Un sistem informatic este compus, în principal, din: sistemul de

calcul (hardware); software, colecţii organizate de date, sistem de

comunicaţii, resurse umane si cadrul organizatoric.

1. Sistemul informatic de gestiune.

Gestiunea unui organism economic constă în totalitatea

bunurilor acestuia, încredinţate spre administrare factorilor de decizie,
pentru realizarea acţiunilor specifice domeniului său de activitate.

Sistemul Informatic de Gestiune (SIG) este sistemul informatic

de evidenţă si control al resurselor si activităţilor unui organism
economic în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. Sistemul
informatic de gestiune trebuie să asigure depozitarea (stocarea),
prelucrarea automată si gestionarea eficientă (optimă) a unor volume
mari de date pentru evidenţa si controlul resurselor organismului
economic.

Prelucrarea automată a datelor este impusă de volumul mare de

date ce se vehiculează în cadrul organismului economic si de
necesitatea obţinerii în timp real a informaţiilor necesare pentru
 fundamentarea deciziilor. Astfel, se impune utilizarea unor sisteme de
calcul cu performanţe deosebite: viteză mare si precizie în prelucrarea
datelor, capacităţi mari si foarte mari de stocare, soft-uri specializate,
sisteme de comunicaţii moderne.

Sistemul informatic de gestiune este parte componentă a

sistemului informatic de management, deoarece monitorizarea si
controlul activităţilor unui organism economic este condiţionată de
gestionarea corectă a resurselor si activităţilor desfăsurate de acesta.

2. Intrările, prelucrările şi ieşirile sistemului informatic de

gestiune.

Intrările sistemului informatic de gestiune sunt datele primare de

evidenţă si control consemnate de organismul economic în
documentele primare de evidenţă si control întocmite în timpul
desfăsurării activităţilor specifice domeniului său de activitate si
domeniilor conexe.

Intrările sistemului informatic de gestiune pot fi:

1. Externe – totalitatea datelor care provin din exteriorul sistemului

informatic de gestiune; acestea pot fi:
a) date externe organismului economic sau compartimentului
specializat al acestuia supus informatizării, ca de exemplu:
- date referitoare la încasări si plăşi, consemnate în
documentele primare de evidenţă (facturi emise către clienţi sau primite
de la furnizori, chitanţe date clienţilor sau primite de la furnizori, ordine
de plată primite de la clienţi sau trimise furnizorilor etc.);
- date impuse de legislaţia în vigoare (cota TVA, cote
impozit pe profit, cote taxe vamale de import etc.);
- date referitoare la aprovizionare: ofertă de preţuri de
achiziţie materii prime şi/sau materiale consumabile;
- date referitoare la personal: date de identificare
înscrise în Buletinul/Cartea de identitate, de pregătire profesională
înscrise în diplomele de studii etc.;
- date provenite de la alte sisteme informatice.
b) date provenite de la componentele funcţionale din cadrul aceluiaşi
sistem economic, ca de exemplu:
- date provenite de la Secţiile/Serviciile Operative,
consemnate în documente primare de evidenţă si control, la locul
producerii proceselor economice pe care le evidenţiază (bon consum,
listă de subansamble etc.);
- date referitoare la personal, consemnate în documente:
foaie de pontaj primită de la Secţiile/Serviciile componente, stat de
plată, listă de premiere etc.
2. Interne – totalitatea datelor care provin din interiorul sistemului
informatic de gestiune: sunt date intermediare, obţinute prin prelucrări în
interiorul sistemului informatic de gestiune (valoarea totală a producţiei
realizate sau livrate pe perioada de timp analizată, valoarea totală a
încasărilor sau plăţilor pe perioada de timp analizată etc.), care
reprezintă intrări pentru alte tipuri de prelucrări (determinare indicatori,
stabilire producţie aflată în stoc pe perioada de timp analizată etc.).

Prelucrările sistemului informatic de gestiune sunt, în general,

operaţii care se efectuează asupra bazelor de date. Se deosebesc
următoarele tipuri de prelucrări:

• creare bază de date: realizarea schemei unei baze de date;

• actualizare bază de date: adăugare, stergere si modificarea
datelor dintr-o bază de date;
 • exploatare bază de date: prelucrarea datelor stocate în baza de
date conform cerinţelor specificate de utilizatori;
• salvare bază de date: transferul datelor organizate sub formă
de bază de date pe un suport permanent de memorie pentru a le proteja
la distrugeri accidentale sau intenţionate;
• arhivare bază de date: transferul datelor care nu mai sunt
actuale din baza de date aflată permanent la dispoziţia utilizatorului
(activă) într-o bază de date arhivă (pasivă);
• reorganizare bază de date: modificarea structurii unei baze de
date;
• restaurare bază de date: repararea unei baze de date, cu
reconstituirea datelor în forma iniţială de organizare.

Iesirile sistemului informatic de gestiune sunt datele sub formă

de documente de iesire puse la dispoziţia utilizatorului obţinute după
efectuarea prelucrărilor asupra datelor primare de evidenţă si control.

Iesirile sistemului informatic de gestiune pot fi clasificate ţinând

cont de mai multe criterii:

1. În funcţie de natura prelucrărilor, iesirile

sistemului informatic de gestiune pot fi:
- obţinute în urma unor operaţii de transfer – datele de
intrare nu-si modifică valoarea faţă de momentul introducerii în sistemul
informatic de gestiune (număr si dată factură, nume si prenume, CNP,
Cod Fiscal etc.);
- obţinute în urma unor calcule, pe baza unor algoritmi
prestabiliţi (rest de plată, impozit pe salariu, total factură, valoarea
lunară a încasărilor/vânzărilor/cheltuielilor etc.

2. În funcţie de conţinut, iesirile sistemului informatic de gestiune pot

fi:
 - indicatori, definiţi ca expresii numerice folosite pentru
caracterizarea cantitativă a activităţilor desfăsurate de un organism
economic; exemple: indicatori sintetici (fond salarii, număr mediu
salariaţi, cifra de afaceri, balanţa sintetică etc.); indicatori analitici
(balanţa analitică etc.); indicatori statistici (situaţia locurilor de muncă,
situaţia investiţiilor anuale etc.);
- colecţii de date, definite ca mulţimi de date din aceeasi
categorie organizate în funcţie de necesităţile utilizatorilor; exemple:
documentele folosite pentru informare si documentare (raportul
încasărilor si plăţilor pe o perioadă dată de timp, lista disciplinelor care
se studiază la o facultate etc.); fisiere de date care se transferă către alte
sisteme informatice pentru continuarea prelucrărilor (raportări către
organele financiare, către casele de sănătate, către institutele de statistică
etc.).
3. În funcţie de forma de prezentare, iesirile sistemului informatic de
gestiune pot fi:
- rapoarte/liste/situaţii sub formă de tabele (stat de plată,
situaţie stocuri, balanţă, listă produse sau servicii, listă angajaţi, listă
evidenţă efectuare stagiu militar etc.);
- grafice, care reflectă sugestiv dinamica activităţilor
organismului economic si structura indicatorilor analitici si sintetici;
- foi de calcul, generate cu procesoare de tabele (MS
Excel, Lotus etc.), care permit operaţia de export/import pentru
preluarea formatelor acceptate de alte sisteme informatice de gestiune;
- format specific unui alt sistem informatic de gestiune:
prezentarea datelor de iesire în formatul electronic generat de un alt
sistem informatic de gestiune.

Rapoartele pot fi, la rândul lor, clasificate:

- după gradul de sinteză:

• rapoarte analitice: conţin informaţii detaliate privind desfăsurarea
unei activităţi pe o perioadă de timp (situaţia intrărilor/consumurilor de
materii prime, lista persoanelor în concediu medical/concediu de odihnă
etc.); se utilizează în compartimentele funcţionale;
 • rapoarte sintetice: indicatori cu grad mare de sintetizare destinaţi
analizei activităţii si fundamentării deciziilor (evoluţie vânzări, bilanţ
contabil, fluctuaţie personal, total fond salarii, total contribuţii la fondul
de asigurări sociale etc.);
- după natura informaţiilor:
• rapoarte de stare: reflectă valoarea patrimoniului la un moment dat
(bilanţ contabil), nivelul de calificare al personalului etc.;
• rapoarte statistice: conţin informaţii cu caracter statistic necesare
pentru fundamentarea deciziilor viitoare sau pentru raportări ierarhic
superioare (minister, bancă);
• rapoarte previzionale: folosite pentru a anticipa evoluţia unor
procese economice, pe baza informaţiilor referitoare la perioade
anterioare de timp;
- după destinaţie:
• rapoarte de uz intern: fără formă si conţinut prestabilite, oferă
informaţii pentru uzul propriu;
• rapoarte de uz general: cu formă si conţinut prestabilite (bilanţ
contabil, stat de salarii, declaraţii de TVA sau profit etc.), destinate si
mediului exterior (organelor fiscale, caselor de sănătate, băncilor etc.);
- după frecvenţa de generare pot fi: rapoarte zilnice
(încasări, vânzări, curs valutar etc.); lunare (stat de plată, vânzări de
carte etc.); trimestriale (bilanţ, inventar etc.); anuale (bugetul de venituri
si cheltuieli, necesarul de materiale consumabile etc.).

4. Componentele sistemului informatic.

Componentele sistemului informatic de gestiune, din punct de

vedere funcţional, sunt:

- domeniul de gestiune;
- modelul de gestiune;
 - datele gestionate;
- regulile de gestiune.

Domeniul de gestiune: se identifică, câte unul, pentru fiecare tip

de activitate omogenă desfăsurată de un organism economic:
(cercetare-dezvoltare; producţie; servicii; comercial; aprovizionare-
desfacere; personal; financiar-contabil etc.).

Modelul de gestiune: totalitatea tehnicilor si procedurilor

utilizate în proiectarea si realizarea sistemului informatic de gestiune,
proprii fiecărui domeniu de gestiune.

Datele gestionate: materia primă a oricărui sistem informatic de

gestiune; toate datele vehiculate si prelucrate în cadrul domeniului de
gestiune supus informatizării.

Regulile de gestiune: totalitatea regulilor folosite, în prelucrarea

datelor si în utilizarea informaţiilor obţinute prin interpretarea
rezultatelor, cu scopul realizării obiectivului propus, proprii fiecărui
domeniu de gestiune.

4. Clasificarea sistemelor informatice de gestiune.

Principalele criterii de clasificare a sistemelor informatice de gestiune

sunt:
 - funcţiile pe care le îndeplinesc în cadrul organismului
economic;
- domeniul de gestiune;
- natura prelucrărilor efectuate asupra datelor pe care le
gestionează.

După funcţiile pe care le îndeplineste:

sistemul informatic operativ: are rolul de culegere, eventual

organizare prin sortare si grupare (pentru o mai bună evidenţă), si
stocare a datelor primate din sistemul productiv al organismului
economic;

- sistemul informatic de sinteză: are rolul de a produce

datele care generează informaţiile de sinteză interne ce stau la baza
fundamentării deciziilor (fise de cont, balanţe, bilanţ, anexe, indicatori),
prin agregarea datelor primite de la sistemul informatic de gestiune
operativ (medii, sume, procente aplicate asupra unor volume mari de
date cu aceeasi semnificaţie etc.);
- sistemul informatic de asistare a deciziei: oferă
sistemului de conducere al organismului economic informaţiile necesare
pentru evaluarea stării sistemului productiv (profitabilitate, pierdere
etc.), în contextul extern dat, ajutând astfel la stabilirea corectă a
deciziilor care se impun; acesta utilizează tehnici de simulare care, pe
baza informaţiilor furnizate de sistemul informatic de gestiune de sinteză
si a informaţiilor externe organismului economic, evaluează efectul
deciziilor sistemului de conducere al organismului economic asupra
sistemului productiv, real, al acestuia;
- sistemul informatic de control al execuţiei cu rolul de
organizare a procesului de producţie; transformă deciziile sistemului de
conducere al organismului economic în ordine adresate sistemului
productiv al acestuia: realizare planificare si lansare producţie/execuţie
servicii, stabilire sarcini individuale si transmitere dispoziţii de execuţie
a acestora etc.
In funcţie de domeniul de gestiune:
- sisteme informatice pentru producţia/prestarea de
servicii speciale, care au ca obiectiv principal cresterea productivităţii
prin automatizarea activităţilor administrative si de control din cadrul
organismelor economice;
- sisteme informatice comerciale care au ca obiectiv
principal gestionarea eficientă si controlul activităţilor comerciale;
- sisteme informatice de cercetare-dezvoltare care au ca
obiectiv principal gestionarea eficientă si controlul activităţilor de
cercetare-dezvoltare;
- sisteme informatice financiar contabile, care au ca
obiectiv principal gestionarea eficientă si controlul activităţilor
financiare si contabile;
- sisteme informatice de evidenţă personal-salarizare,
care au ca obiectiv principal gestionarea eficientă si controlul
activităţilor de evidenţă a personalului si de plată a salariilor.

După natura prelucrărilor efectuate asupra datelor:

- sisteme informatice pentru prelucrarea tranzacţiilor;

- sisteme informatice de birotică;
- sisteme informatice de conducere;
- sisteme informatice pentru cercetare-proiectare-
dezvoltare.

5. Sistemul informatic de gestiune global.

Sistemul informatic de gestiune global se defineste ca fiind sistemul

informatic de gestiune integrat, format din mulţimea sistemelor
informatice de gestiune utilizate de un organism economic pentru
desfăsurarea eficientă a activităţilor specifice domeniului său de
activitate în vederea îndeplinirii obiectivelor sale: producţia de bunuri
si/sau prestarea de servicii către clienţi.

COMPONENTELE EVIDENTEI ECONOMICE SIOBIECTUL DE

STUDIU AL CONTABILITATII

Contabilitatea si-a dovedit insemnatatea practica, fiind considerata prin noile

dimensiuni ale functiei previzionale, ca un factor de crestere economica. Prin
sistemul sau de calcul, contabilitatea realizeaza o activitate de explorare
stiintifica a viitorului cu rezultate remarcabile atat in domeniul rentabilitatii
economice, al operativitatii tehnologice, cat si in acela al utilitatii pentru
promovarea unor metode si tehnici noi in management.

Pentru a se determina in cadrul stiintelor economice, contabilitatea are un

domeniu propriu de cercetare si aceasta a fost dintotdeauna constituit din
fluxurile de valori exprimate in bani, determinate de operatiunile economice
care se desfasoara intre unitatile patrimoniale.

Sistemul informational este un ansamblu organizat de informatii economice

complexe furnizate de si prin prelucrarea anumitor date, in scopul cunoasterii
activitatilor economice organizate. Un rol important il are evidenta economica,
ce prelucreaza informatiile economice si este structurata in trei forme: evidenta
operativa, evidenta contabila si evidenta statistica. In timp ce evidenta operativa
s-a nascut din necesitatea cunoasterii imediate a anumitor fenomene si procese,
evidenta statistica prelucreaza fenomene de masa, utilizand in acest sens metode
statistice specifice, evidenta contabila are ca principal obiect de studiu
patrimoniul.
 Obiectul de studiu al contabilitatii poate fi definit prin insumarea a trei
conceptii diferite : conceptia juridica, conceptia economica si conceptia
financiara.

Astfel, conform conceptiei juridice, contabilitatea este stiinta care studiaza

evidenta, calculul, analiza si controlul elementelor privind existenta, starea,
miscarea si transformarea patrimoniului.

Conceptia economica despre contabilitate concluzioneaza ca aceasta

studiaza procedeele ce privesc evidenta, calculul, analiza si controlul privind
existenta, starea, miscarea si transformarea capitalului.

Potrivit conceptiei financiare, contabilitatea studiaza evidenta, analiza,

calculul si controlul privind existenta, starea, miscarea si transformarea
resurselor economice.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare

economica apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la
care se refera.

In conceptia juridica, patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile

cu continut economic al unui subiect de drept.

In sens economic, patrimoniul este considerat ca totalitatea bunurilor

economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor ce apartin unei
persoane fizice sau juridice.

Luate la un loc, cele doua abordari alcatuiesc conceptia economico-

juridica a patrimoniului, dupa care acesta este un complex de drepturi si
obligatii cu elementele lor evaluabile in bani.
 Rezulta ca in contabilitate patrimoniul este abordat din doua puncte de
vedere, ca „bunuri economice” si, respectiv, ca „obiecte de drepturi si obligatii”.
De aici rezulta ca bunurile economice = drepturi si obligatii. Evident,
intre cele doua aspecte de abordare, sub raport valoric, exista o egalitate de
valoare.

Se poate concluziona ca obiectul contabilitatii il constituie studiul miscarilor

de valori exprimate in bani din cadrul tuturor unitatilor patrimoniale, utilizarea
si reproductia componentelor patrimoniului si stabilirea rezultatelor economico-
financiare obtinute. Mijloacele economice reprezinta substanta activului
patrimoniului, iar resursele substanta pasivului patrimoniului si astfel ecuatia
generala a contabilitatii in partida dubla devine:

ACTIVUL PATRIMONIULUI = PASIVUL PATRIMONIULUI

Contabilitatea foloseste categorii specifice, cum sunt cele de avere sau

active (mijloace) si de resurse, in cadrul acestora din urma un loc aparte
revenind capitalului.

Fluxurile de valori sunt reale, adica reprezinta miscari de bunuri, de

obicei corporale. De exemplu, livrarea de marfuri de la un furnizor la la un
client este un flux real. El este urmat de un flux financiar, respectiv plata de
catre client a contravalorii respective. Exista si fluxuri de valori cvasireale, cum
ar fi munca prestata de catre salariati, care are ca flux financiar plata salariilor
de catre intreprindere catre salariati.

Fluxurile de valori au loc in cadrul productiei, repartitiei circulatiei si

consumului in ciclu economic complet. Toate aceste fluxuri pot primi expresie
baneasca si sunt reflectate de catre contabilitate, in ele regasindu-se toate
componentele patrimoniului agentilor economici.

In vederea construirii unui sistem contabil care sa reflecte cat mai exact
miscarile intervenite in patrimoniul unei unitati, practica a dezvoltat un sistem
de reguli sau principii contabile ce trebuie respectate pentru a avea o imagine
fidela asupra activelor si datoriilor, a situatiei financiare si rezultatelor.

In tara noastra, legislatia contabila in vigoare, respectiv Legea Contabilitatii

si Regulamentul de aplicare al Legii Contabilitatii, prevad ca document oficial
de gestiune al unitatii patrimoniale bilantul contabil, care trebuie sa redea o
imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a
rezultatelor obtinute.

Pentru obtinerea imaginii fidele, trebuie respectate regulile privind

evaluarea patrimoniului si celelalte norme sau principii contabile, cum sunt :

- principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea

elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv
si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile
generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.
- principiul permanentei metodelor, care conduce la continuarea aplicarii
regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si
prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand
comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.
- principiul continuitatii activitatii, potrivit caruia se presupune ca
unitatea patrimoniala isi continua in mod normal functionarea intr-un viitor
previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii.
- principiul independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp
a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura
angajarii acestora si trecerea lor la rezultatul exercitiului la care se refera.
- principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu care
trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.
- principiul necompensarii, potrivit caruia elementele de activ si de pasiv
trebuie sa fie eveluate si inregistrate in contabilitate separat, nefiind admisa
compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si
intre veniturile si cheltuielile din contul de rezultate.

Prin exercitiu financiar, in contabilitate se intelege acea perioada de timp pentru

care se stabileste situatia patrimoniului si se calculeaza rezultatul. Aceste
perioade de timp sunt egale si se deli