P. 1
3. Modalitatile dreptului de proprietate

3. Modalitatile dreptului de proprietate

|Views: 132|Likes:
Published by Carmen

More info:

Published by: Carmen on Mar 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2013

pdf

text

original

CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale.1. in cazuri deosebite.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat. 4. partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. pentru satisfacerea creanŃelor sale. ca titulari ai dreptului de proprietate privata). cu prilejul iesirii din indiviziune (art. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc. între persoane juridice.728 Cod civil). . ci cu totul accidental. Cu toate acestea. prin partaj in timpul "casatoriei. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa.1.3. 3. Deci. Când devălmăşia rezultă din_convgntie. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice. dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar.2. oraşelor. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd. municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . Potrivit Legii nr. folosinta si dipozitia. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei. egale sau inegale. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. statul preia cota-parte din bunul comun etc. sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. Privire generala. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice.215/2000. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. NoŃiuni generale. care exercita in mod egal posesia. egale sau inegale. statul §i unitatile administrativ. art. cu prilejul executării silite. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie. iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor. între persoane fizice şi juridice. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral. între persoane fizice şi stat. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege. Proprietatea_ comuna 3. prin moartea unuia din soti sau. Dimpotriva. persoane juridice. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită. De altfel. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate).teritoriale (dar in acest caz. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate.

In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte.728 alin.ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu. . 4. de regula. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. in principiu. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. dupa trecerea acestei perioade. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista.se exercita aceste atribute. Referindu-se la succesiuni. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice . in ce priveste exercitarea dreptului. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti.728 alin. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune.2 Cod civil). edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. Totusi. iar in al doilea rand.728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune. pana in momentul partajului. Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune. dar care sa nu depaşeasca 5 ani. Suntem de parere ca. Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate. Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane. uzucapiune si ocupatiune. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala. asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun. Desigur.2. in primul rand. Este adevarat ca art. nu opereaza o asemenea transformare. 4. in alte cazuri art. iar pe de alta parte.2 Cod civil nu mai opereaza. textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii. daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti. Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. in ambele cazuri.ci la modul in care. in fiecare caz. de natura sa juridica. conventia va putea fi reînnoită (art. Data fiind aceasta structura complexa. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. folosinta şi dispozitie. Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie.3. prin partaj. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. deopotriva. coproprietatea exista. pe de o parte.485 §i 486 Cod civil. fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. de exemplu. Potrivit prevederilor art. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite). sau mai multor persoane. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate.

ca . sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 . Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc. Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia. dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile. .ca de altfel. Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari. Totodata. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept . în general. drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun. Intr-adevar. dar cu aplicabilitate generala. a oricărui drept subiectiv -. Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme.3 din acelasi decret. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv.facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. dupa aceea. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept. este de la sine inteles ca. potrivit art.. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. Avand in vedere aceste considerente. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii. Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat .. iar.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. drepturile de folosinta. dar §i atunci . folosinta §i dispozitie asupra bunului comun. în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala". in acord cu interesul obstesc. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. iar in art.31/1954. se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra. Abuzul de drept presupune. posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun. Prevederile art. cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale.31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept. a finalităŃii social-economice a acestuia. dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului.…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale.l si 3 din Decretul nr.cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta. pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului.l din Decretul nr. deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. nedeterminate in materialitatea ei. materiale si culturale. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari. in exercitarea acestui drept. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 . .

şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. Această porŃiune este până la împărŃeală. Atributul folosinŃei. un element necesar al abuzului de drept. ExistenŃa prejudiciului este. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. fără consimŃământul lor. compensări sau preluări. în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate. în general. fructele se cuvin coproprietarilor. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59. în lipsa acestuia. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. Cu toate acestea. în acest sens. căci. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. ca atare. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz. sunt regulile de convieŃuire socială. asupra întregului bun. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. în susmenŃionata decizie. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . aşadar. ceea ce încalcă. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. cel mai adesea. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. veniturile şi productele bunului comun. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. pur abstractă.4. după caz. chiar înainte de partaj. prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. după ce se arată că. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. Astfel. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. 4. nu există interesul şi nu există. în timpul indiviziunii. de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. în proproŃie cu partea sa indiviză" . într-o decizie a instanŃei supreme. în special. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări.

instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei. Rezultă. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale.oricare dintre coproprietari. instanŃa supremă. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane. constructorul . şi anume.64.. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări. şi. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia. aşadar. într-adevăr. indiferent de cotele respective de coproprietate.998-999 C. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi. De asemenea. Cu toate acestea. după cum spune şi tribunalul regional. care cere plata unei chirii. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei. în rezolvarea acestei probleme. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi. iar în consecinŃă. indiferent de împrejurarea.. în practica judiciară. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca.. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. în temeiul art. se vor aplica dispoziŃiile art.. prin consimŃământul lor unanim. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. ipoteza prevăzută de art. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun. în mod constant. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. care nu încetează decât prin partaj. netăgăduită. Prin urmare. şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite. instanŃa supremă a făcut precizarea: „. în acest sens. civ. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63. ca atare. comoştenitorii. se arată că: „.civ. prin consimŃământul lor unanim. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. un coproprietar nu poate. în prima. în legătură cu aceasta. într-un astfel de caz.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş..recurentul. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. De asemenea. civ. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului..494 C. daă această dovadă a fost făcută. Astfel. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil.494 C. în literatura de specialitate65. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. Dacă. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi. bun comun. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. s-a arătat că: „. Astfel.atributul de folosinŃă asupra bunului comun. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei. au deopotrivă calitatea de coproprietari. în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt. există cazuri în care.? Răspunsul la această întrebare a fost negativ.

un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi. au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. actele de administrare propriu-zise. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. Cu alte cuvinte. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. Astfel. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. de ele profitând toŃi coproprietarii. fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor. aşa cum le arată şi numele. în acest sens. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea.. civ. Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare. . aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat. Aşa spre exemplu. Actele de administrare normală şi curentă sau. credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti. care ameninŃă să se prăbuşească. Într-adevăr. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" . C.987 şi urm. sunt acte de conservare. constituie act de conservare. Cu toate acestea. dacă se dovedesc a fi utile. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală. Tocmai de aceea. în literatura de specialitate. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. pe când în cea de-a doua. Prin natura lor.acŃiunea în evacuare este un act de administrare. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. ca şi în practica judiciară. prevăzute de art. spre exemplu. în calitate de coproprietar.. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. s-a statuat că: „. din punct de vedere juridic. credem că un coproprietar poate să întreprindă. s-a admis că. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent. etc. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. pe principiul gestiunii de afaceri66. Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . constructorul are asupra terenului. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun. înscrierea unei ipoteci. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune. transcrierea unui act de vânzare-cumpărare. etc. Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat."67. fie păstrarea acestora. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. cererea de inventar. De asemenea. privind efectuarea acestor acte.

care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. aşa cum s-a arătat. cu intenŃie de coproprietari. „Această noŃiune de coposesiune . hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune. în alte cazuri. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. ca atare. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. are şi calea acŃiunii posesorii. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund. la nevoie. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. spre exemplu. de posesie. Ceea ce deosebeşte posesia. Ca şi posesia. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. acte ce se exercită asupra întregului bun. în primul rând. la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini. în temeiul unui mandat tacit. Prin urmare. în mod simultan şi concurent. practica judiciară. . Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. putând. ca atribut al dreptului de proprietate. criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. fostul Tribunal Suprem. modul de administrare a bunului comun. Tot astfel. Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. De asemenea. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. este existenŃa titlului de proprietate. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca. Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. FaŃă de această situaŃie.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. sau mai exact spus. Coproprietarii exercită. asupra unui bun indiviz. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. ca atribut al dreptului de proprietate. Ea cuprinde un element obiectiv. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. unui drept de uzufruct sau de servitute.s-a arătat în litareatura juridică . Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. pe baza principiului majorităŃii. aşadar. prin voinŃa coproprietarilor. iar cealaltă. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. Astfel. ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi. Există. de regulă. una dreptului de proprietate. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată.

fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară. ci. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia. Această teorie întemeiată pe prevederile art. într-adevăr.. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. aşadar. convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani. limitând.. sub nume precar . în puterea destinaŃiei lor legale. ceea ce nu este cazul coproprietarilor. în rezolvarea acestei probleme. de proprietate" . în literatura de specialitate şi în practica judiciară. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. se invocă dispoziŃiile art. el posedă bunul cu intenŃie de . în general. în condiŃiile art. la care se referă prevederile art.actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia. Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă. Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. că posesia ar fi echivocă. cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari. iar în cea de-a doua. cum ar fi de exemplu. juste. nu constituie o posesie sub nume de proprietar".1853 Cod civ. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă.728 Cod civ.In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar. dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară.1853 Cod civ. în al doilea rând. DispoziŃiile ari 1858 Cod civ. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul.1853 Cod civ.. totuşi.)76. atât în literatura de specialitate72. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real. în cazurile prevăzute în acest articol. presupune stăpânirea materială a unui imobil. deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. în acest sens. ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. Sunt semnificative. ci numai să-1 aducă la împărŃeală. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă..1853 Cod civ. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". fie cu acordul şi pe contul proprietarului. în susŃinerea teoriei. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. un zid comun. nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară.. dispoziŃiile art. al titularului unui alt drept real. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. dimpotrivă. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia. adică deŃine materialmente bunul. în lipsa unui partaj. aşa cum prevede art. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive.. art. cât şi practica judiciară. au dat un răspuns negativ.. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.. în realitate. după caz. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4. ci cu titlu de proprietate. Valabilitatea detenŃiei rezultă. Cod civ. Astfel. coproprietarul nu este obligat să restituie bunul. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune.590 Cod civ. Mai mult chiar.1853 Cod civ. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun. prevede că: „.1846 şi urm.

Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. că înŃelege să posede pentru sine. posesia sa devine utilă şi. el nu posedă numai pentru sine. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. atât în literatura juridică. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. cum ar fi spre exemplu: vânzarea. Prin urmare. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. împreună cu alte persoane. prin natura sa. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar. Posesia coproprietarului este însă echivocă. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă. până la efectuarea împărŃelii. etc. În conformitate cu prevederile legii. Dimpotrivă.proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. . posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art. ci bunul asupra căruia el. etc. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. până la efectuarea împărŃelii. posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari. poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani.. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său.. schimbul. prin prescripŃia achizitivă..95/1957. convenŃiile de împărŃeală. publică şi neechivocă. hotărârile judecătoreşti declarative. Cu alte cuvinte. Problema care.se arată în decizia nr. continuă. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. comodat. ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun. în general. are un drept de proprietate. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. a fostului Tribunal Suprem -. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun. etc.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. legatul particular. care posedă în mod exclusiv bunul comun. pe cale de consecinŃă. care. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. în cazul în care dreptul de proprietate . credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. o reparaŃie făcută în nume personal. ci şi pentru ceilalŃi. Cu unele excepŃii80. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani.1847 Cod civ. De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. depozit. Astfel. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. Prin just titlu se înŃelege un act juridic. donaŃia. având un caracter echivoc. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. netulburată. drept care. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. de asemenea. într-adevăr: „. în legătură cu aceasta.

în toate aceste cazuri. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz. fie fără ca el să cunoască această calitate. ca şi în practica judiciară. ca efect al coposesiei. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie.167/195888. în primul caz. În literatura de specialitate. fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie. în astfel de cazuri. împotriva unor terŃe persoane. fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. moştenirea. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. ci titlul de dobândire al autorului lor . Coposesia mai produce şi alte efecte. Odată reziliată condiŃia. De asemenea. Astfel. pct.4 şi art. în afară de cele relative la partea sa indiviză30. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc.. ca şi când . prin urmare.1858. dispoziŃiile art. cât şi în practica judiciară. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului. se justifică prin aceea c. Având în vedere dispoziŃiile art. înstrăinarea bunului comun este valabilă. succesiunea ab intestat. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. Practic.1859 Cod civ. Cu toate acestea. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. în legătură cu aceasta. neputând constitui un titlu just care: „. potrivit Decretului nr. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. un efect al coposesiei. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87. căci acest titlu le este comun tuturor şi. se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. prin prescripŃia achizitivă. ci în raporturile dintre comoştenitori. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate.1858. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate . instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83.. pct.4 Cod civ. luând locul autorului lor. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică. în lotul coproprietarului vânzător. acestea îi aparŃin în exclusivitate. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '. împotriva celorlalŃi comoştenitori. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. Într-adevăr. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie. De altfel. sunt derogatorii de la dreptul comun. deoarece. în momentul împărŃelii. succesorii universali sau cu titlu universal. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi.

este nulă..785 Cod civ. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. onsacrat de art. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92.. Prin urmare. care practic. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. fiind săvârşită de un neproprietar (art. vânzarea nu este nulă.. în timpul stării de indiviziune. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul. Dimpotrivă. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală.totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului.. într-adevăr. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător.)"w. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună.785 Cod civ. dobântitorul a cumpărat a noii domino.. FaŃă de prevederile art. vânzarea unui imobil. în această situaŃie. Iară consimŃământul lor:. în afară de aceasta. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia. de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea. nu numai de coproprietarul vânzător. în legătură cu această problemă. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător.este in .786 Cod civ. Astfel: „.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii.aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului. are de proprietate generală. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art. Cea de-a doua situaŃie. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală. pe cale de consecinŃă. vânzarea est. vinde un bun indiviz. în partea sa finală se dispune că. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj. Pentru a produce însă efecte. la lichidarea stării de indiviziune" . până la efectuarea partajului. În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar. Din punct de vedere al tehnicii juridice. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate. De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii. acesta este. În literatura de specialitate.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie..785 Cod civ. ca urmare a efectului declarativ al partajului. s-a considerat că actul de vânzare încheiat. deşi se referă la succesiuni. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii.. se întâlneşte mai frecvent.785 şi 786 Cod civ. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1.)"94.

eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. adică coproprietarul. 5. Astfel. coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . este anulabilă"99. se prescrie în termenul prevăzut de art. iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. deşi în realitate nu o arc. cât şi în practica judiciară. Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. se comportă ca un vânzător aparent şi. Cu alte vinte. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate.afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. În astfel de cazuri. răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. În sfirşit . dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' . Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător. ci pentru că vânzătorul. În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. aşadar. 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut. colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie . se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. că atât în literatura de specialitate. însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. individualizat. precum şi măsura în care.2 din Decretul nr. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. Rezultă. care rămâne liber să dispună de dreptul său. deci ca vânzător în nume propriu. în rcaliate. cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila.9 alin . cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. Astfel fiind.3 combinat cu art. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun. este în realitate un proprietar aparent.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută. De asemenea. Într-o altă decizie de speŃa. în cazul împărŃelii. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat". se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului . ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. anularea lui. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. Astfel. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută. în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. . Pentru salvgardarea intereselor lor. vânzarea poate fi supusă ratificării. iar o asemenea vânzare. Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. Iară a aduce la o .

preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor.şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. Astfel. atât în literatura de specialitate. trebuie ca. ca de pildă. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere . donaŃie. În privinŃa cotei sale părŃi. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar. ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. căreia. cu realitatea. determinat sub forma de cotăparte. este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. aşadar. în locul acestui coproprietar. precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. etc). căci noul coproprietar. printr-o notificare. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi . suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc.această fundamentare apare contrară. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil. cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă. credem că . oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. străin până atunci de interesele celorlalŃi. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. folosinŃei şi dispoziŃiei . De aceea. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun.cu inconvenientele arătate . iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse. căci acestora le este indiferent dacă. Aceasta este o regulă generala unanim admisă. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale. Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor. pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari. De asemenea. Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. în mod evident. oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . la un preŃ egal.cuprinde.De altfel. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate. in concepŃia legiuitorului. în mod obligatoriu. adică să cumpere cota-parte. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. cât şi practica judiciară. Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte. cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. credem. dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului. indicarea preŃului. pe ceilalŃi coproprietar. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros.

precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept.întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă. de succesorii lor sau de creditori. 6. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. . partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei). domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. art. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi.6970). bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat.728.728 Cod civil. Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune. şi folosinŃa bunului comun. 728. Potrivit prevederilor art.legale cuprind reguli generale.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. . . Am arătat că deşi art. nu este interzisă de lege. Deşi art. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite. deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune. donaŃie.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune. aceste dispoziŃii. privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. precum şi prevederile Legii nr. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite. ce au constituit un deziderat. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. De aceea. ci se constată. respectiv. 18/1991 a Fondului Funciar.2 Partajul de proprietate. în virtutea efectului declarativ al partajului. nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit. cu peste 30 de ani în urmă106.5-11). un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii. şi următoarele Cod civil. în urma modificărilor sale prin legea nr.26/1996. arc ca obiect doar posesia. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr.1. deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie. În baza acestor consideraŃii teoretice. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. Astfel: . prin succesiunc. 169/1997 (art.54/1998. Conform prevederilor art. 6. 6. în consecinŃă. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi.603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. în prezent. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute. în doctrina juridica s-a arătat că. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală. Prin partaj.52) şi Legea nr. cu efect retroactiv. republicată în 1998.toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane. . care se aplică tuturor împărŃelilor. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi. Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Codul silvic (Legea nr. cumpărare.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii.

aşa cum vom vedea. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. Totuşi. acest text este de aplicare generală. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani. ReŃinem însă că. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate. este un procedeu mai rar întâlnit. 728 Cod civil este de ordine publică. nu pot fi împărtitc.Legea nr. Nefiind transiativ de proprietate. în principiu. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar.1. Este vorba de acele bunuri care. deoarece. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. prin natura lor. 2 Cod civil).603/1943). b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. prin natura lor. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. Caracteru . se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. la vânzare la licitaŃie.2. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7.În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. această coproprietate are un caracter forŃat. Deşi art. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu. cât mai ales al utilităŃilor. Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. nu atât din punct de vedere valoric. 728 alin. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari.6 si urm. în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor. fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme. 7. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani. Deoarece art. jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. se impune voinŃei coproprietarilor. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi. 7. În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune.. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă.

7.10 din Legea nr. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. iar valoarea cotei se include în preŃ. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie. nu se pot folosi decât în comun. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire. şi între ogrăzi la Ńară.50/1991. gardul comun (art.602-605 Cod civil). De exemplu. după caz..4. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză". În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7. reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. Până la . fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv. pentru a evita degradarea sa.3. şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine. De exemplu. construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat. art. 7. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi.606-609 Cod civil). Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. se socoteşte comun. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate. şanŃul comun (art. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. în mediul urban sau rural. Art. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz.vc care reglementează printre altele.accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat.590 Cod civil prevede că. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari.. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine.50/1991 dispune că. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor. a) Zidul comun. la repararea acoperişului. care. precum şi asupra tuturor dotărilor. cotele de terenuri aferente. sub formă de concesiune.36 alin. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului. SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. sunt obligaŃi să contribuie toŃi. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină. coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari.4. în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate.în. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. pe toată durata existenŃei clădirii.36 din Legea nr. ProporŃional cu întinderea cotei sale. În acelaşi timp. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari. indiferent de tronsonul. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul".2.590-601 Cod civil). 1 din Legea nr. 7. există două acte normat.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art. impune conservarea imobilului. Legea instituie o prezumŃie de comunitate. mai multe apartamente: Legea nr. precum şi Legea nr. prin natura lor. prin exercitarea dreptului de folosinŃă. La rândul său. În prezent.4. Astfel. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se. art. proporŃional.1. impune anumite obligaŃii in sarcina acestora.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie.

2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de .611 Cod civil). Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni.728 alin. poteci etc). considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă.594 Cod civil). coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. Art. în absenŃa acordului coproprietarului. este considerat a fi comun. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată. ca şi în cazul zidului comun. Desigur. încheiate în condiŃiile art. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. dar ar servi şi proprietarului vecin. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art. de şanŃul care desparte două proprietăŃi. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur. legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari. care desparte două proprietăŃi. fără acordul celuilalt coproprietar."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune".606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale. proporŃional cu dreptul fiecăruia.4. dificultatea este mai pregnantă. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. Art. 7. când se află chiar pe hotar. Ca şi în cazul zidului comun. tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. Este vorba deci. în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun. 7. b) ŞanŃul comun. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. potrivit căreia.proba contrarie. Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". De exemplu. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului. dacă nu există titlu sau "semn contrar". fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. Potrivit acestui text de lege.4. pe cale judiciară. în absenŃa unei reglementări speciale. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. coproprietarul poate înălŃa zidul comun.3. Credem că art. este aceea a convenŃiilor de indiviziune. Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin. Legea permite coproprietarului.602 Cod civil. Exceptând situaŃiile urgente. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. Potrivit dispoziŃiilor art. În conformitate cu art.602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate. orice gard viu sau uscat. În perioada convenită. DispoziŃia cuprinsă în art. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate.2 Cod civil.595 Cod civil. pe cheltuiala sa.592 Cod civil.728 alin. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune. Art. un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun. Tot astfel. c) Gardul comun. fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei. după care pot reînnoi convenŃia. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin. practic. până la proba contrarie). coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun.4. soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă.

• Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate. în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar". sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. După împlinirea termenului. în condiŃiile Legii nr. prin natura sa. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". instanŃa poate să dispună o atare împărŃire". . vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. "Dacă însă. prin acordul părŃilor. Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului. în aceste condiŃii. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. terenului aferent. ci însuşi la dreptul de proprietate. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor.: un pod. Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu.5. o curte). în condiŃiile art. fond etc.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă. fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii.18/1991 privind fondul funciar. prin natura sa. Sau. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". dar nu perpetuă. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. Aşa după cum am mai arătat. la cererea oricărui coproprietar. s-a decis că.l Cod civil. instalaŃiilor.4. Pot exista situaŃii când. deoarece se află în folosinŃă comună. deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată. prin excepŃie. 7. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun. tot în cazul podului unui imobil. având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. instanŃa supremă a hotărât că.728 alin. podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. art. poate fi împărŃit (ex. Astfel. Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. De exemplu. 8. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei. această posibilitate există în fapt.18/1991. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate. În sfârşit. Cu toate acestea. podul unei clădiri nu poate fi partajat.728 Cod civil fiind de ordine publică. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei. dar instanŃa supremă a considerat însă că. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate . şi aceasta nu va mai opera. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. deci nu împotriva voinŃei lor. "Dacă totuşi. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune. de la ceilalŃi coproprietari. în sfârşit. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. este cea reglementată de Legea nr. astfel.

• In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. egale sau inegale. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. 18/1991 privind fondul funciar. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor. atât cota-parte din drept. 1/3. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. 1/4 etc). în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. Proprietatea comună în devălmăşie 9. împrejurare în care.13 din Legea nr. asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ. 9. dispare şi indiviziunea forŃată. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea. Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. In cazul acestei forme de proprietate comună. 18/1991. ca modalitate a dreptului de proprietate.• Pieirea integrală a bunului principal. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". potrivit art. • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii. iar dacă convenŃia a fost reînnoită. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri.2. 18/1991. proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. 9. fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. folosinŃă sau dispoziŃie. în principiu.13 ultimul alineat din Legea nr. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate.1. la împlinirea noului termen. cât şi cota-parte din bunuri. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate.2 Cod civil.728 alin. ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege). . aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. Nu trebuie să se confunde devălmăşia. Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ. . aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. 18/1991. încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. Am văzut că. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". moştenitorilor. în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei.La coproprietatea pe cote-părŃi. . . determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune".În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. După emiterea titlului de proprietate. posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. în temeiul Legii nr. jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi. ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art.Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . matematică din dreptul de proprietate. cu comunitatea de bunuri a soŃilor. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. conform art.

dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului. în raporturile patrimoniale dintre soŃi. iar separaŃiunea de bunuri.prin contract. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului.35 alin. bunul va deveni comun. are un caracter subsidiar. SoŃii administrează. ci trebuie dovedit. se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". între soŃi există un drept de reprezentare. De asemenea.30 din Codul familiei s-a instituit. indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. succesiune testamentară în condiŃiile art. regimul devălmăşiei.31 lit. existând eventual şi o acŃiune de divorŃ. să deroge de la principiul cuprins în art. în sensul că a achiziŃionat bunul.2 din Codul familiei. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor. În dreptul nostru. de către soŃi cu alte persoane. Potrivit prevederilor art. care îşi are temeiul într-un mandat tacit. din momentul dobândirii lor.30 din Codul familiei. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. între anumite limite. Art. tradiŃiune. atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod. folosinŃă sau dispoziŃie. art. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. Prin art. fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. exercitând dreptul de administrare.30 alin. Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi. cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. De asemenea. a unor bunuri. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului". dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor".30 din Codul familiei. Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. b din Codul familiei. printr-o convenŃie. PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. sunt. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei". dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. care operează în cazul soŃilor. ca pe cale convenŃională. uzucapiune. aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. în cazul bunurilor proprii. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie.3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. cu privire la bunurile comune şi proprii. Referitor la drepturile reale. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi.incluzând nu numai dreptul de proprietate. Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. în această perioadă. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. derivat . soŃii pot încheia între ei. nu se . indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi . faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi. S-a mai decis că. conform căreia. hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi). "oricare dintre soŃi. unele acte juridice. bunuri comune ale soŃilor. Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. consimŃământul nu mai poate fi presupus. dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui.

471 Cod civil).35 alin. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. Prin hotărârea judecătorească. iar nu prin mai multe cote. prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează. fie pe cale judiciară. Desigur. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil. Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. să confirme actul respectiv. "adică cele prin destinaŃie (art. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. ca universalitate juridică. când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. din diferite cauze. servitutile. În cazul revendicării unor bunuri mobile. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. 494 Cod civil)". (art. se va sesiza instanŃa de judecată. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc. În timpul căsătoriei. de asemenea. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. dar numai pentru motive temeinice. în cazul în care termenul a trecut. Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. să promoveze o acŃiune în revendicare. acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. dreptul de superficie. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune.2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. însă şi în cazul celorlalte imobile.493. în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. Atât timp cât art. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi". deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată . în sens că a achiziŃionat bunul. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun. Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia.468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile. instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri.

totuşi. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. Iată de ce. În timpul devălmăşiei. o persoană juridică.în întregul său. Drepturile proprietarilor. unele asemănări. ci fiecare. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună. potrivit acordului dintre ei. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar.prezintă. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală. în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. el va urma procedura prevăzută de Legea nr.cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună . Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. în parte. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. împreună. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. După desfacerea căsătoriei. nefiind stabilite cotele părŃilor. . nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei. iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte". se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive. folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi.Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Cu alte cuvinte. titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". ceea ce înseamnă că administrarea. 10. aşa cum s-a arătat. 11. atunci proprietatea în devălmăşie. fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. ei nu alcătuiesc. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. dreptul la acŃiune este imprescriptibil. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. fie pe cale judiciară. Exceptând actele de conservare. se face după aceleaşi reguli. ÎmpărŃeala. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . toate celelalte acte de administrare. iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun. rămâne.603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti. Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. fie că este în devălmăşie. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun.

Dimpotrivă. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. determină.728 Cod civ. aşadar. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. exprimat printr-o cotă-parte. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună. Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. fără excepŃie. aşa cum se va vedea. Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună. Tot astfel. fiindcă în caz contrar. Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. determinate. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie.. Astfel. pe cote-părŃi. în repetate rânduri. Prin urmare. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi. de interese patrimoniale. Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. unor persoane. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. care nu este determinată în materialitatea sa"0. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar. de destinaŃia bunurilor. aşadar. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". . dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. în devălmăşie a soŃilor. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. Mai mult chiar. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie.Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate. Astfel. de practica noastră judecătorească. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. iar dreptul de proprietate comună. în conformitate cu prevederile art.

Fiecare proprietar are. prin acte între vii. în privinŃa dreptului de administrare. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun. . dispoziŃia finală a art. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi. el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. de la data dobândirii lor. Astfel.l din Codul familiei se prevede.30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt. Astfel. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. limitată la cei doi soŃi. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune. întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ". în legătură cu aceasta. proprietarii administrează. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. reciproc. în mod expres. De la această regulă de principiu există o singură abatere. Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. propus de ceilalŃi. PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. prin urmare. operează prezumŃia de mandat tacit. Tot astfel. alin. deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. art. proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate.Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este.35. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună. de asemenea. de dreptul lor asupra bunurilor comune. că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele". În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. Astfel. expres prevăzută de lege. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune. după ce în art. Cu alte cuvinte. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului. bunuri comune ale acestora. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi.

obiect al devălmăşiei . În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune.nu se face după cote-părŃi prestabilite. iar nu prin mai multe cote. în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune. împărŃeala să se facă. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi. iar nu pentru fiecare bun în parte". . Dimpotrivă. dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. impune ca la încetarea stării de devălmăşie. În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. că: „. în Decizia de îndrumare nr. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. de asemenea. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. privit în materialitatea sa. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună. Cât priveşte bunul comun. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ. în conformitate cu prevederile art.. se arată. Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. după ce se dă indicaŃia de principiu că. împărŃirea bunurilor . al Plenului fostului Tribunal Suprem. Ceea ce se desprinde din lege.f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. în legătură cu aceasta. g) În sfârşit. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică.741 Cod civil. cunoscute anterior procesului de partaj. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri.4/1967.. respectiv între copărtaşi. se face după cote prestabilite. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. în continuare. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit".

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->