Bolile cromozomiale

Eusebiu Vlad Gorduza

Cromozomii reprezintă unităţile structurale şi funcţionale ale materialului
genetic la nivel celular. Numărul de cromozomi constituie o caracteristică de
specie. Astfel, la specia umană există 46 de cromozomi grupaţi în 23
perechi (2 seturi cromozomice). Dintre aceste perechi, 22 sunt identice la
cele două sexe (autozomii) iar una este diferită (cromozomii sexuali sau
gonozomii): XX la femeie, respectiv XY la bărbat. Fiecare persoană
moşteneşte un set cromozomic de la mamă şi un set cromozomic de la tată.
Din punct de vedere structural fiecare cromozom are două elemente
longitudinale identice – cromatide – unite la nivelul centromerului, care
împarte fiecare cromatidă în două braţe: unul scurt, notat p şi unul lung,
notat q.
Cromozomii pot fi examinaţi printr-o serie de tehnici speciale, numite tehnici
citogenetice. Aceste metode se bazează în principiu pe obţinerea de celule
în diviziune (de obicei, limfocite din sânge sau amniocite din lichidul
amniotic), blocarea diviziunii într-o anumită etapă, realizarea preparatului
cromozomic, examinarea la microscop şi realizarea cariotipului (dispunerea
sistematizată a cromozomilor fotografiaţi dintr-o singură celulă, pe baza unor
criterii valabile în toată lumea). În final, este stabilită formula cromozomică a
individului investigat. La persoanele normale, formula cromozomică este
46,XX sau 46,XY. În cazul prezenţei unei anomalii cromozomiale, formula
cromozomică va fi anormală şi va specifica tipul anomaliei şi cromozomul
(cromozomii) implicaţi. Bolile cromozomice sunt maladii determinate de
mutaţii genomice (anomalii numerice ale cromozomilor) sau cromozomice
(anomalii ale structurii normale a cromozomilor).
Deoarece aceste mutaţii cauzează modificări importante ale materialului
genetic, ele sunt responsabile pentru apariţia unor afecţiuni umane grave.
Anomaliile de număr sau structură neechilibrate determină un fenotip
anormal, cel mai frecvent letal, astfel încât produsul de concepţie afectat se
elimină de obicei prin avort spontan sau nou născut mort. Datorită acestei
particularităţi numai 1 la 250 din nou născuţii vii au trisomii sau monosomii,
complete sau parţiale, care produc anomalii fenotipice caracteristice unor
sindroame cromozomiale specifice.
Indiferent de cromozomul afectat, toate anomaliile cromozomiale
neechilibrate viabile prezintă o serie de trăsături comune:
• tulburări de creştere şi dezvoltare pre- şi postnatală;
retard psiho-motor;
• tulburări de reproducere, manifestate prin: sterilitate şi/sau infertilitate
(avorturi repetate sau naştere de copii plurimalformaţi morţi sau vii);
• sindrom plurimalformativ specific fiecărei anomalii în parte.
Mutaţie – modificare accidentală şi permanentă a materialului genetic ce se poate transmite la
descendenţi32
Consecinţele anomaliilor cromozomiale neechilibrate numerice şi structurale
depind de mai mulţi factori:
• tipul anomaliei, cantitatea de material genetic activ present pe cromozomul
implicat şi mărimea dezechilibrului genic:
• Poliploidiile produc o modificare majoră a cantităţii de material genetic şi
sunt incompatibile cu viaţa la specia umană;
• Monosomiile complete, exceptând unele cazuri cu monosomie X, sunt letale
la specia umană, conducând la avort spontan;
• Trisomiile complete ale cromozomilor mari şi/sau active genetic sunt incam-
patibile cu supravieţuirea; unele cazuri de trisomii complete ale unor cromo-
zomi mici săraci în material genetic active (cromozomii 21, 13, 18, 8) permit
menţinerea sarcinii, dar copilul se naşte cu multiple malformaţii;
• În cazul monosomiilor parţiale sau a trisomiilor parţiale supravieţuirea este
dependentă de cantitatea de material genetic modificată, cu cât aceasta este
mai importantă cu atât probabilitatea de supravieţuire este mai mică;
• tipul cromozomului afectat (autozom sau gonozom):
• anomaliile autozomilor sunt mai grave decât cele ale gonozomilor;
• numărul de celule afectate;
• anomaliile în mosaic sunt mai puţin severe decât cele omogene; cu cât
numărul de cellule normale este mai mare cu atât o anomalie în mosaic va
determina un fenotip mai puţin modificat.
Bolile cromozomiale produse prin anomalii neechilibrate ale autozomilor sunt
numeroase (peste 100 de entităţi). Există numai trei anomalii complete şi
omogene compatibile cu supravieţuirea: trisomia 21 (sindromul Down),
trisomia 18 (sindromul Edwards) şi trisomia 13 (sindromul Patau); alte
trisomii autozomale sunt rare şi se găsesc în mozaic. Anomaliile de structură
neechilibrate produc trisomii sau monosomii parţiale. Cele mai frecvente boli
de acest fel sunt: sindromul velo-cardio-facial (deleţie 22q11) sindromul Wolf-
Hirschhorn (deleţie 4p) şi sindromul cri du chat (deleţie 5p).
Bolile cromozomiale determinate prin anomalii ale cromozomilor sexuali sunt
mai puţin grave decât cele generate prin anomalii autozomale şi, de regulă,
se asociază cu o rată normală de supravieţuire şi o inteligenţă normală sau
aproape normală. În schimb, datorită implicării cromozomilor sexuali în
formarea şi funcţionarea organelor genitale, anomaliile gonozomale se
asociază cu sterilitate sau cel puţin hipofertilitate. Principalele afecţiuni
gonozomale sunt: sindromul Turner (monosomie X) sindromul Klinefelter
(trisomie XXY) sindromul triplo X (trisomie X) sindromul dublu Y (trisomie
XYY).

Indicaţiile investigaţiilor citogenetice

Eusebiu Vlad Gorduza
Ţinând cont de particularităţile generale ale bolilor (anomaliilor)
cromozomice, devin evidente circumstanţele în care se impune efectuarea
analizei cromozomice:
1. La indivizii cu stări intersexuale, analiza cromozomilor permite stabilirea
concordanţei între sexul genetic (care condiţionează dezvoltarea organelor
genitale) şi cel civil (sexul trecut în acte, în raport cu care se face integrarea
în societate), precum şi decelarea unor eventuale anomalii cromozomice.
2. La indivizii cu sindroame plurimalformative (trei sau mai multe
malformaţii) cu sau fără retard mental, este utilă efectuarea analizei
cromozomice, deoarece poate fi identificată prezenţa unei anomalii
cromozomice numerice sau structurale neechilibrate mici; analiza
cromozomică este importantă chiar şi când diagnosticul clinic este cert, ca în
sindromul Down, deoarece permite depistarea tipului de dezechilibru
cromozomic, aspect important pentru acordarea sfatului genetic.
3. În debilităţile mintale de cauză necunoscută, cu sau fără tulburări de
comportament, efectuarea cariotipului poate indica prezenţa unei anomalii
cromozomice structurale neechilibrată.
4. La persoane cu dezvoltare anormală a caracterelor sexuale
secundare (de exemplu băieţi cu pilozitate sexuală redusă şi voce înaltă)
sau întârzierea apariţiei pubertăţii (în special la fete cu talie mică sau la băieţi
longilini) efectuarea cariotipului permite identificarea unei anomalii
gonozomice (monosomie X sau trisomie XXY).
5. La cuplurile cu sterilitate primară de origine nedeterminată efectuarea
cariotipului poate releva o anomalie gonozomică sau o anomalie structurală
echilibrată.
6. La cuplurile cu avorturi spontane repetate sau copii născuţi morţi,
efectuarea cariotipului poate indica prezenţa unei anomalii cromozomiale
echilibrate, răspunzătoare de accidentele reproductive. Efectuarea
cariotipului la produşii de avort poate indica existenţa unei anomalii
numerice sau a unei anomalii cromozomiale structurale neechilibrată letale.