APROBAT

Preşedintele Colegiului economic

___________________________

NOTĂ INFORMATIVĂ
Privind unele întrebări ce apar în practică la
aplicarea de către instanţele judecătoreşti
a măsurilor de asigurare

1. Consideraţii generale:
Prezenta notă informativă a fost efectuată în conformitate cu planul de
activitate al Secţiei economice a Direcţiei de generalizare a practicii judiciare şi
analiza statisticii judiciare pentru anul 2010.
Pentru a accentua actualitatea şi importanţa notei în cauză reţinem, că una din
sarcinele procedurii economice constă în asigurarea unei protejări operative şi
efective a drepturilor şi intereselor legitime ale subiecţilor ce practică activitate de
antreptenoriat sau alte activităţi cu carecter economic.
Aici menţionăm, că nu în toate cazurile, însăşi faptul pronunţării hotărîrii
judecătoreşti garantează repararea reală a drepturilor şi intereselor legitime ale
participanţilor la proces. Vom putea vorbi despre eficienţa justiţiei în sfera
activităţii de antreprenoriat şi a altor activităţi cu caracter economic numai atunci
cînd actul judecătoresc pronunţat va fi executat de fapt, şi în aşa fel vor fi
restabilite drepturuile şi interesele încălcate.
Printre măsurile ce asigură repararea în fapt a drepturilor încălcate urmează să
fie specificate şi măsurile de asigurare. Scopul lor fiind acela de a asigura
executarea hotărîrii judecătoreşti pronunţate, altfel putem să ne lovim de situaţia
cînd actul judecătoresc rămîne doar pronunţat, fără a avea o executare reală.
Aşa deci, măsurile de asigurare reprezintă o importantă garanţie de protejare şi
reparare reală a drepturilor participanţilor la proces.
Însăşi măsurile de asigurare pot fi definite drept măsuri procesuale cu
caracter temporar menite să asigure executarea actului judecătoresc pronunţat,
precum şi să contribuie la păstrarea situaţiei existente între părţile în litigiu pînă
la finisarea examinării cauzei în instanţa de judecată.
Potrivit prevederilor art.174 CPC, aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii
se admite la orice fază a procesului. Menţionăm, că în practica rusească se indică
direct că, asigurarea acţiunii este posibilă şi în faza suspendării procesului. Astfel,
în această fază a procesului participanţii la proces pot să se adreseze instanţei de
judecată atît cu cerere privind dispunerea asigurării acţiunii, precum şi să solicite
substituirea unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă, sau anularea
măsurilor de asigurare a acţiunii dispuse anterior.
 Reieşind din prevederile Capitolului XIII CPC, participanţii la proces pot
solicita aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii atît o dată cu depunerea cererii
de chemare în judecată, cît şi prin înaintarea unei cereri separate.
În situaţia cînd cererea de asigurare se înaintează odată cu depunerea acţiunii
şi, în urma examinării acesteia instanţa depistează temeiuri de a scoate cererea de
pe rol, procesul pe cauza dată va fi terminat prin pronunţarea unei încheieri
judecătoreşti. În urma înlăturării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru
scoaterea cererii de pe rol partea cointeresată va putea să se adreseze cu o cerere
repetată privind asigurarea acţiunii.
Acţiunea poate fi asigurată atît integral, cît şi în parte, spre exemplu în situaţia
cînd cererea de chemare în judecată este compusă din mai multe capete de cereri şi
asigurare necesită nu toată acţiunea, ci doar unele cerinţe.
Părţile pot înainta cerere de asigurare a acţiunii atît în privinţa acţiunii de bază,
cît şi a celei reconvenţionale.
Cererea de asigurare a acţiunii urmează a fi întemeiată şi argumentată aşa,
încît, din sensul ei să fie clar, că neluarea măsurilor în vederea asigurării acţiunii ar
crea dificultăţi sau ar face imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti. În orice
caz, soluţionînd întrebarea privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii,
instanţa de judecată examinează temeinicia cerinţei înaintate de către participanţii
la proces şi, în caz de admitere a acesteia se pronunţă printr-o încheiere privind
aplicarea măsurilor de asigurare.
În situaţia cînd instanţa de judecată a respins cererea privind asigurarea
acţiunii, iar pe parcursul examinării litigiului circumstanţele cauzei s-au modificat,
participanţii la proces vor putea să se adreseze cu o cerere repetată în vederea
asigurării acţiunii înaintate.
Rezumînd cele relatate mai sus, deducem că asigurarea acţiunii este un
instrument important care, după natura sa, contribuie la protejarea drepturilor
participanţilor la proces şi, în aşa sens asigură eficienţa justiţiei.
La întocmirea notei în cauză au fost interpelate şi studiate dosarele parvenite
din Judecătoria Economică de circumscripţie şi Curtea de Apel Economică. De
asemenea, au fost studiate copiile deciziilor Colegiului economic al Curţii
Supreme de Justiţie a RM. Menţionăm că, din 61 de dosare ce au fost primite din
instanţele economice în privinţa a 40 de cauze au fost pronunţate încheieri privind
admiterea cererilor de asigurare a acţiunii, privitor la 6 cauze instanţele au refuzat
în admiterea cererilor de asigurare a acţiunii şi referitor la 15 cauze instanţele de
judecată nu s-au pronunţat nici într-un fel, lăsînd cererile de asigurare a acţiunii
înaintate de către participanţii la proces fără examinare.
Analizînd practica judiciară prin prisma studiului literaturii de specialitate la
capitolul respectiv, am depistat mai multe momente, la prima vedere neînsemnate,
la care instanţele judecătoreşti comit greşeli în procesul examinării cererilor
privind asigurarea acţiunii. În continuare ne vom referi mai detaliat asupra
momentelor date.

2. Unele întrebări ce apar în practică la aplicarea de către instanţele de

judecată a măsurilor de asigurare:
2
 Reieşind din sensul Capitolului XIII CPC, asigurarea acţiunii constituie o
modalitate efectivă în vederea protejării drepturilor participanţilor la proces, care
după natura sa contribuie la păstrarea situaţiei existente între părţile în litigiu pînă
la pronunţarea actului judecătoresc definitiv şi, astfel, exclude orice dificultăţi ce ar
putea face imposibilă executarea de mai departe a hotărîrii judecătoreşti.
În acest sens este de reţinut acel fapt, că în privinţa a 15 cauze din 61, primite
în legătură cu întocmirea notei informative în cauză, instanţa de judecată a lăsat
cererile de asigurare a acţiunii înaintate de către participanţii la proces fără
examinare, practic trecîndu-le cu vederea. Considerăm că faptul dat contravine
prevederilor legale. Aşa, potrivit art.174 CPC, la cererea participanţilor la proces,
judecătorul sau instanţa poate lua măsuri de asigurare a acţiunii. Din sensul normei
specificate reiese, că de fiecare dată cînd este înaintată cererea privind
asigurarea acţiunii instanţa urmează să reacţioneze, prin emiterea unei
încheieri. Aceasta fiind una de admitere, sau de respingere a cererii înaintate.
Revenind asupra aceluiaşi art.174 CPC reţinem că, instanţa poate lua măsuri
de asigurare a acţiunii la cererea participanţilor la proces. Respectiv, în cazul
cînd partea la proces solicită aplicarea măsurilor de asigurare, ea înaintează
instanţei o cerere scrisă.
În urma analizei practicii judiciare însă, am depistat cazuri cînd, cererea
de asigurare a acţiunii a fost înaintată în mod verbal, în cadrul şedinţei de
judecată, faptul dat a fost consemnat în procesului-verbal al şedinţei judiciare
şi a servit temei pentru emiterea încheierii de asigurare a acţiunii.
Şi anume: Procurorul s-a adresat în instanţa de judecată în interesele
Concernului de Stat „Moldova Gaz” SA cu acţiune către SRL „Forever” privind
încasarea datoriei restante.
Curtea de Apel Economică prin încheierea din 27.01.2009 a primit cererea de
chemare în judecată şi a fixat examinarea cauzei pentru data de 16.02.2009.
În cadrul şedinţei de judecată reclamantul a înaintat un demers prin care a
solicitat aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, faptul dat fiind consemnat în
procesul-verbal al şedinţei de judecată (f.d.91). Instanţa de judecată a admis
demersul înaintat de reclamant şi a emis încheierea din 16.02.2009 prin care, în
vederea asigurării acţiunii înaintate, a pus interdicţie de înstrăinare a bunurilor
mobile şi imobile ce-i aparţin cu drept de proprietate SRL „Forever” în valoarea ce
nu va depăşi suma pretenţiilor înaintate. (Dosarul nr.2e-603/09)
Deci, instanţa de judecată dispune aplicarea măsurilor de asigurare a
acţiunii în urma adresării unei cereri (scrise sau verbale) înaintată de către
participanţii la proces.
În acelaşi timp, din sensul art.356 CPC reiese că, la intentarea cererii de
declarare a procesului de insolvabilitate instanţa se conduce de normele Codului de
procedură civilă, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii.
Potrivit prevederilor art.35 din Legea insolvabilităţii, instanţa de judecată ia toate
măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării bunurilor debitorului în
perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate.

3
 Din cele expuse mai sus conchidem, că în cazul depunerii cererii de
intentare a procesului de insolvabilitate instanţa poate dispune din oficiu
aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii.
Pentru confirmarea celor relatate aducem următorul exemplu: la 29.01.2009
SRL „ICON Construct” a înaintat acţiune judiciară privind intentarea procesului
insolvabilităţii faţă de ÎM „Fim Construction” SRL.
Curtea de Apel Economică prin încheierea din 30.01.2009 a admis spre
examinare cererea introductivă şi a aplicat măsuri de asigurare în scopul prevenirii
modificării stării bunurilor.
ÎM „Fim Construction” SRL a declarat recurs împotriva încheierii date în ceea
ce priveşte dispunerea măsurilor de asigurare. În motivare, recurentul a invocat că
după cum rezultă din conţinutul cererii introductive, SRL „ICON Construct” nu a
solicitat aplicarea măsurilor de asigurare.
Colegiul economic al CSJ prin decizia din 02.04.2009 a respins recursul ca
neîntemeiat, reţinînd următoarele:
Prevederile art.174 CPC, opuse de recurent, referitoare la aplicarea măsurilor
de asigurare doar la cererea reclamantului nu sînt aplicabile în speţă, deoarece nu
sînt compatibile cu dispoziţiile Legii insolvabilităţii.
Astfel, potrivit art.356 din CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se
judecă în instanţă conform normelor generale din cod, cu excepţiile şi completările
stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Cu referire la situaţia litigioasă, Legea
insolvabilităţii pune în sarcina instanţei să ia toate măsurile necesare în vederea
indisponibilizării şi conservării bunurilor debitorului. Aceasta deoarece, în
intervalul de timp dintre înaintarea acţiunii de intentare a procesului de
insolvabilitate şi intentarea procesului de insolvabilitate pot surveni unele
împrejurări care să determine diminuarea activului patrimonial al debitorului.
Pentru a preîntîmpina asemenea situaţii nefavorabile şi în vederea asigurării
satisfacerii cerinţelor pretinse, instanţa are atribuţia să dispună aplicarea măsurilor
asigurătorii în condiţia în care creditorul depune cererea introductivă în mod
regulamentar. (Dosarul nr.2re-124/09)
Soluţionînd cererea de asigurare a acţiunii instanţa se pronunţă printr-o
încheiere (art.177 CPC). Ca regulă, emiterea încheierii de asigurare a acţiunii are
loc pînă la soluţionarea fondului cauzei, adică pînă la pronunţarea hotărîrii
judecătoreşti. Aceasta deoarece din sensul Capitolului XIII CPC, rezultă că scopul
măsurilor de asigurare este acela de a exclude orice dificultăţi ce ar face imposibilă
executarea de mai departe a hotărîrii. Şi deoarece, în perioada de timp cît cererea
de chemare în judecată se află pe rol, pot surveni unele schimbări ce ar îngreuna în
continuare executarea actului judecătoresc pronunţat, este logic ca măsurile de
asigurare a acţiunii să fie aplicate înainte de adoptarea hotărîrii. Cu atît mai mult,
că potrivit aceluiaşi art.177 CPC cererea de asigurare a acţiunii se
soluţionează chiar în ziua depunerii ei. În mod contrar a procedat instanţa de
judecată în următorul caz.
În fapt: Procuratura raionului Sîngerei s-a adresat în instanţa de judecată în
interesele Inspectoratului Ecologic de Stat cu acţiune către SRL „Rădoianca”

4
privind încasarea sumei restante, solicitînd totodată asigurarea acţiunii înaintate
prin aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale pîrîtului.
Prin încheierea din 21.02.2009 Curtea de Apel Economică a primit cererea de
chemare în judecată spre examinare.
Ulterior primirii cererii de chemare în judecată, reclamantul s-a adresat repetat
cu cerere privind asigurarea acţiunii.
Instanţa de judecată nu a reacţionat nici într-un fel asupra cererilor privind
aplicarea măsurilor de asigurare pe parcursul perioadei de timp cît a avut loc
examinarea cauzei şi la 14.05.2009 a pronunţat hotărîrea, în cadrul căreia pe lîngă
soluţionarea fondului cauzei s-a expus şi în privinţa cererii de asigurare a acţiunii,
dispunînd aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale pîrîtului în limita sumei
solicitate. (Dosarul nr.2e-776/09)
Considerăm, că în cazul specificat mai sus instanţa a aplicat eronat normele
Codului de procedură civilă la Capitolul Asigurarea acţiunii, care prevede expres,
că la soluţionarea cererii privind asigurarea acţiunii instanţa de judecată urmează
să se expună printr-o încheiere. Mai mult ca atît, întrebarea privind aplicarea
măsurilor de asigurare a acţiunii urma a fi soluţionată aparte, şi nu în cadrul
hotărîrii, prin care instanţa de judecată s-a expus asupra fondului cauzei.
Revenind asupra exemplului adus, mai reţinem acel moment, că cererea de
asigurare a acţiunii a fost examinată nu în ziua depunerii ei, ci cu mult mai tîrziu.
Prevederile art.177 CPC (Soluţionarea cererii de asigurare a acţiunii) sînt frecvent
încălcate de către instanţele de judecată. În afară de exemplul specificat, în urma
analizei practicii judiciare au fost depistate mai multe cazuri cu încălcări similare.
Cu titlu de exemplu: în cauza economică la acţiunea SRL „Dita Estfarm” către
SRL „Natur Product-ML” privind încasarea sumei, cererea despre asigurarea
acţiunii a fost înaintată de către reclamant la data de 03.03.2009, iar încheierea de
asigurare a acţiunii, prin care s-a dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele
financiare aflate pe conturile bancare ale SRL „Natur Product-ML”, precum şi pe
bunurile mobile şi imobile ale pîrîtului, a fost pronunţată de către instanţa de
judecată la 23.03.2009. (Dosarul nr.2e-5003/09)
În acelaşi mod a procedat instanţa şi la examinarea cauzei economice la
acţiunea SRL „Bioprotect” către SRL „Reforma C.M.” privind încasarea datoriei.
Astfel, reclamantul s-a adresat cu cerere privind aplicarea măsurilor de asigurare a
acţiunii la data de 27.03.2009, iar instanţa a pronunţat încheierea privind asigurarea
acţiunii la data de 06.04.2009. (Dosarul nr.2e-5448/09)
Pentru efectuarea unei analize comparative reţinem, că în practica judiciară
rusească cererea de asigurare a acţiunii se examinează de către instanţa de
judecată nu mai tîrziu de următoarea zi de la depunere. Ca excepţie de la norma
dată, în situaţia cînd următoarea zi de la depunerea cererii de asigurare a acţiunii
este zi de odihnă, cererea se examinează fie în ziua depunerii ei, fie în prima
următoarea zi lucrătoare.
În cazul cînd cererea de asigurare a acţiunii se depune odată cu înaintarea
acţiunii, însăşi întrebarea privind primirea cererii de chemare în judecată se
soluţionează de către instanţă nu mai tîrziu de următoarea zi de la înaintarea
acţiunii.
5
 După cum am mai menţionat, la soluţionarea întrebării privind aplicarea
măsurilor de asigurare a acţiunii instanţa se pronunţă printr-o încheiere. Totodată,
potrivit prevederilor art.269 CPC, încheierea este un act judecătoresc prin care
pricina nu se soluţionează în fond. Iar, reieşind din sensul Capitolului XIII CPC
(Asigurarea acţiunii) scopul măsurilor de asigurare este acela de a înlătura
eventualele dificultăţi şi a contribui, astfel, la executarea reală a hotărîrii
judecătoreşti pronunţate.
Rezumînd cele expuse mai sus, conchidem, că încheierea prin care se
dispune aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii poartă un caracter îngust,
specific, astfel încît, prin intermediul încheierii de asigurare a acţiunii instanţa
nu poate să se expună în privinţa a însăşi esenţei acţiunii.
Analiza practicii judiciare denotă faptul, că nu în toate cazurile această
prevedere legală este respectată. Pentru a argumenta cele expuse aducem următorul
exemplu: CCL-206, intervenient accesoriu SRL „Gonvaro-Con” a acţionat în
instanţa de judecată Direcţia construcţii capitale a Consiliului mun.Chişinău şi SA
„Ago-Dacia”, solicitînd declararea nulităţii contractului de antrepriză, restituirea
lotului de pămînt, obligarea Direcţiei construcţii capitale mun.Chişinău să nu
creeze obstacole în construcţia blocurilor locative şi interzicerea efectuării în
continuare a construcţiei blocurilor locative de către SA „Ago Dacia”.
Ulterior, la data de 17.12.2007 reclamantul a solicitat instanţei de a lua măsuri
în vederea asigurării acţiunii, în temeiul art.174 CPC.
Prin încheierea din 20.12.2007 Judecătoria Economică de circumscripţie a
admis cererea dată. Şi anume, în dispozitivul încheierii instanţa a decis: „În scopul
asigurării acţiunii:
1. A obliga Direcţia construcţii capitale a Consiliului mun.Chiţinău să nu
creieze SRL „Gonvaro-Con” obstacole în construcţia blocurilor locative.
2. A interzice SA Ago Dacia” efectuarea în continuare a construcţiei
blocurilor de locuit.”
Expunîndu-se în aşa fel, instanţa, practic, prin emiterea încheierii, a soluţionat
fondul cauzei, ceea ce vine în contradicţie cu prevederile art.269 CPC.
Faptul dat a constituit temei pentru casarea încheierii sus menţionate prin
decizia Curţii de Apel Economice din 30.01.2008 şi remiterea cauzei la examinare
în fond în aceiaşi instanţă în alt complet de judecată. (Dosarul nr.2e-420/09)
Mai reţinem acel fapt, că conform prevederilor art.174 CPC asigurarea
acţiunii se admite la orice fază a procesului, în cazul în care neaplicarea
măsurilor de asigurare a acţiunii ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face
imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.
În acest sens prezintă interes întrebarea: – poate oare instanţa să emită
încheiere privind asigurarea acţiunii, înainte de a emite încheierea de primire a
cererii de chemare în judecată?
Interpretînd prevederile art.7 din CPC conchidem, că intentarea procesului
civil are loc odată cu depunerea cererii de chemare în judecată. Şi, deoarece,
asigurarea acţiunii se admite în orice fază a procesului, reiese, că instanţa este în
drept să asigure acţiunea înainte de a se pronunţa printr-o încheiere privitor la
primirea cererii pe rol.
6
 Anume în aşa fel a procedat instanţa de judecată la examinarea cauzei la
acţiunea SRL„Diuvasen” către SRL„Calax & Co” privind încasarea datoriei. Şi
anume, potrivit materialelor cauzei, încheierea de asigurare a acţiunii prin care s-a
dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele financiare şi conturile bancare ale SRL
Calax & Co” a fost pronunţată la data de 24.08.2005, iar încheierea privind
primirea cererii de chemare în judecată – la data de 29.08.2005.
(Dosarul nr.2rhe-30/09)
Însăşi cererea de asigurare a acţiunii se examinează de către instanţa de
judecată fără citarea părţilor. Însă, în cazul cînd se solicită substituirea unei
forme de asigurare a acţiunii prin alta, instanţa urmează să înştiinţeze părţile
despre locul, data şi ora şedinţei de judecată. Faptul dat urmează a fi elucidat
prin întocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată.
În următorul exemplu, ÎI „Acar Cantarajiu” s-a adresat în instanţa de judecată
cu acţiune către ÎM „Steaua-Grup” solicitînd încasarea datoriei.
Ulterior, în cadrul şedinţei de judecată, reclamantul a înaintat un demers
privind asigurarea acţiunii prin punerea sechestrului pe bunurile mobile ce-i aparţin
pîrîtului cu drept de proprietate şi conturile bancare, în limita sumei acţiunii.
Prin încheierea din 02.11.2004 Curtea de Apel Economică a admis demersul
dat, dispunînd aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale ÎM „Steaua-Grup” în
sumă de 515,293 lei (suma acţiunii).
La 03.11.2004 ÎM „Steaua-Grup” a înaintat cerere cu privire la substituirea
formei de asigurare a acţiunii printr-o altă formă.
Curtea de Apel Economică prin încheierea din 04.11.2004 a admis cererea în
cauză, a anulat măsurile anterioare de asigurare a acţiunii şi le-a substituit prin
aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile ale pîrîtului.
Remarcăm, că pronunţarea încheierii a avut loc fără citarea părţilor (în
materialele cauzei lipsesc citaţiile care ar confirma faptul înştiinţării părţilor despre
locul, data şi ora şedinţei de judecată), şi fără întocmirea procesului-verbal al
şedinţei judiciare.
Împotriva încheierii date Î.M. „Steaua-Grup" SRL a declarat recurs.
Verificînd legalitatea încheierii recurate în raport cu probele administrate şi
temeiurile recursului, Colegiul economic al CSJ a conchis temeinicia lui potrivit
celor ce urmează:
Conform p.2 art.179 şi p.2 art.180 CPC RM substituirea unei forme de
asigurare a acţiunii printr-o altă formă şi anularea măsurii de asigurare a acţiunii se
soluţionează în şedinţa de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul,
data şi ora şedinţei de judecată. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea
cererii.
Curtea de Apel Economică a soluţionat demersul înaintat de Î.M. „Steaua-
Grup" SRL privind substituirea formei de asigurare a acţiunii printr-o altă formă,
cu încălcarea normelor de drept specificate mai sus. Luînd în consideraţie cele
menţionate, recursul a fost admis, cu casarea încheierii şi remiterea cauzei la
rejudecare. (Dosarul nr.2e-72/09)
Legislatorul a prevăzut necesitatea înştiinţării participanţilor la proces
despre locul, data şi ora şedinţei de judecată şi în cazul cînd are loc anularea
7
măsurilor de asigurare a acţiunii aplicate anterior. Respectiv, în cazul dat, ca
şi în cazul substituirii unei forme de asigurare a acţiunii printr-o altă formă,
urmează a fi întocmit procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Analiza practicii judiciare denotă faptul, că în unele cazuri instanţa de judecată
aplică eronat prevederile art.art.179,180 CPC, şi examinează cererile privind
substituirea sau anularea măsurilor de asigurare după normele generale privind
soluţionarea cererii de asigurare a acţiunii (art.177 CPC).
Cu titlu de exemplu: SA „Monolit” s-a adresat în instanţa de judecată cu
acţiune către SA „Moldconinvest” privind înregistrarea forţată a ipotecii. În
vederea asigurării acţiunii reclamantul a solicitat aplicarea sechestrului pe toate
bunurile imobile ale SA „Moldconinvest”.
Prin încheierea din 17.02.2009 instanţa a admis cererea de asigurare a acţiunii.
Ulterior, la data de 25.02.2009 SA „Monolit” a înaintat o cerere prin care a
solicitat anularea parţială a sechestrului aplicat asupra bunurilor imobile aflate în
proprietatea SA „Moldconinvest”.
Potrivit prevderilor art.180, alin.(2) CPC, în cazul dat, instanţa urma să
soluţioneze întrebarea privind anularea parţială a măsurilor de asigurare dispuse
anterior, în cadrul unei şedinţe de judecată, cu înştiinţarea prealabilă a
participanţilor la proces. Şi, respectiv, în acest caz, urma să fie întocmit
procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Din materialele cauzei reiese, că la soluţionarea întrebării privind anularea
parţială a măsurilor de asigurare, instanţa s-a condus de prevederile art. 177 CPC
(soluţionarea cererii de asigurare a acţiunii). Aşa, încheierea din 26.02.2009 prin
care a fost admisă cererea de anulare parţială a măsurilor de asigurare depusă de
SA „Monolit” a fost pronunţată fără citarea părţilor. Menţionăm, că în materialele
cauzei lipseşte confirmarea faptului înştiinţării participanţilor la proces despre
locul, data şi ora şedinţei. De asemenea, lipseşte procesul-verbal al şedinţei de
judecată din 26.02.2009. (Dosarul nr.2e-4240/09)
Reieşind din sensul art.175 CPC, măsurile de asigurare aplicate de către
instanţa de judecată pot avea atît caracter patrimonial (aplicarea sechestrului pe
bunurile sau pe sumele de bani ale pîrîtului; interzicerea pîrîtului săvîrşirea unor
anumite acte; interzicerea altor persoane săvîrşirea unor anumite acte în privinţa
obiectului în litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către pîrît sau îndeplinirea unor
alte obligaţii faţă de el; suspendarea vînzării bunurilor sechestrate în cazul
intentării unei acţiuni de ridicare a sechestrului de pe ele), cît şi nepatrimonial
(suspendarea urmăririi, întemeiată pe un document executoriu, contestat de către
debitor pe cale judiciară).
La aplicarea măsurilor de asigurare a acţiuni prin sechestrarea mijloacelor
financiare sau bunurilor (mobile sau imobile) se va reţine că, se admite aplicarea
sechestrului numai asupra bunurilor şi mijloacelor financiare ce-i aparţine
debitorului cu drept de proprietate. În acest sens, este posibilă urmărirea şi acelor
bunuri ce constituie proprietatea debitorului, însă se află în posesia altor persoane.
Potrivit prevederilor art.176, alin.(2) CPC, sechestrarea bunurilor se
efectuează în limita valorii revendicărilor din acţiune.

8
 În acest sens, este logic ca, în cazul cînd prin încheierea de asigurare a
acţiunii s-a dispus aplicarea sechestrului asupra unei anumite sume, iar
ulterior, la pronunţarea hotărîrii suma solicitată spre încasare a fost
micşorată, faptul dat să fie notificat în cadrul dispozitivului hotărîrii
pronunţate, sau să fie emisă o nouă încheiere privind anularea parţială a
măsurilor de asigurare aplicate anterior.
În următorul exemplu, SRL Viromex-Com” s-a adresat în instanţa de judecată
cu acţiune către SRL „Eufrat-Com” privind încasarea datoriei şi a penalităţii pentru
întîrzierea plăţii. În cadrul cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în
vederea asigurării acţiunii, aplicarea sechestrului pe conturile bancare ale pîrîtului
şi pe bunurile care aparţin acestuia cu drept de proprietate.
Prin încheierea Judecătoriei Economice de circumscripţie din 29.01.2009
cererea de asigurare a acţiunii a fost admisă, dispunîndu-se aplicarea sechestrului
pe contul bancar al SRL „Eufrat-Com” în limita sumei de 1343,9 Euro şi 845,00
lei. În cazul lipsei mijloacelor băneşti la contul de decontare al pîrîtului, instanţa a
prevăzut posibilitatea de a aplica sechestrul asupra bunurilor debitorului în limita
sumei de 1343,9 Euro şi 845,00 lei.
La data de 29.01.2009 a fost pronunţată hotărîrea prin care acţiunea a fost
admisă parţial, şi anume s-a dispus încasarea datoriei şi penalităţii în sumă totală
de 1343,99 Euro şi 641,08 lei cheltuieli de judecată.
Reţinem, că în cadrul încheierii de asigurare a acţiunii a fost prevăzut
aplicarea sechestrului pe contul bancar al pîrîtului în limita sumei de 845,00 lei în
partea ce ţine de compensarea cheltuielilor de judecată, iar prin hotărîre s-a încasat
641,08 lei cheltuieli de judecată, fără ca instanţa de judecată să se expună în
privinţa anulării parţiale a măsurilor de asigurare aplicate prin pronunţarea
încheierii din 29.01.2009. (Dosarul nr.2e-2049/09)
Drept modalitate de reparare a posibilului prejudiciu ce poate fi cauzat
pîrîtului prin aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, legislatorul a
prevăzut în cadrul art.182 CPC posibilitatea judecătorului sau instanţei de a
cere reclamantului o cauţiune a eventualului prejudiciu ce ar putea fi
provocat pîrîtului.
Din sensul normei date reiese, că cauţiunea poate fi cerută doar în cazul
soluţionării pozitive a cererii privind asigurarea acţiunii.
În exemplul de mai jos (cauza civilă intentată la acţiunea SRL „Monific
Group” către „NiRom-Roz” SRL privind încasarea sumei), examinînd cererea
despre asigurarea acţiunii, depusă de SRL „Monific Group”, instanţa a emis
încheiere de respingere a cererii şi, totodată, i-a propus reclamantului să transfere
în termen de 5 zile pe contul depozitar al Judecătoriei Economice de circumscripţie
suma egală cu valoarea penalităţii pretinse, în vederea asigurării reparaţiei unui
eventual prejudiciu care ar putea fi cauzat pîrîtului prin admiterea cerinţei de
asigurare a acţiunii.
Reţinem, că în cazul specificat, propunerea făcută de către instanţă
reclamantului de a transfera cu titlu de cauţiune suma pretinsă drept penalitate,
poate fi privită drept o condiţie pentru admiterea cererii de asigurare a acţiunii.
(Dosarul nr.2e/09-2e-4108/08)
9
 În aceiaşi ordine de idei aducem următoarele exemple:
La 14.11.2008 SA „JLC” a acţionat în judecată SA „Irial”, solicitînd încasarea
datoriei. Totodată, reclamantul a solicitat asigurarea acţiunii prin aplicarea
sechestrului asupra bunurilor mobile, imobile şi mijloacelor financiare ale pîrîtului.
Judecătoria Economică de circumscripţie la 21.11.2008 a emis încheiere de
primire a cererii de chemare în judecată, în cadrul căreia s-a expus şi privitor la
cererea de asigurare a acţiunii. Şi anume, instanţa i-a propus reclamantului, în
vederea asigurării reparaţiei unui eventual prejudiciu care ar putea fi cauzat
pîrîtului prin admiterea cerinţei de asigurare a acţiunii, achitarea cauţiunii în sumă
egală cu datoria pretinsă, stabilindu-i termen de 5 zile pentru a transfera suma ce
constituie valoarea acţiunii pe contul depozitar al Direcţiei de Executare a
Deciziilor Judiciare la oficiul care se află în raza sediului juridic al pîrîtului. De
asemenea instanţa a mai indicat, că în cazul achitării cauţiunii propuse reclamantul
va putea depune o nouă cerere de asigurare a acţiunii, prezentînd dovada achitării
cauţiunii.
Considerăm, că în cazul dat instanţa a aplicat eronat prevederile art.182, alin.
(1) CPC. Şi anume, din sensul normei date reiese că, propunerea de a achita
cauţiunea poate fi înaintată reclamantului doar în cazul cînd judecătorul sau
instanţa acceptă asigurarea acţiunii, deci soluţionează pozitiv cererea privind
aplicarea măsurilor de asigurare.
În exemplul adus, instanţa nu s-a expus în privinţa asigurării acţiunii, dar l-a
condiţionat pe reclamant, punînd în dependenţă directă admiterea cererii de
asigurare a acţiunii de achitarea de către reclamant a cauţiunii.
Cu atît mai mult, instanţa s-a expus în privinţa cererii de asigurare a acţiunii în
cadrul încheierii de primire a cauzei pe rol. Şi deoarece, în cazul dat, practic,
reclamantul a fost refuzat în admiterea cererii de asigurare, faptul dat urma a fi
consemnat prin pronunţarea unei încheieri separate, aceasta deoarece, potrivit
prevederilor art.181, alin.(1) CPC încheierile de asigurare a acţiunii pot fi atacate
cu recurs. (Dosarul nr.2e-2395/09)
În mod similar a procedat instanţa şi la examinarea cererii de asigurare a
acţiunii înaintată de către reclamant în cadrul soluţionării cererii de chemare în
judecată la acţiunea SRL „Rumitox” către SRL „Iscra-E.T.F.” privind încasarea
sumei. (Dosarul nr.2e-2436/09)
Revenind asupra exemplelor aduse, mai reţinem acel fapt, că în practica
judiciară autohtonă nu este o poziţie unică în ceea ce priveşte contul depozitar pe
care reclamantul urmează să transfere cauţiunea. Aşa, în exemplele aduse, într-un
caz, instanţa de judecată a prevăzut transferarea cauţiunii pe contul depozitar al
Judecătoriei Economice de circumscripţie, iar în alt caz – pe contul depozitar al
Direcţiei de Executare a Deciziilor Judiciare la oficiul care se află în raza sediului
juridic al pîrîtului.
Ca paralelă la cele expuse, menţionăm că, în practica judiciară rusească
cauţiunea se depune la contul depozitar al instanţei de judecată care soluţionează
cauza respectivă.
În cazul conexării mai multor pretenţii, instanţa care judecă cauza după
conexarea pretenţiilor nu este lipsită de dreptul de a aplica măsuri de
10
asigurare a acţiunii, chiar dacă instanţa care a examinat acţiunea pînă la
conexarea pretenţiilor a aplicat măsuri de asigurare.
Cu titlu de exemplu aducem următorul caz: La 05.01.2004, B.I., acţionar al
SA "M.", s-a adresat în Judecătoria Economică de circumscripţie cu acţiune către
SA "M.", SRL "C", OCT Chişinău, solicitînd declararea nulităţii contractului de
vînzare-cumpărare a imobilului din 11.02.2002, încheiat între SA "M." şi SRL "C".
Prin încheierea din 25.02.2004 Judecătoria Economică de circumscripţie, a
dispus aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii în privinţa bunului litigios.
La 06.04.2006, administratorul insolvabilităţii SA "M.", în temeiul
prevederilor art.113 din Legea insolvabilităţii, a depus la Curtea de Apel
Economică o cerere către SRL "C", OCT Chişinău, solicitînd declararea nulităţii
contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din 11.02.2002, încheiat între SA
"M." şi SRL "C.". Prin cererea din 25.10.2007, administratorul insolvabilităţii,
suplimentar la cererea anterioară, a solicitat declararea nulităţii contractului de
vînzare-cumpărare nr.1564, încheiat la 20.11.2003 între SRL "C." şi SA "E.", prin
care SRL "C." a înstrăinat către SA "E." imobilul procurat de la SA "M.".
Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26.10.2007, au fost conexate
pretenţiile din dosarul aflat pe rol la Judecătoria Economică de circumscripţie şi
pretenţiile administratorului insolvabilităţii privind nulitatea actelor juridice,
înaintate conform art.113 din Legea insolvabilităţii.
La fel, prin încheierea din 10.12.2007 Curtea de Apel Economică, în scopul
asigurării acţiunii, a pus interdicţia de înstrăinare a imobilului litigios.
Nefiind de acord cu încheierile date, SRL "C." le-a atacat cu recurs. Referitor
la încheierea din 10.12.2007, prin care a fost aplicată măsura de asigurare a
acţiunii, recurentul a considerat-o drept ilegală şi a solicitat anularea ei, invocînd
că, prin încheierea Judecătoriei Economice de circumscripţie din 25.02.2004, au
fost deja aplicate măsurile de asigurare. Astfel, odată ce s-au întreprins măsuri în
vederea asigurării acţiunii, nu era necesar ca instanţa de judecată repetat să aplice
interdicţia de înstrăinare a bunului ce face obiectul litigiului.
Examinînd recursul, în special în acea parte ce ţine de contestarea încheierii
privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, Colegiul economic al CSJ l-a
respins, reţinînd următoarele: argumentele recurentului precum că încheierea din
10.12.2007 este ilegală din motivul că instanţa repetat a aplicat măsura de
asigurare a acţiunii sînt neîntemeiate. Astfel, conform art.43, alin.(5) CPC, actele
procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării
pricinii au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este
necesară modificarea lor. După cum reiese din materialele dosarului, Judecătoria
Economică de circumscripţie, dispunînd prin încheierea din 25.02.2004 aplicarea
măsurilor de asigurare, nu a indicat concret care măsură de asigurare se aplică
(sechestru, interdicţia de a săvîrşi anumite acte etc.). Curtea de Apel Economică,
prin încheierea din 10.12.2007, corectînd această omisiune, a dispus o măsură de
asigurare concretă – interdicţia de înstrăinare a imobilului litigios.
(Dosarul nr.2re-19/08)

11
 Potrivit legii, măsurile de asigurare a acţiunii pot fi dispuse doar în cazul
în care neaplicarea acestora ar crea dificultăţi judecătoreşti sau ar face
imposibilă executarea hotărîrii judecătoreşti.
Din sensul normei date reiese că instanţa urmează să studieze minuţios
fiecare caz concret, pentru a clarifica temeinicia aplicării măsurilor de
asigurare, aceasta fiind confirmată prin materialele anexate la dosar.
În următorul exemplul, SRL „Avante” s-a adresat în instanţa de judecată cu
acţiune către SRL „Basapetrol” privind încasarea datoriei, totodată solicitînd
aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii.
Judecătoria Economică de circumscripţie prin încheierea din 09.09.2008 a
admis cererea privind asigurarea acţiunii, dispunînd aplicarea sechestrului pe
mijloacele băneşti şi conturile bancare ale SRL „Basapetrol”.
Împotriva încheierii date SRL „Basapetrol” a declarat recurs.
Curtea de Apel Economică prin decizia din 29.10.2008 a admis recursul, a
casat încheierea recurată şi a adoptat o nouă încheiere prin care cererea privind
aplicarea măsurilor de asigurare înaintată de către reclamant a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată. În argumentarea soluţiei primite instanţa de apel a indicat
următoarele:
Reieşind din materialele cauzei SRL „Basapetrol” dispune de mai multe staţii
de alimentare cu petrol, activează şi este o societate viabilă. De asemenea,
recurentul nu a întreprins careva măsuri pentru a se sustrage de la răspundere. Mai
mult ca atît, SRL „Basapetrol” a transferat deja pe contul SRL „Avante” suma de
40000 lei în vederea stingerii datoriei acumulate. Reieşind din împrejurările date,
Curtea de Apel Economică a conchis, că dispunînd aplicarea măsurilor de
asigurare instanţa de fond nu a luat în consideraţie circumstanţele cauzei şi a
adoptat o încheiere contrară normelor de drept, fapt ce a constituit temei pentru
casarea ei. (Dosarul nr.2e-1337/09)

3. Asigurarea acţiunii prin aplicarea sechestrului asupra acţiunilor cu

drept de vot ale societăţii:
Printre măsurile de asigurare aplicate de către instanţele de judecată în
procesul examinării litigiilor economice un loc aparte îl ocupă sechestrarea
acţiunilor, precum şi aplicarea interdicţiei de a exercita drepturile patrimoniale şi
nepatrimoniale ce rezultă din dreptul de posesie asupra acţiunilor.
Este de menţionat, că în practica judiciară nu s-a format o poziţie unică în ceea
ce priveşte aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii în litigiile cu participarea
acţionarilor. Aşa, drept varietăţi a măsurilor de asigurare pot fi întîlnite:
- aplicarea sechestrului sub formă de interdicţie a dreptului de participare la
votare la adunarea generală a acţionarilor;
- aplicarea sechestrului pe pachetul de acţiuni sub forma interzicerii de a
efectua careva operaţiuni cu acestea, precum şi interzicerea acţionarului de a
se folosi de drepturile prevăzute de art.art.25 (drepturile acţionarilor),
26 (drepturile suplimentare ale acţionarilor) din Legea privind societăţile pe
acţiuni;

12
 - aplicarea interdicţiei de efectuare a oricăror operaţiuni cu acţiunile societăţii
emitente;
- suspendarea executării deciziei Consiliului societăţii pe acţiuni, etc.
Aici menţionăm, că potrivit prevederilor art.58, alin.(1) din Legea privind
societăţile pe acţiuni, adunarea generală a acţionarilor are cvorum dacă, la
momentul încheierii înregistrării, au fost înregistraţi şi participă la ea acţionarii
care deţin mai mult de jumătate din acţiunile cu drept de vot aflate în circulaţie,
sub condiţia că statutul societăţii nu prevede un cvorum mai mare.
Deci, reiese, că îngrădindu-le acţionarilor dreptul de a participa la adunarea
generală a acţionarilor, prin aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii, instanţa
poate indirect să influenţeze stabilirea cvorumului necesar pentru desfăşurarea
adunării generale a acţionarilor şi, în aşa sens, să creeze dificultăţi pentru
activitatea societăţii.
Cu atît mai mult, potrivit prevederilor art.50, alin.(8) din Legea privind
societăţile pe acţiuni, instanţa de judecată nu este în drept să interzică sau să amîne
desfăşurarea adunării generale a acţionarilor.
Din esenţa normei date rezultă, că instanţa de judecată nu va fi în drept să
aplice măsuri de asigurare a acţiunii care ar echivala cu interzicerea petrecerii
adunării generale a acţionarilor.
Analiza practicii judiciare denotă faptul, că instanţele judecătoreşti, deseori,
nu iau în consideraţie normele de drept specificate mai sus şi aplică într-un mod
neuniform prevederile normative referitor la asigurarea acţiunii în litigiile dintre
acţionar şi societate, precum şi între membrii altor societăţi şi aceste societăţi.
Cu titlu de exemplu:
V.Şaragov s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către SA „Combinatul
de Pîine din Bălţi” şi Consiliul societăţii al SA „Combinatul de Pîine din Bălţi”
privind anularea deciziei Consiliului societăţii din 05.12.2008 privind convocarea
adunării generale extraordinare a acţionarilor SA „Combinatul de Pîine din Bălţi”
din 25.12.2008.
În cadrul cererii de chemare în judecată reclamantul a mai solicitat asigurarea
acţiunii înaintate, prin suspendarea executării deciziei Consiliului societăţii din
05.12.2008 şi aplicarea interdicţiei a dreptului de vot asupra 2 508 043 acţiuni
simple nominative ce aparţin tuturor acţionarilor SA „Combinatul de Pîine din
Bălţi” în cadrul petrecerii adunărilor generale ordinare sau extraordinare a
acţionarilor societăţii pe chestiunile (indiferent de variantele şi modalitatea de
formulare a acestora): „1.Cu privire la încetarea înainte de termen a
împuternicirilor directorului general al societăţii. 2.Cu privire la numirea
directorului general al societăţii şi stabilirea cuantumului retribuţiei muncii lui. 3.
Cu privire la suspendarea din funcţie a directorului general al societăţii.”
Judecătoria Economică de circumscripţie prin încheierea din 22.12.2008 a
admis în volum deplin cererea reclamantului privind asigurarea acţiunii.
Motivîndu-şi poziţia, instanţa a făcut referire la art.175, alin.(1), lit.b) şi c) din
CPC, potrivit cărora, în vederea asigurării acţiunii instanţa este în drept să interzică
pîrîtului săvîrşirea unor acte, cît şi să interzică altor persoane săvîrşirea unor

13
anumite acte în privinţa obiectului în litigiu, inclusiv transmiterea de bunuri către
pîrît sau îndeplinirea unor alte obligaţii faţă de el.
Încheierea în cauză a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Economică.
Prin decizia din 17.02.2009 Curtea de Apel Economică a admis recursul şi a
casat încheierea primei instanţe, prin care au fost aplicate măsurile de asigurare,
indicînd în motivarea soluţiei luate următoarele: legea nu determină la direct
categoriile de acţiuni ce pot fi asigurate şi, potrivit prevederilor art.art.174-176
CPC instanţa este în drept să dispună asigurarea acţiunii prin interzicerea săvîrşirii
unor anumite acte în privinţa obiectului în litigiu. Însă, în cazul dat, prin aplicarea
măsurilor de asigurare instanţa, practic a împiedicat petrecerea adunării generale
extraordinare a acţionarilor preconizată pentru data de 25.12.2008, ceia ce vine în
contradicţie cu prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni. Luînd în
consideraţie cele expuse, Curtea de Apel Economică a decis de a casa încheierea
recurată. (Dosarul nr.2e-3124/09)
Analizînd exemplul adus concluzionăm, că în fiecare caz cînd se dispune
asigurarea acţiunii prin punerea sechestrului asupra acţiunilor sau aplicarea
interdicţiei de a efectua careva acte în privinţa obiectului în litigiu (acţiuni),
instanţa urmează să ţină cont atît de prevederile Codului de procedură civilă, cît
şi de prevederile altor acte normative la temă, cum este Legea privind societăţile
pe acţiuni. Astfel, măsurile de asigurare aplicate prin încheierea judecătorească
urmează să nu împiedice activitatea societăţii.
Studiind literatura de specialitate la temă, prin prisma analizei practicii
judiciare, putem deduce două variante posibile de acţiune în asemenea situaţie:
1) în cazul cînd asigurarea acţiunii are loc prin punerea sechestrului
asupra acţiunilor societăţii, instanţa nu-l va îngrădi pe acţionar în dreptul de a
vota sau dreptul de a participa la conducerea societăţii, interzicîndu-i doar să
dispună de acţiuni ca de obiecte ale circuitului civil.
2) în acelaşi timp, pare a fi logic ca instanţa să-i interzică acţionarului
dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor, precum şi dreptul să
participe la conducerea societăţii, dar anume în acele situaţii cînd obiectul
litigiului îl constituie însăşi dreptul asupra acţiunilor.
Deci, în cazul soluţionării întrebării privind aplicarea măsurilor de
asigurare în litigiile dintre acţionar şi societate, precum şi între membrii altor
societăţi şi aceste societăţi, instanţa de judecată urmează să analizeze cu
certitudine fiecare caz concret, pentru a exclude orice posibilitate de încălcare a
drepturilor acţionarului.
Ţinem să menţionăm, că în practica judiciară a altor state, în special cea
rusească, de asemenea, nu este o poziţie unică privitor la întrebarea asigurării
acţiunii prin punerea sechestrului asupra acţiunilor, interzicerea dreptului de a
participa la conducerea societăţii şi dreptului la vot. Aşa, în urma studiului efectuat
am întîlnit mai multe exemple cînd acţionarul a fost limitat în drepturi prin
aplicarea de către instanţa de judecată a măsurilor de asigurare a acţiunii.
Cu titlu de exemplu aducem următorul caz: acţionarii SRL „Electrosila” s-au
adresat în instanţa de judecată cu acţiune privind recunoaşterea nulităţii
contractelor încheiate în privinţa acţiunilor din emisia suplimentară a SRL
14
„Electrosila” şi aplicarea consecinţelor nulităţii contractelor în cauză sub forma
restituirii SRL „Electrosila” tuturor acţiunilor din emisia dată.
În procesul examinării cauzei, Judecătoria din St.Petersburg regiunea
Moscova prin încheierea din 07.06.09 s-a pronunţat în privinţa asigurării acţiunii,
interzicîndu-le, în acest sens, acţionarilor, proprietari ai acţiunilor din emisia
suplimentară a SRL „Electrosila” să participe la conducerea societăţii precum şi să
voteze în cadrul adunărilor generale.
Prin decizia Colegiului civil al Judecătoriei or.St.Petersburg din 13.09.09
încheierea în cauză a fost casată. În motivarea soluţiei a fost indicat, că
pronunţîndu-se în privinţa interdicţiei acţionarilor de a vota şi de a participa la
conducerea societăţii, instanţa de fond a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare
şi le-a lezat pe acţionari în drepturi. Aşa, pînă la adoptarea hotărîrii privind
recunoaşterea nulităţii acţiunilor din emisia suplimentară, acţionarii nu pot fi trataţi
drept purtători ilegali ai acţiunilor şi respectiv nu pot fi înlăturaţi de la conducerea
societăţii.
Necătînd la faptul, că încheierea prin care au fost aplicate măsurile de
asigurare a fost casată, drepturile şi interesele acţionarilor au fost lezate
considerabil. Astfel, în perioada de timp cît au fost aplicate măsurile de asigurare
s-au petrecut cîteva adunări generale ale acţionarilor SRL „Electrosila” în cadrul
cărora au fost luate decizii cu privire la alegerea repetată a organelor de conducere,
introducerea unor modificări în statutul societăţii, petrecerea unei emisii
suplimentare de acţiuni.
Ţinem să menţionăm, că în teoria dreptului rusesc întrebarea privind aplicarea
sechestrului asupra acţiunilor ca modalitate de asigurare a acţiunii este puţin
cercetată. De asemenea, nu putem vorbi despre unanimitatea părerilor savanţilor
ruşi.
Aşa, în opinia lui V.M.Bartoş este incorect de a menţine după proprietarul
unor acţiuni în litigiu dreptul de a participa la conducerea societăţii, privîndu-l
totodată de posibilitatea de a dispune de ele ca de obiecte ale circuitului civil.
L.S.Mihalevici pune posibilitatea limitării acţionarului în drepturi în
dependenţă de obiectul acţiunii. Dacă obiectul acţiunii îl constituie litigiul ce se
referă nemijlocit la acţiuni, atunci, după părerea lui L.S.Mihalevici, pîrîtul urmează
să fie privat de întregul complex de drepturi ale acţionarului.
A.V.Savicov consideră, că interzicerea dreptului de votare în cadrul adunărilor
generale ale acţionarilor nu contravine legislaţiei în vigoare, însă această metodă
de limitare în drepturi a acţionarului-debitor poate fi aplicată doar în cazuri
excepţionale.
La părerea practicienilor ruşi, măsurile de asigurare a acţiunii exprimate prin
interzicerea acţionarului de a participa la conducerea societăţii şi de a vota în
cadrul adunărilor generale ale acţionarilor, vin în contradicţie cu prevederile
legislaţiei în vigoare şi lezează într-o măsură considerabilă drepturile acţionarului.
Concluzionînd cele relatate mai sus, reţinem, că în orice caz, la aplicarea
măsurilor de asigurare în litigiile dintre acţionar şi societate, precum şi între
membrii altor societăţi şi aceste societăţi, instanţa urmează să ţină cont şi de
prevederile Legii privind societăţile pe acţiuni. Astfel încît, aplicarea măsurilor de
15
asigurare a acţiunii urmează să nu-l lezeze pe acţionar în drepturi, ori să creeze
dificultăţi pentru activitatea societăţii.

4. Concluzii şi propuneri:
Rezumînd cele relatate mai sus, deducem că, deşi asigurarea acţiunii nu este
un institut nou, instanţele judecătoreşti nu aplică uniform prevederile legale la
acest capitol al Codului de procedură civilă. Astfel, deseori la examinarea cererilor
de asigurare a acţiunii se comit aşa greşeli de procedură, precum:
- examinarea cererii de asigurare a acţiunii nu la data depunerii ei, după
cum prevede legea, ci la o dată mult mai tîrzie;
- necitarea părţilor la soluţionarea întrebării privind substituirea sau
anularea măsurilor de asigurare a acţiunii;
- neîntocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată în procesul
soluţionării întrebării privind substituirea sau anularea măsurilor de
asigurare a acţiunii;
- soluţionarea întrebării referitor la asigurarea acţiunii în cadrul motivării
încheierii de primire a cererii de chemare în judecată;
- adoptarea unei hotărîri privind aplicarea măsurilor de asigurare a
acţiunii în locul unei încheieri, după cum prevede Codul de procedură
civilă, ş.a.
De asemenea, un loc aparte îl ocupă întrebarea aplicării măsurilor de asigurare
a acţiunii în litigiile dintre acţionar şi societate, precum şi între membrii altor
societăţi şi aceste societăţi. Şi anume, interes trezeşte asigurarea acţiunii prin
aplicarea sechestrului asupra acţiunilor cu drept de vot ale societăţii. După cum am
mai menţionat, în literatura de specialitate şi practica judiciară autohtonă, precum
şi în cea străină (în special cea rusească) nu este o poziţie unică la acest capitol. În
orice caz, considerăm că la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii în litigiile de
categoria dată, instanţele de judecată urmează să studieze cu minuţiozitate fiecare
caz concret, pentru a exclude orice eventuală încălcare a drepturilor acţionarului.
De asemenea, pare a fi corect ca în procesul examinării cererilor de asigurare a
acţiunii de categoria respectivă, instanţele de judecată să se conducă nu numai de
prevederile Codului de procedură civilă, dar şi de cele ale Legii privind societăţile
pe acţiuni.
Luînd în consideraţie cele relatate mai sus,

Se propune:
1. A discuta nota în cauză în cadrul şedinţei operative a Colegiului economic
al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova;

2. A plasa nota informativă pe saytul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii

Moldova.

Secţia economică a Direcţiei de generalizare

a practicii judiciare a CSJ A.Dobraia
16
Judecător-coordonator V.Ignat

17