CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . .728 Cod civil). oraşelor. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor. DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale. cu prilejul iesirii din indiviziune (art. egale sau inegale. 3. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). 4. statul §i unitatile administrativ. Deci. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei. De altfel. in cazuri deosebite.teritoriale (dar in acest caz. Când devălmăşia rezultă din_convgntie. ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale. Potrivit Legii nr. folosinta si dipozitia. Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd.2. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice.1. care exercita in mod egal posesia. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral. art. ca titulari ai dreptului de proprietate privata). prin moartea unuia din soti sau. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat. Cu toate acestea. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa. dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar. NoŃiuni generale. atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil. Proprietatea_ comuna 3. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun.1. prin partaj in timpul "casatoriei. partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. între persoane juridice. autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea.215/2000. între persoane fizice şi juridice. municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. pentru satisfacerea creanŃelor sale. între persoane fizice şi stat. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate.3. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate). Privire generala. ci cu totul accidental. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită. iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. Dimpotriva. cu prilejul executării silite. statul preia cota-parte din bunul comun etc. persoane juridice. egale sau inegale. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege.

ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". in fiecare caz. Referindu-se la succesiuni. Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. pe de o parte. textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. . in ce priveste exercitarea dreptului. fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. in primul rand. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. Suntem de parere ca. pana in momentul partajului.se exercita aceste atribute. daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. dar care sa nu depaşeasca 5 ani. Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune.2 Cod civil). dupa trecerea acestei perioade. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu. dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. deopotriva. de natura sa juridica. Data fiind aceasta structura complexa. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. conventia va putea fi reînnoită (art. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune.ci la modul in care. Totusi. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. 4. in alte cazuri art. Desigur. 4. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie.2. de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept.485 §i 486 Cod civil.2 Cod civil nu mai opereaza. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. de regula. in ambele cazuri. de exemplu. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile.728 alin. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala. edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele). Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane.728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune. nu opereaza o asemenea transformare. In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite). Potrivit prevederilor art. asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun.3. uzucapiune si ocupatiune. in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. Este adevarat ca art. sau mai multor persoane. prin partaj. folosinta şi dispozitie.728 alin. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice . coproprietatea exista. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista. pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti. iar pe de alta parte. in principiu.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. iar in al doilea rand.

trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala". .cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta. dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile. Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta. a oricărui drept subiectiv -. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala..l din Decretul nr. Abuzul de drept presupune. Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc. Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia. drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . în general. ca . este de la sine inteles ca. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 .31/1954. Intr-adevar. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii.31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv.. Avand in vedere aceste considerente. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat . deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai. Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme.facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. nedeterminate in materialitatea ei. iar. in exercitarea acestui drept. Prevederile art. in acord cu interesul obstesc. folosinta §i dispozitie asupra bunului comun.l si 3 din Decretul nr. . dupa aceea. cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale. materiale si culturale. dar cu aplicabilitate generala.ca de altfel. în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. drepturile de folosinta. se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. dar §i atunci . Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra.…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale. a finalităŃii social-economice a acestuia. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept .3 din acelasi decret. iar in art. Totodata. dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna. potrivit art. sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 .

după caz. de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. fără consimŃământul lor. fructele se cuvin coproprietarilor. prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59. Astfel. aşadar. sunt regulile de convieŃuire socială. în timpul indiviziunii. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. Această porŃiune este până la împărŃeală. ExistenŃa prejudiciului este. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun. şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. Cu toate acestea. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. în acest sens.4. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. pur abstractă. în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun. în susmenŃionata decizie. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. cel mai adesea. compensări sau preluări. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. un element necesar al abuzului de drept. s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. Atributul folosinŃei. ca atare. fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. 4. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. ceea ce încalcă. nu există interesul şi nu există. după ce se arată că. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . chiar înainte de partaj. în proproŃie cu partea sa indiviză" . în special. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. căci. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. în lipsa acestuia. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . asupra întregului bun. în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. veniturile şi productele bunului comun. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. în general. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. într-o decizie a instanŃei supreme. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi.

se arată că: „. care cere plata unei chirii. în literatura de specialitate65. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. Prin urmare. Dacă. în legătură cu aceasta. în temeiul art. constructorul . s-a arătat că: „. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale. în practica judiciară.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil. Astfel.. Cu toate acestea.494 C. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului. comoştenitorii. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane.. De asemenea. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia. instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei. prin consimŃământul lor unanim. în mod constant. prin consimŃământul lor unanim. în rezolvarea acestei probleme. De asemenea. civ. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun. Astfel. şi anume. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi. în prima. şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite.998-999 C.. au deopotrivă calitatea de coproprietari. după cum spune şi tribunalul regional. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil.atributul de folosinŃă asupra bunului comun. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. ca atare. civ. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei. Rezultă.. ipoteza prevăzută de art. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63. indiferent de cotele respective de coproprietate. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar... şi. există cazuri în care. se vor aplica dispoziŃiile art. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei. indiferent de împrejurarea.64. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă. instanŃa supremă a făcut precizarea: „. instanŃa supremă. netăgăduită. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi. într-un astfel de caz. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. care nu încetează decât prin partaj. iar în consecinŃă.oricare dintre coproprietari. bun comun. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi. în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. într-adevăr.? Răspunsul la această întrebare a fost negativ.civ. daă această dovadă a fost făcută.recurentul. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări.494 C. în acest sens. aşadar. un coproprietar nu poate.

Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . s-a admis că. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor. aşa cum le arată şi numele. De asemenea.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. cererea de inventar. un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. în calitate de coproprietar. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . Aşa spre exemplu. actele de administrare propriu-zise. etc. actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent. sunt acte de conservare.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. etc. din punct de vedere juridic.. fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor. constructorul are asupra terenului. prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală. spre exemplu. Cu toate acestea. înscrierea unei ipoteci. Tocmai de aceea. Astfel.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. Prin natura lor. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară.. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. fie păstrarea acestora. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. Într-adevăr. aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului. prevăzute de art. civ. ca şi în practica judiciară. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. în acest sens. pe principiul gestiunii de afaceri66. care ameninŃă să se prăbuşească. Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti.987 şi urm. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor. C. de ele profitând toŃi coproprietarii. constituie act de conservare. transcrierea unui act de vânzare-cumpărare. privind efectuarea acestor acte. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" . Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. . credem că un coproprietar poate să întreprindă. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea. în literatura de specialitate. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. Actele de administrare normală şi curentă sau. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. dacă se dovedesc a fi utile. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. Cu alte cuvinte. au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu. s-a statuat că: „."67. pe când în cea de-a doua.acŃiunea în evacuare este un act de administrare.

la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană. este existenŃa titlului de proprietate. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. spre exemplu. în mod simultan şi concurent. . atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. în temeiul unui mandat tacit. Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. de regulă. fostul Tribunal Suprem. De asemenea. Tot astfel. la nevoie. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. una dreptului de proprietate. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată. Ea cuprinde un element obiectiv. ca atribut al dreptului de proprietate. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. cu intenŃie de coproprietari. care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv. aşa cum s-a arătat. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. sau mai exact spus. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. în primul rând. Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. Coproprietarii exercită. Există. practica judiciară. are şi calea acŃiunii posesorii. ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. iar cealaltă. Prin urmare. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor. modul de administrare a bunului comun. de posesie. acte ce se exercită asupra întregului bun. hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund. „Această noŃiune de coposesiune . aşadar. Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. pe baza principiului majorităŃii. asupra unui bun indiviz. FaŃă de această situaŃie. ca atare. Ca şi posesia. în alte cazuri. putând. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. Ceea ce deosebeşte posesia. ca atribut al dreptului de proprietate. credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. unui drept de uzufruct sau de servitute. prin voinŃa coproprietarilor. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca. Astfel. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun.s-a arătat în litareatura juridică .

nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară. cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului. de proprietate" .590 Cod civ. dispoziŃiile art.actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia. art.. în cazurile prevăzute în acest articol. Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune. s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară.. la care se referă prevederile art. limitând.1853 Cod civ.)76. în realitate.. Mai mult chiar. aşadar. cât şi practica judiciară. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive. presupune stăpânirea materială a unui imobil. în rezolvarea acestei probleme.. Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. Astfel. aşa cum prevede art. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii. nu constituie o posesie sub nume de proprietar". coproprietarul nu este obligat să restituie bunul. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. iar în cea de-a doua. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. într-adevăr. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă. fie cu acordul şi pe contul proprietarului.1853 Cod civ. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune.1846 şi urm. dimpotrivă.1853 Cod civ. în susŃinerea teoriei. în general. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real.. Valabilitatea detenŃiei rezultă.1853 Cod civ.728 Cod civ. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă. adică deŃine materialmente bunul. ci numai să-1 aducă la împărŃeală. ci. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. în acest sens. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. Sunt semnificative. sub nume precar . totuşi. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4. în literatura de specialitate şi în practica judiciară. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. în al doilea rând. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun.1853 Cod civ.. au dat un răspuns negativ. după caz. ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia. convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. DispoziŃiile ari 1858 Cod civ. Cod civ. în condiŃiile art. că posesia ar fi echivocă.In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar.. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. juste. se invocă dispoziŃiile art. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive. el posedă bunul cu intenŃie de . fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. ceea ce nu este cazul coproprietarilor. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. un zid comun. deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. ci cu titlu de proprietate. atât în literatura de specialitate72. cum ar fi de exemplu. în puterea destinaŃiei lor legale. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul. al titularului unui alt drept real.. prevede că: „. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. în lipsa unui partaj. dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară. Această teorie întemeiată pe prevederile art. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări.

. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun. că înŃelege să posede pentru sine.1847 Cod civ. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. Prin just titlu se înŃelege un act juridic. De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. în cazul în care dreptul de proprietate . ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar. drept care. în general. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane. de asemenea. cum ar fi spre exemplu: vânzarea. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege.proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. convenŃiile de împărŃeală. posesia sa devine utilă şi. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. etc. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani. care posedă în mod exclusiv bunul comun. legatul particular. pe cale de consecinŃă. prin natura sa. Cu unele excepŃii80. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său. posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari.. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. până la efectuarea împărŃelii. în legătură cu aceasta. atât în literatura juridică. are un drept de proprietate. împreună cu alte persoane. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani. o reparaŃie făcută în nume personal. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . într-adevăr: „. continuă. schimbul.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. etc. etc.95/1957. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. Astfel. Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. Problema care. Posesia coproprietarului este însă echivocă. comodat. Prin urmare. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. ci şi pentru ceilalŃi. donaŃia. netulburată. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. În conformitate cu prevederile legii. până la efectuarea împărŃelii. nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. publică şi neechivocă. credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. depozit. a fostului Tribunal Suprem -. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. hotărârile judecătoreşti declarative. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă. el nu posedă numai pentru sine. ci bunul asupra căruia el. având un caracter echivoc. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79. Cu alte cuvinte.. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. prin prescripŃia achizitivă..se arată în decizia nr. care. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său. dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art. Dimpotrivă.

Într-adevăr. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87. succesorii universali sau cu titlu universal. se justifică prin aceea c. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. moştenirea. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar.167/195888. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. căci acest titlu le este comun tuturor şi. SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate . ci în raporturile dintre comoştenitori. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun.1859 Cod civ. în momentul împărŃelii. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie. ca şi în practica judiciară. De altfel. se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească.. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete. prin urmare. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. neputând constitui un titlu just care: „. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. luând locul autorului lor. împotriva unor terŃe persoane. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. înstrăinarea bunului comun este valabilă.1858. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie. prin prescripŃia achizitivă. Având în vedere dispoziŃiile art. De asemenea. succesiunea ab intestat. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc. Cu toate acestea. în legătură cu aceasta. potrivit Decretului nr. în primul caz. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie. în lotul coproprietarului vânzător. dispoziŃiile art. Practic..1858. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului. în afară de cele relative la partea sa indiviză30. În literatura de specialitate.4 şi art. Astfel. fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii. instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83. în toate aceste cazuri. Coposesia mai produce şi alte efecte.4 Cod civ. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică. ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. în astfel de cazuri. sunt derogatorii de la dreptul comun. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate. acestea îi aparŃin în exclusivitate. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi. un efect al coposesiei. ca şi când . fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. fie fără ca el să cunoască această calitate. pct. împotriva celorlalŃi comoştenitori. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. ca efect al coposesiei. deoarece.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. pct. Odată reziliată condiŃia. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. cât şi în practica judiciară. ci titlul de dobândire al autorului lor . fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului.

În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar.)"w. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate. deşi se referă la succesiuni. dobântitorul a cumpărat a noii domino. fiind săvârşită de un neproprietar (art.785 şi 786 Cod civ. nu numai de coproprietarul vânzător. FaŃă de prevederile art. este nulă.. Din punct de vedere al tehnicii juridice. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. are de proprietate generală. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii. Dimpotrivă. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună. Iară consimŃământul lor:. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul. în timpul stării de indiviziune.. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem. vânzarea nu este nulă. în afară de aceasta. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul.. în această situaŃie.. se întâlneşte mai frecvent.785 Cod civ. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art.aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului. pe cale de consecinŃă.)"94. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar. vinde un bun indiviz.. care practic. Prin urmare. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă. În literatura de specialitate. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si. la lichidarea stării de indiviziune" . Cea de-a doua situaŃie.785 Cod civ. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1. ca urmare a efectului declarativ al partajului.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea. într-adevăr. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari.. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător.. Pentru a produce însă efecte. el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător. până la efectuarea partajului.totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie.este in . în legătură cu această problemă. Astfel: „. vânzarea est.786 Cod civ. onsacrat de art. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'. s-a considerat că actul de vânzare încheiat. vânzarea unui imobil.785 Cod civ. în partea sa finală se dispune că. acesta este.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art.

în cazul împărŃelii. Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. vânzarea poate fi supusă ratificării. individualizat. În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. cât şi în practica judiciară. 5.3 combinat cu art. În astfel de cazuri. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. De asemenea. Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător. Pentru salvgardarea intereselor lor.2 din Decretul nr. în rcaliate. însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută. Astfel fiind. că atât în literatura de specialitate. cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila. Astfel. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. Într-o altă decizie de speŃa. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. În sfirşit . Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat". răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. se comportă ca un vânzător aparent şi. care rămâne liber să dispună de dreptul său. eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. iar o asemenea vânzare. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate. ci pentru că vânzătorul. el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului . cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num. Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. deci ca vânzător în nume propriu. coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. precum şi măsura în care. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută. se prescrie în termenul prevăzut de art. 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut. Astfel. ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. Iară a aduce la o .9 alin .afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. este anulabilă"99. . în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie . iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' . aşadar. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun. adică coproprietarul. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. este în realitate un proprietar aparent. proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . anularea lui. Cu alte vinte. deşi în realitate nu o arc. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă. este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. Rezultă.

credem. poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. în mod evident. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere . ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. credem că . este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa.această fundamentare apare contrară. De aceea. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun. etc). Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi. tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar.cuprinde. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . la un preŃ egal. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi . cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. căci acestora le este indiferent dacă. Astfel. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. trebuie ca. în mod obligatoriu. indicarea preŃului. donaŃie. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. cât şi practica judiciară. adică să cumpere cota-parte. căci noul coproprietar. Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. ca de pildă. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. în locul acestui coproprietar. căreia. străin până atunci de interesele celorlalŃi. cu realitatea. printr-o notificare. Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte. atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil. atât în literatura de specialitate. aşadar.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. determinat sub forma de cotăparte. suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor. iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse.De altfel. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale. De asemenea.cu inconvenientele arătate . Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun.şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. Aceasta este o regulă generala unanim admisă. in concepŃia legiuitorului. dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului. pe ceilalŃi coproprietar. exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. folosinŃei şi dispoziŃiei . în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc. În privinŃa cotei sale părŃi. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari. cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă. într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare.

legale cuprind reguli generale. Codul silvic (Legea nr. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi. în prezent. şi următoarele Cod civil. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite. Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune. cumpărare. ci se constată. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune. Conform prevederilor art. şi folosinŃa bunului comun. precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept.52) şi Legea nr. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. 6. 728. ce au constituit un deziderat.728 Cod civil. art. 169/1997 (art. . care se aplică tuturor împărŃelilor. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. republicată în 1998.603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. arc ca obiect doar posesia.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare.26/1996. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune. Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. de succesorii lor sau de creditori. un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari. donaŃie. nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit.728. Deşi art. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite. cu peste 30 de ani în urmă106. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei).5-11). De aceea. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie.întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.54/1998. deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi.6970).toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane. 6. respectiv. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii. În baza acestor consideraŃii teoretice. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". în urma modificărilor sale prin legea nr. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune. .1. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi. deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă. Potrivit prevederilor art. privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. în virtutea efectului declarativ al partajului. Am arătat că deşi art. Prin partaj. precum şi prevederile Legii nr. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat.2 Partajul de proprietate. . Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. 18/1991 a Fondului Funciar. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. nu este interzisă de lege. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr. Astfel: . cu efect retroactiv. 6. prin succesiunc. în doctrina juridica s-a arătat că. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori. în consecinŃă.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală. aceste dispoziŃii. domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune. . Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.

aşa cum vom vedea. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". 7. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului.În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar.6 si urm. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. prin natura lor. Nefiind transiativ de proprietate. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. nu pot fi împărtitc. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. 728 alin. deoarece. cât mai ales al utilităŃilor. prin natura lor. Deşi art. InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. nu atât din punct de vedere valoric. Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. 2 Cod civil). la vânzare la licitaŃie. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. 7.. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar. 728 Cod civil este de ordine publică. acest text este de aplicare generală. este un procedeu mai rar întâlnit. Caracteru . se impune voinŃei coproprietarilor. În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. Totuşi. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor.1. se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare.603/1943). referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme. în principiu. Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani.Legea nr. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă. această coproprietate are un caracter forŃat. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari. jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu.2. Deoarece art. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. Este vorba de acele bunuri care. ReŃinem însă că. în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate.

în. 7.10 din Legea nr.606-609 Cod civil). art. reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor.2. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate. proporŃional. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7. prin natura lor. art. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire. impune conservarea imobilului.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. ProporŃional cu întinderea cotei sale. sunt obligaŃi să contribuie toŃi. În acelaşi timp. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale. 7. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză". în mediul urban sau rural. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine. 7. fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv. precum şi Legea nr. De exemplu. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie. pe toată durata existenŃei clădirii. Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. Astfel. şanŃul comun (art. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine. coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari. există două acte normat. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi.590 Cod civil prevede că.36 alin.4.4. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se. după caz. La rândul său. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul".accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat.602-605 Cod civil). Până la . atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate. şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie. care. a) Zidul comun. la repararea acoperişului. 1 din Legea nr. construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat. În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art..590-601 Cod civil). precum şi asupra tuturor dotărilor.4. gardul comun (art. De exemplu.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art.50/1991 dispune că. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. impune anumite obligaŃii in sarcina acestora. în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. şi între ogrăzi la Ńară. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor.. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. mai multe apartamente: Legea nr. se socoteşte comun. prin exercitarea dreptului de folosinŃă. cotele de terenuri aferente.3. indiferent de tronsonul.vc care reglementează printre altele. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari. sub formă de concesiune.36 din Legea nr.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. iar valoarea cotei se include în preŃ. coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz. În prezent. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină. Art.1. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. pentru a evita degradarea sa. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. nu se pot folosi decât în comun.50/1991. Legea instituie o prezumŃie de comunitate.

Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate. Tot astfel. Art. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun.2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de . soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. pe cale judiciară. dificultatea este mai pregnantă. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani.4. Este vorba deci. Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine.4. coproprietarul poate înălŃa zidul comun. Exceptând situaŃiile urgente. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat.606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă. fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. Art. Potrivit acestui text de lege. potrivit căreia.594 Cod civil). În perioada convenită.602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate. 7. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin.728 alin. un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun.592 Cod civil.3.602 Cod civil. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale. ca şi în cazul zidului comun. c) Gardul comun.611 Cod civil). în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun.595 Cod civil. practic. încheiate în condiŃiile art.4. proporŃional cu dreptul fiecăruia. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. fără acordul celuilalt coproprietar. pe cheltuiala sa. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate. b) ŞanŃul comun. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei.proba contrarie. deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. Desigur. dacă nu există titlu sau "semn contrar". În conformitate cu art. Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune". De exemplu. să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art. dar ar servi şi proprietarului vecin. Ca şi în cazul zidului comun. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. este considerat a fi comun. până la proba contrarie). tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului. poteci etc). fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar". după care pot reînnoi convenŃia.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni.728 alin. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului. Credem că art. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur. de şanŃul care desparte două proprietăŃi. în absenŃa unei reglementări speciale. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. Potrivit dispoziŃiilor art. când se află chiar pe hotar. coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului. Legea permite coproprietarului. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate.2 Cod civil. care desparte două proprietăŃi. 7. în absenŃa acordului coproprietarului. este aceea a convenŃiilor de indiviziune. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. DispoziŃia cuprinsă în art. orice gard viu sau uscat. legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. Art. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune.

În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată.18/1991 privind fondul funciar. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). 8. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. la cererea oricărui coproprietar. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei. dar instanŃa supremă a considerat însă că. "Dacă însă. prin natura sa. o curte). tot în cazul podului unui imobil. podul unei clădiri nu poate fi partajat. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate. prin acordul părŃilor. Sau. jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune. instanŃa supremă a hotărât că. terenului aferent. prin excepŃie.728 Cod civil fiind de ordine publică. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. fond etc. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. poate fi împărŃit (ex. de la ceilalŃi coproprietari. în aceste condiŃii. Aşa după cum am mai arătat. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate . în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste.18/1991. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun. art. Astfel. vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. ci însuşi la dreptul de proprietate. • Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă. Pot exista situaŃii când.4. dar nu perpetuă. în condiŃiile Legii nr.5. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor. având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. După împlinirea termenului. Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu. astfel. Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. instanŃa poate să dispună o atare împărŃire".728 alin. sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. prin natura sa.l Cod civil. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. instalaŃiilor. De exemplu. deoarece se află în folosinŃă comună. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său. bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar". instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. "Dacă totuşi. În sfârşit. în condiŃiile art. Cu toate acestea. fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată. această posibilitate există în fapt.: un pod. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. este cea reglementată de Legea nr. în sfârşit. . deci nu împotriva voinŃei lor. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate. 7. s-a decis că. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun. şi aceasta nu va mai opera. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei.

încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt. 9. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . 18/1991 privind fondul funciar. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". . De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea. potrivit art. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor. In cazul acestei forme de proprietate comună. 1/4 etc). Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art. fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii.Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează. cât şi cota-parte din bunuri. devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". 1/3.În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. ca modalitate a dreptului de proprietate. Proprietatea comună în devălmăşie 9. . atât cota-parte din drept. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor. posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. la împlinirea noului termen.• Pieirea integrală a bunului principal. 18/1991. în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor.2 Cod civil. iar dacă convenŃia a fost reînnoită. titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. 18/1991. dispare şi indiviziunea forŃată. Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. moştenitorilor. ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate. folosinŃă sau dispoziŃie. jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi. cu comunitatea de bunuri a soŃilor. . Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. împrejurare în care. determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune". proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. 9. După emiterea titlului de proprietate. conform art. • In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. . ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune. ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". Nu trebuie să se confunde devălmăşia. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. în principiu.13 ultimul alineat din Legea nr. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune.728 alin.2. egale sau inegale. Am văzut că. asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ.13 din Legea nr. în temeiul Legii nr. matematică din dreptul de proprietate. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune.La coproprietatea pe cote-părŃi. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege). 18/1991. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani.1. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei.

în cazul bunurilor proprii. b din Codul familiei. derivat . de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ".30 din Codul familiei. consimŃământul nu mai poate fi presupus. sunt. de către soŃi cu alte persoane.incluzând nu numai dreptul de proprietate. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui. art.30 din Codul familiei s-a instituit. dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor". hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi).2 din Codul familiei. existând eventual şi o acŃiune de divorŃ.35 alin. aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. tradiŃiune. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. Art. "oricare dintre soŃi.31 lit. cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. conform căreia. în această perioadă. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei. cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. soŃii pot încheia între ei. Potrivit prevederilor art. folosinŃă sau dispoziŃie.30 din Codul familiei. În dreptul nostru. Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. S-a mai decis că. ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului". bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi. în sensul că a achiziŃionat bunul. a unor bunuri. indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. care operează în cazul soŃilor. ca pe cale convenŃională. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. care îşi are temeiul într-un mandat tacit. nu se . indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi .3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". bunuri comune ale soŃilor. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei". Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. unele acte juridice. dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. De asemenea.30 alin. Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. bunul va deveni comun. printr-o convenŃie. succesiune testamentară în condiŃiile art. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. De asemenea. între anumite limite. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor. faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi. PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. să deroge de la principiul cuprins în art. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului. are un caracter subsidiar. fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune. reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. Referitor la drepturile reale. exercitând dreptul de administrare. SoŃii administrează.prin contract. într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi. ci trebuie dovedit. în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie. în raporturile patrimoniale dintre soŃi. iar separaŃiunea de bunuri. Prin art. uzucapiune. între soŃi există un drept de reprezentare. ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. regimul devălmăşiei. din momentul dobândirii lor. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. cu privire la bunurile comune şi proprii. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului.

când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. dreptul de superficie. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor. Atât timp cât art. din diferite cauze. Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. în sens că a achiziŃionat bunul. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri. în cazul în care termenul a trecut. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun.35 alin. Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". să confirme actul respectiv. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. dar numai pentru motive temeinice. însă şi în cazul celorlalte imobile. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia. fie pe cale judiciară. instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi". acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri".2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc. Prin hotărârea judecătorească. iar nu prin mai multe cote. servitutile. instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune. SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ.468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile. Desigur. Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. se va sesiza instanŃa de judecată. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. să promoveze o acŃiune în revendicare. În cazul revendicării unor bunuri mobile. "adică cele prin destinaŃie (art. împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ.471 Cod civil). (art. acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. În timpul căsătoriei. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. de asemenea. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează.493. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată . 494 Cod civil)". ca universalitate juridică.

Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte".cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună . dreptul la acŃiune este imprescriptibil. Drepturile proprietarilor. în parte. ceea ce înseamnă că administrarea. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. 10. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. fie că este în devălmăşie.603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti. 11. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. toate celelalte acte de administrare. totuşi. În timpul devălmăşiei. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. Cu alte cuvinte. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. atunci proprietatea în devălmăşie. aşa cum s-a arătat. o persoană juridică.în întregul său. folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi. . el va urma procedura prevăzută de Legea nr. ÎmpărŃeala. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. Exceptând actele de conservare. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi.prezintă. Iată de ce. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală. rămâne. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor. unele asemănări. ci fiecare. nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun. potrivit acordului dintre ei. fie pe cale judiciară. se face după aceleaşi reguli. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei. se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. împreună. ei nu alcătuiesc. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate. nefiind stabilite cotele părŃilor. După desfacerea căsătoriei. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună. ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive.

Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. . Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. Prin urmare. dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. Astfel.. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. în devălmăşie a soŃilor.728 Cod civ. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. fiindcă în caz contrar. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. Tot astfel. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar. toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte. exprimat printr-o cotă-parte. soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". aşadar. fără excepŃie. Dimpotrivă. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. unor persoane. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie. pe cote-părŃi. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună. determinate. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. determină. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. de destinaŃia bunurilor. aşa cum se va vedea. Mai mult chiar. Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. care nu este determinată în materialitatea sa"0. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. în repetate rânduri. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. Astfel. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. de interese patrimoniale. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. de practica noastră judecătorească. iar dreptul de proprietate comună. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv. aşadar.Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate. sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. în conformitate cu prevederile art.

în legătură cu aceasta. el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană. Tot astfel. PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. Cu alte cuvinte. proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. de dreptul lor asupra bunurilor comune. alin. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor.30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. în privinŃa dreptului de administrare. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. de asemenea. în mod expres.l din Codul familiei se prevede. dispoziŃia finală a art. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea. proprietarii administrează. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. propus de ceilalŃi. bunuri comune ale acestora. de la data dobândirii lor. . De la această regulă de principiu există o singură abatere. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. după ce în art. întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ".Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune. pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. limitată la cei doi soŃi. prin acte între vii. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune. codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. reciproc. că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele". expres prevăzută de lege. prin urmare. Astfel. art. Astfel. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună. Astfel. operează prezumŃia de mandat tacit. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. Fiecare proprietar are. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi.35.

741 Cod civil. în conformitate cu prevederile art. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. se arată. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. că: „. prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. după ce se dă indicaŃia de principiu că. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii. În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune. în legătură cu aceasta. Dimpotrivă. dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. în Decizia de îndrumare nr. Cât priveşte bunul comun. Ceea ce se desprinde din lege. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. al Plenului fostului Tribunal Suprem.. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri. iar nu pentru fiecare bun în parte". . care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune. deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii. Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. iar nu prin mai multe cote. privit în materialitatea sa.obiect al devălmăşiei . împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit". priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică. se face după cote prestabilite. respectiv între copărtaşi. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. g) În sfârşit.f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil. În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. de asemenea. împărŃeala să se facă. atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune..nu se face după cote-părŃi prestabilite. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ.4/1967. cunoscute anterior procesului de partaj. împărŃirea bunurilor . impune ca la încetarea stării de devălmăşie. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. în continuare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful