PROTECTIA JURIDICA A DREPTURILOR OMULUI

Curs 1
Bibliografie: “Protectia juridica a drepturilor omului” – Nicolae Diaconu, editura Universul
“Protectia juridica a drepturilor omului” – Nicolae Purda, juridic 2007
“Protectia juridica a drepturilor omului” – Victor Duculescu 2004
“Drepturile omului” – Dumitru Mazilu

Conceptul “drepturile omului”

1. terminologie: problema omului ca s,ubiect de drept international
2. scurt istoric

1. Precizari introductive
Problematica drepturilor omului a bdevenit o preocupare centrala a tuturor statelor indiferent de
deosebirile ideologice, culturale, economice sau sociale. Acceptarea unanima a filozofiei drepturilor omului poate
fi uneori doar formala si superficiala, insa niciun guvern nu o contesta. Ca dovada, majoritatea statelor lumii au
aderat la cele doua pacte internationale elaborate sub egida O.N.U.: Pactul International cu privire la drepturile
civile si politice si Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale.
Mai mult, ,sub egida Consiliului Europei s-a creat un sistem jurisdictional pentru protectia drepturilor
omului deosebit de eficient in cadrul Curtii europene a Drepturilor Omului.

Precizari terminologice
- in prima etapa istorica, drepturile omului mai erau denumite si “drepturi naturale”; abia mai tarziu, dupa
cel de-al doilea Razboi Mondial, acestea au fost denumite si “drepturi ale omului”, “drepturi ale
barbatilor”, etc.
- in limba engleza a fost consacrata initial ca “rise of men” expresie cu tinta discriminatorie; de aceea s-a
inlocuit cu expresia “human rights”
- in limba franceza se vorbea de “droits de l’homme” tot cu nuanta discriminatorie, expresie care insa se
mentine si in prezent

Problema: daca omul poate sa fie considerat ca subiect al raporturilor de drept international public?
Opinii:
1. unii autori considera ca omul este subiect de drept international (“conceptia internationalista”)
- argumente:
a) omul este destinatar al drepturilor si obligatiilor create prin taratatele internationale (exista paste 300
documente internationale)
b) persoana fizica poate depune personal plangeri la diferite organizatii internationale pretinzand ca le-
au fost incalcate anumite drepturi prevazute in tratate
c) persoana fizica poate fi subiect pasiv al raspunderii penale internationale daca savarsesc fapte care
sunt incriminate ca infractiuni internationale

2. alti autori considera ca omul nu poate fi subiect de drept international public (majoritatea)
- argumente:
a) faptul ca omul este beneficiar al reglementarilor tratatelor internationale nu-I confera calitatea de
subiect de drept international, pentru ca acestea creeaza obligatii numai fata de statele parti nu si fata de

1
persoanele fizice; mai mult, drepturile si libertatile fundamentale decurg din legislatia nationala a statelor parti ca
si garantarea lor concreta
b) desi persoana fizica poate adresa plangeri in cadrul diverselor organizatii internationale, este vorba
doar despre un drept procedural si nu despre un drept material substantial. Atat drepturile procedurale cat si
drepturile materiale sunt necunoscute in tratatul la care este parte respectiva persoana fizica
c) faptul ca persoana fizica poate fi subiect pasiv al raspunderii penale internationale daca savarseste o
infractiune internationala (genocid, pirateria, traficul de stupefiante, crimele de razboi, crimele contra pacii ,si
umanitatii) nu ii confera calitatea de subiect de drept international deoarece aceste infractiuni internationale sunt
prevazute in legislatiile interne ale statelor (coduri penale). In ceea ce priveste crimele de razboi si crimele contra
pacii si umanitatii, raspunderea penala a subiectului in cauza este consecinta raspunderii internationale a statului
sau, atunci cand individul respectiv a actionat in calitatede organ de stat.
De altfel, stautele tribunalului pentru Iugoslavia si Uganda acorda prioritate instantelor nationale ale
statelor in cauza, iar tribunalele internationale au un caracter subsidiar. Acest principiu sta la baza tratatului
adoptat la Roma in 1997 privind Statutul Curtii Penale Internationale.
In concluzie, persoanele fizice sunt subiecte de drept intern, situatie care le acorda capacitatea de a avea
drepturi si obligatii ce pot proveni atat din ordinea juridica nationala,cat si din ordinea juridica internationala.
Originea acestor norme juridice care reglementeaza drepturile si obligatiile persoanei fizice nu-i confera calitatea
de subiect de drept.

2. Scurt istoric la reglementarilor

Primele preocupari privind protectia drepturilor omului

Conceptul propriu-zis de “drepturi ale omului” a aparut in perioada premergatoare revolutiilor burgheze
din Europa si America, conturand idei formate inca din Antichitate si Evul Mediu (in Grecia Antica).
Istoria propriu-zisa a drepturilor omului incepe in Marea Britanie, odata cu Magna Charta Libertatum
(1215) care rfeprezinta primul document in care se prefigureaza dimensionari juridice ale drepturilor fiintei
noastre.
1). Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului 1789 – Revolutia Franceza
2). Constitutia Franceza din 1791
Aceste doua acte exprima filozofia drepturilor nationale, accentuand drepturile individuale si consacrand
idei prevum: egalitatea, prezumtia de nevinovatie, protectia impotriva retroactivitatii legii. Principalele limite ale
Declaratiei constau in faptul ca acesta nu prevede drepturi economice si sociale si nu se refera la drepturile
populatiei din coloniile franceze.
3). Declaratia de Independenta Americana (1776) proclama idei precum: egalitatea, dreptul la viata,
dreptul la libertate, dreptul la urmarirea fericirii. De asemenea continea idei de avangarda breferitoare la
independenta justitiei, subordonarea militarilor fata de puterea civila, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu
juriu.
4). Secolul XX consacra aparitia primelor reglementari internationale si are loc “externalizarea”
drepturilor omului.
a). 1919 – Organizatia Internationala a Muncii care a elaborat numeroase conventii dar si recomandari.
b). Perioada postbelica – preocuparile comunitatii internationale se concretizeaza in crearea unui asa-numit drept
international al drepturilor omului, iar protectia individuala depaseste granitele unui stat, devenindo problema
internationala.
c). Carta O.N.U (26 iunie 1945) afirma in art.1, paragraful 3: “necesitatea respectarii drepturilor omului si
cooperarea internationala”. Aceasta este prima consacrare de ordin general a protectiei drepturilor omului printr-
un tratat cu vocatie de universalitate (sunt 198 de tari membre).

2
 - se stipuleaza ca statele au obligatia generala de cooperare pentru respectul universal si efectiv al
drepturilor omului
- cu toate acestea, lacunele Cartei O.N.U. raman considerabile: se recunoaste puterea organelor sale de a
elabora studii si recomandari, dar nu defineste continutul drepturilor omului si nu contine nicio garantare a
acestora
- marele merit al Cartei O.N.U. este acela de a fi introdus protectia drepturilor omului in ordinea
internationala, pentru ca prin aderarea la Carta O.N.U statele parti recunosteau ca problema drepturilor omului
estede interes international
d). Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948) este primul document international care enumera drepturile
civile si politice, economice, sociale si culturale. Desi nu are forma juridica a unui tratat, are meritulde a fi
declansat un proces de elaborare a unor tratate internationale care sa puna bazele dreptului international al
drepturilor omului.

Curs 2

TRASATURI ale drepturilor omului:

a. sunt drepturi subiective, absolute, opozabile erga omnes, fiind respectate in caz de nevoie prin forta de
coercitie a statului
b. sunt drepturi esentiale, adica indispensabile pentru existenta si normala dezvoltare a fiintei umane,
inalienabile
c. drepturile sunt consacrate si garantate atat prin constitutie cat si prin diverse alte acte normative, interne
si internationale

Drepturile femeii si ale copilului

Scurt istoric al reglementarilor drepurilor femeii:

1. Majoritatea filozofilor antici , justificau inegalitatea sociala si juridica dintre

barbati si femei, prin faptul ca acestia nu erau inzestrati cu aceleasi talente si capacitati,
femeia fiind considerata o fiinta inferioara;
2. Evolutia spre religiile monoteiste s-a derulat tot sub semnul patriarhatului,
astfel incat religia crestina, mozaica si musulmana rezervau femeii o pozitie inferioara;
3. Societatea antica si societatea evului mediu au perpetuat acesta pozitie de subordonare sociala si
politica a femeii;
Istoria miscarii feministe
- Incepe in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-lea in contextul in care societatea burgheza nu permitea
femeilor sa devina concurente directe cu barbatii in procesul de productie; astfel ele aveau posibilitati
limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte, nu puteau sa munceasca(sau
daca munceau erau remunerate inferior fata de barbati).
- In privinta hotararilor judecatoresti referitoare la divort si custodia copiilor, femeile erau dazavantajate in
mod clar;
- In Europa istoria miscarii feminste incepe odata cu Revolutia Franceza(1789), atunci cand multe femei au
luptat pe baricadele revolutiei;
- Acesta este contextul istoric in care a fost elaborata “Declaratie drepturilor femeii si ale cetatencei”;

3
 - Prima miscare feminista in SUA se situeaza in 1848-1914 – femeile militau in special pentru drepturi
civile si economice(dreptul de vot a contituit initial un rol secundar in acesta lupta);

4. In Franta asociatiile femeilor criticau in special normele juridice referitoare la casatorie existente in
“Codul lui Napoleon”;
5. Chiar daca Franta a fost prima tara europeana care a introdus principiul votului egal si universal pentru
barbati, a recunoscut dreptul de vot femeilor abia in 1944 (norvegia-1905, elvetia-1971);
6. Ziua de 8 martie a fost declarata ca zi internationala a femeii prin a doua conferinta internationala a
femeilor socialiste , de la Copenhaga din 1910;

A doua miscare feminista s-a desfasurat incepand cu 1969:

- luptau pentru legalizarea avorturilor (astazi in majoritatea legislatiilor europene si americane este
legalizat avortul pana cand sarcina a ajuns la 12 saptamani)
- luptau pentru remunerarea muncii casnice
- luptau pentru acordarea unui salariu egal pentru munca de valoare egala
- protejarea angajatelor insarcinate

Dupa al doilea Razboi Mondial, Carta ONU (1965) proclama egalitatea juridica a femeii cu barbatul
- DUDO consacra principiul egalitatii in art. 1, 3, 6, 8
- Cele doua pacte: Pactul cu privire la drepturile civile si politice, si Pactul international cu privire la
drepturile economice, sociale si culturale consacra egalitatea in art.3
- CEDO consacra principiul nediscriminarii (inclusiv al nediscriminarii sexuale) in art.14, precum si
Protocolul nr.11 anexat la CEDO

Ce inseamna drepturile femeii:

a) eliminarea discriminarii
1). Adunarea Generala a ONU a adoptat declaratia cu privire la eliminarea discriminarii fata de femei
(1967): “discriminarea este considerata o infractiune contra demnitatii umane” indiferent de domeniu
2). Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discrimare fata de femei (1979, intrat in vigoare-1989):
- defineste discriminarea = orice diferentiere, excludere sau restrangere de drepturi bazata pe sex
- obligatia statelor parti de a reglementa pe plan intern principiul egalitatii juridice a femeilor cu
barbatii, abrogand orice acte juridice discriminatorii
- se infiinta Comitetul ONU pentru eliminarea discriminarii fata de femei

b) capaciatatea juridica egala

Sediul materiei: art.15 din “Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de
femei” care prevede capacitate civila dar si procesuala egala intre barbati si femei
- In legislatia noastra, conform legii nr.288/noiembrie 2007, barbatul si femeia se pot casatori la varsta de
18 ani; pentru motive intemeiate, barbatul si femeia pot primi dispensa de varsta de 2 ani; minorul care se va
casatori va avea nevoie atat de consimtamantul parintilor sau tutorelui, cat si de autorizatia Autoritatii Tutelare;

c) drepturi legate de casatorie si familie

1). drepul femeii de a incheia casatoria in conditii de egalitate cu barbatul
Sediul materie: DUDO(art 16), Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (art.23),
CEDO (art 12), Conventia cu privire la consimtamantul la casatorie, varsta minima si inregistrarea casatoriei
-1962 (in vigoare-1964), Conventia cu privire la cetatenia femeii casatorite;

4
 Prin dreptul femeii de a incheia casatoria in conditii de egalitate cu barbatul se intelege:
- consimtamant liber exprimat la incheierea casatoriei
- egalitatea in drepturi si obliagtii atat intre soti cat si intre parinti si copii
- egalitate in privinta dreptului de a cere desfacerea casatoriei si acordarea custodiei copiilor minori
- obligatia statelor parti la conventia din 1964 de a reglementa in dreptul lor intern varsta minima la
incheierea casatoriei
2). cetatenia femeii casatorite
Sediul materiei: Conventia asupra femeii casatorite
- casatoria sau divortul dintre cetatenii proprii ai unui stat si respectiv femeile de cetatenie straina sau
apatrida nu produc efecte automate asupra cetateniei femeii casatorite
- dobandirea sau pierderea cetateniei sotului resortisant al unui stat nu are efecte asupra cetateniei sotiei sale
- o straina casatorita cu un resortisant poate sa dobandesca la cerere cetatenia sotului sau, beneficiind de o
procedura privilegiata
3). egalitatea sotilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti
Sediul materie: Conventia pentru inlaturarea tuturor discriminarilor fata de femei si Protocolul nr.7 anexat
acesteia care prevad:
- parintii au drepturi si responsabilitativegale in toate problemele care privesc pe copii lor
- parintii au in egala masura obligatia de a-i creste si educa pe copii(chiar daca sunt divortati!!!)

d) dreptul la munca si la o remuneratie egala pt munca de val egala

O problema ce a constituit obiectivul central al luptei pentru emanciparea femeii dusa de catre miscarile
feministe, a fost asigurarea dreptului la munca si la remuneratie egala cu aceea a barbatului , pentru munca de val
egala
Sediul materie: Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (art.7),
Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discrimare fata de femei, care prevad:
- dreptul la un salariu egal pentru munca de valoare egala
- eliminarea discriminarilor la angajare, la promovarea in munca, in privinta masurilor de securitate sociala
si ocrotirii sanatatii
- obligatia statelor membre de a elimina din legislatia interna orice prevederi discriminatorii cu privire la
salarizare egala
- protectie pentru prevenirea concedierii pentru probleme de maternitate

Curs 3

e) drepturi in domeniul educatiei si sanatatii

1) Drepturi in domeniul studiilor

Art.10 din Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femei prevede, in mod
sintetic urmatoarele:
- acces in conditii de egalitate la studii – pe baza acelorasi programe, cu acelasi corp profesoral si avand
acelasi criterii de evaluare scolare
- acces in conditii de egalitate la diverse programe de educatie
2) Dreptul la sanatate
Art.12 din aceaasi Convetie prevede in mod sintetic urmatoarele:
- accesul in conditii de egaliatate la serviciile medicale, si respectiv, protectia speciala in perioada de graviditate si
dupa nasterea copilului pana la 2 ani

5
- conform Protocolului nr.1 de la Geneva adoptat in 1977 femeile se bucura de o protectie speciala in caz de
conflict armat impotriva violurilor, atentatelor la pudoare, si prostitutiei

DREPTURILE COPILULUI

Protectia drepturilor copilului

Documentele internationale, dar si legislatiile interne ale statelor acorda o atentie prioritara si speciala
drepturilor copilului. In cadrul ONU s-a creat in 1946 UNICEF, care coordoneaza cooperarea internationala in
domeniul protectiei drepturilor copilului a statelor parti ale ONU.

Sediul materiei:
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului in art.5
- Conventia cu privire la drepturile copilului adoptat in 1989 – Romania este parte la aceasta Conventie prin
legea nr.18 din 1990; aceasta conventie la care au aderat 190 de state defineste notiunea de copil, ca fiind acea
persona care nu a implinit varsta de 18 ani cu exceptia cazurilor in care deplina capacitate de exercitiu se
dobandeste mai devreme, in conditiile legii
- Pactul International cu privire la drepturile civile si politice (in art.6, alin. 5)
- Conventia de la Haga asupra protectiei drepturilor copilului si cooperarii in materia adoptiei internationale
(adoptata in 1983 si ratificata de Romania prin legea nr.84\1984)
- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (art. 24, 32, adoptata la Nisa in anul 2000). A fost
preluata in proiectul de tratat de la Lisabona.

Conform Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, acestea pot fi rezumate in 10 puncte esentiale:
a. toti copiii si tinerii au drepturi egale; niciun copil nu va putea fi dezavantajat din pricina sexului sau, a
rasei sale, a limbii pe care o vorbeste sau a religiei sale (exista insa unele diferente intre copiii legitimi si
nelegitimi).
b. copiii si tinerii au dreptul la sanatate si asistenta medicala.
c. copiii si tinerii au dreptul la vacanta, la timp liber, la timp de joaca si de activitati culturale.
d. copiii si tinerii au dreptul de a se informa, de a-si exprima opinia si de a fi ascultati.
e. copiii si tinerii au drrptul la studii elementare gratuite, precum si drrptul de a urma studii superioare.
f. copiii si tinerii au dreptul de a fi educati fara violenta, abuzurile si exploatarea fiind interzise.
g. copiii si tinerii au dreptul de a fi protejati de explotarea economica si sexuala
h. copiii si tinerii cu dizabilitati au dreptul la o protectie speciala si la participarea activa la viata sociala.
i. copiii si tinerii au dreptul de a beneficia de protectie in caz de razboi (chiar si la copii refugiatilor)
j. copiii si tinerii au dreptul de a convietui cu parintii lor si daca sunt separati de acestia au dreptul de a
pastra legaturi personale cu ei

Continutul acestor drepturi:

1) Copilul are dreptul la viata de la nastere si chiar de la conceptie. Conform art.6 din Pactul International
cu privire la drepturile civile si politice, nici o sentinta de condamnare la moarte nu poate fi pronuntata impotriva
unei persoane care nu a implinit 18 ani. Femeile insarcinate nu pot fi condamnate la pedeapsa cu moartea.

6
 2) Dreptul la un nume si la domiciliu – ca parti ale starii civile prin care persoana se indentifica in familie,
spatiu, societate.
3) Dreptul de a dobandi o cetatenie (chiar in situatia copilului nascut din parinti apatrizi sau a copilului
gasit pe teritoriul unui stat).
4) Dreptul la sanatate, la o normala dezvoltare fizica si psihica.
5) Dreptul copilului de a nu fi separat de parintii sai, iar in cazul in care este separat de unul sau de ambii
parinti, el are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia (cu exceptia situatiei in care mentinerea unor astfel
de legaturi personale ar fi periculoasa pentru normala dezvoltare a copilului).
6) Dreptul la educatie – accesul la invatamantul primar obligatoriu si gratuit; accesul in conditii de egalitate
la invatamantul superior.
7) In materia adoptiei internationale, aceasta se subordoneaza adoptiei nationale (art.16 si 21 din Conventia
de la Haga). In tara noastra, a fost adoptata legea nr.273/2004, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005 privind
regimul juridic al adoptiei, care prevede principiul subsidiaritatii adoptiei internationale fata de cea nationala.

Rezumand, exista 4 mari categorii de drepturi ale copilului:

- dreptul de protectie (dreptul la viata, la sanatate, la protectia impotriva exploatarii sexuale si economice)
- drepturi de performanta (dreptul la educatie, dreptul la cultura, dreptul la joaca)
- dreptul de participare la viata sociala (dreptul la informare, dreptul la libera exprimare, dreptul de
asociere)
- alte drepturi (drepturi referitoare la relatia copilului cu familia)

LEGISLATIA NATIONALA

In dreptul roman a fost adoptata legea nr.272/2004, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005 si care are marele
merit ca este prima lege in care sunt enumerate drepturile copilului:
- dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale: prin inresgistrarea sa imediat dupa nastere. Parintii au
dreptul sa aleaga numele si prenumele copilului, iar acesta are dreptul de a-si pastra numele, cetatenia si relatiile
de familie in conditiile legii (art.8)
- copilul are dreptul de a avea relatii personale cu parintii sai, cu rudele sale, precum si cu orice alte
persoane fata de care dezvolta legaturi de atasament (cu exceptia cazurilor in care instanta interzice aceste legaturi
- art.14)
- copilul are dreptul la protejarea imaginii sale si a vietii sale intime; in acest sens, participarea copilului la
dezbateri publice in cadrul unor programe audio-vizuale, se face numai cu acordul reprezentantului legal pana la
implinirea varstei de 14 ani - art.22
- copilul are dreptul la libera exprimare, precum si dreptul de a primi informatii si sfaturi corespunzatoare
varstei sale; copilul care are discernamant are dreptul de a-si exprima opinia. In orice procedura judiciara sau
administrativa care il priveste este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani; chiar si un
copil care nu a implinit varsta de 10 ani poate fi ascultat de catre autoritatea competenta, daca aceasta considera
ca ascultarea copilului este necesara pentru solutionarea cauzei – art.24
- copilul are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie - art. 25 din lege - parintii il indruma
pe copil pentru alegerea unei religii, dar fara a-l putea obliga in acest sens, dar religia copilului care a implinit 14
ani nu poate fi schimbata fara acordul acestuia. Copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa isi aleaga
singur religia
- copilul are dreptul la respectarea personalitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice si tratamentelor
umilitoare si degradante. Masurile disciplinare nu permit sub nicio forma pedepsele fizice, corporale si nici acelea

7
care ii tulbura normala dezvoltare fizica si psihica – art. 28. In acest context, copilul are dreptul de a depune
singur plangere la autoritatile competente vizand incalcarea drepturilor sale fundamentale.

ORGANIZATII INTERNATIONALE CU PREOCUPARI IN DOMENIUL PROTECTIEI

DR OMULUI

1. ONU – Organizatia Natiunilor Unite

Este cea mai importanta organizatie internationala, cu vocatie universala, care are preocupari in acest
domeniu. Initial, la crearea ONU prin Charta ONU, intrata in vigoare in octombrie 1945, au existat controverse
privind competentele acestei organizatii privind drepturile omului.
In final, prin concesii reciproce intre statele Americii Latine, socialiste, capitaliste s-a ajuns la redactarea
art.56 din Charta ONU, care contine doar angajamentul general al statelor de a actiona separat sau in comun in
vederea indeplinirii obligatiilor specifice, dar fara a se stabili obligatii concrete prevazandu-se pentru Adunarea
Generala doar competenta de a face studii si recomandari in domeniul drepturilor omului.
Structura ONU
1) Adunarea Generala ONU
2) Consiliul Economic si Social – ECOSOC
3) Consiliul de Securitate
4) Consiliul de Tutela
5) Curtea Internationala de Justitie de la Haga
6) Secretariatul, condus de Secretarul General al ONU

In domeniul drepturilor omului, au competenta urmatoarele organe principale:

 Adunarea Generala ONU
 ECOSOC-ul
 Secretariatul ONU

I. Adunarea Generala ONU

Este organul cel mai reprezentativ al ONU, in care fiecare stat are drept la vot.

Competenta in domeniul drepturilor omului consta in urmatoarele:

- discutarea oricarei probleme referitoare la drepturile omului (sub rezerva art. 2, paragraful 7 din Charta
ONU – care prevede interzicerea amestecului in treburile interne ale unui stat)
- initiaza studii si face recomandari pentru respectarea drepturilor omului fara niciun fel de discriminari –
art.13, paragraful B din Charta ONU
- adoptarea de conventii internationale, la propunerea ECOSOC – art.62, paragrsful 3
- infiinteaza organe subsidiare
- coordoneaza activitatea institutiilor specializate ale ONU

8
Curs 4

Adunarea Generala are ca organe subsudiare:

1. Consiliul pentru Drepturile Omului care a inlocuit Comisia pentru Drepturile Omului creata in 1946.
Consiliul pentru drepturile omului a fost la randul sau creat prin rezolutia nr.60/25 din 3 aprilie 2006.
Atributiile principale:
a. promovarea drepturilor omului fara niciun fel de diferentiere
b. elaborarea de recomandari in caz de violare a drepturilor omului asa cum sunt reglementate in
documentele ONU
c. activitatea Consiliului se va ghida dupa urmat princ: universalitatii, impartialitatii, nediscriminarii
d. organizeaza conferinte internationale si intruniri de lucru
e. conlucreaza cu Inaltul Comisar pentru Drepturile Omului, cu guvernele statelor parti si cu organizatiile
neguvernamentale
f. prezinta rapoarte anuale Adunarii Generale

-are un nr. de 47 de membrii ce au un mandat de 3 ani care poate fi reinnoit

2. Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (creat la 1 ian 1951)

- are o dubla subordonare fata de Adunarea Generala si ECOSOC
- a inlocuit fosta Organizatie Internationale pt refugiasti, care s-a creat imediat dupa al 2-lea raz mondial
pt ajutorarea victimelor acestuia
Atributii:
a. sprijina initiativele statelor parti pentru repatrierea refugiatilor si transferarea bunurilor lor
b. stabileste contacte cu organizatiile guvernamentale si neguvernamentale (ex: Crucea Rosie) care se
preocupa de soarta refugiatilor, deci are atributii de natura umanitara, fara caracter politic, avand un statut
cvasiconsular
c. statutul sau prevede si cazurile de incetare a competentei inaltului comisar pt refugiati dupa cum ar fi:
- daca refugiatul a solicitat protectia statului al carui cetatean este
- daca a cerut in mod voluntar redobandirea cetatenirei pierdute
- daca a solicitat si a dobandit cetatenia si protectia altui stat
- daca s-a restabilit in tara pe care a parasit-o
- daca imprejurarile care au justificat acordarea statutului de refugiat au incetat

Inaltul Comisar al ONU pentru Refugiati este ales de catre Adunarea Generala la propunerea ECOSOC.

3. Fondul Natiunilor Unite Pentru Copii (infiintat in 1946) = UNICEF

a. coordoneaza programele de ajutorare a copiilor din tarile in curs de dezvoltare
b. e coordonat de catre un Consiliu de Administratie format din 41 de membrii cu un mandat de 3 ani

II. Consiliul Economic si Social (ECOSOC):

- este compus din 54 de membrii cu un mandat de 3 ani
- membrii sunt alesi de catre Adunarea Generala, in fiecare an, dar in proportie de 1/3 din nr. total al
membrilor, iar mandatul acestora poate fi imediat reinnoit. In practica, membrii permanenti ai Consiliului de
Securitate si alte state dezvoltate (Japonia si Germania) sunt realesi frecvent.

9
 - fiecare stat membru are cate un reprezentant care poate fi insotit de un consilier sau de catre un adjunct
(acestia din urma nu au drept de vot)
- votarea membrilor este secreta
- isi desfasoara activitatea in doua sesiuni de cate 4 saptamani

Atributii principale:
a. are atributia de a face recomandari vizand respectarea drepturilor omului, fiind, din acest punct de vedere,
cel mai important organ al ONU
b. pregateste proiectele de conventii internationale in domeniul sau de competenta
c. convocarea de conferinte internationale la nivel guvernamental si neguvernamental
d. coordoneaza institutiile specializate ale ONU prin consultari si formularea de recomandari

Organe subsidiare ale ECOSOC

1. Comisia pentru conditia femeii(1946) - are un numar de 45 de state membre
Organizare:
- membrii comisiei au un mandat de 4 ani
- actioneaza in calitate de reprezentanti ai statelor lor in conformitate cu indicatiile primite de la acestea
Atributii:
a. elaboraza rapoarte si recomandari privind respectarea drepturilor femeii
b. elaboreaza rezolutii proprii sau doar proiecte de rezolutii care sa fie supuse aprobarii ECOSOC
c. elaboreaza liste cu comunicari confidentiale si neconfidentiale referitoare la conditia femeii si apoi
inainteaza catre ECOSOC recomandari cu privire la masurile ce trebuie intreprinse pentru eliminarea
discriminarii fata de femei

2. Comitetele speciale de asigurare a respectarii unor anumite drepturi:

a. Comitetul pentru eliminarea discriminarii rasiale
b. Comitetul pentru depturile omului
c. Comitetul pentru drepturile economice, sociale si culturale
d. Comitetul pentru eliminarea disciminarii fata de femei
e. Comitetul contra torturii
f. Comitetul pentru prevenirea crimelor si lupta impotriva delicventei

b. Comitetul pentru drepturile omului (1977, in baza Pactului international cu privire la dr civile si politice)
- initial se dorea a fi un organ jurisdictional, dar in final a ramas doar un organism politico-diplomat
● structura: are 18 state membre si fiecare stat are dreptul la un singur reprezentant care are un mandat de
4 ani
● artibutii:
- examineaza rapoartele statelor parti, precum si ale institutiilor specializate ale ONU – in domeniul
respectarii drepturilor civile si politice
- inainteaza statelor parti propriile sale rapoarte
- primeste comunicari din partea statelor parti, care pretind ca un alt stat parte la pact nu-si
indeplineste atributiile
- primeste si analizeaza reclamatii din partea persoanelor fizice care au calitatea de cetateni ai
statelor parti la stat

10
c. Comitetul pentru drepturile economice, sociale si culturale (creat in 1985 in baza Pactului cu privire la
drepturile economice, sociale si culturale)
● structura: 18 membrii, fiecare stat membru are un reprez cu un mandat de 4 ani
● competenta: formuleaza recomandari catre ECOSOC in domeniul sau de competenta

e. Comitetul contra torturii

- este creat in baza Conventie contra torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, imumane sau
degradante (in vig din 1987, iar Romania a aderat la ea in 1990)
● structura:
- este formata din 10 membrii experti alesi prin vot secret cu mandat de 4 ani
- expertii sunt cetateni ai statelor parti la conventie
- adopta decizii prin majoritate simpla
● atributii:
- primeste si examineaza reclamatii prin care un stat parte la conventie declara ca un alt stat parte nu-si
indeplineste obligatiile asumate
- efectueaza anchete confidentiale daca detine informatii sigure ca pe teritoriul unui stat parte se practica
sistematic tortura (atributie nerecunoscuta de Marea Britanie)
- exercita activitati concrete pentru rezolvarea diferendelor dintre statele parti in acest domeniu
- constituie comisii ad-hoc, de conciliere, care-si ofera bunele oficii pt rezolvarea amiabila a acestor
diferende
- examineaza reclamatiile provenite de la persoanele fizice, care pretind ca au fost victime ale torturii
sau tratamentelor inumane

III. Consiliul de Securitate

- are ca atrib principala mentinerea pacii si securitatii internationale conf art.24 din carta ONU
structura: are 15 membri, din care 5 sunt permanenti (SUA, Rusia, China, Franta, Marea Britanie)
- membri nepermanenti sunt alesi pe o perioada de 2 ani

- deciziile se iau cu o majoritate de 9 voturi intre care trebuie sa se regaseasca si voturile membrilor permanenti,
care au drept de veto; abtinerea de la vot a unui membru permanent nu impiedica luarea deciziei
- deciziile Consiliului de Securitate sunt obligatorii pentru statele parti ale ONU, atunci cand este vorba despre
atingeri grave aduse pacii si securitatii internationale
- Carta ONU nu prevede atributii speciale ale Consiliului de Securitate in domeniul respectarii drepturilor
omului

IV. Secretariatul ONU

- este condus de catre un Secretar General cu un mandat de 4 ani (Ban Ki Mur este Secretarul actual); el
este liantul intre ECOSOC si Adunarea Generala, precum si intre ECOSOC si institutiile specializate
- are in competenta organizarea de conferinte internationale si propune Adunarii Generale pe Presedintele
Inaltului Comisariat al ONU pentru Refugiati
- exprima atitudinea ONU in anumite probleme internationale
- in catrul Secretariatului General functioneaza ”Inaltul Comisar pentru drepturile omului” (infiintat prin
rezolutia ONU nr.48/141 din decembrie 1993) – are ca responsabilitate principala promovarea si respectarea
drepturilor omului, sub conducerea si responsabilitatea Secretarului General al ONU. Are rang de sub-secretar
general si este insarcinat cu conducerea ”Centrului pentru drepturile omului” cu sediul la Geneva.

11
 V. Curtea Internationala de Justitie
- este organul justitiar al ONU care are in competenta judecarea diferendelor dintre statele membre ale
ONU care i-au recunoscut acesta aributie prin statut
- conform statutului sau, Curtea Internat de Justitie nu are competente in domeniul drepturilor omului

VI. Consiliul de tutela

- avea ca atributie principala supravegherea teritoriilor neautonome, aflate sub tutela internationala;
promova, in primul rand, drepturile popoarelor la autodeterminare si respectarea drepturilor omului in
teritoriile neautonome aflate sub tutela
- in prezent are un rol decorativ

ORGANIZATII REGIONALE
(in Europa)

1. OSCE (Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa)

- s-a constituit in 1975 prin actul final de la Helsinki (nu avea forta juridica)
- initial s-a numit CSCE (Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa) avand denumirea actuala din 1990
- are un nr. de 35 de state membre (33 europene + SUA si Canada)

Structura principala:
a. Reuniunea sefilor de state si de guverne – analizeaza cele mai importanhte probleme in domeniu si adopta
masuri in consecinta
b. Consiliul ministrilor format din ministri afacerilor externe – indeplineste sarcinile trasate de Reuniunea
sefilor de state si de guverne, dar are un grad de autonomie ridicata, in sensul ca poate adopta decizii proprii
c. Presedintele in exercitiu cu un mandat scurt de 1 an, este ajutat de catre fostul presedinte si de catre
succesorul sau
Atributii:
- coordoneaza activitatea organelelor OSCE
- numeste un reprezentant personal in cazul unor conflicte
- este asistat de grupuri de lucru ce sunt alcatuite ad-hoc pentru prevenirea si supravegherea zonelor
de conflict din Europa
d. Centrul pentru prevenirea conflictelor are rolul de a preveni incidentele de natura militara; poate dispune
anchete si poate numi raportori speciali ai OSCE
e. Inaltul Comisar pentru minoritatile nationale (Helsinki 1992)
Atributii:
- primeste informatii referitoare la situatia minoritatilor nationale aflate pe teritoriul statelor parti;
- evalueaza eventualele conflicte si apreciaza masurile care se impun;

Tendinte actuale:
Dupa anii 1991, s-a trecut la un sistem de adoptare a deciziilor altfel decat in unanimitate.

Curs 5

2. Consiliul Europei
Constit: la 5 mai 1949 prin tratatul de la Londra, initial avand 10 state membre, iar in prezent are
47 state membre (ultimul este Muntenegru la 11 mai 2007)

12
 Romania a aderat la 30 septembrie 1993, a fost al 32-lea stat membru aderand totodata la Conventia
Europeana a Drepturilor Omului (14 protocoale).
Structura :
Consiliul ministrilor – format din ministri afacerilor externe ai statelor membre
- dubla calitate: atat organ guvernamental cat si forum colectiv, unde se discuta toate problemele sociale
europene
- dezbaterile acopera toate problemele de interes cu exceptia apararii
- se intruneste de 2 ori pe an, dar la nivelul ambasadorilor intrunirile sunt saptamanale
- deciziile sunt transmise statelor membre sub forma de recomandari
- competenta: dreptul de a cere suspendarea dreptului de a reprezenta un stat membru; poate cere retragerea
calitatii de membru a unui stat parte ; poate decide incetarea calitatii de stat membru.
Adunarea parlamentara – este alcatuita din parlamentarii care reprezinta statele membre pe grupuri politice si
parlamentarii independenti
- competenta : formuleaza recomandari cu privire la orice problema care se incadreaza in liniile si scopurile
prevazute in Statutul Consiliului Europei ; poate infiinta diverse comitete , comisii pentru a solutiona
anumite probleme concrete ; adopta propriile reguli de procedura si alege dintre membrii sai un
presedinte, care ramane in functiepana la urmatoarea sesiune ordinara.
- se intruneste in sesiune ordinara odata pe an , in anumite perioade stabilite din timp astfel incat sa nu se
suprapuna cu sesiunea Adunarii Generale ale ONU.
Secretariatul – condus de un secretar general care raspunde in fata Comitetului de ministri;
- competenta : raspunde de stabilirea directiilor strategice ale programelor de lucru de la nivelul Consiliului
Europei. ; responsabilitatile asupra bugetului ; raspunde de activitatile curente

MECANISMUL JURISDICTIONAL AL PROTECTIEI DREPTURILOR OMULUI STABILIT PRIN

CEDO SI PRIN PROTOCOALELE SALE

ACESTA SE DESFASOARA IN DOUA ETAPE DUPA CUM URMEAZA:

I. Mecanismul jurisdictional instituit de CEDO pana la intrarea in vigoare a Protocolului 11(nov.1998). Este
format din Comisia Europeana a Dr.Omului si Curtea Europeana a Dr.Omului.
Comitetul ministrilor era organul de decizie al Consiliului si avea urmatoarele atributii:
- competente administrative(alegerea mwmbeilor Comisiei Europene a Drepturilor Omlui si aprobarea
bugetului)
- competente jurisdictionale (primea rapoarte de rezolvare a cauzelor pe cale amiabila in fata comisiei ;
- redacta rapoarte pe care le inainta Curtii Europene a Dr.Omului prin care inainta cauzele catre aceasta –
in cazul nerezolvarii cauzei pe cale amiabila.
- Putea el insusi sa decida in privinta incalcarii drepturilor omului in cauza respectiva , decizii luate cu
majoritatea de 2/3 =>rolul jurisdictional limitat
II. Dupa Protocolul 11

Reglementari internationale in materia drepturilor omului

Aceste documente pot fi clasificate in functie de forta lor juridica si deci de eficienta lor in 2 mari categorii:
- conventii internationale indiferent de denumirea lor , care au forta juridica obligatorie pentru statele parti
- documente politice fara forta obligatorie , care poarta diverse denumiri(rezolutii , recomandari , declaratii)
Principiile care se regasesc in toate documentele internationale adoptate in domeniul drepturilor omului:
Principiul universalitatii – acestea se aplica tuturor oamenilorsi respectarea drepturilor omului este
imperativa(jus cogens)

13
Principiul nediscriminarii – respectarea drepturilor omului se face fara niciun fel de discriminare
Principiul cooperarii intre state pentru promovarea si respectarea drepturilor omului
Principiul referitor la interdependenta care trebuie sa existe intre diferite categorii de drepturi ale omului

Documente cu caracter universal – toate statele pot adera la ele:

1. Carta Natiunilo Unite(1945) – Romania devina membra a acesteia in 14 dec.1955
- in acest tratat este incurajata promovarea si respectarea drepturilor omului fara discriminare. Pentru ca
ONU nu este o organizatie suprastatala , Carta nu a prevazut (si nici nu putea ) instituirea unui sistem
international de protectie a drepturilor omului.
2. Declaratia Universala a Drepturilor Omului – natura juridica: nu este un tratat , deci nu are forta
obligatorie , dar in sine e un document politic
- are 30 de articole in care sunt enuntate principiile drepturilor civile si politice (art.3-21) , precum si
principiile de economie , sociale si culturale (art.22-27)
- fundamenteza necesitatea ca drepturile omului sa fie ocrotite prin autoritatea legii pe teritoriul dtatelor
parti
Continut :
- consacra principiul nediscriminarii, principiul egalitatii tuturor in fata legilor, dreptul la viata, la libertate,
dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor crude , inumane sau degradante
- nici o persoana nu poate fi arestata sau detinuta in mod arbitrar
- dreptul la munca
- dreptul la asociere in sindicate
- dreptul la educatie
- dreptul de a participa la viata politica a tarii
- libertatea de intrunire si asociere

DUDO nu cuprinde prevederile referitoare la crearea unui sistem jurisdictional de promovare si respectare a
drepturilor
Desi DUDO nu are forta juridica obligatorie , ea nu trebuie considerata o simpla lista de precepte doctrinare,
pentru ca a constituit punctul de plecare pt toate celelalte reglementari internationale in materia drepturilor omului
dupa al 2-lea razboi mondial.
Desi a fost doar un document politic a fost nominalizata in Constitutiile mai multor state si in mod indirect ,
si a transformarilor caracteristice din politic in juridic (pentru ca prevederile ei au devenit norme de drept intern)
3. Pactele internetionale adoptate de Adunarea Generala a ONU in 1966 si intrate in vigoare in
1976.
Preambulul articolelor 1,3,5 din Pacte sun aproape identice.
A) Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Prevede principalele drepturi civile si politice:
- dreptul la viata;
- dreptul de a nu fi supus torturii si tratarii crude , inumane sau degradante
- interzicerea sclaviei si a muncii fortate;
- nimeni nu poate fi retinut sau arestat in mod arbitrar;
- libertatea de gandire , constiina si religie;
- libertatea de circulatie;
- dreptul de a alege si de a fi ales.

14
 Are 2 protocoale facultative:
a) adoptate odata cu pactul – prevede competenta Comitetului pentru Drepturile Omului(care are 19
membrii) de a primi plangeri de la persoane care au calitatea de cetateni ai statelor parti
b) adoptate in 1989 (Romania l-a ratificat prin decretul-lege 6/1990, aprobat prin Lg.7/1991) – vizeaza
abolirea pedepsei cu moartea in timp de pace

B) Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale

- dreptul la munca
- dreptul la asocierea in sindicate ;
- dreptul la un nivel de trai decent;
- dreptul la educatie.
Mecanismul politico-juridic de rezolvare a plangerilor este inaintat Comitetului Pentru Drepturile Omului
(prevazut de Protocolul 1 aditional la Pact)
ETAPE:
Comitetul avea competenta de a primi plangeri de la persoane particulare care se pretind victime ale
incalcarilor unor drepturi prevazute in pact.
Aceste persoane particulare adreseaza o comunicare scrisa Comitetului pentru Drepturile Omului care va fi
primita numai daca:
- nu este anonima
- s-au epuizat toate caile de recurs interne(regula nu se aplica daca procedurile interne depasesc perioada
rezonabila de timp)
- comunicarea nu trebuie sa fie abuziva sau incompatibila cu prevederile pactului
- daca aceeasi problema nu se afla in curs de solutionare in fata altei instante internationale.
Comitetul o va aduce la cunostinta statului part. In termen de 6 luni de la primire , statul este obligat sa
raspunda.
Se va incerca rezolvarea pe cale amiabila a plangerii respective .
In termen de 12 luni , Comitetul e obligat sa prezinte un raport in care sa precizeze daca s-a gasit pe cale
amiabila o rezolvare.
In concluzie , Protocolul 1 aditional la Pact creeaza doar un mecanism politico-diplomatic de rezolvare a
diferendelor dintre state si dintre state si persoanele participante , care nu este eficient.
Toate aceste documente aratate pana acum (cu exceptia Cartei ONU)= asa numita Carta Internationala a
Drepturilor Omului.

Documente cu caracter regional.

EUROPA
1. CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI (CEDO).
- adoptat la 4 noiembrie 1950 , intrand in vigoare in anul 1953.
- reprezinta un document european/tratat fundamental din 2 perspective: prin procedura de garantare a
respectarii drepturilor omului si prin stabilirea unei largi sfere de drepturi si libertati fundamentale.
- este de remarcat ca in CEDO sunt inscrise drepturi si libertati prevazute in DUDO , care sunt dezvoltate
fata de acestea.

15
Curs 6

Catalogul drepturilor garantate de CEDO si de protocoalele sale aditionale

Drepturile prevazute de conventie in forma initiala:

- dreptul la viata
- dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane si degradante
- interzicerea sclaviei si a muncii fortate
- dreptul la libertatea si siguranta persoanei
- dreptul la un proces echitabil
- dreptul de a nu fi supus unei legi sau nuei pedepse ex post facto
- dreptul la viata privata si la viata de familie
- dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie
- libertatea de gandire, constiinta si religie
- dreptul la libera exprimare
- dreptul la asociere si intrunire pasnica

Conventia contine si o clauza privind nediscriminarea precum si obligatia statelor de a asigura un remediu
eficient prin intermediul instantelor nationale persoanelor ale caror drepturi au fost violate.
Protocolul 1 aduce in plus dreptul la proprietete, dreptul la educatie si dreptul statelor de a asigura alegeri
libere si secrete intr-un timp rezonabil.
Protocolul 4 interzice privarea de libertate pentru neideplinirea obligatiilor contractuale .Acvest protocol
aduce dreptul la libera circulatie precum si interzicerea expulzarii propriilor cetateni si a expulzarii colective a
strainilor.
Protocolul 6 instituie abolirea pedepsei cu moartea.
Protocolul 7 vine cu garantii acordate strainilor inainte de a fi expulzati din tara de resedinta. Mai instituie
dreptul la recurs in cadrul procesului penal, dreptul la reparatii in caz de eroare judiciara , dreptul de a nu fi
judecat de 2 ori pt savarsirea aceleasi fapte si egalitatea in drepturi si obligatii intre soti.
Protocolul 12 care a inclus o clauza de nediscriminare generala.
Protocolul 13 care se refera la abolirea pedepsei cu moartea in orice circumstanta.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului

A fost creata in baza conventiei, elaborata sub auspiciile Consiliului Europei. Prin adoptarea conventiei se
actiona pt luarea primelor masuri originale de garantare efectiva a drepturilor prevazute in DUDO.
Conventia consacra pe de o parte o serie de drepturi si libertati fundamentale si pe de alta parte instituie un
sistem de garantare a acostor drepturi si a obligatiilor asumate prin conventie.
3 institutii imparteau responsabilitatea acestui control:
- Comisia Europeana a Drepturilor Omului
- Curtea Europeana a Drepturilor Omului
- Comitetul de ministri al consiliului europei
Conform CEDO statele contractante (statele membre ale Consiliului Europei) si persoanele particulare
numai in masura in care statele reclamate au acceptat in mod expres dreptul de recurs individual , puteau adresa
comisiei plangeri contra statelor contractante pe considerentul violarii prevderilor sale.
Cererile faceau mai intai obiectul unei examinari prealabile din partea comisiei. Aceasta se pronunta cu
privire la admisibilitatea lor.Cele declarate admisibile faceau obiectul unei incercari de rezolvare pe cale amiabila.

16
In caz de esec comisia intocmea un raport in care erau prezentate faptele si dadea un aviz privind fondul
cauzei.Acest raport ere transmis comitetului ministrilor.Era necesar ca statul reclamat sa accepte jurisdictia
obligatorie a curtii pentru ca un stat interesat sau comisia sa poata depune o plangere la curte , acesta urmand sa
dea o hotarare definitiva si obligatorie.
Termenul de sesizare a curtii era de 3 luni de la data la care comisia a inaintat raportul comitetului
ministrilor.
Persoanele particulare nu aveau dreptul de a se adresa direct curtii.
Daca un caz nu ajungea in fata curtii , comitetul ministrilor era cel care se pronunta asupra existentei sau nu
a unei incalcari a convantiei si a protocoalelor sale.Tot el era cel care se ocupa de verificarea respectarii
hotararilor curtii de catre state.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului in lumina Protocolului 11

Protoculul 11 a fost adoptat in 1994 si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998.Inovatia adusa de acset
protocol consta in crearea unei curti unice si permanente cu sediul la Strasbourg care a inlocuit vechea curte a
drepturilor omului astfel incat noua procedura cuprinde inclusiv solutionarea palngerilor si verificarea acestora,
atributii ce reveneau inainte comisiei, se desfasoara in noua CEDO. De asemenea comitetul ministrilor isi pierde
functia jurisdictionala ocupandu-se in continuare cu solicitarea de avize consultative precum si de verificarea
respectarii hotararilor curtii. S-a mai hotarat ca dreptul de recurs individual devine obligatoriu si ca toate
solicitarile privind incalcarea drepturilor omului vor fi supuse curtii.
Componenta CEDO conform protocolului 11:
CEDO are un numar de judecatori egal cu cel al statelor membre(47), acesti judecatori fiind alesi dintr-o
lista prezentata de catre state pe o perioada de 6 ani. Judecatorii servesc curtea in nume propriu ei nereprezentand
nici un stat; ei nu pot desfasuranici o activitate care sa fie incompatibila cu cerintele de independenta ,
impartialitate sau cu disponibilitatea necesara exercitarii functiei in timp util.Mandatul judecatorilor expira la
implinirea varstei de 70 ani. Cel mai inalt rang il ocupa presedintele curtii, acesta fiind ajutat de 2 vicepresedinti .
Serviciile administrative si cele de asistenta juridica ale curtii sunt realizate de catre o grefa.

Structura CEDO (subiect examen) :

-functioneaza in plen , pe sectii, in camere , comitete sau marea camera
-curtea se reuneste in plen in urmatoarele situatii:
a. cand este ales presedintele curtii pe o perioada de 3 ani, acesta putand fi reales: in aceleasi
conditii sunt alesi si presedintii sectiilor, 2 dintre presedintii de sectie fiind in acelsi timp vicepresedintii
curtii
b. cand se adopta regulamentul curtii
c. cand se contituie sectiile pe o perioada de 3 ani
d. cand sunt alesi grefierul si grefierul adj al sectiei

Sectiile:
- curtea se divide in 4 sectii a caror compozitie trebuie sa fie echillibrata dpdv al repartizarii geografice pe sexe,
tinandu-se seama in acelasi timp si de diferentele privind sistemele de drept din diferitele state.
- fiecare sectie este prezidata de un presedinte de sectie
- fiecare presedinte este ajutat de un vicepresedinte de sectie , care este ales din randul membrilor sectiei
respective

17
 Comitete:
- sunt formate din 3 judecatori alesi prin rotatie pe o perioada de 12 luni din randul membrilor sectiei respective,
altii decat presedintele
- in prezent exista 8 comitete , ele reprezentand un element important al noii structuri deoarece realizeaza in mare
parte din activitatea de filtrare a plangerii
Camere:
- in fiecare sectie sunt constituite camere pentru examinarea cauzelor aduse curtii
- sunt formate din 7 judecatori iar pt fiecare cauza o camera cuprinde:
- presedintele sectiei
- judecatorul national al statului implicat in cauza, daca acesta nu face parte din sectia careia i s-a
repartizat cauza va judeca in calitate de membru de drept al camerei
- ceilalti judecatori sunt alesi prin roa\tattie din randul membrilor sectiei

Marea Camera:
- este formata din 17 judecatori si 3 supleanti pe o perioada de 3 ani
- fac parte presedintele CEDO , presedintii sectiilor , restul membrilor fiind alesi si aici prin roatatie o data
la 9 luni
- exista si un colegiu al marii camere acre se ocupa cu verificarea admisibilitatii cererilor de rejudecare
adresate marii camere
- colegiul este format din 5 judecatori si anume : pres CEDO , presedintii sectiilor mai putin presedintele
sectiei din care s-a format camera care a judecat cauza in fond si un judecator supleant ales prin rotatie dintre alti
judecatori decat cei care au format camera ce a judecat in fond cauza

Competenta CEDO:
- are in competenta plangerile interstatale, plangerile individuale si avizele consultative
Plangerile interstatale:
- orice parte contracatnta poate sesiza curtea cu privire la orice pretinsa incalcare a conventiei de catre o
alta parte contractanta
Plangerile individuale:
- conform art 34 din conventie orice persoana fizica , organizatie neguvernamentala sau grup de persoane
care se considera victime ale unei incalcari a drepturilor omului prevazute in conventie si de protoalele sale pot
sesiza curtea in mod direct.
Avizele consulative :
-conform art 37 curtea poate sa dea avize consultative la solicitarea consiliului ministrilor cu privire la
problemele juridice pe care le ridica interpretarea conventiei si a protocoalelor sale

Procedura in fata CEDO

Chestiuni generale:
- orice parte contractanta si orice persoana fizica ce se considera victima a unei incalcari a pervederilor
conventiei se poate adresa curtii in mod direct
- procedura este publica si contradictorie
- reclamantii individuali pot adresa ei insisi plangeri la CEDO dar se recomanda sa fie reprezentati de un
avocat, acest lucru fiind chiar necesar la audieri dupa ce plangerea a fost declarata admisibila
- in acest sens Consiliul Europei a infiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii fara
posibilitati materiale

18
 Procedura de examinare a admisibilitatii plangerilor
Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectii al carei presdinte desemneaza un judecator raportor
care dupa o examinare prealabila a cauzei va stabili daca aceasta va fi examinata de catre un comitet sau de catre
o camera.
Comitetele pot sa declare in unanimitate o plangere ca fiind inadmisibila sau sa o scoata de pe rolul curtii
Camerele pot fi sesizate cu plangerile care le-au fost adresate in mod direct de judecatorul raportor, cu
plangerile nedeclarate inadmisibile de catre comitet sau cu plangerile interstatale. Hotararile camerei privind
admisibilitatea plangerilor se iau cu majoritate de voturi si trebuie facute publice si motivate.
Conditii de valabilitate ale unei plangeri:
- cererea trebuie facuta dupa epuizarea tuturor cailor de atac in plan intern
- sa nu fi trecut un termen mai mare de 6 luni de la pronuntarea unei hotarari definitive si irevocabile in plan
intern
- cererea sa nu fie identica cu o alta cerere exminata anterior de CEDO
- cererea sa nu fie anonima
- sa nu fie incompatibila cu prevederile conventiei sau protocoalelor sale
- sa nu fie vadit nefonfata sau abuziva

Procedura de judecata in fond:

- dupa ce o petitie a fost declarata admisibila partile sunt invitate sa depuna probe , sa faca declaratii scrise
inclusiv o posibila acordare de satisfactii echitabile
- statul al carui cetatean este implicat in cauza poate interveni de drept
- procedura in fata CEDO este contradictorie si publica
- in vederea unei solutionari pe cale amiabila se pot purta discutii prin intermediul grefierului ;aceste discutii sunt
confidentiale
- hotararile camerei se iau cu majoriate de voturi
- in termen de 3 luni de la pronuntarea unei hotarari orice parte pronuntata poate cere trimiterea cauzei spre
rejudecare in fata marii camere daca aceasta ridica o problema grava privind interpretarea conventiei sau o
problema grava de ordin general
- admisibilitatea unor astfel de cereri se pronunta de catre colegiul marii camere si daca este acceptata marea
camera rejudeca si pronunta o hotarare definitiva si irevocabila
- hotararea unei camere devine definitiva la expiraera unui tremen de 3 luni de la pronuntare sau inainte daca
partile declara in mod expres ca nu doresc rejudecarea sau cand colegiul marii camere declara cererea de
rejudecare ca fiind inadmisibila.

Curs 7
Modificarile principale prevazute in Protocolul 14 aditional CEDO (adoptat in mai 2004 si ratificat de
Romania in martie 2005)
Protocolul 14 are ca scop eficientizarea mecanismului jurisdictional de solutionare a plangerilor adresate
CEDO.
Modificari:
1. In cazurile care sunt clar inadmisibile, decizia de inadmisibilitate va fi luata de un singur judecator asistat
de un raportor;
2. In cazurile repetitive, acestea vor putea fii declarate admisibile, fiind solutionate de catre un colegiu de 3
judecatori(si nu de catre o camera formata de 7 judecatori);

19
 3. Se introduce o noua conditie de admisibilitate – plangerile vor fi declarate ca inadmisibile daca
reclamantul nu a suferit un prejudiciu semnificativ;
4. Comitetul ministrilor va putea aduce in fata curtii statele parti care nu respecta hotararile acesteia;
5. Durata mandatului judecatorilor va fi de 9 ani fara posibilitatea reinoirii mandatului;
6. U.E. va putea adera la C.E.D.O.

DREPTURILE CIVILE SI POLITICE

Precizari introductive.
Dupa adoptarea DUDO(1948) , a inceput un proces de elaborare a multor documente internationale care
fixeaza si garanteaza drepturile fundementale ale omului. S-au consacrat 3 generatii de drepturi:
1. Drepturile civile si politice
2. Drepturi economice sociale si culturale
3. Dreptul la un mediu inconjurator sanatos , la pace , la dezvoltare
Cele 3 generatii de drepturi nu pot fi ierarhizate in functie de importanta lor , deoarece ele sunt egale ca
importanta si se afla intr-o stransa interdependenta.

Drepturile civile si politice:

Civile
1. Dreptul la viata
2. Dreptul la integritate fizica si psihica (dreptul de a nu fi supus torturii si tratamentelor inumane si crude
sau degradante)
3. Dreptul la casatorie
4. Dreptul la libertate
5. Dreptul la cetatenie
6. Dreptul la libera circulatie
7. Dreptul la respectul vietii private
8. Dreptul de proprietate
9. Egalitatea tuturor persoanelor in fata legii

Politice
10. Drepturile electorale(de a alege si a fi ales)
11. Libertatea de gandire si constiinta
12. Dreptul la libera intalnire si asociere

1. DREPTUL LA VIATA

Sediul materiei
● Art.3 DUDO, art.6 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
● Al 2-lea Protocol facultativ la Pact vizeaza abolirea pedepsei cu moartea (decembrie 1989).
● Art. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
● Protocolul nr. 6 aditional la CEDO vizand abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace (1985).
● Protocolul 13 aditional la CEDO vizand abolirea pdepsei cu moartea in orice imprejurare (2002,
Vilnius).
● Art.2 Carta drepturilor fundamentale a U.E. (Nisa 2000).

20
 Continutul juridic
1. Dreptul la viata este un drept suprem al omului , de realizarea caruia depind toate celelalte
drepturi; cu toate acestea, garantarea dreptului la viata conform art.2 CEDO, nu este pusa in
stransa legatura cu dreptul de a avea conditii de viata decente, cu dreptul la un nivel de trai
decent.
2. Conform art. 6 din Pact, nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar; in tarile care nu
au abolit pedeapsa cu moartea, aceasta poate fi pronuntata de catre o instanta impartiala si
independenta si numai pentru infraciunile cele mai grave. Femeile insarcinate si tinerii sub 18
ani nu pot fi pedepsiti cu pedeapsa capitala. Orice persoana condamnata la moarte are drepul
de a cere clementa sau comutarea pedepsei cu inchisoarea pe viata. Protocolul 2 prevede
abolirea pedepsei cu moartea in timp de pace.
3. Conform art.2 CEDO , dreptul la viata e garantat si sunt prevazute situatii in care moartea ar
rezulta in urma unui recurs la forta absolut necesar (pentru apararea vietii oricarei persoane
impotriva violentei imediate; pentru a efectua o arestare in conditiile legii sau pentru a
impiedica o evadare in conditiile legii; pentru a reprima conform legii o rascoala sau o
insurectie).
4. Obligatiile statelor pentru apararea vietii oricarei persoane sunt obligatii negative, autoritatile
statului trebuie sa se abtina de a incalca dreptul la viata, dar si pozitive ( sa creeze un sistem
judiciar eficient si independent , sa adopte masuri operationale preventive mai ales in lupta
contra terorismului; statele au obligatia sa organizeze anchete efective impotriva celor care au
adus atingere dreptului la viata, mai ales daca persoana decedata se afla in custodia
autoritatilor statului. Acestea trebuie sa dovedeasca, in mod plauzibil cauzele decesului
persoanei respective, pentru ca, in caz contrar exista o prezumtie de responsabilitate a
autoritatilor statului. Statele parti au obligatia sa informeze persoanele interesate despre
eventualele riscuri de pierdere a vietii la care sunt expuse in diverse imprejurari).
5. Restrangerile aduse dreptului la viata: - daca in versiunea originala a art.2 al Conventiei,
pedeapsa cu moartea nu era abolita, cu conditia respectarii principiului legalitatii, Protocolul
nr.6 , prevedea abolirea pedepsei in timp de pace; Protocolul nr.13 adoptat in 2002 si intrat in
vigoare in 2003 prevede abolirea pedepsei cu moarte atat in timp de pace cat si in timp de
razboi, in orice imprejurare (nu poate fi ratificat cu rezerve sau cu derogari).

Garantii legislative interne

Garantii constitutionale – art.22, alin.1 si 2, dreptul la viata este garantat si pedeapsa cu moartea este abolita.
Garantii de drept penal – CP incrimineaza orice atingere a vietii persoanei (art.174-179).

Frontierele dreptului la viata.

1. Problema eutanasiei
Se pune problema caracterului licit sau ilicit al eutanasiei. Termenul de eutanasie are mai multe sensuri:
- Eutanasia exterioara – inseamna ca medicina nu are numai rolul de a restabili sanatatea si de a ameliora
durerile bolnavului, dar si acela de a-i asigura o moarte linistita, atunci cand nu mai exista nici o speranta.
- Eutanasia interioara – inseamna o pregatire a sufletului pentru moartea ce va urma, prin abtinerea de la
orice tratamente care ar putea prelungi agonia bolnavului inutil.

Abia in secolul al XIX-lea se afirma un alt inteles al eutanasiei – acela de a pune capat vietii bolnavului intr-
un mod deliberat in cazul in care nu exista nicio speranta pentru salvarea vietii lui. Intr-un document elaborat de

21
Biserica Catolica in 1980 si intitulat “Congregatia pentru doctrina credintei. Declaratia asupra eutanasiei”, se
apreciaza ca termanul de eutanasie inseamna responsabilitatea unui profesionist al sanatatii sau a unei persoane
apropiate, in legatura cu moartea unui bolnav, aceasta fiind actiunea sau omisiunea care provoaca in mod
deliberat moartea pacientului din dorinta de a se pune capat unei vieti marcate de suferinta. In literatura de
specialitate s-a vehiculat fara sugestii ideea unui asa-numit “drept de a muri”; aceasta conceptie nu a fost
acceptata de catre medici sau de catre juristi, desi acestia au fost de acord ca o persoana are dreptul sa isi
sfarseasca viata in conditii de demnitate si respect.
In Romania, eutanasia este interzisa si chiar este incriminata sub forma infractiunii de determinare sau
inlesnire a sinuciderii.

2. Clonarea
O alta problema este aceea a clonarii fiintelor umane. C.E. a adoptat la data de 4 aprilie 1997 Conventia
pentru protejarea drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de aplicatiile biologiei si medicinei. Ideea
esentiala a acestei Conventii este aceea ca interesul fiintei umane trebuie sa prevaleze in fata progresului stiintei si
tehnicii.
1. sunt autorizate testele de detectare a maladiilor genetice
2. sunt autorizate interventiile asupra genelor umane, dar numai in scop de prevenire si terapie
3. este autorizata tehnica fertilizarii in vitro precum si tehnica alegerii sexului copilului, dar numai in situatia
in care s-ar pune problema unor maladii ereditare grave, altfel, determinarea genetica a sexului copilului este
interzisa.
4. interpretarea textului conventiei se va face de catre CEDO

In tara noastra a fost adoptata Lg. nr.2/1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane.

2. DREPTUL LA INTEGRITATE FIZICA SI PSIHICA (de a nu fi supus torturii si tratamentelor cu

cruzime inumane si degradante)
Sediul materiei
● Art.5 DUDO.
● Art.7 din Pact International cu privire la drepturile civile si politice
● Art.3 din CEDO.
● Art.3 si 4 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE.
● Conventia contra torturii si a pedepselor sau tratamentelor degradante.(ONU 1987, RO 1990).
● Conventia asupra drepturilor omului si biomedicinei.

Curs 8

Continutul juridic
a) Se interzice tortura, care nu este justificata de nicio imprejurare – nu se justifica nici din ordinul
superiorului, nici in caz de razboi sau instabilitate politica
b) Tortura este definita conform conventiei ONU: reprezinta provocarea deliberata a unor intense
suferinte fizice si psihice din partea unui agent al statului sau la indemnul acestuia, cu un scop determinat
(pentru a obtine marturisiri sau pentru a pedepsi persoana respectiva, pentru a o intimida); in cauza Irlanda de
Nord – Regatul Unit (1978), CEDO a dat o definitie asemanatoare torturii, iar in cauza Suedia si Olanda contra
Greciei (1969), CEDO a stabilit ca tortura constituie o forma agravata a tratamentelor inumane realizata cu un
scop determinat, in mod deliberat si de catre un agent al statului, al fortei publice. In concluzie, actele de tortura
presupun 3 elemente esentiale:

22
 - intensitatea suferintelor
- provocarea deliberata a acestor suferinte
- scopul determinat: obtinerea de marturisiri, intimidarea, etc.

c) Se interzic tratamentele inumane cu cruzime si degradante care au scopul de a crea suferinte fizice si
psihice, insa nu au intensitatea unor acte de tortura; rezulta ca, principala diferenta dintre tortura si tratamentele
inumane, este aceea a intensitatii suferintelor provocate. Aceste tratamente inumane urmaresc lezarea demnitatii
umane, provocarea unor sentimente de angoasa destinate sa umileasca si sa infranga rezistanta fizica si psihica a
victimei. In acest sens in cauza Irlanda de Nord – Regatul Unit 1978 Curtea a aratat ca folosirea celor 5 tehnici de
interogare impotriva unui numar de 14 suspecti de terorism (IRA) constituie tratamente inumane si degradante
care nu au intensitatea actelor de tortura. Cele 5 tehnici:
- acoperirea capetelor detinutilor
- expunerea la un fluierat continuu si zgomotos
- limitarea alimentelor
- privarea de somn
- statul in pozitii umilitoare
d) Conform Conventiei ONU contra torturii, statele parti sunt obligate sa adopte masuri legislative care sa
prevada regulile de comportare a personalului militar si civil insarcinat cu aplicarea legii (respectiv interogarea,
paza si tratamentul aplicat persoanelor banuite de a fi incalcat legea); in acest sens a fost adoptat in cadrul ONU
“Codul de conduita pentru persoanele insarcinate cu aplicarea legii” (1979).
e) Tratamente inumane pot fi considerate a fi urmatoarele:
- privarea detinutilor de alimente si tratament medical
- refuzul de a permite consultul medical al detinutului
- izolarea totala a detinutului fara accesul la informatii poate distruge in mod deliberat personalitatea
omului (cand nu se justifica din motive de securitate)
- mentinerea in detentie a unei persoane care este bolnava incurabil, iar tratamentul nu se poate aplica in
detentie si mentinerea sa incatusata in timpul vizitelor la spital si in timpul aplicarii tratamentului medical
- neindeplinirea obligatiilor pozitive a autoritatilor statului (de a face) de a interveni pentru ameliorarea
starii de sanatate a unei persoane toxicomane, soldata cu decesul acesteia
f) S-a pus problema daca pedeapsa cu moartea constituie un tratament inuman. In cauza Soerim – Regatul
Unit 1989 Curtea a stabilit ca expunerea reclamantului la fenomenul culoarului mortii ii poate provoca surefinte
deosebite, sentimente de angoasa ce ar putea fi calificate drept tratament inuman.
g) Se interzice extradarea sau expulzarea unor persoane despre care exista motive temeinice sa se creada ca in
tara respectiva vor fi supuse torturii sau tratamentelor inumane
h) Se interzic experimentele medicale si stiintifice fara acordul scris al persoanei respective; se interzice
folosirea corpului uman in scop de profit; se interzic practicile eugenice, care au ca scop selectia genetica a
persoanelor (Conventia asupra drepturilor omului si biomedicinei 1997?)
i) Statele parti au doua categorii de obligatii:
- obligatii negative, in sensul de a se obtine de la aplicarea torturii si a tratamentelor inumane si
degradante (statele sunt considerate a fi responsabile si pentru actele comise de catre agentii lor in afara
atributiilor lor oficiale, si nu vor putea invoca necunoasterea comportamentului agentilor lor)
- obligatii pozitive, si anume:
● Obligatia de a efectua investigatii oficiale eficiente, atunci cand o persoana pretinde ca a fost victima
unor astfel de acte, mai ales daca este privata de libertate.

23
 ● Atunci ,cand un individ este privat de libertate, si la momentul arestarii sale avea o stare de sanatate
buna care, ulterior s-a deteriorat, revine statului obligatia de a furniza o explicatie plauzibila pentru
acest lucru;
● Obligatia de a acorda persoane detinute un tratament medical adecvat;
● Autoritatile statului au obligatia de a proteja integritatea fizica si psihica a detinutului si atunci cand
atingerea acestui drept s-a realizat de catre alti detinuti
j) Sistemul non-judiciar de prevenire a torturii: Conventia Europeana contra torturii(in vigoare din 1989)
stabileste o serie de masuri prin care anumite comitete de experti efectueaza vizite periodice, dar si vizite ad-hoc
in locurile de detentie ale statelor parti. Acestea pot elabora recomandari fara forta juridica obligatorie statelor
parti respective. Sunt in general confidentiale, sau se pot comunica unor rapoarte.

Garantii legislative:
- Acest drept este prevazut in art.22, alin.2 din Constitutia Romaniei.
- Codul Penal Roman incrimineaza infractiunile asupra integritatii si sanatatii persoanei.
- Legea nr.95 din 2006 privind reforma in domeniul sanatatii si legea nr.2 din 1998 privind prelevarea si
transplantul de tesuturi si organe umane.

3. DREPTUL LA LIBERTATE
Acest drept contine:
a)dreptul la libertatea si securitatea persoanei
b)dreptul de a nu fi supus scalviei si muncii fortate

a) dreptul la libertatea si securitatea persoanei

Sediul materie:
● art. 3 din DUDO
● art. 5 din Conventia Internationala a drepturilor Omului
● art. 6 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Continutul juridic:
- Nicio persoana nu poate fi privata de libertatea sa in mod arbitrar, ci numai in situatiile prevazute de lege
si numai pentru motivele prevazute de lege, interzicandu-se arestarea si detinerea nelegala
- Conform art. 5 din CEDO, cazurile in care se poate dispune privarea de libertate sunt urmatoarele:
1) cand o persoana este detinuta legal, in baza unei hotarari de condamnare definitiva si
irevocabila, pronuntata de o instanta competenta
2) pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata conform legii de catre o instanta competenta sau
pentru garantarea executarii unei obligatii prevazuta de lege
3)pentru a fi adusa in fata instantei atunci cand exista motive temeinice sa se creada ca a savarsit o
infractiune sau urmeaza sa savarseasca o infractiune, sau atunci cand exista informatii verosimile ca va
fugi dupa comiterea infractiunii
4) pentru educarea sub supraveghere a unui minor sau pentru a-l aduce pe acesta in fata instantei
competente
5) detentia legala a unei persoane susceptibile de a propaga o boala contagioasa, a unui toxicoman,
a unui alienat mintal sau a unui vagabond; in legatura cu detentia unei persoane bolnave mintal, este
interzisa detentia cuiva doar pentru ca ideile si comportamentul sau se indeparteaza de la normele
predominante intr-o societate democrata; intr-o cauza, Curtea a statuat conditiile minimale ale privarii de
libertate a unui alienat mintal si anme:

24
 ● alienatia mintala trebuie dovedita printr-o expertiza medicala
● tulburarile mintale trebuie sa fie grave justificand internarea
● tulburarile trebuie sa fie persistente
● expertiza trebuie facuta de un om specializat
6) pentru a impiedica o persoana sa patrunda ilegal pe terotoriul unui stat sau impotriva caruia
exista o procedura de extradare sau expulzare

- Sanctiunea privarii de libertate nu poate fi aplicata ca o masura pentru respectarea obligatiilor civile
(conform art. 1 din Protocolul 4 aditional la CEDO referitor la drepturile persoanelor arestate sau detinute,
acestea vor fi detaliate in cadrul dreptului la egalitatea tuturor in fata legii si a instantelor)
- Garantii de drept penal – se incrimineaza infracttiunea de “privare de libertatte” – art.189 CP; se
incrimineaza de asrmenea “arestarea nelegala” – art. 266 CP si “represuinea nedreapta” – art. 268 CP

Curs 10

4. INTERZICEREA SCALAVIEI SI A MUNCII FORTATE

Sediul mareriei:
● Art.4 din CEDO
● Art.8 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● Conventia cu privitre la interzicerea scalaviei
● Conventia Organizaiei Internationale a Muncii nr.105 privind abolirea muncii fortate (din 1957)
● Art.5 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Continutul juridic:
a) Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, sclavia este definita ca fiind starea sau
conditia unei persoane asupra careia se exercita dreptul de proprietate (sau numai unele din atributele dreptului de
proprietate). A reduce o persoana la starea de sclavie inseamna a nu-i recunoaste personalitatea juridica.
b) Tot in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, starea de servitute
inseamna o stare de dependenta totala fata de o alta persoana, in sensul ca persoana in cauza traieste si munceste
pe proprietatea altuia; munca fortata este definita ca fiind injusta, opresiva, impotriva vointei persoanei in cauza.
c) Nu se considera a fi munca fortata, conform art.4 din Conventia Europeana, munca executata de o
persoana care se afla in detentie, in cadrul serviciului militar, sau in serviciul national (in cazul tarilor care
accepta obiectiunea de constiinta). De asemenea, nu se considera munca fortata cea desfasurata in caz de urgenta
sau catastrofa naturala, dar nici si exercitarea unei activitati ce face parte din obligatiile civice normale.
d) Este abolita orice forma de munca fortata, impusa ca mijloc de constrangere politica, ca pedeapsa
pentru participarea la o greva, sau ca un mijloc de discriminare rasiala, etnica , religioasa, etc.
e) Orice persoana are dreptul de a-si alege munca si ocupatia, ceea ce inseamna implicit si interzicerea
muncii fortate.
f) Statele parti la Conventia Europeana au doua categorii de obligatii juridice:
- negative (de a nu face), in sensul de a se abtine sa impuna munca fortata si sclavia
- pozitive (de a face), de a legaliza, de a prevedea in legislatia interna abolirea sclaviei si a muncii fortate,
inclusiv pentru protectia persoanelor impotriva particularilor

Garantii legislative:

25
 Garantii constitutionale:- Art.42 din Constitutia Romaniei prevede ca munca fortata este interzisa, iar in alin.(2)
sunt prevazute cazurile care nu constituie munca fortata.

5. DREPTUL LA LIBERA CIRCULATIE SI LA LIBERA ALEGERE A DOMICILIULUI SAU A

RESEDINTEI

Sediul materiei:
- Art.13 din DUDO
- Art.12 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
- Art.4 din Protocolul 4 aditional CEDO
- Art.4 din Protocolul 7 aditional CEDO
- Art.18 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
- Art.22 din Convenia Americana a Drepturilor Omului

Continutul juridic:
a) Acest drept presupune dreptul oricarei persoane care se afla pe teritoriul unui stat de a se deplasa liber
oriunde doreste; acest drept poate fi restrans numai insituatiile expres prevazute de lege, care sunt justificate de
necesitatea apararii ordinii publice si sigurantei nationale.
b) Dreptul unei persoane de a parasi tara unde se afla, inclusiv tara sa, desigur cu respectarea conditiilor
legale. Acest drept a facut obiectul multor restrictii legale, mai ales de ordin administrativ in tarile est-europene,
in timpul Razboiului Rece. Dar, respectarea acestui drept nu implica si obligatia statului respectiv de a primi
orice cetatean strain; deci, in stadiul actual al Dreptului International Public acest drept la libera circulatie nu e
garantat decat numai pe jumatate. Subcomisia pentru prevenirea discriminarii si protectia minoritatilor din cadru
ONU a intocmit un raport la sfarsitul Razboiului Rece, prin care a arata corelatia dintre dreptul de a parasi o
anumita tara si respectiv dreptul de a fi primit intr-o alta tara.
c) Dreptul oricarei persoane de a-si alege domiciliul sau resedinta oriunde pe teritoriul unui stat, incluzand
si dreptul de a fi protejat impotriva mutarilor fortate; acest drept poate fi restrans din ratiuni de ordine publica si
siguranta nationala.
d) In legatura cu expulzarea sau extradarea cetatenilor straini retinem urmatoarele:
- un strain nu poate fi expulzat de pe teritoriul unui stat, daca se afla acolo in mod legal, decat in baza unei
hotarari judecatoresti
- persoana fata de care s-a stabilit aceasta masura trebuie sa aiba dreptul de a-si pleda argumentele sale
impotriva expulzarii, precum si dreptul de a i se examina cauza individual de o instanta competenta (art 13 din
Pactul International cu privire la drepturile civile si politice)
- se interzic expulzarile colective, deoarece fiecare strain are dreptul de a i se examina cauza in mod
separat
- se interzice expulzarea unui strain despre care exista motive temeinice sa se creada ca in tara respectiva
(in care va fi expulzat) va fi supus pedepsei cu moartea sau unor pedepse crude si degradante
e) Art.14 din DUDO, constata dreptul fiecarei persoane de a solicita si de a primi azil in alte tari, pentru a
scapa de persecutii. Exceptand situatia in care persoana respectiva este urmarita pentru infractiuni de drept comun
sau contrare drepturilor omului, sau contrare scopurilor ONU, se recunoaste faptul ca acordarea azilului unei
persoane indreptatite nu constituie un act neprietenos fata de statul interesat.
f) Deci, orice persoana poate solicita azil in alta tara daca dovedeste ca in tara sa este supus unor persecutii
politice, religioase, etnice – azilul se acorda numai din motive umanitare (nu si din motive economice). Statul
caruia i se solicita azilul nu este obligat sa-l acorde, mai ales daca persoana respectiva a tranzitat alte state
considerate ca fiind “state sigure” si nu a solicitat azil in aceste state.

26
Garantii legislative interne:
- Art. 25 din Constitutia Romaniei garanteaza dreptul la libera circulatie, fiecarui cetatean fiindu-i garantat
dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, dreptul de a emigra, dar si dreptul
de a reveni inapoi in tara de origine.
- Art. 19 din Constitutia Romaniei, cetatenii romani nu pot fi extradati sau expulzati din Romania; prin
drogare de la alin.(1) al art. 19, cetatenii romani pot fi extradati in baza unei conventii internat la care
Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate. Expulzarile si extradarile sunt hotarate
de catre justitie.

6. DREPTUL LA CASATORIE
Sediul materie:
- Art.16 din DUDO
- Art.23 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
- Art.12 din CEDO
- Art.17 din Conventia Americana a Drepturilor Omului
- este prev si in “Conventia cu privire la consimtamantul la castorie, varsta minima si inregistrarea acesteie” (din
1964)
- Conventia cu privire la cetatenia femeii casatorite (1958)
- Art.9 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Continutul juridic:
a) Barbatul si femeia, incepand de la varsta prevazuta de lege, au dreptul de a se caratori si de a-si
intemeia o familie fara nicio deosebire de rasa, de religie, etnie, etc.
b) Sotii au drepturi si obligatii egale atat la incheierea casatorie, dar si in timpul acesteia si la desfacerea
casatoriei prin divort.
c) Conform “Conventiei cu privire la consimtamantul la casatorie, varsta minima si inregistrarea acesteia”
trebuie sa fie retinute aspectele urmatoare:
- nicio castorie nu se poate incheia fara consimtamantul personal al viitorilor soti, dupa publicitatea
necesara, in fata autoritatilor competente si a martorilor
- varsta minima – statele parti la Conventie au obligatia de a reglementa in legislatia interna varsta minima
la incheierea casatoriei; de asemenea este obligatorie inregistrarea casatoriei intr-un registru special
- dreptul sotilor de a putea cere desfacerea casatoriei atunci cand continuarea ei nu mai este posibila; se
interzic logodnele inainte de pubertate
d) Conventia cu privire la cetatenia femeii casatorite prevede:
- statele parti la conventie vor lua masurile legislative necesare pentru ca in caz de casatorie sau de divort
femeia sa nu fie afectata din punctul de vedere al cetateniei
- sotia nu mai dobandeste automat cetatenia sotului (ci numai la cererea ei – prin casatorie) si nu mai
pierde in mod autonamat cetatatenia prin divort
e) Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului este permisa casatoria trans-sexualilor
operati; in schimb CEDO nu a recunoscut dreptul la casatorie al homosexualilor (persoanelor de acelasi sex),
lasand la latitudinea statelor parti reglementarea interna a acestor probleme. Curtea a permis statelor parti sa
interzica bigamia.

27
Garantii legislative:
Garantii constitutionale: - Art.26, alin.(1) din Constituria Romaniei garanteaza dreptul la viata intena si familiala,
iar Art.48 din Constitutia Romaniei este denumit “familia”, aratand ca aceasta se intemeiaza pe liberul
consimtamant al sotilor si pe egalitatea acestora. Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se
stabilesc prin lege. Casatoria religioasa se celebreaza numai dupa casatoria civila. Copiii din afara casatorie sunt
egali cu cei din casatorie.
Garantii de drept penal: sunt incriminate infractiunile contra vietii de familie Art. 303-307 CP
Garantii de drept civil: Codul Familiei (modificat prin legea nr.288 din noiembrie 2007 care a schimbat varsta
minima la incheierea casatoriei – 18 ani, sau la cererea oricarei persoane de la 16 ani cu acordul parintilor)

7. EGALITATEA TUTUROR IN FATA LEGII SI A INSTANTELOR

Sediul materiei:
- Art.7 si Art.8 din DUDO
- Art.14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
- Art.5, alin.(2), (3), (4), (5), Art.6, Art.7 si Art.13 din CEDO
- Art.20, 21 si 22 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Continut juridic:
a) Eglitatea tuturor in fata legii si instantelor fara discriminari (principiul nediscriminarii).
b) Orice persoana are dreptul de a i se examina cauza, atat in materie penal cat si in materie civila, in mod
echitabil si impartial de catre o autoritate competenta.
c) Sedinta de judecata trebuie sa fie, in principiu publica, exceptand cazurile cand ea trebuie sa fie secreta
pentru protejarea interesului general sau particular; la fel si pronuntarea hotararii este publica, exceptand cauzele
mai sus aratate.
d) Orice persoana trebuie sa beneficieza de prezumtia de nevinovatie (de buna-credinta in dreptul civil), in
toate etapele procesuale, pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti.
e) Orice persoana trebuie sa beneficeze de legea penala mai favorabila, chiar daca aceasta inseamna
retroactivitatea legii penale.
f) Principiul legalitatii in materie panala, conform caruia nu exista pedeapsa fara lege si nu exista
infractiune neincriminata.
g) Drepturile si garantiile procesuale ale persoanei retinute/detinute:
- dreptul oricarei persoane invinuite/acuzate de a i se aduce la cunostinta, in cel mai scurt timp, natura si
motivele acuzatiei, intr-o limba pe care o intelege (beneficiind si de translator daca e cazul, sau chiar interpret)
- dreptul de a dispune de timpul, precum si de conditiile necesare pentru pregatirea apararii sale, precum si
dreptul de a comunica cu aparatorul sau, numit sau ales – acest drept include si dreptul de a avea acces la propriul
sau dosar
- dreptul persoanei respective de a fi judecata fara intarziere excesiva, precum si de a beneficia de un
avocat ales sau numit din oficiu
- dreptul la aparare – persoana respectiva se poate apara singura sau poate beneficia de serviciile unui
aparator ales sau numit din oficiu
- dreptul persoanei respective de a nu fi obligata sa marturiseasca impotriva ei insasi, si dreptul de a nu-si
recunoaste vinovatia
- dreptul de a interoga sau de a cere interogarea martorilor acuzarii, precum si dreptul de a obtine
interogarea martorilor apararii in aceleasi conditii cu martorii acuzari (principiul egalitatii armelor)

28
Curs 11

- dreptul de a beneficia de audieri publice si corecte (publicitarea audierilor asigura transparenta lor si
creeaza premisa de corectitudine). In mod exceptional audierile sunt secrete pentru a se asigura protectia
intereselor private ale persoanei respective.
- strainii care sunt arestati sau retinuti beneficiaza de aceleasi drepturi si obligatii procesuale ca si cetatenii
proprii. In plus ei nu pot fi expulzati decat in baza unei hotarari judecatoesti definiteve pronuntate de o instanta
competenta.
- fiecare persoana declarata vinovata printr-o hotarare judecatoreasca, are dreptul de a i se reexamina
cauza de catre o instanta superioara.
- daca persoana a fost achitata (sau scoasa de sub urmarire penala, dupa caz), are dreptul de a cere
compensatii financiare (in afara de cazul in care eroarea judiciara ii este imputabila).
- nimeni nu poate fi judecat pentru o fapta pentru care a fost deja achitat sau condamnat, dupa caz, printr-o
hotarare judecatoreasca definitiva (este vorba de principiul autoritatii de lucru judecat).
- conform textului art.14 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, Comitetul pentru
Drepturile Omului din cadrul ONU atrage atentia ca si tribunale militare sau exceptionale, unde acestea exista,
trebuie sa respecte garantiile procesuale care asigura egalitatea tuturor in fata legii si a instantelor, atunci cand
judeca un militar, sau atunci cand judeca un civil (cu atat mai mult)

h) Dreptul la un proces echitabil (Art.6 din CEDO)

Garantiile asigur rii unui proces echitabil se realizeaza prin:
1) dreptul de a fi judecat de catre un tribunal independent si impartial
2) dreptul de a fi judecat intr-un tremen rezonabil; textul art. 6 din CEDO nu explica sintagma de “termen
rezonabil”, dar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului respectarea acestui termen rezonabil
presupune faptul ca procesul sa nu fi avut o durata excesiva. De asemenea, in aprecierea caracterului rezonabil al
duratei procesului, trebuie sa se aiba in vedere si numarul etapelor procesuale pe care le parcurge un proces pana
la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti (la noi sunt 3 etape procesuale)
3) publicitatea procedurii: se justifica pentru protectia justitiarului impotriva unei “justitii secrete”, ce ar
scapa controlului public; exista si limitari ale principiului publicitatii procedurii care sunt justificate de necesitatea
protectiei intereselor minorilor
4) principiul egalitatii armelor impune crearea unei egalitati intre reprezentantii Ministerului Public si
persoana acuzata, inclusiv in privinta accesului la propriul dosar. Astfel, transmiterea unui raport al politiei numai
procurorului si nu si avocatului inculpatului, a constituit o incalcare a acestui principiu al egalitatii armelor.
Respectarea acestui principiu trebuie asigurata si in domeniul dreptului civil, creand posibilitatea ca fiecare parte
sa-si poata prezenta si sustine cauza fara a fi dezavantajata de cealalta parte.
5) Dreptul de a nu se autoacuza are un caracter general si nu are aplicabilitate doar in dreptul penal.
Intemeierea condamnarii unei persoane exclusiv pe tacerea acuzatului este incompatibila cu dreptul de a nu se
autoacuza.
6) Dreptul la executarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile – constituie o garantie implicita a
dreptului la un proces echitabil ce rezulta din principiul general al sigurantei operatiunilor juridice.

i) Drepturile procesuale ale minorilor care au savarsit o fapta penala

29
 - minorul retinut sau arestat preventiv are dreptul de a-si anunta de indata familia, fiind garantata prezenta
unui parinte sau totore in toate etapele procesului
- minorul are dreptul de a nu face declaratii in lipsa unui aparator, precum si dreptul de avea un aparator
ales/numit din oficiu
- in materia delincventei juvenile, se recomanda luarea cu prioritate a unor masuri care sa nu presupuna
privarea de libertate
- minorii nu pot fi condamnati la pedeapsa inchisorii pe viata, iar atunci cand instanta stabileste o masura
privativa de libertate, aceasta masura va avea limitele minima si maxima reduse la jumatate

j) Dreptul la aparare – fiecare persoana are dreptul de a se apara singura sau prin interfmediul unui
aparator ales sau numit din oficiu; in cazul savarsirii unor infractiuni grave, procesul nu poate avea loc in lipsa
unui aparator. In privinta dreptului persoanei de a se apara singura, si in acest caz ii va fi numit un aparator din
oficiu, in ciuda obiectiunilor sale

Garantiile procesuale:
- garantiile constitutionale:
● art. 21, din Constitutia Romaniei consacra accesul la justitie al oricarei persoane, precum si dreptul
la un proces echitabil care sa fie judecat intr-un termen rezonabil
● art. 16 alin.(1) si (2) care prevad egalitatea toturor in fata legii
● art. 23 din CR contine garantiile procesuale ale persoanelor retinute si arestate, sau suspectate de
savarsirea unei infractiuni
● art 24 din CR prevede dreptul la aparere (de a avea un aparator ales/din oficiu)
- garantii de drept penal: sun prevazute infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei si care sunt
sanctionate
- garantii de drept civil: este vorba de dreptul la despagubiri in cazul persoanelor carora le-au fost incalcate
drepturile procesuale care asigura egalitatea tuturor in fata legii si a instantelor (raspunderea civila
delictuala pentru fapta proprie 998-999 C.civ)

8. DREPTUL LA CETATENIE

Sediul materiei:
● art. 15 din DUDO
● atr. 23, pct. 4 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● art. 20 din Conventia Americana a Drepturilor Omului
● Charta drepturilor fundamentale Uniunii Europene (Cap V - “Cetatenia”)

Continutul juridic:
a) Nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de cetatenia sa si nici de dreptul de a o schimba.
b) Orice copil are dreptul de a dobandi o cetatenie.
c) Conform Conventeie Americane a Drepturilor Omului, copii nascuti pe teritorul statelor parti la
conventie dobandesc cetatenia statului respectiv – jus soli (la noi se aplica jus sangvini)
d) Strainii au obligatia de a se supune legilor statului pe teritoriul caruia se afla si se vor bucura de
drepturile pe care le au proprii cetateni, cu unele exceptii.
e) Strainii au dreptul de a-si transfera in strainatate bunurile si castigurile.
f) Strainii au dreptul de a comunica cu reprezentantul diplomatic sau consular al tarii lor sau, in lipsa
acestuia, cu reprezentantul diplomatic al unui alt stat insarcinat cu apararea intereselor acestor straini.

30
 g) Conform Conventiei referitoare la persoanele fara cetatenie adoptata in cadrul ONU, persoanele fara
cetatenie trebuie sa beneficieze de drepturile acordate strainilor – au dreptul sa li se elibereze documente de
identitate si dreptul de a calatori, asigurandu-li-se astfel dreptul la libera circulatie
h) Conform acestei conventii, statele parti au obligatia de a lua masuri legislative pentru a reduce numarul
de apatrizi, acordand cetatenia acestor state, fie la cererea apatridului, fie prin nastere, in cazul copilului nascut
din parinti apatrizi.
i) Pierderea cetateniei unui stat se va face numai cu conditia dobandirii unei ale cetatenii.
j) Este interzisa lipsirea de ceattenie pe motive etnice, religioase, etc.
k) Orice persoana are dreptul sa aiba una, sau chiar mai multe cetatenii.

Garantii legislative:
- garantii constitutionale
● art. 5 din Constitutia Romaniei prevede conditiile dobandirii, pastrarii si pierderii cetateniei
● art. 17 din CR prevede ca cetatenii romani se bucura de protectia statului roman in strainatate
● art. 18 din CR prevede ca cetatenii straini si apatrizii care domiciliaza in Romania se bucura de
protectia generala a averilor si persoanelor garantate de constitutie si alte legi, precum si dreptul la azil

9. DREPTUL DE PROPRIETATE

Sediul materiei:
● art. 11 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politce
● art. 17 din DUDO
● art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
● art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO din 1954

Continutul juridic:
a) Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si impreuna cu alte persoane.
b) Nimeni nu poate fi privat de proprietate pentru ca nu si-a indeplinit o obligatie civila.
c) Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in baza unei juste
si prealabile despagubiri, in conditiile legii si ale tratatelor internationale (art. 1 din Protocolul 1 aditional la
CEDO).
d) Dispozitiile art. 1 alin.(1) din Protocolul 1 nu pot aduce atingere dreptului statului de a face sa intre in
vigoare legile necesare pentru reglementarea folosintei bunurilor sau pentru asigurarea platii de impozite si taxe.
e) Textul art. 1 din Protocolul 1 ocroteste proprietatea existenta.
f) Se ocrotesc drepturile de proprietate intelectuala (ex: dreptul la clientela, care intra sub incidenta
notiunii de “bun”).
g) In sfera notiunii de “bun” este inclus si dreptul proprietarilor de a fi despagubiti, in sensul de a obtine
anumite sume de bani cu titlu compensatoriu pentru pierderea anumitor bunuri (despagubiri).
h) Art. 1 din Protocolul 1 reglementeaza si atributele dreptului de proprietate: de a-l folosi, de a-i culege
fructele si de a dispune de lucru.
i) Ingerinta statului in dreptul dreptul persoanei, ca urmare a unor masuri luate de o autoritate publica sau
prin hotarare judecatoreasca, este considerata a fi o incalcare a dreptului de proprietate. Astfel Curtea Europeana a
Drepturilor Omului s-a dovedit competenta sa rezolve si problemele de ingerinta a statului in litigiile dintre
particulari cum ar fi: impartirea succesorala sau partajul bunurilor comune intre soti.
j) Exproprierea trebuie sa indeplineasca doua conditii:
- sa fie justificata de interesul public

31
 - sa se respecte principiul proportionalitatii, exprimat prin obligatia statului de a plati o despagubire
proprietarului expropriat. Palta unei compesatii trebuie sa fie efectuata intr-un termen rezonabil

Garantii legislative:
- garantii constitutionale:
● art. 44 din Constitutia Romaniei care garanteaza dreptul de proprietate
● art. 46 din CR care garanteaza dreptul la mostenire
● art. 136 din CR care face distinctia intre proprietate publica si cea privata, pe care le garnteaza
- garantii de drept civil:
● cele care consacra dreptul de proprietate art.441, 442 C.civ
● actiunea in revemndicare
● Legea 247/2005
● Legea 312/2005 care se refera la dobandirea dreptului de proprietate de catre straini asupra
terenurilor din Romania
- garantii de drept penal: reglementeaza infractiunile contra proprietatii (furt, distrugere)

Curs 12

DRETUL LA RESPECTAREA VIETII PRIVATE SI DE FAMILIE

Sediul materiei:
● art. 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
●art.12 din DUDO
● art. 8 din CEDO
● art. 7 si 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
● Conventia Europeana pentru procesarea automata a datelor personale (adoptata in cadrul Consiliului Europei in
1981)

Cuprinde doua aspecte:

1) dreptul la respectul vietii de familie
2) dreptul la respectul vietii private, la inviolabilitatea domiciliului, a resedintei si a corespondentei

1) Dreptul la respectul vietii de familie

Continutul juridic:
a) Dreptul la recunoasterea identitatii fizice si morale a persoanei, inclusiv a identitatii sexuale a acesteia;
in privinta identitatii sexuale Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat obligatia statelor parti de a
recunoaste identitatea sexuala a unui transexual operat.
b) Dreptul oricarei persoane de a-si cunoaste originile biologice – in acest sens, statele au obligatia de a
lua masuri care sa permita accesul la informatii referitoare la originile fiecarei fiinte umane.
c) Dreptul de a intemeia o familie; prin notiunea de familie, Curtea a decis ca aceasta se poate intemeia nu
numai pe casatorie, dar si pe o “uniune consensuala”.
d) Presupune mentinerea unor relatii personale si patrimoniale intre parinti si copii, cat si intre alte rude;
statut juridic legal al copilului din afara casatoriei cu cel al copilului din casatorie (si a copilului adoptat).
Mentionarea legaturii personale dintre parinti si copiii lor nu poate fi restransa/interzisa decat in conditii
exceptionale.

32
 e) Problema expulzarilor in contextul necesitatii mentinerii relatiilor de familie. Indepartarea /expulzarea
unui strain dintr-o tara unde locuiesc membrii familiei sale, ii poate aduce atingere vietii sale de familie; totusi,
statul nu este obligat sa permita patrunderea unui strain pe teritoriul sau doar cu scopul de a-si crea noi relatii de
familie. Dreptul strainilor la respetul vietii de familie trebuie sa fie conciliat cu necesitate de organizatia nationala
a controlului imigrarilor.

2) Dreptul la respectul vietii private, la inviolabilitatea domiciliului, a resedintei si a corespondentei

(dreptul la propia imagine)

Continutul juridic:
a) Nimeni nu poate face obiectul unor imixtiuni ilegale sau arbitrare in viata sa.
b) Statele parti au obligatia pozitiva (de a face) de a lua masuri pentru asigurarea respectarii acestui drept
la intimitate, protejand orice persoana impotriva imixtiunilor tertilor, inclusiv ale jurnalistilor (este vorba despre
“un triumf al vietii private asupra libertatii de exprimare”).
c) Conform Conventiei Europene pentru procesarea automata a datelor personale, aceste date procesate
automat, vor putea fi obtinute numai in mod legal, si vor fi corecte, actualizate si nu vor putea fi folosite in
scopuri ilegale (ex: santaj). Se interzice procesarea automata de date referitoare la originea rasiala, opinia politica
sau religioasa, date referitoare la identitatea sexuala a persoanei, in afara de cazurile in care legea prevede garantii
adecvate.
d) Autoritatile nu trebuie sa pretinda decat acele informatii referitoare la viata particulara a cetatenilor lor
care sunt absolut indispensabile.
e) Constituirea Bancilor de date personale trebuie sa fie reglementata de lege, iar statul trebuie sa ia
masuri pentru ca aceste informatii sa nu fie folosite de catre persoane neautorizate.
f) Dreptul la respectul domiciliului, a resedintei si a corespondentei - acesta constituie o parte importanta
a respectului vietii private, constand in inviolabilitatea ,domiciliului, resedintei, corespondentei; corespondenta
are un caracter confidential (in afara cazului in care interceptarea corespondentei este autorizata, in conditiile
legii, pentru apararea ordinii publice, a siguranteim nationale sau a drepturilor si libertatilor celorlalte persoane).
Restrangerea dreptului la viata privata presupune faptul ca orice ingerinta din partea autoritatilor statului
trebuie sa se faca in conditiile prevazute de lege, sa fie justificata printr-un scop legitim si necesara intr-o sicietate
democratica.

Garantii legislative:
● garantii constitutionale: - art. 26 din Constitutia Romaniei prevede dreptul persoanei de a dispune de ea
insasi
- art. 27 CR se refera la inviolabilitatea domiciliului si a resedintei
- art. 28 CR garanteaza secretul corespondentei (telegrafica, telefonica, etc.)
● garantii de drept penal: prin incriminarea infractiunilor de santaj, violare de domiciliu, violarea
secretului corespondentei
● garantii de drept civil: nerespectarea dreptului la propia imagine poate atrage dupa sine sanctiunea
raspunderii civile delictuale (conform art 998-999 C.civ.)

33
 DREPTURILE POLITICE

1) Dreptul de a alege si de a fi ales

2) Libertatea de gandire, constiinta si religie; libertatea de exprimare si libertatea de informare
3) Dreptul la libera intrunire si asociere

I) Dreptul de a participa la viata politica

Sediul materiei:
● art 21 din DUDO
● art 25 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● art 3 din Protocolul 1 aditional CEDO
● are 23 din Conv Americana a Drepturilor Omului
● art 39 (dreptul de a vota si a candida in Parlamentul European), art.40 (dreptul de a vota si de a candida
la alegerile locale) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Continutul juridic:
a) Presupune dreptul oricarei persoane de a participa la treburile statului, la ,viata politica, fie in mod
direct, fie prin intermediul reprezentantilor alesi
b) Dreptul de a vota presupune dreptul de a avea acces in mod direct la alegerea reprezentantilor
cetatenilor care sa-i reprezinte, drept care se exercita in conditii de egalitate
c) Dreptul de a fi ales, adica dreptul de a avea acces in conditii de egalitate la functiile publice
d) Dreptul de a vota nu trebuie sa fie restrictionat din cauza unei invaliditati fizice, pe baza averii sau
apartenentei politice, etnice, religioase.
e) Dreptul de a fi ales presupune participarea directa la conducerea vietii publice, iar statele parti la Pactul
inrer.. au obligatia pozitiva sa prevada in legislatia lor interna restrictii rezonabile si obiective.
f) Conventia Europeana asupra participarii strainilor la viata publica la nivel local (adoptata in cadrul
Consiliului Europei in 1992) prevede acordarea in aceleasi conditii ca si cele ale propriilor cetateni a dreptului de
vot si de a candida la alegerile locale, pentru cetatenii straini stabiliti in mod legal pe teritoriul statului respectiv.
g) Conform art. 39 din Carta, orice cetatean an Uniunii Europene are dreptul de a alege si de a fi ales in
cadrul alegerilor pentru Parlamentul European; membrii Parl European sunt alesi prin vot direct, liber si secret.
Conform art. 40 din Carta orice cetatean al Uniunii Europetne are dreptul de a alege si a fi ales in cadrul alegerile
locale din statul membru unde isi are resedinta.

Garantii legislative:

● garantii constitutionale: - art. 36 din CR prevede si garanteaza dreptul de vot, cat si persoanele care nu
au acest drept
- art. 37 din CR prevede dreptul de a fi ales
- art. 38 din CR prevede dreptul de a fi ales in cadrul Parlamentului European

II) Libertatea de gandire, constiinta si religie; libertatea de exprimare si libertatea de informare

Sediul materiei generale:

● art. 19 din DUDO

34
 ● art. 19, paragraful 3 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● art 20 din din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● art 15 din Conv Americana a drepturilor omului
● art 9 si 10 din Conventia Europeana
● art 10 si 11 din Charta Europeana a drepturilor omului

1) Libertatea de gandire, constiinta si religie

Continutul juridic:
a) Libertatea de a avea si de a exprima idei, informatii sub forma scrisa sau verbala, imprimata, artistica.
b) Este interzisa persecutarea persoanelor pentru ideile lor.
c) Dreptul de a avea o religie si de a o manifesta in public sau in particular, prin realizarea unor ritualuri si
practici specifice.
d) Conform art. 9 din Conventia Europeana este consacrat si dreptul de a nu avea o religie, de a nu fi
implicat intr-o activitate religioasa (ex: nimeni nu poate fi obligat la plata unor taxe bisericesti daca nu face parte
din aceasta biserica).
e) S-a pus problema daca art. 9 din Conventia Europeana se refera numai la religiile majoritare sau si la
materiile minoritare (in special sectele religioase); raspunsul este afirmativ, in sensul ca toate gruparile religioase
constituite legal beneficiaza de protectie legala; cu toate acestea, statele parti trebuie sa ia masuri de precautie
pentru protectia intereselor minorilor. Mai mult, statele parti au obligatia de a lua masuri pentru a asigura asistenta
religioasa in inchisori, inclusiv obiceiuri culinare religioase (ex: de a tine post). De asemenea autoritatile nu
trebuie sa-i discrimineze pe cetateni pentru criterii religioase.
f) Unul dintre cele mai controversate aspecte ale dreptului de manifestare a religiei, il constituie portul
valului islamic in scoli.
g) Relatia dintre libertatea de constiinta si religie, pe de o parte, si dreptul la educatie prevazut de art. 2 din
Protocolul 1 aditional la CEDO – parintii si tutorii au dreprul de a asigura educatia religioasa a copiilor lor in
conformitate cu convingerile lor filozofice si religioase. Exista insa ,si anumite limitari ale libertatii parintilor in
privinta educatiei religioase a copiilor – daca apare un conflic in interesul acestora. Parintii trebuie sa aivba
posibilitatea sa aleaga scoala copiilor, publica sau privata. Judecatorii europeni au stabilit obligativitatea
cursurilor de educatie sexuala in scoli si s-a considerat ca aceasta educatie nu intra in contradictie cu dreptul
parintilor de a-si educa copii conform propriilor credinte.
h) Problema obiectiunii de constiinta = refuzul de a indeplini anumite obligatii; obiectia de constiinta se
manifesta sub diferite forme, dar mai ales in privinta satisfacerii stagiului militar obligatoriu. Judecatorii europeni
au statuat ca CEDO nu garanteaza obiectiunea de constiinta.

Curs 13

2) Libertatea de exprimare si de informare

A) Libertateade exprimare

Continut juridic:
a) Orice stat parte la CEDO are obligatia negativa de a se abtine de la orice ingradire a libertatii de
exprimare (cu anumite exceptii), precum si obligatia pozitiva de a actiona in vederea asigurarii circulatiei
informatiilor si pluralismului acestora.

35
 b) Presupune dreptul de a avea si exprima idei – inclusiv acele opinii care ar putea sa socheze, numite si
opinii minoritare de catre Curte. O societate democratica presupune si existenta unor opinii socante, pentru ca
democratia nu s-ar putea impaca cu un singur tip de gandire exprimat de catre majoritatea populatiei. Unele tipuri
de exprimare nu sunt protejate de art. 10 din Conventia Europeana, atunci cand exista pericolul de a se incalca
prin acele opinii drepturile si libertatile altora.
c) Prin dreptul la exprimare, se intelege orice exteriorizare a opiniilor – scrisa sau verbala, sau exprimata
prin imagine; protectia textului art. 10 al CEDO, se intinde asupra tuturor mijloacelor de informare si de difuzare.
d) Restrangerile libertatii de exprimare: sunt posibile numai atunci cand intrunesc 3 conditii:
- sunt legale
- au un scop bine determinat (protejarea ordinii publice, a sigurantei statului, a drepturilor si
libertatilor celorlalti)
- sunt necesare intr-o societate democratica

B) Libertatea de informare

continutul juridic:
a) Libertatea de informare constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale libertatii de exprimare ca
si a dreptului la educatie. Statele au obligatia negativa de a nu impiedica accesul la informatii care nu au un
caracter confidential sau secret.
b) Restrangerea dreptului la informare trebuie sa fie supuse unei triple conditionari:
- restrangerile trebuie sa fie legale
- necesare intr-o societate democratica
- sa aiba un scop legitim (protejarea ordinii publice, a sigurantei statului, a drepturilor si libertatilor
celorlalti)
c) Conform art. 20 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice sunt interzise
propaganda in favoarea razboiului sau indemnurile la ura rasiala, religioasa sau nationala, precum si incitarea la
discriminare si violenta.

Garantii legislative
● garantii constitutionale:
- art. 29 CR prevede libertareta de gandire, constiinta si religie
- art. 30 din CR prevede garantarea libertatii de exprimare
- art. 31 din CR prevede dreptul la informare
● garantii de drept penal: sanctionaeaza infractiunile de insulta si calomnie
● garantii de drept civil: raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ)

III) Dreptul la libera intrunire si asociere

Sediul materiei general:

● art. 20 din DUDO
● art. 21 din Pactul International cu privire la drepturile civile si politice
● art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
● art. 11 din CEDO

36
 A) Dreptul la libera intrunire

Continutul juridic:
a) Deoarece dreptul la intrunirea pasnica constituie esenta unei existente pasnice pt ca “esenta democratiei
rezida din capacitatea sa de a-si rezolva problemele prin dezbatere publica”, orice persoana are dreptul la intruniri
pasnice atat private cat si publice.
b) Intrunirile publice trebuie sa fie supuse unei autrorizari prealabile din partea unor autoritati competente,
deoarece trebuie sa se asigure caracterul pasnic al acestora, dar si protectia impotriva unor contramanifestatii
violente.
c) In privnta acordarii unei astfel de autorizatii, se impun unele restrictii in privinta libertatii de intrunire si
asociere a uneo categorii sociale (ex: militarii), prevazute in documentele internaionale ca fiind neincalcari a
drepturilor omului.
d) Conform art. 11 alin.(2) din CEDO aceste restrangeri sunt considerate a fi legitime in cazul membrilor
fortelor armate, politiei sau a administratiei de stat.

B) Dreptul de asociere

Continutul juridic:
a) Dreptul la asociere presupune asocierea liber consimtita intr-un grup, in vedera asigurarii unui scop
comun; in legatura cu caracterul liber consimtit al acestui drept la asociere trebuie sa precizam ca el presupune si
dreptul persoanei de a nu se asocia la un sindicat, de exemplu.
b) Dreptul de asociere reprezinta si dreptul de a constitui sindicate sau de a se afilia la sindicate, de a
administra propriile afaceri prin constituirea de federatii sindicale, sau chiar confederatii sindicale, dar statele nu
sunt obligate sa garanteze un anumit tip de tratament pentru sindicate, in sensul ca nu sunt obligate sa consulte la
negocierile colective toate sindicatele si sa decida in functie de hotararile acestora.
c) In privinta restrangerii dreptului la asociere Curtea a apreciat ca dizolvarea partidelor politice este o
masura disproportionata in raport cu scopul urmarit – siguranta publica si integritatea teritoriala a statului.
d) Conform art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene orice persoana are dreptul la
libera intrunire si asociere, in special in domeniul politic, sindical si civic. Partidele politice ale statelor membre a
UE contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii Europene.

Garantii legislative:
● garantii constitutionale:
- art. 39 si 40 din CR care garanteaza dreptul la libera intrunire si asociere si arata si restrangerile
de la aceste drepturi, precum si faptul ca asociatiile cu caracter secret sun interzise)

DREPTURILE ECONOMICE SOCIALE SI CULTURALE

(drepturi din generatia a doua)

1. Dreptul la munca si drepturile conexe ale acestuia (adica dreptul la conditii de munca juste si
prielnice)

Sediul materiei general:

● art 23 din DUDO

37
 ● art 6 din Pactul International cu privire la drepturile economice sociale si culturale
● art 1,9 si 10 din Carta Sociala Europeana
● art 15 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care prevede libertatea profesionala si
dreptul la munca
● Conventia nr.111 din 1973 elaborata in cadrul Organiz Internat a Muncii care se refera la eliminarea
discriminarilor in domeniul fortei de munca
● Conventia nr.122 elaborata in cadrul Organiz Internat a Muncii privind politica de ocupare a fortei de
munca

A) Dreptul la munca

Continutul juridic:
a) Dreptul oricarei persoane de a-si castiga existenta printr-o munca libera aleasa si acceptata ca atare.
b) Fiecare stata parte la Pactul International privind drepturile economice are obligatia de a lua masurile
legislative necesare pentru deplina exercitare a acestui drept.
c) Carta Sociala Europeana prevede obligatia pozitiva a satatelor parti, de a fixa ca un obiectiv primordial
mentinerea unui nivel de angajare cat mai inalt si mai stabil posibil, pentru a proteja dreptul oricarui om de a-si
castiga existenta printr-o munca libera aleasa; de asemene statele parti la Carta Sociala Europeana au obligatia de
a stabile servicii care sa ajute orice persoana, inclusiv cele care au un handicap, sa-si aleaga profesia si sa
avanseze profesional; se prevede si necesitatea a doptarii a unor reglementari interne in care sa se prevada ca
orele destinate calificarii profesionale ceruta de catre patroni sa fie incluse in timpul de munca.

B) Drepturile conexe ale dreptului la munca (adica dreptul la conditii de munca juste si prielnice)

Continutul juridic:
a) Dreptul la o remuneratie care sa permita angajatului si familiei sale cel putin o existenta decenta.
b) Salarii echitabile si o remuneratie egala pentru o munca de valoare egala, fara disciminari (sexuale,
religioase, etc).
c) In ceea ce priveste securitatea si igiena muncii Carta Sociala Europeana prevede ca statele parti au
obligatia pozitiva sa adopte o politica nationala coerenta cu privire la aceste aspecte aratate anterior.
d) Presupun posibilitati egale de promovare in munca pe baza vechimii si aptitudinilor angajatilor.
e) Carta Sociala Europeana prevede necesitatea eliminarii, pe cat posibil a riscurilor ocupatiilor inerent
periculoase, iar acolo unde acest lucru nu este posibil, reducerea orarului de munca si plata unor indemnizatii
sulimentare. In plus, se interzice munca de noapte, desfasurata in conditii periculoase sau daunatoare sanatatii in
cazul tinerilor care nu au implinit 18 ani.
f) Dreptul la odihna, la concedii, remunererea muncii desfasurate in zilele de repaos legale.
g) Informarea angajatilor despre aspctele esentiale ale contractului de munca, precum si despre incetarea
angajarii; in cazul unei demiteri nejustificate, angajatul are dreptul la reparatii constand in reangajare cu acordarea
unei indemnizatii de reangajare, plata drepturilor salariale restante, precum si acordarea altor benefiici legale (ex:
concediu de odihna neacordat).
h) Creterea salariului pentru orele prelungite de munca peste program.
i) Dreptul la munca nu are ca si corelativ obligatia statului de a garanta dreptul la munca, ci doar obigatia
de a garanta in conditii de egalitate accesul la munca si obligatia de a garanta libera alegerea a muncii.
j) Presupune si dreptul la greva – de a inceta munca pentru a-si apara drepturile. Trebuie exercitat in
conditiile legii si suporta unele restrangeri legale.

38
Garantii legislative:
● garantii constitutionale:
- art. 41 din CR care prevede dreptul la munca si alegerea profesiei
- art. 43 din CR care prevede dreptul la greva
- art. 42 din CR care interzice munca fortata
● Codul muncii si toata legislatia in acest domeniu

TEMATICA DE EXAMEN:
- DREPTURILE COPILULUI SI ALE FEMEII
- DOCUMENTELE INTERNATIONALE (CELE CARE FORMEAZA CARTA EUROPEANA A
DREPTURILOR OMULUI – DUDO, cele doua pacte, cele doua protocoale facultative aditionale la
Pactul International cu privire la drepturile civile si politice; LA NIVEL EUROPEAN – CEDO si
PROTOCOALELE CARE S-AU PREDAT)
- ORGANIZATII INTERNATIONALE
o cu vocatie universala: ONU
o pe plan european: CONSILIUL EUROPEI
- CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI
- DREPTURILE CIVILE SI POLITICE (TOATE)
o SEDIUL MATERIEI - fara nr. articolelor (doar doc. internationale)
o CONTINUTUL JURIDIC
o GARANTII - fara nr. articolelor
- DREPTUL LA MUNCA SI DREPTURILE CONEXE ALE ACESTUIA

39