Pag.
1 Anul
din1,1Numărul 1
August 2009
ISSN 2066-8740 PsihoJurnal
“PERSPECTIVE ÎN PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR, MUNCII ŞI SERVICIILOR”
Un nou început
Cu siguranţă că depinde în
principal de noi, cei ce
activăm în diversele
domenii ale psihologiei
aplicate să dăm o şansă
acesteia, să-i asigurăm un
viitor şi o perspectivă.
Demersul meu se
adresează în primul rând
psihologilor care lucrează
în domeniul muncii şi al
Cuprins: transporturilor.
EDITORIAL Repet, depinde de fiecare
Un nou început 1 dintre noi şi de toti
Istoric 2 împreună sa ne creem un
statut socio-profesional
FLASH
bazat pe calitatea, utilitatea
Testare, examinare, şi eficienţa actului
evaluare 3 furnizate de noi.
psihologic.
Profesionalism şi
competenţă vs. Acest lucru se va reflecta
Diletantism 3 şi va determina modificări
reale în modul de evaluare
EVENIMENTE
şi apreciere a activităţii
Conferinţă.
noastre de catre beneficiari
Cunoaştere sau
şi de către cei cu care
intervenţie 4 necunoaşterea locurilor de
deşfăşurăm activităţi
Oportunitatea formării
profesionale continue 4
comune.
RESEARCH Pentru aceasta însă se
impune o schimbare, o
Harta motivatională 7 noastre şi se realizează
nouă orientare atât în
Diagnosticarea,
mentalitatea psihologului
evaluarea şi
diminuarea stresului practician cât şi în
în siguranţa circulaţiei 8 conţinutul activităţii
Asumarea riscului la desfaşurate.
conducătorii auto 11
Transpunerea în practică a
Scala de Evaluare
Standard Mixtă pentru acestui deziderat
conducătorii auto 13 presupune o nouă abordare
Diferenţe psihologice a problematicii subscrise
între ofiţerii aspiranţi acestor domenii, inclusiv
şi cei brevetaţi din faptul ca accentul să se
marina comercială 16
deplaseze de la
examinarea psihologică aşa
cum se practică ea în
prezent către activităţi
psihologice legate de
intervenţie şi prevenţie.
PsihoJurnal
„Începeţi tot ce puteţi face sau visaţi că puteţi.
Curajul conţine geniu, putere şi magie.”
Numai în acest fel vom găsi
modalităţi concrete de
implicare directă a
psihologului în
contracararea factorilor
nonproductivi şi de risc, în
găsirea de soluţii pentru
optimizarea performanţelor
şi a reuşitei profesionale.
Dar pentru aceasta trebuie
un început.
Cum? Întrebare firească ...
Eliminând în primul rând
formalismul, caracterul
aproape exclusiv comercial
şi neprofesional al
serviciilor psihologice
Şi de ce nu, căutând să
depaşim limitele şi
carenţele cunoscute de
fiecare, legate de finalitate,
proceduri, utilizarea
instrumentelor,
muncă, a nevoilor ce ar
trebui diagnosticate la
nivelul societăţilor şi al
organizaţiilor.
Consilierea, consultanţa
profesională, educaţia,
formarea şi instruirea
personalului implicat în
diversele avtivităţi de
muncă ar trebui să devină
obiectivul prioritar spre care
să ne canalizăm eforturile.
Dar pentru acest lucru
avem nevoie în primul rând
de pregătire şi competenţă,
de instrumente şi proceduri
standardizate pentru a nu
aluneca în amatorism.
APTMS işi propune mai
multe modalităţi de a
APTMS.NET
Goethe
EDITORIAL
informa psihologii
practicieni din domeniul
muncii şi al transporturilor şi
în primul rând al membrilor
ei asupra principiilor şi
procedurilor concrete de
realizare a unor activitaţi de
intervenţie cu soluţii în
prevenţie.
Din acest punct de vedere
revista noastră va publica
în fiecare număr astfel de
informaţii.
Preocupările
dumneavostră, nevoile,
întrebările şi răspunsurile
solicitate dorim a se
constituii în dezbateri reale
privind dificultăţile cu care
ne confruntăm.
Aşteptăm o participare cât
mai larga în realizarea şi
permanenţa revistei
noastre.
Accesul catre ea este liber
şi la îndemina oricui care va
avea ceva de spus pentru
bunul mers al psihologiei
aplicate în domeniile
prin adresare directă la
membrii comitetului de
redactare.
Salutăm apariţia primului
numar al revistei, totodată
avem rugămintea de a ne
adresa sugestii şi
recomandări legate atât de
aspect şi conţinut cât şi de
ceea ce aţi dorii să
publicăm.
Psih. princ. Steluţa Trăscăian
Preşedinte APTMS
Pag. 2 din 2
Scurt istoric al activităţii de psihologie aplicată în
domeniul transporturilor şi al muncii, în ţara
noastră
Activitatea de psihologie
aplicată în domeniul
transporturilor, respectiv al
muncii, a debutat în ţara
noastră acum aproximativ
80 de ani.
Astfel, în anul 1934 pe
baza “Legii pentru statutul
personalului CF” s-a
conturat cadrul legislativ
pentru efectuarea primelor
testări psihotehnice.
În anul 1936 se creează
Serviciul Psihotehnic CF în
Naşterea unui domeniu,
care se realiză iniţial
dezvoltarea unei ştiinţe.
selecţia pentru acari,
ulterior aceasta extinzându-
se la impiegaţii de mişcare,
mecanicii de locomotivă
precum şi la alte funcţii.
La baza modelului de
organizare şi funcţionare a
primelor unităţi
psihotehnice a stat
laboratorul psihotehnic al
căilor ferate franceze
condus de I.M. Llalhy.
Începând cu anul 1938
numărul specialiştilor
angrenaţi în această
activitate a crescut
considerabil, aceştia
ocupându-se nu numai de
selecţia personalului
feroviar, dar şi participând
efectiv la procesul de
învăţământ, formare şi
rationalizare a condiţiilor de
muncă specifice acestuia.
În anul 1952 apare
Laboratorul Central
Bucureşti iar în cadrul
Ministerului Transporturilor
se înfiinţează Comisia
Superioară de Psihologie,
cu o secţie de cercetare şi
una de examinare
psihologică.
Activitatea de examinare
psihologică se extinde
începând cu anul 1954 prin
înfiinţarea şi a altor
laboratoare psihotehnice în
Braşov, Cluj Napoca, Iaşi,
Timişoara.
PsihoJurnal
Sub conducerea psih. dr. Laboratorului Naval
Mircea Boloş, în anul 1956 Constanţa. La fel, se
se introduce obligativitate introduce obligativitatea
examenului psihologic examenului psihologic a
pentru toate funcţiile care personalului de la metrou.
concurau la siguranţa
Anul 1977 aduce
circulaţiei feroviare, avizul
obligativitatea examinării
psihologic fiind conjugat cu
psihologice a celor ce
cel medical. Ca urmare
solicitau permis de
acestui aspect apar noi
conducere auto, examinare
laboratoare psihotehnice,
efectuată prin intermediul
cum ar fi cele din Galaţi,
unităţilor specializate ale
Deva, Constanţa, apoi cele
Ministerului Transporturilor.
din Oradea şi Tg. Mureş.
Urmând modelul
Rezultatele pozitive
transporturilor, apar
înregistrate de psihologii
laboratoare de psihologie la
feroviari a determinat
nivelul sistemelor de
Ministerul Transporturilor să
energie şi hidroenergie
dispună prin inspectorul de
electrică, industrie chimică,
specialitate înfiinţarea în
armată şi poliţie, a regiilor
anul 1963 la Bucureşti a
de transport local etc.
primului laborator de
examinare psihologică Până în anul 1989 aceste
auto, sub conducerea psih. sisteme funcţionau după
Blaj Doru Costică. norme şi reglementari
specifice domeniului de
În 1965 acest laborator
activitate, numai în cadru
este preluat de Centrala de
instituţionalizat.
Transporturi auto care
înfiinţează încă alte cinci După anul 1990, o serie de
laboratoare auto în Cluj activităţi, respectiv cele din
Napoca, Iaşi, Braşov, transporturile rutiere şi
Timişoara şi Craiova. muncă se externalizează,
determinând apariţia
În această perioadă se
primelor laboratoare de
realizează o metodologie
psihologi private, în baza
unică de examinare şi
unor reglementări elaborate
avizare psihologică atât
de Ministerul
pentru funcţiile feroviare cât
Transporturilor, respectiv
şi pentru cele auto.
Ministerul Muncii.
Începând cu anul 1968,
Apariţia în anul 2004 a Legii
examenul psihologic devine
213, înfiinţarea Colegiului
obligatoriu pentru
Psihologilor din România a
conducătorii auto. Tot în
generat noi coordonate de
acest an ia fiintă Institutul
desfăşurare a activităţii în
de Cercetări Căi Ferate în
domeniile sus menţionate,
cadrul caruia apare în anul
determinând forme
1970 Laboratorul Factor
specifice de furnizare a
Uman şi de Ergonomie.
serviciilor psihologice, care
Din anul 1973 activitatea de include nu numai evaluare
exminare psihologică se psihologică, cât şi
extinde atât prin înfiinţarea modalităţi de intervenţie şi
de noi centre cât şi prin prevenţie psihologică.
introducerea obligativităţii
examenului psihologic la Psih. princ. Steluţa Trăscăian
funcţiile navale, ceea ce a
determinat apariţia
 Pag. 3 din 3
Testare, examinare, evaluare
Testarea psihologică este o
tehnica specifică pe care o
aplică psihologul pentru a
culege informaţii despre un
construct, o aptitudine sau o
însuşire psihică. Termenul
de testare psihologică este
deci limitativ şi cu greu
poate fi extins la rangul de
serviciu psihologic.
Examinarea psihologică
presupune a cerceta, a
studia amănunţit ceva sau
pe cineva, a pune pe cineva
la o probă de verificare a
aptitudinilor sau a
cunoştinţelor. Pentru
examinare este nevoie de
un test şi de utilizarea lui,
adică de o tehnică specifică
– testarea psihologică.
Putem spune astfel că
examinarea psihologică
Profesionalism şi competenţă vs. Diletantism
Oare câţi dintre noi,
psihologii practicieni în
domeniul muncii, ne
gândim în momentul
efectuării unei evaluări la
cadrul juridic şi la
implicaţiile pe care le poate
avea un aviz psihologic?
Aşa zisa „filieră scurtă”, prin
care avizul psihologic
ajunge direct de la psiholog
la medicul de medicina
muncii pentru întocmirea
fişei de aptitudini, a
„rezolvat” se pare multe
probleme ...
Psihologul nu mai trebuie
să dea socoteală pentru
neefectuarea analizei
muncii, studierii fişei de
post sau a
psihoprofesiogramelor, sau
pentru alegerea aceloraşi
tipuri de probe pentru toate
categoriile profesionale
evaluate („testare” conform
L.319/2006 şi H.G.
355/2007).
include şi testarea.
Examinarea se realizează
într-un context, este fie
selectivă în raport cu
desfăşurarea unei activităţi,
fie predictibilă în raport cu
manifestarea unui
comportament, dar include
doar măsurarea. Poate fi
extinsă la rangul de serviciu,
dar doar în scop constatativ.
Evaluarea presupune a
aprecia, a estima ceva, a
vedea dacă corespunde.
Noi am modelat puţin
termenul pentru a nu ne
întoarce al examinare, iar
încărcătura conceptulală a
evaluarii psihologice
înglobează acum analiza
contextului, examinarea
psihologică utilizând tehnici
specifice printre care şi
Clientul nu va primi nimic,
rezultatele şi concluziile
evaluării, profilele sau
rapoartele psihologice sunt
doar amintiri. Angajatorul
este „fericit”că va primi în
sfârşit fişa de aptitudini
semnată de medicul de
muncă. Aptitudinile,
atitudinile, comportamentul
sau performanţa necesară
îndeplinirii sarcinilor sunt
doar câteva gânduri triste ...
Ca să nu mai vorbim
despre preţurile şi tarifele
practicate de aceşti
„experţi”: 5 lei, 7 lei, 9 lei ...
Adevărul este că doar
pentru a elibera un aviz,
preţul chiar este mare!
Dacă în schimb dorim să ne
facem meseria „ca la carte”,
aşa cum am fost instruiţi,
pregătiţi, folosind
instrumente valide şi fidele
cu o predictibilitate ridicată,
respectând metodologiile
specifice, timpii alocaţi
pentru evaluare, corectare,
PsihoJurnal
testele psihologice,
raportarea rezultatelor la
context şi sesizarea
diferenţelor. Rămânem tot la
nivel constatativ, dar oferim
informaţii valoroase despre
ceea ce trebuie dezvoltat.
Astfel, evaluarea este nu
doar mult mai complexă
decât examinarea şi
testarea, dar le şi include.
Ce urmează? Minimizarea
diferenţelor, sprijin în
dezvoltarea aptitudinilor, în
modelarea atitudinilor, în
gestionarea emoţiilor şi în
adoptarea
comportamentelor, adică
consilierea contextuală.
Psih. princ. Alexandru Găianu
baremare, etalonare,
interpretare, înregistrare
precum şi o consiliere
minimală ..., atunci lucrurile
se schimbă! Nu poţi
percepe asemenea tarife!
Înseamnă că munceşti, eşti
competent iar
profesionalismul costă!
Deocamdată diletanţii fac
bani eliberând avize
psihologice „pe bandă
rulantă” fără să facă nicio
evaluare sau aplicând
aceleaşi probe tuturor, iar
profesioniştii aşteaptă o zi
cu soare şi pe strada lor
când se va înceta această
practică care a luat
amploare.
Am încercat să trag un
semnal de alarmă pentru
acei psihologi care se
regăsesc în rândurile de
mai sus pentru că şi din
punct de vedere juridic,
avizele eliberate de
dumnealor către medicul de
muncă în cele mai multe
FLASH
De multe ori evaluarea
este confundată cu
testarea sau examinarea,
ceea ce creează
incertitudine în mintea
beneficiarilor.
profesiei de psiholog
conform legii (L.213/2004):
cabinete individuale,
cabinete asociate sau
societăţi civile de
psihologie. Şi chiar dacă au
această formă de exercitare
a profesiei, nu au încheiat
contractele de prestări
servicii de psihologie direct
cu beneficiarul, ci cu
policlinicile de medicina
muncii care, conform legii,
nu au dreptul de a oferta,
presta şi încasa
contravaloarea acestor
servicii pentru că nu sunt
autorizaţi de către Colegiul
Psihologilor din România.
Dacă cunoaşteţi astfel de
situaţii, cazuri, vă rugăm să
ne scrieţi şi să încercăm să
luăm cu toţii atitudine şi să
acţionăm până nu este prea
târziu prin implicarea tuturor
factorilor responsabili la
toate nivelurile.
Psih. princ. dr. Cătălin Gherasim
Pag. 4 din 4
Este momentul ca
psihologia românească
să-şi pună problema
aplicabilităţii, eficienţei şi
credibilităţii.
Am ales să transmitem din
experienţa noastră şi
generaţiilor următoare le
psihologi.
Conferinţă. Cunoaştere sau intervenţie?
Încă de la începuturile
dezvoltării ca ştiinţă,
psihologia a încercat să-şi
dovedească un statul clar,
să-şi identifice un obiect
propriul de cercetare,
metode specifice, legităţi,
prin intermediul cărora să
poată fi explicate, înţelese
şi anticipate manifestările
comportamentale ale
omului.
Drumul spre devenire ca
ştiiinţă s-a dovedit a fi
anevoios, pe de o parte
datorită particularităţilor de
dinamică a obiectului
studiat, a pluralităţii de
abordare a acestuia de
către diferite alte discipline
şi pe de altă parte datorită
imposibilităţii formularii unor
legi clare de tipul cauză-
efect.
In deceniul 6, în psihologia
românească a existat o
polemică de tip cordial între
acad. Vasile Pavelcu şi
prof. Paul Popescu-
Neveanu. Vasile Pavelcu în
a sa celebră „Dramă a
psihologiei”, deplângea
„soarta” psihologiei de a
trebui mereu să-şi justifice
constatările în lipsa unor
legi clare, deterministe.
Prof. Neveanu replica
acestei opinii, prin ipoteza
existenţei unei multitudini
de legi acţionând
concomitent în
Oportunitatea formării profesionale continue
Psihologia ocupaţională, ca
şi alte domenii, se află pe
un trend ascendent, acesta
fiind un aspect pozitiv,
încurajator şi mulţumitor în
aceeşi măsură; de aceea
este foarte necesară
menţinerea la aceste
nivele, văzând că
activitatea noastră este
perfectibilă, noi am ales să
PsihoJurnal
manifestarea unui act
psihologic, viitorul putând
opera delimitările necesare
înţelegerii exacte şi
complete a ansamblului de
legături cauză-efect
prezente în geneza acelui
act.
În prezent, situaţia este
parcă mai complexă.
Cunoaşterea ştiinţifică a
făcut paşi imenşi în
elaborarea de metodologii
ştiinţifice, făcând posibilă
dezvoltarea de instrumente
moderne, cu un uriaş
potenţial de cunoaştere şi
predicţie.
Rămâne deschisă însă
problema utilităţii, a
identificării cerinţelor pe
care societatea
contemporană le are de la
psihologie ca ştiinţă
aplicativă, de intervenţie, şi
nu doar de constatare a
unei realităţi. Situaţia
raportului dintre cunoaştere
şi intervenţie în
epistemologia
contemporană a devenit
esenţială în dimensionarea
alocaţiilor bugetare şi în
definirea statutului
diferitelor ştiinţe. Nimic sau
aproape nimic nu se
cheltuieşte dacă investiţia
nu este vizibilă în practica
economică, educaţională,
medicală, managerială etc.,
stabilidu-se ierarhizări ale
realizăm ceva deosebit sub
acest aspect.
Am remarcat că avem
disponibilitatea de a
transmite din experienţa
noastră, dar şi aceea de a fi
în pas cu noile generaţii de
echipamente şi instrumente
de evaluare şi intervenţie
psihologice.
EVENIMENTE
ştiinţelor de cele mai multe
ori nedrepte şi incorecte,
dar reale.
În aceste condiţii,
considerem absolut
necesar ca şi psihologia
românească să-şi pună
problema aplicabilităţii,
eficienţei şi credibilităţii.
Putem construi extrem de
riguros ştiinţific instrumente
de stabilire a tipologiilor de
personalitate care îşi pierd
aproape toată valoarea
dacă nu sunt identificate şi
modalităţile de valorificare a
acestor date, prin indicarea
căilor de transformare a
acestora în indicatori de
eficienţă socio-economică.
Nu putem asista nepăsători
la o dezvoltare a psihologiei
doar pe latura ei
academică, metodologică,
teoretică, fără a ne interesa
de valoarea efortului
ştiinţific raportat la efectele
necesare societăţii, nu
putem urmări doar nivelul
cunoaşterii la tinerii
psihologi fără a ne interesa
integrarea şi valorificarea
socială a muncii acestora.
Sperăm utilă o astfel de
abordare la conferinţa din
septembrie 2009 de la
Costineşti.
Psih. dr. Adrian Ţanacli
Formarea profesională
continuă devine
indispensabilă, deschizând
orizonturi noi, dar mai ales
aducând un aport
substanţial în ceea ce
priveşte psihologia aplicată,
cu tot ceea ce presupune
aceasta. Există capital
uman, bunăvoinţă şi interes
manifestat pentru
dezvoltarea personală şi
Pag. 5 din 5
implicit profesională.
Trebuie să învăţăm să ne
respectăm pe noi, profesia
şi să abordăm o conduită
corespunzătoare; este
demonstrat rolul
specialistului angrenat în
psihologia aplicată,
devenind important şi
plăcut să observi, să
apreciezi şi să „pui umărul”
la performanţă.
Operăm cu termeni sau
sintagme la modă, dar nu
întotdeauna cunoaştem
foarte bine conţinutul
acestora, astfel că apare
necesitatea de a le face
înţelese. Aplicaţiile practice
vin în completarea
comportamentului
profesional al psihologului
practician, îl iniţiază să-şi
joace rolul corect, de verigă
importantă în depistarea,
aprecierea, procesarea,
ameliorarea, dezvoltarea şi
orientarea unor atitudini,
pentru ca potenţialul uman
să fie valorificat în mod
corespunzător.
Ne-am propus să depăşim
unele tipare existente în
evaluare şi examinare,
pentru că trebuie să
percepem şi aceste
activităţi prin prisma
schimbărilor din viaţa
noastră, fiind nevoie de alte
abordări şi comportamente.
Explozia tehnologică din
toate domeniile ne obligă şi
pe noi la atitudini
compatibile cu acestea,
trebuie să oferim
atractivitate în ceea ce
priveşte psihologia aplicată,
să dăm posibilitatea unui
psiholog, prin formare, să
se împlinească profesional.
Am înfiinţat Centrul de Am reuşit să transmitem
Psihologie Aplicată
acest mesaj celor mai tineri,
Braşov, care a pregătit din chiar şi studenţilor
2007 mai multe serii de
interesaţi, care s-au
cursanţi. dezvoltat şi format recent şi
credem că am reuşit să
gestionăm suficient de bine
prin iniţiativa noastră.
Putem afirma că avem ceva
PsihoJurnal
de spus în această privinţă,
pentru că asigurăm
profesionalism şi
seriozitate. Am înfiinţat
Centrul de Psihologie
Aplicată Braşov, am
demarat aceste cursuri din
2007, cu patru serii de
cursanţi, am continuat în
2008, cu trei serii de
cursanţi, iar în 2009 am
finalizat cursul de
Psihologie Aplicată în
Domeniul Siguranţei
Naţionale şi două serii pe
Psihologia Transporturilor,
respectiv Psihologia Muncii;
avem de asemenea în
proiect alte cursuri şi
workshopuri, care de fapt
au mai fost susţinute şi în
anii precedenţi, vizând actul
psihologic rutier sau rolul şi
responsabilităţile
psihologului supervizor, la
care au fost participanţi din
toată ţara.
Am beneficiat de
profesionalismul unor
formatori ca: Psih. pr. Hiera
Daniela, Psih. pr.
Trăscăianu Steluţa, Psih.
pr. Ţanacli Adrian, Psih. pr.
Cracsner Edmond, psih. pr.
Pitaru Horea, Psih. pr.
Gherasim Cătălin, Psih. pr.
Găianu Alexandru, Psih. pr.
Dima Doru şi Psih. pr.
Moarcăs Ioana. La finalul
cursurilor s-au oferit
diplome parafate de
Colegiul Psihologilor,
Asociaţia Psihologilor din
Muncă, Transporturi şi
Servicii şi de Centrul de
Psihologie Aplicată Braşov,
conţinând un număr de
credite acordate de C.P.R.
Am amintit şi de cursul de
perfecţionare în evaluarea
şi gestionarea potenţialului
uman din sfera Psihologiei
Aplicate în Domeniul
Siguranţei Naţionale, având
următoarea tematică:
„Domeniile de implicare ale
psihologului în activitatea
de apărare şi siguranţă
naţională; Analiza muncii -
modalităţi de desfăşurare;
Standarde ocupaţionale;
EVENIMENTE
Fişa postului pentru agentul
de pază; Armamentul,
clasificarea armelor şi
muniţiilor; Principii de
funcţionare a celor permise
pemtru uzul civil, efectele
utilizării armamentului;
Determinarea cerinţelor
psihologice implicate în
exercitarea diferitelor forme
ale profesiilor specifice din
Siguranţa Naţională;
Recrutare şi selecţie de
personal specific; Elemente
de statistică psihologică;
Tehnici şi metode
psihologice utilizate în
evaluare; Criteriile ştiinţifice
de utilizare a instrumentelor
psihologice; Evaluarea
psihologică - cerinţe şi
criterii, modalităţi de
finalizare şi utilizare a
informaţiilor, elaborarea
avizului psihologic;
Logistica desfăşurării
evaluării posihologice;
Elaborarea documentelor
de finalizare, proceduri
standardizate, modalităţi de
recomandare, consultanţă
psihologică în securizarea
condiţiilor de muncă; Stesul
ocupaţional, factori, surse,
consecinţe, modalităţi de
identificare, profilul
vunerabilităţii la stres,
procedee de prevenţie şi
combatere; managementul
resurselor umane, diagnoza
organizaţională.”
Formarea continuă crează
certe disponibilităţi pentru
ameliorarea unor
comportamente specifice şi
acordă o oarecare
flexibilitate în ceea ce
priveşte criteriile de
angajare.
Am avut în mod permanent
consideraţie pentru opiniile
şi trebuinţele celor aflaţi în
acest procesul de formare
continuă. Participanţii ne-au
determinat, prin
interactivitatea lor, să
realizăm în plus necesitatea
reconsiderării şi prioritizării
unor aspecte, generând de
asemenea deschiderea
spre o perfecţionare a
Pag. 6 din 6
comunicării între formatori
şi cursanţi, reuşind din ce în
ce mai mult să abordăm o
limbă comună în ceea ce
priveşte psihologia
ocupaţională, înţelegîndu-
se în mod progresiv
avantajele.
Aceste cursuri ne
conştientizează pe toţi în
privinţa unor jaloane şi a
unei tendinţe mereu
ascendente.
Este necesar să fim pe
aceeaşi lungime de undă
Cursurile sunt atractive cu echipamentele şi
pentru că participanţii instrumentele psihologice
învaţă concret ce trebuie adaptate la situaţia
să facă în exercitarea prezentă; considerăm că
profesiei lor. această formare trebuie
privită ca oportună şi de
psihologi cu o experienţă
îndelungată, tocmai pentru
a percepe lucrurile la nivelul
cerinţelor actuale, fiind
necesară o consiliere şi
chiar o educaţie pentru
„nou”, în sprijinul depăşirii
stereotipiilor create în timp.
Ca să creăm noi
profesionişti, trebuie să ne
dezvoltăm în concordanţă
cu realităţile actuale,
trebuie să exploatăm
disponibilităţile tinerei
generaţii pentru tehnici şi
echipamente performante şi
alte invenţii în comunicare,
eficacitatea deciziilor, fiind
dependentă de un
„optimum informaţional”
având în vedere că o
analiză psihologică
completă trebuie să ţină
cont de schema energetică,
Formatorii facilitează
care conturează aspectul
învăţarea plecând de la
atitudinal şi caracterial.
abordare teoretică, apoi
prin demonstraţii practice,
Aceste sisteme constituie o
dar şi prin practică
oportunitate în formare, prin
efectivă desfăşurată în
posibilităţi de a transmite o
cabinet.
cantitate cât mai mare de
informaţii într-un timp
record.
Rolul psihologului formator
constă în alimentarea
interesului pentru
interactivitate în raport cu
cursanţii, oferind un statut
meritat acestora, existând o
PsihoJurnal
mare deschidere către
dezvoltare personală şi
profesională; avem
satisfacţia că aceste cursuri
interesează nu atât prin
faptul că noul sistem de
învăţămînt universitar o
impune ca o completare,
dar realmente manifestă
atractivitate pentru a şti ce
vor face cu profesia lor.
Am încercat şi reuşit să
abordăm o arie curriculară
care să răspundă
aşteptărilor, am abordat
astfel tematici în psihologia
transporturilor precum:
„Profil ocupaţional - profil
psihologic pentru
conducătorul auto;
Elemente de analiză a
muncii, fişa postului şi
profesiograma
conducătorului auto;
Evaluarea psihologică,
caracteristici şi modalităţi
de realizare; Procedee
standardizate de
desfăşurare a evaluării
psihologice; Inventar de
teste, probe, chestionare;
Ghid metodologic privind
evaluarea la obţinerea
permisului de conducere
auto sau a altor categorii
profesionale din
transporturi; Criterii de
prelucrare şi interpretare a
rezultatelor evaluării;
Consilierea psihologică;
Metodologia utilizării unor
sisteme computerizate de
evaluare”, iar în psihologia
muncii şi organizaţională
tematici precum:
„Standarde ocupaţionale:
Fişa postului; Evaluarea
psihologică, cerinţe şi
criterii; Modalităţi de
finalizare şi utilizare a
informaţiilor; Stresul
ocupaţional: factori, surse,
consecinţe, modalităţi de
identificare, evaluare,
profilul vulnerabilităţii la
stres, procedee de
prevenire şi combatere a
stresului; Profilul psihologic
şi raportul de evaluare -
prezentarea unor modele
concrete; Validarea unui
EVENIMENTE
sistem de evaluare privind
selecţia de personal.”
S-au făcut demonstraţii şi în
cadrul orelor teoretice, în
special cu privire la
administrarea şi
interpretarea testelor şi
chestionarelor de
personalitate, dar
aplicabilitatea practică
propriu-zisă s-a realizat în
trei cabinete arondate
centrului de psihologie,
toate acestea fiind foarte
bine dotate şi coordonate
de psihologii centrului,
asigurând astfel o
continuitate a
comunicării/colaborării.
Aceste întâlniri profesionale
crează şi un spirit de
comunitate profesională cu
aport într-o mai bună
cunoaştere, în creşterea
responsabilizării actului
psihologic, a elaborării
deciziilor pe care le
presupune acesta.
Se remarcă o creştere a
respectului de sine, a
profesiei şi a celorlalţi, se
creează în general un
comportament pozitiv în
ceea ce priveşte evaluarea,
importanţa corectitudinii
acestuia; iar printr-o
comunicare intensă putem
ameliora şi unele disfuncţii
semnalate în practică.
Pledăm pentru
continuitatea formării
profesionale, pentru a fi
respectate în egală măsură
prestaţiile, dar mai ales
finalizarea prin intervenţii
corespunzătoare, ca datele
rezultate în urma evaluării
să fie valorificate, fie prin
crearea unui climat
profesional corespunzător,
fie prin eliminarea unor
aspecte care pot influenţa
în mod negativ siguranţa
unor activităţi.
Psih. princ. Ioana Moarcăs
Centrul de Psihologie Aplicată
Braşov
 Pag. 7 din 7
Harta motivaţională
Psih. princ. Alexandru Găianu
Studiile motivaţionale relevă de cele mai
multe ori o diagnoză cu privire la cât de
mult este motivat un angajat în contextul
muncii pe care o desfăşoară. Din
dorinţa de a scoate în evidenţă
mecanisme prin care angajaţii pot fi
diferit motivaţi în contextul multiplelor
activităţi pe care le desfăşoară într-o
organizaţie, am căutat să conturăm o
hartă motivaţională pe care managerul
să o utilizeze ca agendă de lucru atunci
când deleagă sarcini sau desemnează
echipe pentru a se ocupa de un anumit
proiect.
Cercetarea s-a desfăşurat pe trei
grupuri de programatori, nu din dorinţa
de a compara efectul acţiunii unor
variabile de intervenţie, ci mai degrabă
de a sesiza diferenţe de repere pe harta
motivaţională şi a le explica plecând de
la acţiunile moderatoare ale altor
variabile, precum stilul de conducere,
cultura organizaţională sau tipul de
activitate. Toate cele trei loturi făceau
parte din aceeaşi organizaţie, dar din
departamente diferite. Nu exista
interacţiune între departamente,
acestea fiind localizate în cladire la etaje
diferite, programatorii nu se puteau
vizita, accesul fiind controlat electronic
pe baza unor coduri de acces, nu se
conoşteau între ei. O concluzie generală
a fost că harta motivaţională rezultată
este diferită la grup la grup, de la
organizaţie la organizaţie, de la moment
la moment. Ea suferă modificări
însemnate, fiind influenţată permanent
de factori interni precum tipul de
activitate (proiectele la care se lucrează
cel mai frecvent), interacţiunea dintre
participanţii la proiect, stilul de
conducere, managementul
performanţelor şi sistemul de
recompense, dar şi de factori externi
precum imaginea organizaţiei în piaţă,
sistemul de salarizare al organizaţiei,
comparativ cu cel al altor organizaţii,
evoluţia economiei etc. Harta
motivaţională este deci valabilă pentru
perioade scurte de timp, în care nu apar
modificări importante datorate influenţei
factorilor menţionaţi mai sus. O altă
concluzie generală a fost că harta
surprinde particularităţile fiecărui grup
PsihoJurnal
RESEARCH
de lucru şi este foarte fidelă în momentul programatorilor fiind una abstractă,
măsurării, fiind strâns legată de aceştia lucrând la proiecte la care nu
trăsăturile de personalitate ale membrilor vedeau deloc finalitatea, mândria
grupului, de trările afective şi de performanţei era foarte scăzută.
aspiraţiile fiecăruia. Proiectele erau foarte importante,
complexe şi puteau determina
Sub aspect metodologic, am utilizat
satisfacţie, dar din motive de securitate
Inventarul de Motivaţie a Performanţei –
a datelor, compania a recurs la o
AMI, elaborat de Heinz Schuler, George
diviziune exagerată a muncii, asftel că
C. Thornton III şi Andreas Frintrup,
programatorii executau instrucţiuni
Chestionarul de Dominanţe
relativ simple şi fără înţeles, acestea
Motivaţionale, elaborat de Ticu
fiind imbricate la un alt nivel în limbaje
Constantin şi HR Middle Evaluation,
de programare pentru sisteme
elaborat de Alexandru Găianu, Petra
inteligente de control a tracţiunii la
Cristolovean şi Ciprian Taus. În
autovehicule. Una din deciziile pe care
prelucrarea datelor s-a utilizat cu
le-a luat compania, în urma prezentării
precădere analiza factorială ca procedeu
raportului de cercetare, a fost să
statistic.
posteze pe holuri şi în interiorul
Când vorbim de motivaţie o ancorăm încăperilor în care îşi desfăşurau
într-un context, ea nu poate fi ruptă de activitatea programatorii, tot felul de
situaţiile în care este implicată persoana. imagini cu sistemele inteligente obţinute
Putem vorbi de motivaţie atunci când prin munca lor, însoţite de slogane
alegem să trăim mai bine, când ne precum „... şi tu ai contribuit la
alegem un prieten, când dorim să realizarea acestui sistem!”.
ocupăm un anumit post de muncă sau
Studiul este un exemplu de abordare a
când dorim să urmăm o anumită şcoală.
analizei motivaţiei în domeniul
Ceea ce determină acţiunile noastre sunt
organizaţional şi poate deschide
motivele. Pot fi motive ce ţin de
perspective serioase de cercetare în
raportarea cu mediul, exterioare nouă, şi
acest domeniu.
motive ce ţin de personalitatea noastră,
interioare nouă. Ambele categorii de
motive se influenţează reciproc.
Cercetarea abordează şi explică aceste
influenţe la nivelul celor trei grupuri în
raport cu performanţa în muncă. Harta
motivaţională rezultată se bazează pe un
anumit număr de factori de personalitate
care conturează modalitatea de
implicare a unui angajat într-o activitate
în care va obţine performanţă. Dacă
managerul încurajează această
implicare, în coordonatele pe care le
evidenţiază harta, atunci angajatul va fi
motivat intrinsec şi la o intensitate
ridicată, fiind capabil să obţină
performanţe foarte mari.
Chiar dacă studiul nu a fost unul
constatativ, ci unul care mediază
obţinerea de performanţe şi satisfacţie
profesională, concluziile au ajutat top-
managementul să ia măsuri generale de
creştere a motivaţiei şi satisfacţiei în
muncă. Spre exemplu, activitatea
Pag. 8 din 8
MODALITĂŢI ŞI PROCEDEE DE DIAGNOSTICARE,
EVALUARE ŞI DIMINUARE A EFECTULUI STRESULUI
PSIHIC ASUPRA PERSOANELOR CU ATRIBUŢII ÎN
SIGURANŢA CIRCULAŢIEI
psih. princ. dr. Cătălin Gherasim
În ziua de azi, când în toate
societăţile dezvoltate sau
mai puţin dezvoltate, omul
este supus la numeroase şi
variate solicitări; psihicul
uman este asaltat, agresat
de numeroşi stimuli (agenţi
stresori într-un fel sau altul).
Stresul a fost denumit
“boala secolului douăzeci”
şi chiar a secolului
douăzeci şi unu, îndrăznesc
eu să spun, şi se crede că
el a provocat mai multă
durere decât orice altceva
cunoscut de medicina
modernă.
Pentru persoanele cu
atribuţii în siguranţa
circulaţiei (conducătorii
auto, persoanele
desemnate privind
coordonarea activităţii din
transporturi) am încercat să
arăt câteva din achiziţiile
utile ale psihologiei
stresului, aspecte legate de
geneza, conceptul noţiunii
de stres şi de stres psihic
precum şi factorii
determinanţi ai acestuia în
condiţiile transportului
rutier. Am încercat să
surprind principalele
modalităţi şi procedee de
diagnosticare a stresului
psihic; modalităţi de
contracarare şi diminuare a
efectului stresului asupra
persoanelor cu atribuţii în
siguranţa circulaţiei. În
urma unui studiu de caz
efectuat am căutat să
prezint modalităţile de
management şi gestionare
PsihoJurnal
a stresului, modalităţi care
stăpânite temeinic de către
persoanele cu atribuţii în
siguranţa circulaţiei, pot
preveni apariţia efectelor
dezorganizatoare asupra
conduitei conducătorilor
auto fortificându-i şi
mărindu-le încrederea în
sine, crescându-le
capacitatea de acţiune
pentru stabilirea scopului
final : un transport rutier
sigur.
Stresul psihic - acest
fenomen extraordinar de
actual este prezent în toate
activităţile noastre, iar în
cele mai dure, cum sunt şi
activităţile desfăşurate de
conducătorii auto şi
celelalte persoane cu
atribuţii în siguranţa
circulaţiei, este parcă mai
mult prezent.
Indiferent de achiziţiile de
autovehicule din ce în ce
mai sofisticate, tot omul
este cel care le foloseşte şi
tot omul rămâne punctul
forte, dar şi cel mai
vulnerabil, de care depinde
în ultima instanţă siguranţa
în traficul rutier. De aceea,
pentru orice conducător
auto se pune problema să
se pregătească mai mult,
mai bine şi să-şi menţină un
potenţial moral şi volitiv, să-
şi valorifice acei factori
psihosociali de grup care
prin efectele lor stimulează
manifestarea la un nivel
optimal al gradului de
instruire. Se pune accent
RESEARCH
deosebit în instruirea
conducatorilor auto în
condiţile de stres, indiferent
de condiţiile subiective sau
obiective în care se vor
desfăşura traficul rutier :
ceaţă, vânt, gheaţă,
caniculă, oboseală,
probleme tehnice
neprevăzute.
Profesionalismul este
cuvântul de ordine, iar
învăţarea, educaţia
permanentă şi
antrenamentul psihologic
modern al conducătorilor
auto, sunt condiţii fără de
care nici nu se mai poate
vorbi de un trafic rutier
sigur.
Am încercat să surprind cu
precădere aspecte legate
de dimensiunile stresului în
activităţile desfăşurate de
persoanele cu atribuţii în
siguranţa circulaţiei,
mijloace pentru detectarea,
evaluarea stresului
psihologic, precum şi
anumite forme, metode,
mijloace pentru
managementul stresului
pentru aceştia.
Cercetarea de faţă
reprezintă o analiză în
termeni corelaţionali a unor
fenomene declanşate în
contextul unor parametrii ai
stresului psihic pentru
persoanele cu atribuţii în
siguranţa circulaţiei.
Obiective specifice:
- Evidenţierea şi
determinarea rolului şi
 Pag. 9 din 9
importanţei cunoaşterii agenţilor
stresori asupra formării şi dezvoltării
personalităţii la persoanele cu
atribuţii în siguranţa circulaţiei.
- Demonstrarea şi conştientizarea
consecinţelor psihologice aduse de
stresul fiziologic, psihoemoţional şi
social pentru persoanele cu atribuţii
în siguranţa circulaţiei.
Pentru realizarea cercetării s-au utilizat,
ca metode de investigare, observaţia,
ancheta pe bază de chestionar şi testul.
Ca instrumente de prelucrare a datelor
obţinute s-au utilizat o serie de
proceduri statistice incluse în programul
computerizat SPSS. Instrumentele
folosite în cercetare au fost următoarele:
observaţia, chestionarul şi testul.
Protocolul a fost compus din
următoarele probe:
1. profilul sintetic al vulnerabilităţii la
stres adaptat de D.Usaci şi
C.Gherasim, după Holmes.
2. inventarul de expresie a furiei ca
stare şi trăsătură, STAXI ( State-
Trait Anger Expression Inventory)
după Spielberger, 1988.
3. chestionarul stilurilor de lucru SWS
după Jackson şi Mavrogiannis.
Am încercat să determinăm profilul
vulnerabilităţii la stres pentru un număr
de 150 de subiecţi evaluaţi în cadrul
laboratorului nostru: 124 de conducători
auto profesionişti –bărbaţi cu vârste
cuprinse între 23 şi 46 ani - şi 26
persoane desemnate pentru
coordonarea activităţilor de transport cu
vârste cuprinse între 28 şi 58 ani.
Pentru acest scop am folosit profilul
sintetic al vulnerabilităţii la stres
(adaptat de D.Usaci şi C Gherasim
după Holmes 1998).
Am căutat să determin furia ca stare şi
ca trăsătură. Pentru acest scop am
folosit inventarul de expresie a furiei ca
stare şi trăsătură STAXI, State-Trait
Anger Expression Inventory,
Spielberger, 1988.
Am evaluat pentru aceşti conducători
auto profesionişti şi persoane
desemnate componentele stresului şi a
furiei cu scopul de a facilita evaluările
detaliate ale stresului psihic şi furiei
asupra personalităţii normale, dar şi
PsihoJurnal
pentru a furniza o modalitate de a
măsura contribuţia avută de multiplele
componente ale stresului la evoluţia
stării de sănătate, pentru o consiliere
psihologică reală, în vederea rezolvării
neajunsurilor create de aceste stări.
În paralel am folosit şi chestionarul SWS
– chestionarul stilurilor de lucru (Survey
of Work Styles)-Jackson şi
Mavrogiannis, 1987, pentru a determina
dimensiunile aferente tiparului
comportamental de tip A cu cele 6
subscale : Nerăbdarea (Impatience),
Furia (Anger), Implicarea în muncă
(Work Involvement), Lipsa de timp (Time
Urgency), Insatisfacţia legată de serviciu
(Job Dissatisfaction) şi Competitivitatea
tip A bazat pe suma celor 6 subscale şi
un (Competitiveness).
Obiectivul principal al studiului l-a
constituit găsirea şi aplicarea unor
instrumente profesionale care să ne
ajute la depistarea stresului pentru
participanţii în trafic în vederea
constatării, evaluării şi consilierii
psihologice a conducătorilor auto în
vederea reducerii tendinţelor de
accidente şi educării acestora pentru a
devenii « şoferi siguri ».
S-a urmărit să se demonstreze care sunt
efectele stresului profesional asupra
dezvoltării proceselor cognitive şi a
personalităţii, având în vedere faptul că
aceste persoane lucrează într-un cadru
aparte, pentru îndeplinirea activităţilor de
conducere posibilitatea greşelii duce la
un deznodământ tragic. Orice greşeală
poate fi fatală, atât pentru conducători
auto profesionişti cât şi pentru ceilalţi
conducători auto din trafic sau pietoni.
Pentru profilul vulnerabilităţii la stres,
pentru persoanele cu atribuţii din
siguranţa circulaţiei, media rezultatelor
arată la chestionarul 1 existenţa unui
stres moderat, la chestionarul 2 stres
minor, iar la chestionarul 3 stresul
fiziologic este minor, stresul
psihoemoţional este moderat iar stresul
social este moderat.
Profilul sintetic al vulnerabilităţii la stres,
în procente, este următorul:
- la chestionarul nr. 1-stresul
evenimentelor de viaţă: 6% au stres
minor, 68% au stres moderat, 23%
au stres accentuat, iar 3% au stres
major;
RESEARCH
- la chestionarul nr. 2 – stresul actual
: 16% au stres minor şi 84% au
stres moderat;
- la chestionarul nr. 3 : din punct de
vedere al stresului fiziologic 5% au
stres normal, 53% au stres minor, şi
42% au stres moderat; la stresul
psihoemoţional 16% au stres minor,
76% au stres moderat, 4% au stres
accentuat iar 4% au stres major; iar
indicatorii stresului social arată că
40% au stres minor, 56% au stres
moderat şi 4% au stres accentuat.
Din rezultatele obţinute am întocmit un
profil sintetic mediu al vulnerabilităţii la
stres, obţinând o medie de 268 pentru
chestionarul nr.1 (stres moderat), 61,58
pentru chestionarul nr.2 (stres moderat),
iar la chestionarul nr.3 o medie de 21,41
pentru stresul fiziologic (stres minor),
30,24 pentru stresul psiho-emoţional
(stres moderat) şi 28,05 pentru stresul
socio-comportamental (stres moderat),
Autocontrolul, stăpânirea de sine,
comportamentul raţional, disciplina
interioară(autodisciplina) diplomaţia,
discreţia sunt la un nivel bun şi foarte
bun, cu o medie cuprinsă între 3,40 şi
5,00. Aceste tendinţe pozitive trebuiesc
înţelese şi asumate printr-o educaţie
conştientă şi continuuă, printr-o
pregătire de specialitate dar şi consiliere
psihologică de calitate. Rolul
psihologului este de a cunoaşte toate
datele despre aceste persoane
implicate în siguranţa circulaţiei. Rolul
discuţiilor individuale, al consilierii
psihologice în cazurile deosebite este
foarte mare, ducând la o scădere a
nivelului de stres declarat şi resimţit.
Rezultatele obţinute sunt următoarele:
pentru trăsăturile de personalitate
regăsite la persoanele cu atribuţii în
siguranţa circulaţiei putem spune că
există anumite probleme, unele destul
de intense, care corelează cu stresul
actual, stresul psihoemoţional şi stresul
social. Tendinţele creatoare de dificultăţi
relaţionale : tendinţe spre agresivitate,
impulsivitate, irascibilitate, caractere
egocentrice, opozante sunt la un nivel
moderat cu o medie de 3,00. Se
remarcă o anxietate crescută cu un scor
de 4,20; depresia uşoară având un scor
mediu de 3,10; depresia moderată doar
2,20. Vulnerabilitatea este ridicată cu un
scor de 4,20 ceea ce ne prezintă un
tablou critic pentru aceste persoane.
 Pag. 10 din 10
Impulsul spre acţiune este ridicat cu un
scor de 4,30 dar toleranţa la frustare
este moderată cu un scor de 3,10.
Dificultăţile de relaţionare, de adaptare
şi negativismul sunt la un nivel moderat
scăzut cu medii cuprinse între 2,00 şi
3,10. Tendinţa spre exagerarea
reacţiilor este ridicată cu o medie 4,20
ceea ce corelează cu stresul
psihoemoţional dar şi cu prudenţa care
este la un nivel ridicat 4,20.
Ingeniozitatea, creativitatea,
originalitatea, flexibilitatea mentală,
intuiţia sunt prezente la un nivel mediu
cu medii de 3,00 şi 3,20. Gândirea
practică are un potenţial foarte bun cu o
medie de 4,40 la fel ca şi tendinţele de
dominare. Necesitatea de compensare
a unor lacune, pasivitatea, curajul,
vivacitatea, capacitatea de adaptare se
menţin la un scor moderat între 3,10 şi
3,40.
Frica, teama şi nesiguranţa sunt la nişte
scoruri moderate, cu medii cuprinse
între 3,00 şi 3,15. Voinţa de a reuşi,
tenacitatea, încrederea în sine,
dinamismul, operativitatea,
responsabilitatea, altruismul, spiritul de
sacrificiu, abnegaţia, devotamentul şi
fidelitatea, reprezintă indicatori psihici ai
planului mental dar şi planului afectiv,
cu scoruri ridicate dar încă cu potenţial.
Se remarcă deci capacitatea
persoanelor evaluate, pentru
dezvoltarea unor abilităţi tehnice dar şi
psihologice mai bune.
PsihoJurnal
Autocontrolul, stăpânirea de sine,
comportamentul raţional, disciplina
interioară (autodisciplina), diplomaţia,
discreţia sunt la un nivel peste medie, cu
o medie cuprinsă între 3,00 şi 4,15.
Aceste tendinţe pozitive trebuiesc
accentuate şi acest lucru nu se poate
face decât printr-o pregătire de
specialitate dar şi consiliere psihologică
de calitate.
Orientarea actuală spre studiul
comportamentului concret cu ajutorul
modelelor de acţiune permite înţelegerea
în ansamblu şi organizarea în întregime
a comportamentului conducătorului auto
aflat la volan. Orientarea vizuală
reprezintă pentru omul aflat la volan
mijlocul de a percepe obiectele în
mişcare, de a prevedea obstacolele şi de
a observa, în acelaşi timp,
comportamentul celorlalţi. Decizia,
comportamentul în faţa riscului,
nervozitatea, agresivitatea sunt de
asemenea, componente ale
comportamentului concret în circulaţie
care este prin definiţe stresantă, prin a
căror cercetare se obţine posibilitatea
elucidării unui concept atât de abstract
cum este « predispoziţia la accidente ».
Condiţia este ca evaluarea
comportamentului individual la volan să
se facă în funcţie de accidentele la care
acesta poate conduce.
În urma acestui studiu de caz, au reieşit
aspecte importante privind stresul psihic
şi agresivitatea în comportamentul
RESEARCH
persoanelor cu atribuţii în siguranţa
circulaţiei. Astfel putem spune că stresul
psihic, furia, mânia, agresivitatea,
irascibilitatea nu sunt trăsături de
personalitate, ci se manifestă numai în
situaţii specifice, în care aceştia se simt
provocaţi şi ameninţaţi. Sunt genul de
oameni care spun ceva negîndit şi care
regretă după aceea, au mustrări de
conştiinţă şi tind să-şi ceară scuze chiar
prea mult, dintr-un exces de
autoculpabilizare pentru ieşirea avută.
Aceste persoane trebuie să încerce să
se controleze în momentele în care
devin agitate şi simt că nu se mai pot
stăpâni, pentru a nu spune lucruri pe
care le vor regreta ulterior. Este
recomandat să procedeze în acest mod
în toate situaţiile în care se simt
nervoase, până când vor învăţa să se
controleze eficient.
Conducătorii auto vor trebui să se
antreneze mai mult şi să ajungă să
cunoască tehnici eficiente pentru
managementul stresului şi furiei, pe
care le-ar putea aplica chiar în trafic.
Rolul psihologului nu mai este doar unul
de simplu examinator, se transformă
într-un evaluator complex al
aptitudinilor, capacităţilor cognitive dar
şi al însuşirilor psihice ale şoferilor,
determinând vulnerabilitatea la stres şi
reacţia furioasă, fiind în măsură să
acorde consiliere specifică acelora care
nu reuşesc să facă faţă stresului, furiei
şi nemulţumirilor din traficul rutier.
 Pag. 11 din 11
Asumarea riscului la conducătorii auto -
măsurarea şi predicţia riscului de a produce
accidente. Colaborarea psiholog - instructor -
conducător auto - predictor al succesului
Psih. Izabela Ramona Todiriţă
Odată cu deschiderea porţilor U.E.
pentru România s-a intensificat şi
traficul rutier, a crescut numărul
maşinilor ceea ce a condus la creşterea
numărului de accidente soldate cu
pagube materiale şi victime omeneşti,
nu doar la nivel local, ci şi in străinătate,
devenind o problemă de interes major.
Accidentele rutiere reprezintă a treia
cauză majoră a mortalităţii ridicate în
ţara noastra. Pe primele două locuri
sunt bolile cardiovasculare şi cancerul.
Atât cauzele medicale, cât şi cele
comportamentale (accidentul) pot fi
influenţate prin programe de prevenţie.
Bineînţeles, participarea activă şi
motivaţia subiecţilor joacă un rol major
în reuşita acestora. Aşadar, prevenţia şi
intervenţia depind atât de subiect, dar
mai ales de factorul manipulator al
condiţiilor cauzelor.
În acest sens, una dintre intervenţii şi
mai ales prevenţii a accidentelor rutiere
este reprezentată de tot ceea ce
înseamnă testare şi evaluare
psihologică realizată atât la obtinerea
permisului, cât şi la angajare sau
evaluări periodice. În cadrul acestor
procese este de preferat să ne axăm pe
elemente predictive valide.
Deocamdată, comunitatea psihologilor
din transporturi duce lipsă, nu neapărat
de instrumente validate, dar mai ales de
protocoale de intervenţie standardizate
atât de necesare şi utile pentru
continuarea evaluării psihologice prin
consilierea, consultanţa sau educarea
viitorului conducător auto sau a viitorului
angajat în funcţia de conducător auto.
Odată constatată o deficienţă sau un
neajuns, acestea pot fi, într-o anumită
măsură, compensate. Necesitatea cea
mai mare o avem în acest câmp:
formarea de protocoale de intervenţie
aplicabile dupa evaluare care să fie
menite a schimba comportamente,
procese de luare a deciziilor.
PsihoJurnal
Asumarea riscului este în mare măsură
un proces de luare a deciziilor. Subiectul
apreciază beneficiile şi costurile unei
decizii, după care o aplică. Din literatura
de specialitate ştim că asumarea riscului
este mai frecventă la persoanele cu un
nivel mai ridicat al nevrotismului, al
ostilităţii, al căutării impulsive a
senzaţiilor, al anxietăţii şi/sau un nivel
mai scăzut al agreabilităţii şi al
conştiinciozităţii (după Cristian, 2008).
Acestea fiind studiate sau cel putin
constatate, sarcina care cade în
responsabilitatea noastră este de a
conferi CONTINUITATE şi UTILITATE
procesului de evaluare a persoanelor ce
intenţionează să obţină un permis de
conducere sau să se angajeze ca şi
conducători auto. Ştim cu toţii că adesea
activitatea psihologului este contestată
prin aceea ca nu duce decât cel mult la
un final materializat în "constatare".
Însă, constatarea nu este suficientă.
Chiar dacă avem o descriere completă a
persoanei pe care o investigăm aceasta
nu foloseşte nimănui decât în cazul în
care este utilizată pentru a face
intervenţie şi a determina modificări
comportamentale şi cognitive în direcţia
optimizării activităţilor întreprinse de
participantul la trafic manifest.
După anamneza şi dezanxietizarea
persoanei ce se prezintă la evaluarea
psihologică este necesar să avem în
vedere anumite reguli pentru alegerea
bateriei de teste ce va fi aplicată.
Această baterie de teste trebuie să fie
construită ca mijloc pentru obţinerea de
informaţii utile în procesul ulterior:
consilierea - atât a subiectului cât şi a
instructorului cu care acesta va colabora.
Aşadar, în evaluarea efectivă vom avea
în vedere:
™ Factorii psihologici generatori
ai accidentelor rutiere:
RESEARCH
• deficienţe în sfera atenţiei:
concentrare redusă, fixitate,
instabilitate;
• operativitate redusă a funcţiilor
decizionale: lentoare, unilateralitate,
slabă anticipare, deficit de
informaţie
• slabă rezistenţă afectivă în situaţii
critice: emotivitate excesivă,
anxietate, frică;
• impulsivitate şi agresivitate: slab
echilibru psihomotor, evaluarea
eronată a pericolului, a regulilor, a
celorlalţi participanţi la trafic;
• reactivitate motorie scăzută: timp
de reacţie mare, discrepanţă între
momentul apariţiei stimulilor şi cel
al efectuării manevrei;
• slab autocontrol: dezorganizare
generală a comportamentului în
situaţii critice;
• nivel scăzut al capacităţii de
anticipare a evenimentelor din
spaţiul rutier;
• simţ de răspundere scăzut: slabă
conştientizare a complexităţii şi
implicaţiilor sociale ale
comportamentului la volan;
• ambiţia: centrarea unilaterală pe
propria persoană, exacerbarea
tendinţelor de autoevidenţiere şi
autoafirmare;
• indisciplina: ignorarea condiţiilor de
circulaţie, nerespectarea regulilor;
• supraestimarea propriului nivel de
competenţă;
• vitezo-mania;
• nervozitatea: rezistenţă scazută la
acţiunea factorilor perturbatori,
frustrarea;
• oboseala şi stresul;
De reţinut este faptul că în producerea
unui accident nu acţionează un singur
factor, ci cel puţin 3-4, asta înseamnă
ca accidentul este de cele mai multe ori
multifactorial.
 Pag. 12 din 12
™ Erori umane în producerea
accidentelor rutiere
1. Erori la nivelul verigii de comandă:
- de percepţie: omisiuni la apariţia
semnalelor, false detecţii şi
identificări, nedecodificarea
semnificaţiei, post-efecte, fenomene
de iluzie şi de marcare;
- de memorie: blocaje, lapsusuri,
discordanţa între memoria operativă
şi cea de lungă durată, trecerea sub
pragul funcţional a unor elemente
ca: semnale, reguli de circulaţie,
instrucţiuni;
- interpretare - evaluare - decizie:
aprecierea incorectă a semnificaţiei
situaţiei, a propriei forţe şi
disponibilităţi, anticipare, strategie şi
tactica de abordare greşită a situaţiei
sau manevrelor.
2. Erori la nivelul verigii executive:
- de coordonare: nesincronizarea
mişcărilor, discrepanţe în
amplitudinea şi intensitatea
mişcărilor:
- de ordine: inversiuni sau substituţii
între diversele mişcări;
- de latenţă: reacţii pretimpurii,
întârziate;
- de comutativitate: perseverări ale
mişcărilor anterioare, interferenţe,
conflicte între diversele scheme
motorii.
3. Erori la nivelul verigii de autocontrol:
- de corelare: discrepanţe între
dinamica verigii de comandă şi cea
de execuţie, între aspiraţie -
expectanţă - realizare;
- de evaluare: efectele acţiunilor
actuale;
- de autoprogramare: stabilirea
eronată a parametrilor
comportamentului în raport de
obiectiv, starea proprie şi
particularităţile situaţiei;
- de corecţie: alegerea unor variante
de acţiune neadecvate la manevra
constientizată ca greşită, adică
răspuns la eroare tot prin eroare.
4. Erori la nivelul verigii atitudinal-
caracteriale:
- raportarea la sine: subestimare
sau supraestimare;
- raportarea la ceilalţi: depreciere,
minimalizare, respingere,
agresivitate;
- raportarea la aspectul şi implicaţiile
PsihoJurnal
sociale ale conducerii auto:
scăderea simţului de răspundere ;
- raportarea la reguli: formalism,
respingere.
Erorile apărute la nivelul uneia dintre
verigi atrag ulterior erori în cadrul
verigilor conexe.
Existenţa unui risc de a realiza cel
puţin un tip dintre aceste erori
determină investigarea mai profundă a
acelor dimensiuni ce reprezintă
predictori ai comportamentului ce se
soldează cu o asemenea eroare.
Aşadar, trebuie să urmărim iniţial o
evaluare globală, dupa care să
investigăm în profunzime
componentele ce ridică semne de
întrebare.
Una dintre aceste componente ce va fi
prezentată în cadrul acestei lucrări
este asumarea riscului. Acesta are
implicaţii atât asupra propriei
persoane, cât mai ales asupra
celorlalţi.
Una dintre scalele construite de
Stacey et al. (2007) evaluează nu
punctual asumarea riscului în
comportamentul conducătorului auto,
ci operaţionalizarea acesteia prin
modalitatea în care conducatorul auto
îşi percepe propriul comportament în
trafic. Auto-eficacitatea este un factor
mediator şi moderator al relaţiei dintre
tipul de personalitate şi
comportamentul efectiv în trafic. Cu
cât aceasta este mai mare cu atât
asumarea riscului şi posibilitatea
creşterii frecvenţei şi intensităţii
comportamentelor inadecvate cresc.
Prezentăm mai jos scala ADSES:
„Cât de sigur sunteţi pe sine atunci când
faceţi următoarele comportamente
(lucruri)?
Vă rugăm să acordaţi o notă de la 0 la
10, unde 0 înseamnă deloc încrezător,
iar 10 complet încrezător, pentru fiecare
dintre enunţurile de mai jos:
A conduce în zona în care locuiţi.
A conduce în aglomeraţie (la ore de
vârf).
A conduce în zone necunoscute.
A conduce noaptea.
A conduce având şi alte persoane
(pasageri) în maşină.
A răspunde la semnele de circulaţie.
A conduce într-un sens giratoriu.
RESEARCH
A intra în trafic.
A vira la dreapta atunci când trebuie să
traversaţi o intersecţie unde dinspre
prima la dreapta circulă maşini.
A planifica o călătorie cu maşina spre o
destinaţie nouă.
A conduce în zonele cu limită de viteză
inferioară (ex.: autostrăzi).
A face o parcare laterală.”
Autorii au aplicat acest chestionar pe
un eşantion de 160 de persoane dintre
care 81 au fost implicate în accidente
cel puţin o singură dată de când
conduc, iar 79 nu au avut niciun
incident de acest gen.
Validitatea de construct a scalei este
foarte bună, s-a realizat analiza
factoriala şi s-a stabilit consistenţa
internă. Alfa Cronbach este 0,98. Scala
are o bună capacitate discriminatorie
între grupele cu sau fără accidente.
Cu cât scorul este la EXTREME cu atât
riscul ca persoana respectivă să fie
implicată într-un accident creşte. Un
scor de 60 indică un comportament
echilibrat şi o evaluare aproximativ
acurată a propriilor posibilităţi, o
persoană cu scoruri sub 40 sau peste
80 atrage semnale de alarmă cu
privire la auto-eficacitate şi implicit
la asumarea riscului. În primul caz,
unde scorurilor sunt mult sub
medie, avem cazul conducătorului
auto care evită să se angajeze în
orice fel de comportament în trafic,
dar care este obligat de diverse
situaţii să preia controlul şi să ia
decizii în situatii de criză sau de
stres. Acestea sunt adesea
anxioase şi iau decizii fie prea târziu
fie deciziile greşite. Persoanele din
a doua categorie sunt
"exhibitoniste", supraapreciază
propriile resurse de a face faţă
diverselor situaţii şi se angajează în
comportamente riscante în trafic şi
nu numai. Această a doua categorie
este "căutătoarea de senzaţii",
astfel că produce accidente, fiind
foarte rare cazurile în care vina nu
le aparţine. Pagubele materiale şi
umane sunt mai mari în aceasta a
doua categorie.
Aplicarea acestui chestionar cu 12
itemi oferă o viziune de ansamblu
asupra comportamentului persoanei
care vine la evaluare şi de
asemenea constituie un instrument
de screening validat stiinţific.
 Pag. 13 din 13
În ceea ce priveşte al doilea
subpunct al acestei lucrări,
colaborarea se constituie ca şi o
continuitate a procesului de
evaluare. Astfel că se impune
găsirea unor soluţii prin care
această colaborare să se realizeze.
Evident că cea mai sigură cale este
cea legală. Obligativitatea legala şi
constientizarea penalităţilor în cazul
nerespectării prevederilor legale
determină aplicarea regulilor.
Dincolo de aceasta impunere forţată
poate fi cazul unor alte soluţii pentru
a eficientiza procesul de evaluare.
Evaluarea în sine va avea valoare
Repere în elaborarea unei Scale de Evaluare
Standard Mixată (S.E.S.M.) pentru comportamentul
cursantului auto (dobândire permis)
Coordonator: conf. univ. dr. Loredana Drobot
Psih. princ. Steluţa Trăscăian, Ing. Liliana Alina Gal, Psih. Ioana Kobori, Psih. Yvonne
Tihoi, Psih. Elisabeta Greucean, Psih. Gabriela Rădulescu, Psih. Adela Zdrincu, Psih.
Petru Călin Cotrău
Cu ocazia organizării unui workshop la
Reşiţa la Centrul de Psihologie Aplicată,
am considerat interesant să abordăm
problematica scalelor de evaluare
comportamentale în psihologia muncii şi
a transporturilor.
Astfel, participanţii şi formatorii au
concluzionat că initierea demersurilor
pentru a concepe o astfel de scală ar fi
binevenită. Participanţii au fost împărţiţi
pe grupe, acoperind zona de nord-est a
ţării, fiecare grupă având rolul său în
realizarea fiecărei etape a conceperii
scalei.
Scopul demersului este conceperea
unui instrument de evaluare care să
permită evaluarea obiectivă a
comportamentului cursantului auto la
volan.
Obiective: elaborarea, validarea scalei
S.E.S.M. pentru comportamentul
cursantului auto, sensibilizarea şi
abilitarea psihologului practician din
psihologia transporturilor cu efortul de
concepere, validare, etalonare a
scalelor.
Metodologie: S-a respectat metodologia
de concepere a scalelor de evaluare
standard mixate, metodologie
PsihoJurnal
numai în măsura în care se vor
adopta unele măsuri de intervenţie
dupa aflarea profilelor subiecţilor
evaluaţi.
Unele dintre modalităţile prin care se
poate realiza colaborarea este:
- stipularea acestei condiţii în
contractul de colaborare cu şcolile
de soferi;
- transmiterea informaţiilor cu
privire la rezultatele evaluării
psihologice (a raportului) prin
intermediul subiectului către
instructor şi şcoala de soferi cu
menţiunea că în termen de 7 zile
instructorul să contacteze psihologul
prezentată de H. Pitariu, în lucrarea
Managementul resurselor umane.
Măsurarea performanţelor umane, Ed.All
Bucureşti,1994.
Etapele de concepere ale scalei
S.E.S.M. este o scală de ancore
comportamentale, derivate din scalele de
evaluare, fiind experimentată prima dată
în Finlanda pentru evaluarea
personalului dintr-o fabrică. La noi în
ţară, scala a fost concepută pentru a
evalua activitatea operatorilor chimişti
dintr-o întreprindere clujeană. În 2003-
2004 au conceput personal o asemenea
scală pentru evaluarea
comportamentului directorilor de şcoli.
Etapa I – Etapa discuţiilor individuale –
dintre psihologii şi instructorii auto
(psihologii fiind participanţii unui
workshop de formare) din zonele NV ale
ţării. Fiecare psiholog în urma discuţiilor
individuale cu instructorii auto au
formulat şi definit 10 dimensiuni care se
presupun că ar caracteriza un
comportament eficient la volan al
conducătorului auto.
Fiecare din cei 5 psihologi au discutat cu
3 instructori auto obţinând de la fiecare
instructor auto câte 10 dimensiuni
RESEARCH
pentru a stabili o întâlnire între
aceste 3 elemente (psiholog -
instructor - cursant). Această
activitate poate fi considerată de
instrucţie şi inclusă în programul de
instrucţie oferit de şcolile de şoferi;
acceptarea subiectului la evaluarea
psihologică numai cu o
SOLICITARE din partea şcolii de
şoferi în care să fie obligatoriu
introduse datele instructorului, astfel
ca noi să îl putem contacta şi stabili
ulterior întâlniri, după caz.
comportamentale. În total de la fiecare
psiholog s-au înregistrat în total 150 de
dimensiuni comportamentale care au
fost şi definite.
Menţionăm că multe dimensiuni s-au
repetat, în final prin discuţiile personale
avute cu instructorii auto am selectat şi
formulat definiţiile corespunzătoare
pentru un număr de 10 dimensiuni.
Dimensiunile comportamentale sunt:
A. Inteligenţă tehnică = Aptitudinea de a
analiza ceea ce i se spune, fără a
acţiona mecanic, uşurinţa de a ieşi din
situaţiile limită şi înregistrarea unui
număr mare de puncte la chestionare.
B. Capacitatea de învăţare dirijată =
Asimilarea de noi cunoştinţe (cod rutier,
maşină), cu achiziţionarea de noi
operaţii şi deprinderi prin parcurgerea
unui program de învăţare pe care-l
respectă la data şi ora stabilită cu
instructorul, profesorul de legislaţie.
C. Memorie = Stocarea şi reactualizarea
informaţiilor obţinute din cât mai multe
surse (instructor, profesor legislaţie, alte
persoane cu experienţă) şi exercitarea
tuturor formelor de memorie senzorială,
cognitivă, afectivă, memorie după
situaţie.
 Pag. 14 din 14
D. Deprinderi motorii = Invăţarea
corectă a mişcărilor, disponibilitate
pentru exerciţii şi capacitatea de a
efectua mişcări fine şi precise, cu
funcţionarea disociată a membrelor
superioare si inferioare.
E. Percepţie spaţială = Reflectarea
directă, unitară a ansamblului însuşirilor
şi structurii obiectelor şi fenomenelor cu
care intră în contact şoferul la volan.
F. Capacitatea decizională = Alegerea
celei mai adecvate alternative de a
acţiona în concordanţă cu situaţia
respectivă.
G. Perseverenţa = Stăruinţă, tenacitate,
insistenţă în atingerea scopurilor.
H. Conduita preventivă = Atitudine de
prevenire a evenimentelor rutiere cu
consecinţe negative în trafic.
I. Politeţe rutieră = Atitudinea
respectuoasă manifestată pe şosea şi
faţă de instructorul auto, a trata cu
respect, a cinsti, a stima pe ceilalţi
participanţi la trafic.
J. Stabilitate emoţională = Capacitatea
de a-şi păstra calmul indiferent de
situaţie, fără a-şi dezorganiza conduita
la volan.
Etapa a-II-a – este etapa în care se
generează exemplele comportamentale
de tip superior, mediu şi inferior pentru
fiecare dimensiune comportamentală
obţinută în etapa I. Au participat 2
psihologi şi câte 10 instructori, selectaţi
de cei 2 psihologi.
În total s-au înregistrat pentru cele 10
dimensiuni de la cei 10 instructori 300
de exemple comportamentale de ordin
superior, mediu şi inferior. În urma
analizei personale cu alţi 2 instructori
am selectat pentru fiecare dimensiune
acele exemple comportamentale pe
care le-am considerat a fi cele mai
potrivite.
Etapa a-III-a – este etapa de retroversie
a exemplelor comportamentale.
Conform tehnicii de proiectare,
exemplele comportamentale au fost
cuprinse într-un chestionar fiind listate
într-o ordine aleatorie. Alţi 20 instructori
(2 psihologi s-au ocupat de realizarea
acestei etape) au realizat retroversia
exemplelor comportamentale, de
redistribuire a exemplelor la dimensiuni
ipotetice. Conform metodologiei se reţin
acele dimensiuni la care au fost
realocate peste 80% din exemplele
comportamentale generate în faza
iniţială. Instructorii au primit 2 foi: Foaia
A cu cele 10 dimensiuni şi Foaia B cu
exemplele comportamentale. Sarcina a
fost de a nota în dreptul fiecărui
PsihoJurnal
exemplu dimensiunea si tipul de
comportament superior, mediu şi inferior.
Din analiza răspunsurilor s-a constatat
că dimensiunea E percepţia spaţială nu
a obţinut o realocare de 80% a
exemplelor comportamentale, exemplele
comportamentale au fost realocate la
dimensiunea C memorie.
Concluzionăm percepţia spaţială este
subsumată memoriei.
Prin urmare din 10 dimensiuni au rămas
9 dimensiuni.
În continuare etapele a-IV-a şi a-V-a
urmează să se realizeze.
Etapa a-IV-a – se acordă note pentru
fiecare dimensiune comportamentală.
Notele vor fi date tot de instructori (dar
alţii). Alţi 20 instructori care au un
participant la etapele anterioare vor da
note de la 1 la 9 pentru fiecare exemplu
comportamental. În final se vor elimina
exemplele comportamentale care au o
abatere standard mai mare decât 1,5.
Etapa a-V-a – etapa elaborării formei
finale a fişei presupune ca fiecare
dimensiune comportamentala să aibă
trei exemple comportamentale, ce
semnifică comprtamentul superior,
mediu şi inferior.
Concluzii. Propuneri
- Am parcurs 3 etape din 5 etape ale
elaborării scalei.
- Dimensiunile comportamentale
înregistrate până în etapa a-IV-a
sunt: inteligenţă tehnică, capacitatea
de învăţare dirijată, memorie,
deprinderi motorii, capacitatea
decizională, perseverenţa, conduita
preventivă, politeţe rutieră, stabilitate
emoţională
- Avem nevoie de cel puţin 3 psihologi
din zona S, SE, N, NE, Centrul ţării
(din fiecare zonă, 3 psihologi care să
discute cu cel puţin 3 instructori
auto; instructorii să acorde note de
la 1 la 9 pentru fiecare exemplu.
Avem listele pentru e-mailuri din
fiecare zonă a ţării. Doritorii, vor
primi listele cu exemplele
comportamentale prin e-mail.
- Propunem ca validarea pe teren a
fişei să o realizăm cu ajutorul a cât
mai multor psihologi.
Până în această etapă scala arată astfel:
A. Inteligenţă tehnică = Aptitudinea de a
analiza ceea ce i se spune, fără a
RESEARCH
acţiona mecanic, uşurinţa de a ieşi
din situaţiile limită şi înregistrarea unui
număr mare de puncte la chestionare.
A1 (S+) Încă de la primele ore de
conducere, frecvent la volan,
verbalizează dar mai ales pune în
practică sugestiile şi indicaţiile
instructorului în intersecţiile
aglomerate,corelând diferitele situaţii
din trafic cu unele imagini (situaţii)
întâlnite la rezolvarea chestionarelor.
A2 (M0) Uneori corelează
comportamentul la volan cu indicaţiile
date de instructor.
A3 (I-) Cel mai adesea în situaţiile
dificile, în condiţiile unui trafic
aglomerat,aşteaptă instrucţiunile
instructorului, rar identifică situaţiile
din trafic cu unele imagini din
chestionarele propuse spre rezolvare.
B. Capacitatea de învăţare dirijată =
Asimilarea de noi cunoştinţe (cod
rutier,maşină), cu achiziţionarea de
noi operaţii şi deprinderi prin
parcurgerea unui program de invăţare
pe care-l respectă la data şi ora
stabilită cu instructorul, profesorul de
legislaţie.
B1 (S+) Prezintă interes, motivaţie în
asimilarea infornaţiilor referitoare la
codul rutier, tehnica maşinii şi nu
necesită multe explicaţii pentru a
pune în practică ce a asimilat.
B2 (M0) Asimilează informaţiile
necesare (legislaţie, maşină etc.) în
ritmul său propriu şi personal,
solicitând informaţii suplimentare
atunci când consideră necesar.
B3 (I-) Nu prezintă interes deosebit
pentru asimilarea de informaţii
(legislaţie, maşină) şi foarte rar pune
întrebări instructorului.
C. Memorie = Stocarea şi reactualizarea
informaţiilor obţinute din cât mai multe
surse (instructor, profesor legislaţie,
alte persoane cu experienţă) şi
exercitarea tuturor formelor de
memorie senzorială, cognitivă,
afectivă, memorie după situaţie.
C1 (S+) Pentru a ajunge la o
destinaţie poate evoca uşor
indicatoarele, evită obstacolele ce le
poate întâlni şi asociază zonele din
oraş cu anumite repere personale
(ex.zona în care i-a ,,murit" motorul).
C2 (M0) Uneori poate evoca traseul
ce urmează a fi parcurs pentru a
ajunge la destinaţie, menţionând
unele detalii (o clădire viu colorată,
numele unei străzi).
 Pag. 15 din 15
C3 (I-) Adesea are nevoie de multe
trasee pentru a ajunge la destinaţia
menţionată, repetând frecvent
aceleaşi greşeli (nu evită gropile, nu
recunoaşte unele strazi, nu asociază
zonele cu unele repere personale).
D. Deprinderi motorii = Invăţarea
corectă a mişcărilor, disponibilitate
pentru exerciţii şi capacitatea de a
efectua mişcări fine şi precise, cu
funcţionarea disociată a membrelor
superioare si inferioare.
D1 (S+) În faţa unui pericol
reacţionează adecvat, cu apăsarea
corectă a pedalei de frână (nu
acceleraţia), manifestând
concordanţă între apăsarea
ambreajului şi a frânei (la semafor,
trecere de pietoni), mâna stângă
rămânând în permanenţă pe volan.
D2 (M0) Uneori, se constată o
perioadă de latenţă între coordonarea
membrelor superioare şi inferioare
dar cel mai adesea se redresează
repede în faţa unui pericol.
D3 (I-) Foarte frecvent în faţa unui
pericol se dezorganizează motor, ia
mâinile de pe volan, nu apasă
corespunzător pedalele ambreajului şi
frânei, bruscând cutia de viteze.
E. Capacitatea decizională = Alegerea
celei mai adecvate alternative de a
acţiona în concordanţă cu situaţia
respectivă.
E (S+) De fiecare dată când se
angajează intr-o depăşire nu se
răzgândeşte şi nu aşteaptă mereu
comanda instructorului pentru acea
activitate.
E (M0) Manifestă uneori un
comportament ezitant în angajarea
unei depăşiri dar nici nu opreşte brusc
dacă maşina din spate nu este la
limita de siguranţă.
PsihoJurnal
E (I-) Cel mai adesea cursantul nu se
angajează în depăşiri, aşteaptă tot
timpul comanda instructorului său şi
dacă se angajează intr-o depăşire
frecvent revine înapoi pe banda de pe
care a plecat.
F. Perseverenţa = Stăruinţă, tenacitate,
insistenţă în atingerea scopurilor.
F1 (S+) Cursantul manifestă interes
pentru îmbunătăţirea
comportamentului la volan, cere
singur, din proprie iniţiativă sarcini de
la instructor şi anulează orice program
pentru a putea participa la orele de
legislaţie ori de condus.
F2 (M0) Chiar dacă anticipează un
eventual eşec la examenul auto,
cursantul menţionează permanent
dorinţa sa de a dobândi permisul auto.
F3 (I-) Cursantul este indiferent dacă
va obţine sau nu permisul auto şi
adesea invocă schimbări de ultim
moment (amânări) ale orelor de
condus sau de legislaţie.
G. Conduita preventivă = Atitudine de
prevenire a evenimentelor rutiere cu
consecinţe negative în trafic.
G1 (S+) Cursantul menţionează
adesea consecinţele negative ale
riscului la volan, anticipând posibile
consecinţe ale unui comportament
negativ al altor conducători imprudenţi,
păstrează distanţa regulamentară,
respectă limitele de viteză, nu se
angajează în depăşiri nepermise.
G2 (M0) Adesea cursantul are
capacitatea de a aprecia, aproxima
pericole posibile din trafic dar mai
manifestă tendinţa de a depăşi viteza
în zone aglomerate.
G3 (I-) Cursantul se supraapreciază,
totul îi este mai mult decât accesibil
(decretul, condusul), riscul la volan
constituie singura raţiune de a
RESEARCH
conduce
H. Politeţe rutieră = Atitudinea
respectuoasă manifestată pe şosea şi
faţă de instructorul auto,a trata cu
respect, a cinsti, a stima pe ceilalţi
participanţi la trafic.
H1 (S+) Conduita cursantului este
deosebită: nu claxonează pe alţi
participanţi la trafic, nu este agresiv în
limbaj, nu blochează alte maşinii din
parcare, este atent la schimbarea
luminilor pe timp de noapte.
H2 (M0) Chiar dacă uneori cursantul
manifestă agitaţie la volan, având
tendinţa de a claxona pe alţi
participanţi la trafic, recunoaşte
necesitatea unui respect pe şosea.
H3 (I-) Cursantul este agresiv, trivial
şi veşnic nemulţumit de
comportamentul la volan al colegilor
din trafic.
I. Stabilitate emoţională = Capacitatea
de a-şi păstra calmul indiferent de
situaţie, fără a-şi dezorganiza
conduita la volan.
I1 (S+) Cursantul nu manifestă
anxietate, teamă, nu plânge atunci
când instructorul oferă feedback la
manifestările sale din trafic.
I2 (M0) Uneori cursantul se
dezorganizează motor dar îşi revine
repede fiind ,,stăpân" pe volan, ţinând
seama de sugestiile instructorului.
J3 (I-) Majoritatea orelor de
conducere şi de legislaţie sunt prilejuri
de descărcari emoţionale, pentru
cursant indiferent de atitudinea.
 Pag. 16 din 16
Diferenţe psihologice între ofiţerii aspiranţi şi
ofiţerii brevetaţi din marina comercială
Psih. dr. Nicolae Pricop, psih. Gabriela Parfene
Rezultatele mai puţin satisfăcătoare
obţinute de studenţii anului II ai
institutelor de învăţământ superior naval
cu prilejul susţinerii examenului
psihologic pentru dobândirea brevetului
de ofiţer aspirant, precum şi relatările
persoanelor care au răspunderea
formării profesionale a acestor tineri la
bordul navelor, ne-au determinat să
formulăm ipoteza potrivit căreia
admiterea în învăţământul superior făra
susţinerea unui examen de selecţie,
poate avea consecinţe nefavorabile atât
asupra rezultatelor examenului
psihologic, cât şi în pregatirea lor
academică, cu efecte asupra adaptării
profesionale ulterioare.
Cercetarea s-a efectuat pe două loturi:
un lot de studenţi din anul al doilea,
candidaţi la promovarea examenului
pentru funcţiile de ofiţeri aspiranţi (N =
460 subiecţi) şi un lot de ofiţeri
ambarcaţi pe navele comerciale, cu
vechimea profesională între 5 şi 20 de
ani, deţinând funcţii importante în
siguranţa navigaţiei (N = 232 subiecţi).
Importanţa investigaţiilor de
personalitate în examenul psihologic al
navigatorilor, adaptarea unor probe
psihologice pentru evaluarea
personalităţii lor (Inventarul de
personalitate 16 PF al lui R.B. Cattell,
Chestionarul de reactivitate şi dinamică
emoţională elaborat de M. Golu,
Chestionarul T.E.Q. privind experienţa
subiectivă a timpului, Chestionarul
Caracterologic al lui G. Berger), studiul
calităţilor psihometrice şi etalonarea lor
pe navigatori au constituit tema unor
studii şi comunicări importante pentru
activitatea de selecţie psihologică
(PRICOP, 1988, 1990).
Specificul adaptării psihice a marinarilor
la condiţiile voiajelor lungi, implicaţiile
psihosociale şi efectele asupra calităţii
activităţii acestora au constituit subiectul
unei investigaţii notabile privind
sindromul nevrotic al curselor lungi
(Sintion şi Sintion, 1987).
Adaptarea unor probe pentru estimarea
nivelului intelectual şi a aptitudinilor
speciale solicitate pentru posturile din
siguranţa navigatiei şi valoarea lor în
PsihoJurnal
selecţia psihologică au constituit, de
asemenea, tema unor importante studii
realizate in cadrul Laboratorului de
psihologie navala (PRICOP, 1988).
Comparaţia dintre cele două loturi s-a
efectuat cu ajutorul unui test de
inteligenţă generală, Testul Bonnardel 53
(PITARIU, 1975), a Testului de interese
profesionale al lui Holland şi a
Inventarului de personalitate NEO PI-R
(COSTA şi McCRAE, 1992).
Testul Bonnardel 53 - este o probă
neverbală colectivă pentru măsurarea
inteligenţei generale, puternic saturată în
factorul "g", în construcţia căruia s-a pus
accentul pe capacitatea de surprindere a
aspectului dinamic al inteligenţei, datorat
faptului că multe profesiuni sunt
condiţionate în practicarea lor de
"exercitarea unui dinamism intelectual
prezent în rezolvarea problemelor
cotidiene" (PITARIU, 1975). Prin
utilizarea sa în examenul psihologic al
navigatorilor s-au identificat corelaţii
ridicate şi putemic semnificative cu o
serie de probe de aptitudini tehnice (cu
proba de Transmisie a mişcării a lui
Galifret, cu Testul figurilor lui Rybakoff,
cu Testul de intuiţie tehnică a lui
Zahimic), înregistrând un indice de
validitate concurentă ridicat şi puternic
semnificativ cu testul matricelor
progresive standard al lui Raven,
constituind astfel un bun predictor al
nivelului adaptării la cerinţele psihologice
ale posturilor din domeniul siguranţei
navigaţiei maritime (PRICOP, 1988).
Testul de interese Holland. În teoria
sa asupra personalităţii vocaţionale,
Holland porneşte de la rolul deosebit
pe care îl deţine personalitatea pe
tot traseul vieţii umane şi în toate
tipurile de activităţi, considerând că
personalitatea se exprimă cel mai
bine prin profesiunea exercitată.
Există, afirma Holland, şase tipuri de
personalităţi vocationale (realist,
investigativ, artistic, social,
întreprinzator, convenţional) şi şase
medii ocupaţionale corespunzatoare
lor. Teoria personalităţii vocaţionale
a fost formulată pentru a explica mai
ales în alegerea carierei. M. Zlate
RESEARCH
(2004) considera că teoria lui
Holland are aceleaşi valenţe
explicative şi în legatură cu
orientarea cursului carierei,
susţinând că este "chiar mai
specifică acestui domeniu decât
celui al alegerii carierei" şi că "dacă
o persoană şi-a ales iniţial o
profesiune care nu corespunde
pattern-ului său de personalitate, ea
va fi nevoită, mai devreme sau mai
târziu, să se orienteze spre acea
profesiune aflată în acord cu
trăsăturile de personalitate". Teoria
lui Holland a stârnit interesul major
al reprezentanţilor Big Five-ului, o
serie de cercetări evidenţiind
existenţa unor corelaţii între
congruenţa personală şi mediul
ocupaţional, pe de o parte, şi
succesul profesional sau stabilitatea
în muncă, pe de altă parte, deşi
aceste corelaţii erau relativ
modeste, aşa cum se va vedea şi
din rezultatele investigaţiei noastre.
Inventarul de Personalitate NEO PI-
R este o măsurare precisă a cinci
domenii principale ale personalităţii
şi a faţetelor care definesc fiecare
domeniu (COSTA si McCRAE,
1992). Generalitatea modelului BIG
FIVE este demonstrată de o
multitudine de suporturi, având o
mare congruenţă cu cele mai
eficiente scări de personalitate, are
o mare sferă de aplicabilitate, are
nu numai o valoare metodologică ci
şi una practică, fiind utilizat în
predicţia performanţelor, deci în
selecţia profesională (Zlate, 2004).
NEO PI-R operaţionalizează un model
conceptual ce reiterează decenii de
cercetări şi analize factoriale asupra
structurii personalităţii. Elementele ce ţin
de fidelitatea, de stabilitatea şi de
validitatea de construct ale scalelor sunt
prezentate în detaliu şi in lucrări şi studii
româneşti (MINULESCU, 2006;
MARTIN, 2006; ROBU, 2006).
Au fost calculaţi următorii indici statistici:
media aritmetică, abaterea standard,
coeficientul de variabilitate, mediana,
modul şi coeficientul de asimetrie.
 Pag. 17 din 17
Analiza valorilor coeficienţilor de
variabilitate calculaţi pentru cele două
loturi evidenţiază reprezentativitatea
mediilor înregistrate şi omogenitatea
celor două loturi pentru domeniul
cognitiv (estimat cu testul Bonnardel
53), cât şi pentru rezultatele obţinute cu
inventarul NEO PI-R.
Domeniul intereselor investigat cu
inventarul lui Holland, evidenţiază o
dispersie mai mare a rezultatelor la
ambele loturi, cu valori mai ridicate în
lotul ofiţerilor brevetaţi.
Analiza coeficienţilor de asimetrie relevă
valori mai mari pentru domeniul
intereselor, îndeosebi la lotul studenţilor
aspiranţi.
Variabilitatea prea mare, depăşind la
multe din atributele studiate valoarea de
35% cât şi coeficienţii ridicaţi de
asimetrie, prezenţi îndeosebi la
variabilele- interes ne-au determinat să
folosim o metodă adecvată de
efectuare a comparaţiei dintre cele două
loturi, o probă pentru date
neparametrice, proba medianei (RADU,
1993).
Estimarea diferenţelor dintre subiecţii
celor două loturi s-a efectuat cu proba
medianei, pentru eliminarea
distorsiunilor generate de caracterul
neparametric al datelor.
Rezultatele investigaţiei confirmă
ipoteza unor diferenţe puternic
semnificative între cele două loturi.
Ofiţerii brevetaţi sunt net superior
studenţilor la testul de inteligenţă
generală (X2 = 47,66; P = 0,00).
Ei au mai dezvoltat interesul realist (X2 =
21,65; p = 0,00), interesul investigativ
(X2 = 9,55; p = 0,001), interesul artistic
(X2 = 7,99; p = 0,005), interesul social
(X2 =10,57; p=0,001) şi interesul
convenţional (X2 = 7,39; p = 0,005). Nu
s-au înregistrat diferenţe semnificative
la interesul antreprenorial.
La personalitate, apar diferenţe
semnificative la majoritatea scalelor şi a
faţetelor aferente.
Nevrotismul
Ofiţerii brevetaţi sunt mai stabili pe plan
emoţional, mai calmi, mai capabili să
facă faţă situaţiilor stresante (X2 = 57,69;
p = 0,00). Faţetele nevrotismului relevă
faptul că ofiţerii brevetaţi sunt persoane
mai calme, mai destinse (X2 = 8,88; p =
0,005), sunt mai amabili (x2 = 24,56; p
PsihoJurnal
=0 ,00), au rareori predispoziţii spre
culpabilizare şi tristeţe (X2 = 10,700; p =
0,00), sunt mai puţin perturbaţi de
situaţiile sociale jenante (X2 = 8,23; p =
0,005), tolerează mai uşor frustraţiile şi
rezistă mai uşor la tentaţii, sunt mai puţin
impulsivi (X2 = 11,36; p = 0,001), se simt
capabili să se controleze mai bine in
siţuatiile dificile (X2 = 63,97; p = 0,00).
Extraversiunea
La scala extraversiune în ansamblu nu s-
au înregistrat diferenţe semnificative (X2
= 0,322), deşi faţetele prezintă diferenţe
importante. Ofiţerii aspiranţi sunt
persoane mai călduroase, cei brevetaţi
apreciază mai mult compania celorlalţi,
sunt mai dominanţi, energici, resimt mai
mult nevoia imperioasă de animaţie şi
stimulare.
Deschiderea
În ansamblu, ofiţerii brevetaţi sunt mai
"deschişi", mai curioşi şi interesaţi de
ceea ce se întamplă în universul lor
intern şi extern (X2 = 3,29; p = 0,005), în
timp ce studenţii aspiranţi au o
imaginaţie mai vie, mai activă iar ofiţerii
brevetaţi prefera mai mult sa se rezume
la realitate (X2 =11,73; p=0,001).
Aspirantii apreciaza mai mult arta si
frumusetea (X2 = 12,83; p = 0,000), au o
dorinţă mai ridicată de a încerca activităţi
diferite (X2 = 23,61; p = 0,00). Ofiţerii
brevetaţi pun mai mult în discuţie valorile
sociale, politice, religioase (X2 = 24,60; p
= 0,000).
Agreabilitatea
Ofiţerii brevetaţi sunt în ansamblu
persoane mai agreabile, mai altruiste,
sunt mai capabili să-şi apere propriile
interese (X2 = 3,86; p = 0,005). Ei au
tendinţa de a gândi că ceilalţi sunt oneşti
şi bine intenţionaţi (X2 = 60,34; p =
0,000), sunt persoane mai deschise, mai
sincere (X2 = 8,78; p = 0,005).
Constiinciozitatea
Ofiţerii brevetaţi sunt mai constiincioşi,
au o mai mare "voinţă de reuşită" (X2 =
54,54; p = 0,00), sunt persoane mai bine
pregătite pentru a înfrunta viaţa (X2 =
21,78; p = 0,00), mai bine organizate şi
ordonate (X2 = 37,22; p = 0,00), îşi
îndeplinesc cu mai mare scrupulozitate
datoriile morale (X2 = 36,89; p = 0,00), au
aspiraţii mai înalte şi muncesc mai mult
pentru a-şi atinge scopurile (X2 = 7,95; p
= 0,005), au capacitatea de a se motiva
mai bine pentru a duce la bun sfârşit
ceea ce au de făcut (X2 = 35,52; p =
RESEARCH
0,00), sunt mai prudenţi, mai calculaţi
(X2 = 20,13; p = 0,00).
Analiza corelaţiilor dintre scalele NEO
PI-R şi tipurile de interes
Au fost calculate câte 882 de corelaţii
pentru fiecare lot, reţinându-le îndeosebi
pe acelea între scalele NEO PI-R şi
tipurile de interese.
La ofiţerii brevetaţi s-au înregistrat două
corelaţii semnificative între scala
nevrotismului şi tipul realist (r = -0,262;
p = 0,001) şi între aceeaşi scală şi
interesul social (r = -0,254; p = 0,001),
acestea semnificând dificultăţile
adaptării persoanelor cu note ridicate
ale nevrotismului la cerinţele activităţilor
cu caracter fizic şi social.
Ofiţerii brevetaţi cu cote ridicate la scala
extraversiunii au un interes social înalt (r
= 0,386; p = 0,001), şi un interes
antreprenorial ridicat (r = 0,317; p =
0,001). De asemenea, deschiderea
ridicată spre experienţe corelează
puternic semnificativ cu interesul social
(r = 0,328; p = 0,01), iar agreabilitatea
este înalt compatibilă cu tipul realist (r =
0,253; p = 0,001) şi cu tipul social (r =
0,303; p = 0,001).
La scala conştiinciozitate ofiţerii
brevetaţi au înregistrat o singură
corelaţie semnificativă, cu valoare mică
(r = 0,162; p = 0,001), cu interesul
realist.
La ofiţerii aspiranţi nu s-au înregistrat
corelaţii semnificative ale scalelor
Nevrotism şi Constiinciozitate cu nici
unul dintre tipurile de interese ale lui
Holland.
Menţionăm totuşi o corelaţie pozitivă
mai ridicată între scala extraversiunii şi
interesul antreprenorial şi corelaţiile
semnificative dar cu valori mai mici ale
aceleiaşi scale cu interesele
investigativ, artistic, social şi
conventional.
Ofiţerii aspiranţi înregistrează trei
corelaţii semnificative şi mai ridicate
între scala deschiderii spre experienţe şi
interesul investigativ (r = 0,362; p =
0,001), cu interesul artistic (r = 0,485; p
= 0,00) cu interesul social, mai mică
decat în cazul ofiţerilor brevetaţi (r =
0,212; p = 0,001). Deschiderea spre
experienţă corelează semnificativ dar cu
o cotă scăzută, cu interesul
antreprenorial (r = 0,160; p = 0,01).
 Pag. 18 din 18
Agreabilitatea a înregistrat trei corelaţii
semnificative dar cu valoare scăzută, cu
interesele realist, investigativ si social.
La ofiţerii aspiranţi nu s-au înregistrat
corelaţii semnificative între scala
conştiinciozitate cu nici unul dintre
tipurile de interese al lui Holland.
Interpretarea datelor investigatiei prin
studiul indicilor statistici de start, prin
estimarea diferentelor dintre cele doua
loturi si prin analiza corelatiilor dintre
variabilele investigate confirma ipoteza
unor diferente puternic semnificative
dintre cele doua loturi.
Ofiţerii brevetaţi sunt net superior
studentilor în privinţa nivelului capacităţii
cognitive generale, au dezvoltate mai
puternic interesele realist, investigativ şi
chiar artistic (nu s-au înregistrat
diferenţe la interesul antreprenorial).
PsihoJurnal APTMS.NET
PERSPECTIVE ÎN PSIHOLOGIA MUNCII, TRANSPORTURILOR ŞI SERVICIILOR
ISSN 2066-8740
Asociaţia Psihologilor
din Muncă, Transporturi
şi Servicii
PsihoJurnal
RESEARCH
În personalitate apar diferenţe puternic duce la bun sfârşit ceea ce au de facut,
semnificative la majoritatea scalelor şi a au tendinţa de a reflecta mai mult
faţetelor aferente ale inventarului NEO înainte de a acţiona.
PI-R. Rezumând, ofiţerii brevetaţi sunt
Concluziile desprinse din această
mai echilibraţi emoţional, sunt mai
comparaţie, şi anume, existenţa unor
capabili să facă faţă situaţiilor stresante ,
diferenţe puternic semnificative între
sunt mai interesaţi de tot ceea ce se
cele două categorii de populaţii,
întâmplă în universul lor interior şi
confirmă ipoteza investigaţiei şi impun
exterior, manifestând imaginaţie activă,
necesitatea organizării examenului de
deschidere estetică, mai multă atenţie
selecţie psihologică înainte de
acordată principiilor susţinute, manifestă
admiterea în Învăţământul superior,
preferinţă mai mare pentru varietate,
preîntâmpinând astfel situaţiile de
curiozitate intelectuală şi independenţă
insatisfacţii sau eşec profesional.
judecăţii. Ei sunt persoane mai agreabile
şi altruiste, sunt mai dispuşi decât
studenţii să-i ajute pe alţii, sunt mai
conştiincioşi, se simt mai bine pregătiţi
de a înfrunta viaţa, sunt mai bine
organizaţi, îşi îndeplinesc riguros
datoriile morale, muncesc mai mult
pentru a-şi atinge scopurile, au o mai
mare capacitate de a se motiva pentru a
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Horia Pitariu - coordonator
Steluţa Trăscăian
Remus Dogaru
Mihaela Craif
Cătălin Gherasim
Adrian Ţanacli
Alexandru Găianu
DESIGN ŞI DTP:
Alexandru Găianu Vizitaţi pagina web a APTMS
www.aptms.net
ADRESA:
Str. Dr. Mihai Ciucă nr. 15 www.aptms.ro
Bucureşti, sector 5
E-MAIL:
psihojurnal@aptms.ro