Introducere

Managementul firmei se bazeaza pe stiinta managementului, stiinta ce a fost creata ca urmare a

experientei a specialistilor din intreaga lume determinata de practica sociala.
Managementul firmei presupune actiunea de coordonare a resurselor umane ,fizice,informational si
financiar necesare realizarii scopului firmei.
Managementul firmei este un proces de obtinere si combinare a tuturor resurselor firmei in vederea
obtinerii de produse sau servicii cerute de un anumit segment al pietei .
Definitie : Managementul firmei sta in studierea produselor si relatiilor de management in vederea
determinarii principiilor ce guverneaza crearea de sisteme, metode ,tehnici si modalitati de conducere pentru
obtinerea ,mentinerea si cresterea competitatii elementelor specifice stiintei managementului sunt relatiile si
procesele de management .
Ca urmare ,esenta managementului firmei o reprezinta studiul relatiilor si procesele de management.
In urma acestui studiu se determina esenta fiecaruia ,se determina modalitatile principale ce determina
realitatea scopului final acordand o importanta scazuta aspectelor mai putin importante in realitatea scopului
firmei.
Un rol major il are pe baza experientei personale a fiecarui manager, conceperea de sisteme ,tehnici,
metode si proceduri de management pentru firma ca sistem dar si pentru fiecare din componentele sale
importante.
Caracteristic pentru managementul firmei este situarea in centrul atentiei activitatea managementului ,
a omului ,a angajatului atat d.p.v al sistemului de management cat si prin prisma obiectivelor ce ii revin
direct propotional obiectivele individuale si resursele financiare.
Managementul ce se aplica in cadrul firmei este componenta cea mai importanta in conditiile
economiei de piata functionale.
Aceasta importanta este determinata de 2 cauze:
1- firma reprezinta veriga de baza a oricarei economii nationale ce determina valori de
intrebuitare si valori produselor si serviciilor create ce implica un numar mare de populatie
indiferent de nivelul de dezvoltare a tarii din care provine ;
2- cristalizarea stiintei managementului ce are ca obiect firma, influenta directa asupra populatiei
active dintr-o tara.
Managementul firmei este o disciplina economica de sinteza ,caracterul economiei provenit din
necesitatea cresterii competitivitatii economice.
Managementul firmei are un caracter multidisciplinar datorita inglobarii cunostintelor economice,
sociologice,psihologice, juridice,statistice ce sunt utile intr-o maniera specifica reflectata de cunostintele pe
care le-a dobandit fiecare manager.
Ultimile 2 decenii au marcat aparitia unei tendinte denumita ecomanagement determinata de
reevaluarea calitatii,introducerea si respectarea naturii astfel incat rezultatele firmei sa nu genereze efecte
manageriale in mediul inconjurator.

1
 Procesele manageriale

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman presupune 2 categorii de

procese:
a) procese de executie
_se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza direct sau indirect asupra obiectivului de
activitate a firmei generand produse si servicii specifice firmei in conditiile realitatii obiectivului
firmei;
b) procese de management
_se caracterizeaza prin faptul ca o parte a fortei de munca ( minoritatea ) actioneaza asupra altei parti a
fortei de munca ( majoritatea ) in vedrea realitatii unei eficiente cat mai mari;
Definitie : Procesul de management in cadrul firmei consta in ansamblul fazelor in procesele prin care
se determina obiectivele acesteia si ale subsistemelor incorporate ,resursele si procesele de munca necesare
realitatii lor si executantii acestora prin care se controleaza munca personalului folosind un complex de
tehnici si metode in vederea realitatii cat mai eficienta a obiectivelor firmei.
In cadrul proceselor de management se delimiteaza mai multe componente numite si funtie sau
atribute : diviziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control – evaluarea.
Orice proces de management presupune 3 faze:
1- faza previzionala
Se caracterizeaza prin preponderenta previziunii si prin exercitarea celorlalte atributii printr-o viziune
prospectiva, anticipativa care trebuie sa contina modalitati, metode, solutii organizatorice si motivatiile
corespunzatoare obiectivelor firmei.
Managementul de tip previzional este indreptat catre stabilirea obiectivelor, deciziile strategice si
tactice fiind prioritare.
2- faza de operationalizare
Se caracterizeaza prin preponderenta organizarii,antrenarii si coordonarii personalului.
Acestei faze ii corespunde managementului operativ care are un puternic caracter practic si determina
adoptarea si punerea in practica a deciziilor curente, majoritatea acestor decizii fiind legate de etapa de
executie.
3- faza de evaluare
Se manifesta prin preponderenta functiei de control-evaluare tinandu-se cont de obiectivele si criteriile
stabilite de manager in realitatea obiectivelor.
Acestei faze ii corespunde tipuri de management post-operativ ce are un puternic caracter de……….
fiind sistemul ce pregateste reluarea urmatorului ciclu de productie.
Materiile pe care se bazeaza fazele si tipurile de management sunt:informatia si oamenii.
Factorul uman poate fi privit in dubla ipostaza :atat de resursa dar si de management.
Informatiile servesc la elaborarea deciziilor ,deciziile fiind principalul instrument managerial ,de
calitatea deciziilor devizand eficienta organizatiei indiferent de ramura sau domenii de activitate.
Desi procesele de management reprezinta doar o pondere redusa in ansamblul proceselor demunca
,prin continutul , complexitatea si indicatiile lor reprezinta un element determinant pentru competitivitatea
firmei.
Procesele de management determina potentarea muncii de executie ,integrarea diverselor etape in
conformitate cu necesitatile sociale dar si a intereselor actionarilor firmei.

2
 Relatiile de management

Definitie : Relatiile de management sunt raporturi ce se stabilesc intre componenta unei organizatii si
intre acestia si componenta altor sisteme in procesul previzionarii ,organizarii, coordonarii, antrenarii si
evaluarii activitatii acestora.
Factorii care determina caracteristicile relatiilor de mangement sunt factori social-economici,factori
tehnico-materiali ,factor uman.
*Factorii social-economici sunt determinati de dependenta relatiilor de management ,de modalitatile
de existenta a proprietatii mijloacelor de productie,de natura relatiilo de productie .
Proprietatea determina existenta unor anumite caracteristici ce influenteaza principiile de
management ,metode de previzionare,organizarea si motivarea personalului ,adoptarea unor metode
specifice de management anticipativ.
*Factorii tehnico-materiali consta in dependenta trasaturei managementului de caracteristicile
firmei,de domeniul in care isi desfasoara activitatea ce influenteaza relatiile de management .
Determinarea tehnico-materiala a relatiilor de management determina fundamental tipuri de
management ce se aplica asigurandu-se premize mai bune ca urmare a relatiilor de management dint-un
anumit domeniu de activitate.
Determinarea umana consta in faptul ca au influentat foarte mult asupra relatiilor de management
,asupra structurii fiecarei colectivitati dar si asupra culturii organizationale.
Personalitatea managerului , a specialistilor si lucratorilor isi pun amprenta asupra manifestarii
relatiilor de management la toate nivelurile .
*Factorul uman este factorul de cea mai mare importanta in realitatea obiectivului determinand sau
influentand rezultatul dat diferentelor calitative a fiecarui participant implicat in realitatea obiectivului final.

curs 2
Functiile manageriale ale firmei

Cunoasterea si aprofundarea functiilor managementului constituie o importanta conditie pentru

cunoasterea continutului ,stiintei de a conduce o firma .
Cele 5 functii ce contin procesele manageriale sunt : previziunea ,organizarea ,coordonarea
,antrenarea ,control-evaluarea .
1.Previziunea
Consta in ansamblul proceselor de munca ce determina principalele obiective ale firmei ,modalitatile
de realizare ,resursele si mijloacele prin care se realizeaza principalele obiective .
Prin previziune se raspunde la intrebarea „Ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul firmei ? ”
In acelasi timp se stabileste si volumul resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor .
In functie de orizontul de timp nacesar unei previziuni acestea sunt de 3 categorii :
1.prognozele ,
Acopera un orizont de timp de cel putin 10 ani avand un caracter aproximativ si nefiind obligatoriu .
Prognozele pot sa fie normative sau exploratorii in funtie de prospectele pe care le urmareste firma .
2.planurile ,
Se refera la perioade cuprinse intre 5 ani si 1 luna .

3
 Gradul de detailiere a planurilor variaza i.p cu orizontul de timp .Cu cat perioada de timp este mai
mare cu atat panurile sunt mai putin detailiate si cu cat perioada este mai putin apropiata cu atat planurile
sunt mai detailiate .
Atat in tarile dezvoltate cat si in firmele puternice planurile au un caracter obligatoriu .
3.programele ,
Se realizeaza pe o perioada scurta de timp ,de cel mult 1 luna fiind detailiate si avand un grad mare de
certitudine .
2.Organizarea
Cuprinde ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se stabileste si se delimiteaza
procesele de munca fizica sau intelectuala precum si toate componentele lor ,gruparea acestora pe posturi ,
formatii de munca ,compartimente si atribuirea acestora personalului in functie de anumite criterii
manageriale ,economice ,tehnice si sociale in vederea realizarii cat mai eficienta a obiectivului firmei .
Organizarea raspunde la intrebarea : „Cine si cum contribuie la realizarea obiectivuli ? ”
Prin organizare se realizeaza combinarea directa a fortei de munca si combinarea indirecta a resurselor
materiale ,financiare si informationale .
Organizarea cuprinde 2 subdiviziuni :
2.1 : organizarea de ansamblu a firmei ;
Presupune stabilirea structurii organizarorice si a sistemului informational .
Aceste 2 componente asigura functionarea corespunzatoare a firmei subordonand intreaga activitate
realizarii obiectivelor fundamentale ale firmei .
Aceasta subdiviziune este specifica nivelului superior a mangementului .
2.2 : organizarea principalelor componente ale firmei : cercetare-dezvoltare ,productie , personal ,etc ;
Aceasta subdiviziune este caracteristica managementului de nivel mediu si inferior .
Ca o tendinta in functionarea firmelor moderne organizarea se constituie din ce in ce mai mult intr-o
activitate de importanta stiitifica .
Organizarea are un dublu caracter in acelasi timp si functia managementului dar si activitate de sine
statatoare in cadrul firmei .
Acest dublu caracter determina legaturi complementare ce presupun coordonarea intregii activitati
scopului final a firmei ,realizarea obiectivului in conditiile unei activitati profitabile .
O alta tendinta in firmele moderne este cea de diminuare a dimensiunilor aparatului managerial si
cresterea eficientei acesteia .
3.Coordonarea
Consta in ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului
firmei si a componentelor acesteia in cadrul previziunilor si a sistemului organizatoric stabilit anterior .
Se poate spune caci coordonarea este organizarea in miscare in dinamica .
Necesitatea coordonarii rezulta din dinamismul fiecarei firme ,din mediul ambiant in care isi
desfasoara activitatea firma ,imposibilul de prevazut in toate compartimentele firmei .
De aemenea ,coordonarea este necesara datorita complexitatii ,diversivitatii numarului de persoane cu
calificare diferita implicata in atingerea obiectivului ce necesita o reactie de feed-back permanent pentru
luarea deciziilor in functie de evolutia acestuia .
Pentru realizarea unei eficiente adecvate trebuie sa existe o comunicare superioara intre toate nivelele
managementului .
Prin comunicare se intelege transmiterea si intelegerea integrala a mesajelor continute .
Comunicarea eficienta depinde de un complex de factori ce se reflecta atat din calitatea
managementului cat si din calitatea executantilor .

4
 Coordonarea poate fi :
1 -bilaterala ,
Se realizeaza intre un manager si un subordonat .Aceasta relatie are avantajul unui contract direct
astfel incat informatiile ce se transmit intre cei doi sa nu fie filtrate si alterate de alti factori externi .
2 –multilaterala ,
Se realizeaza intre un manager si mai multi subordonati .Acesta relatie are dezavantajul interventiei
unor factori externi dar si a influentei dintre subordonati in transmiterea ……….. implicati a informatiilor .
4.Antrenarea
Presupune ansamblul proceselor de munca prin care se determina persoanele organizatiei ,persoanele
firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate pe baza luarii in consideratie a
factorilor care ii motiveaza .
Scopul antrenarii este unul cu un caracter pronuntat operational : cu cat implicarea este mai mare cu
atat eficienta personalului de executie si conducerea este mai mare .
Antrenarea raspunde la intrebarea : „ De ce lucreaza personalul din cadrul firmei ? ”.
Baza antrenarii o constituie motivarea ce consta in motivarea si corelarea nevoilor si intereselor
personalului cu realizarea obiectivelor sarcinilor fiecaruia .
In functie de rezultatele obtinute motivarea poate fi pozitiva sau negativa .
Motivarea pozitiva se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului ca urmare a participarii
realizarii sarcinilor in conditiile in care nivelul realizarii sarcinilor obligatorii este realizat de majoritatea
personalului .
Motivarea negativa presupune amenintarea personalului ca satisfactiile pe care le vor avea in urma
activitatii depuse vor fi mai mici daca nu se realizeaza in tocmai obiectivele si sarcinile repartizate .
Presupune sanctiuni la fel ca si motivarea pozitiva pe gradul de nerealizare a acestor sarcini si obiective .
Caracteristic motivarii si antrenarii in mod direct ii corespunde scara motivationala ,adica realizarea
intr-un anumit grad a unor elemente determinante in realizarea obiectivului intr-o anumita succesiune care
cuprinde un numar de categorii de necesitati ( fiziologice ,de securitate ,contacte umane ,afiliere de grup ,
statut social si autorealizare ) .
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivational sa intocmeasca in acelasi
timp mai multe caracteristici :
1 – sa fie complex in sensul divizarii combinate a diviziunilor morale si materiale tinandu-se cont de
factorii principali externi si interni firmei ;
2 – sa fie diferentiat in sensul ca modul de folosire sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane ale
fiecarui colectiv astfel incat sa se obtina maximul de participare la stabilirea si organizarea obiectivelor
firmei ;
3 – sa fie gradual ,adica sa satisfaca succesiv nevoile personalului d.p cu eforturile si raporturile
fiecaruia ,tinand cont de legatura dintre diferite categorii de necesitati .
O necesitate de ordin inferior trebuie satisfacuta inainte ca urmatoarea de un nivel superior sa se poata
manifesta la un nivel maxim .
Caracterul gradual al motivarii este determinat si de volumul limitat al resurselor materiale utilizate
pentru motivare .
Singurele necesitati ce nu sunt utilizate nociodata sunt cele de autorealizare ,de recunoastere esentiala ,
oportunitatea de realizare materiala a fiecaruia .
Un rol deosebit in procesul de management il are calitatea antrenarii pentru ca motiveaza in mod
diferit toate celelalte componente din activitatea firmei .
De retinut ca in realizarea motivarii trebuie sa se tina cont de caracteristicile individuale de
personalitate alcatuite fiecarui angajat .

5
 In ceea ce priveste managementul de nivel superior se realizeaza cu performantele obtinute si
dezvoltarea firmei .
5-Contol-evaluarea
Reprezinta ansamblul proceselor prin care performantele firmei ,subsistemele si componentele acesteia
sunt masurate si comparate ,obiectivele initiale in valoarea eliminarii eficientei constatate si generalizarii
abaterilor cu efect pozitiv .
Aceasta functie raspunde la intrebarea : „ Cu ce rezultat s-a finalizat munca depusa ? ”.
Procesele de control-evaluare presupun 4 faze :
1 – evaluarea realizarilor ;
2 – compararea realizarilor cu obiectivele propuse evidetiind abaterile inregistrate ;
3 – determinarea cauzelor ce au in general constatate ;
3 – efectuarea corectitudinilor care se impun ,inclusiv actionand asupra cauzelor ce au generat abateri
negative .
Pentru a fi eficient procesul de control-evaluare trebuie sa fie continuu fara a se elimina aceasta la
anumite perioade de timp ,evaluarea facandu-se pe masura realizarilor obiectivelor insistand asupra modului
de realizare a obiectivelor metodelor de realizare ,situatiilor critice ,cresterea competitivitatii activitatii .
Ca urmare a dezvoltarii activitatii si a manierei complexitatii firma trebuie sa apeleze la managerii
specializati pe domeniul de activitate , managerii specializati pe subsisteme din cadrul firmei .
Functia de control-evaluare trebuie sa aiba mai ales un caracter preventiv , sa preintampine eficientele
ce pot aparea si daca acestea s-au produs trebuie sa aiba un caracter colectiv .
In firma moderna caracterul constatativ al functiei control-evaluare a disparut fiind bazata pe analiza
relatiilor mai mult cauza-efect cu un control activ concretizat in decizii si actiuni manageriale eficace .
Ca urmare a complexitatii firmelor moderne ,functia de control-evaluare trebuie sa fie mai flexibila
fara sa piarda din rigozitate .
In indeplinirea acestei functii trebuie sa se acorde atentie maxima ,efectelor propagate ca urmare a
aciunilor si deciziilor managerilor .
Functia aceasta incheie ciclul activitatii de management .
Continutul si eficacitatea acesteia conditionand eficienta si eficacitatea activitatii managerului dar si a
rezultatelor obtinute de personal pe TS ,TL ,TM .
Un manager trebuie sa fie implicat ,independent ,sa lucreze selectiv si intens .
Intre cele 5 functii ale managementului firmei exista o interdependenta ce s-a accentuat si care a
determinat o serie de schimbari fata de modalitatile de conducere ale unei firme de acum 4-5 decenii .
Inainte ,prioritare erau organizarea si controlul ,modul de organizare a acestei functii fiind foarte rigid
in firma moderna .
Previziunea si antrenarea in firma joaca un rol mai important .
Ies in evidenta avantajele si dezavantajele pe care un manager trebuie sa le cunoasca in activitatea
specifica firmei conduse .
Functiile manageriale se interpatrund cu ignorarea uneia sau unora din functii reflectadu-se direct si
imediat in calitatea si eficienta proceselor manageriale .
Tratarea interdependenta a functiilor este determinata de importanta pe care le au asupra firmei ,asupra
profitabilitatii ei .
Cu cat ponderea proceselor de management creste cu atat amploarea proceselor de executie creste .
Ponderea cea mai mare a activitatii manageriale se regaseste la nivelul managerial superior in timp ce
la nivelul managerial superior intimp ce la nivelul conditiilor de tip mediu are loc o echilibrare intre
sarcinile de management cu cele de executie .

6
 La nivelul managementului de tip inferior creste ponderea sarcinilor de executie in locul celor de
coordonare .
Pentru o firma ,industria de dimensiuni mari ,intensitatea folosirii functiei manageriale se inregistreaza
intotdeauna la inceputul proceselor de munca .
Functia de previziune in interdependenta cu celelalte functii inregistreaza cresteri in perioada de
inceput a activitatii si scade pe masura realizarii obiectivelor in functie de perioada in care este necesara :
TL ,TS , TM .
Functia de organizare este similara cu evolutia functiei de previziune de care se deosebeste insa prin 3
elemente :
1-intensitatea maxima a organizarii are loc dupa ce a avut loc intensitatea maxima a previziunii ;
2-pe parcursul anului functia de organizare se mentine la un nivel superior decat cea de previziune
care atinge punctul maxim ;
3-atitudinea intensitatii functiei de organizare este mai mic decat cea de previziune .
Functia de coordonare are o evolutie ciclica diferita de evolutia precedentelor doua functii pentru ca
dupa ce se stabilesc obiectivele si se finalizeaza actiunile organizatorice coordonarea are un nivel constant
pe perioade de realizare a obiectivului .
Functia de antrenare marcheaza o aptitudine crescanda in perioada de realizare a etapelor obiectivului
firmei cu aptitudini mai mari in momentul de final cand are loc si recompensarea celor implicati in
realizarea obiectivelor .
Funtia de valoare are o intensitate relativ ridicata in functie de valoare si complexitate a valorii firmei
inregistrandu-se cresteri spre finalul realizarii obiectivelor firmei .
In concluzie , evolutia evenimentelor de management este un rezultat al functiilor ,cel comun fiind
specifica fiecarei firme in functie de domeniul in care isi desfasoara activitatea si marimea firmei .

Principiile generale ale managementului firmei

La baza conceperii si exercitarii managementului firmei se afla un ansamblu de principii ce au

determinat ………..socio-economica ,tehnico-materiala si umane .
Principiile generale exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului precum si fundamentele
teoretice .
Pentru modelarea de ansamblu a termenilor de management alcatuiesc impreuna un sistem
indispensabil pentru manageri ,pentru personalul de specialitate implicit in managementul activitatii .
Principiile se refera la subdiviziune sau la componente majore ale managementului .
1-Principiul asigurarii concordantei dintre parametrii sistemului de management al firmei si
caracteristicile esentiale si ale mediului ei ambiant .
Acest sistem reflecta caracterul deschis si dinamica firmelor .
Acest principiu presupune functionalitatea si competitivitatea ce determina o permanenta corelare ,
adaptare si perfectionare a sistemului de management la situatia existenta efectiv in firma ,la cultura
organizationala si la contextul socio-economic in care isi desfasoara activitatile .
La baza acestui principiu se afla asa denumita „lege a lui Ashley ” a varietatii necesare potrivit careia
o organizatie trebuie sa fie capabila sa genereze orientarea la mediul in schimbare pentru a-si mentine
stabilitatea interna .
Aplicarea acestui principiu presupune 2 aspecte majore :
_ asigurarea unei concordante cat mai depline intre parametrii sistemului de management ;
_ caracteristicile organizatiei firmei ;

7
 Realizarea acestei concordante la un nivel de management cat mai inalt ,nivel necesar fnctionarii
firmei pentru eficienta sistemului de management ,pentru eficienta firmei respective .
2-Principiul managementului participativ
Acest principiu se refera la implicarea resurselor umane ale firmei .Presupune exercitarea celei mai
importante si complexe relatii de management in cadrul firmei ce este necesar sa se bazeze pe implicarea de
manageri ,de specialisti ,de reprezentanti ai proprietarilor si actionarilor apeland la un sistem modern de
conducere si realizand un nou tip de cultura organizationala .
Elementele care impun si determina necesitatea existentei managementului participativ sunt
complexitatea si dinamismul in cresterea activitatii in cadrul firmei ,fluiditatea ( inconsegventa ) unor
componente majore ale mediului ambiant ,dinamica evolutiei stiintifice ,tehnice ,comerciale si
organizatorice ,nivelul cresterii de pregatire a personalului si mai ales internationalizarea activitatii
economice .
Participarea persoanelor la derularea proceselor si relatiilor de management este necesara sa se
realizeze diferentiat cu un plus de intensitate la nivelul firmelor mijlocii si mari ce necesita un personal cu o
pregatire superioara .
In firmele mijlocii si mari cu activitate competitiva exista tendinta de participare la procesul de
management si au reprezentanti ai actionarilor .
In unele cazuri acesti reprezentanti pot fi nu numai ai actionarilor si ai sindicatelor ,furnizorilor si chiar
ai autoritatilor locale .
3-Principiul motivarii tuturor factorilor implicati
Functionarea si profitabilitatea activitatilor fiecarei firme depind direct de interesele factorilor
implicati determinand decisiv da natura si forma de proprietate ,de modalitatile prin care se utilizeaza
parghii economice si de alta natura printre care un rol important il detine motivarea .
In ultimii ani, stiinta si practica manageriala se bazeaza pe sheakt-colderi prin care se identifica atat
organisme cat si categorii de persoane cu interese majore in desfasurarea si rezultatele activitatii firmei . De
acesti strict-colderi trebuie sa tina cont managerul pentru ca acestia au un important rol asupra
performantelor firmei .
Motivarea ca principiu de management al firmei arata necesitatea utilizarii stimulentelor si sanctiunilor
materiale si morale de catre factorii decizionali ,asigurand o indeletnicire armonioasa a tuturor factorilor
implicati ,ce genereaza performante superioare a firmei .
Subevaluarea unei categorii de interese determina mai devreme sau mai tarziu un conflict de interese
cu alti factori implicati .
Concret, acest principiu determina modalitatea de impartire a profitului ,modului de constituire si
utilizare a profitului ,salarizarea personalului ,modalitatile de provare de personal ,stabilirea masurii si
modalitatii de impartire a dividentelor ,comisioanelor,premiile care sa ii determine pe cei implicati sa aiba
maximul de motivatie .
Motivarea puternica a celor implicati in activitatea motivatiei corelata cu aportul managerului la
eficienta firmei trebuie sa determine managementul firmei .
4-Principiul eficacitatii si eficientei
Prezinta un rol determinant pentru o firma pentru dezvoltarea acesteia la performantele obtinute .
Dimensionarea ,structurarea si compilarea tuturor relatiilor de management trebuie sa aiba in vedere
maximizarea efectelor economico-sociale cuantificabile si necuantificabile in vederea obtinerii unei
competitivitati ridicate .
Exprima nevoia activitatii firmei prin sistemul de management astfel incat sa determine
competitivitatea si prin urmare supravietuirea firmei .

8
 Prin eficacitate desemnam indeplinirea obiectivelor dimensionate si prin eficienta desemnarii prin
activitatea proprie a unor venituri superioare celor desemnate .
O firma poate fi eficace dar nu si eficienta sau invers .
Concretizarea acestui principiu implica utilizarea unui instrumentar liber de management ,economic,
juridic, tehnic si sociologic ce se bazeaza pe studiul permanent al realizarilor .
Un rol decisiv in realizarea eficacitatii si eficientei il au proprietarii si reprezentantii lor .Acesti
reprezentanti trebuie sa fie parte activa in derularea proceselor de management .
Cunoasterea si insusirea principiilor de management sunt esentiale pentru toti cei implicati direct sau
indirect in activitatea firmei .
La fel de important este utilizarea acestor principii astfel incat sa se valorifice la nivel maxim
potentialul firmei .
Unul dintre clasicii managementului Henry Fayol, arata ca cel mai important nivel de cunostinte
despre principiile conducerii sunt cele privind modul cum stim sa le aplicam .

Evolutia managementului pe plan mondial si in Romania

Unul dintre cele mai interesante momente in istoria managementului este reliefat de faptul ca daca arta
si activitatea de management este veche de milenii ,stiinta managementului este foarte recenta , foarte tanara
Practic, activitatea de management a inceput in forme simple inca din Comuna Primitiva din perioada
constituirii primei structuri comerciale si economice in timp ce stiinta managementului a aparut in ultimul
secol al mileniului 2 .
Trecerea de la un sistem la altul a determinat nu numai un nivel cantitativ al activitatii productive ci si
o noua activitate de management cu caracter functional si social din ce in ce mai bun .
Incepand cu modalitatile de conducere simpla din Comuna Primitiva au aparut forme de conducere din
ce in ce mai dezvoltate trecand prin diferite etape ale necesitatilor omenesti .
Acumularile cele mai mari de cunostinte informative au inceput in secolele XVIII si XIX si s-au
dezvoltat determinand aparitia stiintei manageriale incepand cu secolul XX.
Chiar incepand cu perioada feudala si capitalism au existat domenii care s-au constituit in adevarate
studii de management .
Asa a fost „Cartea de administratie si tratatul de ceremonii ” ( Imparatul Constantin al-XVII-lea al
Bizantului ) ,”Cetatea virtutii ” ( de catre arabi ), „ Utopia ” ( Thomas Morus ) ,”Testamentul tatalui catre
fiul sau ” ( Ivan Kosowkev ) .
In urma diverselor abordari ale stiintelor managementului au aparut asa zisele scoli :
1- scoala clasica traditionalista ( Henry Fayol );
2- scoala comportista ( conceputa in secolul XIX ) ;
3- scoala cantitativa ( Hoffman ) ;
4- scoala sistematica ( reprezinta o sinteza a celor 3 scoli precedente ) ;
In ceea ce priveste Romania ,ea se inscrie pentru tarile cu preocupari teoretice si pragmatice ale
managementului firmei .
Primele momente in realizarea scolii romanesti de management au fost in perioadele premergatoare ale
primului Razboi Mondial .
Primul sistem utilizat in Romania a fost sistemul de management a lui Taylor care s-a aplicat la Pitesti
la „Tesatoria romaneasca de bumbac ”.
In 25.01.1916 s-a tinut primul curs de management al firmei de catre profesorul Virgil Maghearu .

9
 In acest curs se studia rolul si importanta managementului intreprinderii /firmei ca obiect de studiu ,
raporturile intre teoria managementului si practica din Romania ,organizarea averii intreprinderii stabilirea
valorii firmei ,inclusiv bilantul ,etc .
Inca din 1916 s-a dorit formarea unui spirit de întreprinzator romanesc care a fost practic primul curs
prin care a inceput studiul stiintific al managementului .

curs 3
Dupa 1966 cand a avut loc pentru o scurta durata o anumita deschidere a Romaniei spre Occident se
intreprind mai multe actiuni atat in planul cercetarii stiintifice si invatamantului in domeniul
managementului cat si in domeniul practicii manageriale .
Aceasta deschidere a Romaniei catre Occident a determinat aparitia unor institute ce se ocupau de
pregatirea cadrelor dar si aparitia unor cursuri in universitatile economice ce pregateau diverse categorii de
manageri .Unul dintre aceste institute a fost C.P.C.A care a insemnat Centrul de Perfectionare a Cadrelor din
Administratie .
Dupa aceasta perioada de deschidere a urmat o perioada de incetare a contractelor pe care Romania le
avea cu Occidentul incepand cu sfarsitul anilor ’70 , perioada ce a determinat incetinirea sau chiar stoparea
dezvoltarii managementului .Aceasta limitare a deschiderii Romaniei spre Vest a determinat aparitia unor
crize majore in economia romaneasca ca urmare a ignorarii noilor cunostinte de management .
D.p.v al invatamantului ,cercetarea stiintifica si practica pana in 1989 a determinat o crestere a
volumului cunostintelor de management in plan teoretic ,acestea fiind marcate de ideile comuniste si mai
putin pe folosirea unor concepte obiective .
Practica managementului a fost puternic influentata de sistemul economic comunist in care elementele
politice si administrative erau mai importante decat cele economice .
Diferenta intre teoria si practica manageriala era foarte mare ca urmare a sistemului comunist de valori
in forma sa cea mai acuta , varianta ceausista .
Anul 1990 a marcat inceputul unor schimbari radicale .Incepand din acest an invatamantul si
cercetarea stiintifica de management s-a debarasat de toate limitarile specific comuniste .
Criza de autoritate a statului si criza de autoritate a managerului au avut loc pe fonduri unei crize
economice si de mentalitate ce au determinat prelungirea unor stari economice negative in economia
romaneasca .
Motivatia cea mai puternica a fost cea determinata de managerii intreprinderilor mici si mijlocii in cea
mai mare parte intreprinzatorii particulari .Motivatia puternica a acestora pentru actiune si obtinerea de
profit s-a materializat in stiluri de management .

Definirea si continutul managementului stiintific al firmei

Definitie : Managementul stiintific este ansamblul proceselor prin care elementele teoretico-
metodologice furnizate de stiinta managementului se aplica in practica sociala curenta .
Managementul stiintific are un pronuntat caracter semnificativ si concret .Este constituit din activitatea
de zi cu zi a managerilor care isi desfasoara activitatea la toate nivelurile ierarhice ale firmei .
Nu intreaga activitate a managerilor contribuie la dezvoltarea stiintei a managementului ci numai acea
parte a muncii lor ce se bazeaza pe elemente teoretico-metodologice puse la dispozitia managementului .
Pe parcursul activitatii acestora ca urmare a unor situatii noi, neprevazute ,ce apr in munca lor se
realizeaza inovatii ceea ce ne conduce la ideea ca un bun manager este intotdeauna si un creator in domeniul
condus .

10
 Managementul stiintific are un caracter de diversitate si eterogenitate dpv al continutului si modului de
manifestare cu activitatea reala .De asemenea ,ca o particularitate ,managementul stiintific are si un puternic
caracter uman prin faptul ca se manifesta in totalitate ca urmare a deciziilor si actiunii oamenilor .
Managementul are o complexitate si dificultate deosebita pentru ca este arta artelor prin care o
persoana dirijeaja talentul altor persoane .
Ca urmare a tuturor acestor elemente datorita practicii sociale a aparut profesiunea de manager sau de
conducator ; aceasta inseamna ca pentru a fi in masura sa intelegi si sa solutionezi diferite aspecte ale
muncii manageriale este necesar sa apelezi la specialisti in domeniu ,adica la managerii profesionisti .
Ca urmare a dezvoltarii stiintei managementului ,ca urmare a implicatiilor sociale pe care le are acesta
activitate managementul are un caracter de masa astfel incat intreg personalul unei firme trebuie sa aiba un
minim de cunostinte de management astfel incat implicarea personalului sa se reflecte pozitiv in
performantele obtinute de firma .
In ultimul deceniu al nivelului trecut s-a conturat un domeniu specific managementului stiintific
denumit guvernare corporativa .Ea a insemnat delimitarea managementului companiei de proprietari in mod
traditional o firma era si este condusa de proprietarii companiei .
In conditiile de acum a aparut necesitatea conditiilor firmelor mai ales a firmelor mici si mijlocii de
catre managerii profesionisti .
Practica moderna a aratat ca este nevoie de un manager profesionist pentru a asigura functionalitatea si
competitivitatea mai ales in conditiile unei concurente acute ce se manifesta pe piata .Ca urmare , a aparut o
noua categorie de relatii si procese manageriale si economice care nu exista in perioada anterioara ,cele
dintre proprietatea firmelor si managementul acestora .Guvernarea corporativa are tocmai acest rol de
armonizare in exercitarea acestor relatii.
Guvernarea corporativa inseamna practica manageriala prin care se asigura conditiile unei firme in
interesul proprietatii . Ea reprezinta un set de reguli si stimulente prin care managementul unei firme este
astfel directionat si controlat incat sa maximizeze profitul si volumul organizarii pentru actionarii sau
proprietarii ei .
Intre stiinta managementului si managementul stiintific este o interdependenta puternica, acesta
interdependenta este datorata unui complex de factori care determina o crestere a calitatii de management ca
urmare a elementelor puse la dispozitie de stiinta managementului .
Aceasta interdependenta determina ca rezultat competitivitatea .Ea se realizeaza ca urmare a cresterii
gradului de pregatire a paricipantilor la actul managerial ,ca urmare a capacitatii de insusire de cunostinte si
de caracterul participativ ce trebuie manifestat in interiorul fimei .Se manifesta ca urmare a dimensiunii
umane si activitatii de management .

Mediul ambiant al firmei

Pentru abordarea mediului ambiant in care firma isi desfasoara activitatea reprezinta o problema
maxima importanta pe care trebuie sa rezolve managementul stiintific .
O firma este marcata de fapturi care influenteaza activitatea ,ca urmare a caracterului de sistem deschis
al firmei .Cunoasterea detailiata a influentelor pe care intrarile si iesirile din cadrul firmei le produc
determinand modul de organizare si rezolvare a activitatii .Cunoasterea exacta a evolutiilor mediului
ambiant unde firma isi desfasoara activitatea reprezinta o conditie fundamentala de cunoastere cantitatva si
calitativa a unor anumite categorii de nevoi .
Integrarea firmei in mediul ambiant se face in functie de pozitia acesteia in anumite sisteme de nivele
diferite ( microsisteme ,macrosisteme ,mondosisteme ) .Pe baza acestor influente se determina elaborarea de
strategii si politici realiste care pentru realizare trebuie sa aiba un ridicat grad de fundamentare stiintifica .

11
 Asigurarea resurselor umane ,financiare ,materiale si informationale de care o firma are nevoie pentru
functionarea ei nu este posibila cantitativ si calitativ fara luarea in considerare a factorilor de mediu .
Mediul ambiant reprezinta totalitatea factorilor externi firmei in care aceasta isi desfasoara activitatea .
Factorii de mediu pot fi :
_ factori de mediu naturali ;
Factorii de mediu naturali ce influenteaza activitatea firmei sunt resursele naturale ,de clima ,sol,etc.
_ factori de mediu artificiali ;
Acestia reprezinta totalitatea factorilor creati de om ce influenteaza activitatea firmei .
Definitie : Mediul ambiant include toate elementele externe a firmei de natura economica ,tehnica,
politica, democratica, culturala, stiintifica ,organizarorica ,juridica ,sociologica ,educationala si ecologica ce
influenteaza stabilirea obiectivelor firmei ,obtinerea resurselor necesare ,adoptarea si aplicarea deciziilor de
realizare a obiectivelor .
Factorii care infulenteaza mediul ambiant in care firma isi desfasoara activitatea sunt :
1.factori economici ;
Sunt primii si cea mai importanta categorie de factori cu efect mare aupra activitatii firmei .
Sunt piata interna, externa,sistemul bancar ,bursele de valori ,regimul investitiilor .
Determina atat mediul economic in care firma isi desfasoara activitatea cat si funcrionalitatea si
dezvoltarea acestora .
Adaptarea firmei la cerintele economice de piata trebuie sa faca in baza unei politici realiste care sa tina
cont de realitatile obiective in care firma respectiva isi desfasoara activitatea .
Trecerea la economia de piata functionala presupune utilizarea unor parghii economico-financiare prin
care sa se asigure promovarea pluralismului economic si realizarea unor mecanisme bazate pe principiile unor
economii de piata .
2.factori de management : _ strategia economica nationala ;
_ sistemul de organizare a economiei nationale ;
_ modalitatile de coordonare ;
_ modalitatile de control ;
_ mecanismele motivationale ;
_ calitatea studiilor ,metodelor si tehnicilor utilizate in functii ;
3.factori tehnici si tehnologici ;
Reprezinta nivelul tehnic al utilajelor disponibile pentru utilare ,calitatea tehnicilor ce pot fi utilizate ,
calitatea cercetarilor tehnice unde firma are acces ,numarul si calitatea licentelor si brevetelor inregistrate si
capacitatea inovativa a sistemului cercetare-dezvoltare .
4.factori demografici ;
Cuprind numarul populatiei ,structura socio-profesionala ,ponderea populatiei ,populatia activa ,rata
natalitatii ,rata mortalitatii ,durata medie de viata ,etc .
Factorii demografici influenteaza ritmul si modul de dezvoltare al unei firme prin calitatea managerilor
si specialistilor pe care ii poate avea o firma ,competenta devenind elementul hotarator atat prin politica de
personal cat si prin functionalitatea firmei .
5.factori socio-culturali ;
Includ structura sociala a populatiei ,ocrotirea sanatatii ,invatamantul ,cultura ,stiinta si mentalitatea .
6.factori politici ;
Cuprind politica economica ,politica sociala ,politica stiintei ,politica invatamantului ,politica externa,toate
influentand strategiile si politicile firmelor .
In categoria factorilor politici se inscriu si politicile altor state precum si politica organismelor
internationale .

12
 7.factori naturali ;
Sunt reprezentati de resurse naturale ,apa, sol, clima, vegetatie si fauna .
8.factori juridici ;
Sunt constituiti din ansamblul reglementarilor juridice ce influenteaza direct sau indirect firma si
managementul acesteia .
Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile ,decretele, hotararile guvernamentale ,ordonantele ,
ordinile ministrilor si deciziile prefectiilor.
Exista 2 tipuri de comportament a firmei fata de mediul ambiant :
1.Tipul pasiv se caracterizeaza printr-o atitudune de asteptare a firmei fata de influentele la care
aceasta este supusa din mediul ambiant .
2.Tipul agresiv presupune anticiparea masurilor produse in mediul ambiant si preintampinarea
aparitiei unor disfunctionalitati majore .

Economia de piata

Este un sistem caracterizat prin 5 elemente :

1.Obiectivul urmarit de firme este maximizarea profitului ; scopul tuturor deciziilor si al actiunilor
manageriale vizeaza direct si indirect realizarea unui profit cat mai mare .
2.Economia nationala este compusa in proportie majoritara de agenti economici si nu administrativi .
Agentii economici sunt cei care urmaresc ibtinerea de profit iar cei agenti administrativi sunt cei in
care nu obtinerea de profit este prioritata .
3.Managementul si functionarea firmelor se realizeaza parghii economice ( pret, salariu ,credit ,
dobanda, investitie ,profit ).
4.In dezvoltarea si functionarea economiei nationale piata are rolul decisiv .
5.Suportul economic al economiei de piata il constituie proprietatea privata ce trebuie sa fie
determinanta .
Definitie: Ecomomia de piata este un sistem economic caracterizat prin faptul ca obiectivul economic
urmarit de firme majoritare la nivel national este maximizarea profitului managerial si functionalitatea
firmelor se face folosind preponderent parghii economice ,piata avand rol decisiv in dirijarea si functionarea
economiei nationale iar proprietatea privata este predominanta .

Principalele modalitati de trecere la economia de piata :

Trecerea la economia de piata presupune in primul rand un sistem de protectie sociala a populatiei .
Menirea unui astfel de sistem este necesitatea de a indeparta eventualele nedreptati sociale ce au loc odata
cu restructurarile .Modalitatile prin care se aplica un astfel de sistem sunt :
_ asigurarea unei indemnizatii de somaj pentru persoanele care raman fara locuri de munca ;
_ crearea unui sistem de reorientare profesionala in functie de nevoile de viitor ale societatii ;
_ reconversia profesionala prin oferirea de locuri de munca similare sau apropiate de pregatirea
fiecarui angajat .
Un astfel sistem de protectie sociala duce la restrangerea efectelor negative pe care restructurarea o are
asupra unui numar de persoane .
1) instituirea unui sistem de protectie sociala ;
In acest mod se asigura un climat social pozitiv care determina o atenuare a masurilor de ajustare
sociala , ceea ce determina o trecere mai usoara de la o economie centralizata , birocratizata si cu eficienta
scazuta la o economie bazata pe eficienta .

13
 Tarile care isi doresc trecerea la economia de piata trebuie sa isi asigure suportul populatiei astfel incat
ajustarile sociale inevitabile ca urmare a restructurarilor economice ce sunt asociate trecerii la economia de
piata sa aiba suport social .
Un sistem de protectie sociala eficace trebuie sa fie bazat realizarii economice de piata .Acest sistem
trebuie sa cuprinda un sistem de indemnizatii de somaj pentru persoane ce raman fara locuri de munca ,
programe de reconversie sociala sustinute de guvern prin politici de stat sau prin parteneriate prin firme
private ,crearea unei retele de reorientare profesionala ce trebuie sa determine restrangerea efectelor
negative si descresterea rezistentei la schimbare din partea persoanelor afectate .
curs 4
2) descentralizarea managementului firmelor ;
Descentralizarea rapida si eficienta trebuie sa se realizeze in acelasi timp atat de sus in jos cat si de jos
in sus .Descentralizarea de sus in jos se realizeaza prin masurile pe care le ia guvernul ( legi, ordonante ) ce
diminueaza puterea guvernului si a ministerelor crescand libertatea si rolul firmelor in economia nationala .
Descentralizarea de jos in sus presupune asumarea de responsabilitati , competente , sarcini care determina
cresterea competentei firmelor a managerilor de nivel inferior astfel incat aceste responsabilitati sa si
reflecte atat la nivelul firmei cat si la nivelul ramurii economice , domeniul de activitate in care firma isi
desfasoara activitatea .
Ambele forme de descentralizare determina concentrarea organismelor decizionale la nivel de ramuri
de activitate determinand in acelasi timp o autonomie reala la nivelul firmelor .
Ca urmare , la nivel macro-social apare necesitatea comasarii unor ministere , micsorarea
competentelor fiecarui minister astfel incat sa se rezolve toate problemele sociale care ar putea pare cat
perturbatiile majore ce pot aparea in activitatea de management si de executie la nivelul tuturor firmelor .
Un rol deosebit in procesul de descentralizare le reprezinta liberalizarea utilizarii parghiilor
economice: salarii, credite , preturi , investitii . Competenta pentru utilizarea acestor parghii trebuie sa
revina firmelor .
3) elaborarea si aplicarea unei strategii de reforma economica ;
Economia de piata este un fenomen de deosebita complexitate iar construirea nu se poate face fara o
strategie completa si realista .
In toate tarile cu economie de piata s-a elaborat astfel de strategii , in unele dintre ele creandu-se chia
un minister specializat .
O strategie stiintifica se realizeaza tinand cont de urmatoarele elemente :
1) scopul pentru care se lucreaza ;
2) obiectivele economice fundamentale : PIB, productivitate , inflatie , deficit bugetar , rata
somajului, rata cursului de schimb ;
3) obtiunile strategice legate de privatizare , piete externe , ramurile economiei nationale pe care o
tara doreste sa le dezvolte , tipurile de tehnologii folosite , modalitatile de atragere a capitalului
strain , tipuri de dezvoltare regionala ;
4) resursele pentru dezvoltari interne si externe atrase ;
5) termenele strategiei care de obicei este intre 3-7 ;
6) avantajele competitive ale economiei unei tari in comparatie cu competitivitatea externa .
La ora actuala Romania nu are o astfel de strategie inregistrandu-se doar rezultate pozitive in anumite
segmente , domenii de activitate , statutul de economie de piata , functionala fiind mai mult de natura
politica si economica .

4) liberalizarea folosirii parghiilor economice ;

14
 Aceasta liberalizare trebuie sa tina cont de efectele economice sociale si politice atat pe TS cat si pe
TM si TL .
Pentru a reusi o liberalizare a parghiilor economice fara fara efecte majore negative utilizarea oricaror
parghii tebuie precedata de pregatirea psihologica a populatiei prin toate canalele mass-media , prin actiuni
guvernamentale sau actiuni locale prin care trebuie sa se pregateasca si sa se explice necesitatea masurilor
preconizate .
Un rol deosebit in aplicarea acestor parghii le revine sindicatelor ce trebuie sa fie asociate si implicate
in proiectarea si aplicarea masurilor .
5) privatizarea economiei romanesti ;
In realizarea economiei de piata privatizarea are 3 grupe :
a ) scopul economic ;
Il constituie cresterea eficientei si rentabilitatii activitatilor economice sociale mai ales in ramurile in
care proprietatea privata determina rezultate superioare de eficienta .
In tarile cu o economie de piata proprietatea privata reprezinta marea majoritate atat ca numar cat si ca
volum in randul firmelor de respectiva tara .Privatizarea trebuie sa duca in primul rand la functionari de
ansamblu a economiei nationale avand ca rezultat cresterea venitului national si a nivelului de trai .
b) scopul poitic ;
Il reprezinta democratizarea vietii politice .
Monopolul de stat asupra proprietatii genereaza direct sau indirect monopolul unui singur grup asupra
puterii politice .
Existenta proprietatii private asigura conditii economice si motivationale ale pluripartitismului ce
reprezinta suportul pentru o reala democratizare a vietii politice .Proprietatea privata asigura suportul
necesar ca proprietatea sa isi exprime interesele si opiniile fara restrictii din partea reprezentantilor statului .
c) scopul social ;
Inseamna asigurarea la un nivel superior al produselor si serviciilor de care are nevoie fiecare individ
precum si societatea in ansamblu concomitent cu sporirea veniturilor si cresterea nivelului de trai .
In functie de interesele majoritatii polulatiei se stabilesc amploarea , modalitatile si continutul
privatizarii .Privatizarea trebuie sa aiba efecte pentru majoritate si nu pentru un grup restrans .
Scopul social al privatizarii este inclus in procesul de aparitie si dezvoltare a intreprinderilor mici si
mijlocii prin care se realizeaza atenuarea unor tensiuni sociale mai ales ca urmare a restructurarii .
Privatizarea se face si s-a facut fie prin :
_ investiti efectuate de persoane in mod individual sau asociate ;
_ infiintarea de firme cu capital strain ;
_ infiintarea de firme cu capital mixt de stat si particular .
6) atragerea capitalului strain ;
Practica economica a aratat in toate tarile ce au trecut la economia de piata ca atragerea capitalului
strain a determinat o sursa de dezvoltare de neinlocuit .
Capitalul strain in afara de resursele financiare pe care le-a pus la dispozitie a atras si noi tehnologii :
specializarea fortei de munca , aparitia de firme cu un nou profil ce a valorificat mai bine resursele de care
dispunea respectiva tara .
7) remodelarea sistemului fiscal ;
Una din cele mai importante modalitati prin care s-a reusit trecerea la economia de piata o constituie
impozitul .Felul , marimea si numarul impozitelor in economia de piata sunt diferite de cele din sistemul
economic precedent astfel : pentru o buna functionare se impune remodelarea sistemului de impozite
tinandu-se cont de prioritatea infiintarii si dezvoltarii de noi firme , stimularea investirii venitului populatiei
si agentilor economici intr-o noua activitate si nu catre consum , atragerea capitalurilor straine in ramurile

15
considerate prioritare in economia nationala , atragerea capitalului strain in ramurile in care exista un deficit
de produse si servicii , mentinerea sub control a deficitului bugetar , diferentierea impozitelor in functie de
profil si domeniu de activitate , folosirea resurselor deficitare si a celor de care dispune economia nationala .
Totalitatea acestor modalitati de remodelare a sistemului de impozitare trebuie sa determine cresterea PIB .
8) restructurarea sistemului vamal ;
Aceasta modalitate trebuie realizata in stransa legatura cu impozitele astfel incat elaboreaza o strategie
la nivel national care sa pornesca de la starea actuala , de la necesitatile si cerintele specifice economiei de
piata pentru a ajunge la reglementarile din Uniunea Europeana .
Sistemul vamal determina incurajarea dezvoltarii unor activitati importante pentru economia nationala
considerate prioritare pentru dezvoltarile viitoare .
9) formarea pietei capitalului ;
Este una dintre cele mai importante dar si dificile .
Nevoia de capital a firmelor romanesti se poate realiza fie prin atragerea de resurse financiare de la
populatie si agenti economici fie prin atragerea de resurse financiare externe .
Una din componentele pietei capitalului este este bursa de valori .Bursa de valori este o institutie
specializata prin care se tranzactioneaza capitaluri sub forma de obligatiuni , titluri de valoare .Existenta
pietei capitalurilor are un efect pozitiv deosebit asupra activitatilor firmelor cat si asupra populatiei .
O alta componenta a pitei capitalurilor o constituie bancile .Banca este o institutie fundamentala pentru
valorificarea superioara a disponibilului financiar la dispozitia firmelor si populatiei .
10) dezvoltarea pietei muncii ;
Impreuna cu dexvoltarea pietei capitalului se impune si dezvoltarea pietei muncii .Prin aceasta se
rezolva nevoile pe care angajatorii le au in recrutarea personalului firmei .
Piata muncii are un efect puternic asupra salarizarii si productivitatii muncii .Avand in vedere
integrarea Romaniei in U.E trebuie sa se ia masurile necesare pentru ca productivitatea firmelor sa se
apropie de cea din U.E , la ora actuala raportul fiind de 3 la 1 ( productivitatea este de 3 ori mai mica ) .
In conditiile in care diferentele tehnologice devin din ce in ce mai mari se inregistreza o rata de somaj
invers proportionala cu productivitatea .Somajul este un factor de accelerare a progresului economic cu
conditia ca nivelul acestuia sa se situeze intre 2-4 % .
Piata muncii are un efect determinant asupra stabilirii ierarhiilor valorilor oficiale ale salariatilor , a
ierarhiei firmelor .
Implementarea managementului profesionist
Realizarea unui management profesionist presupune organizarea si utilizarea unui sistem nou de
conducere , atat la nivelul firmei cat si la nivelul economiei nationale .
Managementul profesionist trebuie sa se bazeze pe spiritul intreprinzator si nu pe o abordare
birocratica , modificand fundamental continutul si modul de manifestare al managementului , situand in plin
plan firma si obiectivele ei , precum si scopul fundamental de functionare a acestuia ( profitul ) .
Un manager profesionist presupune flexibilitate , dinamism , variabilitate , creativitate si eficacitate ce
depind atributele de baza ale unui management profesionist .Un astfel de management nu se poate realiza
decat prin atragerea de specialisti implicati intr-o structura nationala pe baza unei strategii nationale care sa
determine remodelarea managementului tinand cont de realitati si nu in mod conjunctural .

16
 Organizatia ca obiect al managementului

Definitie : Organizatia este un grup de persoane care deruleaza activitatile comune orientate spre
realizarea unuia sau mai multor obiective .
Conceptul de organizatie presupune :
_ urmarirea realizarii unor obiective exprimate cantitativ si calitativ precum si scopul pentru care se
infiinteaza si functioneaza firma ;
_ implica resurse financiare umane la care se adauga cele informationale indiferent de obiectul de
activitate ;
_ este dependenta de organizatii atat ca urmare a resurselor folosite cat si d.p.v al proceselor de munca
ca urmare a memoriei de realizare a propriilor obiective ;
_ dispume de procese de munca si de management cu o mare importanta in derularea activitatii .
Caracteristic economiei de piata ii este :
_ Situarea firmelor in prim plan al activitatii economice pornind de la ideea ca daca acestea sunt
profitabile toti cei implicati in activitatea acesteia realizeaza castiguri si influenteaza pozitiv si economia
nationala .Aceasta abordare este una tipica pentru societatea capitalista care si-a dovedit viabilitatea in
practica , nivelul de dezvoltare al statelor cu o astfel de economie fiind superioara altor nivele economice .
_ Situarea economiei nationale in plin plan trecand firmele pe plan secundar .Ca urmare , sunt mai
importante strategiile nationale decat viata fiecarei firme in parte megand pe principiul ca este mai
importanta realizarea profitului la nivel national decat profitul firmelor din fiecare domeniu de activitate .
Acesta este tipica pentru tarile cu economie comunista si a dovedit incapacitatea de a solutiona problemele
fundamentale ale unei economii profitabile .
Pentru a fi eficienta , economia nationala trebuie sa se bazeze pe firme competitive , rentabile .
Prin firma desemnam un grup de persoane organizate anumitor cerinte tehnologice , economice ,
manageriale , juridice care concep si desfasoara un complex de procese de munca folosind anumite mijloace
de munca concretizate in produse si servicii in vederea realizarii unui profit cat mai mare .

curs 5
Trasaturile definitorii ale firmei

1.Este un sistem complex care eintemeiaza resurse umane , materiale , financiare , informationale ;
fiecare dintre acestea fiind alcatuite dintr-un numar mare de elemente .
Resursele umane sunt compuse din totalitatea salariatilor firmei , totalitatea specialistilor la care
apeleaza firma reprezentand caracteristici diferite d.p.v al pregatirii, al varstei , a pozitiei ocupate , a
specialistilor , al sexului si al vechimii in firma .
Ansamblul resusrselor financiare este format din resursele interne , surse externe sau surse atrase care
contribuie la derularea activitatii firmei .
Resursele informationale sunt atat interne cat si externe fiind concretizate in tehnologii , norme de
consum , evidente contabile , evidente tehnico- economice , evidente statistice .
2.Este un sistem socio- economic in sensul ca in cadrul sau forta de munca se afla in stransa
independenta iar calitatea fortei de munca influenteaza direct rezultatele activitatii firmei .
3.Este un sistem deschis in sensul ca este supusa influentei atat factorilor interni cat si factorilor externi .
Ca urmare a intrarii firmelor romanesti intr-un sistem dupa cum este economia de piata functionala ,
influentele externe firmei capata o putere din ce in ce mai mare , ca urmare a influentei externe tarii
internationale .

17
 4.Este un sistem organic adaptiv in sensul ca se schimba permanent sub influenta factorilor interni si
externi adaptandu-se atat la nevoile pietei cat si la nevoia de dezvoltare proprie fiecarei firme .
5.Este un sistem tehnico- material in sensul ca intre mijloacele de munca si materiile prime utilizate
exista legaturi ce sunt determinate de tehnologia folosita .
6.Este un sistem operational pentru ca cea mai mare parte a activitatii unei firme are un caracter operativ
In functie de tipul de proprietate se manifesta un anumit tip de management .
In functie de forma de proprietate firmele pot fi :
FIRME PRIVATE presupun apartanenta patrimoniului unei singure persoane sau unui grup de persoane .
Acest tip de firma fiind cel mai vechi tip de firma cunoscut .Acestea pot fi ca urmare firme individuale sau
firme de grup .
Un tip aparte de firma privata il constituie firma familiara ce se caracterizeaza prin faptul ca patrimoniul
apartine unei singure familii , de obicei acesta fiind de administratii medii sau mici .Cel mai adesea
proprietarii sunt in acelasi timp si lucratori .Firma familiala se bazeaza pe o mare solidaritate si colaborare
intre persoanele inrudite , traditia unei astfel de firme fiind de asemenea foarte mare .
FIRMA COOPERATISTA este tot o firma privata infiintata pe baza acordului liber a mai multor persoane
ce desfasoara de regula activitati similare .
Caracteristic acestui tip de firma este ca dreptul de proprietate confera si drept de management , in
marea majoritate proprietarii avand si calitatea de lucratori .
SOCIETATI IN COMANDITA PE ACTIUNI sunt societati private in care patrimoniul este impartit in
actiuni cu o anumita valoare nominala .
Detinerea unei actiuni sau mai multor reprezinta temeiul legal prin care se exercita dreptul de proprietate
asupra patrimoniului firmei prin care se influenteaza managementul firmei si prin care se participa la
repartizarea profitului .
Dreptul de proprietate asupra unei actiuni se poate transmite de la o persoana la alta prin vanzare-
cumparare .De regula , acest drept de proprietate se poate face prin intermediul burselor de valori .
Firmele cu capital de stat reprezinta o alta parte importanta a unei economii nationale , trasatura de baza
a acestei fiind proprietatea de stat asupra patrimoniului .
Proprietatea privata a unei firme determina o autonomie deosebita in cadrul unei economii capitaliste .
Spre deosebire de acestea , firmele cu capital de stat au activitate in domeniul in care functionarea lor trebuie
sa fie controlata de stat .
FIRMA MIXTA se realizeaza de obicei prin colaborarea intre capitalul privat si capitalul de stat , statul
devenind unul din actionari .
REGIILE functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale , infiintarea si functionarea lor fiind
decisa de guvern pentru regiile de interes national si de autoritatile locale ( consiliul judetean, local ) pentru
regiile de interes local .
Specific regiilor este faptul ca pot fi depasite nivelurile de cheltuiala numai in cazuri temeinice
justificate numai pentru servicii si lucrari de interes public , obligatoriu la propunerea Ministerului de Resort
si cu avizul Ministerului de Finante . In aceste cazuri se stabileste exact volumul estimat al pierderilor si
sursele de acoperire .
Anual , o regie trebuie sa prezinte spre aprobare impreuna cu bilantul si contul de profit si pierdere .
Conducerea , managementul unei regii se asigura in mod obligatoriu de catre un consiliu de
administratie din 7/15 persoane din care o persoana este numita de Forul Coordonator .
FIRME IN NUME COLECTIV ale caror obligatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea
nelimitata si solidara a tuturor asociatilor .
Pot fi SOCIETATI IN COMANDITA SIMPLA unde obligatiunile sunt garantate cu patrimoniul social si cu
raspunderea nelimitata si solidare a actionarilor dar pana la limita aportului fiecaruia .

18
 SOCIETATI IN COMANDITA PE ACTIUNI al carui capital este impartit in actiuni , obligatiunile sunt
garantate cu patri moniul , raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor in limita actiunilor pe care detin .
Pentru fiecare tip de societate de firma comerciala este necesar sa existe un contract de societate iar
pentru cele pe actiuni si statutul societatii .
In ultimul timp un alt criteriu ce este luat in considerare din ce in ce mai mult este criteriul marimii
firmei .Cel mai utilizat criteriu pentru a stabili dimensiunile unei firme este numarul de salriati .
De regula , o microintreprindere cuprinde intre 1-9 salariati , o firma mica cuprinde intre 10-49 salariati ,
o întreprindere medie cuprinde 50-249 salariati , peste 250 salariati reprezinta intreprinderea mare .
In unele tari , de obicei cele dezvoltate ,exista si o alta clasificare in care se consta ca intreprinderile
mari sunt cele care au peste 1000 sau chiar 2000 salariati , de regula acest lucru se intampla in tarile cu o
economie foarte dezvoltata .
Un alt criteriu de clasificare ar firmelor este d.p.v al apartenentei nationale a capitalului .Firmele pot fi :
FIRME NATIONALE , a caror principala caracteristica este ca totalitatea bunurilor se afla in proprietatea unui
grup dintr-un singur stat .
FIRME MIXTE unde participa capitalul autohton si dintr-o tara straina .
FIRME INTERNATIONALE in care capitalul apartine unor proprietari din 2\3 tari .
FIRME MULTINATIONALE in care capitalul apartine mai multor tari dar firmele pot sa aiba si sedii in
mai mult de 2 tari .
FIRME TRANSNATIONALE in care majoritatea capitalului provine din 2-3 tari , poate sa aiba sedii in cel
putin 3 tari iar managerii sunt manageri internationali .
Incadrarea intr-una sau alta din aceste categorii ne arata anumite particularitati ale managementului ,
adica modul de constituire si conducere , interesele pe care le reprezinta managementul , amploarea sferei
deciziilor in elaborarea strategiilor , segmentul de piata avut in vedere , caile prin care se realizeaza motivarea
personalului si modalitatile de control utilizate in procesul de management .
In functie de caracterul obiectivului muncii pot fi FIRME EXTRACTIVE si FIRME PRELUCATOARE .

Intreprinzatori

Una din regulile dezvoltarii economice spune ca sanatatea unei tari depinde intr-o mare proportie de
numarul firmelor noi infiintate in fiecare an .numarul firmelor mici si si mijlocii infiintate in fiecare an
determina in care se reuseste sa se intrerupa rata somajului .Elementul cheie in orice economie il reprezinta
intreprinzatorul .
Intreprinzatorul este cel care infiinteaza o noua firma .Un intreprinzator este un realizator de lucruri noi,
un creator de activitati noi, in opozitii cu tipul clasic de manager care coordoneaza si dirijeaza activitati
existente.Un intreprinzator este o persoana cu reactii rapide .
De obicei un intreprinzator isi incepe activitatea in tinerete fara ca studiile si cunostintele sale sa fie
complete.Un intreprinzator este acea persoana care sesizeaza rapid oportunitatile de a realiza un produs nou
sau un serviciu nou.Un intreprinzator spre deosebire de manager dispune de puterea mai mare de a introduce
noul.Intreprinzatorul este persoana care se implica intr-o mare masura in introducerea noului. Intreprinzatorul
este persoana care isi finalizeaza eforturile prin infiintarea unei firme intr-un domeniu nou sau prin o noua
modalitate de realizare a unui produs sau serviciu vechi.
Definitie: Intreprinzatorul este persoana care initiaza sau dezvolta o afacere prin care se deruleaza
activitati noi in care se implica direct in vederea obtinerii de profit, specific intreprinzatorului este atitudinea
de a crea nou, spiritul de intreprinzator.
Spiritul de intreprinzator reprezinta capacitatea pe care o poseda anumite persoane de a crea activitati
economice noi pe baza efortului personal si implicarii personale cu asumarea de riscuri avand ca scop
obtinerea de profit.

19
 Caracteristicile intreprinzatorului roman sunt:varsta intre 30-35 ani barbati, cu studii superioare in marea
lor majoritate economisti; profilul acestuia este de persoana casatorita cu experienta de minimum 5 ani.
Domeniile cele mai folosite pentru a incepe noi afaceri au fost comertul urmat de servicii, constructii si
transporturi.
Principalele motivatii ce determina pe intreprinzator sa isi asume riscurile infiintarii unei firme noi sunt:
-dezvoltarea si aplicarea unei idei privind un produs sau afacere, de regula acesta motivatie apare ca urmare a
faptului ca locul anterior de munca nu oferea posibilitati de manifestare a propriei initiative de concretizarea a
unei idei eonomice;
-munca cu oamenii selectati;
-siguranta personala si a familiei;
-obtinerea de castiguri mari;
-dorinta de a avea o mare flexibilitate in viata personala si familiara;
-dorinta de a dispune pe propriul timp ;
-pozitia sociala in comunitate ;
-dorinta de a conduce si de a nu fi condus;
-dorinta de a fi respectat;
-dorinta de a avea o munca variabila;
-frustarea locului de munca anterior.
Toate aceste motivatii determina statutul intreprinzatorului . Pentru a creste nivelul acestui statut
trebuie urmate cateva directii de actiuni:
-inzestrarea tehnica si informatizarea firmei ;
-prioritatea actiunilor comerciale ;
-asigurarea resurselor umane cu potential;
Strategia firmei

Conceptul de strategie a avut semnificatii diferite inca din cele mai vechi timpuri .
In activitate , termenul de strategos se referea la rolul generalului de a conduce o armata .Ulterior ,
prin strategie se intelegea arta generalului cu trimitere la abilitatile psihologice si comportamentale care ii
dadea posibilitatea unui general sa isi indeplinesca obiectivele .
Pana in anul 1000 e.n se intelegea prin strategie suma calitatilor manageriale pe care trebuia sa le aibă
un conducator pentru a crea un sistem de conducere .
Strategia poate avea 5 intreprinzatori :
1.inseamna a urma un anume drum pentru a realiza solutionarea unei anumite situatii ;
2.modalitatea prin care se poate depasi un obstacol sau un oponent ;
3.suma de actiuni prin care se realizeaza un anumit comportament ;
4.modalitatea prin care se obtine o anumita pozitionare a firmei in mediul in care isi desfasoara
activitatea ;
5.stabilirea rolului pe care il are o firma in functie de actiunile pe care le releva in întreprindere .
Prin srategie se intelege ansamblul intreprinderilor majore ale firmei pe TL , principalele modalitati de
realizare ,resursele alocate in vederea obtinerii avantajului competitiv .
Trasaturi definitorii ale strategiei :
_are intotdeuna in vedere concret realizarea unei sarcini specifice sub forma de misiune si obiective ;
_vizeaza perioadele viitoare , de obicei intre 3-5 ani , ca urmare a acestui termen calitatea strategiei
poate sa sufere modificari ;
_cuprinde atat obiectivele firmei in ansamblul ei cat si obiective pentru componente din cadrul firmei;
_se refera la elemente esentiale si nu la cele de detaliu;

20
 _actioneaza coreland subdiviziunile firmei;
_ tine cont de interesele actionarilor si ale angajatilor firmei;
_determina aparitia caracterului competitiv tinand cont de nivelul de pregatire al personalului;
_determina realizarea unui proces de perfectionare organizatorica;
_la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii care inseamna modalitatile in care se pot
combina resursele pentru obtinerea unui principal obiectiv;
_ este rezultatul unui proces de negociere intre actionarii firmei in care se armonizeaza interesele
fiecareia;
_ imbraca forma a unui plan in care se precizeaza etapele de realizare a obiectivului si componentele
interne ale firmei ce sunt implicate in atingerea lui;
_obtinere a avantajului competitiv care presupune realizarea unor produse\ servicii mai ieftine in
conditiile identice de calitate a concurentei sau la pret identic in conditiile unei calitati superioare ;
Strategia se realizeaza prin decizii strategice .Deciziile strategice au urmatoarele caracteristici :
_se refera la activitatile firmei ;
_armonizeaza activitatile firmei cu mediul in care isi desfasoara activitatea ;
_coreleaza activitatile firmei cu resusrsele de care dispune ;
_determina modificari succesive in alocarea , asigurarea resurselor ;
_afecteaza deciziile in functie de nivelul resurselor ;
_influenteaza rezultatele finale in functie de interesele actionarilor .
curs 6
Managementul strategic presupune cunoasterea urmatoarelor elemente :
misiunea firmei , profilul firmei , obiectivele pe TL , obiectivele anuale , strategia globala , strategiile
operationale si politicile firmei .
POLITICA ORGANIZATIEI cuprinde un set de obiective pe TM ce se refera fie la componentele
majore ale acesteia , fie la ansamblul activitatilor tinandu-se cont de volumul si structura resurselor
disponibile , actiunile majore ce trebuie intreprinse , principalii responsabili si excedentii implicati ,
resursele de finantare , termenele finale si intermediare , indicatorii de eficienta globali si partiali .
Spre deosebire de strategii , politicile firmei se diferentiaza prin orizontul de timp mai redus , de regula
pana intr-un an si un grad de detailiere mai mare mai ales in ceea ce priveste executia .
Politicile se concentreza de obicei in programele anuale sau trimestriale ale firmei in domenii concrete :
comercial , productie , financiar , personal, marketing ce trebuie realizate in perioade scurte sau medii .
Politicile nu constituie o concretizare simpla a strategiei lor .Acest lucru este posibil pentru ca pe
parcursul derularii activitatii pot aparea abateri ce determina noi politici necesare respectarii aceleiasi strategii
Politicile firmei se pot schimba in functie de modificarile aparute atat in interior cat si in exteriorul
firmei .
Intr-o firma cu un management profesionist , toate politicile trebuie sa se intrepatrunda in modul cu care
un manager reuseste aceste lucruri rezultand plusul de calitate al strategiilor si obtinerea de performante
superioare .
Pentru ca o strategie sa aiba rezultate scontate trebuie sa se tina cont de 4 componente :
_ domeniul de activitate ;
_ modalitatea de structurare a resurselor pentru atingerea scopului ;
_ avantajul competitiv care consta in obtinerea unei pozitii mai avantajoase in raport cu celelalte firme
identice sau similare ;
_ sinergia ce consta in efectele la care se asteapta managementul sa le obtina ca iurmare a deciziilor
adoptate ) ;

21
 Misiunea firmei consta in delimitarea cu precizie a scopului fundamental si al conceptiei privind
evolutia si dezvoltarea girmei prin care se diferentiaza de firme similare in functie de sfera in care isi
desfasoara acrivitatea si piata pe care o serveste .
O firma trebuie sa ia cu precizie scopul pentru care a fost creata modalitatile prin care se reuseste
atingerea scopului si efectele pe careatingerea scopului le au asupra pietei dar si asupra tuturor celor implicati
in firma .
OBIECTIVELE FUNDAMENTALE sunt acele obiective care au in vedere orizonturi indelungate de timp,
de regula intre 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatii firmei sau de componentelor majore ale
acesteia .
Stabilirea obiectivelor se face tinand cont de mediul in care firma isi desfasoara activitatea , modul cum
este organizata firma , scopul final si interactiunea tuturor factorilor care pot influenta activitatea firmei .
In stabilirea obiectivelor fundamentale ale firmei trebuie sa se aiba in vedere 2 componente :
componenta economica si componenta sociala .
Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile pe TL avute de catre proprietar , manager sau
alte categorii de actionari majoritari .
Obiectivele economice sunt castigul pe actiune , valoarea actiunii , coeficientul de eficienta a
capitalului ,profitul , rata profitului , cifra de afaceri , cota de piata , productivitatea muncii , calitatea
produselor si serviciilor .
Obiectivele economice sunt obiectivele cu pondere determinate in managementul firmei pentru ca
exprima direct interesele actionarilor .
Numarul si felul obiectivelor depind foarte mult de dimensiunea si complexitatea firmei . Cu cat o firma
este mai mica numarul obiectivelor pe care trebuie sa le stabileasca este mai mic .
Obiectivele sociale sunt mai putine dar au o tendinta de crestere in ultima perioada .Acest criteriu este
valabil mai ales pentru firmele mari si mijlocii .
Obiectivele sociale sunt controlul poluarii , salarizarea , conditiile de munca a salariatilor , satisfacerea
nevoilor clientului , calitate , durabilitate , flexibilitate , pret al produselor si serviciilor , permanetizarea
furnizorilor ce contribuie la realizarea unor produse si servicii competitive .
Acest tip de obiective sunt extrem de importante in randul firmelor din tarile dezvoltate avand o pondere
redusa in randul tarilor cu o economie mai putin dezvoltata .
OBTIUNILE STRATEGICE definesc abordarile majore cu influenta asupra unei parti importante din
activitatile firmei pe baza carora se stabilesc cum este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice .
Printre obtiunile prin care se realizeaza aceasta enumeram :
privatizarea , retehnologizarea , diversificarea productiei , specializarea , formarea de societati mixte cu
capital strain , informatizarea .
Pentru atingerea unui obiectiv trebuie parcurs un anumit traseu din vector de crestere .Prin vector de
crestere se stabileste directia , tendinta pe care trebuie sa parcurga un anumit proces pentru a se realiza unul
din obiectivele fundamentale .Pentru a realiza un astfel de obiectiv fundamental un manager trebuie sa
combine mai multe obtiuni strategice .
Pentru a putea pune in practica anumite strategii manageriale trebuie sa se tina cont de resursele pe care
le au la dispozitie .Extrem de important este dimensionarea resurselor in functie de strategiile ce trebuie
urmate pentru realizarea obiectivului .Doua sunt pericolele majore ce stau in calea realizarii unei strategii
adecvate :
1.Subdimensioanarea resurselor ce determina lipsa lichiditatilor , a fondurilor necesare realizarii
obiectivului .
2.Supradimensionarea resurselor ce are ca efect blocarea inutila a unor disponibilitati care ar fi putut fi
utilizate cu eficienta sporita in alte componente sau pentru alte programe in interiorul firmei .

22
 In stabilirea strategiilor cea mai importanta actiune este cea de stabilire a fondurilor prin care se asigura
suportul functionarii strategiei .
O analiza financiara este esentiala pentrudeterminarea rationalitatii aplicarii resurselor respective .
Trebuie sa se tina cont de utilizarea cat mai eficienta a resurselor financiare astfel incat sa se evite un
grad prea mare de indatorare .
Odata cu stabilirea obiectivelor si strategiilor de urmat trebuie identificate resursele din punt de vedere
al marimii , al provenientei ; ceea ce a determinat un caracter limitativ si decizional in stabilirea obiectivelor si
a strategiilor .
In conditiile in care activitatea economica se intensifica ca urmare a dezvoltarii tehnologice si
informationale marimea resurselor ce trebuie atrase se amplifica .
Cu cat obiectul de activitate al unei firme este indreptat catre o activitate mai complexa , resursele de
care are nevoie respectiva firma sunt mai mari necesitand analize detaliate din punct de vedere financiar al
pietei pentru care lucreaza firma respectiva dar si din punct de vedere al resurselor manageriale .
Pentru a putea indeplini obiectivele fundamentale prin strategiile fundamentate de manageri un rol
important il au termenele .Termenele delimiteaza perioada de functionare a strategiilor precizand momentul
de actiune si penalizare a momentelor strategice majore ca urmare a dezvoltarii tehnologice si informationale ,
respectarea termenelor determinanad cresterea rolului strategiilor .
Obtinerea avantajului competitiv se poate face numai prin incadrarea in termenele stabilite de
desfasurare , pregatire si finalizare stabilite anterior .
Avantajul competitiv reprezinta realizarea de catre o firma a unor produse sau servicii superioare dintr-
un punct de vedere semnificativ pentru consumatori comparativ cu produsele sau serviciile similare ale
majoritatii concurentilor .
Avantajul competitiv presupune mai multe elemente esentiale pentru un consumator ce il determina sa
cumpere respectivul produs si in acelasi timp calitatea produselor sau serviciilor trebuie sa fie cat mai buna
decat un produs sau serviciu realizat de un competitor la acelasi nivel de pret .
Pentru ca avantajul competitiv sa fie durabil este necesar ca acesta sa fie sustinut pentru activitate
manageriala indelungata . In cazul in care activitatea manageriala nu este sustinuta , avantajul competitiv se
poate actiona pe o perioada scurta sau poate deveni avantaj competitiv unei anumite structuri .
Pentru ca avantajul competitiv sa aiba un nivel ridicat trebuie sa se tina cont de standardele ce se
asociaza produsului concretizandu-se in asa numitele standarde strategice presupunand pentru firma realizarea
unui avantaj competiv rational . O firma dovedeste un avantaj competiv cand tara in care isi are sediul permite
si contribuie la acumularea cat mai rapida de competente specializate .
Pentru realizarea unui astfel de avantaj competiv firma trebuie sa-si desfasoare activitatea intr-un mediu
dinamic si provocator care sa stimuleze permanent firma pentru modernizare si amplificare pentru care un
produs sau serviciu devine competitiv .Pentru realizarea unei astfel de situatii in afara de factorii specifici
firmei il au politica guvernamentala si sansa .
Avantajul competitiv este componenta invizibila a strategiei , cea care determina viabilitate si
competitivitate firmei .
In stabilirea strategiei trebuie sa se tina cont de concurenta de pe piata , de gama complexa a produselor
si serviciilor existente pe piata , de noile firme care isi doresc sa preia o cota cat mai mare de piata , de
furnizorii pe care ii are firma , de cumparatorii carora le satisface nevoile dar si de firmele care pot produce
sau oferi servicii , ce pot inlocui produsele sau serviciile initial .
De asemenea , in stabilirea strategiei trebuie sa se tina cont de factorii interni si externi firmei .
Modelul pe care trebuie sa-l urmeze strategia trebuie sa tina cont de marimea firmei , de tehnologia
utilizata , de resursele umane si capital , de actionari , de comunitatea unde isi desfasoara activitatea si

23
comunitatea careia ii ofera servicii , de furnizori , de legislatie , de factori culturali , sociali , tehnici ,
tehnologici , politici , juridici , economici care actioaneaza activitatii firmei .
Factorii interni care determina strategia sunt : proprietarii firmei , managementul firmei , dimensiunea
firmei , complexitatea firmei , cultura organizationala din firma , structura organizatorica , potentialul
organizational , potentialul uman , inzestrarea tehnologica .
PROPRIETARII FIRMEI pot fi un grup de persoane care influenteaza marimea resurselor alocate cat si
obiectivele firmei .
Tendinta generala este ca proprietarii da dea maxima importanta profitului si sa reduca nivelul
cheltuielilor destinate dezvoltarilor si investitilor .
De puterea pe care o are proprietatea sau cota pe care o detine in firma implica gradul de implicare in
stabilirea obiectivelor .
Ca urmare a drepturilor de proprietate , proprietarul influenteaza direct deciziile care se iau in cadrul
adunarii generale a actionarilor . De asemenea , creste importanta controlului pe care acesta il poate avea la
realizarea obiectivelor .
Cu cat o firma este mai mare si aceasta cuprinde mai multi proprietari cu atat influenta asupra strategiei
este mai mica .
MANAGEMENTUL FIRMEI
Echipa manageriala este formata din managerul firmei si de manageri de nivel superior din cadrul
acesteia ce determina direct gradul de realizare a obiectivelor .
Managerii sunt cei care trebuie sa gaseasca modalitatea optima prin care obiectivul firmei este realizat .
Importanta managerilor in realizarea strategiei este data de faptul ca ei sunt specialisti ce detin
cunostintele necesare , cunostinte de specialitate spre deosebire de proprietari care care nu este obligatoriu sa
posede astfel de cunostinte .
Practica marilor firme arata ca managerul general are un rol extrem de important avnd o cotriburie
efectiva in stabilrea strategiei .
Cunostintele , calitatile si deprinderile managerului se vor reflecta direct asupra strategiei .
In functie de gradul in care acesta este motivat se poate determina modul in care se aplica o anumita
conceptie , evolutie ca urmare a cunostintelor si aptitudinilor pe care le are , prestigiul de care dispune .
DIMENSIUNEA FIRMEI conditioneaza strategia prin amploarea resurselor ce presupun un anumit drum .
Cu cat firma este mai complexa cu atat inertia in aplicarea unei strategii este mai mare ca urmare a unei
complexitati sporite a subdiviziunilor din cadrul firmei .
COMPLEXITATEA FIRMEI
Cu cat o firma este mai complexa cu atat componentele acesteia trebuie sa fie inglobate in strategiile
generale .
Ca urmare a unei complexitati sporite , fiecare din componentele firmewi trebuie sa aiba o strategie
individuala care se constituie ca parte a strategiei generale la nivel de firma .
Complexitatea aduce 2 categorii de influente : varietatea componentelor interne firmei si multitudinea de
interdependente ce pot determina dezvoltarea .
Ca urmare , complexitatea determina adoptarea unor strategii ample cu efecte economice pozitive
superioare . Un grad mare de superioritate presupune o sfera mult mai larga de actiuni ce trebuie luate in
considerare pentru a fece firma functionala .
Din acest punct de vedere al complexitatii, o complexitate mare reprezinta un handicap iar o
complexitate mica reprezinta un factor defavorizant .

24
 INZESTRAREA TEHNOLOGICA
Cu cat tehnologia este mai avansata aceasta presupune un numar de factori mai mare de care trebuie sa
se tina cont .
Cu cat tehnologia este mai complexa , resursele financiare , informationale sunt mai specializate , mai
complexe .
Atunci cand tehnologia este mai inferioara , elementele sunt mai putine determinand un avantaj in
stabilirea unei strategii .
Cu cat tehnologia este mai complexa , determina o reducere a rapiditatii stabilirii modalitatilor de
realizare a strategiei .
DISPERSIA TERITORIALA A SUBDIVIZIUNII
Cu cat activitatea firmei este mai concentrata cu atat strategia este mai usor de realizat .
Cand firma dispune de subdiviziune pe un teritoriu mare , determina aparitia unor dificultati nu numai in
stabilirea unor variante strategice dar si in folosirea eficienta a resurselor .
Cu cat este mai mare dificultatea realizarii unei strategii coerente cu atat mai multe subdiviziuni sunt in
afara teritoriului national .
Cu cat activitatea economica se internationalizeaza cu atat strategiile sunt mai dificil de realizat .
POTENTIALUL UMAN AL FIRMEI
In principal , potentialul uman al firmei este reprezentat de angajati dar la acestia se adauga si alte
persoanei din afara firmei care sunt implicate in actiunile firmei respective .
Personalul firmei se caracterizeaza prin numar , volum si calitate a cunostintelor , varsta , capacitate de
munca si grad de motivare care influenteaza toate fezele strategice de la initierea strategiei pana la evaluarea
finala .
Orice modificare tehnologica se reflecta direct in stabilirea strategiei .
POTENTIALUL INFORMATIONAL AL FIRMEI cuprinde totalitatea informatiilor indiferent de natura lor
economice , juridice , tehnologice pe care le poseda firma .
Actualizarea bazelor informationale de care dispune firma reprezinta o conditie pentru realizarea unei
strategii eficiente .
Se poate spune ca pe calitatea , volumul si eficienta in care sunt folosite informatiile depinde realizarea
unei strategii optime .
STAREA ECONOMICA A FIRMEI
Se intelege modul in care se reuseste obtinerea unor rezultate maxime in functie cu resursele ce se
concretizeaza in cifra de afaceri , profit si lichiditati .
O firma cu stare economica buna poate determina mai usor realizarea unei strategii eficiente .
Atunci cand o firma are o situatie economica buna ea constituie o garantie pentru furnizori , clienti ,
autoritatile locale .
CULTURA ORGANIZATIONALA determina in mod direct strategia firmei pentru ca se bazeaza pe
calitatile , aptituinile , cunostintele pe care le au toti participantii la realizarea unui produs si trebuie sa puna in
practica la realizarea unei strategii .
Membrii unui grup au o serie de realizari comune care sunt : obiectivele , nevoile ; ceea ce determina un
anumit fenomen de comportament si se mentine chiar daca in componenta grupului apar modificari .
Este partea cea mai dificila de realizare a unei strategii .
CULTURA INDIVIDUALA este cea de care dispune fiecare membru a grupului ca urmare a cunostintelor
proprii diferite de la un membru al grupului la altul in cazul in care nou venitii in interiorul firmei sunt
persoane cu calificari superioare , ele determinand schimbari structurale .
In stabilirea oricarei strategii trebuie sa se tina cont de raportul intre cultura angajatilor si
receptivitatea la schimbare .

25
26