând auditoriul chiar să poată urmări expunerea şi să stabilească legăturile de rigoare între idei. (9)Expresivitatea expunerii este de asemenea o cerinţă şi se realizează prin diverse mijloace: intonaţia, accente semnificative, pauze necesare, sublinieri etc. Contrariul ei este monotonia sau caracterul sacadat, ambele fiind la fel de obositoare. (10) În fine, un ritm optim, socotind nu numai că elevul trebuie să înţeleagă, dar că de regulă trebuie să şi noteze, ceea ce nu este posibil după părerea unor autori (I. Roman, 1970) dacă debitul verbal depăşeşte ritmul de aproximativ 60 - 70 cuvinte pe minut. Pregătirea şi aplicarea concretă a expunerii Date fiind toate cele de mai sus, educatorului i se cere o muncă anume, special destinată pregătirii expunerii. Îi redăm pe scurt etapele sau acţiunile componente. 1. Stabilirea temei şi scopului expunerii. Această lucrare reprezintă o necesitate majoră, practica dovedind că orice activitate fără un scop dinainte precizat se soldează cu un rezultat întâmplător, nu rareori inutil. 2. Stabilirea volumului de idei, ce trebuie să alcătuiască conţinutul expunerii. Acesta este elementul care, poate mai mult decât planul, va determina modul de organizare, implicaţiile, ritmul desfăşurării. 3. Adunarea materialului necesar expunerii şi studierea lui. Este vorba atât despre materialul teoretic, bibliografic, cât şi de materialul faptic concret, pe care se va sprijini expunerea. Din practică se ştie că documentarea asigură calitatea ştiinţifică, iar materialul concret asigură claritatea sau inteligibilitatea. 4. Organizarea metodică a conţinutului expunerii, adică stabilirea esenţialului, ierarhizarea ideilor, selecţionarea exemplelor, formularea explicaţiilor, stabilirea concluziilor. 5. Rezultatul tuturor celor anterioare constă din alcătuirea planului expunerii şi însuşirea lui de către propunător. Dacă precizarea scopului este necesară ca punct de plecare, întocmirea planului şi însuşirea lui trebuie să reprezinte încheierea firească a pregătirii. Cât priveşte desfăşurarea practică a unei expuneri, se disting câteva etape orientative. Prima etapă, impusă de specificul muncii cu elevii, cuprinde pregătirea acestora sub aspect intelectual şi afectiv, pentru audierea şi înţelegerea expunerii. Pregătirea intelectuală înseamnă readucerea în mintea lor, în esenţă, a acelor cunoştinţe care se leagă de conţinutul expunerii. La rândul său, pregătirea afectivă înseamnă în general crearea atmosferei de curiozitate faţă de cele ce urmează a fi comunicate. A doua etapă urmează după anunţarea titlului şi constă din rostirea expunerii potrivit planului stabilit de

propunător. În legătură cu ea se pune o problemă firească: comunicarea va căpăta aspectul unilateral, obişnuit între "scenă" şi "public"? Noi considerăm că, chiar dacă avem a face cu o comunicare oarecum unilaterală, vor

7

exista şi momente când elevii înşişi să fie solicitaţi să vorbească. Profesorul poate face aceasta prin întrebări de sondaj, fie în scopul combaterii monotoniei, fie pentru lămurirea imediată a unor chestiuni ce nu par suficient de clare. Consideraţia de mai sus ne îndreptăţeşte să afirmăm că fiecare metodă apelează într-o măsură oarecare la sprijinul altei metode. În cazul de faţă, s-a produs o intercalare a unor elemente ale conversaţiei, deşi în prim plan avem a face cu expunerea. A treia etapă se desfăşoară după ce conţinutul expunerii a fost epuizat. Ea constă din întrebări puse de către elevi profesorului. Se înţelege că profesorul are obligaţia să dea tot acum răspunsurile necesare. Ultima etapă poate consta din verificarea înţelegerii expunerii. Prin întrebări sau formularea unor probleme aplicative, profesorul va reuşi să constate în ce măsură a fost înţeles. Nu trebuie înţeles că orice expunere trebuie să respecte această structură, în amănunt. Noi oferim doar o schemă generală, fără a îngrădi posibilitatea fiecărui propunător de a-şi modela activitatea în funcţie de condiţiile concrete în care o desfăşoară.
Expunerea în actualitate

Nu rareori se ivesc obiecţii la adresa folosirii expunerii ca metodă de predare, mai ales în varianta prelegere, iar în unele cazuri în forma explicaţie. Nu lipsesc nici pedagogii şi psihologii contemporani, care contestă validitatea metodei expunerii, pe motiv că ea predispune la pasivitate şi chiar la "lene" intelectuală. Sunt însă destui autori care o susţin, subliniindu-i valabilitatea prin argumente din cele mai rezonabile. În acest sens, o afirmaţie a autorilor D. Ausubel şi Fl. Robinson pare de cea mai mare pregnanţă: "Expunerea simbolică este, în realitate, modul cel mai eficient de predare a materiei şi duce la cunoştinţe mai sănătoase şi mai ştiinţifice decât atunci când copiii devin proprii lor profesori. Astfel, arta şi ştiinţa de a prezenta eficient ideile şi informaţiile - în aşa fel încât din ele să rezulte sensuri clare, stabile, neambigue, care să fie reţinute în memorie pe durată îndelungată, ca un corp organizat de cunoştinţe - constituie una dintre principalele funcţii ale pedagogiei" (1981, p.127). Este drept, însă, că autorii citaţi specifică faptul că utilizarea ei devine posibilă în paralel cu "saturarea" experienţei elevului cu suporturile empirice necesare (Ibidem). Autorii români, la rândul lor, îi subliniază actualitatea şi eficienţa, dar menţionând totodată prudenţa necesară (sau rezervele) în utilizarea ei. Expunerea didactică este considerată o metodă valoroasă dacă este ameliorată prin:

caracterul (uneori) intuitiv, emoţional, care conduce la îmbogăţirea imaginaţieişi capacităţii de simţire a elevului (I. Gh. Stanciu, 1961);

sprijinirea conţinutului ei pe argumente,

Nicola. 1994. p. p.  combinarea cu comentariul de text. alcătuindu-se şi din partea oponenţilor un plan al interpelărilor. care pe parcursul expunerii să intervină cu întrebări sau opinii deosebite de ale celui care face expunerea. 1996) Este metoda de învăţământ constând din valorificarea didactică . Conversaţia didactică – (Moise. în alcătuirea propriului discurs (Ibidem). p. lucr.). Autori interesaţi în mod particular de studiul metodelor de învăţământ vin şi cu unele propuneri de inovare a expunerii. altfel existând riscul alunecării în discuţie incoloră şi neconcludentă. care contribuie la dezvoltarea gândirii şi formării unui "stil" al elevului.  prezentarea pe "diviziuni" urmate de întrebări de fixare. Cerghit propune instituirea şi extinderea a două variante de expunere:  expunerea cu oponent -ca o variantă dramatizată a expunerii. Autorul propune ca o primă parte să se concretizeze într-o alocuţie sistematică. Este considerată proprie situaţiilor când participanţii se pregătesc în mod special. utilizarea procedeului "genetic" în prezentarea faptelor (expunerea faptelor prin evidenţierea "metamorfozei" lor) (cf. implicând prezenţa unui "actor" în plus.intercalarea întrebărilor problematice sau retorice.106) Toate aceste recomandări fac din expunere un veritabil instrument de descoperire metodică a adevărului şi un model pentru elev în privinţa utilizării limbajului în comunicarea sistematică (I. menită să prezinte conţinuturile pregătite de către autorul expunerii. Stanciu. în vederea "translării" ei mai aproape de grupa metodelor active. cu participarea întregului auditoriu. 1980. Formula de "spectacol didactic" însăşi ar imprima activităţii un caracter mai viu. 2. ea acoperind aproximativ jumătate din timpul alocat învăţării. Partea următoare trebuie să 8 constea din discuţie. 214). cit.  prelegerea-dezbatere – este o combinaţie a expunerii cu dezbaterea. ceea ce favorizează îmbogăţirea orizontului elevului (M. Demersul ar căpăta şi mai mare valoare. pe baza unei bibliografii comune. I.  însoţirea ei de un plan (în varianta prelegere) poate servi ca model de procedare şi ordonare pentru elev (I.311). În acest sens. Ionescu. axarea pe elementul explicativ. mai dinamic. 1980. I. Cerghit. un caracter activ şi constituie o garanţie pentru reţinerea de către elev (Ibidem). ceea ce îi imprimă. în acelaşi timp. atunci când expunerea ar fi pregătită într-o echipă de profesori. cu discuţia (dezbaterea) sau cu problematizarea. în afară de expozant şi de auditoriu:oponentul. adică un alt profesor sau un elev bine informat. mai antrenant. pe baza tezelor emise de către expozant.  încercarea de transformare a monologului în "dialog oratoric".

anume: în cadrul conversaţiei care poate preceda predarea unei teme noi. Chiar şi sub aspect formal se deosebeşte de cea euristică. În afară de aceasta. ca o concluzie.suitelor de întrebări şi a răspunsurilor acestora. nu este necesar ca ea să epuizeze toate aspectele legate de conţinutul vizat. putându-se totodată menţiona situaţiile de utilizare a acestei metode. pentru ca profesorul să-şi dea seama la ce nivel trebuie concepută predarea ca atare. din care să rezulte caracterizarea personajelor. Conversaţia euristică – este metoda didactică care se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări şi răspunsuri. Iată câteva ocazii când este posibilă utilizarea acestei metode: când lecţia se face pe baza unui material intuitiv. ceea ce înseamnă că metoda conversaţiei se împleteşte cu demonstraţia. anume: în cadrul conversaţiei care poate preceda . unii autori (V. geografie. 1975) o enumeră şi între metodele cu funcţie de predare-asimilare. o lecţie de analiză a unor opere literare. chiar. Chiar dacă rolul ei de bază este acela de examinare a elevilor. la finele cărora trebuie să rezulte. ea conduce la "descoperirea" a ceva nou pentru elev (evriskein = a găsi. ci condiţionată de un fapt esenţial – experienţa de cunoaştere de până atunci a elevului. Este o metodă verbală. Şi acest lucru se poate dovedi ca adevărat. Întrebările şi răspunsurile se încheagă în serii compacte. Posibilitatea de utilizare a conversaţiei euristice nu este nelimitată. Conversaţia examinatoare (catehetică) – are ca funcţie principală constatarea nivelului la care se află cunoştinţele elevului la un moment dat. în partea de încheiere a unei experienţe sau în paralel cu aceasta. având în vedere necesitatea unor întrebări de sprijin (când. astfel ca "din aproape în aproape" să ajungă la noutatea propusă.). Altfel spus. sau nu pot face legăturile necesare între cunoştinţele pe care le deţin). totuşi. totuşi. ca şi expunerea. Un alt nume ce i se dă acestei metode. elevii nu-şi pot exprima singuri propria informaţie. în sensul că nu mai este obligatorie constituirea în sistemesau lanţurisau serii a întrebărilor şi răspunsurilor. Ausubel şi Robinson o sugerează ca fiind formă de învăţare prin descoperire dirijată (1981). Ţîrcovnicu. în care elevii au cules datele necesare discuţiei (la ştiinţe naturale. în lecţiile de recapitulare şi sistematizare. Şi acest lucru se poate dovedi ca adevărat. istorie). când lecţia are loc pe baza studiului individual sistematic. care să-i permită să dea răspuns la întrebările ce i se pun. Esenţial este. în lecţiile care urmează după una sau mai multe excursii. de pildă. fiecare nouă întrebare avându-şi germenele sau punctul de plecare în răspunsul anterior. adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învăţării. familiar elevilor în amănuntele lui aparente. pe Chiar dacă rolul ei de bază este acela de examinare a elevilor. fiecare întrebare împreună cu răspunsul său alcătuiesc un microunivers de sine-stătător în raport cu celelalte întrebări şi răspunsuri. este acela de conversaţie socratică. unii autori (V. prezentându-se adesea sub forma întrebărilor de sondaj. surprinderea elementelor specifice creaţiei autorului etc. dar impune participarea activă a partenerilor profesorului. uneori. 1975) o enumeră şi între metodele cu funcţie de predare-asimilare. efectuat de elevi (de pildă. elevii posedând deja conţinuturile şi urmând numai să fie generalizate şi corelate după anumite criterii. prin felul şi ordinea în care formulează întrebările. putându-se totodată menţiona situaţiile de utilizare a acestei metode. a descoperi). faptul că profesorul orientează în permanenţă gândirea elevului. de asemenea. Ţîrcovnicu. în verificarea elevilor.

 . "Ce înălţime au munţii?". pentru ca profesorul să-şi dea seama la ce nivel trebuie concepută predarea ca atare. întrebări care pretind explicaţii ("Cum…?". sau să se nominalizeze categoria însuşirii pe care se axează întrebarea (în loc de "Cum sunt munţii?". "nu") şi cele care cuprind sugerarea răspunsului. " Ce…?". (după I. cine-mi poate răspunde. decât în cazurile când se continuă solicitarea elevului prin justificările de rigoare. care să reia în mare aspectele reprezentative din noul material predat. "Ce vechime au munţii?" etc. câte lupte a purtat?”  Să fie suficient de variate: întrebări care pretind date.). la încheierea predării unei lecţii. prin întrebări recapitulative. "Ce crezi că s-ar întâmpla dacă…?"). cât a domnit. ea joacă şi un rol de atenţionare permanentă a elevilor asupra urmăririi "firului" predării. iar numai după expirarea timpului aproximativ de gândire (sau după ce elevii "se anunţă") să fie numit cel care trebuie să răspundă. rabaturile de ordin fie gramatical. întrebări care exprimă situaţii problematice ("Dacă…atunci…?".  Să fie precise. cu rol de feed-back.  Să fie formulate concis şi să se refere la un conţinut limitat. pe de alta. dacă se întreabă. Condiţia necesară şi suficientă a conversaţiei didactice ce concretizează în câteva cerinţe privind calităţile întrebărilor pe de o parte şi ale răspunsurilor. nu se intervine decât în cazul când elevul comite "din start" confuzii grosolane. în acest caz.predarea unei teme noi. "De ce…?").  Să se formuleze întrebarea şi să se adreseze întregii clase.  Pe timpul formulării răspunsului. soluţia: sau să fie precizat "criteriul" întrebării (după modul de hrănire de pildă). solicitând în mod permanent răspunsul. Cerghit. fie logic servesc ca exemplu negativ pentru elev. "Când…?"). definiţii ("Care…?". La acest titlu se citează eroarea educatorului "grăbit". chiar imediat după formularea întrebării. pe tot parcursul predării subiectului nou. de felul citat de unii autori: "Vreau să văd acum. nume. cine a fost Mihai Viteazul. Nu sunt considerate normale întrebările lungi. adică pentru a vedea dacă şi cât au înţeles elevii din ceea ce se predă. 1980). Calităţi ale întrebărilor  Să fie formulate corect. sub forma întrebărilor de sondaj. dar să fie atentă toată lumea.  Să se evite întrebările care cer răspunsuri monosilabice ("da". "Cum sunt munţii?" se comite aceeaşi eroare a impreciziei. de pildă "Cum este leul?". 9 Să fie asociată de fiecare dată (în conştiinţa educatorului) cu un timp de gândire adecvat nivelului ei dificultate prin raportare la nivelul de dezvoltare al elevilor. atât sub aspect gramatical cât şi logic.

bazat cu prioritate pe coeziunea grupului. dispunerea în semicerc sau la masă rotundă este considerată mai productivă decât cea care plasează elevii unii în spatele altora. adică: (a) să fi creat climatul socio-afectiv necesar. Cerghit si G. considerăm necesare investigaţii axate anume pe elaborarea mai nuanţată a regulii aici în discuţie. asumându-şi doar rolul de moderator. pentru a da fiecăruia posibilitatea să-şi exprime părerea.Nu sunt indicate întrebările voit eronate de felul "Cum s-a încheiat lupta lui Mihai Viteazul la … Stănileşti?". M. Pe de altă parte. Ionescu).  Să vizeze cu precizie conţinutul esenţial al întrebării. ca în sala de clasă tradiţională). cu condiţia respectării corectitudinii. obişnuite. sacadate. precum şi tendinţele spre relatări colaterale trebuie combătute în mod sistematic. (b) demetoda necesară investigării în sfera dezbaterii. Discuţia Panel reprezintă o metodă recentă de învăţare prin descoperire.  Pentru clasele mici în special. După cum sugerează I. Date fiind unele tendinţe de stereotipizare şi artificializare a comunicării. cerinţele se adresează profesorului. în afara cărora n-ar avea funcţionalitatea necesară (vezi I.elevi se vor pregăti special.  Să aibă întotdeauna corectitudinea gramaticală şi logică necesară. şi a comunicării pragmatice. tradiţia a statornicit cerinţa ca răspunsul să fie prezentat într-o propoziţie sau frază încheiată.. (b) să organizeze grupul de dezbatere în număr rezonabil (15-20). Cerinţele se adresează pe de o parte elevilor.. (c) să se îngrijească de cea mai bună dispunere în spaţiu a grupului (de pildă. prin implicare activă a elevilor în predare. . (d) profesorul să evite pe cât posibil să-şi impună propria părere. precum şi alţii contemporani nouă. precum şi (c) de capacitatea de a înţelege punctele de vedere ale celorlalţi. pentru a putea susţine în faţa colegilor această tema. Cerghit. pentru tratarea fiecărei probleme cuprinse în dezbatere. eventual însoţite de elemente care "parazitează" şi urâţesc vorbirea (de pildă.  Elevul să fie îndrumat să evite formulările fragmentare. Din ele ar fi normal să rezulte soluţii de cultivare. 4-5. sau cu sens de echivalenţă. indiferent de materia şcolară în cadrul căreia se formulează. Dar este necesar a preciza o seamă de cerinţe. pe această cale. cea mai potrivită formulare este considerată cea enumerativă. Din acest unghi de vedere. cu adevărat activă ar fi conversaţia multidirecţională denumită şi conversaţia dezbatere. îî. Leroy (1974)."). anume: ei pot fi antrenaţi în dezbatere numai când dispun (a) deinformaţia implicată în problemă. în paralelă cu aceasta. precedarea răspunsului de "ăă !. având în acelaşi timp concizia cea mai convenabilă.  să acopere întreaga sferă a întrebării. Introducerile lungi. (e) să se îngrijească de o repartizare aproximativă (nu absolutizantă) a timpului. Calităţile răspunsului.

106) etc. Apoi. p. un profesor diriginte. astfel că.Aceştia se vor constitui într-un grup de “experţi”. printr-o strânsă corelare a lor cu obiectivele pedagogice. completări la temă şi întrebări.elevi vor deveni pe durata dezbaterii nişte experţi: un medic pediatru. demersul întreprins de profesor pentru aplicarea "principiilor învăţării într-o situaţie practică de instruire" ( R. Ball. se va plasa spaţial în faţa clasei şi fiecare pe rând.J. se introduce o rundă de mesaje din partea publicului. Sugestii de pregătire şi lucrări de consultat. discret. După ce fiecare expert îşi va fi susţinut pledoaria. reprezentat de ceilalţi elevi ai clasei. Strategia reprezintă o schemă procedurală care vizează eficientizarea demersurilor didactice şi este dimensionată astfel încât să prefigureze o realitate . metodologia instruirii Tehnologia didactică Sintagma poate avea două accepţiuni:  Ansamblu al mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă (sens restrâns. aprecieri la adresa experţilor. Davitz. 1994. În acest fel auditoriul. Delimitări conceptuale . un elev. adapta). Fiecărui expert i se vor acorda 5-7 minute pentru a-şi prezenta punctul de vedere iniţial. ajungem şi la alte forme de definire ale acestuia : "aplicarea descoperirilor ştiinţifice în vederea rezolvării unor probleme practice" ( Ioan Nicola. mijloacelor de învăţământ. din sală de două persoane desemnate special (doi elevi). un profesor. probleme la care doreşte răspuns. ale schimbărilor de atitudini şi de conduite în contexte didactice diverse. Dacă raportăm conceptul de tehnologie didactică la contextul derulării educaţiei. S. Cea de-a doua accepţie este mai curent utilizată. După 45 minute (discuţia Panel poate dura şi 3-4 ore). presupuse de ansamblul acţional al predării – învăţării – evaluării. În ce constă aceasta? În timpul expunerilor elevii din auditoriu se comportă ca un public la o conferinţă. pentru experţi va oferi profesorul.  Ansamblu structurat al metodelor. formele de realizare a instruirii. scriind toate acestea pe bileţele. mai răspândită în ultimul timp. al strategiilor de organizare a predării – învăţării. 1978. Metoda aceasta de familiarizare cu un domeniu informaţional se poate complica printr-un joc de rol. Strategia didactică desemnează un demers acţional şi operaţional flexibil (ce se poate modifica. experţii. Întrebările se grupează la rândul lor pentru fiecare expert în parte. racordat la obiective şi situaţii prin care se creează condiţiile predării şi generării învăţării. să-şi expună propria părere sau să exemplifice din propria experienţă – dar nu oral ci. 306). conţinuturile transmise. va prezenta problematica din perspectiva sa. După primele intervenţii ale experţilor se introduce prima rundă de mesaje şi întrebări. care. p. vor cunoaşte în acelaşi timp cinci perspective de abordare a problemei. adică – cei 4-5. particulare. ajutaţi de profesor. un părinte al unui elev de clasa a X-a. însă.tehnologie didactică. puse în aplicare în interacţiunea educator-educat. din ce în ce mai puţin utilizat). fără să întrerupă vorbitorul. profesorul va concluziona precizând elementele ce trebuie reţinute 10 METODOLOGIA ŞI TEHNOLOGIA INSTRUIRII 1. fiecare are întrebări. membrii auditoriului vor avea dreptul să adreseze întrebări. Bileţele sunt adunate. vor răspunde oferind eventual noi direcţii de discuţie. strategie didactică. Aceştia vor şi “sorta” mesajele grupându-le în: propuneri. modalităţile de evaluare.

pp. strict personalizată a profesorului ( pe baza a ceea ce "place acestuia sau a ceea ce îl încântă" dintr. opţiunea pentru o variantă sau alta a strategiei didactice nu constituie un scop în sine sau o modalitate de "a da culoare" activităţii profesorului. vizăm două aspecte complementare: pe de o parte. coerent. motivator pentru a dezvolta o formulă strategic . opţiunea pentru o strategie concretă de instruire trebuie să aibă ca repere decisive ritmul şi calitatea rezultatelor activităţii desfăşurate de elevi. argumentul cel mai convingător al necesităţii perpetue de instituire de noi strategii educaţionale în instituţia şcolară. În acest caz.un motiv sau altul ) va fi cel din urmă argument utilizat în alegerea şi realizarea unei strategii didactice. Prin orice strategie de instruire se urmăreşte"apariţia şi stabilirea unor relaţii optime între activitatea de predare şi cea de învăţare".  Operaţională – deoarece include suite de operaţii corelate. în scopul realizării obiectivelor pedagogice” ( M. Actualizarea oricărei strategii didactice impune "îmbinarea dintre activitatea profesorului şi cea a elevului". Ioan Nicola ( 1994. 2. 2002):  Epistemologică – prin faptul că este înainte de toate un construct teoretic.307-308 ) enunţa câteva caracteristici ale strategiei didactice: 1. în aşa fel încât educatul să acceadă până la ipostaza de subiect care realizează "învăţarea independentă şi creatoare". strategia didactică desemnează “modalităţile mai complexe de organizare şi conducere a procesului de instruire pe baza combinării metodelor. pe specificul . de altfel. Acest obiectiv constituie. în cadrul strategiei imaginate de către profesor trebuie incluse momente.  Metodologică – deoarece include ansambluri de metode şi procedee didactice consonante şi compatibile reciproc. pe de altă parte. 213 ). În consecinţă. Factorul determinant. p. situaţii. Pentru pedagogul Marin Stoica. sarcini care să permită manifestarea activă a elevului în sens ascendent.educaţională generatoare de cunoaştere. a mijloacelor de învăţământ şi a formelor de gruparea elevilor. Strategia didactică este caracterizată prin mai multe dimensiuni (Cucoş.  Pragmatică – în sensul că este menită să modeleze situaţii didactice concrete pentru a le maximiza eficienţa. valori. preferinţa subiectivă. coextensiv anumitor reguli ştiinţifice. Termenul de strategie didactică (sau strategie de instruire) indică modul de "combinare şi organizare cronologică a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a atinge anumite obiective".metodologică anumită trebuie să fie exterior subiectivităţii cadrului didactic şi să se centreze pe nivelul intelectual al elevului. mobiluri. credinţe. în condiţii care se pot schimba. Stoica. ci reprezintă un mecanism menit să genereze efecte pozitive în învăţarea elevilor. 1996. în rezonanţă cu situaţiile didactice concrete.

dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi semnificaţii. obsevă. acţionează şi meditează asupra existenţei. din necesitatea revitalizării învăţământului. problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii. Este considerată o metodă didactică modernă. într-o proporţie variabilă.ro Referat despre Metodologia si tehnologia instruirii .activităţii lui etc. Ca tehnică de instruire. să compare. -să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor. o "manifestare şi expresie a personalităţii profesorului". în procesul didactic. sau în partea finală.Moduri si forme de organizare a activitatilor didactice 2. se adresează deci preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea iniţială a lecţiilor. Fără a fi rezultatul unei alegeri discreţionare sau capricioase. ceea ce presupune ca elevii să fie puşi să observe. Indiferent de formă. Problematizarea E o variantă modernă. Întrebările se adresează judecăţii elevilor. în momentul activării ideilor ancoră.”învăţarea constă într-o modificare sistematică a conduitei” Cu alte cuvinte. -întrebările să fie formulate clar şi precis -să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul -să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor -să se evite întrebările echivoce -profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul. ci să urmărească logica demersului cognitiv. Ioan Cerghit afirma că esenţa acestei metode constă în faptul că profesorul nu comunică pur şi simplu concluziile finale ale ştiinţei. când se realizează feedback-ul. Învătarea prin descoperire Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale secolului XX. conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii generale indicate de cercetarea pedagogică : -să se sprijine. care urmează a fi rezolvate prin gândire. Se foloseşte în cele două forme prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică. perfecţiona calea de instruire adoptată. strategia didactică reprezintă. Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară într-un anumit context spaţio-temporal. stimulându-le şi orientându-le gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi. O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară. să descopere. Elevul. Atunci când educatorul primeşte "semnale" despre o activitate a elevului lipsită de performanţe. de la fapte. Ise impune cât mai multă sobrietate în ţinută şi comportament. Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. va trebui să supună unei evaluări atente propria strategie didactică (generatoare. îmbunătăţi. 1 Cumpara publicitate pe E-referate. pe fapte de limbă -să se ridice. această metodă este o cale de a intra în posesia adevărurilor pin demersuri proprii. sistematic. obligatoriu. la noţiuni. definit în termeni de comportament şi conduită. ale cărei rădăcini se află în maieutica lui Socrates.2 Caracterizarea principalelor metode de învăţământ Conversaţia didactică Este o metodă tradiţională de învăţământ. Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe acumulate anterior. cu scopul de a schimba. a insuficienţei sesizate ). deci gândirea -să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere. definiţii şi reguli generale. Învăţarea e un proces. totuşi. .

foliile celuloid 2 fişe de lucru. grafice etc) -funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin utilizarea dispozitivelor electrice. decât o metodă didactică. Osborn. mecanice care înlătură factorii perturbatori din notare. atmosfera inhibatorie.manuscrise. picupul Metodologia şi tehnologia instruirii. mijloacele de învăţământ pot fi definite drept ansamblu de instrumente. se vor evita tendinţele de închidere. F. casetofonul. Prin rezolvări de probleme. proiectorul pentru film. Brainstorming-ul va avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor depăşi 15 membrii. diapozitivele. magnetofonul. adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv educativ din şcoală. desene. reportofonul. Clasificarea mijloacelor : Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale pentru protecţia aparatelor video. de a găsi rezolvări ingenioase etc. electrice şi electronice. reviste Mijloace tehnice audio : radioul. B r a i n s t o r m i n g-u l Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a unor soluţii inovatoare. -funcţia formativă şi estetică -funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii. microfilmele. FUNCŢII. păstrare şi transmitere a informaţiei. aspectomatul. materiale. metale. conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor. monede 5 documente scrise sau tipărite.cunoştinţe gata elaborate. efigii. vor fi eterogene. brainstorming-ul a fost iniţiat de către Al. capacitatea de a elabora ipoteze. retroproiectorul. documatorul. Funcţiile mijloacelor didactice : -funcţia de comunicare este specifică acestor mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă instrumente de comunicare care facilitează receptarea. MIJLOACELE DIDACTICE ŞI SUPORTURILE TEHNICE DE INSTRUIRE : ROL. tablouri. În concepţia Elenei Danciu anularea cenzurii intelectualedeblochează capacitatea creativă. Mai poartă numele şi de metoda evaluării amânate. de înregistrare. pot fi definite ca ansamblu de procedee : mecanice. Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt împărţite în cinci categorii: 1 diafilmele. fragmente din lucrări elaborate de elevi 3 corpuri-roci. ilustraţii. stampe. reflecţia adâncă. camera de luat vederi. iniţial nici o idee emisă nefiind respinsă. imprimări în ceară şi argilă 4 documente rare. electronice. optice. diascolul. stimulează spiritul de observaţie. Se vor respecta reguli ca : -se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de glume -nu se critică nici o sugestie -se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate -evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp prin compararea şi selectarea ideilor valoroase -se acceptă apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se minimalizarea 3. Importanţa învăţării problematizante constă în faptul că antrenează gândirea elevilor. planşe. reţelei computerizate naţionale şi internaţionale. VALENŢE FORMATIVE. pergamente. Ca aparatură : epiproiectorul. Moduri şi forme de organizare a activităţilor didactice . De asemenea. LIMITE În sens restrâns. -funcţia demonstrativă : se recurge la substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu altele mai accesibile şi se face apel la imagistică(foto.

Formă de organizare 1. CONCLUZII 6. Metodă 1. INSTRUIREA ASISTTĂ DE CALCULATOR 5. Clasificarea metodelor de învăţământ 2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE: 1.5. Procedeu 1. BIBLIOGRAFIE .3. 3. SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE: 2.2.1. MIJLOACE DIDACTICE ŞI SUPORTURI TEHNICE DE INSTRUIRE 4.1.6.PLANUL LUCRĂRII 1.2.4. Tehnologie 1. Caracterizarea principalelor grupe de metode. Strategie didactică 2. Metodologie 1.

2005. Metodologia didactică : în 1982. . Ungureanu. C. funcţiile şi clasificările metodelor. Cartea Universitară.225. Tehnologia didactică : desemnează demersul întreprins de profesor în vederea aplicării principiilor învăţării într-o situaţie practică de instruire. R. profesorul apelează la o serie întreagă de instrumente pentru a uşura şi accelera asimilarea şi aplicabilitatea informaţiilor. „Metodologia didactică semnifică ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în procesul de instruire av-nd la bază o concepţie unitară cu privire la actul de predare-învăţare. Conceptul de tehnologie este explicat în două feluri2[2] : 1 [1] I. Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei. Bucureşti. 1.1. ea pune la dispoziţia celui interesat precizări cu privire la natura. 1. Ibidem.1. p. Dumitru.2. principiile şi legile care-l guvernează. p.226. DELIMITĂRI CONCEPTUALE : Dirijor al procesului educaţional.”1[1] Cu alte cuvinte. 2 [2] Idem. Mucchielli definea conceptul de metodologie ca totalitatea metodelor utilizate de o ştiinţă.

Cerghit. drum. modul de căutare. op. 227. Sisteme de instruire alternative şi complementare. Cerghit.4. indicaţiile generale date de cărţile de metodologie.. 4 [4] I. 1. p. 3 [3] I. de descoperire a adevărului sau „ drum care conduce la cunoaşterea realităţii şi la transformarea acesteia pe baza cunoaşterii”. educaţia va rămâne mereu o artă : arta de a adapta la o situaţie precisă. natura mijloacelor de învăţământ. Bucureşti. 2003. Mialaret.109. ci va include toate componentele procesului de învăţământ. experienţa sa didactică. P. -sens larg-ansamblul structurat al metodelor. 5 [5]G. Procedeul didactic : reprezintă o secvenţă a metodei. nu se referă doar la utilizarea în transmiterea informaţiilor a unor mijloace tehnice.”4[4] Gaston Mialaret5[5] consideră că orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi din acest punct de vedere.3[3] Ioan Cerghit consideră că metoda este „ o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării. Dumitru. p. particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor. un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevului. cuvântul metodă semnifică drumul spre. Metode de învăţământ.109. un detaliu. stiluri. Metoda : derivat etimologic din grecescul „methodos-(odos-cale. metha-spre). învăţământ. 1. C. 1980. Bucureşti. Structuri. strategii. p. I. a strategiilor de organizare a predării. Editura Aramis. Metodele de învăţământ sunt selectate de profesor în funcţie de finalităţile educaţionale. Ungureanu. Însă. mijloacelor de Tehnologia didactică vizează şi aspecte ale mass-mediei şi aparatură tehnică adecvată. E.. D. .-sens restrâns-ansamblul mijloacelor audio-vizuale utilizate în practica educativă. conţinutul procesului de predare-învăţare. cit. o tehnică mai limitată de acţiune. calea de urmat pentru atingerea unui scop.3.

Forme de organizare : maniera sau modul de lucru în care se desfăşoară activitatea educaţională la nivelul parteneriatului profesorelev. învăţare asistată de ordinator.6. . SISTEMUL METODELOR DE INSTRUIRE 2. În opinia Elenei Danciu7[7]cele mai cunoscute clasificări de metode adoptă următoareale criterii : a) Istoric: care face distincţia între metode tradiţionale (expunerea.) 2. 1. produse adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv-educativ.2. Dumitru. uşor de adaptat. în Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei. conversaţia. învăţarea programată). apud I.6. 7 [7] Elena Danciu. Mod de organizare a învăţării : este definit de George Văideanu6[6] ca fiind un grupaj de metode sau procedee care operează într-o situaţie de învăţare (ore duble sau succesive. p. Văideanu. individual sau în grup.230. problematizarea.6. brainstorming-ul.1. cit. Clasificarea metodelor de învăţământ Educaţia şi şcoala de azi au renunţat la ideea existenţei unei metode absolute. op. iar ce ste nou nu este întotdeauna modern. susţinând o meteodologie flexibilă. C. Considerăm că nimeni nu poate garanta că tot ce e vechi este obligatoriu depăşit. Ungureanu. p. 6 [6] G. Strategia instruirii : este o operaţie de proiectare. 228.5. Ritmul alert al vieţii şi noua viziune asupra cunoaşterii şi rolului ei în istoria dezvoltării personalităţii umane au deschis noi direcţii de diversificare a căilor de realizare a acţiunii instructiv-educative. învăţare bazată pe manuale şi caiete programate etc. dar şi eficientă.1. universal valabile.. 1. exerciţiul) şi metode noi ( algoritmizarea. Mijloc didactic: este un ansamblu de instrumente materiale. Metodologia şi tehnologia instruirii. organizare şi realizare a unei suite de situaţii de învăţare. 1.1.

juridică. j) metode de comunicare orală : -metode expozitive -metode interogative . fizică. cursul magistral) şi metode speciale ( exerciţiul moral).b) criteriul gradului de generalitate: metode generale ( expunerea. estetică etc. moral-civică. conversaţia. criteriul bilateralităţii procesului de învăţământ: -metode de predare -metode de învăţare c) d) criteriul funcţiei fundamentale : -metode de transmitere şi asimilare a noilor cunoştinţe -metode de formare a priceperilor şi deprinderilor -metode de consolidare -metode de evaluare şi autoevaluare -metode de aplicare e) criteriul modului de organizare a muncii : -metode de muncă individuală -metode de predare învăţare în grupuri -metode frontale. cu întreaga clasă -metode de lucru în echipă -combinate f) criteriul modului de determinare a activităţii mintale : -metode algoritmice -metode euristice g) criteriul gradului de participare a elevilor : -metode active -metode pasive h) criteriul opoziţiei dintre învăţarea mecanică şi învăţarea conştientă -metode bazate pe receptare -metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate -metode de descoperire propriu-zisă i) criteriul domeniilor sau laturilor educaţiei : -vizează educaţia intelectuală. ecologică. prelegerea.

de formare a priceperilor şi deprinderilor. lectura în perechi etc. Consensul în grup. Ecusonul. fişele de evaluare -de extindere : independente. -de realizare a înţelesului : proedeul recăutării. metoda horoscpului etc. în . se adresează deci preponderent memoriei şi se utilizează mai ales în partea iniţială a lecţiilor. -metode şi strategii pentru rezolvarea de probleme şi dezbatere : Mozaic. Întrebările se adresează judecăţii elevilor. cunoştinţelor. 2. jurnalul dublu. ale cărei rădăcini se află în maieutica lui Socrates. Forma euristică contribuie la căutarea adevărului prin efortul unit al celor doi factori ai relaţiei profesor-elevi. Forma catihetică urmăreşte constarea însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe acumulate anterior. stimulându-le şi orientându-le gândirea şi se folosesc în lecţiile de învăţare de noi cunoştinţe şi în lecţiile de formare de priceperi şi deprinderi. tehnica lotus. tehnica celor şase pălării gânditoare. investigaţiile -metode şi strategii de învăţare prin colaborare : -tehnici de spargere a gheţii : Bingo.2 Caracterizarea principalelor metode de învăţământ Conversaţia d i d a c t ic ă Este o metodă tradiţională de învăţământ. Metoda grafică etc. colectarea datelor etc. -exerciţii pentru rezolvarea de probleme şi discuţii : Mai multe capete la un loc. Reuniunea Phillips 66. -de reflecţie : tehnici de conversaţie. ghidurile de studiu etc. -metode şi strategii de dezvoltare a gândirii critice : -de evocare : brainstorming-ul. interviurile.-metoda problematizării k) metode bazate pe limbajul intern : -reflecţia personală l) criteriul scopului didactic urmărit : -metode de predare a materialului nou. Tehnica căutării de comori etc. Colecţionarul deosebit. -de încheiere : eseul de cinci minute. harta gândirii. Se foloseşte în cele două forme prevăzute de pedagogie : euristică(socratică) şi catihetică. diagramele Venn. -metode de verificare priceperilor şi deprinderilor. şi apreciere a de fixare a cunoştinţelor. Tehnica Graffiti. Discuţia în grup.

67. Învăţarea prin descoperir e Este o metodă a cărei fundamentare psiho-pedagogică şi didactică a fost elaborată temeinic în ultimele decenii ale secolului XX. Editura Dacia. Ise impune cât mai multă sobrietate în ţinută şi comportament. ceea ce presupune ca elevii să fie puşi să observe. 9 [9] M. 1995. Radu. I.momentul activării ideilor ancoră. ci să urmărească logica demersului cognitiv. -să solicite puterea de argumentare a răspunsurilor. când se realizează feedback-ul. Ionescu. definiţii şi reguli generale. definit în termeni de comportament şi conduită. din necesitatea revitalizării învăţământului. 10 . Cluj-Napoca. Didactica modernă. sau în partea finală. op. Este considerată o metodă didactică modernă. conversaţia trebuie să îndeplinească câteva condiţii generale indicate de cercetarea pedagogică8[8] : -să se sprijine. Învăţarea e un proces. să descopere. I. cit. o acţiune de cunoaştere care se desfăşoară într-un anumit context spaţio-temporal. Ionescu. Radu. Indiferent de formă. deci gândirea -să nu se formuleze şi să se pună la întâmplare. la noţiuni. să compare. sistematic.9[9] Considerăm mai întâi necesar a defini învăţarea. p. de la fapte.”învăţarea constă într-o modificare sistematică a conduitei”10[10] 8 [8] M. obligatoriu. pe fapte de limbă -să se ridice. -întrebările să fie formulate clar şi precis -să nu se pună întrebări care dau de-a gata răspunsul -să se acorde timp suficient elevilor pentru formularea răspunsurilor -să se evite întrebările echivoce -profesorul nu trebuie să vorbească mai mult decât elevul.

Osborn. Dumitru. Prin rezolvări de probleme. 12 [12] Elena Danciu..U. F. Mai poartă numele şi de metoda evaluării amânate.Cu alte cuvinte. Elevul. capacitatea de a elabora ipoteze. O astfel de descoperire e însoţită de o dirijare exterioară. Brainstorming-ul va avea eficienţă dacă grupurile de elevi în care se realizează nu vor depăşi 15 [10] G. op. Ugureanu. brainstorming-ul a fost iniţiat de către Al. Cerghit. această metodă este o cale de a intra în posesia adevărurilor pin demersuri proprii. Montpellier.43. Ca tehnică de instruire. conduce gândirea acestora spre descoperirea adevărurilor. reflecţia adâncă. C. apud I. cunoştinţe gata elaborate.. B r a i n s t o r m i n g-u l Mai mult o metodă de stimulare a creativităţii şi de descoperire a unor soluţii inovatoare.L”apprentissage. în Traite de psycologie experimentale. cit. P. obsevă. problematizarea îşi găseşte locul oriunde apar situaţii contradictorii. cit. Problematizarea E o variantă modernă. dobândeşte noi informaţii şi desprinde noi semnificaţii. Importanţa învăţării problematizante constă în faptul că antrenează gândirea elevilor. Se bazează pe forţa personală de cunoaştere.246. iniţial nici o idee emisă nefiind respinsă. Ioan Cerghit11[11] afirma că esenţa acestei metode constă în faptul că profesorul nu comunică pur şi simplu concluziile finale ale ştiinţei.F. op. p. acţionează şi meditează asupra existenţei. 10.. p. care urmează a fi rezolvate prin gândire. în procesul didactic. 1968. stimulează spiritul de observaţie. p. Paris. 11 [11] I. decât o metodă didactică. de a găsi rezolvări ingenioase etc. . În concepţia Elenei Danciu12[12] anularea cenzurii intelectualedeblochează capacitatea creativă.

optice. vor fi eterogene. grafice etc) -funcţia de evaluare a randamentului elevilor prin utilizarea dispozitivelor electrice. Funcţiile mijloacelor didactice : -funcţia de comunicare este specifică acestor mijloace tehnice pentru că ele însele reprezintă instrumente de comunicare care facilitează receptarea. materiale. mecanice care înlătură factorii perturbatori din notare. VALENŢE FORMATIVE. p. -funcţia formativă şi estetică -funcţia de şcolarizare substitutivă de realizare a învăţământului deschis cu ajutorul televiziunii. Ungureanu. Dumitru. mijloacele de învăţământ pot fi definite13[13] drept ansamblu de instrumente. de înregistrare. C. adaptate şi selecţionate în mod intenţionat pentru a servi nevoilor organizării şi desfăşurării procesului instructiv educativ din şcoală. cit.. atmosfera inhibatorie. electrice şi electronice. pot fi definite ca ansamblu de procedee : mecanice. planşe. LIMITE În sens restrâns. Se vor respecta reguli ca : -se acceptă ca având caracter de cunoştinţe toate ideile în afară de glume -nu se critică nici o sugestie -se pune accent mai mult pe cantitate decât pe calitate -evaluarea soluţiilor preconizate se realizează după un anumit timp prin compararea şi selectarea ideilor valoroase -se acceptă minimalizarea apartenenţa colectivă a ideilor evitându-se 3. tablouri. 251. 13 [13] I. reţelei computerizate naţionale şi internaţionale. op. FUNCŢII. se vor evita tendinţele de închidere. MIJLOACELE DIDACTICE ŞI SUPORTURILE TEHNICE DE INSTRUIRE : ROL.membrii. -funcţia demonstrativă : se recurge la substituirea unor obiecte şi fenomene reale cu altele mai accesibile şi se face apel la imagistică(foto. De asemenea. păstrare şi transmitere a informaţiei. electronice. .

diascolul. aparatul de proiecţie cinematografică. reviste Mijloace tehnice audio magnetofonul. în cadrul unei reţele şi nu conservate pe calculatorul utilizatorului. casetofonul. proiectorul pentru film. 5 documente scrise sau tipărite. pergamente. specifică întreprinderilor sau unităţilor de învăţământ –INTRANET-şi accesibilă tuturor –INTERNET-. foliile celuloid 2 fişe de lucru. Sunt adecvate cnsultărilor. picupul : radioul. efigii. Privind accesul la un suport informaţional se disting mai multe categorii de soluţii pentru IAC: Sistemele ON-LINE : informaţiile sunt accesibile pe un server. Progresele înregistrate pe linia înregistrărilor digitale în raport cu cele analogice. permiţând centralizarea facilă a rezultatelor. stampe. microfilmele. Creşterea capacităţii de stocare fie pe CD-ROM. ilustraţii. aspectomatul. fragmente din lucrări elaborate de elevi 3 corpuri-roci. desene. camera de luat vederi. 4.Reţeaua poate fi : locală sau la distanţă. televiziunea cu circuit închis. imprimări în ceară şi argilă 4 documente monede raremanuscrise. . metale. Materialele pentru proiecţie cu aparate video sunt împărţite în cinci categorii: 1 diafilmele. reportofonul. a făcut posibilă extinderea accentuată a dimensiunii multimedia a Instruirii Asistate de Calculator. testelor de evaluare a cunoştinţelor. documatorul. pe calculatorul utilizatorului. Ca aparatură : epiproiectorul. a dus la înlocuirea suporturilor analogice cu înregistrarea în formă digitală a informaţiei. diapozitivele. Soluţia OFF-LINE : funcţionează în întregime local. fie pe suporturi DVD sau pe serverele accesibile prin reţea. retroproiectorul.Clasificarea mijloacelor : Mijloace tehnice vizuale : diferenţiem aparate şi materiale pentru protecţia aparatelor video. INSTRUIREA ASISTATĂ DE CALCULATOR (IAC) Evoluţia ascendentă a tehnologiei informaţiei a generat preocupări în privinţa utilizării calculatorului în procesul de instrucţie şi educaţie. Mijloace tehnice audio-vizuale :video-player.

În prima parte am considerat necesar a defini unii termeni referitori la domeniul metodologiei. am găsit interesante : problematizarea şi învăţarea prin descoperire. deoarece considerăm că.Internetul mijloceşte accesul oricui. ci îi va modifica unele funcţii şi roluri. ghidându-ne în mare parte. Prezentarea mijloacelor didactice şi a suporturilor tehnice a constituit următorul punct al acestui referat. deşi este o metodă tradiţională. El nu va înlocui profesorul. pentru a putea în continuare opera cu aceştia. oriunde şi oricând devenind o reţea socială. . Brainstomingul este o metodă interesantă. adică INTERNET. este eficientă şi mult folosită. am încercat să surprindem cât mai multe criterii de clasificare a metodelor de învăţământ. 5. după schema propusă de Elena Danciu. Ultimul punct al referatului l-am destinat Instruirii Asistate de Calculator pentru că azi se consideră o adevărată problemă imposibilitatea utilizării calculatorului. metode care fac apel la gândire. Calculatorul este calea de a ajunge la cantităţi enorme de informaţii diverse prin Sistemul Internaţional de Informaţii. CONCLUZII : În această lucrare ne-am propus să urmărim unele informaţii referitoare la metodologia şi tehnologia instruirii.Tipuri de abordări în instruirea asistată de calculator : -Computer Assisted Instruction -Computer Managed Instruction -Instruirea personalizată Calculatorul reprezintă un instrument de muncă personală şi pentru profesor şi pentru elev. vorbindu-se chiar de analfabetism în acest domeniu. pentru că pun elevul faţă-n faţă cu o anumită realitate. Ne-am oprit asupra conversaţiei. deoarece ajută la dezvoltarea creativităţii şi le dă totodată posibilitatea şi celor mai timizi să-şi exprime opinia. Pagina următoare este destinată caracterizării a patru metode la alegere. Apoi. În partea a doua. Acestea sunt utile. Oferind parcursuri personalizate el stimulează studiul individual. precum şi la formele de organizare a activităţilor didactice. capacitatea de control şi autocontrol.

Metode de învăţământ.6. Structuri. Bucureşti.D. I. Elemente de pedagogie şi psihologia educaţiei.. Cluj-Napoca.P. I. I. Bucureşti.. strategii. BIBLIOGRAFIE 1 Bontaş.ro . 5 Ionescu. E. 1995. 3 Cerghit... C. Didactica modernă. I. Bucureşti. I. Sisteme de instruire alternative şi complementare. 1994. M. 1980.comarion. Editura All. www.. Ungureanu.. 2005. Pedagogie. stiluri. Editura Aramis. Cartea Universitară. Radu. 2003.. Bucureşti. 2 Cerghit. Editura Dacia.. 4 Dumitru.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->