CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

Potrivit Legii nr.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). art. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4. cu prilejul executării silite. in cazuri deosebite. Când devălmăşia rezultă din_convgntie. Dimpotriva. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune. 4. dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar. egale sau inegale. ci cu totul accidental. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor.teritoriale (dar in acest caz.3. prin partaj in timpul "casatoriei. folosinta si dipozitia. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun. egale sau inegale. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei.728 Cod civil). Privire generala. iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. De altfel. Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. care exercita in mod egal posesia. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. NoŃiuni generale. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate). statul preia cota-parte din bunul comun etc. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat.2. prin moartea unuia din soti sau. între persoane juridice. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa. Cu toate acestea. DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale. Deci. ca titulari ai dreptului de proprietate privata). atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor.1. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie. sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea. Proprietatea_ comuna 3. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate. . iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd. cu prilejul iesirii din indiviziune (art. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice. persoane juridice. între persoane fizice şi juridice. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale. între persoane fizice şi stat. 3.215/2000. pentru satisfacerea creanŃelor sale.1. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. statul §i unitatile administrativ. ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită. oraşelor.

Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile. Referindu-se la succesiuni. Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane. Data fiind aceasta structura complexa. pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti.2 Cod civil nu mai opereaza. de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept. iar pe de alta parte. dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. in ambele cazuri. coproprietatea exista. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. deopotriva. de regula. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice . Este adevarat ca art. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune. 4. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite). Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti. pana in momentul partajului. de exemplu. Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun. in principiu. indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. Potrivit prevederilor art. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. in fiecare caz.2. sau mai multor persoane. Suntem de parere ca. Totusi. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu. 4. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie. conventia va putea fi reînnoită (art. iar in al doilea rand. pe de o parte. de natura sa juridica. Desigur. folosinta şi dispozitie.3. in ce priveste exercitarea dreptului. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. in primul rand. Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune. in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. in alte cazuri art.728 alin. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte.485 §i 486 Cod civil.se exercita aceste atribute. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. dupa trecerea acestei perioade. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. prin partaj. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. uzucapiune si ocupatiune. nu opereaza o asemenea transformare. dar care sa nu depaşeasca 5 ani.ci la modul in care. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala.728 alin.ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit.2 Cod civil).728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune. .

Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme. Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta.ca de altfel. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. a finalităŃii social-economice a acestuia. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala. Totodata. folosinta §i dispozitie asupra bunului comun. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor. . Intr-adevar. exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai. potrivit art. dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului. se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. in acord cu interesul obstesc. drepturile de folosinta. nedeterminate in materialitatea ei. ca . dar cu aplicabilitate generala. materiale si culturale. Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna.31/1954. Prevederile art. deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. iar. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari. Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 . este de la sine inteles ca.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. în general. trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat . dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile. dar §i atunci . a oricărui drept subiectiv -. . Avand in vedere aceste considerente. cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala".…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra.. dupa aceea. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept .3 din acelasi decret.l si 3 din Decretul nr.31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept.facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . in exercitarea acestui drept.l din Decretul nr. posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun. drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun. iar in art. Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari.. pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv. sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 . în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. Abuzul de drept presupune.cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta.

veniturile şi productele bunului comun. în special. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. pur abstractă. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. nu există interesul şi nu există. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun. în susmenŃionata decizie. un element necesar al abuzului de drept. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. după caz. în general. cel mai adesea. într-o decizie a instanŃei supreme. după ce se arată că. compensări sau preluări. In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. sunt regulile de convieŃuire socială. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. în timpul indiviziunii. aşadar. Atributul folosinŃei. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . fără consimŃământul lor. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. căci. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. în lipsa acestuia. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. în acest sens.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate. fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz. s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. în proproŃie cu partea sa indiviză" . în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. ca atare.4. Cu toate acestea. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. Această porŃiune este până la împărŃeală. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. ceea ce încalcă. de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. Astfel. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. asupra întregului bun. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. ExistenŃa prejudiciului este. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. 4. chiar înainte de partaj. fructele se cuvin coproprietarilor. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele.

în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt.oricare dintre coproprietari. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei. şi anume. în legătură cu aceasta. instanŃa supremă. iar în consecinŃă. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. în practica judiciară. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi. ca atare. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane. Rezultă.. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. au deopotrivă calitatea de coproprietari.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale. ipoteza prevăzută de art. Cu toate acestea. instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei. se arată că: „. şi. instanŃa supremă a făcut precizarea: „.494 C. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil...? Răspunsul la această întrebare a fost negativ. într-un astfel de caz.64. civ. care cere plata unei chirii. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului. bun comun. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ. s-a arătat că: „. în rezolvarea acestei probleme. în literatura de specialitate65. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil.atributul de folosinŃă asupra bunului comun. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia. după cum spune şi tribunalul regional. în prima. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei. prin consimŃământul lor unanim. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului.. în mod constant. De asemenea. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca. în acest sens. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi.494 C. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. Prin urmare. se vor aplica dispoziŃiile art. civ. Astfel. De asemenea..civ. în temeiul art.recurentul. Dacă. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. un coproprietar nu poate. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun.998-999 C. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63. prin consimŃământul lor unanim. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. care nu încetează decât prin partaj. daă această dovadă a fost făcută. există cazuri în care. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. constructorul . şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite. aşadar. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. într-adevăr. netăgăduită. comoştenitorii. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62. indiferent de împrejurarea.. indiferent de cotele respective de coproprietate. Astfel.

prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală. Într-adevăr. s-a admis că. etc. Cu alte cuvinte. Cu toate acestea. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. dacă se dovedesc a fi utile. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. constituie act de conservare. C. Aşa spre exemplu. care ameninŃă să se prăbuşească. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor. Astfel. aşa cum le arată şi numele. Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . de ele profitând toŃi coproprietarii. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu. cererea de inventar. credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti. etc. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor. De asemenea. actele de administrare propriu-zise. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor. spre exemplu. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" .. privind efectuarea acestor acte.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. constructorul are asupra terenului. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. prevăzute de art. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun. au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. Tocmai de aceea. un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi.acŃiunea în evacuare este un act de administrare. Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. fie păstrarea acestora. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului. s-a statuat că: „. în literatura de specialitate. Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. pe principiul gestiunii de afaceri66."67. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. . acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor.987 şi urm. din punct de vedere juridic. în acest sens. înscrierea unei ipoteci. credem că un coproprietar poate să întreprindă. Prin natura lor. cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat.. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. în calitate de coproprietar. ca şi în practica judiciară. sunt acte de conservare. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. transcrierea unui act de vânzare-cumpărare. Actele de administrare normală şi curentă sau. pe când în cea de-a doua. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune. civ. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun.

ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun. în primul rând. aşadar. unui drept de uzufruct sau de servitute. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. FaŃă de această situaŃie. ca atribut al dreptului de proprietate. • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. modul de administrare a bunului comun. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. Astfel. iar cealaltă. Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. practica judiciară. de posesie. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. putând. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. Prin urmare. „Această noŃiune de coposesiune . în alte cazuri. în mod simultan şi concurent. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată. atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. asupra unui bun indiviz. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. Ceea ce deosebeşte posesia. Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. are şi calea acŃiunii posesorii. Ea cuprinde un element obiectiv. la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. Există. Ca şi posesia. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. prin voinŃa coproprietarilor. este existenŃa titlului de proprietate. .s-a arătat în litareatura juridică . criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. spre exemplu. care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv. fostul Tribunal Suprem. una dreptului de proprietate. De asemenea. la nevoie. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. aşa cum s-a arătat. acte ce se exercită asupra întregului bun. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. Tot astfel. sau mai exact spus. pe baza principiului majorităŃii. Coproprietarii exercită. ca atare. în temeiul unui mandat tacit. de regulă. cu intenŃie de coproprietari. ca atribut al dreptului de proprietate. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale.

fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. al titularului unui alt drept real. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului. îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia.728 Cod civ.1853 Cod civ. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia..In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar. după caz. Astfel. un zid comun. în condiŃiile art. Valabilitatea detenŃiei rezultă. aşadar. Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune. Sunt semnificative..actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia. la care se referă prevederile art. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. art. în puterea destinaŃiei lor legale.. Cod civ. în realitate. presupune stăpânirea materială a unui imobil. atât în literatura de specialitate72. în lipsa unui partaj. el posedă bunul cu intenŃie de . În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări.. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. în general. ci cu titlu de proprietate. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul. Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. Această teorie întemeiată pe prevederile art. aşa cum prevede art. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4.. juste. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. în susŃinerea teoriei. într-adevăr. dimpotrivă. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. nu constituie o posesie sub nume de proprietar". dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară. în cazurile prevăzute în acest articol. fie cu acordul şi pe contul proprietarului. cât şi practica judiciară. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. în rezolvarea acestei probleme.590 Cod civ. sub nume precar . s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară. ci. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun.. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real. DispoziŃiile ari 1858 Cod civ. limitând. iar în cea de-a doua. cum ar fi de exemplu. în al doilea rând. prevede că: „. că posesia ar fi echivocă. coproprietarul nu este obligat să restituie bunul.1853 Cod civ. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari.1846 şi urm. în acest sens. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă. deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. ceea ce nu este cazul coproprietarilor.. au dat un răspuns negativ.)76.1853 Cod civ. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". în literatura de specialitate şi în practica judiciară. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. dispoziŃiile art. de proprietate" .1853 Cod civ. Mai mult chiar. se invocă dispoziŃiile art. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. adică deŃine materialmente bunul. convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani. ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. totuşi.1853 Cod civ. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii.. nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. ci numai să-1 aducă la împărŃeală.

De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. legatul particular. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . împreună cu alte persoane. cum ar fi spre exemplu: vânzarea. posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art. ci bunul asupra căruia el. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun.. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. drept care. prin natura sa. publică şi neechivocă. în general. Cu alte cuvinte. schimbul. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. de asemenea.. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun. donaŃia. el nu posedă numai pentru sine.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. Dimpotrivă. Astfel. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. etc. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. etc.proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. hotărârile judecătoreşti declarative. în cazul în care dreptul de proprietate . ci şi pentru ceilalŃi. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. având un caracter echivoc. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. Posesia coproprietarului este însă echivocă.. Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. care posedă în mod exclusiv bunul comun. continuă. Cu unele excepŃii80. în legătură cu aceasta. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. a fostului Tribunal Suprem -. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său.1847 Cod civ. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă.95/1957. nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. convenŃiile de împărŃeală. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane. etc. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. depozit. până la efectuarea împărŃelii. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar.se arată în decizia nr. Prin urmare. credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Problema care. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79. într-adevăr: „. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani. comodat. dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. o reparaŃie făcută în nume personal. are un drept de proprietate. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său. ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. care. prin prescripŃia achizitivă. netulburată. În conformitate cu prevederile legii. Prin just titlu se înŃelege un act juridic. . posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari. până la efectuarea împărŃelii. posesia sa devine utilă şi. pe cale de consecinŃă. atât în literatura juridică. poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. că înŃelege să posede pentru sine.

ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate . ca şi când . moştenirea. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. fie fără ca el să cunoască această calitate. pct. Odată reziliată condiŃia. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie.1858. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz. succesiunea ab intestat. acestea îi aparŃin în exclusivitate.4 Cod civ. potrivit Decretului nr.. fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. ca efect al coposesiei. în toate aceste cazuri. în astfel de cazuri. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun. ci titlul de dobândire al autorului lor . Astfel. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '. Coposesia mai produce şi alte efecte. succesorii universali sau cu titlu universal. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete. împotriva unor terŃe persoane. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. Cu toate acestea.. deoarece. împotriva celorlalŃi comoştenitori. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului.1859 Cod civ. instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83. În literatura de specialitate. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. cât şi în practica judiciară. Într-adevăr. în afară de cele relative la partea sa indiviză30.167/195888. prin urmare. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. luând locul autorului lor. Practic.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc. dispoziŃiile art. De asemenea. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului.1858. neputând constitui un titlu just care: „. ci în raporturile dintre comoştenitori. fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor.4 şi art. un efect al coposesiei. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. se justifică prin aceea c. se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87. în primul caz. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. căci acest titlu le este comun tuturor şi. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. Având în vedere dispoziŃiile art. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie. pct. ca şi în practica judiciară. în momentul împărŃelii. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. în legătură cu aceasta. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar. sunt derogatorii de la dreptul comun. în lotul coproprietarului vânzător. înstrăinarea bunului comun este valabilă. prin prescripŃia achizitivă. De altfel.

onsacrat de art. Prin urmare.785 Cod civ. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar. ca urmare a efectului declarativ al partajului. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii.)"w. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art.786 Cod civ. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia. în legătură cu această problemă. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar.785 Cod civ. Dimpotrivă. are de proprietate generală. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. în afară de aceasta. vânzarea unui imobil. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. vânzarea nu este nulă.)"94. în partea sa finală se dispune că. Cea de-a doua situaŃie. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală.este in . până la efectuarea partajului. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. fiind săvârşită de un neproprietar (art. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii. pe cale de consecinŃă. într-adevăr. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate.totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. vinde un bun indiviz. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. acesta este. În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar. este nulă. Pentru a produce însă efecte. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii. Din punct de vedere al tehnicii juridice. vânzarea est.. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92.. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă. deşi se referă la succesiuni. el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător.785 şi 786 Cod civ. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună. În literatura de specialitate.. se întâlneşte mai frecvent.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul.. De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj. Iară consimŃământul lor:. FaŃă de prevederile art. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem. la lichidarea stării de indiviziune" . de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea.. în timpul stării de indiviziune. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1. care practic. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'.785 Cod civ. în această situaŃie.. Astfel: „. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. dobântitorul a cumpărat a noii domino..aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului. s-a considerat că actul de vânzare încheiat. nu numai de coproprietarul vânzător.

nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' . coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului . cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila. precum şi măsura în care. vânzarea poate fi supusă ratificării. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută. ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. că atât în literatura de specialitate. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat". Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător. este anulabilă"99. Astfel fiind. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. 5. se comportă ca un vânzător aparent şi. 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut.9 alin .3 combinat cu art. se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. în cazul împărŃelii. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910. răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. De asemenea. Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător.afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. iar o asemenea vânzare. Astfel. cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. . individualizat. aşadar. proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. deşi în realitate nu o arc. Pentru salvgardarea intereselor lor. este în realitate un proprietar aparent. anularea lui. eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. În sfirşit . Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. în rcaliate. colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie . Astfel. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. se prescrie în termenul prevăzut de art.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. Iară a aduce la o . care rămâne liber să dispună de dreptul său. se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. Rezultă. însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. cât şi în practica judiciară. În astfel de cazuri. Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută.2 din Decretul nr. deci ca vânzător în nume propriu. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate. iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. Într-o altă decizie de speŃa. Cu alte vinte. adică coproprietarul. ci pentru că vânzătorul.

Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. cu realitatea. poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc. exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. De asemenea. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. in concepŃia legiuitorului. cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. cât şi practica judiciară. la un preŃ egal. În privinŃa cotei sale părŃi. tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. De aceea. indicarea preŃului. atât în literatura de specialitate. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi. etc). pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari. în locul acestui coproprietar. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale. în mod obligatoriu. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. căreia.cuprinde. preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor. Astfel. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului. folosinŃei şi dispoziŃiei . ca de pildă. pe ceilalŃi coproprietar. credem că . trebuie ca. străin până atunci de interesele celorlalŃi. Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte. atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. Aceasta este o regulă generala unanim admisă.De altfel.cu inconvenientele arătate . donaŃie. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere .şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. aşadar. iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun. precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. căci acestora le este indiferent dacă. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor. credem. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. determinat sub forma de cotăparte. Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. printr-o notificare. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun.această fundamentare apare contrară. cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă. este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. adică să cumpere cota-parte. căci noul coproprietar. suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi . într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare. în mod evident.

domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune. Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. nu este interzisă de lege. arc ca obiect doar posesia. . Prin partaj. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii. 6.6970). în urma modificărilor sale prin legea nr. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi.toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală. art. ce au constituit un deziderat. în doctrina juridica s-a arătat că. de succesorii lor sau de creditori. Potrivit prevederilor art.întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat. deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune.2 Partajul de proprietate. De aceea. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi.54/1998. 728. bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei). 169/1997 (art. şi următoarele Cod civil. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite. care se aplică tuturor împărŃelilor. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.728 Cod civil. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite. cu peste 30 de ani în urmă106. Deşi art. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. Conform prevederilor art. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori.52) şi Legea nr.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare.5-11). deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă.26/1996. Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune. Astfel: . ci se constată. republicată în 1998. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept. nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit. un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii. .legale cuprind reguli generale.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. prin succesiunc. precum şi prevederile Legii nr. cu efect retroactiv. în consecinŃă. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute. în prezent. . şi folosinŃa bunului comun. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr. În baza acestor consideraŃii teoretice. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari. cumpărare. 6. privind circulaŃia juridică a terenurilor (art.603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi. Codul silvic (Legea nr. în virtutea efectului declarativ al partajului.728. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. . aceste dispoziŃii.1. 18/1991 a Fondului Funciar. donaŃie. Am arătat că deşi art. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. 6. respectiv.

Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare.2.6 si urm. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. Caracteru . 2 Cod civil). ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme. aşa cum vom vedea. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. Deoarece art. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi. Totuşi.. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. această coproprietate are un caracter forŃat. Este vorba de acele bunuri care. nu atât din punct de vedere valoric. 7. În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică. cât mai ales al utilităŃilor. 728 Cod civil este de ordine publică. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7. fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. se impune voinŃei coproprietarilor. nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând. 728 alin. Nefiind transiativ de proprietate.1. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. este un procedeu mai rar întâlnit. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. la vânzare la licitaŃie. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. în principiu. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu. nu pot fi împărtitc. 7. în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit. deoarece. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani. acest text este de aplicare generală. prin natura lor.Legea nr.603/1943).În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. prin natura lor. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor. InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. ReŃinem însă că. Deşi art. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă.

nu se pot folosi decât în comun. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari. 7. În prezent. impune anumite obligaŃii in sarcina acestora. Până la . coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari.36 alin. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. prin natura lor. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate.accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine. există două acte normat. în mediul urban sau rural. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. ProporŃional cu întinderea cotei sale. şi între ogrăzi la Ńară.590-601 Cod civil). reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor.10 din Legea nr.4. se socoteşte comun. art. Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. În acelaşi timp.602-605 Cod civil). scara sau etajul la care este situată proprietatea lor. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie. a) Zidul comun. SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. De exemplu. precum şi Legea nr. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. art.4. 7. De exemplu. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul". precum şi asupra tuturor dotărilor.4. la repararea acoperişului. şanŃul comun (art.vc care reglementează printre altele. 7.50/1991. prin exercitarea dreptului de folosinŃă. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire. fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv.1. cotele de terenuri aferente. La rândul său. pe toată durata existenŃei clădirii. Astfel. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale.. iar valoarea cotei se include în preŃ. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii.2. proporŃional. 1 din Legea nr. sunt obligaŃi să contribuie toŃi. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză".606-609 Cod civil). şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu.590 Cod civil prevede că. pentru a evita degradarea sa. sub formă de concesiune.50/1991 dispune că. Art. impune conservarea imobilului.. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină. construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat.3. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se. În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art. în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7. mai multe apartamente: Legea nr. gardul comun (art. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz. Legea instituie o prezumŃie de comunitate. după caz.în.36 din Legea nr. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. indiferent de tronsonul.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. care.

7. un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. în absenŃa unei reglementări speciale. Ca şi în cazul zidului comun. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari. Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. proporŃional cu dreptul fiecăruia. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate.606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei. poteci etc).602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate.611 Cod civil). Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate. este aceea a convenŃiilor de indiviziune. pe cheltuiala sa. Legea permite coproprietarului.4. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin.602 Cod civil. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate.595 Cod civil. dacă nu există titlu sau "semn contrar". Art. Tot astfel.592 Cod civil. În conformitate cu art. c) Gardul comun. deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune". Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. când se află chiar pe hotar.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. dificultatea este mai pregnantă. coproprietarul poate înălŃa zidul comun. legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini.728 alin. 7. considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă.4. încheiate în condiŃiile art. de şanŃul care desparte două proprietăŃi. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. după care pot reînnoi convenŃia.proba contrarie. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate. să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art.728 alin.2 Cod civil. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune. coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani. până la proba contrarie). Este vorba deci. potrivit căreia. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun. soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă. care desparte două proprietăŃi. În perioada convenită. fără acordul celuilalt coproprietar. Credem că art. Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni. fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar. b) ŞanŃul comun. DispoziŃia cuprinsă în art.594 Cod civil). De exemplu. dar ar servi şi proprietarului vecin. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat.2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de . Desigur. tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului.3. Potrivit acestui text de lege. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. practic. Art. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. Exceptând situaŃiile urgente. orice gard viu sau uscat. coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului. Potrivit dispoziŃiilor art.4. Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin. fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. ca şi în cazul zidului comun. este considerat a fi comun. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". în absenŃa acordului coproprietarului. pe cale judiciară. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată. Art. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun.

de la ceilalŃi coproprietari. podul unei clădiri nu poate fi partajat. în sfârşit. De exemplu. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune. Astfel. prin excepŃie. fond etc. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate . 7. o curte). prin acordul părŃilor. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. dar nu perpetuă. s-a decis că. deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său. vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. În sfârşit. astfel. După împlinirea termenului. deoarece se află în folosinŃă comună. este cea reglementată de Legea nr. dar instanŃa supremă a considerat însă că. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar". Pot exista situaŃii când.5.18/1991 privind fondul funciar. Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu. Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată.728 alin. 8. prin natura sa.18/1991. în condiŃiile Legii nr. jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului. sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. "Dacă totuşi.l Cod civil. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate. ci însuşi la dreptul de proprietate. fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată.: un pod. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii. Aşa după cum am mai arătat. art. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". deci nu împotriva voinŃei lor. această posibilitate există în fapt. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun. "Dacă însă. în condiŃiile art. . nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. instalaŃiilor.728 Cod civil fiind de ordine publică. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească. în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. la cererea oricărui coproprietar. prin natura sa. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate. instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. • Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate. Sau. în aceste condiŃii. instanŃa supremă a hotărât că. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor. instanŃa poate să dispună o atare împărŃire". instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune. tot în cazul podului unui imobil. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. poate fi împărŃit (ex.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă.4. Cu toate acestea. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. terenului aferent. şi aceasta nu va mai opera.

jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. moştenitorilor. 18/1991. 9. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. . asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ.La coproprietatea pe cote-părŃi.1. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . 9. cât şi cota-parte din bunuri. 18/1991. Am văzut că.• Pieirea integrală a bunului principal. folosinŃă sau dispoziŃie. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ. în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei. proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. potrivit art. în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. . dispare şi indiviziunea forŃată. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. conform art.13 din Legea nr. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. 18/1991 privind fondul funciar. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor. devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor. atât cota-parte din drept.728 alin. aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată. Proprietatea comună în devălmăşie 9. matematică din dreptul de proprietate. .În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. în temeiul Legii nr. In cazul acestei forme de proprietate comună. 1/3. în principiu. • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate.2. ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune.13 ultimul alineat din Legea nr. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea.Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează. Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. 1/4 etc). ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". egale sau inegale. determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune". cu comunitatea de bunuri a soŃilor. la împlinirea noului termen. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege). posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. Nu trebuie să se confunde devălmăşia. 18/1991. fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune. iar dacă convenŃia a fost reînnoită. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune. • In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. . ca modalitate a dreptului de proprietate. După emiterea titlului de proprietate.2 Cod civil. împrejurare în care.

dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor". hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi). indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. De asemenea. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui. care operează în cazul soŃilor. între soŃi există un drept de reprezentare. bunul va deveni comun. exercitând dreptul de administrare. Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. "oricare dintre soŃi. Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. În dreptul nostru. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. cu privire la bunurile comune şi proprii. ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi. din momentul dobândirii lor.30 din Codul familiei s-a instituit. de către soŃi cu alte persoane. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. uzucapiune. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei". consimŃământul nu mai poate fi presupus. ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului".2 din Codul familiei.prin contract. dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. nu se . cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun.35 alin. printr-o convenŃie. Prin art. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi . bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi. cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. să deroge de la principiul cuprins în art. Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. art. în sensul că a achiziŃionat bunul. conform căreia. tradiŃiune. soŃii pot încheia între ei. Art. existând eventual şi o acŃiune de divorŃ. care îşi are temeiul într-un mandat tacit.30 din Codul familiei. iar separaŃiunea de bunuri. PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. în această perioadă. Referitor la drepturile reale.30 alin. derivat . Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. folosinŃă sau dispoziŃie. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. între anumite limite. a unor bunuri. bunuri comune ale soŃilor. fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune.31 lit. sunt. în cazul bunurilor proprii. de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ".incluzând nu numai dreptul de proprietate. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. are un caracter subsidiar. b din Codul familiei. ci trebuie dovedit.30 din Codul familiei. reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. succesiune testamentară în condiŃiile art. faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi. regimul devălmăşiei. S-a mai decis că. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie.3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". în raporturile patrimoniale dintre soŃi. Potrivit prevederilor art. atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod. De asemenea. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului. ca pe cale convenŃională. unele acte juridice. aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. SoŃii administrează.

SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune. ca universalitate juridică. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. (art.2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. dar numai pentru motive temeinice. în sens că a achiziŃionat bunul. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. să promoveze o acŃiune în revendicare.493.468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile. "adică cele prin destinaŃie (art. servitutile. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". În cazul revendicării unor bunuri mobile. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ. când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. Prin hotărârea judecătorească. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. Desigur. Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi". instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. dreptul de superficie. În timpul căsătoriei. instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune. se va sesiza instanŃa de judecată. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc. însă şi în cazul celorlalte imobile. să confirme actul respectiv. soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art. 494 Cod civil)". Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. fie pe cale judiciară. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată .471 Cod civil). Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. Atât timp cât art. din diferite cauze. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. de asemenea. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun.35 alin. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia. iar nu prin mai multe cote. acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează. Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil. în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. în cazul în care termenul a trecut.

fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. Cu alte cuvinte. ei nu alcătuiesc. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună. rămâne. se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală. ci fiecare. unele asemănări. .prezintă.în întregul său. în parte. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . ceea ce înseamnă că administrarea. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate. în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. atunci proprietatea în devălmăşie. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. În timpul devălmăşiei. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi. Drepturile proprietarilor. După desfacerea căsătoriei. dreptul la acŃiune este imprescriptibil. ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive. aşa cum s-a arătat. o persoană juridică. Exceptând actele de conservare. totuşi. 10. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. fie că este în devălmăşie. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate. folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi. nefiind stabilite cotele părŃilor. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar.cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună .603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti. ÎmpărŃeala. Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". 11. Iată de ce. el va urma procedura prevăzută de Legea nr. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. împreună. toate celelalte acte de administrare. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. potrivit acordului dintre ei. ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte".Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. se face după aceleaşi reguli. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. fie pe cale judiciară. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei.

sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. Astfel. dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. .. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar. în devălmăşie a soŃilor. aşadar. aşa cum se va vedea. unor persoane. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv. iar dreptul de proprietate comună. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie. Tot astfel. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. determină.Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. de destinaŃia bunurilor. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. exprimat printr-o cotă-parte. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. fiindcă în caz contrar. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. de interese patrimoniale. de practica noastră judecătorească. care nu este determinată în materialitatea sa"0. aşadar. Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte.728 Cod civ. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. în repetate rânduri. Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună. Dimpotrivă. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. în conformitate cu prevederile art. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi. fără excepŃie. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. determinate. Prin urmare. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt. pe cote-părŃi. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. Astfel. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. Mai mult chiar. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună.

Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. . Astfel. dispoziŃia finală a art. limitată la cei doi soŃi. codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. de dreptul lor asupra bunurilor comune. el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. alin. Astfel. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun. propus de ceilalŃi. Fiecare proprietar are. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului. de asemenea. proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. Tot astfel. de la data dobândirii lor. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. art. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor.35. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună. după ce în art. Cu alte cuvinte. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea. Astfel. prin urmare. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. în privinŃa dreptului de administrare. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. reciproc. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. bunuri comune ale acestora. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. prin acte între vii. că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele". întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ". el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . expres prevăzută de lege. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. De la această regulă de principiu există o singură abatere. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept.l din Codul familiei se prevede. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. în legătură cu aceasta. fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. operează prezumŃia de mandat tacit.Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi. în mod expres. PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. proprietarii administrează.30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt. pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune.

Dimpotrivă. se face după cote prestabilite. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. de asemenea. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. în legătură cu aceasta. împărŃirea bunurilor . priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi.4/1967. Cât priveşte bunul comun. că: „.f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. cunoscute anterior procesului de partaj. după ce se dă indicaŃia de principiu că. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit". În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună.obiect al devălmăşiei .. în conformitate cu prevederile art. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ. prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. al Plenului fostului Tribunal Suprem. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.741 Cod civil. atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune. împărŃeala să se facă. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. g) În sfârşit.nu se face după cote-părŃi prestabilite. privit în materialitatea sa. Ceea ce se desprinde din lege. în continuare. se arată. . deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică. în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune. iar nu pentru fiecare bun în parte". iar nu prin mai multe cote.. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri. impune ca la încetarea stării de devălmăşie. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi. în Decizia de îndrumare nr. dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. respectiv între copărtaşi.