CAPITOLUL II MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODALITATILE DREPTULUI DE PROPRIETATE Prin modalitate juridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri, dar §i atunci cand exista anumite situatii de ineertitudine vremelniea in care se afla dreptul de proprietate. De aceea, in literatura juridica se distinge intre urmatoarele situatii: prima, cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra bunului §i, a doua, cand exista o situatie juridica vremelniea in care se gaseste dreptul de proprietate. In primul caz, ne vom afla in prezenta proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii rezolubile. • Proprietatea anulabila Vom defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate juridica a dreptului de proprietate care exprima starea de ineertitudine vremelniea in_care se gases.te acest drept, cand el a fosttransferat de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil. Ceea ce este esential este ca actul prin care s-a transmis dreptul de^roplietate~este~lovit de nulitate__relativa. Un act este" anulabil cand a fost incheiat prin vicierea consimtamantului, cu nerespectarea conditiilor referitoare la capacitate, cand absenta consimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva si poate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre eel ce o poate invoca. Deoarece actiunea in anulare este prescriptibila, pana la implinirea termenului de prescriptie extinctiva, eel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr-o situatie incerta. Desigur, incertitudinea este vremelniea §i ea dureaza pana la expirarea termenului de prescriptie a actiunii in anulare. Faptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul de prescriptie ar echivala cu o confirmare prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi stopata chiar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmare expresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza. 2. Proprietatea rezolubila Proprietatea rezolubila constituie o modalitate juridica_a dreptului de proprietate care exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de proprietate de la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie. Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiy.. In cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza defmitiv. In raport cu dobanditorul, conditia are valoarea unei conditii .suspensive. Practic, pana la momentul implinirii sau neimplinirii conditiei, dreptul de proprietate apartine in acela§i timp la doi proprietari: dobanditorului, care este proprietar, dar sub conditie rezolutorie, si transmitatorului, care continua sa fie proprietar, dar sub conditie suspensiva. Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din gpnventia partilor. Prin_ lege, proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri: - situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru na^terea unui copil (art.836 Cod civil). Daca_donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se va. naste atunci dreptul_de proprietate_al donatarului se va consolida; - situatia aceluia care a vandut cu___facultatea_ de rascmnparare (art. 1371 si urmatoarele Cod civil).

Dimpotriva. prin partaj in timpul "casatoriei. Dreptul de proprietate aparŃine la cel puŃin doi titulari: el mai este cunoscut şi sub denumirea de coproprietate. pentru satisfacerea creanŃelor sale.potivit dispozitiilor art 728 Cod civil.3. ci cu totul accidental.728 Cod civil). care exercita in mod egal posesia. municipiilor sau judeŃelor se face pe bază de expertiză însuşită de consiliul local sau cel judeŃean. in cazul proprietatii comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor. Deci. Când devălmăşia rezultă din_convgntie.1. prin moartea unuia din soti sau. cu prilejul executării silite. iar titularii dreptului de proprietate pot fi persoane fizice. caracteristic coproprietăŃii este faptul că în vreme ce dreptul este fracŃionat. Lichidarea starii de devalmasie poate avea loc odata cu desfacerea casatoriei. Vom defini proprietatea comuna ca fund acea modalitate a dreptului de proprietate care_se caracterizeaza prin aceea ca "dreptul de propnetatep_apartine concomitent la doua sau mai multe persoane. ocazie cu care se stabileleste cota parte ideală a devălmaşilor asupra bunului comun. Privire generala. oraşelor. Proprietatea comună pe cote părŃi poate fi temporară sau forŃata . partajarea imobilelor aflate în indiviziune în domeniul privat al comunelor. folosinta si dipozitia. între persoane juridice. egale sau inegale. forma temporară a proprietăŃii comune pe cote părŃi poate înceta oricînd.1. dobândirea prin confiscare sau prin acte juridice a cotei-parte a unui coproprietar. De altfel. iar obiectul rămâne nefracŃionat în materialitatea sa. in cazuri deosebite. Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege (situatia bunurilor comune dobandite de soti Jn timpul casatoriei) sau dintr-o conventie_a partilor (caz in care ea va dura atat timp cat au convenit partile). sub aspect material bunul mobil sau imobil continuă să subziste. Ceea ce distinge proprietatea comuna pe cote parti este faptul ca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa. Cu toate acestea. NoŃiuni generale.Prin efectul împartelei starea de devalmasie se transformă într-o coproprietate obişnuită.2. între persoane fizice şi juridice. persoane juridice. definitie In vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite. cu prilejul iesirii din indiviziune (art.215/2000. . art. pe cand dreptul de proprietate se fractioneaza pe cote parti aritmetice ideale. modalitatea juridica a cophdprietdtii este frecventa. 728 Cod civil se refera doar la partajul succesoral. Proprietatea comună pe cote-părŃi există între persoane fizice. egale sau inegale. între persoane fizice şi stat sau unităŃile administrativ-teritoriale. insa doctrina şi jurisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate (pe langa coproprietatea rezultata din succesiune mai exista coproprietatea izvorîta din contract sau chiar din lege. Proprietatea_ comuna 3. autorii Codului civil nu au reglementat in mod special coproprietatea. statul §i unitatile administrativ. 3. cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote-parti fortate). Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile. între persoane fizice şi stat. coproprietatea poate să apară în mai multe situaŃii: cota-parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a inexistenŃei moştenitorilor sau aceştia au renunŃat expres sau tacit la succesiune. Proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară 4. statul preia cota-parte din bunul comun etc. ca titulari ai dreptului de proprietate privată etc. Formele dreptului de proprietate comuna In prezent exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote_-parti si proprietatea comuna in devalmasie. DefiniŃie Am văzut că proprietatea comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote părŃi aritmetice ideale.teritoriale (dar in acest caz. ca titulari ai dreptului de proprietate privata). Potrivit Legii nr. 4. atunci ea încetează prin voinŃa părŃilor.

in cazul bunurilor indivizibile dar nimic nu impiedica să aiba ca obiect şi bunurile divizibile. dar care sa nu depaşeasca 5 ani. . Suntem de parere ca.ci la modul in care. O asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. avem in vedere situatia cand un testator impune printr-un testament de a nu se face partajul decat dupa cinci ani. pe perioada convenita gasindu-ne practic in prezenta unei coproprietati fortate.2 Cod civil nu mai opereaza. Credem ca singura posibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe cote-parti este cea in care. dreptul de proprietate cuprinde in continutul sau atributele de posesie. se stabileste doar cota-parte determinate a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. Potrivit prevederilor art. in principiu. cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala.ModuriIe de exercitare a proprietatii comune pe cote-parti a) Consideratii generate. Proprietatea comuna pe cote parti poate fi dobandita prin accesiune. Modurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote-parti Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. Exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti prezinta unele partiularitati determinate. Indiferent ca se infatiseaza ca un drept ce apartine unei singure persoane. asupra evindentierii particularitatiilor ce reprezinta exercitarea atributelor care alcatuiesc continutul dreptului de proprietate comuna pe cote-parti cu referire la bunul comun. de natura sa juridica. Desigur. Deosebirile dintre cazul in care dreptul de proprietate apartine unei singure persoane si cazul in care este vorba despre un drept de proprietate comuna se refera. Daca o asemenea conventie este obligatorie intre coproprietari (in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legal intocmite). pe de o parte. de exemplu.3. pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor judecatoreşti. 4. uzucapiune si ocupatiune. nu la existenta atributelor pe care acest drept le cuprinde caci ele exista. textul legii prevede ca "Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii. credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune. nu opereaza o asemenea transformare. pana in momentul partajului ne vom afla in prezenta unei proprietati comune pe cote-parti. chiar cand ar exista conditii sau prohibitii contrarii". fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune. Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoane (de exemplu. caracterul devalma§ al proprietatii pastrandu-se si dupa desfacerea casatoriei. sau mai multor persoane. Referindu-se la succesiuni.Proprietatea comuna pe cote-parti temporara sau obişnuită poate inceta oricand. Individualizandu-se cotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune.728 alin. edificarea unei constructii de mai multe persoane pe terenul uneia din ele).2 Cod civil). coproprietatea exista. iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie. in primul rand. asupra sublinierii acelor trasaturi specifice ale actelor juridice . indiviziunea va dura atat timp cat au convenit coproprietarii. 4. In doctrina juridica s-a considerat pa un mod de dobindire a proprietatii comune pe cote-parti o constituie transformarea proprietatii comune in/devalmasie in proprietate comuna pe cote-parti. in ambele cazuri. deopotriva.728 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate din succesiune. de regula. 728 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. Intr-adevar nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii de indiviziune. folosinta şi dispozitie. in alte cazuri art.2. dupa trecerea acestei perioade. in ce priveste exercitarea dreptului.se exercita aceste atribute.728 alin. exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe coteparti. Totusi. in fiecare caz. conventia va putea fi reînnoită (art. Data fiind aceasta structura complexa. Este adevarat ca art. pana in momentul partajului. analiza problemelor referitoare la exercitarea dreptului de proprietate comuna pe cote-parti trebuie sa poarte. Este posibila incheierea unei conventii prin care sa se mentina coproprietatea o perioada de timp. iar in al doilea rand. iar pe de alta parte. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt succesiunea şi _conventiile. prin partaj. de structura complexa sub care se infatiseaza acest drept.485 §i 486 Cod civil.

l si 3 din Decretul nr. potrivit art. dar §i atunci . posesie şi dispozitie ale coproprietarilor asupra bunului comun.l din Decretul nr. folosinta §i dispozitie asupra bunului comun. exercitarea acestui drept trebuie sa se faca in conformitate cu legea §i regulile de convietuire sociala şi potrivit scopului pentru care a fost recunoscut acest drept.ca de altfel. a finalităŃii social-economice a acestuia. în conformitate cu legea şi regulile de convieŃuire socială. dupa aceea. drepturile de folosinta. situaqtie in care ele nu se mai bucura de ocrotirea legii. Numai în acest fel se poate asigura stricta respectare a finalităŃii social-economice a acestui drept . pe lângă depăşirea cadrului legal al exercitării dreptului. Prima si cea mai importanta precizare ce trebuie facuta in legatura cu continutul dreptului de proprietate este aceea ca exercitarea atributelor recunoscute de lege proprietarilor nu poate avea loc decat in vederea realizarii scopului pentru care acest drept a fost reglementat de lege şi in stricta concordanta cu prevederile acesteia. este de la sine inteles ca.facute de titularii acestui drept cat priveşte cota lor parte din dreptul de proprietate. se prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. astfel încit să prejudicieze pe alti proprietari in exercitarea drepturilor lor"55 . dar şi cu respectarea drepturilor si intereselor celorlalti titulari ai dreptului. şi în materia exercitării atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comuna . Exercitiul acestor drepturi devine abuziv nu numai atunci cand sunt nesocotite interesele celorlalti titulari. ceea ce atrage obligaŃia autorului de a repara prejudiciul cauzat .31/1954 constituie baza legala a sanctionarii oricarui abuz de drept. dar cu aplicabilitate generala. materiale si culturale. cauzarea unui prejudiciu altei persoane sau celorlalŃi coproprietari. cat şi exercitarea dreptului de proprietate asupra cote-parti ideale. in exercitarea acestui drept. Este ceea ce sublinea instanta noastra suprema intr-o decizie de speta.3 din acelasi decret. potrivit legii şi regulilor de convietuire sociala". dupa ce se consfmteste ocrotirea prin lege a drepturilor civile. deci si a acelor abuzuri care privesc exercitarea atributelor cuprinse in dreptul de proprietate comuna. in cadral capitolului de fata vor fi analizate mai intai. Totodata.cand sunt abatute de la fmalitatea care le justifica existenta. nedeterminate in materialitatea ei.31/1954. sau cand sunt exercitate cu rea-credinta"5 . se impun unele precizari de ordin general privitoare la exercitarea dreptului de proprietate. continutul dreptului de proprietate comuna trebuie sa se faca nu numai in concordanta cu legea si regulile de convietuire sociala. trebuie sa se asigure respectarea regimului juridic corespunzator fiecarei forme de proprietate ce se infaŃiseaza pe cote-parti. Abuzul de drept presupune. Avand in vedere aceste considerente. Regulile generale referitoare la dreptul de proprietate comuna pe coteparti privesc atat exercitrea atributelor de posesie. Exercitarea simultana şi concurenta a atributelor ce alcatuiesc. in acord cu interesele celorlalti titulari ai dreptului de proprietate comuna. iar.atributele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate in mod abuziv. .…drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale. dar in acelasi timp îi si obliga la o exercitare in limitele impuse de implinirea interesului lor. drepturile pe care titularii le pot exercita asupra cotei lor parti din dreptul de proprietate pentru ca in final sa se evidentieze şi principalele obligatii cu care se coreleaza drepturile aratate privitoare la bunul comun. Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi este dreptul a cărui exercitare presupune în cel mai înalt grad o conciliere deplină şi o armonizare desăvârşită a intereselor tuturor proprietarilor. in acord cu interesul obstesc. Dreptul de proprietate comuna pe cote-parti fiind o modalitate sub care se infaŃiseaza toate formele de proprietate existente in tara noastra. Dreptul de proprietate comuna asupra unui bun sau universalitati de bunuri indreptateşte pe titulari la realizarea deplina a prerogativelor proprietatii. iar in art. Inainte insa de a trece la analiza concreta a acestor probleme. în general. Intr-adevar. ca .. .. Prevederile art.satisfacerea intereselor tuturor coproprietarilor. a oricărui drept subiectiv -.

In caz de neînŃelegere între coproprietari cu privire la folosinŃa bunului aflat în indiviziune. Dacă bunul ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi este folosit în exclusivitate de către un singur coproprietar. fie pur şi simplu cauzarea de prejudicii celorlalŃi coproprietari. de o importanŃă deosebită sunt indicaŃiile date de instanŃa noastră supremă: „prerogativele dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de unul dintre coproprietari fără concursul şi comsimŃământul celorlalŃi. • Exercitarea dreptului de folosinŃă. în sensul că fiecare este proprietar exclusiv numai asupra porŃiunii indivize aferente lui din bun. fără consimŃământul lor. în timpul indiviziunii. chiar înainte de partaj. Cu privire la exercitarea atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună. Când exercitarea atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comnă are loc din spirit de şicană. deoarece caracteristic stării de indiviziune este că dreptul fiecărui coproprietar atinge fiecare parte din bunul respectiv. în susmenŃionata decizie. pur abstractă. în general. se face precizarea că această exercitare trebuie să se facă sub condiŃia de a respecta drepturile coproprietarilor . prin intermediul său asigurându-se insuşi procesul de utilizare a însuşirilor bunului pentru satisfacerea nevoilor de ordin patrimonial ale titularilor dreptului de proprietate comună. într-o decizie a instanŃei supreme. însă fiecare poate să exercite prerogativele dreptului său. Codul civil nu cuprinde nici o prevedere prin care să reglementeze dreptul de folosinŃă asupra bunului comun. conform cotei lor părŃi din dreptul de proprietate. deşi folosinŃa ca atribut al dreptului de proprietate prezintă o importanŃă deosebită. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Această porŃiune este până la împărŃeală. ceea ce încalcă. compensări sau preluări. 4. proporŃional cotelor-părŃi din dreptul de proprietate. ori numai un singur coproprietar îi culege fructele. în literatura de specialitate şi în practica judiciară s-a reuşit să se evidenŃieze principalele particularităŃi ale exercitării atributului de folosinŃă din cuprinsul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. şi a atributului de folosinŃă privind bunul comun. Coproprietarii sunt îndreptăŃiŃi la fructele. în afara indicaŃiilor de ordin general privind exercitarea dreptului de proprietate comună. rămânând ca perceperea de către unul dintre ei a unei porŃiuni de fructe peste partea sa să dea loc la socoteli între ei. sunt regulile de convieŃuire socială. aceasta fiind de esenŃa stării de indiviziune. dobândind în proprietate fructele şi veniturile pe care le pot obŃine din acel bun. Cu toate acestea. cel mai adesea. ca atare. după ce se arată că. în acest sens. Atributul folosinŃei. căci. fiecare coproprietar are dreptul să exercite folosinŃa asupra bunului indiviz. în special. urmează a se adresa instanŃei judecătoreşti. nu există interesul şi nu există. nici acŃiunea de a se înlătura efectele exercitării dreptului. dovedind caracterul abuziv al exercitării dreptului şi prejudiciul care i s-a cauzat. prin depăşirea limitelor normale ale acestei exercitări. constă în dreptul coproprietarilor de a utiliza bunul comun în propriul lor interes. Cel păgutbit prin exercitarea abuzivă a dreptului de către un coproprietar ori de către o altă persoană. care intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi.4. Astfel. în lipsa acestuia. un element necesar al abuzului de drept. ceilalŃi coproprietari sunt îndreptăŃiŃi de a solicita echivalentul lipsei de folosinŃă sau contraechivalentul fructelor. ParticularităŃile exercitării atributelor de folosinŃă posesie şi dispoziŃie asupra bunului comun. fructele se cuvin coproprietarilor.Exercitarea abuzivă a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate comună poate avea ca scop fie obŃinerea unui folos material. ExistenŃa prejudiciului este. după caz. veniturile şi productele bunului comun. în proproŃie cu partea sa indiviză" . aşadar. în proproŃie cu partea indiviză a fiecăruia. fostul Tribunal Suprem stabileşte principiul după care urmează a se exercita . s-a cristalizat regula generală potrivit căreia fiecare coproprietar se poate folosi de bun cu respectarea a două condiŃii: de a nu schimba destinaŃia bunului şi de a nu împiedica exerciŃiul concurent şi simultan al atribului de folosinŃă al celorlalŃi coproprietari. pentru porŃiunea aferentă fiecăruia. asupra întregului bun. instanŃele nu pot să formeze loturi pe care să le atribuie în folosinŃa exclusivă fiecărui coindivizar. O astfel de acŃiune a coproprietarilor se întemeiază pe ideea îmbogăŃirii fără justă cauză59.

atributul de folosinŃă asupra bunului comun. coproprietarii să stabilească un alt mod de exercitare a atributului de folosinŃă.. instanŃa de fond este obligată să cerceteze dacă reclamantul proprietar exclusiv asupra construcŃiei. bunului comun i-au fost produse degradări sau i-a fost schimbată destinaŃia. că exerciŃiul atributului de folosinŃă asupra bunului comun se poate face în mod simultan şi concurent de către toŃi coproprietarii sau că aceştia. Problema exercitării atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei s-a pus în practica judiciară şi sub alt aspect. indiferent de împrejurarea. bun comun..998-999 C. se arată că: „. recurentul nu poate fi îndreptăŃit să invoce dispoziŃiile din legea chiriilor şi textele coerspunzătoare din Codul civil. aceea a unui partaj amiabil sau judecătoresc"62. într-cât calitatea de proprietar în indiviziune asupra terenului nu implică în mod necesar pe aceea de coproprietar asupra construcŃiei"63. indiferent de cotele respective de coproprietate. în proprietatea comună pe cote-părŃi a două sau mai multe persoane. coproprietarii pot consimŃi ca numai unul dintre ei sau chiar o persoană străină de coproprietate să exercite atributul de folosinŃă asupra bunului comun. desfiinŃarea lucrărilor noi sau despăgubiri fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi sau de o împărŃeală prealabilă a bunului. a indicat instanŃelor judecătoreşti că: „în timpul stării de indiviziune. care cere plata unei chirii. că terenul pe care se găseşte construcŃie este stăpânit de dânsul în indiviziune cu alŃi coproprietari. în mod constant.. comoştenitorii. există cazuri în care. în rezolvarea acestei probleme. ipoteza prevăzută de art. De asemenea. constructorul . instanŃa supremă. De asemenea. în practica judiciară s-a ridicat problema dacă este posibil ca un coproprietar să pretindă chirie de la celălalt coproprietar al imobilului sau să ceară evacuarea acestuia pe motiv că întinderea cotei sale părŃi este mult mai mare decât a celuilalt. ca atare. şi. în practica judiciară. Astfel. s-a arătat că: „... aşadar. prin consimŃământul lor unanim. netăgăduită. în prima. parte dintre ei nu pot pretinde chirie de la ceilalŃi"61. care nu încetează decât prin partaj. imobil ce a fost închiriat celorlalŃi coproprietari. pentru a cere evacuarea din imobil a unui coproprietar. că fructele şi veniturile bunului comun se cuvin coproprietarilor în proporŃia cotei lor părŃi. în legătură cu exercitarea atributului de folosinŃă prin încasarea chiriei asupra unui imobil. instanŃa supremă a făcut precizarea: „. Prin urmare. se găseşte un teren pe care se află un imobil ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate exclusivă al unui dintre titularii dreptului de proprietate comună asupra terenului. Cu toate acestea. un coproprietar nu poate. într-adevăr. proprietarul imobilului poate pretinde plata chiriei de la ceilalŃi coproprietari? Răspunsul la o asemenea întrebare nu poate fi decât afirmativ.recurentul. renovări sau să efectueze orice alt act material susceptibil ai schimba destinaŃia şi aceasta indiferent de întinderea cotei sale părŃi. prin consimŃământul lor unanim.oricare dintre coproprietari.494 C. au deopotrivă calitatea de coproprietari. şi ipoteza discutată în literatură sunt diferite. are dreptul să facă dovada că este proprietar exclusiv al construcŃiei închiriate. iar în consecinŃă. se vor aplica dispoziŃiile art. după cum spune şi tribunalul regional. poate în virtutea dreptului său propriu să ceară remedierea degradărilor aduse bunului comun. într-un astfel de caz.din moment ce între părŃi nu există raporturi de la proprietar la chiriaş. Dacă. cu ocazia exercitării atributului de folosinŃă sau a oricărui alt atribut ce intră în conŃinutul juridic al dreptului de proprietate comună pe cote părŃi. s-a pus problema dacă în ipoteza ridicării unei construcŃii sau a altei lucrări de către un coproprietar pe un teren ce aparŃine în proprietate comună pe cote-părŃi. nici o dispoziŃie legală nu prevede şi nici practica judiciară nu se opune ca.civ. civ. chiar dacă drepturile lor succesorale sunt neegale. pot stabili şi un alt mod de exercitare a folosinŃei. fără consimŃământul celorlalŃi să aducă bunului comun transformări.494 C. în acest sens. Rezultă. civ. calitate care nu este incompatibilă cu aceea de coproprietar asupra terenului. daă această dovadă a fost făcută. în literatura de specialitate65.? Răspunsul la această întrebare a fost negativ.. Astfel. să-i recunoască în principiu dreptul la acŃiune pentru plata chiriei. în legătură cu aceasta. Singura posibilitate legală pentru precizarea drepturilor concrete ale fiecăruia dintre cei doi coproprietari în indiviziune asupra imobilului este. şi anume.64. în temeiul art.

transcrierea unui act de vânzare-cumpărare.acŃiunea în evacuare este un act de administrare. în calitate de coproprietar. Fără a afecta cu ceva voinŃa coproprietarilor. dacă sumele cheltuite sunt infime în raport cu valoarea imobilului. acestea profită şi sunt opozabile şi celorlalŃi în condiŃiile gestiunii de interese. Actele de administrare normală şi curentă sau. actele de conservare au ca scop de a salva patrimoniul sau un drept ori un bun ce intră în compunerea patrimoniului de la un pericol iminent. cum mai sunt denumite în literatura de specialitate şi practica judiciară. a unei chirii pentru un bun dat în locaŃiune. în schimbul unor cheltuieli de importanŃă mai redusă. pe când în cea de-a doua. astfel de acte de conservare pot fi făcute de un singur coproprietar. care ameninŃă să se prăbuşească. Cu toate acestea. Într-adevăr. din punct de vedere juridic. pe principiul gestiunii de afaceri66. Tocmai de aceea. în literatura de specialitate. încasarea şi întrebuinŃarea fructelor şi veniturilor. cheltuielile făcute pentru repararea unui imobil. fostul Tribunal Suprem arăta că:în situaŃia în care un bun aparŃine în indiviziune ori devălmăşie mai multor proprietari şi numai unul sau unii dintre ei fac acte de administrare ori conservare asupra lui. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari.actul săvârşit să necesite o cheltuială minimă în raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. constructorul are asupra terenului. ca şi în practica judiciară. sau încasarea dobânzilor pentru o anumită sumă dată cu împrumut. aceste acte sunt absolut indispensabile pentru însăşi fiinŃa bunului ori dreptului salvat. Efectuarea acestor acte de către un singur coproprietar se întemeiază. Aşa spre exemplu. acte materiale sau juridice ce sunt de natură a duce la conservarea bunului comun. dacă se dovedesc a fi utile. fie să ceară demolarea construcŃiilor sau lucrării făcute fără consimŃământul lor. privind efectuarea acestor acte. credem că un coproprietar poate să întreprindă. care nu se poate exercita decât cu consimŃământul tuturor coindivizărilor" . Astfel. Pentru a şti dacă un act este sau nu act de conservare. efectuarea actelor de administrare propriu-zise cu privire la bunul comun necesită consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. Eventualele neînŃelegeri intervenite între coproprietari. . Coproprietarii neconstructori vor avea dreptul. fără a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi. aşa cum le arată şi numele. de ele profitând toŃi coproprietarii.987 şi urm.. sunt acte de conservare. Această soluŃie a fost adoptată în ideea de a atenua consecinŃele nefavorabile ale regulii unanimităŃii acordului coproprietarilor în privinŃa efectuării actelor de administrare privind bunul comun. etc. etc. cu obligaŃia însă de a despăgubii pe coproprietarul constructor. fie păstrarea acestora. cererea de inventar.ridică o construcŃie pe un teren asupra căruia nu are nici un drept. prevăzute de art.să existe un pericol iminent care ameninŃă pieirea unui bun sau pierderea unui drept. Cu alte cuvinte. Astfel de acte sunt cele privitoare la încasarea. actele prin care se întrerupe o prescripŃie. prin actele de conservare se urmăreşte menŃinerea unui bun sau a unui drept în starea lui actuală.. Este suficient ca un singur coproprietar să se opună actului de administrare propus de ceilalŃi pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. Prin natura lor. Aceste acte se realizează prin procedee normale de aplicaŃie curentă şi sunt de importanŃă mijlocie. soluŃia propusă este de natură a armoniza interesele contrare ale coproprietarilor într-un caz în care este în joc fiinŃa materială a bunului comun."67. în acest sens. Prin astfel de acte însă nu trebuie să se altereze natura şi destinaŃia bunului comun ori să fie stânjenit exerciŃiul concurent şi simultan al folosinŃei celorlalŃi coproprietari şi nici să li se provoace acestora vreun prejudiciu. spre exemplu. Tocmai în aceasta se relefiază în mod deosebit . actele de administrare propriu-zise. este necesar a se stabili dacă întruneşte următoarele două condiŃii: . au scopul de a face productiv un patrimoniu sau un bun prin perceperea. De asemenea. civ. un drept de proprietate a cărui întindere este stabilită sub forma unei cote-părŃi. C. s-a statuat că: „. înscrierea unei ipoteci. credem că nu pot fi rezolvate de instanŃele judecătoreşti. s-a admis că. constituie act de conservare.

FaŃă de această situaŃie. fostul Tribunal Suprem. Ei pot stabili însă şi un alt mod de exercitare a posesiei. practica judiciară. în primul rând. în ceea ce priveşte elementul psihologic (animus) el constă în voinŃa coproprietarilor de a se comporta ca titulari ai dreptului de proprietate în limitele cotei lor părŃi. Având în vedere consecinŃele deosebit de grave la care poate da naştere regula unanimităŃii privind efectuarea actelor de administrare asupra bunului comun. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi o pluralitate de posesii ce se exercită asupra aceluiaşi bun comun. Termenul de coposesie corespunde ideii exercitării simultane şi concurente a posesiei asupra unui bun de către mai mulŃi proprietari. Posesia sau mai precis coposesia exercitată de coproprietari asupra unui bun comun prezintă unele particularităŃi. constă în stăpânirea de fapt a unui bun sub nume de proprietar. într-o anumită perioadă de timp de la data când a fost luată. ca atare. Regula unanimităŃii coproprietarilor în privinŃa actelor de administrare asupra bunului comun a fost supusă unor serioase şi îndreptăŃite critici în literaturta de specialitate69. . • Exercitarea dreptului de posesie Posesia. acte ce se exercită asupra întregului bun. la nevoie. Astfel. care constă în deŃinerea ori stăpânirea bunului şi un element subiectiv. voinŃa proprietarului de a poseda pentru el însuşi. pe baza principiului majorităŃii. credem că va trebui să li se recunoască coproprietarilor dreptul de a stabili singuri. posesia asupra bunului comun poate să fie exercitată şi de o terŃă persoană.s-a arătat în litareatura juridică . Titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi exercită. prin voinŃa coproprietarilor. a considerat valabile unele acte de administrare făcute de un singur coproprietar în virtutea gestiunii de afaceri sau. criticile îndreptăŃite aduse acestei reguli în literatura de specialitate. de posesie. Nu suntem în prezenŃa unei coposesiuni dacă. socotim necesar ca viitorul Cod civil să prevadă ca. este existenŃa titlului de proprietate. Elementul material (corpus) constă în dreptul de proprietate comună dintr-un ansamblu de acte de uz şi folosinŃă corespunzătoare cotei-părŃi a fiecărui coproprietar. Tot astfel.de pregnant caracterul cu desăvârşire antieconomic pe care-1 prezintă coproprietatea vremelnică în cadrul legislaŃiei noastre actuale. Ceea ce deosebeşte posesia. chiar să împuternicească un administrator care să-i reprezinte în actele juridice şi litigiile privitoare la administrarea bunurilor. spre exemplu. Ca şi posesia. precum şi rolul creator al practicii judiciare în aplicarea acestei reguli. are şi calea acŃiunii posesorii. Coposesiunea ar fi astfel manifestarea concretă a coproprietăŃii aşa cum posesia exclusivă este manifestarea concretă a proprietăŃii"70. coposesiunea presupune coexistenŃa concurentă şi simlutană a unei pluralităŃi de posesiuni de aceeaşi natură juridică. în temeiul unui mandat tacit. ca atribut al dreptului de proprietate. asupra unui bun indiviz. sau mai exact spus. posesia asupra bunului ori bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. modul de administrare a bunului comun. asupra aceluiaşi bun se exercită concomitent două posesii ce corespund. cu intenŃie de coproprietari. fără a aduce însă atingere drepturilor celorlalŃi coproprietari şi fără a schimba destinaŃia economică a bunului comun. Ea se referă totuşi în accepŃiunea obişnuită. ca stare de fapt şi de posesia exercitată asupra unui bun cu un alt titlu decât acela de proprietate. este posibil ca un singur coproprietar să posede bunul comun. în mod simultan şi concurent. actele de administrare privind bunul comun trebuie să fie efectuate în baza hotărârii majorităŃii coproprietarilor. atunci când este tulburat în posesie de către celălalt coindivizar"71. De asemenea. Prin urmare. hotărârea acestora putând fi însă atacată la organele judecătoreşti. şi coposesiunea presupune două elemente constituive: corpus şi animus. Există. iar cealaltă. în alte cazuri. de regulă. aşadar. „Fiecare din coindivizari are un drept propriu de posesie şi. „Această noŃiune de coposesiune . putând. împreună atributul de posesie asupra bunului ori bunurilor comune. una dreptului de proprietate. Ea cuprinde un element obiectiv. ca atribut al dreptului de proprietate. Coproprietarii exercită. aşa cum s-a arătat. unui drept de uzufruct sau de servitute.este aplicabilă din punct de vedere logic tuturor drepturilor susceptibile de a fi exercitate concurent. la situaŃia mai multor posesiuni exercitate concurent şi animus condomini.

Detentorul precar spre deosebire de posesor are numai corpus. de proprietate" .)76. coproprietarul nu este obligat să restituie bunul. atât în literatura de specialitate72. în literatura de specialitate şi în practica judiciară. a fost folosită şi de către unele instanŃe judecătoreşti în motivarea soluŃiilor date în legătură cu refuzul unor coproprietari de a aduce la împărŃeală anumite bunuri invocînd în acest sens uzucapiunea ~. iar în cea de-a doua. Bunurile comune în puterea destinaŃiei legale. al titularului unui alt drept real. în cazurile prevăzute în acest articol. totuşi. Valabilitatea detenŃiei rezultă. fie cu acordul şi pe contul proprietarului. Deşi indicaŃiile date în această decizie cu privire la exercitarea posesiei de către coproprietari sunt. nu se referă la coproprietatea obişnuită sau temporară.actele ce le exercităm asupra unui lucru al altuia.1853 Cod civ. sau asupra unui lucru comun în puterea destinaŃoiei legale a aceluia. în acest sens. a avut o atitudine mai puŃin binevoitoare faŃă de această formă de coproprietate. că posesia ar fi echivocă. dacă posesia exercitată în mod exclusiv de un coproprietar asupra bunului comun ar fi precară. nu constituie o posesie sub nume de proprietar". fiecare în parte având o cotă parte din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun.. în al doilea rând. sub nume precar .1853 Cod civ. el trebuie să aibă o obligaŃie convenŃională sau legală de restituire a bunului. după caz..1853 Cod civ. în realitate. în rezolvarea acestei probleme. Cod civ. îşi intervertesc deŃinerea într-o posesie utilă. prevede că: „. cât şi practica judiciară. un zid comun. aşadar. ci numai să-1 aducă la împărŃeală. sunt aplicabile celor ce deŃin bunuri cu titlu precar şi care. în puterea destinaŃiei lor legale. cu excepŃia cazului unei intervertiri publice a posesiunii. obligaŃie ce reprezintă tocmai esenŃa precarităŃii. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. proprietarii coindivizari nu pot uzucapa unul faŃă de altul. Legiuitorul nu numai că nu a considerat bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii obişnuite sau temporare bunuri comune. fie în virtutea unui titlu legalsau judiciar 4. la care se referă prevederile art. art. deoarece atâta vreme cât bunul nu a fost împărŃit. în lipsa unui partaj. s-au formulat două teorii: în prima teză se susŃine că posesia coproprietarului ar fi precară.. presupune stăpânirea materială a unui imobil. juste. ceea ce nu este cazul coproprietarilor. se invocă dispoziŃiile art. dispoziŃiile art. ci. pe care legea îl prezumă a fi comun (art. ar fi posibilă mtervertirea publică a posesiei între coproprietari. ci cu titlu de proprietate.. nu se poate presupune o stăpânire materială asupra coeti ideale din acel bun.1853 Cod civ. Această teorie întemeiată pe prevederile art. în condiŃiile art. limitând. au dat un răspuns negativ. el posedă bunul cu intenŃie de . În legătură cu teoria potrivit căreia posesia exercitată de un singur coproprietar ar fi atacată de viciul precarităŃii se impun unele precizări. Sunt semnificative. cu obligaŃia de a1 restitui adevăratului proprietar sau titular al altui drept real. nu putem fi de acord cu afirmaŃia potrivit căreia. potrivit căreia posesia exercitată de un singur copropritar ar fi precară. Mai mult chiar. acea posesiune exercitată în temeiul unui drept indiviz asupra unui imobil. În legătură cu natura şi caracterul posesiei exercitate de către un singur coproprietar asupra bunului comun. Posesia utilă care poate duce la dobândirea unui imobil pe calea prescripŃiei achizitive. într-adevăr. sunt bunurile ce alcătuiesc obiectul coproprietăŃii forŃate a despărŃiturilor comune. Stăpânirea pe baza unui drept indiviz a unei porŃiuni din bunul respectiv nu poate constitui posesiune utilă. s-a ridicat problema dacă o astfel de posesie poate duce la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripŃiei achizitive.. în general.590 Cod civ. ceea ce este de natură să dea naştere pentru detentor la obligaŃia de restituire a bunului. Precaritatea sau detenŃia precară constă în exerciŃiul unei puteri de fapt asupra unui bun. fiindcă ar fi greu de conceput ca bunul ce alcătuieşte obiectul acestei coproprietăti să fie considerat „lucru comun în puterea destinaŃiei legale". DispoziŃiile ari 1858 Cod civ. în susŃinerea teoriei. dimpotrivă. din titlul şi din recunoaşterea de către detentorul precar a dreptului altei persoane asupra bunului.1846 şi urm.728 Cod civ.In legătură cu exercitarea posesiei de către un singur coproprietar..1853 Cod civ. cele arătate de fostul Tribunal Suprem: „Este de principiu ca în timpul stării de indiviziune. adică deŃine materialmente bunul. Nu poate fi considerată deci posesiune utilă.. Coproprietarii nu deŃin bunul comun cu titlu precar. convenŃia de indiviziune la termenul de 5 ani. cum ar fi de exemplu. Astfel. aşa cum prevede art..

publică şi neechivocă. o reparaŃie făcută în nume personal. În cadrul celei de-a două teorii se susŃine că posesia exercitată de un singur coproprietar este echivocă. netulburată. Această soluŃie a fost adoptată şi de instanŃele noastre judecătoreşti. hotărârea judecătorească de adjudecare a unui bun. nu pot fi considerate drept just titlu acele acte juridice care nu transferă un drept real: convenŃiile de locaŃiune. pe cale de consecinŃă. Este ceea ce s-a stabilit şi în practica judecătorească atunci când s-a decis că titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt presupuşi că posedă unii pentru alŃii „motiv pentru care posesie lor. poartă asupra fiecărei molecule materiale a bunului comun. cum ar fi o închiriere a bunului comun pe numele său. care posedă în mod exclusiv bunul comun. continuă. În soluŃionarea problemei termenuluide prescripŃiei pe care un coproprietar îl poate invoca pentru dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. convenŃiile de împărŃeală. drept care. are scopul de a transmite dreptul de proprietate. a fostului Tribunal Suprem -. Dimpotrivă. etc.. În conformitate cu prevederile legii. se cere buna-credinŃă şi just titlu"82. „Pentru dobândirea proprietăŃii prin prescripŃia achizitivă de 10-20 ani. în afara condiŃiei bunei credinŃe şi a unei posesii neviciate. Astfel. el nu posedă numai pentru sine.95/1957. adicăsă fie exercitată sub nume de proprietar. Cu unele excepŃii80.. având un caracter echivoc. în legătură cu aceasta. atât în literatura juridică. într-adevăr: „. coproprietarul care a posedat în mod exclusiv bunul poate opune celorlalŃi prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani.posesiunea sa este comună cu a celorlalŃi comoştenitori. deoarece există îndoiala dacă posesorul a săvârşit aceste acte în virtutea dreptului său parŃial de proprietate sau în calitate de posesor exclusiv al bunului comun. de asemenea. prin natura sa. hotărârile judecătoreşti declarative. prin prescripŃia achizitivă. cât şi în practica judiciară se consideră că posesia este echivocă în cazul în care există îndoială asupra titlului sub care sunt săvîrşite actele de folosinŃă de către posesor. ci bunul asupra căruia el. Pentru ca un coproprietar să poată dobândi bunul comun prin prescripŃia achizitivă. Coproprietarul nu deŃine bunul unei alte persoane. în general. schimbul. depozit. Posesia coproprietarului este însă echivocă. împreună cu alte persoane. ea are un caracter echivoc şi prin urmare nu-i poate fi utilă pentru a dobândi prin prescripŃie"77. se mai cere să se bazeze pe un just titlu. ci şi pentru ceilalŃi. că înŃelege să posede pentru sine. posesia coproprietarului trebuie să aibă un caracter exclusiv pentru sine şi contradictoriu faŃă de drepturile celorlalŃi coproprietari. cu excluderea celorlalŃi coproprietari. Cu alte cuvinte actele de posesie exercitate de coproprietari asupra bunului comun au un caracter echivoc. prescripŃia achizitivă de 30 de ani"79.proprietar ştiind că este titularul dreptului de proprietate asupra unei părŃi din bun neindividualizată însă. etc.. Problema care. cum ar fi spre exemplu: vânzarea. până la efectuarea împărŃelii. posesia sa devine utilă şi. legatul particular. De îndată însă ce un coproprietar arată prin acte neechivoce. etc. are un drept de proprietate. autorii care sau referit la această problemă au ajuns la concluzia că un coproprietar ce posedă în mod exclusiv bunul comun poate invoca faŃă de ceilalŃi numai uzucapiunea de 30 de ani81. dacă bunul comun a fost dobândit printr-un act translativ de proprietate. până la efectuarea împărŃelii. s-a arătat că „un moştenitor care stăpâneşte ca proprietar un imobil succesoral în mod exclusiv poate invoca faŃă de comoştenitorul său. el poate invoca dobândirea în proprietate exclusivă a bunului comun. în cazul în care dreptul de proprietate . Cu alte cuvinte. credem că trebuie să se Ńină seama de natura actului prin care a fost dobândit dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. donaŃia. nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune" . Prin just titlu se înŃelege un act juridic. a dat naştere la unele discuŃii cu caracter contradictoriu a fost aceea dacă coproprietarul. comodat. Prin urmare. care. dacă bineînŃeles posesia sa întruneşte şi celelalte condiŃii cerute de lege. .se arată în decizia nr. pentru ca uzucapiunea de 10 până la 20 de ani să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun.1847 Cod civ. posesia sa este comună cu a celorlalŃi coproprietari. poate invoca faŃă de ceilalŃi coproprietari numai uzucapiunea de 30 de ani sau şi pe aceea de 10 până la 20 de ani. posesia sa trebuie să îndeplinească cerinŃele prevăzute de art.

instanŃele judecătoreşti au considerat titlul pro herede ca un just titlu83.. instanŃele noastre de judecată au fost chemate în repetate rânduri să se pronunŃe cu privire la actele de dispoziŃie afectuate de un singur coproprietar asupra bunului comun.. De altfel. acestea îi aparŃin în exclusivitate. s-a ridicat problema dacă titlul pro herede poate fi considerat ca just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripŃia achizitivă de 10 până la 20 de ani. nu poate să dispună de părŃile din bun ce nu-i aparŃin. Practic. se justifică prin aceea c. împotriva unor terŃe persoane. în astfel de cazuri. Coposesia mai produce şi alte efecte. când cumpărătorul cunoaşte calitatea de coproprietar a vânzătorului. De asemenea.4 şi art. dreptul do proprietate este considerat ca fiind pur şi simplu de la data încheierii contractului. dobândind şi calitatea de a fi pârât în cadrul acŃiunii în revendicare introdusă de o terŃă persoană ce pretinde că este proprietarul bunului comun ce se revendică.1859 Cod civ. în situaŃia la care ne referim problema se pune nu faŃă de terŃi. dispoziŃiile art. neputând constitui un titlu just care: „. ci în raporturile dintre comoştenitori. ca şi când . cât şi în practica judiciară. urmează că dânsul nu poate face acte de dispoziŃie. în lotul coproprietarului vânzător. nu poate legitima dobândirea unei proprietăŃi exclusive" '.comună pe cote-părŃi a fost dobândit printr-un act juridic ce nu poate fi considerat just titlu. prin urmare. pct. luând locul autorului lor. se ia în considerare nu titlul lor de dobândire a bunului. înstrăinarea bunului comun poate avea Ioc. împotriva celorlalŃi comoştenitori.167/195888. prin prescripŃia achizitivă.l fiecare coproprietar având asupra bunului comun numai o cotă-parte din dreptul de proprietate. deoarece. în primul caz. Moştenitorii succesând nu numai în drepturile dar şi în obligaŃiile defunctului. au obligaŃia de a restitui bunul deŃinut cu titlu precar de către defunct. În literatura de specialitate. In cazul în care un coposcsor a obŃinut fructele industriale prin munca sa proprie. Actele de dispoziŃie asupra bunului comun nu vor putea fi valabil încheiate decât cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. un efect al coposesiei. ci numai un drept indiviz asupra fiecărei porŃiuni din acel imobil. ca şi în practica judiciară. Având în vedere dispoziŃiile art. Cu toate acestea. înstrăinarea bunului comun este valabilă. Odată reziliată condiŃia.4 Cod civ. ori testamentară (legat universal sau cu titlu universal) nu poate constitui un just titlu. dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului comun poate avea loc numai prin prescripŃia achizitivă de 30 de ani. proprietatea unui bun care nu aparŃinea defunctului şi pe care acesta îl deŃinea cu titlu precar. Astfel. fiecare coproprietar are dreptul la partea din fructele bunului comun corespunzătoare cotei sale părŃi. căci acest titlu le este comun tuturor şi. potrivit Decretului nr. ci titlul de dobândire al autorului lor . SoluŃia instanŃelor judecătoreşti a fost însă supusă unor îndreptăŃite critici în literatura de specialitate . fiecare coproprietar are dreptul de a-şi apăra coposesia pe calea acŃiunilor posesorii. Această regulă generală stabilită în literatura de specialitete. Cumpărătorul dobândeşte însă un drept de proprietate sub condiŃie. nefiind obligat a le include în masa partajabilă87. fără consimŃământul celorlalŃi coproprietari. în toate aceste cazuri.1858. Dreptul de proprietate al cumpărătorului depinde de faptul dacă bunul vândut va cădea. fie prin aducerea la cunoştiiinŃa cumpărătorului a calităŃii de coproprietar a celui ce înstrăinează. împotriva coposesorului care refuză să aducă la masa partajabilă fructele percepute ceilalŃi coposesori au la îndemână o acŃiune personală ce se prescrie în termen de 3 ani. Într-adevăr. în momentul împărŃelii. ca efect al coposesiei. pct. succesiunea ab intestat. • Exercitarea dreptului de dispoziŃie.1858. moştenirea. sunt derogatorii de la dreptul comun. în afară de cele relative la partea sa indiviză30. în legătură cu aceasta. să permită unora să dobândească prin uzucapiunea scurtă proprietatea exclusivă a unui bun indiviz. fostul Tribunal Suprem a arătat: „Copropritarul unui imobil neavând un drept exclusiv de proprietate. care prevede că transmisiunea universală către un succesor de bună credinŃă este de natură a interverti precaritatea şi a o preface într-o posesie utilă. în sensul că ele permit succesorului de bună credinŃă să dobândească. fie fără ca el să cunoască această calitate. succesorii universali sau cu titlu universal.

dobântitorul a cumpărat a noii domino.. fiecare având doar o cotă parte ideală din dreptul de proprietate. într-adevăr. dacă aceasta a fost săvîrşită în lipsa sa şi fără să se Ńină seama de opoziŃia existentă la data împărŃelii. onsacrat de art.. considerat ca a fost proprietar excluisiv în mod retroactiv şi deci vânzarea rămâne valabilă. este aceea în care coproprietarul care dispune de bunul comun nu aduce la cunoştinŃa dobânditorului calitatea sa de coproprietar. vânzarea nu este nulă. În cazul insa in caic bunul \indut de către un coproprietar cade cu ocazia efectuării împărŃelii. este nulă. s-a considerat că actul de vânzare încheiat.dreptul nu ar fi fost niciodată sub condiŃie.786 Cod civ. Desi in legislatia tarii noasre nu este interzisa vinzarea lucrului altuia. FaŃă de prevederile art. În ipoteza în care ceilalŃi coproprietari ratifică actul de dispoziŃie efectuat de către un singur coproprietar. nulă în temeiul declarativ al împărŃelii''1. opoziŃia trebuie cunoscută de toŃi coproprietarii. În ceea ce priveşte momentul în care poate fi făcută opoziŃia deşi în art. are de proprietate generală. în legătură cu această problemă. el ştia că devine proprietar deplin asupra bunului numai după efectuarea împărŃelii şi cu condiŃia ca bunul vândut să cadă în lotul coproprietarului vînzător. În literatura de specialitate. dacă bunul vîndut cade în lotul altui coproprietar. Dimpotrivă.este in . De aici derivă necesitatea pentru dobândilor de a face cerere de intervenŃie sau opoziŃie la partaj. care practic. Pentru a produce însă efecte. până la efectuarea partajului. în afară de aceasta. Cea de-a doua situaŃie. în această situaŃie.. vânzarea est. Prin urmare.785 Cod civ. indiferent de cauza ce ar da naştere dreptului de proprietate comună pe cote-părti9'. vânzarea nu poate fi considerată nulă (art. vinde un bun indiviz. acesta este.. ca urmare a efectului declarativ al partajului. rămânând ca răfuiala să se facă ulterior între ei. totuşi dobânditorul poate ataca o împărteală. se prevede că ea poate avea loc până ia definitivarea împărŃelii. ci supusă condiŃiei rezolutorii ca bunul vândut să nu cadă în Iotul altui coproprietar. Astfel: „.785 Cod civ. întiucîl pe tot timpul cât există raporturi juridice de proprietate comună.785 Cod civ. în cazul când bunul vândut cade în lotul coindivizarului vânzător. se întâlneşte mai frecvent. mijlocul prin care se realizează dreptul de intervenŃie al dobânditorului îl constituie cererea de intervenŃie sau opoziŃie pe care acesta este îndreptăŃit să o facă pe tot timpul ît durează acŃiunea de împărteală. pe cale de consecinŃă. în practica judiciară s-a stabilit că poate constitui opoziŃie orice act al dobânditorului din care să rezulte neîndoielnic voinŃa acestuia de a participa la împărŃeală92. Iară consimŃământul lor:. Dreptul de opoziŃie al dobânditorului la acŃiunea de partaj.)"94. care nu disting o mume formă prin care să se realizeze dreptul de intervenŃie. de către un coproprietar este sancŃionat cu nulitatea. vânzarea unui imobil. în lotul altui coproprietar decît vânzătorul. fiind săvârşită de un neproprietar (art. care prin partaj este atribuit unui alt comoştenitor decât vânzătorul.eroare care potrivit articolului 954 aliniatul 1 cod civil produce nulitatea vinzarii.785 şi 786 Cod civ.)"w. în partea sa finală se dispune că. deşi se referă la succesiuni..aceasta echivalează cu renunŃarea faŃă de terŃul cumpărător la orice drept asupra bunului. nu numai de coproprietarul vânzător. în timpul stării de indiviziune. Principalul efect al opoziŃiei constă în aceea că cel ce o face devine parte la acŃiunea în împărŃeală. Din punct de vedere al tehnicii juridice. dobânditonil a cunoscut calitatea de coproprietar a vânzătorului si. deoarece există eroare asupra unei calităŃi substanŃiale a obiectului contractului de vânzarc-cumpărare. condiŃia nerealizându-se vânzarea se consideră ca şi când nu ar fi existat. care iirăta că: „în cazul în care unul dintre coproprietari.. la lichidarea stării de indiviziune" ..totusi in cazul in care partile au stipulat ca proprietatea bunului se va stramuta de indata asupra cumparatorului. nici unul dintre coproprietari nu este proprietar exclusiv asupra bunului sau asupra anumitor bunuri determinate. sunt deosebit de semnificative indicaŃiile date de fostul Tribunal Suprem.

răspunde de evicŃiune faŃă de cumpărător. în cazul împărŃelii. Drepturile coproprietarilor cu privire hi cota lor parte din dreptul de proprietate Cota-parte reprezintă măsura în care dreptul de proprietate fiecărui coproprietar se întinde asupra bunului comun. dacă ceilalŃi coproprietari validează vânzarea în privinŃa cotelor lor părŃi din dreptul de proprietate. De asemenea. chiar dacă transmisiunea unui bun se face între o persoană care nu este proprietara lui şi o terŃă persoană. se comportă ca un vânzător aparent şi. Cu alte vinte.2 din Decretul nr. însă nu pentru cauză de eroare asupra obiectului contractului. vânzarea poate fi supusă ratificării. Această nulitate se caracterizează prin următoarele100: poate fi invocată numai de cumpărător. În sfirşit . cumpărătorul este considerat că a fost proprietar exclusiv în mod retroactiv si deci vânzarea rămîne valabila. proprietarii devin proprietari exclusivi asupra unei părŃi terminate din bunul comun. Astfel. deşi în realitate nu o arc. 167/1958 şi poate fi acoperită prin confirmare dacă coproprietarul vânzător devine proprietar deplin asupra bunului vândut. întrucât cota lor parte nu are un obiect determinat. proprietarul aparent nu este decât vânzătorul bunului altuia. care rămâne liber să dispună de dreptul său. ei pot cere anularea actului săvârşit de un singur coproprietar. dacă actul încheiat este lovit de o cauză de nulitate absolută. . el nefiind proprietar exluziv asupra acestuia. ea purtând asupra ilecărei molecule din bunul comun.3 combinat cu art. adică coproprietarul. Rezultă. determinând o eroare comună şi invincibilă în sensul că are această calitate. 5. Pentru salvgardarea intereselor lor.nulitatea relativă a onveŃici de vânzare -. În această situaŃie dobânditorul se va putea apăra invocind in favoarea sa efectele uzucapiunii sau exceptia ce rezulta din prevederele art 19091910. în cazul în care ambele părŃi sau cel puŃin cumpărătorul este de bună-credinŃâ. coproprietarii mai pot recurge la acŃiunea de împarteala . colegiul civil al fostului Tribunal Suprem consacra aceeaşi soluŃie . ci pentru că vânzătorul. Iară a aduce la o .9 alin . eroare can-este sancŃionată cu anularea vânzării. anularea lui. precum şi măsura în care. munfirâtoruhii calitatea de coproprietar. coproprietarii au la îndemână acŃiunea în revendicare101. în ceea ce priveşte actul de transmisiune dintre neproprietari şi terŃa persoana. aşadar. atât timp cât nu este lovit de o nulitate absolută.afara de orice indoiala ca vinyarea va fi anulata deoarece vinzatorul trebuia sa fie proprietarul bunului in momntul vinzarii. Într-o altă decizie de speŃa. ceilalŃi coproprietari au mai multe posibilităŃi. deci ca vânzător în nume propriu. acest lucru nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar. în cazul în care se pretinde „un drept bine individualizat". este anulabilă"99. Ei nu pot dispune însă de soarta materială a bunului. în rcaliate. cât şi în practica judiciară. Astfel fiind. Dreptul de dispoziŃie materială asupra bunului comun aparŃine tuturor coproprietarilor şi poate fi exercitat numai cu consimŃământul unanim al tuturor coproprietarilor. este în realitate un proprietar aparent. este de presupus că părŃile au comis o eroare substanŃială în privinŃa obiectului convenŃiei. individualizat. că atât în literatura de specialitate. dreptul dispoziŃie al fiecărui coproprietar se limitează doar la dispozŃia luridică asupra cotei sale părŃi. iar dobânditorul nu poate primi un drept decât de la titularul său. se prescrie în termenul prevăzut de art. nu poate fi cerută decât de persoanele care au participat la încheierea actului său de succesorii lor"' . Astfel. se consideră că actele de înstrăinare săvârşite de un coproprietar privind bunul comun. se arată că: „Acela care se înfăŃişează ca proprietar al bunului. în legătură cu aceasta fostul Tribunal Suprem făcea următoarele precizări: „Bsle cK principiu că o persoană nu poate transmite un drept pe care nul are. vor fi sancŃionate cu nulitatea relativă penru eroare asupra obiectului intractului . Deoarece cota-parte reprezintă o fracŃiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun. coproprietarul neputând transfera cumparatorului proprietateaea bunului. indiferent de buna sau reaua sa credinŃă. În astfel de cazuri. iar o asemenea vânzare. Dacă cu acesta ocazie bunul vândut cade în lotul coproprietarului vânzător. cota-parte determină întinderea prerogativelor pe care care coproprietar este îndreptăŃit a Ic exercita asupra bunului num.

un altul va dobândi cota-parte asupra bunului comun. în mod obligatoriu. cu realitatea. căci noul coproprietar.odată cu îmbunătăŃirile întregului sistem al exercitării posesiei. în mod evident. Aceasta este o regulă generala unanim admisă. folosinŃei şi dispoziŃiei . De aceea. iar drepturile celorlalŃi coproprietari rămânând neatinse. în cazul în care unul dintre ei ar dori să-şi înstrăineze cotaparte asupra bunului comun. cu privire la intenŃia sa încunoştiinŃare ce trebuie să cuprindă.cu inconvenientele arătate . poate stânjeni pe ceilalŃi coproprietari în administrarea bunului comun. în locul acestui coproprietar. credem. ca de pildă. Înstrăinarea cotei-părŃi se poate realiza atât prin acte juridice cu titlu oneros. in concepŃia legiuitorului. căci acestora le este indiferent dacă. coproprietarul ar dori să-i vândă cota sa parte . De asemenea. Actul de înstrăinare confirmând calitatea de coproprietar a dobânditorului. FaŃă de modul in care este insă reglementată exercitarea de către coproprietari a atributelor cuprinse în dreptul de proprietate . ce voieşte să înstrăineze cota sa parte să fie obligat a încunoştiinŃa în scris. ci plata către dobînditor a echivalentului cotei sale părŃi .cuprinde. să-şi manifeste dorinŃa într-un anumit fel. determinat sub forma de cotăparte. În concluzie fiecare coproprietar poate face toate actele de dispoziŃie juridică ce sunt compatibile cu natura pur intelectuală a dreptul său de propeietate. În aceste condiŃii actul prin care s-a înstrăinat cota ideală dintr-un imobil este valabil. donaŃie. cât şi prin acte juridice pentru cauze de moarte. la un preŃ egal. oricare dintre proprietari poate înstrăina total sau partial dreptu sau de proprietate sub formă de cote-părŃi. În afara posibilităŃii de înstrăinare a cotei-părŃi. Nici împrejurarea că bunul a fost atribuit unuia dintre coproprietari nu justifică concluzia pentru anularea actului de înstrăinarc. EsenŃa viitoarei reglementări a dreptului de preemŃiune credem că trebuie să constea în aceea că fiecare dintre coproprietar. pe ideea că exerciŃiul acestui drept nu aduce nici un inconvenient celorlalŃi coproprietari.această fundamentare apare contrară. tot în cadrul dreptului de dispoziŃie. atât în literatura de specialitate. este foarte greu de imaginat existenŃa facultăŃii de dispoziŃie materială asupra unui drept indiviz al cărui obiect este neindividualizat în materialitatea sa. exclusiv din dreptul de proprietate ce are ca obiect bunul comun. dobânditorul substituindu-se în locul şi în dreptul celui ce şi-a înstrăinat total sau parŃial cota sa parte. căreia. cât şi practica judiciară.şi necesitatea de a asigura interesele tuturor coproprietarilor. preocupat de a facilita pe toate căile circulaŃia mărfurilor. că noua reglementare ce va fi dată raporturilor juridice de proprietate comună va avea în vedere . precum şi a celorlalte condiŃii ale înstrăinării. În privinŃa cotei sale părŃi. cât şi prin acte juridice cu titlu gratuit. Astfel. Deptul fiecărui coproprietar de a dispune liber şi neingrădit de cota sa parte se justifică şi se întemeiază pe principiul potrivit căruia asupra cotei-părŃi fiecare coproprietar are un drept propriu. oricare dintre coproprietari este în drept să facă acte de dispoziŃie tară a avea nevoie de consimŃământul celorlalŃi coproprietari. Coproprietarul care ar dori să-şi exercite dreptul de preemŃiune. într-o anumită perioadă de timp de la încunoştiinŃare. aşadar. Recunoaşterea de către Codul civil în vigoare a dreptului fiecărui copropritar de a dispune liber de cota sa parte şi-a găsit rea. pe ceilalŃi coproprietar.De altfel. credem că . Dreptul de preemŃiune al coproprietarilor. suficient fiind să se recunoască celorlalŃi coproprietari un drept de preemŃiune faŃă de orice persoană. Prin astfel de acte nu se afectează cu nimic materialitatea bunului comun şi nici integritatea juridică a prerogativelor pe care copropritarii le exercită asupra bunului comun. străin până atunci de interesele celorlalŃi. atribuirea bunului unui alt coproprietar va avea drept consecinŃă nu anularea actului de înstrăinare. posibilitatea de a dispune de cota sa printrun act de înstrăinare (vânzare. fiecare coproprietar este îndreptăŃit să greveze cota sa parte cu drepturi reale. printr-o notificare. adică să cumpere cota-parte. trebuie ca. coproprietarul poate dispune de cota sa parte prin acte între vii. Dreptul exclusiv al fiecărui coproprietar asupra cotei sale părŃi. indicarea preŃului. dobânditorul substituindu-se în drepturile transmiŃătorului. etc). Aceasta va avea loc nu neapărat pe calea limitării propriu-zise a dreptului fiecărui coproprietar de a dispune de cota sa parte.

603/1943 se referă expres la împărŃeala succesorală. ori la înstrăinările ce au loc în conformitate cu dispoziŃiile Codului de procedură civilă. un comoşlenitor poate cere oricând împărŃeala succesiunii. partajul poate fi cerut de fiecare coproprietar (sau chiar de mai mulŃi din ei). arc ca obiect doar posesia.situaŃia în care un coproprietar dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra întregului bun comun. în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coproprietari. Conform prevederilor art.toŃi copropritarii înstrăinează întregul bun comun unei terŃe persoane. ci se constată. 6. bunurile cu privire la înstrăinarea cărora se poate exercita dreptul de preemŃiune. Partajul poate fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară. În baza acestor consideraŃii teoretice. făcând ca dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi să rămână tară obiect. în doctrina juridica s-a arătat că. Cod civil "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. art. respectiv.728 Cod civil. 6. . Prin partaj se pune capăt stării de indiviziune.6970). Prin partaj.728. modul de exercitare şi de încetare a dreptului de preemŃiune. în virtutea efectului declarativ al partajului. Codul silvic (Legea nr. în dreptul nostru a fost reglementat dreptul de preernŃiune prin Legea nr. Există mai multe modalităŃi prin care se poate înceta propritatea comună pe cote-părŃi. 728 Cod civil se referă la ieşirea din indiziune succesorală.52) şi Legea nr. donaŃie. JurisprudenŃa a hotărât că posibilitatea unui acord între părŃi. şi următoarele Cod civil. dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor comune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor. Partajul nu presupune un transfer de drepturi între coproprietari. aceste dispoziŃii. De aceea. de succesorii lor sau de creditori. prin succesiunc. Prin aceste acte normative au fost stabiliŃi titularii dreptului de preemŃiune. Astfel: .5-11). Cea mai obişnuită modalitate de încetare a coproprictăŃii o constituie însă partajul. în prezent. Am arătat că deşi art. . privind circulaŃia juridică a terenurilor (art. deşi nu sunt cunoscute cazuri legale de partaj de folosinŃă. Potrivit prevederilor art.1. nu este interzisă de lege. Prin partajarea folosinŃei materiale a bunului dreptul de proprietate comun nu este afectat. .întregul bun comun este trecut în componenŃa domeniului public.atunci când are loc pieirea totală a bunului comun. 169/1997 (art.legale cuprind reguli generale. cumpărare. hotărârea prin care se pune capăt stării de indiviziune este declarativă de drepturi şi retroactivează. fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite.26/1996. drepturile care au existat pentru ei la data când s-a născut starea de indiviziune.54/1998. în sensul că bunurile stăpânite pe cote-părŃi sunt trecute. ce au constituit un deziderat.trebuie să se întindă numai cu privire la înstrăinarea cotei-părŃi prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare. precum şi sancŃiunea actelor juridice încheiate cu nesocotirea acestui drept. republicată în 1998. chiar când ar exista convenŃii sau prohibiŃii contrare. cu peste 30 de ani în urmă106. 6. precum şi prevederile Legii nr. în consecinŃă. 728. . nu şi la cazurile în care un coproprietar dispune de cota sa parte printr-un act cu titlu gratuit. Partajul de folosinŃă sau "împărŃeala provizorie" cum a fost numit de unii autori.2 Partajul de proprietate. care se aplică tuturor împărŃelilor. Un coerede poate cere oricând împărŃeala succesiunii". Deşi art. chiar numai în privinŃa unuia dintre bunurile supuse împărŃelii. textul este aplicabil oricărei ieşiri din indiviziunc indiferent de modul în care a luat fiinŃă coproprietatea. Înceterea proprietăŃii comune pe cote-părŃi. nimic nu împiedică să aibă loc o asemenea împărŃeala printr-o convenŃie. conform cu întinderea cotelor respective cuvenite. deoarece nimeni nu poate ti obligat a rămâne în indiviziune. 18/1991 a Fondului Funciar. şi folosinŃa bunului comun. domeniul de aplicare a dreptului de preemŃiune. cu efect retroactiv. în urma modificărilor sale prin legea nr.

fiind deci oarecum indiferent pentru copartajanŃi ce porŃiune din masa de bunuri li s-ar atribui" (art. Deşi art. Obiectul coproprietăŃii forŃate îl constituie un bun sau anumite bunuri care. Nefiind transiativ de proprietate. aşa cum vom vedea. 728 alin. partajul nu va ti supus sistemului publicităŃii imobiliare. nu pot fi împărtitc. Proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată 7.. 728 Cod civil este de ordine publică. această coproprietate are un caracter forŃat. În ce priveşte modalitatea concretă de ieşire din indiviziune.6 si urm. se va urmări asigurarea deplinei egalităŃi între coproprietari. deoarece. se impune voinŃei coproprietarilor. referindu-se la oricare ieşire din indiviziune indiferent de cauza care a generat coproprietatea. atunci se va proceda la scoaterea bunului în vânzare la licitaŃie publică. cu posibilitatea de a reînoi termenul ( art. 2 Cod civil). la vânzare la licitaŃie. situaŃie în care coproprietarii sunt liberi să sisteze oricând starea de coproprietate. InstanŃa supremă a decis că se va recurge la acest procedeu "atunci când între loturile în care s-ar împărŃi masa bunurilor există o sensibilă egalitate. în cazul proprietăŃii comune pe Cote-părŃi forŃată starea de indiviziune se menŃine independent de voinŃa părŃilor. în principiu. caz în care ceilalŃi coproprietari vor primi echivalentul în bani. Dacă partajarea în natura nu este posibilă atunci se va proceda la atribuirea bunului unuia dintre coproprietari. Deoarece art. b) Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. nu este un motiv pentru a fi exclus de la atribuirea bunului. ReŃinem însă că. Doar în procedura publicităŃii prin sistemul de carte funciară este necesara înscrierea şi a actelor declarative. ci se va verifica dacă nu este posibilă sistarea coproprietăŃii prin (ribuirea bunului unuia din coproprietari. astfel că atribuirea oricăruia dintre loturi ar prezenta o valoare utilitară sensibil egală pentru toŃi. Este vorba de acele bunuri care. Caracterele juridice ale proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate a) În primul rând. ele fiind tblosite permanent de mai mulŃi coproprietari. Caracteru . Bunurile are alcătuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesoriul altor bunuri principale şi urmează soarta acestora potrivit principiului "accesorium sequitur principale". jurisprudenŃa a atenuat această restricŃie. Totuşi. coproprietarii nu vor putea niciodată să renunŃe la dreptul de a cere partajul sau să rămână în indiviziune permanent. în sensul că fiecare dintre ei să primească întocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit. cât mai ales al utilităŃilor. În ce priveşte efectuarea partajului prin tragere la sorŃi.603/1943). nu se va trece imediat la scoaterea bunului în vânzare. instanŃa va trebui să aibă în vedere câteva reguli: astfel. Coproprietatca este forŃată deoarece nu depinde de voinŃa coproprietarilor. prin natura lor. acest text este de aplicare generală. prin natura lor.Legea nr.1. ConsideraŃiuni generale Spre deosebire de proprietatea comună pe cote-părŃi temporară. este un procedeu mai rar întâlnit. 7. Dacă însă coproprietarul se opune sistării coproprietăŃii prin modalitatea scoaterii bunulu. c) Caracterul accesoriu al coproprietăŃii forŃate. nu sunt susceptibile de a fi împărŃite sau atribuite unuia dintre oindivizari în deplină proprietate. ea a mai fost denumită şi perpetuă "datorită scopului sau destinaŃiei permanente căreia îi sunt afectate bunurile respective" Această formă de proprietate este extrem de frecventă şi îmbracă diferite forme.741 Cod civil are în vedere împărŃirea succesiunii. instanŃa nu poate trece peste voinŃa pârtilor şi să aleagă o asemenea modalitate Vânzarea la licitaŃie este însă o măsură extremă. Faptul că un coproprietar arc o cotă mai mică din bunul comun. nu atât din punct de vedere valoric. 7.În cazul în care nu se reuşeşte partajul voluntar. Coproprietarii pot conveni să suspende ieşirea din indiviziune pe un termen de 5 ani. atunci când împărŃirea în natură nu este posibilă.2. Dacă nici unul din coproprietsrii nu este de acord ca partajul să se facă prin atribuire. oricând se va putea cere instanŃei să procedeze la efectuarea partajului judiciar.

10 din Legea nr. raport de cotele ce reprezintă dreptul lor de proprietate din imobil. proprietarii dobândesc şi o cotă-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aparŃinând domeniului privat al statului sau al unităŃilor administrativ-teritoriale.4.. Drepturile şi obligaŃiile coproprietarilor În principiu. faptul că bunul este folosit de mai mulŃi coproprietari.50/1991. se socoteşte comun.3. ExistenŃa în sine a coproprietăŃii forŃate. 1 din Legea nr. coproprietarul este obligat să nu lezeze dreptul de aceeaşi natură al celorlalŃi coproprietari.36 alin. a) Zidul comun. fiecare coproprietar se va cornporta ca un proprietar exclusiv.4. 7. în mediul urban sau rural. care.accesoriu determină ca bunul care alcătuieşte obiectul coproprietăŃii forŃate să nu poată fi niciodată înstrăinat separat. Până la . coproprietarul va trebui să suporte cheltuielile de conservare şi întreŃinere a bunului. indiferent de tronsonul. scara sau etajul la care este situată proprietatea lor. Astfel. după caz. art. nu se pot folosi decât în comun. art. în practica judiciară s-a hotărât că "un proprietar nu poate construi fără consimŃâmântui coindivizarilor o poartă prin care să separe în două curtea care formează proprietatea indiviză". gardul comun (art. Legea instituie o prezumŃie de comunitate. a caselor de vacanŃă ori a suprafeŃelor cu altă destinaŃie din clădire. Cotele-părŃi se determină proporŃional cu suprafaŃa construită a locuinŃelor. sub formă de concesiune.602-605 Cod civil). impune anumite obligaŃii in sarcina acestora. în situaŃia celor realizate în clădiri cu mai multe apartamente. în ce priveşte persoanele care nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România vor primi. şi coproprietatea forŃată în cazul cladirilor cu. Zidul trebuie să se găsească pe linia care desparte cele două proprietăŃi vecine. prin natura lor.. Bunul indiviz să fie folosit potrivit destinaŃiei sale. iar valoarea cotei se include în preŃ. proprietarii acestora dobândesc şi o cotă-parte de proprietate asupra tuturor părŃilor de construcŃie şi instalaŃii. Un coproprietar nu va putea face acte de dispoziŃie cu privire la bunul indiviz. De exemplu. la repararea acoperişului. cotele de terenuri aferente.590-601 Cod civil).1. mai multe apartamente: Legea nr. reprezintă coproprieŃate forŃată a tuturor proprietarilor. pe toată durata existenŃei clădirii. SituaŃia clădirilor în care se află mai multe locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie. precum şi asupra tuturor dotărilor. precum şi Legea nr. dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul". impune conservarea imobilului.36 din Legea nr. De exemplu. proporŃional. există două acte normat. fără să fie nevoie de acordul calorlalŃi coproprietari.85 din 29 iulie 1992 privind vânzarea de locuinŃe şi spaŃii cu altă destinaŃie.50/1991 dispune că.85/1992 reia dispoziŃia cuprinsă în art. 7. În categoria despărŃiturilor comune vor intra: zidul comun (art.50 din 7 august 1991 privind autorizarea executării construcŃiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinŃelor. O asemenea obligaŃie apare cu atât mai mult cu cât se.în.4. în momentul în care se înstrăinează bunuj principal. DespărŃiturile comune dintre fonduri vecine.606-609 Cod civil). construite din fondurile statului şi din fondurile unităŃilor economice sau bugetare de stat. cu dreptul de proprietate asupra construcŃiilor. În acelaşi timp.2. 7. acoperişul imobilelor care sunt formate din mai multe apartamente care aparŃin unor proprietari diferiŃi. sunt obligaŃi să contribuie toŃi. Art. "orice zid care serveşte de despărŃire între clădiri sau între curte şi grădină.vc care reglementează printre altele. ModalităŃile practice sub care poate să apară proprietatea comună pe cote-părŃi forŃată sau perpetua 7. atunci când într-o clădire se realizează mai multe apartamente şi suprafeŃe locative cu altă destinaŃie. şi între ogrăzi la Ńară. pentru a evita degradarea sa. şanŃul comun (art. atunci va fi înstrăinată şi cota-parte din bunul care formează obiectul coproprietâŃii forŃate. La rândul său. Se prevede că dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii aşa cum a fost el determinat prin autorizaŃia de construcŃie.590 Cod civil prevede că. ProporŃional cu întinderea cotei sale. prin exercitarea dreptului de folosinŃă. În prezent.

să introducă grinzi sau legături în toată grosimea zidului comun (art. ceea ce echivalează cu o coproprietate forŃată. Comunitatea poate fi parŃială sau totală. este considerat a fi comun. 7. coproprietarii pot conveni să rămână în indiviziune o perioadă de până la cinci ani. Fiecare coproprietar are dreptul să ceară. ConvenŃia trebuie să fie opera tuturor coproprietarilor şi nu numai a unei părŃi din ei. Sunt anumite bunuri care se găsesc chiar pe linia care desparte cele două proprietăŃi şi sunt destinate folosului comun al fondurilor (fântâni. în absenŃa acordului coproprietarului.3. Art. soluŃie adoptată şi de jurisprudenŃă. Desigur. el este prezumat a face obiectul coproprietătii forŃate. Un coproprietar se poate sustrage de la obligaŃia impusă de art. Tot astfel. tăierea arborilor şi împărŃirea lemnului.2 Cod civil.594 Cod civil).728 alin. poteci etc).4.611 Cod civil). practic.2 Cod civil se referă la convenŃiile privind partajul de . dar ar servi şi proprietarului vecin. potrivit căreia. după care pot reînnoi convenŃia. ei sunt prezumaŃi a fi tot comuni (desigur. ca şi în cazul zidului comun. de şanŃul care desparte două proprietăŃi. În perioada convenită. Când bunul s-ar afla însă pe fondul vecin. DispoziŃia cuprinsă în art. să contribuie la repararea şi reclădirea zidului comun.592 Cod civil obligă pe fiecare coproprietar. Potrivit acestui text de lege. Art. O asemenea renunŃare echivalează cu "o transmitere de proprietate către celălalt coproprietar".4. încheiate în condiŃiile art. Potrivit dispoziŃiilor art. Ca şi în cazul zidului comun. pe cale judiciară. pe cheltuiala sa.595 Cod civil. Este vorba deci."Toate şanŃurile între două proprietăŃi se socotesc comune". fără să distingă după cum cele două fonduri sunt îngrădite sau neîngrădite. până la proba contrarie). un coproprietar nu poate executa reparaŃii la zidul comun. Credem că art. şi să suporte tot singur cheltuielile de întreŃinere pentru partea de zid înălŃată. 7.592 Cod civil. când se află chiar pe hotar.602 Cod civil.606 Cod civil reglementează o altă prezumŃie de comunitate. O modalitate practică sub care se poate materializa coproprietatea forŃată. Exceptând situaŃiile urgente. b) ŞanŃul comun. dacă nu există titlu sau "semn contrar". De exemplu. nici unul din coproprietari nu poate cere ieşirea din indiviziune. dificultatea constă în a stabili dacă bunul respectiv este comun sau proprietate exclusivă a unuia dintre coproprietari. inclusiv lemnul care ar rezulta din tăierea arborilor. c) Gardul comun. Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri vecine. Dacă în perioada convenită nu este posibil partajul de proprietate. orice gard viu sau uscat. fără să-1 anunŃe şi pe celălalt coproprietar. Art. aşa încât un coproprietar poate renunŃa la comunitatea asupra şanŃului. instanŃa de judecată a considerat că ea constituie obiectul proprietăŃii comune pe cote-părŃi forŃate. Fructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor în părŃi egale. nu pot fi făcute deschideri de orice natură în zidul comun (art. atunci când încetarea indiviziunii n-ar putea avea lor pe cale amiabilă. considerăm însă că părŃile pot conveni asupra unui partaj de folosinŃă. acesta din urmă va dobândi doar un drept de servitute. în ce priveşte arborii care se găsesc în gardul comun.4. Legea permite coproprietarului.proba contrarie. Rezolvarea problemei depinde de locul exact unde se află bunul situat. dacă va renunŃa la dreptul său de comunitate. proporŃional cu dreptul fiecăruia. care desparte două proprietăŃi. fără acordul celuilalt coproprietar.593 Cod civil este aplicabil şi în acest caz şi nu numai zidului comun. în cazul unei fântâni situate chiar pe linia despărŃitoare a celor două proprietăŃi. coproprietarul poate înălŃa zidul comun. coproprietarii sunt obligaŃi să suporte cheltuielile necesare întreŃinerii şanŃului.728 alin.602 Cod civil instituie o prezumŃie de comunitate. este aceea a convenŃiilor de indiviziune. dificultatea este mai pregnantă. deoarece consecinŃele juridice sunt diferite: ori ne vom afla în prezenŃa unei coproprietăŃi forŃate sau a unui drept de servitute. legea prezumă că zidul despărŃitor este proprietate comună a ambilor vecini. S-a considerat că o asemenea înălŃare a zidului comun poate avea loc şi tară acordul coproprietarului vecin. În conformitate cu art. în absenŃa unei reglementări speciale.

În sfârşit. instanŃa supremă a decis că: "starea de indiviziune forŃată asupra părŃilor comune poate să înceteze dacă există acordul tuturor coproprietarilor. Suntem de părere că această formă de încetare a coproprietăŃii forŃate prin acordul copărtaşilor. fie până la împlinirea termenului menŃionat în convenŃia de indiviziune sau eliberării titlului de proprietate.18/1991 privind fondul funciar. 8. instanŃa supremă a hotărât că. Ceea ce este esenŃial pentru a opera această formă de coproprietate este absolut necesar să existe consimŃământul tuturor coproprietarilor. Aşa după cum am mai arătat. în condiŃiile art. • Un alt mod de încetare a coproprietăŃii forŃate există atunci când un coproprietar dobândeşte proprietatea întregii clădiri. terenului aferent. dar nu perpetuă. podul poate fi împărŃit prin practicarea Cinei intrări separate. După împlinirea termenului. prin excepŃie. Semnificativ este faptul că o asemenea modalitate de încetare a coproprietăŃii forŃate poate fi cerută de unul din coproprietari şi dispusă de instanŃa judecătorească. de la ceilalŃi coproprietari. art. sunt inadmisibile convenŃiile prin care coproprietarii ar hotărî să rămână permanent în indiviziune sau să nu poată cere niciodată partajul. este posibilă încetarea acestei forme de coproprietate. nu poate fi considerat că abuzează de dreptul său.5. instanŃa poate să dispună o atare împărŃire". în condiŃiile Legii nr. De exemplu. prin natura sa. refuzul unui coproprietar de a consimŃi neputând fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său". în sfârşit. starea de indiviziune forŃată "poate să înceteze şi atunci când nu se mai impune cu necesitate a fi menŃinută". ci însuşi la dreptul de proprietate. "Dacă totuşi.4. fond etc. Coproprietarul care refuză să-şi dea acordul. această posibilitate există în fapt. • Încetarea coproprietăŃii forŃate prin acordul coproprietarilor. dar instanŃa supremă a considerat însă că. Acest mod de încetare a coproprietăŃii forŃate este tot o creaŃie a jurisprudenŃei. s-a decis că. Încetarea coproprietăŃii forŃate În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi obişnuită sau temporară poate înceta oricând. instanŃa este îndreptăŃită să dispună o atare împărŃire. • Încetarea coproprietăŃii forŃate când menŃinerea ei nu se mai impune cu necesitate.18/1991. Sau. Dobândirea dreptului de proprietate poate avea loc prin modurile originare şi derivate de dobândire a dreptului de proprietate. în condiŃiile în care instanŃele au decis că indiviziunea forŃată poate înceta pentru motivele arătate. Pot exista situaŃii când. având în vedere natura bunului indiviz şi destinaŃia lui. podul unei clădiri nu poate fi partajat. deoarece se află în folosinŃă comună. "Dacă însă. prin natura sa. Ńinând seama de natura şi destinaŃia funcŃională a podului. deoarece este limitat în timp (cel mult cinci ani). fie până la încetarea împrejurării de fapt care a născut coproprietatea forŃată. nu va fi posibilă decât acolo unde bunul comun.proprietate şi nu ale partajului de folosinŃă. instalaŃiilor. coproprietarii nu ajung să se înŃeleagă cu privire la încetarea coproprietăŃii. o curte). tot în cazul podului unui imobil.728 Cod civil fiind de ordine publică. este cea reglementată de Legea nr. în aceste condiŃii. Judecătorul este liber să aprecieze însă dacă o asemenea împărŃire se impune.728 alin. deci nu împotriva voinŃei lor. chiar şi în timpul coproprietăŃii forŃate. astfel. în cazul coproprietăŃii forŃate coproprietatea va continua să subziste.l Cod civil. 7. vor exista mai multe moduri de încetare a acesteia. fie pe întreaga perioadă a construcŃiei. Astfel. credem că partajul nu se limitează doar la folosinŃa bunului comun.: un pod. coproprietarul respectiv dobândeşte un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor părŃilor comune ale construcŃiei. deşi starea de indiviziune forŃată nu se mai impune cu necesitate. Cu toate acestea. o altă modalitate practică a coproprietăŃii forŃate. este suficient ca un singur coproprietar să refuze încetarea coproprietăŃii forŃate . jurisprudenŃa a adoptat soluŃia potrivit căreia. la cererea oricărui coproprietar. şi aceasta nu va mai opera. În funcŃie de modalitatea practică sub care se manifestă indiviziunea forŃată. prin acordul părŃilor. . Acest caz de coproprietate forŃată nu este perpetuu. oricare din coindivizari va putea cere ieşirea din indiviziune. poate fi împărŃit (ex. încetarea coproprietăŃii forŃate nu poate fi impusă coproprietarilor. bineînŃeles fără a leza interesele vreunui coproprietar".

fără însă a cunoaşte partea ce li se cuvine din bun. folosinŃă sau dispoziŃie. egale sau inegale. în virtutea mandatului reciproc tacit (cu excepŃiile prevăzute de lege).La coproprietatea pe cote-părŃi. cu comunitatea de bunuri a soŃilor. . 18/1991 privind fondul funciar. potrivit art. 1/4 etc). 9. 18/1991.13 ultimul alineat din Legea nr. asemenea acte vor putea fî încheiate de oricare soŃ. Ceea ce distinge proprietatea comună în devălmăşie de proprietatea comună pe cote-părŃi sunt următoarele: . devălmăşii "nu cunosc nici măcar întinderea drepturilor lor.În timp ce proprietatea comună pe cote-părŃi ia fiinŃă şi există independent de calitatea coproprietarilor. conform art. Indiviziunea aceasta este temporară şi durează până la finalizarea procedurii administrative desfăşurată potrivit prevederilor Legii nr. . la împlinirea noului termen. în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie a soŃilor. la proprietatea comună în devălmăşie dreptul de proprietate are un caracter "intuitu personae". jurispradenŃa a stabilit următoarele : în cazul proprietăŃii comune pe cote-părŃi. matematică din dreptul de proprietate. "coproprietarii cunosc de la început întinderea dreptului lor sub forma unei fracŃiuni matematice (1/2. 18/1991. De altfel asupra deosebirilor dintre cele două forme ale proprietăŃii comune vom reveni într-o secŃiune separată în care ne propunem să prezentăm în mod sintetic comparaŃia dintre acestea. Proprietatea comună în devălmăşie poate lua naştere prin efectul legii şi prin convenŃia părŃilor. Până în momentul emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafaŃa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor.728 alin. Am văzut că. moştenitorii au fost socotiŃi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care nu s-au găsit în circuitul civil şi care au aparŃinut autorului lor. în temeiul Legii nr. Nu trebuie să se confunde devălmăşia. • Împlinirea termenului stipulat în convenŃia de menŃinerea indiviziunii. deoarece comunitatea de bunuri are o sferă mult mai largă. iar dacă convenŃia a fost reînnoită. aceasta realizându-se abia cu prilejul ieşirii din indiviziune. împrejurare în care. fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate.2. 1/3. în principiu.2 Cod civil. proprietatea în devălmăşie se distinge prin aceea că aparŃine nefracŃionat tuturor titularilor devălmaşi şi are ca obiect bunuri comune nefracŃionate în materialitatea lor. . In cazul acestei forme de proprietate comună. în cazul proprietăŃii comune sub forma devălmăşiei. ca modalitate a dreptului de proprietate. când se individualizează în bunul respectiv cota parte din drept". • In cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor. titularii nu au determinată nici măcar o cotă-parte ideală. 18/1991. situaŃie în care se naşte un drept la despăgubiri. 9. După emiterea titlului de proprietate. aceştia s-au aflat în indiviziune forŃată. determinându-se o dată cu ieşirea din indiviziune".Dacă în cazul proprietăŃii comune pe cote părŃi acŃionează.13 din Legea nr. Conturând cele două forme ale proprietăŃii comune. coproprietatea va înceta la data emiterii titlului de proprietate.• Pieirea integrală a bunului principal. Proprietatea comună în devălmăşie 9. dispare şi indiviziunea forŃată. convenŃie încheiată potrivit prevederilor art. dispărând însuşi obiectul coproprietăŃii. atât cota-parte din drept. cât şi cota-parte din bunuri. Dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. ConvenŃia va înceta la împlinirea termenului de cinci ani.în timp ce la proprietatea comună pe cote-părŃi dreptul de proprietate însuşi este fracŃionat în cote-părŃi aritmetice. moştenitorilor. la proprietatea comună în devălmăşie nici unul din titulari nu are determinată o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate. . ConsideraŃii generale privind proprietatea comună în devălmăşie Ca formă a proprietăŃii comune.1. încă pe cinci ani sau pe un termen mai scurt. fiecare coproprietar fiind despăgubit proporŃional cu cota sa parte din bunul comun. regula unanimităŃii pentru încheierea valabilă a unor acte de administrare. Pieirea poate avea loc din cauză de forŃă majoră sau din culpa unui coproprietar ori a unui terŃ. posibilitate care este exclusă în cazul proprietăŃii comune în devălmăşie. ei urmează "să procedeze potrivit dreptului comun". ceea ce înseamnă că sunt liberi să iasă oricând din indiviziune.

SoŃii administrează. Potrivit prevederilor art. ca pe cale convenŃională. dobândirea fructelor de către posesorul de bună credinŃă. existând eventual şi o acŃiune de divorŃ. de către soŃi cu alte persoane.31 lit. tradiŃiune.30 din Codul familiei s-a instituit. b din Codul familiei. se va reflecta în întinderea cotei sale ce i se cuvine din bunurile comune. fără ca prin convenŃie să se lezeze drepturile ce le revin asupra bunurilor comune. cu privire la bunurile comune şi proprii. folosinŃă sau dispoziŃie.2 din Codul familiei. aşa încât sunt aplicabile regulile de drept comun din materia mandatului. cât timp nu se face dovada că dobânditorul a fost de rea-credinŃă. între anumite limite. printr-o convenŃie. indiferent de modul de dobândire a bunului (originar-accesiune. ci regulile proprietăŃii comune pe cote-părŃi. dar şi dreptul de creanŃă şi obligaŃiile. În dreptul nostru. care operează în cazul soŃilor. Bunurilor dobândite de concubini nu li se aplică regulile proprietăŃii comune în devălmăşie. consimŃământul nu mai poate fi presupus.3 din Codul familiei instituie o prezumŃie relativă de comunitate: "calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită". bunul va deveni comun. dar nimic nu-i împiedică să hotărască asupra modului de administrare. sunt. să deroge de la principiul cuprins în art. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu şi-a dat consimŃământul pentru încheierea convenŃiei". aşa încât vom evidenŃia doar câteva aspecte mai importante şi modul în care s-au reflectat în practica judiciară. ceea ce înseamnă că dobânditorul trebuie să aibă neapărat calitatea de soŃ. în raporturile patrimoniale dintre soŃi. în această perioadă. în cazul bunurilor proprii. Bunurile dobândite de soŃi în timpul separaŃiei lor în fapt vor avea tot calitatea de bun comun. bunuri comune ale soŃilor. Legea condiŃionează ca bunul să fie dobândit în timpul căsătoriei.prin contract. ci trebuie dovedit. S-a mai decis că. Prin art. a unor bunuri. De asemenea. Art. faptul că bunul a fost dobândit doar de unul din soŃi. Obligativitatea regimului comunităŃii de bunuri împiedică pe soŃi. dreptul de proprietate în devălmăşie a soŃilor. are un caracter subsidiar. indiferent dacă în actul de dobândire a fost trecut un singur soŃ sau ambii soŃi . "oricare dintre soŃi. care îşi are temeiul într-un mandat tacit. soŃii pot încheia între ei. dacă acesta este obŃinut în timpul căsătoriei va deveni comun. Dominant este regimul comunităŃii de bunuri. în sensul că a achiziŃionat bunul. "oricare dintre soŃi având posibilitatea să facă dovada că nu a dat celuilalt soŃ un atare mandat cu privire la un anumit act sau s-a opus la încheierea lui.30 din Codul familiei. uzucapiune. bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi. art. Caracterul imperativ al normei care reglementează regimul comunităŃii de bunuri operează şi în cazul regimului juridic al bunurilor proprii ale fiecărui soŃ (în sensul că. derivat . Dacă soŃii sunt despărŃiŃi în fapt. atunci "când soŃii sunt despărŃiŃi în fapt sau când relaŃiile dintre ei sunt întrerupte în orice alt mod. regimul devălmăşiei. tot în comun va fi bunul când a fost dobândit prin munca unuia din soŃi sau prin munca ambilor. conform căreia.35 alin. între soŃi există un drept de reprezentare. ori că există o situaŃie de fapt care face imposibilă prezumarea consimŃământului". hotărâri judecătoreşti şi constitutive de drepturi). într-o atare situaŃie urmează să se aplice regulile care cârmuiesc proprietatea comună pe cote-părŃi.incluzând nu numai dreptul de proprietate. nu se . Referitor la drepturile reale. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune. reglementează o prezumŃie de mandat tacit reciproc. PrezumŃia de mandat tacit operează pe toată durata căsătoriei şi este relativă. nu pot declara comune bunuri care sunt proprii). în sensul că poate fi răsturnată prin dovada contrarie. unele acte juridice. De asemenea. succesiune testamentară în condiŃiile art. din momentul dobândirii lor. iar separaŃiunea de bunuri. este studiat detaliat la disciplina dreptul familiei. Sub acest aspect instanŃa supremă a precizat că "Acest regim nu poate fi extins însă la alte situaŃii. exercitând dreptul de administrare.30 din Codul familiei. instanŃa supremă a stabilit însă că: "Lipsa consimŃământului unui soŃ la înstrăinarea de către celălalt soŃ a unui bun comun (mobil) nu constituie însă un motiv suficient pentru anularea actului. dacă aceasta a fost înŃelegerea părŃilor". de folosinŃă şi de dispoziŃie asupra bunurilor comune mobile este considerat că are şi consimŃământul celuilalt soŃ". cum ar fi aceea a achiziŃionării în comun.30 alin.

împărŃirea bunurilor comune poate avea loc numai în următoarele cazuri: la cererea oricăruia dintre soŃi. din diferite cauze. În timpul căsătoriei. un soŃ poate dispune de partea sa din bunurile comune şi fără consimŃământul celuilalt soŃ. servitutile. deşi a cunoscut că soŃul vânzătorului nu ar fi fost de acord să vândă. 494 Cod civil)". împărŃirea bunurilor comune poate avea loc fie prin învoiala soŃilor. fie pe cale judiciară. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ. când obiectul acŃiunii în revendicare îl formează un bun imobil. şi acŃiunea va trebui introdusă de ambii soŃi. dreptul de superficie. la cererea creditorilor personali ai oricăruia dintre soŃi. deoarece este considerat abuz de drept din partea celuilalt soŃ care refuză să participe la partaj. în sens că a achiziŃionat bunul. de asemenea. acŃiunea de partaj va putea fi promovată şi de către un singur soŃ. Dar instanŃa de judecată nu se limitează doar la stabilirea cotelor. prezumŃia menŃionată nu mai acŃionează. Cota de contribuŃie nu se stabileşte diferenŃiat pentru diferite categorii de bunuri. "adică cele prin destinaŃie (art. Desigur.35 alin. PrezumŃia de mandat tacit reciproc nu se aplică în cazul actelor cu titlu gratuit între vii. Atât timp cât art. In cazul încetării căsătoriei prin divorŃ. ci va trebui să se facă dovada că dobânditorul a fost de rea credinŃă. soluŃia justificându-se prin aceea că la moartea unuia din soŃi încetează comunitatea de bunuri. fie după desfacerea căsătoriei prin divorŃ. ca universalitate juridică. la intentarea unei asemenea acŃiuni nefiind necesar acordul celuilalt soŃ. Când nu se ajunge la un partaj voluntar al bunurilor comune. în funcŃie de contribuŃia sa reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. Prin hotărârea judecătorească. acŃiunile în revendicarea imobilelor (art. dar numai pentru motive temeinice. se va sesiza instanŃa de judecată. acordul expres al celuilalt soŃ nu se aplică numai la terenuri şi construcŃii. instanŃa supremă a stabilit că "bunurile comune omise. iar nu prin mai multe cote. în cazul confiscării averii unuia dintre soŃi. în cazul în care termenul a trecut.2 Codul familiei se referă doar la înstrăinarea şi grevarea bunurilor imobile comune. instanŃa va stabili cota fiecărui soŃ la dobândirea bunurilor comune.493. Faptul că se cere doar partajarea unei părŃi din bunurile comune nu face ca celelalte bunuri care se află la celălalt soŃ să devină bunuri proprii ale acestuia. deoarece este aplicabilă prezumŃia de mandat tacit reciproc. a determinat jurisprudenŃa să decidă că şi "împărŃeala să se facă. ocazie cu care stabilesc cotele fiecăruia la dobândirea bunurilor şi procedează la o împărŃire în fapt a bunurilor. la lichidarea patrimoniului comunitar pot face obiectul unei împărŃeli suplimentare din moment ce universalitatea de bunuri nu a fost lichidată .468-470 Cod civil) şi cele prin obiectul la care se referă (uzufructul lucrurilor imobile.mai poate prezuma că înstrăinarea de către un soŃ a unui bun comun s-a făcut cu acordul celuilalt". acŃiunea va fi promovată şi numai de un singur soŃ. pe lângă introducerea unei acŃiuni în anulare. în ce priveşte actele pentru cauză de moarte. ci a bunurilor "în materialitatea lor concretă care. Unicitatea sub care se prezintă patrimoniul soŃilor. corespund întinderii dreptului fiecăruia din soŃi". adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri". Este posibil însă ca soŃul al cărui consimŃământ a lipsit la încheierea actului. SoŃul a cămi consimŃământ lipseşte la încheierea actului de înstrăinare va mai putea. Un singur soŃ nu poate greva cu o servitute un teren care constituie bunul comun. atunci înseamnă că şutit valabile actele prin care s-au dobândit bunurile imobile doar de către unul din soŃi. Totuşi absenŃa consimŃământului nu este suficientă pentru anularea convenŃiei de înstrăinare. să confirme actul respectiv. Când ambii soŃi sunt în indiviziune cu alte persoane asupra unui imobil. SoŃii pot împărŃi toate sau numai o parte din bunurile comune. să promoveze o acŃiune în revendicare.471 Cod civil). (art. însă şi în cazul celorlalte imobile. fie odată cu acŃiunea de divorŃ. Actul de înstrăinare sau grevare a imobilelor încheiate numai de către un soŃ va fi lovit de nulitate relativă. În cazul revendicării unor bunuri mobile. deoarece prin asemenea acte se ajunge la o diminuare a comunităŃii de bunuri.

se va transforma în proprietate comună pe cote-părŃi. ExistenŃa mai multor titulari ai dreptului de proprietate este de esenŃa ambelor forme de proprietate comună. ci fiecare. subiect unic de drepturi şi obligaŃii. în aceleaşi condiŃii în care încetează proprietatea comună pe cote-părŃi. însă nu-şi mai găsesc aplicare prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor comune. . în momentul în care ei ar cere stabilirea cotei fiecăruia din bunurile comune. nefiind stabilite cotele părŃilor.prezintă. totuşi. 10. aşa încât prerogativele dreptului de proprietate vor fi exercitate de coproprietari. se face după aceleaşi reguli. el va urma procedura prevăzută de Legea nr. În timpul devălmăşiei. drepturi ce vor avea ca obiect unele bunuri dintre cele ce au fost comune sau o parte din bunul comun în cazul în care obiectul dreptului de proprietate 1-a alcătuit un singur bun. foştii soŃi continuând a fi proprietarii bunurilor comune. atunci proprietatea în devălmăşie. iar creditorii personali ai oricăruia dintre ele nu vor putea urmări bunurile comune. c) Încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărŃeală. atunci va avea loc transformarea proprietăŃii comune în devălmăşie în proprietate comună pe cote-părŃi. Iată de ce. fie că face să înceteze dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. fie dreptul de proprietate comună în devălmăşie. înseamnă că una din părŃi nu va putea înstrăina bunul. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor nu se mai pot exercita în condiŃiile prevăzute de Codul familiei ci în condiŃiile prevăzute de dreptul comun". Dacă una din părŃi va cere constatarea părŃii ei din bunurile aflate în devălmăşie. fie că proprietatea lor este pe cote-părŃi. Drepturile proprietarilor. se întind asupra întregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună. fie pe cale judiciară. devine un drept diviz şi exclusiv asupra unor bunuri concrete în materialitatea lor sau a unei părŃi din bunul ce a fost comun. dreptul indiviz ce va avea ca obiect un bun unic sau o masă de bunuri aparŃinând mai multor proprietari. ceea ce înseamnă că administrarea. titularii dreptului exercită simultan şi concurent atributele ce alcătuiesc conŃinutul juridic al dreptului lor. unele asemănări. potrivit căruia proprietatea comună în devălmăşie ar supravieŃui desfacerii căsătoriei. Indiferent dacă partajul bunurilor comune are loc în timpul căsătoriei sau ulterior desfacerii acesteia. Exceptând actele de conservare. 11. nu mai pot fi cumva asigurate ca fiind comune. "Codevălmăşia soŃilor rămâne în fiinŃă până în momentul împărŃirii bunurilor ce o compun. suntem de acord cu practica fostului Tribunal Suprem. ocazie în care drepturile coproprietarilor şi codevălmaşilor devin singulare şi exclusive. b) În ambele forme ale dreptului de proprietate comună. Starea de devălmăşie va înceta fie pe cale amiabilă. aşa cum s-a arătat. Principalele deosebiri între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie Dreptul de proprietate comună pe cote-părti şi în devălmăşie . folosinŃă şi dispoziŃie nu vor putea fi făcute decât cu acordul ambilor foşti soŃi. ei nu alcătuiesc. subiect distinct de drepturi şi obligaŃii. OperaŃia juridică respectivă constituind un partaj suplimentar. ÎmpărŃeala. în parte. ca şi cel iniŃial pe care-1 desăvârşeşte". Cu alte cuvinte.în întregul său. potrivit acordului dintre ei. o persoană juridică. împreună. Chiar bunurile dobândite de foştii soŃi. Deşi există mai mulŃi titulari ai dreptului de proprietate.Principalele asemănări între cele două forme ale dreptului deproprietate comună a) Atât dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi.cele două forme sub care se înfăŃişează în dreptul nostru proprietatea comună . dreptul la acŃiune este imprescriptibil. iar prezumŃia de mandat reciproc tacit nu mai operează. cât şi dreptul de proprietate comună în devălmăşie sunt modalităŃi ale dreptului de proprietate ce se caracterizează prin existenŃa mai multor titulari ai dreptului de propiretate. Sunt situaŃii când devălmăşia poate să se nască din voinŃa părŃilor. fără însă a solicita şi partajarea bunurilor. toate celelalte acte de administrare. După desfacerea căsătoriei. rămâne. fie că este în devălmăşie.603/1943 pentru simplificarea procedurii împărŃelilor judecătoreşti.

Astfel. a fost caracterizat în următorii termeni: „Bunurile comune ale soŃilor constituind o proprietate în codevălmăşie. fiindcă în caz contrar. precum şi de posibilităŃile de împărŃire a bunurilor comune. principalele deosebiri dintre acestea se pot rezuma la următoarele: a) Dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi se caracterizează prin aceea că proprietarii cunosc întinderea dreptului de proprietate asupra bunului comun. statul sau unităŃi administrativ teritoriale în calitatea lor de proprietari privaŃi asupra anumitor bunuri pot avea calitatea de titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi alături de persoane fizice. de sfera de aplicare a acestor modalităŃi ale dreptului de proprietate. de interese patrimoniale.728 Cod civ. titulari ai dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi pot fi şi persoanele juridice sau persoanele juridice împreună cu persoanele fizice. b) Sub forma dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi ca modalitate a dreptului de proprietate se pot înfăŃişa toate formele de proprietate existente în Ńara noastră. Prin urmare. Izvorul proprietăŃii comune în devălmăşie îl constituie. acelaşi bun sau universalitate de bunuri poate să aparŃină. Astfel. Aceste trăsături distincte ale celor două forme ale dreptului de proprietate comună au fost subliniate. existenŃa raporturilor personal-nepatrimoniale dintre cei doi soŃi. în conformitate cu prevederile art. pe cote-părŃi. iar dreptul de proprietate comună. de esenŃa acestei forme de proprietate comună este determinarea dreptului fiecărui proprietar sub formă de cotă parte din dreptul de proprietate. aşadar. rară însă ca bunul în materialitatea sa să fie împărŃit sau să se cunoască partea materială din bunul comun ce corespunde întinderii dreptului de proprietate a fiecărui proprietar. Aceastea înseamnă că dreptul de proprietate comună în devălmăşie are o sferă de aplicare mult mai restrânsă. în devălmăşie a soŃilor. Ei nu cunosc însă partea materială din bun sau din bunurile comune ce corespund întinderii dreptului lor de proprietate. în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. Spre deosebire însă de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi care ca modalitate a dreptului de proprietate se întâlneşte la toate formele de proprietate. fără excepŃie. Naşterea şi existenŃa raporturilor ce se stabilesc între titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie se bazează şi sunt determinate de relaŃiile de natură personală nepatrimoniale ce există între aceştia. Mai mult chiar. deşi drepturile lor de proprietate sunt de forme diferite. cu privire la proprietatea comună pe cote-părŃi s-a arătat că coproprietarul unui bun are numai un drept limitat asupra bunului respectiv.. toate celelalte deosebiri dintre dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. în aceeaşi măsură se menŃine starea de coproprietate sau indiviziune. soŃii nu au de la început dreptul asupra unor anumite bunuri din cele comune sau asupra unei anumite cote din aceste bunuri". Structura diferită sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate în cadrul fiecărei forme de proprietate comună. de destinaŃia bunurilor.Între cele două forme ale dreptului de proprietate comună există însă şi unele deosebiri determinate de structura sub care se înfăŃişează dreptul de proprietate. fiind întâlnit numai în cazul dreptului de proprietate ce aparŃine persoanelor căsătorite. unor persoane. în măsura în care proprietarilor le este asigurată satisfacerea acestor interese. aşadar. de modul de exercitare a atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi. în repetate rânduri. dreptul de proprietate nefiind împărŃit pe cote determinate. ei pot cere în orice moment împărŃirea bunului sau a bunurilor comune. . exprimat printr-o cotă-parte. sub forma dreptului de proprietate comună în devălmăşie se înfăŃişează numai dreptul de proprietate ce aparŃine persoanelor fizice căsătorite. în funcŃie de aceste criterii de delimitare a celor două forme de proprietate comună. proprietarii nu cunosc nici întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune şi nici bunurile în materialitatea lor ce aparŃin fiecăruia în parte. aşa cum se va vedea. care nu este determinată în materialitatea sa"0. Legăturile ce se stabilesc între proprietari în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi sunt. determină. de practica noastră judecătorească. c) Naşterea şi menŃinerea raporturilor de proprietate comună pe cote-părŃi este determinată de interese patrimoniale. Tot astfel. Dimpotrivă. determinate. întindere ce se stabileşte sub forma unei cote-părŃi.

pentru ca un asemenea act să nu poată fi încheiat. în mod expres. întrucât prevede că: „Nici unul din soŃi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcŃie ce face parte din bunurile comune dacă nu are consimŃământul expres al celuilalt soŃ". Fiecare proprietar are. Din analiza acestor texte de lege se desprinde concluzia că în raporturile dintre codevălmaşi. obligaŃia de a contribui la suportarea cheltuielilor privind măsurile de consevare a bunului. d) întrucât în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi fiecare proprietar cunoaşte cota sa parte din drept. în cadrul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Tot astfel. prin urmare. el poate dispune de dreptul său prin acte cu titlu gratuit sau oneros încheiate cu orice persoană.Sfera subiecŃilor dreptului de proprietate comună în devălmăşie este. Este suficient ca un singur proprietar să se opună actului de adminstrare sau dispoziŃie. legea prezumă că pentru orice act pe care lar face un soŃ privind administrarea. folosesc şi dispun împreună de bunurile comune ce alcătuiesc obiectul dreptului lor. Astfel. Nu este necesar consimŃământul celorlalŃi. de dreptul lor asupra bunurilor comune.l din Codul familiei se prevede. spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. Astfel. limitată la cei doi soŃi. De la această regulă de principiu există o singură abatere. dispoziŃia finală a art. Cu alte cuvinte. însă numai în măsura în care nu aduce atingere folosinŃei concomitente a celorlalŃi proprietari şi nu schimbă destinaŃia bunului comun. reciproc. alin. el are şi consimŃământul celuilalt soŃ l . expres prevăzută de lege. e) Între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie există deosebiri esenŃiale din punctul de vedere al modului de exercitare al atributelor ce alcătuiesc conŃinutul juridic al acestor drepturi cu privire la bunul comun. operează prezumŃia de mandat tacit. propus de ceilalŃi. În privinŃa actelor de administrare şi dispoziŃie privitoare la bunul comun. În cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. Drept urmare titularii dreptului de proprietate comună în devălmăşie nu pot dispune.35 din Codul familiei constituie o derogare de la regula prezumŃiei de mandat tacit şi reciproc. Dreptul lor nu este individualizat sub formă de cote părŃi. PrezumŃia de mandat tacit operează însă numai în cazul înstrăinării bunurilor mobile şi în măsura în care cel ce este prezumat că şi-a dat consimŃământul nu contestă acest mandat. pentru actele de înstrăinare cu titlu gratuit a bunurilor comune se cere consimŃământul expres al celuilalt soŃ. proprietarii administrează. de la data dobândirii lor. codevălmaşii nu cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunurilor comune. în cel de-al doilea alineat al aceluiaşi articol se dispune că: „Oricare dintre soŃi exercitând singur aceste drepturi este de socotit că are şi consimŃământul celuilalt soŃ".35. după ce în art. . în cazul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. fiecare proprietar are dreptul de a se folosi de bunul comun. bunuri comune ale acestora. de asemenea. Astfel. în legătură cu aceasta. ExistenŃa în timp a raporturilor juridice de proprietate comună în devălmăşie este determinată de existenŃa situaŃiei juridice care a dat naştere acestui drept de proprietate comună şi încetează de îndată ce acesta ia sfârşit. folosinŃă şi dispoziŃie asupra bunurilor comune.30 din Codul familiei dispune în termeni expreşi că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soŃi sunt. prin acte între vii. folosinŃa şi dispoziŃia asupra bunurilor comune. Pentru înstrăinarea sau grevarea cu sarcini reale a cotei sale părŃi nu are nevoie de consimŃământul celorlalŃi proprietari cu care se află în raporturi juridice de proprietate comună. că: „SoŃii administrază şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele". art. deoarece prin înstrăinarea sau grevarea cotei sale părŃi din dreptul de proprietate comună nu se aduce nici o atingere dreptului celorlalŃi proprietari asupra bunului ori bunurilor comune. ele nu pot fi făcute decât cu consimŃămîntul unanim al tuturor proprietarilor. proporŃional cu cota sa parte din dreptul de proprietate. înstrăinarea de către un codevălmaş a dreptului său asupra bunurilor comune ar contraveni nu numai naturii dreptului de proprietate comună în devălmăşie dar şi destinaŃiei stabilită prin lege acestui drept. în privinŃa dreptului de administrare.

în legătură cu aceste prevederi ale Codului civil. Cât priveşte bunul comun. în cazul dreptului de proprietate comună pe cotepărŃi. adică nu prin diferenŃierea cotelor în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri. în continuare. În ce priveşte bunurile comune ale soŃilor. că: „. în cazul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. Unicitatea sub care se înfăŃişează acesta universalitate juridică. în sensul că prin împărŃire fiecare dintre ei să primească tocmai partea de bunuri la care este îndreptăŃit".. dispoziŃiile sale urmând a se aplica oricărei împărŃiri de bunuri indifernt de cauza care a determinat indiviziunea. o ultimă deosebire ce trebuie observată între dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi şi în devălmăşie. Ceea ce se desprinde din lege. de asemenea. cunoscute anterior procesului de partaj. iar nu prin mai multe cote. prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare soŃ în funcŃie de contribuŃia sa la dobândirea bunurilor luate în ansamblu. privit în materialitatea sa. împărŃeala să se facă. după ce se dă indicaŃia de principiu că. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se stabileşte cu prilejul împărŃelii. al Plenului fostului Tribunal Suprem.obiect al devălmăşiei . atribuirea bunurilor în natură fiecărui proprietar facându-se în funcŃie de întinderea dreptului său asupra bunurilor comune. Plenul fostului Tribunal Suprem arăta că: „Numai cu ocazia partajului se va stabili cote fiecărui soŃ. iar nu pentru fiecare bun în parte". Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra tuturor bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparŃine nefracŃionat titularilor codevălmaşi. compunerea şi formarea loturilor din bunurile comune trebuie să corespundă întiderii dreptului fiecărui titular al dreptului de proprietate comună. ele pot fi urmărite numai de acei creditori ale căror drepturi de creanŃă s-au născut în legătură cu aceste bunuri. se face după cote prestabilite. care constituie cauza cea mai frecventă a stării de indiviziune.nu se face după cote-părŃi prestabilite. în conformitate cu prevederile art.4/1967. prin acesta dispoziŃie legală s-a urmărit să se asigure deplina egalitate între comoştenitori. în legătură cu aceasta. el nu poate fi urmărit de către un creditor al unui singur coproprietar pentru simplul motiv că acesta aparŃine tuturor proprietarilor. priveşte cercul persoanelor îndreptăŃite să urmărească bunurile comune ce alcătuiesc obiectul acestor drepturi. împărŃirea bunurilor .f) În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună pe cote-părŃi. cota-parte a fiecărui proprietar poate fi urmărită de creditorii acestuia. deşi menŃionatul articol se referă la împărŃirea succesiunii.741 Cod civil. se arată. În cazul împărŃirii bunurilor comune ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate comună în devălmăşie. împărŃirea are loc în baza cotelor părŃi ce stabilesc întinderea dreptului fiecărui proprietar din dreptul de proprietate. în Decizia de îndrumare nr. Dimpotrivă. ca şi din practica judecătorească este faptul că împărŃirea bunurilor comune. întinderea dreptului de proprietate al fiecărui codevălmaş asupra bunurilor comune se va stabili prin învoiala acestora sau pe cale judecătorească. g) În sfârşit.. . Spre deosebire de dreptul de proprietate comună pe cote-părŃi. fixarea cotei făcându-se pentru totalitatea bunurilor comune. impune ca la încetarea stării de devălmăşie. respectiv între copărtaşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful