PARTICULARITĂŢI ALE IMUNITĂŢII ÎN

MICOZE
 Introducere
 Odată cu creşterea numărului de pacienţi a căror imunitate este
compromisă, infecţiile fungice sunt din ce în ce mai frecvente.
 Din cele peste 100 000 de specii fungice în existenţă, doar un mic procent
provoacă infecţii umane.
 Acesti agenţi patogeni sunt în mare măsură oportunisti, producând infecţii
atunci când mijloacele de apărare ale gazdei sunt compromise (pacienţii
cu tumori maligne +/- chimioterapie, transplant, infecţie HIV/SIDA
(criptococoza, infecţii cu Aspergillus, Fusarium, Zygomycetes))
 Factorii de risc pentru candidoză sistemică includ: prezenţa catetere intra-
vasculare, administrarea de antibiotice cu spectru larg, leziuni la nivelul
mucoasei gastro-intestinale şi neutropenie.
 Pacienţii cu cel mai mare risc de infecţie sunt cei cu neutropenie severă
datorată chimioterapiei efectuate în cazul hemopatiilor maligne şi
beneficiarii de transplant de celule stem hematopoietice (TCSH)., mai ales
în perioada post-grefă.

 Factori favorizanţi

AGENT FUNGIC FACTORI FAVORIZANTI

Candida (mucoase) Imunitate mediata celular deprimata

Candida (difuz) Leziuni ale mucoasei sau tegumentului,

neutropenie

Aspergillus Neutropenie, tratamente cu doze mari de

corticosteroizi
Cryptococcus Imunitate mediata celular deprimata
corticosteroizi
Zygomycetes Neutropenie, tratamentul cu deferoxamină,
corticosteroizi, cetoacidoza diabetica

Fusarium Neutropenie, leziuni tegumentare, tratamente

cu corticosteroizi
Trichosporon Neutropenie, leziuni tegumentare

Factori favorizanţi ai infecţiilor fungice

 Factori favorizanţi ai infecţiilor fungice
Infecţii fungice
Candidoză orală sau esofagiană
Candidemie sau candidoză
diseminată
Aspergiloză diseminată
Zygomycoze
Factori predispozanţi
Infecţie HIV/SIDA, radioterapie,
chimioterapie citotoxică
Leziuni cutaneomucoase, neutropenie
Neutropenie, transplant de organe
sau celule stem, corticoterapie,
granulomatoza cronică ereditară
Neutropenie, transplant de organe
sau celule stem, corticoterapie,
ketoacidoză diabetică, tratament cu
deferoxamină
 Imunitatea umorală în micoze

 Principalele caracteristici ale răspunsului gazdei în micoze sunt date

de interdependenţa între apărarea prin sistemul imun şi factorii de
patogenitate fungice.
 În infecţiile micotice organismul declanşează mijloace de apărare
nespecifice şi specifice (imune), pe linie umorală şi celulară.
 Răspunsul imun antifungic variaza în funcţie de speciile implicate şi
de localizarea infecţiei.
 Imunitatea umorală poate interveni în special în candidomicoză prin
anticorpi sistemici (aglutinanţi, precipitanţi, fixatori de complement).
Anticorpii lizează agentul fungic prin intermediul complementului
activat pe cale comună sau alternativă.
 Răspunsul imun umoral poate fi folosit în diagnosticul serologic al
infecţiilor micotice.
 Imunitatea umorală locală se manifestă prin acţiunea IgAs la nivelul
tegumentului şi mucoaselor (bucală, genitală, respiratorie, digestivă).
 Imunitatea celulară în micoze

 Imunitatea mediată celular intervine preponderent în candidomicozele

sistemice şi micozele profunde (histoplasmoză, coccidiomicoză,
criptococoză.
 Celulele efectoare implicate in apararea antifungica sunt: neutrofilele,
macrofagele si monocitele. Neutrofilele eliberează substanţe fungicide
cum ar fi enzime lizozomale şi specii reactive de oxigen. De asemenea
ele fagocitează agenţii fungici şi îi distrug intracelular.
 Unii fungi au evoluat ca paraziţi intracelulari şi pot supravieţui în
fagocite, sustragandu-se acţiunii sistemului imun .Astfel pot disemina
în întregul organism gazdă.
 Celulele efectorii imune elibereaza mediatori solubili cum ar fi
citokine, chemokine, care stimulează fagocitoza.
 Prezenţa granuloamelor în diferite ţesuturi reflectă intervenţia
limfokinelor, cu acţiune pe macrofage şi asociate cu fenomenele
inflamatorii.
 În infecţiile micotice profunde s-a evidenţiat intervenţia celulelor NK
care contribuie la citoliza agenţilor fungici