CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

egale sau inegale. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). statul §i unitatile administrativ. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate. 3. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat. Deci. art. oraşelor. 4. persoane juridice. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice. De altfel.728 Cod civil). între persoane fizice şi stat. DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale.1. sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale.2. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor. Cu toate acestea. ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc.3. Privire generala. între persoane juridice. . cu prilejul iesirii din indiviziune (art. atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. prin partaj in timpul "casatoriei. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa. Proprietatea_ comuna 3. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită. care exercita in mod egal posesia. Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral. ci cu totul accidental. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate). municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune.teritoriale (dar in acest caz. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. Când devălmăşia rezultă din_convgntie. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . egale sau inegale. între persoane fizice şi juridice.1. Potrivit Legii nr. Dimpotriva.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei. in cazuri deosebite. folosinta si dipozitia. ca titulari ai dreptului de proprietate privata). dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie. cu prilejul executării silite. autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea. pentru satisfacerea creanŃelor sale. iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd. statul preia cota-parte din bunul comun etc. NoŃiuni generale.215/2000. prin moartea unuia din soti sau. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4.

Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. prin partaj. . pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti. Referindu-se la succesiuni. coproprietatea exista. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. folosinta şi dispozitie. 4. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice .728 alin. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista. in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept.728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune. sau mai multor persoane. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate.2. Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane. Desigur. edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). conventia va putea fi reînnoită (art. In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune. in ce priveste exercitarea dreptului. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. Potrivit prevederilor art.ci la modul in care. textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii. pe de o parte. Este adevarat ca art. deopotriva. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite).2 Cod civil nu mai opereaza. nu opereaza o asemenea transformare.728 alin. dar care sa nu depaşeasca 5 ani. pana in momentul partajului.se exercita aceste atribute. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. de natura sa juridica.ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate.485 §i 486 Cod civil. in principiu. in ambele cazuri.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie. 4. iar pe de alta parte. in fiecare caz. uzucapiune si ocupatiune.3. Suntem de parere ca. de regula. Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti.2 Cod civil). fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. dupa trecerea acestei perioade. in primul rand. Data fiind aceasta structura complexa. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte. iar in al doilea rand. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. de exemplu. Totusi. in alte cazuri art. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art.

dar cu aplicabilitate generala. Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept .cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta. Abuzul de drept presupune. deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului. Intr-adevar.l si 3 din Decretul nr. materiale si culturale.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. .3 din acelasi decret. dupa aceea. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna. Prevederile art. sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 .ca de altfel. a finalităŃii social-economice a acestuia. folosinta §i dispozitie asupra bunului comun. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari.l din Decretul nr. Avand in vedere aceste considerente.31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului. în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii. Totodata. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai.…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale. Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc. este de la sine inteles ca. a oricărui drept subiectiv -. ca . Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari. în general. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat . Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia.31/1954. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra. in acord cu interesul obstesc. iar.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv. posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala". drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun. drepturile de folosinta. cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale. trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. in exercitarea acestui drept. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . potrivit art. se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. ..facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 . Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta. dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile.. nedeterminate in materialitatea ei. dar §i atunci . iar in art.

veniturile şi productele bunului comun. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. ca atare. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. sunt regulile de convieŃuire socială. ExistenŃa prejudiciului este. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. fructele se cuvin coproprietarilor. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune. în timpul indiviziunii. căci. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. un element necesar al abuzului de drept. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. compensări sau preluări. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. 4. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. Cu toate acestea. prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. aşadar. asupra întregului bun. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun. în proproŃie cu partea sa indiviză" . în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. în general. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele. Această porŃiune este până la împărŃeală. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. fără consimŃământul lor.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. după caz. Atributul folosinŃei. pur abstractă. într-o decizie a instanŃei supreme. fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz. după ce se arată că. Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. în special. în lipsa acestuia. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. în susmenŃionata decizie. chiar înainte de partaj. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate. cel mai adesea. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . în acest sens. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun.4. Astfel. şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. nu există interesul şi nu există. ceea ce încalcă.

atributul de folosinŃă asupra bunului comun. Cu toate acestea. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. bun comun. care nu încetează decât prin partaj. Rezultă. daă această dovadă a fost făcută. au deopotrivă calitatea de coproprietari. Astfel. în legătură cu aceasta. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi.. se vor aplica dispoziŃiile art.recurentul. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. prin consimŃământul lor unanim. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. aşadar. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca. există cazuri în care. prin consimŃământul lor unanim. după cum spune şi tribunalul regional. în acest sens.civ. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun. Prin urmare. netăgăduită. constructorul . în prima. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil.. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă.494 C. indiferent de împrejurarea. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale. în practica judiciară. Astfel. instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei. civ. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi.64. şi. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. De asemenea. şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite.. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi. s-a arătat că: „. civ.. iar în consecinŃă. într-un astfel de caz. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane. ipoteza prevăzută de art. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. în temeiul art. în literatura de specialitate65.. şi anume. care cere plata unei chirii. în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt.. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ. instanŃa supremă. în rezolvarea acestei probleme. De asemenea. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. indiferent de cotele respective de coproprietate. Dacă. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. un coproprietar nu poate. într-adevăr. în mod constant. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia.998-999 C.494 C. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. se arată că: „.? Răspunsul la această întrebare a fost negativ. ca atare. instanŃa supremă a făcut precizarea: „. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei.oricare dintre coproprietari. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil. comoştenitorii.

transcrierea unui act de vânzare-cumpărare. fie păstrarea acestora.. ca şi în practica judiciară. Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului. actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent. etc. privind efectuarea acestor acte. din punct de vedere juridic. sunt acte de conservare. în calitate de coproprietar. . cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară. C. de ele profitând toŃi coproprietarii. credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti. civ. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" . aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat. constituie act de conservare. De asemenea. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor. cererea de inventar. Într-adevăr. Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . pe principiul gestiunii de afaceri66. Astfel. aşa cum le arată şi numele. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . credem că un coproprietar poate să întreprindă. dacă se dovedesc a fi utile. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune.987 şi urm. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun. constructorul are asupra terenului.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. s-a admis că.. etc. spre exemplu. fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. Prin natura lor. Actele de administrare normală şi curentă sau. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare. prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală. Cu toate acestea. s-a statuat că: „. Aşa spre exemplu. prevăzute de art. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. înscrierea unei ipoteci. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. pe când în cea de-a doua. în literatura de specialitate. acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. Cu alte cuvinte. Tocmai de aceea. un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi. au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. care ameninŃă să se prăbuşească. actele de administrare propriu-zise.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea."67. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari. în acest sens. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu.acŃiunea în evacuare este un act de administrare.

Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. una dreptului de proprietate. Ceea ce deosebeşte posesia. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. Astfel. acte ce se exercită asupra întregului bun. • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi. FaŃă de această situaŃie. care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv. ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. ca atare. ca atribut al dreptului de proprietate. „Această noŃiune de coposesiune . ca atribut al dreptului de proprietate. are şi calea acŃiunii posesorii. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. aşadar. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune. atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. sau mai exact spus. Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. Există.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. în temeiul unui mandat tacit. în alte cazuri. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană. Tot astfel. iar cealaltă. De asemenea. Prin urmare. aşa cum s-a arătat. putând. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată. este existenŃa titlului de proprietate. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. Ea cuprinde un element obiectiv. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun. fostul Tribunal Suprem. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. modul de administrare a bunului comun. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca. pe baza principiului majorităŃii. la nevoie. de regulă. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. practica judiciară. asupra unui bun indiviz. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. cu intenŃie de coproprietari. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. spre exemplu. în mod simultan şi concurent. unui drept de uzufruct sau de servitute. credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. . Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. în primul rând. Coproprietarii exercită. criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor.s-a arătat în litareatura juridică . Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. prin voinŃa coproprietarilor. la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. Ca şi posesia. de posesie.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale.

deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real. aşadar.. Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. ci numai să-1 aducă la împărŃeală. în susŃinerea teoriei.1846 şi urm. ci. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. Această teorie întemeiată pe prevederile art. în condiŃiile art. Sunt semnificative. art. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. atât în literatura de specialitate72. în realitate. un zid comun. în puterea destinaŃiei lor legale. limitând. Valabilitatea detenŃiei rezultă. în al doilea rând. DispoziŃiile ari 1858 Cod civ. cât şi practica judiciară. că posesia ar fi echivocă. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară..1853 Cod civ.1853 Cod civ. Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului. nu constituie o posesie sub nume de proprietar".. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari. juste.1853 Cod civ. Cod civ. Astfel. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. el posedă bunul cu intenŃie de . totuşi. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia.1853 Cod civ. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia. la care se referă prevederile art. ceea ce nu este cazul coproprietarilor. de proprietate" . presupune stăpânirea materială a unui imobil. în general. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. se invocă dispoziŃiile art.590 Cod civ. cum ar fi de exemplu. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. în cazurile prevăzute în acest articol..In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar.. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă. dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. Mai mult chiar. ci cu titlu de proprietate. după caz.. ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. au dat un răspuns negativ.. sub nume precar . convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani.actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia. în acest sens. dispoziŃiile art. într-adevăr. coproprietarul nu este obligat să restituie bunul. iar în cea de-a doua. în literatura de specialitate şi în practica judiciară. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4. aşa cum prevede art. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune.728 Cod civ.)76.1853 Cod civ. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive. fie cu acordul şi pe contul proprietarului.. al titularului unui alt drept real. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. dimpotrivă. adică deŃine materialmente bunul. În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii. în lipsa unui partaj. prevede că: „. s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară. cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul. în rezolvarea acestei probleme.

poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani. Cu unele excepŃii80. până la efectuarea împărŃelii. o reparaŃie făcută în nume personal. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. hotărârile judecătoreşti declarative. comodat. convenŃiile de împărŃeală. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. ci şi pentru ceilalŃi. credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Prin just titlu se înŃelege un act juridic. depozit. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. atât în literatura juridică. donaŃia. netulburată. etc. Problema care.. care posedă în mod exclusiv bunul comun. Prin urmare. în cazul în care dreptul de proprietate . dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. Posesia coproprietarului este însă echivocă. a fostului Tribunal Suprem -. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege. posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. .proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. Astfel. etc.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. în legătură cu aceasta. prin natura sa. schimbul. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. el nu posedă numai pentru sine. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. posesia sa devine utilă şi. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său. Cu alte cuvinte. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. publică şi neechivocă. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane.95/1957. Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun. de asemenea. etc. într-adevăr: „.. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. împreună cu alte persoane. legatul particular. prin prescripŃia achizitivă. în general. care. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun. În conformitate cu prevederile legii. nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său. pe cale de consecinŃă. are un drept de proprietate. până la efectuarea împărŃelii. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. drept care. De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. Dimpotrivă. cum ar fi spre exemplu: vânzarea.se arată în decizia nr. având un caracter echivoc. că înŃelege să posede pentru sine. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82.1847 Cod civ. ci bunul asupra căruia el. continuă. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar.. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun.

fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. Cu toate acestea. De asemenea. În literatura de specialitate. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. în primul caz. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. ci titlul de dobândire al autorului lor . împotriva celorlalŃi comoştenitori. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. ca şi în practica judiciară. în toate aceste cazuri. ca efect al coposesiei. în afară de cele relative la partea sa indiviză30. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului. SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate . pct. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete. în legătură cu aceasta. ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. Astfel. în momentul împărŃelii. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. ci în raporturile dintre comoştenitori. prin prescripŃia achizitivă. acestea îi aparŃin în exclusivitate. se justifică prin aceea c. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. Coposesia mai produce şi alte efecte. Odată reziliată condiŃia. înstrăinarea bunului comun este valabilă. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi. prin urmare. sunt derogatorii de la dreptul comun.167/195888. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. pct. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor.4 Cod civ. succesorii universali sau cu titlu universal. potrivit Decretului nr. căci acest titlu le este comun tuturor şi. ca şi când . instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83. De altfel.1858.4 şi art. moştenirea. fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii. deoarece. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. cât şi în practica judiciară. dispoziŃiile art. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie. fie fără ca el să cunoască această calitate. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz.. Practic. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească. Într-adevăr. neputând constitui un titlu just care: „. succesiunea ab intestat.1859 Cod civ.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate. un efect al coposesiei. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari.. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar. în lotul coproprietarului vânzător. împotriva unor terŃe persoane.1858. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie. în astfel de cazuri. luând locul autorului lor. Având în vedere dispoziŃiile art. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87.

totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul. De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj.785 Cod civ. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia.. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj. onsacrat de art. FaŃă de prevederile art. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. într-adevăr. fiind săvârşită de un neproprietar (art. În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar.785 şi 786 Cod civ. el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător.785 Cod civ.aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală. vânzarea nu este nulă. de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar. până la efectuarea partajului. dobântitorul a cumpărat a noii domino.)"94. în partea sa finală se dispune că. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii.)"w. Din punct de vedere al tehnicii juridice. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1. vânzarea unui imobil.785 Cod civ. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător. Iară consimŃământul lor:. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate. care practic.. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. Pentru a produce însă efecte. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună. deşi se referă la succesiuni. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'. ca urmare a efectului declarativ al partajului. nu numai de coproprietarul vânzător.. în timpul stării de indiviziune. se întâlneşte mai frecvent. în această situaŃie. Prin urmare. pe cale de consecinŃă.. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. În literatura de specialitate. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si. este nulă.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie. acesta este. Cea de-a doua situaŃie. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari. la lichidarea stării de indiviziune" . în legătură cu această problemă. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. are de proprietate generală.. vinde un bun indiviz. Dimpotrivă.este in .. vânzarea est. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art. Astfel: „. s-a considerat că actul de vânzare încheiat. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul.786 Cod civ. în afară de aceasta..

În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910. 5. 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut. iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. este anulabilă"99. . este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. Iară a aduce la o . însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. în cazul împărŃelii. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului .2 din Decretul nr. eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. că atât în literatura de specialitate. răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num. Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător. cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun. Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută. anularea lui. el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . Cu alte vinte. iar o asemenea vânzare. care rămâne liber să dispună de dreptul său. în rcaliate. Într-o altă decizie de speŃa. vânzarea poate fi supusă ratificării. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate. nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' . De asemenea. Pentru salvgardarea intereselor lor. adică coproprietarul. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat".9 alin . Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. precum şi măsura în care. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă. colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie .afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. În astfel de cazuri. deci ca vânzător în nume propriu. individualizat. aşadar. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. se comportă ca un vânzător aparent şi. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. deşi în realitate nu o arc.3 combinat cu art. se prescrie în termenul prevăzut de art. cât şi în practica judiciară. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută. Astfel fiind. Astfel. Astfel. În sfirşit . proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. Rezultă. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. este în realitate un proprietar aparent. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun. se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. ci pentru că vânzătorul. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător.

Aceasta este o regulă generala unanim admisă. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc. în locul acestui coproprietar. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar. Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte. în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. în mod evident. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului. pe ceilalŃi coproprietar. cu realitatea. este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. ca de pildă. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. căci acestora le este indiferent dacă. De asemenea. determinat sub forma de cotăparte. exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. la un preŃ egal. De aceea. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă. În privinŃa cotei sale părŃi.această fundamentare apare contrară. adică să cumpere cota-parte. cât şi practica judiciară. căci noul coproprietar.De altfel. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi . Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. donaŃie.cuprinde. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale. aşadar. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. printr-o notificare. pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari.cu inconvenientele arătate .şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor. căreia. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . atât în literatura de specialitate. poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare. folosinŃei şi dispoziŃiei . Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi. credem că . Astfel. tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. in concepŃia legiuitorului. trebuie ca. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil. în mod obligatoriu. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere . atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. străin până atunci de interesele celorlalŃi. etc). Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor. credem. iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. indicarea preŃului. ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate.

deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune. arc ca obiect doar posesia. Deşi art. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei). În baza acestor consideraŃii teoretice. ci se constată. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute.2 Partajul de proprietate. Codul silvic (Legea nr.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. şi următoarele Cod civil. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite. în doctrina juridica s-a arătat că. Conform prevederilor art. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă. domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune. un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii.toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane.52) şi Legea nr. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune.întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite. 6. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat. .5-11). 18/1991 a Fondului Funciar. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi. privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori. 728.603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. Am arătat că deşi art. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. în urma modificărilor sale prin legea nr. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. 6.728. . care se aplică tuturor împărŃelilor. Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. cu efect retroactiv. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie. aceste dispoziŃii. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". donaŃie. prin succesiunc. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare. cu peste 30 de ani în urmă106. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală. Potrivit prevederilor art. precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept.1. . De aceea. Astfel: . în virtutea efectului declarativ al partajului. .legale cuprind reguli generale.54/1998. precum şi prevederile Legii nr. republicată în 1998. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. în prezent. nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune. Prin partaj. cumpărare. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari.728 Cod civil.6970). bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. 169/1997 (art. şi folosinŃa bunului comun. în consecinŃă. ce au constituit un deziderat. nu este interzisă de lege. 6. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi.26/1996. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi. art. respectiv. de succesorii lor sau de creditori. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii.

Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare.1.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. nu pot fi împărtitc. Nefiind transiativ de proprietate. se impune voinŃei coproprietarilor. Caracteru . nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. cât mai ales al utilităŃilor. 2 Cod civil). În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune. această coproprietate are un caracter forŃat. Deoarece art. jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme. Totuşi. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari. 7. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă. Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. aşa cum vom vedea. deoarece. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent.603/1943). ReŃinem însă că. 728 alin. prin natura lor. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. în principiu. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi..În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar. 7. Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit.Legea nr. la vânzare la licitaŃie. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate.6 si urm. 728 Cod civil este de ordine publică. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. este un procedeu mai rar întâlnit. InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. Deşi art. se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă. fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. prin natura lor. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. nu atât din punct de vedere valoric. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând.2. Este vorba de acele bunuri care. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani. astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. acest text este de aplicare generală. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică.

reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor.4.vc care reglementează printre altele. sub formă de concesiune. sunt obligaŃi să contribuie toŃi. pe toată durata existenŃei clădirii.50/1991. care. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7. precum şi asupra tuturor dotărilor. nu se pot folosi decât în comun. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul". coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari.50/1991 dispune că.606-609 Cod civil). indiferent de tronsonul. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine.2. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului. construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat.36 din Legea nr. şi între ogrăzi la Ńară. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. Până la . proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate.590-601 Cod civil). acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine. art. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie. 7. se socoteşte comun. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire.10 din Legea nr. SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. La rândul său. există două acte normat.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. 1 din Legea nr. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz. pentru a evita degradarea sa. În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art. prin natura lor. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. a) Zidul comun.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză".accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie. prin exercitarea dreptului de folosinŃă.4. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se. după caz. precum şi Legea nr.36 alin. De exemplu.3. 7. şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu. şanŃul comun (art.590 Cod civil prevede că. Art. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină. proporŃional.. Astfel. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. Legea instituie o prezumŃie de comunitate.4. În acelaşi timp. în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. impune anumite obligaŃii in sarcina acestora. În prezent. 7. la repararea acoperişului. impune conservarea imobilului. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. ProporŃional cu întinderea cotei sale. iar valoarea cotei se include în preŃ. mai multe apartamente: Legea nr.. De exemplu. gardul comun (art. fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale. Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. în mediul urban sau rural.în. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. cotele de terenuri aferente. art. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari.1.602-605 Cod civil).

Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale.602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate. când se află chiar pe hotar. ca şi în cazul zidului comun. DispoziŃia cuprinsă în art. un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun. care desparte două proprietăŃi. considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă. fără acordul celuilalt coproprietar.3.4. tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului. Potrivit acestui text de lege. proporŃional cu dreptul fiecăruia. să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune".4. 7. Potrivit dispoziŃiilor art. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". coproprietarul poate înălŃa zidul comun. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei. Art. pe cheltuiala sa. fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun. în absenŃa acordului coproprietarului. soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă. Credem că art. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni.592 Cod civil. dar ar servi şi proprietarului vecin. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate.4. dificultatea este mai pregnantă. este aceea a convenŃiilor de indiviziune. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului. până la proba contrarie). Fiecare coproprietar are dreptul să ceară.2 Cod civil. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. încheiate în condiŃiile art.728 alin. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur.728 alin. este considerat a fi comun. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate. de şanŃul care desparte două proprietăŃi. b) ŞanŃul comun. Ca şi în cazul zidului comun. Desigur. coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani. Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine. Art. pe cale judiciară. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat.proba contrarie. deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. Legea permite coproprietarului. Exceptând situaŃiile urgente. Este vorba deci. În conformitate cu art. practic. în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun.611 Cod civil).2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de . legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată.606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. Tot astfel. De exemplu. În perioada convenită. Art. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. 7.602 Cod civil. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. poteci etc). după care pot reînnoi convenŃia. c) Gardul comun. orice gard viu sau uscat.595 Cod civil. Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. dacă nu există titlu sau "semn contrar". Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin. în absenŃa unei reglementări speciale.594 Cod civil). potrivit căreia.

în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. dar instanŃa supremă a considerat însă că. la cererea oricărui coproprietar. "Dacă însă.: un pod. În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată. şi aceasta nu va mai opera. această posibilitate există în fapt.728 alin.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă. prin natura sa. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei. terenului aferent. jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. prin excepŃie. instalaŃiilor. Pot exista situaŃii când. . dar nu perpetuă. "Dacă totuşi. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste. deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). este cea reglementată de Legea nr. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate .l Cod civil. prin natura sa. fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată. având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. instanŃa poate să dispună o atare împărŃire". prin acordul părŃilor. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune.728 Cod civil fiind de ordine publică. s-a decis că. instanŃa supremă a hotărât că. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate. Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului.18/1991 privind fondul funciar. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. tot în cazul podului unui imobil. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său. ci însuşi la dreptul de proprietate. în condiŃiile Legii nr. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. fond etc. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. În sfârşit. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. poate fi împărŃit (ex. instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. de la ceilalŃi coproprietari. podul unei clădiri nu poate fi partajat.18/1991. sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. De exemplu.5. Aşa după cum am mai arătat. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune. astfel. în aceste condiŃii. Astfel. 7. vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun. Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. 8.4. în sfârşit. art. Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. Cu toate acestea. Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu. în condiŃiile art. o curte). Sau. deci nu împotriva voinŃei lor. nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor. deoarece se află în folosinŃă comună. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. După împlinirea termenului. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar". • Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate.

în temeiul Legii nr. împrejurare în care. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege). la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. 1/3. egale sau inegale. 18/1991. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. moştenitorilor. conform art. devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. 18/1991 privind fondul funciar.728 alin. 1/4 etc).La coproprietatea pe cote-părŃi. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri.1. jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi. potrivit art. Proprietatea comună în devălmăşie 9. 9. determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune". în principiu. fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ. In cazul acestei forme de proprietate comună.• Pieirea integrală a bunului principal. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. . Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. . ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune. cât şi cota-parte din bunuri.Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează. folosinŃă sau dispoziŃie. ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani. dispare şi indiviziunea forŃată.13 ultimul alineat din Legea nr. posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt. la împlinirea noului termen. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune. 18/1991. aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată. matematică din dreptul de proprietate. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. 9. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. După emiterea titlului de proprietate. ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. 18/1991. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor.13 din Legea nr. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate.2. • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor.În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune. în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. iar dacă convenŃia a fost reînnoită.2 Cod civil. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . Am văzut că. cu comunitatea de bunuri a soŃilor. ca modalitate a dreptului de proprietate. atât cota-parte din drept. . Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ. . în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea. Nu trebuie să se confunde devălmăşia. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". • In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi. nu se . între soŃi există un drept de reprezentare. cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). bunul va deveni comun. cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun. să deroge de la principiul cuprins în art. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi . ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului". se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei".30 din Codul familiei s-a instituit. reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. derivat .35 alin. În dreptul nostru. care îşi are temeiul într-un mandat tacit. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. SoŃii administrează. ca pe cale convenŃională. în sensul că a achiziŃionat bunul. indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. bunuri comune ale soŃilor. S-a mai decis că. folosinŃă sau dispoziŃie. PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi.30 alin. conform căreia. art. Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod. succesiune testamentară în condiŃiile art. sunt. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie.prin contract. exercitând dreptul de administrare. iar separaŃiunea de bunuri. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi.30 din Codul familiei. soŃii pot încheia între ei. hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi). între anumite limite. de către soŃi cu alte persoane. în raporturile patrimoniale dintre soŃi. ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. Prin art. consimŃământul nu mai poate fi presupus. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. "oricare dintre soŃi. Potrivit prevederilor art.2 din Codul familiei. Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. în cazul bunurilor proprii. de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". unele acte juridice.30 din Codul familiei. ci trebuie dovedit. Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. cu privire la bunurile comune şi proprii. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului. Art. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. De asemenea. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului.incluzând nu numai dreptul de proprietate. aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. regimul devălmăşiei. în această perioadă. dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor". existând eventual şi o acŃiune de divorŃ. fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune. din momentul dobândirii lor. De asemenea. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. are un caracter subsidiar. dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. uzucapiune. a unor bunuri. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui.3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. tradiŃiune.31 lit. Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. printr-o convenŃie. b din Codul familiei. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. Referitor la drepturile reale. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor. care operează în cazul soŃilor. într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor.

soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. fie pe cale judiciară. iar nu prin mai multe cote.493. Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. În cazul revendicării unor bunuri mobile.468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile. În timpul căsătoriei. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri. de asemenea. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. în sens că a achiziŃionat bunul. (art. când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată . Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. se va sesiza instanŃa de judecată.35 alin.471 Cod civil). Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi". Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. dreptul de superficie. să promoveze o acŃiune în revendicare. Desigur. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. însă şi în cazul celorlalte imobile. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. Atât timp cât art. instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. să confirme actul respectiv. din diferite cauze. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. "adică cele prin destinaŃie (art. 494 Cod civil)". instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. Prin hotărârea judecătorească. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor. acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. servitutile. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează.2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. ca universalitate juridică. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. dar numai pentru motive temeinice. în cazul în care termenul a trecut. SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune.

. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. ei nu alcătuiesc. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. el va urma procedura prevăzută de Legea nr. dreptul la acŃiune este imprescriptibil. După desfacerea căsătoriei. fie că este în devălmăşie. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar. Drepturile proprietarilor. ÎmpărŃeala. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor. o persoană juridică. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi.cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună . ceea ce înseamnă că administrarea. 10. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun. fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. toate celelalte acte de administrare. fie pe cale judiciară. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun.Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi.în întregul său. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. totuşi. ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive. Iată de ce. În timpul devălmăşiei. aşa cum s-a arătat. se face după aceleaşi reguli. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. Cu alte cuvinte. se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. nefiind stabilite cotele părŃilor. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte". nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. unele asemănări. împreună. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală. ci fiecare. 11. rămâne. Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi. iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. atunci proprietatea în devălmăşie. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună.603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti.prezintă. Exceptând actele de conservare. în parte. titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. potrivit acordului dintre ei. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate.

Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt.Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. Tot astfel. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. Prin urmare. fiindcă în caz contrar. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. iar dreptul de proprietate comună. fără excepŃie. de practica noastră judecătorească. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. care nu este determinată în materialitatea sa"0. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. Mai mult chiar. Astfel. de interese patrimoniale. sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. aşadar. dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. Astfel. Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. de destinaŃia bunurilor. .. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. Dimpotrivă.728 Cod civ. aşa cum se va vedea. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi. toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte. pe cote-părŃi. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. aşadar. în repetate rânduri. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. determinate. soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". exprimat printr-o cotă-parte. unor persoane. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună. în devălmăşie a soŃilor. determină. în conformitate cu prevederile art.

PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea. Tot astfel. Astfel. limitată la cei doi soŃi. pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. alin. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie.35. operează prezumŃia de mandat tacit. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. bunuri comune ale acestora. deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune. în privinŃa dreptului de administrare. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului.30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt. fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. reciproc.l din Codul familiei se prevede.Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este. prin acte între vii. întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ". proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. Astfel. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. . folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun. De la această regulă de principiu există o singură abatere. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. Astfel. dispoziŃia finală a art. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. Fiecare proprietar are. de dreptul lor asupra bunurilor comune. proprietarii administrează. în legătură cu aceasta. Cu alte cuvinte. prin urmare. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. în mod expres. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune. art. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. expres prevăzută de lege. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi. propus de ceilalŃi. el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . de la data dobândirii lor. codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. de asemenea. după ce în art. că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele".

. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. în Decizia de îndrumare nr. Cât priveşte bunul comun.obiect al devălmăşiei . prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. g) În sfârşit.nu se face după cote-părŃi prestabilite. Dimpotrivă. în continuare. iar nu prin mai multe cote. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună. se face după cote prestabilite.f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. împărŃirea bunurilor . în conformitate cu prevederile art. impune ca la încetarea stării de devălmăşie. de asemenea. Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune. În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. că: „. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. iar nu pentru fiecare bun în parte". cunoscute anterior procesului de partaj. privit în materialitatea sa. în legătură cu aceasta. în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil.4/1967. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii. care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune. atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune. Ceea ce se desprinde din lege. În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. se arată. al Plenului fostului Tribunal Suprem. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. după ce se dă indicaŃia de principiu că. împărŃeala să se facă. deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii. respectiv între copărtaşi. împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit". priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu..741 Cod civil..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful