CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

Potrivit Legii nr. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune. prin moartea unuia din soti sau. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei. De altfel. egale sau inegale.728 Cod civil). DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale. . cu prilejul iesirii din indiviziune (art.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun. Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. art.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate). sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4. ca titulari ai dreptului de proprietate privata).2. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd. pentru satisfacerea creanŃelor sale. Când devălmăşia rezultă din_convgntie. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. Cu toate acestea. Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat.1. cu prilejul executării silite. Proprietatea_ comuna 3. ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. prin partaj in timpul "casatoriei. atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor. in cazuri deosebite. partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral.1. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. oraşelor. NoŃiuni generale. Deci. statul preia cota-parte din bunul comun etc. Privire generala. care exercita in mod egal posesia. Dimpotriva. între persoane fizice şi juridice. între persoane juridice. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. 4. între persoane fizice şi stat. 3. dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar.teritoriale (dar in acest caz. egale sau inegale. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor. folosinta si dipozitia. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice.215/2000. persoane juridice. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa.3. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale. statul §i unitatile administrativ. ci cu totul accidental.

Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. nu opereaza o asemenea transformare.2 Cod civil nu mai opereaza. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile. coproprietatea exista.728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune.ci la modul in care. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte. folosinta şi dispozitie. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. Suntem de parere ca. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. in ambele cazuri. .ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu.728 alin. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. 4. in principiu. de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. Potrivit prevederilor art.se exercita aceste atribute. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. conventia va putea fi reînnoită (art. in alte cazuri art. Totusi. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala. pana in momentul partajului. dar care sa nu depaşeasca 5 ani. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite). in ce priveste exercitarea dreptului. Data fiind aceasta structura complexa. iar in al doilea rand. dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate.728 alin. 4. edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. prin partaj. Desigur. indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. Referindu-se la succesiuni. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune.485 §i 486 Cod civil. sau mai multor persoane. iar pe de alta parte. de regula. de natura sa juridica. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". in primul rand. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate. deopotriva. in fiecare caz.2 Cod civil). Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune.3. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice . Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista. de exemplu.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti. in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane. dupa trecerea acestei perioade. Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. Este adevarat ca art. uzucapiune si ocupatiune.2. asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun. pe de o parte. textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii.

…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra. dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. . cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale. dupa aceea.3 din acelasi decret. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari. folosinta §i dispozitie asupra bunului comun. a oricărui drept subiectiv -. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii. Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme. în general. Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc.cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala". Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia. drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun..ca de altfel.l din Decretul nr. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului. Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta.31/1954. iar in art. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept . Prevederile art. pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului. ca . materiale si culturale.l si 3 din Decretul nr. potrivit art. trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 . sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 . se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. nedeterminate in materialitatea ei. Intr-adevar.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv. .. in exercitarea acestui drept. exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept. iar. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat . Totodata. în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. este de la sine inteles ca. in acord cu interesul obstesc. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. a finalităŃii social-economice a acestuia. Abuzul de drept presupune. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. drepturile de folosinta. dar cu aplicabilitate generala. posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun. deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social.facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari. Avand in vedere aceste considerente.31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept. dar §i atunci .

Cu toate acestea. nu există interesul şi nu există. în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. în special. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. 4. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59. ca atare. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. sunt regulile de convieŃuire socială. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. Această porŃiune este până la împărŃeală. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. veniturile şi productele bunului comun. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. pur abstractă. chiar înainte de partaj. asupra întregului bun. după caz. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări. compensări sau preluări. In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. într-o decizie a instanŃei supreme. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. Atributul folosinŃei. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.4. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. în proproŃie cu partea sa indiviză" . aşadar. în susmenŃionata decizie. Astfel. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele. un element necesar al abuzului de drept. ceea ce încalcă. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. cel mai adesea. în general. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate. şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. fără consimŃământul lor. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. în timpul indiviziunii. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune. după ce se arată că. s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. căci. Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. ExistenŃa prejudiciului este. în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun. fructele se cuvin coproprietarilor. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. în lipsa acestuia. în acest sens. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun.

Prin urmare. ipoteza prevăzută de art.. şi.. bun comun. Rezultă. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. în temeiul art. civ. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar. se vor aplica dispoziŃiile art. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. se arată că: „. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului. şi anume. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. există cazuri în care. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil. Astfel. în legătură cu aceasta. după cum spune şi tribunalul regional.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş. şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. în literatura de specialitate65.. care nu încetează decât prin partaj. s-a arătat că: „. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63.494 C. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi.atributul de folosinŃă asupra bunului comun. De asemenea. un coproprietar nu poate.998-999 C. indiferent de cotele respective de coproprietate.. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca. ca atare.64. civ. în acest sens. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi. în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei.civ. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun.. în prima. constructorul .494 C. în mod constant. Dacă. care cere plata unei chirii. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. instanŃa supremă a făcut precizarea: „. instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei.? Răspunsul la această întrebare a fost negativ. prin consimŃământul lor unanim.oricare dintre coproprietari. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei. aşadar. daă această dovadă a fost făcută. prin consimŃământul lor unanim. într-un astfel de caz. Cu toate acestea. în practica judiciară. Astfel. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. într-adevăr. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. iar în consecinŃă. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. comoştenitorii. în rezolvarea acestei probleme.. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane. instanŃa supremă. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62.recurentul. netăgăduită. De asemenea. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ. indiferent de împrejurarea. au deopotrivă calitatea de coproprietari.

cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun. sunt acte de conservare. prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. care ameninŃă să se prăbuşească. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Astfel. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. Actele de administrare normală şi curentă sau. aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat. De asemenea. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului. Aşa spre exemplu. de ele profitând toŃi coproprietarii. s-a statuat că: „. Tocmai de aceea. transcrierea unui act de vânzare-cumpărare. etc. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti. acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. . Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune. constructorul are asupra terenului. actele de administrare propriu-zise. în acest sens. au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" .. un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi. constituie act de conservare. prevăzute de art. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor."67. pe când în cea de-a doua. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. cererea de inventar. în literatura de specialitate.987 şi urm.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. Prin natura lor. fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor. credem că un coproprietar poate să întreprindă. s-a admis că. fie păstrarea acestora. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . Cu alte cuvinte.. înscrierea unei ipoteci. actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. în calitate de coproprietar. civ.acŃiunea în evacuare este un act de administrare. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. Cu toate acestea. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. dacă se dovedesc a fi utile. spre exemplu. ca şi în practica judiciară. C. privind efectuarea acestor acte. etc. aşa cum le arată şi numele. pe principiul gestiunii de afaceri66. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. din punct de vedere juridic. Într-adevăr. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare.

Coproprietarii exercită. în alte cazuri. sau mai exact spus. una dreptului de proprietate.s-a arătat în litareatura juridică . ca atribut al dreptului de proprietate. Astfel. aşadar. ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană. criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. practica judiciară. aşa cum s-a arătat. . credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca. unui drept de uzufruct sau de servitute. iar cealaltă. de regulă. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. are şi calea acŃiunii posesorii. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. cu intenŃie de coproprietari. este existenŃa titlului de proprietate. modul de administrare a bunului comun. în temeiul unui mandat tacit. atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. ca atribut al dreptului de proprietate. fostul Tribunal Suprem. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. în primul rând. Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. Există. prin voinŃa coproprietarilor. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. spre exemplu. la nevoie. De asemenea. ca atare.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. Ca şi posesia. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund. în mod simultan şi concurent. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată. Ceea ce deosebeşte posesia. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. pe baza principiului majorităŃii. FaŃă de această situaŃie. hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. Ea cuprinde un element obiectiv. Prin urmare. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. putând. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. asupra unui bun indiviz. care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv. „Această noŃiune de coposesiune . de posesie. Tot astfel. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. acte ce se exercită asupra întregului bun. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi.

atât în literatura de specialitate72. ci cu titlu de proprietate. fie cu acordul şi pe contul proprietarului. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari. deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia. dimpotrivă.. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. în general..1853 Cod civ. art. aşadar. într-adevăr.1853 Cod civ. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul. cât şi practica judiciară. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. aşa cum prevede art. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. în literatura de specialitate şi în practica judiciară. limitând. convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani. iar în cea de-a doua. în rezolvarea acestei probleme. la care se referă prevederile art. Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. coproprietarul nu este obligat să restituie bunul. Mai mult chiar. dispoziŃiile art. În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări. Astfel. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune. că posesia ar fi echivocă. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real.1853 Cod civ. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. Valabilitatea detenŃiei rezultă. în susŃinerea teoriei.. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. în acest sens. în al doilea rând. în puterea destinaŃiei lor legale. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive.actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia. după caz.)76. fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive. în cazurile prevăzute în acest articol. DispoziŃiile ari 1858 Cod civ.1846 şi urm. ci numai să-1 aducă la împărŃeală. ci. el posedă bunul cu intenŃie de . Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun. au dat un răspuns negativ. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară. de proprietate" . ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. ceea ce nu este cazul coproprietarilor. sub nume precar . prevede că: „.In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar. în realitate.. Sunt semnificative. nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară. îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă.590 Cod civ. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. totuşi. Această teorie întemeiată pe prevederile art. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii.. în condiŃiile art.728 Cod civ. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. un zid comun.. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. în lipsa unui partaj. adică deŃine materialmente bunul. Cod civ. s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară.1853 Cod civ. juste.. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă.1853 Cod civ.. al titularului unui alt drept real. cum ar fi de exemplu. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. presupune stăpânirea materială a unui imobil. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului. se invocă dispoziŃiile art. nu constituie o posesie sub nume de proprietar".

are un drept de proprietate. într-adevăr: „.. până la efectuarea împărŃelii. .1847 Cod civ. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. ci şi pentru ceilalŃi. netulburată.95/1957. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. împreună cu alte persoane. Astfel. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. drept care. poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani. hotărârile judecătoreşti declarative. convenŃiile de împărŃeală. ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. până la efectuarea împărŃelii.se arată în decizia nr. Prin just titlu se înŃelege un act juridic. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . în legătură cu aceasta. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. legatul particular. nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun. Posesia coproprietarului este însă echivocă. care. în cazul în care dreptul de proprietate . Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. cum ar fi spre exemplu: vânzarea. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege. posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art. ci bunul asupra căruia el. donaŃia. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. etc. etc. credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. etc. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. depozit. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. având un caracter echivoc.. schimbul. prin prescripŃia achizitivă. posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari. a fostului Tribunal Suprem -. comodat. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. Dimpotrivă. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. care posedă în mod exclusiv bunul comun. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79.. el nu posedă numai pentru sine.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. de asemenea. în general. Problema care. publică şi neechivocă. Cu alte cuvinte. prin natura sa. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun. Cu unele excepŃii80. pe cale de consecinŃă. o reparaŃie făcută în nume personal. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82. posesia sa devine utilă şi. continuă. că înŃelege să posede pentru sine.proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă. Prin urmare. În conformitate cu prevederile legii. atât în literatura juridică.

De asemenea. în afară de cele relative la partea sa indiviză30.1858. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. dispoziŃiile art. acestea îi aparŃin în exclusivitate. cât şi în practica judiciară. Cu toate acestea. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului. succesorii universali sau cu titlu universal. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87. Practic. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. un efect al coposesiei. în astfel de cazuri. prin prescripŃia achizitivă. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie. sunt derogatorii de la dreptul comun. în legătură cu aceasta. Astfel. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. succesiunea ab intestat. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete.4 şi art. Odată reziliată condiŃia.4 Cod civ. ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83.167/195888. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie. potrivit Decretului nr. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică. neputând constitui un titlu just care: „. moştenirea. fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. Coposesia mai produce şi alte efecte. În literatura de specialitate. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun. Având în vedere dispoziŃiile art. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. ca efect al coposesiei. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. pct. ci titlul de dobândire al autorului lor . se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. căci acest titlu le este comun tuturor şi. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. împotriva celorlalŃi comoştenitori. luând locul autorului lor. deoarece. ca şi când . pct. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. împotriva unor terŃe persoane. De altfel. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului. în lotul coproprietarului vânzător. se justifică prin aceea c. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz. prin urmare.. fie fără ca el să cunoască această calitate.1858. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc. ci în raporturile dintre comoştenitori. în toate aceste cazuri. în primul caz. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii. Într-adevăr. ca şi în practica judiciară. SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate .. în momentul împărŃelii.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi. înstrăinarea bunului comun este valabilă. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie.1859 Cod civ.

el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător.785 şi 786 Cod civ. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă.este in . în această situaŃie.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii. ca urmare a efectului declarativ al partajului. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar. fiind săvârşită de un neproprietar (art. are de proprietate generală. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. Prin urmare. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. până la efectuarea partajului. În literatura de specialitate.. s-a considerat că actul de vânzare încheiat. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală. vinde un bun indiviz.aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului.786 Cod civ. în partea sa finală se dispune că. de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art. nu numai de coproprietarul vânzător. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj. deşi se referă la succesiuni. acesta este. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1.. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător. Iară consimŃământul lor:. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art.785 Cod civ. la lichidarea stării de indiviziune" . se întâlneşte mai frecvent. care practic. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari. vânzarea unui imobil. Din punct de vedere al tehnicii juridice.785 Cod civ. în afară de aceasta. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem. vânzarea nu este nulă.. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul.totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului.. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie. onsacrat de art. Cea de-a doua situaŃie. într-adevăr. este nulă. pe cale de consecinŃă. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. Astfel: „.)"94. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'. Pentru a produce însă efecte. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună. În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar. FaŃă de prevederile art... dobântitorul a cumpărat a noii domino. vânzarea est. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii.)"w.785 Cod civ.. în legătură cu această problemă. De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj. Dimpotrivă. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală. în timpul stării de indiviziune. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si.

se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. în rcaliate. vânzarea poate fi supusă ratificării. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. De asemenea. individualizat. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută. adică coproprietarul. anularea lui. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. deşi în realitate nu o arc. Iară a aduce la o . deci ca vânzător în nume propriu. eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. se comportă ca un vânzător aparent şi. răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. precum şi măsura în care.9 alin . 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut. Astfel fiind. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun. În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910.3 combinat cu art. iar o asemenea vânzare. cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num. Rezultă. Pentru salvgardarea intereselor lor. este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. Într-o altă decizie de speŃa. el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. În astfel de cazuri. se prescrie în termenul prevăzut de art. Astfel. este în realitate un proprietar aparent. Cu alte vinte. ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. cât şi în practica judiciară. în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului . dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător. 5. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută. care rămâne liber să dispună de dreptul său. cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila. iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie . aşadar.2 din Decretul nr. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. Astfel. . coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' .afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. că atât în literatura de specialitate. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. în cazul împărŃelii. Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat". Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. ci pentru că vânzătorul. În sfirşit . este anulabilă"99.

tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. Aceasta este o regulă generala unanim admisă. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi . este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. credem că . cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă. cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere . Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. De asemenea. ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. în locul acestui coproprietar. atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. pe ceilalŃi coproprietar. poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor.cu inconvenientele arătate . căci noul coproprietar. De aceea. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. trebuie ca.De altfel. preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate. într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare. donaŃie. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale.şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . în mod evident. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc. în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun. precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. aşadar. Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte. la un preŃ egal. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil. oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. folosinŃei şi dispoziŃiei . în mod obligatoriu. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. căreia. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. printr-o notificare.cuprinde. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun. indicarea preŃului. Astfel. străin până atunci de interesele celorlalŃi. credem.această fundamentare apare contrară. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar. suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. căci acestora le este indiferent dacă. cât şi practica judiciară. În privinŃa cotei sale părŃi. adică să cumpere cota-parte. pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari. in concepŃia legiuitorului. etc). ca de pildă. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. atât în literatura de specialitate. cu realitatea. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. determinat sub forma de cotăparte. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi.

în urma modificărilor sale prin legea nr. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. art. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi. deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune. în virtutea efectului declarativ al partajului. cu efect retroactiv.54/1998. . de succesorii lor sau de creditori.2 Partajul de proprietate. care se aplică tuturor împărŃelilor. 169/1997 (art. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei). cu peste 30 de ani în urmă106. bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. şi următoarele Cod civil. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. Potrivit prevederilor art. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală. precum şi prevederile Legii nr. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune. nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit. în doctrina juridica s-a arătat că. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi. În baza acestor consideraŃii teoretice. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. ce au constituit un deziderat. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare. Conform prevederilor art. cumpărare.603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. De aceea. .atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute. şi folosinŃa bunului comun. Prin partaj. 6. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". Astfel: . domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune.728 Cod civil. donaŃie. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. 18/1991 a Fondului Funciar. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. prin succesiunc. precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept. în consecinŃă.1. deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori. Deşi art. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite.întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public. nu este interzisă de lege. .5-11). în prezent. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă.728. 728. 6. Am arătat că deşi art. arc ca obiect doar posesia. republicată în 1998. un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii.toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane.legale cuprind reguli generale. privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. aceste dispoziŃii. 6. Codul silvic (Legea nr.26/1996.52) şi Legea nr. Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune. ci se constată. respectiv.6970). .

Nefiind transiativ de proprietate.1. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică. În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. 728 alin.. această coproprietate are un caracter forŃat.În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi. fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. nu pot fi împărtitc. Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. în principiu. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. 7. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. nu atât din punct de vedere valoric. astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu. deoarece. Deşi art. nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari. aşa cum vom vedea. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. ReŃinem însă că. 2 Cod civil). în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit.603/1943). InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. se impune voinŃei coproprietarilor. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. este un procedeu mai rar întâlnit. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. Este vorba de acele bunuri care. ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. Totuşi.2. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7. Deoarece art. Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". cât mai ales al utilităŃilor. prin natura lor. prin natura lor. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate. jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. acest text este de aplicare generală. la vânzare la licitaŃie.Legea nr. Caracteru . 728 Cod civil este de ordine publică. 7.6 si urm.

1 din Legea nr. nu se pot folosi decât în comun. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se. În acelaşi timp. după caz.accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat. Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. pentru a evita degradarea sa. Legea instituie o prezumŃie de comunitate.602-605 Cod civil). în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. a) Zidul comun.4. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor. art. 7. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. impune anumite obligaŃii in sarcina acestora. În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art.3. precum şi Legea nr. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. prin exercitarea dreptului de folosinŃă. prin natura lor. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină. impune conservarea imobilului.606-609 Cod civil).50/1991.36 alin. 7. De exemplu. cotele de terenuri aferente. precum şi asupra tuturor dotărilor.36 din Legea nr. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului.2. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. sub formă de concesiune. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi. gardul comun (art.4. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză". construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat. se socoteşte comun. iar valoarea cotei se include în preŃ. La rândul său. Astfel. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. există două acte normat.590 Cod civil prevede că. care. În prezent.în. coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie.. ProporŃional cu întinderea cotei sale. indiferent de tronsonul. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul". proporŃional.vc care reglementează printre altele.590-601 Cod civil). sunt obligaŃi să contribuie toŃi. reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor. fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv.50/1991 dispune că. mai multe apartamente: Legea nr. De exemplu. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu. şanŃul comun (art. Art. şi între ogrăzi la Ńară.10 din Legea nr. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. art.4. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie. 7. la repararea acoperişului.1.. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. în mediul urban sau rural. pe toată durata existenŃei clădirii. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii. Până la . SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale.

coproprietarul poate înălŃa zidul comun. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. în absenŃa unei reglementări speciale. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. ca şi în cazul zidului comun. fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. Art. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. Ca şi în cazul zidului comun. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". 7.2 Cod civil.602 Cod civil. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate. orice gard viu sau uscat. De exemplu. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale. care desparte două proprietăŃi. 7. practic. Este vorba deci. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune. considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă.611 Cod civil). b) ŞanŃul comun. Credem că art.3.4. un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari. Desigur. în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. poteci etc).594 Cod civil). fără acordul celuilalt coproprietar. de şanŃul care desparte două proprietăŃi.606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate.2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de . deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. până la proba contrarie). este aceea a convenŃiilor de indiviziune. este considerat a fi comun. dificultatea este mai pregnantă. potrivit căreia.728 alin.595 Cod civil. Potrivit acestui text de lege. coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani. Tot astfel.602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate. dar ar servi şi proprietarului vecin. Art. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur. pe cale judiciară. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin. Art. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni.4. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. dacă nu există titlu sau "semn contrar". când se află chiar pe hotar. Potrivit dispoziŃiilor art. DispoziŃia cuprinsă în art. soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. În perioada convenită. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. Legea permite coproprietarului. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate. în absenŃa acordului coproprietarului. să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art.728 alin. Exceptând situaŃiile urgente. după care pot reînnoi convenŃia. proporŃional cu dreptul fiecăruia. încheiate în condiŃiile art. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului. În conformitate cu art. c) Gardul comun.proba contrarie."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune". Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine.592 Cod civil. fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată. legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini. pe cheltuiala sa. tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului.4.

fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său. podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune. prin natura sa. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate. prin acordul părŃilor. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. poate fi împărŃit (ex. prin excepŃie. . în condiŃiile Legii nr. Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu.4.728 Cod civil fiind de ordine publică. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. tot în cazul podului unui imobil. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. în aceste condiŃii. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească.18/1991. s-a decis că. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. Aşa după cum am mai arătat. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor. de la ceilalŃi coproprietari. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun. "Dacă totuşi. dar instanŃa supremă a considerat însă că. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. fond etc. astfel. În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri.: un pod. 8. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate.728 alin. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune. această posibilitate există în fapt.18/1991 privind fondul funciar. în condiŃiile art. ci însuşi la dreptul de proprietate. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate . art. instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. deci nu împotriva voinŃei lor. este cea reglementată de Legea nr. În sfârşit. instanŃa supremă a hotărât că. având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. Sau.l Cod civil. prin natura sa. Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar". instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. dar nu perpetuă. terenului aferent. deoarece se află în folosinŃă comună. podul unei clădiri nu poate fi partajat. instalaŃiilor. După împlinirea termenului. • Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate. Pot exista situaŃii când. sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. şi aceasta nu va mai opera. la cererea oricărui coproprietar. "Dacă însă. Cu toate acestea. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului. o curte). Astfel.5. instanŃa poate să dispună o atare împărŃire". Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". în sfârşit. De exemplu. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei. jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. 7. nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste.

• In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi. cu comunitatea de bunuri a soŃilor. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ.2 Cod civil. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea. . posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune". la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. matematică din dreptul de proprietate. ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". . . • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii. devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. în temeiul Legii nr. 1/4 etc). atât cota-parte din drept. 9. împrejurare în care. După emiterea titlului de proprietate. 9. aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată. In cazul acestei forme de proprietate comună. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală.La coproprietatea pe cote-părŃi. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. dispare şi indiviziunea forŃată. cât şi cota-parte din bunuri. egale sau inegale. în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. 1/3. la împlinirea noului termen. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege).13 din Legea nr. . ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani.1. ca modalitate a dreptului de proprietate. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". 18/1991. în principiu.În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. 18/1991. iar dacă convenŃia a fost reînnoită. în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei. folosinŃă sau dispoziŃie. încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt. conform art.2.• Pieirea integrală a bunului principal. asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ. 18/1991. Nu trebuie să se confunde devălmăşia.Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor. ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune. potrivit art. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor.13 ultimul alineat din Legea nr. Proprietatea comună în devălmăşie 9. ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune.728 alin.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. Am văzut că. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. moştenitorilor. 18/1991 privind fondul funciar. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor.

fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune.31 lit. de către soŃi cu alte persoane. ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. S-a mai decis că. folosinŃă sau dispoziŃie. dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. Prin art. existând eventual şi o acŃiune de divorŃ. b din Codul familiei. unele acte juridice. regimul devălmăşiei. să deroge de la principiul cuprins în art.30 din Codul familiei. hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi). iar separaŃiunea de bunuri. ca pe cale convenŃională. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui. bunul va deveni comun. din momentul dobândirii lor.30 alin.incluzând nu numai dreptul de proprietate. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. între anumite limite. aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. bunuri comune ale soŃilor.3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". a unor bunuri. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. "oricare dintre soŃi. în raporturile patrimoniale dintre soŃi. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului. ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului". atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod.35 alin. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. are un caracter subsidiar. derivat . consimŃământul nu mai poate fi presupus. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi . PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. nu se .30 din Codul familiei. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei". bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi. conform căreia. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor". Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. sunt. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor.2 din Codul familiei. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie. cu privire la bunurile comune şi proprii.prin contract. în cazul bunurilor proprii. printr-o convenŃie. SoŃii administrează. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. soŃii pot încheia între ei. în sensul că a achiziŃionat bunul. În dreptul nostru. succesiune testamentară în condiŃiile art. în această perioadă. exercitând dreptul de administrare. care îşi are temeiul într-un mandat tacit.30 din Codul familiei s-a instituit. între soŃi există un drept de reprezentare. ci trebuie dovedit. care operează în cazul soŃilor. uzucapiune. art. De asemenea. Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. Potrivit prevederilor art. De asemenea. Referitor la drepturile reale. cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun. Art. tradiŃiune. se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului.

prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. din diferite cauze. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează. la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată . SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ. de asemenea. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ. "adică cele prin destinaŃie (art. în cazul în care termenul a trecut. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. În timpul căsătoriei. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun. deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi".471 Cod civil). în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri. Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. în sens că a achiziŃionat bunul. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. 494 Cod civil)".2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil. Atât timp cât art. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. să confirme actul respectiv. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art.493. dreptul de superficie. însă şi în cazul celorlalte imobile. instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". În cazul revendicării unor bunuri mobile.468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. Desigur. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. iar nu prin mai multe cote. (art.35 alin. acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. ca universalitate juridică. instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. Prin hotărârea judecătorească. se va sesiza instanŃa de judecată. servitutile. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. să promoveze o acŃiune în revendicare. Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia. fie pe cale judiciară. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. dar numai pentru motive temeinice. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri.

Drepturile proprietarilor.603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. În timpul devălmăşiei. el va urma procedura prevăzută de Legea nr. 11. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". După desfacerea căsătoriei. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun. împreună. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi. ÎmpărŃeala. ci fiecare. Exceptând actele de conservare. 10.cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună . titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun. . ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. se face după aceleaşi reguli. toate celelalte acte de administrare. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate.Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. fie că este în devălmăşie. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate. ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte". se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. aşa cum s-a arătat. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor.în întregul său. fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. rămâne. Cu alte cuvinte. iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală.prezintă. Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. în parte. iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. fie pe cale judiciară. potrivit acordului dintre ei. o persoană juridică. totuşi. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi. nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. atunci proprietatea în devălmăşie. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. Iată de ce. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. ceea ce înseamnă că administrarea. se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. dreptul la acŃiune este imprescriptibil. ei nu alcătuiesc. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. unele asemănări. în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. nefiind stabilite cotele părŃilor.

Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate.. exprimat printr-o cotă-parte. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună.728 Cod civ. care nu este determinată în materialitatea sa"0. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte. fiindcă în caz contrar. determină. în repetate rânduri. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. iar dreptul de proprietate comună. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. în devălmăşie a soŃilor. Astfel. Dimpotrivă. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. de practica noastră judecătorească. aşadar. Tot astfel. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. Mai mult chiar. aşa cum se va vedea. fără excepŃie. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. Prin urmare. determinate. Astfel. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. în conformitate cu prevederile art. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună. Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt. dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. de destinaŃia bunurilor. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv. pe cote-părŃi. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. aşadar. Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. . soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. unor persoane. de interese patrimoniale. toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar.

el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea. întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ". că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele".30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. art. Tot astfel. Astfel. în legătură cu aceasta. propus de ceilalŃi. PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. De la această regulă de principiu există o singură abatere.35. în privinŃa dreptului de administrare. Astfel. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Cu alte cuvinte. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună.l din Codul familiei se prevede. de dreptul lor asupra bunurilor comune. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. de asemenea. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. prin urmare. fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. . în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului. alin. bunuri comune ale acestora. de la data dobândirii lor. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi. în mod expres. Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi. proprietarii administrează. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune. reciproc. Fiecare proprietar are. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. operează prezumŃia de mandat tacit. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept.Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este. Astfel. prin acte între vii. dispoziŃia finală a art. limitată la cei doi soŃi. deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. expres prevăzută de lege. după ce în art. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.

respectiv între copărtaşi. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. după ce se dă indicaŃia de principiu că. atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. Cât priveşte bunul comun. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi.nu se face după cote-părŃi prestabilite.4/1967. iar nu prin mai multe cote. în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil. . prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. al Plenului fostului Tribunal Suprem. Dimpotrivă. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. împărŃeala să se facă. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri. În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. cunoscute anterior procesului de partaj. care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune. g) În sfârşit. privit în materialitatea sa. în Decizia de îndrumare nr. În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. Ceea ce se desprinde din lege. deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii. în continuare. se arată. în legătură cu aceasta. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică.obiect al devălmăşiei . adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. iar nu pentru fiecare bun în parte". priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi.f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.. de asemenea. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii.. Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune. impune ca la încetarea stării de devălmăşie.741 Cod civil. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit". dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. se face după cote prestabilite. că: „. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. în conformitate cu prevederile art. împărŃirea bunurilor .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful