P. 1
Drept Administrativ - Actul Administrativ

Drept Administrativ - Actul Administrativ

|Views: 1,615|Likes:

More info:

Published by: Gabriela-AlexandraPostelnicu on Apr 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/26/2013

pdf

text

original

Sections

MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
ACADEMIA DE POLIŢIE
„Alexandru Ioan Cuza”
FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

DISCIPLINA: DREPT ADMINISTRATIV

TEMA: ACTUL ADMINISTRATIV

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Lector Univ. Dr. STANCIU BOGDAN

1

CUPRINS

Aspecte introductive referitoare la actul administrativ……..……………….1

CAPITOLUL I
NOŢIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

Secţiunea 1

Definiţia actului administrativ…………………………13

Secţiunea 2

Trăsăturile caracteristice ale actului administrativ…….14

Secţiunea 3

Clasificarea actelor administrative…………………….17

Secţiunea 4

Baza legală a actelor administrative…………………...20

Secţiunea 5

Mobilul şi motivul actului administrativ………………22

CAPITOLUL II
COMPETENŢA – CONDIŢIE ESENŢIALĂ PENTRU EMITEREA
ACTELOR
ADMINISTRATIVE
………………………………………….24
Secţiunea 1

Exercitarea competenţelor pentru emiterea actelor
administrative………………………………………….27

Secţiunea 2

Subordonarea competenţei faţă de altă competenţă…...30

Secţiunea 3

Subordonarea competenţei faţă de
autoritatea ierarhică……………………………………32

Secţiunea 4

Subordonarea competenţei de emitere a actelor
administrative unor reguli de procedură……………….33

CAPITOLUL III
FORMA ŞI PROCEDURA EMITERII ACTELOR
ADMINISTRATIVE

Secţiunea 1

Forma actelor admimistative…………………………..36

Secţiunea 2

Fazele procedurii de elaborarea a actelor
administrative………………………………………….39

Secţiunea 3

Operaţiuni procedurale anterioare.
Teoria avizului…………………………………………41

Secţiunea 4

Acordul, ca operaţiune a procedurii emiterii actelor
administrative………………………………………….44

Secţiunea 5

Condiţii procedurale concomitente emiterii actelor
administrative………………………………………….46

Secţiunea 6

Condiţii procedurale posterioare emiterii actelor
administrative………………………………………….48

2

CAPITOLUL IV
FORŢA JURIDICĂ ŞI EFECTELE JURIDICE ALE ACTELOR
ADMINISTRATIVE

Secţiunea 1

Forţa juridică a actelor administrative………………...52

Secţiunea 2

Momentul la care actul administrativ produce efecte
juridice………………………………………………...54

Secţiunea 3

Întinderea efectelor juridice produse de actul
administrativ……………………………………….….56

Secţiunea 4

Încetarea efectelor actelor administrative………….….57

Secţiunea 5

Situaţia actelor administrative făcute de
funcţionarii de fapt…………………………………….58
BIBLIOGRAFIE..……………………………………………………...…60

3

ASPECTE INTRODUCTIVE REFERITOARE LA ACTUL
ADMINISTRATIV

Problema actelor juridice are multiple contingenţe cu toate ramurile
dreptului. Este firesc, de aceea, ca ea să preocupe nu numai fiecare ramură
a dreptului în parte, ci să formeze în acelaşi timp şi obiectul unor încercări
de generalizare, în cadrul teoriei statului şi a dreptului, a rezultatelor
obţinute în diferite domenii juridice speciale de cercetare.

Nu se poate elabora o adevărata teorie a actelor juridice fără a se
cerceta toate ramurile dreptului, căci, aşa cum este şi firesc, orice analiză
care s-ar mărgini la o singură ramură de drept nu ar putea realiza o
înţelegere a acestui fenomen în întregul său, nici să stabilească o clasificare
care să cuprindă şi să epuizeze toate cazurile particulare posibile,
rezultatele cercetărilor obţinute pentru o anumită ramură de drept putând fi
contrazise de realităţile proprii altei ramuri.

Din acest punct de vedere este necesar în special "să se dea o mai
mare atenţie problemei actelor juridice emise de organele puterii şi
administraţiei de stat în cadrul activităţii lor, pentru ca prin compararea
rezultatelor obţinute în ramurile dreptului de stat şi administrativ cu cele
obţinute în dreptul civil, să se poată ajunge, în materia actelor juridice, la
generalizări, care să oglindească întreaga realitate"1
.

1

Tudor Drăganu, Actele de drept administrativ, Ed. Ştiinţifică 1955, pag.5

4

Examinată din punct de vedere juridic, activitatea organelor
administraţiei publice ni se prezintă în diferite forme concrete care pot fi
calificate ca „acte juridice, ca operaţiuni administrative şi ca simple fapte
materiale"
1
.

Varietatea sarcinilor pe care le îndeplinesc organele administraţiei
publice determină folosirea unor tipuri diferite de acte juridice. Astfel, sunt
folosite acte juridice care sunt supuse dreptului civil, dar şi acte juridice
specifice, supuse unui regim juridic specific pe care îl denumim regim
juridic administrativ şi care face parte din dreptul public.

Organele administraţiei de stat pot face o primă categorie de acte, care
se caracterizează prin faptul că, prin intervenţia lor, aceste organe se
manifestă ca subiecte de drept special învestite cu atributele puterii de stat
şi care, ca atare, sunt obligatorii în temeiul declaraţiei unilaterale de voinţă
a organului competent, dată pe baza şi în executarea legilor. În această
categorie intră actele administrative şi contractele administrative.

În afara acestor acte juridice, organele administraţiei publice, în
activitatea lor de organizare a executării legii mai folosesc şi operaţiuni
administrative care au şi ele o anumită semnificaţie juridică ce trebuie
cercetată. În ceea ce priveşte faptele materiale, acestea neintrând în sfera
juridicului decât în măsura incidenţelor normelor de drept, le menţionăm
pentru a fi reţinute ca atare.

Profesorul Romulus Ionescu deosebeşte şase forme principale de
activitate a organelor administraţiei publice. Acestea sunt:

1

Emilian Stelian Ticames, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, Ed. Era, pag. 328

5

actul administrativ, actul juridic unilateral ce nu realizeaza puterea de
stat, actul juridic contractual, operaţiunea administrativă şi
operaţiunea direct productivă.

Legislaţia, practica judiciară şi literatura de specialitate nu au o
terminologie unitară pentru denumirea principalului act juridic de putere
emis de administraţia de stat sau cea locală. Legislaţia foloseşte, de regulă,
denumirile concrete ale actelor juridice administrative, ca de exemplu:
"hotărâre", "ordin", "regulament", "dispoziţie", "autorizaţie", "certificat",
"proces-verbal", etc., ceea ce permite, în cazurile arătate, "stabilirea
provenienţei actului juridic, determinarea caracterului său normativ
individual şi altele asemenea
"1
.

Întrucât actele juridice emise de administraţia publică cunosc o mare
varietate şi o abundenţă de denumiri, s-a impus, cu necesitate, găsirea unei
denumiri generice, care să desemneze, în mod unitar, întreaga categorie a
acestor acte. În acest sens, două denumiri reţin în principal atenţia: cea de
"act administrativ" şi cea de "act de drept administrativ"2
.

Actul administrativ constituie forma juridică de activitate
caracteristică organelor administraţiei publice, deoarece, pe de o parte, nici
un alt organ al statului în afară de organele administraţiei nu emite acte
administrative, iar pe de altă parte, el constituie forma cea mai importantă
de activitate a organelor administraţiei publice.

1

Ivan Stelian, Drept administrativ român,V.I.S. Print, 2002
2 Ioan Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Ed. Risoprint, 1998, pag.31

2

6

Întrebuinţarea puterii de stat în scopul executării în concret a legilor
arată importanţa deosebită pe care o prezintă actele administrative. Dată
fiind această importanţă a actelor administrative în realizarea întregii
activităţi a statului, este necesar ca legalitatea să fie strict observată, atât în
ceea ce priveşte conţinutul actului administrativ, cât şi în ceea ce priveşte
forma sa. Din această cauză, dreptul administrativ reglementează, spre
deosebire de alte ramuri de drept, forme mai numeroase de control al
legalităţii actelor administrative.

Actul juridic unilateral ce nu realizează puterea de stat. Pe lângă
actele administrative, organele administraţiei mai pot emite şi alte acte
jurice unilaterale. Spre deosebire de actele administrative, asemenea acte
nu sunt emise în realizarea puterii de stat. Ca atare, ele nu fac parte din
administraţia publică, care este o formă de realizare a puterii de stat. Astfel,
deşi aceste acte constituie o formă de activitate o organelor administraţiei
publice, deosebită de actele administrative, nu constituie însă o formă de
activitate specifică acestei categorii de organe ale statului.

"Asemenea acte juridice pot fi emise şi de organele administraţiei
publice, fără să fie nevoie, de cele mai multe ori, să aibă personalitate
juridică, deoarece normele juridice le prevăd asemenea competenţă
"1

. Este
necesar ca organele administraţiei să aibă personalitate juridică pentru a
emite asemenea acte numai dacă normele juridice nu le prevăd această
competenţă şi numai dacă actul respectiv dă naştere la raporturi civile.
Organele administraţiei publice emit numeroase acte juridice unilaterale ce
nu realizează puterea de stat, cum sunt, de exemplu: sesizări, oferte de
închirieri de contracte, adeverinţe de comunicări, acte de imputaţie

1

Emilian Stelian Ticames, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, Ed.ERA, Bucureşti,

2000, pag.328

7

bănească, acte de aplicare a sancţiunilor disciplinare, desfaceri unilaterale
ale contractelor de muncă, etc.

Deşi, în teorie, deosebirea dintre actul administrativ şi actul unilateral
ce nu realizează puterea de stat, emis însă de un organ administrativ, este
clară, totuşi în practică, ea este destul de dificil de făcut, în unele cazuri.
Pentru a vedea dacă un anumit act juridic unilateral emis de un organ
administrativ realizează sau nu puterea de stat este nevoie a cerceta forţa cu
care actul respectiv produce efecte juridice, în conformitate cu normele
juridice. "Această forţă juridică deosebită se evidenţiază în principal, dar
nu în mod exclusiv, prin posibilitatea executării din oficiu, adică direct
prin forţa de constrângere a statului
"1
.

Actele juridice unilaterale ce nu realizează puterea de stat trebuie şi
pot fi deosebite de actele administrative şi prin regimul juridic la care sunt
supuse de normele juridice. Dacă actele administrative sunt reglementate,
în principal, de dreptul administrativ, actele juridice unilaterale ce nu
realizează puterea de stat sunt reglementate în principal de alte ramuri ale
dreptului. Fiind emise de alte organe ale administraţieie publice, implicit
ele sunt reglementate într-o oarecare măsură şi de dreptul administrativ, în
ceea ce priveşte unele condiţii de emitere a lor, unele efecte juridice ce le
pot produce, unele condiţii de executare, ca şi controlul executării lor,
atunci când este exercitat de organe ale administraţiei publice.

Actul juridic contractual. Pentru realizarea activităţii administrative,
organele administraţiei publice au nevoie de multe ori să încheie şi acte
juridice contractuale, care se numesc uneori contracte administrative.
Deoarece nici una din părţile contractante nu realizează, prin manifestarea

1

Emilian Stelian Ticames, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, Ed, ERA 2000, pag 329

1

Emilian Stelian Ticames, op. cit., pag. 330

8

voinţei sale juridice, puterea de stat, toate părţile se situează pe picior de
egalitate. Aşa fiind, nici această formă a activităţii organelor administraţiei
nu face parte din administraţia de stat ca şi actul unilateral ce nu realizează
puterea de stat. Organele administraţiei publice au nevoie să întrebuinţeze
această formă de activitate, cu condiţia de a avea capacitatea necesară, prin
prevederea ei expresă într-o formă juridică sau cu condiţia de a avea
personalitate juridică, dacă este necesar, o capacitate civilă.

Deşi organul de stat nu întrebuinţează puterea de stat pentru
încheierea acestor acte, totuşi unele condiţii pentru încheierea contractului,
unele efecte juridice pe care le produce, unele condiţii de executare şi
controlul executării lui, sunt reglementate de dreptul administrativ,
deoarece sunt parte a activităţii unui organ al administraţiei publice.

Operaţiunea administrativă. Operaţiunile administrative sunt, în
general, fapte juridice, deoarece nu sunt prin conţinutul lor manifestări de
voinţă în scopul producerii de efecte juridice. Ele sunt fapte materiale
săvârşite de organele administraţiei pentru executarea în concret a legilor.
Trebuie spus că ele sunt operaţiuni de administraţie. Nu sunt direct
productive, ci de organizare a producţiei. Deoarece "operaţiunile de
administraţie sunt săvârşite, în afară de organele administraţiei, şi de alte
categorii de organe ale statului, de organizaţii nestatale şi de persoanele
fizice, trebuie observat că numai acelea săvârşite de organele
administraţiei publice sunt operaţiuni administrative
"1
.

Mai trebuie observat că, dacă operaţiunile de administraţie constituie
o formă destul de generală de activitate, ele capătă însă aspecte deosebite
când sunt săvârşite de organele administraţiei publice. În fine, trebuie să

1

9

mai menţionăm că, deşi în general, nu sunt manifestări de voinţă în scopul
producerii directe de efecte juridice, ele produc acele efecte ce sunt expres
prevăzute de normele juridice.

Pentru dreptul administrativ, unele activităţi administrative ca, de
exemplu: înregistrări de acte, rapoarte, avize sau procese verbale, constituie
operaţiuni administrative şi nu acte administrative.

Operaţiunea de tehnică administrativă. Asemenea operaţiuni
sunt tot fapte materiale ca şi operaţiunile administrative. Şi ele sunt
operaţiuni de administraţie, deci operaţiuni ce nu sunt direct productive.
Spre deosebire însă de operaţiunile administrative, operaţiunile de tehnică
administrativă nu sunt săvârşite în realizarea puterii de stat şi deci nu fac
parte din administraţia de stat. Ca atare, ele pot fi realizate şi de celelalte
categorii de organe de stat, dar şi de organizaţii nestatale şi de persoane
fizice. "Operaţiunile de tehnică administrativă săvârşite de organele
administraţiei publice se deosebesc categoric de toate actele juridice emise
de aceste organe, deoarece sunt totdeauna fapte materiale, iar nu
manifestări de voinţă producătoare de efecte juridice
"1
.

Ele se deosebesc, de asemenea, şi de operaţiunile administrative,
deoarece nu sunt săvârşite în realizarea puterii de stat şi nu pot produce în
nici un caz efecte juridice deosebite, datorită acestor cauze. Dar ele se
deosebesc şi de acele fapte materiale, direct productive, ce pot fi şi ele
săvârşite de organele administraţiei publice.

Operaţiunea materială direct productivă. Toate organele
administraţiei publice săvârşesc şi fapte materiale direct productive,

1

Emilian Stelian Ticames, op. cit., pag 331

10

producând direct bunuri materiale sau prestând anumite servicii materiale.
Criteriul de distincţie între aceste operaţiuni productive şi toate celelalte
este mai mult un criteriu economic decât juridic. Această noţiune sumară a
operaţiunilor materiale direct productive săvârşite de organele
administraţiei publice necesită unele precizări.

În primul rând, trebuie arătat că ele produc direct tot felul de bunuri
industriale, agricole sau culturale. Astfel, ele cuprind fapte de producţie şi
tot felul de mărfuri, dar şi fapte direct productive, culturale şi medicale,
precum întocmirea de opere ştiinţifice şi artistice, operaţiuni medicale şi
sanitare, curativo-profilactice, operaţiuni de învăţământ, etc. Aceste
operaţiuni cuprind însă şi pe acelea de prestare a unor servicii publice,
precum servicii de transport, de corespondenţă, de radio şi televiziune, de
întreţinere de bunuri materiale.

În al doilea rând, trebuie precizat că asemenea operaţiuni direct
productive se realizează şi de celelalte organe de stat, deşi în măsură
incomparabil mai redusă, ca şi de organizaţii nestatale şi de persoane fizice.

Această formă de activitate a organelor administraţiei publice, nefiind
specifică acestor organe, neproducând în general efecte juridice şi nefiind
reglementată de alte norme decât cele juridice administrative, cercetarea ei
nu aparţine dreptului administrativ.

Etimologic, termenul de "act administrativ" are semnificaţia unei părţi
dintr-o activitate. Termenul de "act" se leagă de de termenul de
"activitate". Avem de-a face cu un act juridic pe care îl face administraţia şi
îl desemnăm cu termenul de "act administrativ".

11

În dreptul administrativ caracterul specific al actului administrativ nu
apare în terminologie. Pentru a scoate în evidenţă această particularitate
unii autori propun ca actul să fie numit "act de drept administrativ". Acest
termen scoate în evidenţă în mod judicios caracterisica acestui tip de act
juridic, regimul ce îi este aplicabil, regimul juridic administrativ. Îtr-
adevăr, este un act juridic căruia îi sunt aplicabile regulile dreptului
administrativ.

Opţiunea autorilor este pentru noţiunea de "act administrativ", mai
ales că doctrina internaţională păstrează termenul de "act administrativ".
Prin folosirea acestei noţiuni, actul capătă o anumită semnificaţie, care îl
distinge.

Este dificil de a decela, de a găsi particularităţile actului administrativ.
Însăşi activitatea administraţiei publice se manifestă într-o terminologie
extrem de variată. De exemplu manifestarea administraţei printr-un act care
se cheamă decizie (decizia primăriei sau a prefecturii). În administraţie
rareori se foloseşte termenul de "act administrativ". Termenul de "decizie"
are semnificaţia de acţiune administrativă. Alteori, acţiunea administraţiei
apare sub denumirea de "ordin", "instrucţiune", "hotărâre", "regulament",
"dispoziţie", "autorizaţie", "permis".

Denumirea de "act administrativ" are această deficienţă de a nu scoate
în evidenţă semnificaţia juridică a actului, dar pune în evidenţă relevanţa
juridică a activităţii administrative prin desemnarea unui tip de act juridic.
Socotim că termenul de "act administrativ" este cel care trebuie să fie
folosit din următoarele două principale argumente:

În primul rând, actele normative de bază folosesc acest termen. Legea
nr.29/1990, legea contenciosului administrativ, care constituie actul

12

normativ de bază în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil acestui act
juridic, foloseşte termenul de "act administrativ".

În al doilea rând, pe lângă argumentele de text, termenul de "act
administrativ
" este preferabil, datorită folosirii îndelungate în literatura
juridică şi în practica judiciară.

În literatura juridică s-au utilizat, de-a lungul deceniilor, mai multe
expresii pentru a evoca actele juridice ale organelor administraţiei publice.
Literatura juridică din perioada interbelică, pe baza principiului separaţiei
puterilor, dă o semnificaţie specifică noţiunii de act administrativ, plecând
de la delimitarea actelor de guvernământ de actele administrative ale
"puterii executive". Prin acte de guvernământ se înţelegeau actele "puterii
executive" în raporturile sale cu Parlamentul, iar prin actele
administrative se evocau,
"actele făcute de puterea executivă în raporturile
sale cu cetăţenii
", precum şi actele intervenite între diversele servicii
publice ale statului.Acestea din urmă erau divizate în două categorii – acte
de autoritate şi acte de gestiune – actele de autoritate repezentând acele
manifestări de voinţa făcute de un organ administrativ competent, prin care
se crea o situaţie juridică generală sau individuală guvernată de norme de
drept public, iar prin actul de gestiune se înţelegea manifestarea de voinţă
făcută de un organ competent, ce "tinde să creeze unui organism
administrativ o situaţtie juridică cu caracter patrimonial, reglementată de
dreptul privat
". Normele de drept public erau explicate prin ideea de
"dominaţie şi comandament", ceea ce era corect faţă de esenţa puterii de
stat în perioada respectivă. Curios este faptul că în sfera "actelor puterii
executive
" nu apare termenul de "contract", deşi actul administrativ de
gestiune se aprecia că are în realitate caracter de act civil. "Când o

13

autoritate publică – arăta Paul Negulescu – încheie un contract de
vânzare – cumpărare cu un particular, privitor la un imobil, se creează o
situaţie juridică de cumpărător şi o alta de vânzător, ambele reglemantate
de dreptul privat. Aceste situaţii juridice nu pot fi modificate prin acte
unilaterale, ci numai prin acte bilaterale. Actul de vânzare – cumpărare
este deci un act administrativ de gestiune
".

Se constată cu uşurinţă că noţiunea de " act administrativ" era
folosită într-un sens pur formal, spre a evoca actele juridice ale autorităţilor
administrative, nu şi regimul juridic de putere. Între actul administrativ de
autoritate şi actul administrativ de gestiune nu există o corespondenţă gen-
specie, sub aspectul juridic aplicabil primul fiind o specie a actelor de
autoritate iar secundul o specie a actelor de drept privat. Cu toate acestea,
literatura şi jurisprudenţa vremii au susţinut teza atacării in "termeni şi
conform cu legea contenciosului administrativ
" şi a actelor de gestiune.
Teza actelor administrative de autoritate şi, respectiv, de gestiune era larg
răspândită în literatura juridică europeană în perioada interbelică. Fără să
fie respinsă definitiv în doctrina actuală occidentală, teza este prezentată ca
o posibilă modalitate de analiză a actului administrativ.

Profesorul Antonie Iorgovan consideră că "se poate spune la
fel de bine fie acte administrative, punându-se accentul pe ideea activităţii,
în sensul că evocăm actele ce realizează administraţia publică, fie acte de
drept administrativ, subliniindu-se ideea regimului juridic aplicabil
".

Utilizarea unei terminologii sau a alteia este la latitudinea
legiuitorului, a doctrinarului, inclusiv a studentului, dar în funcţie de
contextul de idei. Spre exemplu, într-o construcţie logică ce urmăreşte a
evoca actele unilaterale ale altor organisme (decât cele administrative), în

14

realizarea administraţiei publice (teza şcolii clujene) este de preferat
utilizarea terminologiei "acte de drept administrativ".

Dimpotrivă, atunci când ne referim la actele de autoritate tutelară ori
de stare civilă este mai potrivit să le calificăm "acte administrative",
eventual cu precizarea că li se aplică un regim mixt, de drept administrativ
şi de dreptul familiei.

Cele trei sensuri ale termenului de act administrativ – formal,
material şi funcţional urmăresc să releve fie structura de la care emană
manifestarea de voinţă, fie regimul aplicabil. Dacă vrem să scoatem în
evidenţă actele administrative ale organelor administraţiei publice, organe
competente într-o anumită materie administrativă, vom face referire la
sensul formal-material. Dacă dorim să evocăm actele administrative sub
aspectul regimului juridic, cu deosebire al controlului judecătoresc, vom
face referire la sensul funcţional-juridic. Actele administrative, în
ansamblul lor, indiferent de structura (statală sau nestatală ) de la care
emană, pot fi desemnate prin utilizarea termenului de act administrativ în
sens structural-organizaţional. Se subînţelege că sensul formal-material este
un caz particular al celui structural-organizaţional, raportul dintre ele fiind
de la parte la întreg.

Caracterul tipic sau atipic îl stabilim după cel de al doilea sens, toate
actele administrative cărora li se aplică controlul instanţelor judecătoreşti
vor fi administrative tipice, iar actele care sunt exceptate de la acest
control, formează categoria actelor administrative atipice.

15

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->