CAPITOLUL 1 PROSTITUTIA-ASPECTE TEORETICE

1.1. Definiţii ale prostituţiei

Considerată cea mai veche meserie din lume, prostituţia reprezintă unul din
cele mai controversate subiecte ale momentului. Fiind pentru mult timp un
subiect tabu, în zilele noastre prostituţia este un fenomen puternic mediatizat
şi un subiect atacat neîncetat de proiectele de legi, de asociaţiile religioase, de
camerele de comerţ, etc.
Definiţii ale prostituţiei au fost date de mai mulţi autori , dar definirea ei
ridică mari dificultăţi specialiştilor deoarece nu se poate surprinde în mod
exact esenţa “dragostei” de tip comercial.
Din punct de vedere etimologic cuvântul prostituţie provine din limba
latină, în care verbul prostituo desemna actul de expunere publică pentru şi
înainte de vânzare ( pro-înainte; statuo- uere- a sta , a fi expus privirilor).
Termenul avea două semnificaţii principale: a oferi (a se oferi) şi a sacrifica
(a se sacrifica). (Rădulescu R., 1996, p.65-66).
Definiţia prostituţiei dată în Codul Penal Român, articolul 328, se referă la
“fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existentă sau principalele
mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite
persoane” . Prostitiţia poate fi considerată în unele cazuri prevazute de lege
contravenţie şi nu infracţiune.(www.dreptonline.ro).
Schultz (1975) susţine că definiţiile prostitiţiei din codurile juridice lasă să
se întrevadă faptul că aceasta conduită sexuală este percepută , mai degrabă,
ca o violare a moralităţii publice , decât ca o infracţiune propriu-zisă. Astfel
sociologii si criminologii occidentali o încadrează în rândul aşa-numitelor
“crime fără victime”,caracterizate de lipsa unui prejudiciu ,exceptând ,desigur,
încălcarea normelor morale. Un alt aspect important îl constituie faptul că în
majoritatea legislaţiilor prostituţia apare ca fiind un delict exclusiv feminin
,deşi ar trebui să fie incriminate în aceeaşi măsura şi actele de prostituţie
comise de bărbaţi (prostituţia masculină) şi copii (prostituţia juvenilă) care
sunt foarte frecvente în multe ţări ,printre care şi România. In limba engleză

1
există aproximativ cinci sute de cuvinte care incrimineaza sau ridiculizeaza
prostituatele,faţă de numai şaizeci şi cinci de termini care vizeaza prostituaţii
bărbaţi.
Femeile sunt văzute ca fiind dominate de bărbaţi, ca o formă de proprietate
sexuală ce trebuie interzisă altor bărbaţi. De aceea imoralitatea femeii este
considerată ca fiind mult mai culpabilă şi mai respingătoare decât cea care
caracterizează bărbatul. Deoarece o femeie poate satisface mai mulţi bărbaţi ,
prostituata este considerată mult mai imorală decât clienţii care o
plătesc.Bărbaţii care se prostituează nu sunt condamnaţi pentru caracterul
immoral cât pentru faptul că îşi asumă un rol preponderant feminin, astfel “nu
prostituţia este cea condamnată cât femeia care este prostituată”.(Davis K. în
Rădulescu S.M., 1996, p.67)
La fel ca în multe alte cazuri de devianţă , de abatere de la norma
dezirabilă, prostituţia este evaluată în funcţie de multe criterii, dependente de
gradul de toleranţă morală sau religioasă a diferitelor societăţi şi grupuri
sociale.
O definiţie foarte simplă o consideră o formă de “utilizare a stimulării
sexuale pentru a atinge scopuri nonsexuale”(Dinitz S., Dynes R.R. and Clarke
A.C., în Rădulescu S. , 1996, p.67) Această definiţie este caracterizată de un
caracter ambiguu pentru că ,aşa cum observa K. Davis ,ea include o mare
parte din comportamentul social al femeii, în genere. Există căsnicii în care
femeile îşi comercializează favorurile în schimbul obţinerii unor avantaje de la
soţi sau cupluri necăsătorite în care partenera pretinde ,uneori, anumite
avantaje de la celălalt pentru a întreţine raporturi sexuale.Stimularea sexuală
se referă şi la seducţia feminină, care nu implică în mod obligatoriu relaţii
sexuale dar conţine şi utilizează stimularea erotică.Acest tip de stimulare
-evidenţia Davis – defineşte şi celelalte instituţii care care implică raporturi
între sexe, cum este, de exemplu curtoazia sau chiar căsătoria. O astfel de
stimulare erotică se poate regăsi şi în viaţa socială zilnică , aşa cum este şi
cazul utilizării unor “fete drăguţe în magazine, restaurante ,acţiuni de
caritate ,reclame sau în cazul acelor subterfugii pe care le folosesc femeile în

2
urmărirea unor scopuri care vizează bărbaţii ca intermediary,subterfugii care
inundă viaţa cotidiană şi care , fără să implice, în general, raportul sexual ca
atare ,conţin şi utilizează stimularea erotică”(Davis K., în Rădulescu S., 1996,
p. 68).
Alte definiţii pun în evidenţă caracterul comercial al prostitiţiei ,ca tip de
instituţie în care femeile sunt tratate ca mărfuri sau ca obiecte de consum. O
astfel de definiţie este dată de Dinitz S., Dynes R.R. and Clarke A.C.:
“prostituţia este o relaţie între o femeie devalorizată din punct de vedere social
şi un client ‘respectabil’,desfăşurată într-un aranjament economic destinat
activităţii sexuale”. Unii susţin că prostituţia este o luptă pentru existenţă
.Etica societăţii capitaliste susţine că “angajarea în relaţii sexuale, la fel ca
vânzarea de maşini uzate ,este o tranzacţie comercială. Femeile , la fel ca
maşinile sunt tratate ca mărfuri sau obiecte de vânzare”( Rădulescu S., 1996,
p. 68).
Unele definiţii relevă atât de mult aspectul comercial încât definesc
prostituţia ca fiind “o tentativă de diversificare a produselor comerciale”
oferite publicului.Unii autori ajung chiar sa le denumeasca pe acestea
“lucrătoare în industria sexului”(Delacoste F.,Alexander P., în Rădulescu S.,
1996, p. 68 ).
Sunt însă şi definiţii clasice iar una dintre acestea a fost elaborată de
Geoffrey May, care a caracterizat prostituţia prin intermediul următoarelor trei
componente (May G., în Rădulescu S., 1996,p. 68-69) :
a) plata primită în schimbul relaţiei sexuale şi care poate consta în
bani,diferite daruri sau distracţii;
b) promiscuitatea sau caracterul imoral al acestei relaţii sexuale ,care este
asumat(ă) în mod voluntar;
c) indiferenţa emoţională ,care poate fi dedusă din primele două elemente
menţionate.
Alte definiţii relevă actul de vânzare a sexualităţii .Pentru Robert Bell
,prostituţia este acea ocupaţie care se deosebeşte de altele prin actul de schimb
şi de vânzare a relaţiilor sexuale în afara mariajului ,deşi există numeroase

3
cazuri în care o femeie îşi poate vinde favoruruile chiar în cadrul căsătoriei
(Bell R.R., în Rădulescu S., p. 69). Luând în considerare acelaşi aspect,
Marshall Clinard şi Robert Meier defineau prostituţia ca fiind o profesie care
presupune acţiuni şi conduite imorale şi mercantile ,în condiţiile existenţei
unei indiferenţe afective din partea femeii (Clinard M.B., în Rădulescu S., p.
69).O altă definiţie spune că prostitiţia este o “ofertă nediscriminatorie a
corpului, făcută de o femeie pentru raporturi sexuale sau alte ‘perversiuni’,în
scopul obţinerii unui câştig financiar”(Lowney J.,Winslow R.W. and Winslow
V. în Rădulescu S., p. 69).
O definiţie mai completă şi mai relevantă îi aparţine lui Jennifer James,care
definind prostituţia ca un schimb sexual în care recompense nu este nici
sexuală ,nici afectivă, include în cadrul ei patru factori principali: a) banii
(moneda cash); b) numărul (mare) de parteneri sexuali; c) gradul de
cunoaştere a acestor parteneri; d) gradul de rafinament implicat de relaţia
sexuală (James J. în Rădulescu S., p. 69). Banii trebuie consideraţi astfel ca o
formă de schimb pur commercial şi nonemoţional, sugerând că persoana care-
şi vinde favorurile sexuale recurge,de fapt la o tranzacţie.Primirea altor
obiecte pare mai expusă rigorilor legii ,deoarece este mult mai dificil de a face
dovada că un anumit dar a fost făcut în scopuri mercantile. În ceea ce priveşte
cel de-al doilea şi al treilea factor(referitori la partenerii sexuali) ,aceştia
diferenţiază aspectul moral al prostituării de cel legal. Astfel, o femeie care
are prea mulţi parteneri de sex este etichetată ca fiind o persoană imorală ,în
timp ce femeia care are prea mulţi parteneri ,dar nu îi cunoaşte dinainte, este
definită ca fiind o prostituată.
O definiţie dată de Elena Macavei se rezumă la “practica socializării
sexualităţii pe considerente sacre, mistice, filozofice, morale, psihologice
(libertateam de exprimare şi dispunere de propriul corp), psihiatrice-
patologice (viciu, desfrâu, deviere comportamentală, boală)”(Macavei,2006),
definiţie care susţine definiţia dată anterior: “prostituţia este un mod practic de
socializare a sexualităţii pe considerente sacre , pentru venerarea divinităţilor,
magice, pentru influenţarea comportamentului sexual, filosofice, pentru a

4
ajunge la comuniune spirituală transbiologică şi transpsihică, biologice, în
temeiul nevoilor hipersexuale ,psihologice, pentru exprimarea libertăţii de
exprimare şi de dispunere de sine , psihiatrice, pe fondul unei devieri şi
deficienţe, economice, pentru avantajele materiale.”(Macavei,2005)
Sintetizând aceste definiţii se poate aprecia că profesia de prostituată
,indiferent de formele în care se manifestă şi de disimulările de care este
însoţită ,presupune trei componente principale: caracterul comercial ,
promiscuitatea si indiferenţa emoţională faţă de clienţi. Aceste componente
evidenţiază lipsa obligaţiilor sociale şi lipsa afectivitaţii, ceea ce se poate
traduce în expresia “contact primar într-o relatie secundară ” (Davis K. în
Rădulescu S., p. 70).

1.2 Istoricul prostituţiei

Fie că este vorba despre România sau Europa, fie ca vorbim despre
întreaga lume, prostituţia a evoluat , s-au diversificat formele de manifestare şi
desigur ritmul a fost diferit in zone geografice diferite,în funcţie de legislaţia
în vigoare, cultura şi ‘tradiţie’. Astfel, atitudinile sociale vis-a-vis de acest
fenomen au fost diferite, plecând de la condamnare până la acceptare şi chiar
tradiţie religioasă.

1.2.1 Evoluţia prostituţiei la nivel mondial

In Grecia antică singurele femei care erau tratate ca fiind egale bărbaţilor
erau prostituatele.Prostituţia era considerată o formă de comerţ cinstit care
aducea beneficii atât celor care practicau aceasta meserie cât şi polis-urilor
greceşti care aveau stabilite impozite speciale pentru această formă de câştig.
In Grecia prostituţia era organizată stratificat de la cele mai de jos care îşi
practicau meseria în beneficiul tuturor cetăţenilor, în lupanare ,taverne sau pe
străzi, până la vestitele curteyane numite hetaire, care aveau o educaţie aleasă
şi erau destinate bărbaţilor din păturile superioare.Atitudinea oficială faţă de

5
instituţia prostituţiei era vizibilă , de altfel, prin numeroasele temple şi statui
dedicate Afroditei Pandemos, patroana prostituatelor, care era diferită de
Afrodita Urania, care patrona dragostea şi afecţiunea.(Rădulescu S., 1996)
In Roma antică prostitiţia era deasemenea acceptată , dar spre deosebire
de greci , romanii o priveau ca pe un rău necesar,răspunzând unei cereri de
piaţă. Prostituţia era tolerată, dar deconsiderată ca profesie, prostituatele fiind
acceptate doar pentru raporturi sexuale utilitare, nu şi pentru compania
spirituală a bărbaţilor , aşa cum erau hetairele în Grecia. Pentru a fi
diferenţiate de femeile respectabile, prostituatele erau obligate să poarte o togă
scurtă şi o mitră asemănătoare unei bonete frigiene.Ulterior această obligaţie a
fost anulată, dar a inspirat prostituatelor o anumită ţinută ca să atragă clienţii,
constând în haine ţipător colorate, decolorarea părului, etc., care sunt parte
componentă a subculturii prostituţiei chiar şi în perioada contemporană.
Si aici existau mai multe categorii de prostituate, astfel erau prostituate de
rând care îşi recrutau clienţii direct din stradă , nefiind înregistrate oficial,
având desigur cel mai mic tarif. Categoria cea mai înaltă în ierarhia
prostituatelor era insă reprezentată de curtezane , cele mai educate şi mai
instruite, care, la fel ca cele din Grecia , ţineau companie oficialilor, poeţilor
şi scriitorilor, fiind idealizate în diverse versuri sau scrieri.
Dar în veche Romă prostituţia nu era numai apanajul femeilor, fiind
practicată chiar de unii bărbaţi, sclavi sau eunuci ale căror servicii erau
utilizate fie de matroane , fie de alţi bărbaţi.Exista în acelaşi timp , prostituiţie
juvenilă, practicată de copiii de ambele sexe, mai ales în cadrul băilor publice.
Printre cele mai vestite curtezane se numără soţii, fice şi mame de împăraţi.
Marea varietate şi importanţă a prostituţiei în vechea societate romană este
dovedită, între altele, de faptul că latinii utilizau cel puţin douăzeci şi cinci de
termeni pentru a desemna prostituatele. Insăşi noţiunea de prostituată este de
origine romană. (Rădulescu S., 1996)
In perioada creştinismului timpuriu prostituţia era interzisă la evrei de
cultul mozaic, dar prostituţia era tolerată. In timpul perioadei talmudice şi

6
biblice , în comunităţile evreieşti nu existau bordeluri, prostituţia fiind
desfaşurată în stradă sau în locuri publice.
Atitudinea lui Isus Cristos faţă de prostituţie pare totuşi neobişnuită faţă de
concepţiile convenţionale ale vechilor evrei, arătând o atitudine tolerantă faţă
de prostituţie.In Evanghelia dupa Matei îi este atribuită, de exemplu, afirmaţia
că vameşii şi curvele merg înaintea lor în Impărăţia lui Dumnezeu. Termenul
de curvă (porneia) este utilizat de Isus , în acest context, ca simbol al tuturor
păcătoşilor , care numai prin pocăinţă puteau aspira la Impărăţia Cerului.
(Biblia, Evanghelia dupa Matei, 21.30).
In tot cursul Evului Mediu , prostituţia a fost considerată , conform
credinţelor religioase , un pacat, dar a fost considerată pe scală larga , în ciuda
presiunilor morale exercitate de dogmele bisericii, de dreptul canonic şi de
măsurile iniţiate de autorităţile laice.
De la bătăile cu biciul atât pentru prostituate cât şi pentru clienţi s+a ajuns la
protejarea dreptului prostituatelor de a+si păstra şi a se bucura de bunurile
câştigate prin comerţul lor.Prostituţia a fost definită apoi ca delict împotriva
dreptului natural. Legea care a urmat apăra drepturile prostituatelor , fiind însă
obligate să trăiasca departe de femeile respectabile. .(Macavei E., 2005)
Evul mediu pare să fi fost perioada de culme a prostituţiei cu caracter
public , tolerată şi chiar încurajată de autorităţi.Măsurile de sancţionare sau de
salvare a prostituatelor se diminuează treptat ,pedepsele devenind chiar
anacronice în unele locuri , iar prostituţia devine o instituţie de utilitate
publică.
Prostituatele erau împărţite în patru categorii principale: cele care îşi
practicau meseria în casele de toleranţă , având statutul cel mai înalt,
prostituate plasate în băi publice, prostituatele din bordellos, casele de
toleranţă din sud unde se refugiau de obicei prostituatele în vârstă şi
prostituatele ordinare, de stradă, de cele mai multe ori caestea depinyând de
un proxenet. (Rădulescu S., 1996)

7
 Sfârşitul evului mediu aduce cu sine o înăsprire a măsurilor elaborate contra
sexualităţii ilicite, implicit a prostituţiei. O asemenea practică era considerată
total vicioasă atât pentru prostituată cât şi pentru client.
Principala revoluţie socială şi politică a Occidentului modern a reprezentat-
o de fapt, represiunea sexualităţii ilegitime şi geneya unei noi morale sexuale
aşezate sub semnul respectabilităţii burgheze.Orice relaţie sexuală înafara
uniunii monogamice era considerată impură şi sancţionată, atât de autorităţi
cât şi de opinia publică.
Prostituţia însă a continuat sub diferite forme , dar de această dată s+a pus
mare accent pe necunoaşterea anteriară a clientului. Geneza prostituţiei
moderne aduce această noutate a anonimatului. .(Macavei E., 2005)
Prostituţia perioadei moderne a conturat de fapt principalele atitudini faţă
de această instituţie şi a determinat geneza unor conduite, maniere şi stiluri de
viaţă caracteristice subculturii prostituţiei în epoca contemporană.
Perioada contemporană aduce cu sine o variantă mai inflexibilă de cât cea
din perioadele anterioare. Autorităţile perioadei contemporane interzic
complet în unele ţări prostituţia.
Legislaţiile actuale se împart în trei categorii principale : sisteme juridice
prohibiţioniste care interzic practicare prostituţiei(este şi cazul României) ,
sisteme juridice reglementariste, care pleacă de la premisa că prostituţia este
un rău necesar, motiv pentru care trebuie tolerată, dar supusă unor reguli
stricte de exercitare, sisteme juridice aboliţioniste, care refuză să recunoască
prostituţia, sancţionând prostituatele , proxenetismul şi racolarea clienţilor.

1.2.2 Evoluţia prostituţiei în România

In România, prostituţia este cunoscută de multă vreme, deşi, ca urmare a

influenţelor orientale, în vechile hotare ale teritoriilor româneşti femeia avea,
cu puţine excepţii, o lipsă de libertate totală, fiind supusă complet dominaţiei
exercitate de părinţi sau de soţ.(Rădulescu S., 2006)

8
 Evul Mediu răspăndeşte prostituţia atât în Moldova cât şi în Tara
Românească.Odată cu răspândirea prostituţiei au căpătat o largă răspândire şi
‘bolile lumeşti’, din care sifilisul a avut efecte devastatoare.
In România concubinajul şi-a facut simţită prezenţa la curţile domneşti,
acolo unde a adevenit o adevărată instituţie. Concubina era apropae nelipsită.
(Balan M.,2003).
Secolul XVII aduce însă ca element de noutate pedepsirea proxenetismului.
In 1859,apare prima lege care reglementează statutul femeii publice şi
instrucţiunile pentru funcţionarea caselor de toleranţă. Legea este dată odată
cu sosirea la tron a lui Alexandru Ioan Cuza.
In timpul primului război mondial bordelurile, restaurantele şi barurile erau
pline de nemţi , străini aflaţi în căutare de prostituate.Odata cu venirea
regimului comunist la putere se instalează o nouă ordine şi morală. Securitatea
uzează numeroase femei pentru a afla secrete şi a primi informaţii
confidenţiale despre anumite personalităţi ori străini veniţi în ţară.
Concubinajul, adulterul şi prostituţia au existat şi în regimul comunist. Se
practica o prostituţie clandestină sau una supravegheată de serviciile secrete.
(Balan M.,2003).
După decembrie 1989, cuvântul de ordine în societatea românească a fost
libertate. Incătuşarea comunistă s-a încheiat şi erotismul, sexualitatea,
pornografia şi prostituţia au erupt ca un vulcan.Libera circulaţie a dat
posibilitatea românilor de a călători în străinătate.Multe călătorii vor avea ca
scop practicarea prostituţiei in Occident ori în spaţiul fostei Iugoslavii, în
Grecia sau în Turcia. Sexy cluburile au aparut ca cipercile şi toată lumea ştie
că se pot face aranjamente sexuale pentru o noapte,contra cost, dar la noi nu s-
a votat încă o lege care să aprobe , să legalizeze prostituţia.
O mulţime de femei, din varii motive, practică o prostituţie ilegală, prin
parcuri, baruri, locuri de parcare, şosele de centură.Au pătruns totodată
reţelele internaţionale ale traficului de carne vie, care sub emblema inofensivă
a unor firme care caută dansatoare,manechine sau alte lucrătoare pentru
străinătate , recrutează tinere pentru diferitele ţări. .(Rădulescu S., 2006)

9
 In ceea ce priveşte caracteristicile principale ale prostituatelor din
România, conform cu informaţiile date de organele de poliţie, majoritatea
provin din familii dezorganizate, au mari deficienţe de cultură şi educaţie şi
refuză să muncească în alte domenii de activitate legală. In cea mai mare parte
provin din zone sărace economic, unele lucrează pe cont propriu , dar cele mai
multe sunt exploatate de proxeneţi. Inafară de acestea mai sunt cele care îşi
exercită profesia în propriile locuinţe sau în locuinţele puse special la
dispoziţie de proxeneţi şi codoşi.O categorie specială o reprezintă insă cele
care işi desfăşoară activitatea în zonele de parcare, special amenajate de-a
lungul unor şosele principale, pentru T.I.R.-urile conduse de şoferii străini, în
special turci. (Balan M.,2003).
Prostituţia juvenilă este şi ea răspândită în România, copiii străzii fiind un
veritabil răsfăţ pentru pedofilii români, cât şi străini. Nu este de neglijat nici
faptul că şi prostituţia masculină este în floare în ţara noastră.

1.3. Teorii psihologice explicative

În cartea sa “Prostituţia – Între ignorare şi mistificare”,(2005) Elena

Macavei explică următorele teorii explicative ale prostituţiei:
A) Teorii genetice. Temeiul genetic rămâne o subpoziţie atâta timp cât nu se
identifică o structură cromozomial-genică proprie. Dar unele particularităţi
bio-psihice ereditare favorabile, pot constitui suportul explicativ pentru unele
cazuri de comportament prostitutiv. Medicul şi criminologul italian Cesare
Lombroso , susţinătorul toriei infractorului înnăscut identificat dupa aspectul
fizic , în lucrarea “Omul delincvent” este preocupat de comportamentul
criminalităţii şi stabileşte concordanţe între tipul de devianţă , conformaţia
fizică şi manifestarile psihice. În lucrarea “Femeia delincventă şi prostituată” ,
elaborată cu colaborarea lui Ferrero, C. Lombroso a exprimat opinia
predeterminării genetice a comportamentului prostitutiv,recunoscut după
fizionomie, gesturi şi fapte.

10
 Otto Weininger în lucrarea “Sex şi caracter” pleacă de la premisa că
individul , iniţial bisexual se află pe o treaptă intermediară între masculinitate
şi feminitate , întrucât potenţial celulele cuprind structuri moleculare
masculine –arrhenoplasmatice şi feminine-thelyplasmatice; acestea duc la
exprimări fenotipice specific masculine, specific feminine şi hermafrodite.
Analiza dualităţii masculinitate-feminitate are o explicită orientare
discriminatorie în privinţa femeii căreia îi atribuie dominanta şi chiar
exclusivitatea sexualităţii excesive. Analiza diferenţiatoare femeie-bărbat este
în defavoarea femeii ; aceasta nu are Eu, logică , interes real pentru ştiinţă , nu
are genialitate, are însă instinct , îngustime de constiinţă , viclenie,
deşteptăciune, calcul.Instinctul, lipsa de pudoare , impregnarea
comportamentului biologic şi psihic de sexualitate şi , evident, amoralitatea , îl
conduc pe Weininger la concluzia că prostituţia se află în însăşi natura
femeii ,es este prin urmare predeterminată genetic să se comporte astfel ,ceea
ce este exagerat,dar în concordanţă cu cu antifeminismul şi misoginismul său.
B) Teorii psiho-sociologice. Aceastăcategorie de teorii accentuează influenţa
certă a mediului asupra individului şi a grupului. Comportamentul prostitutiv
este explicat frecvent prin raporturile deteriorate de familie.Astfel că
neglijarea, frustrarea, violenţa trăite în familie de copii şi adolescenţi ca stări
de revoltă , se exprimă uneori prin opţiuni de viaţă independentă captivă
prostituţiei. Teoria ventilului justifică necesitatea oferirii unei soluţii ca
urmare a cererii de servicii sexuale.În temeiul acceptării faptului că dorinţele
şi impulsurile sexuale ale bărbaţilor sunt mult mai intense decât ale femeilor,
şi că ele sunt insuficient compensate în familia monogamă ,soluţia (ventilul)
este instituţia prostituţiei.
C) Teoria comparării sociale, reprezentată de Leon Festinger explică
formarea grupurilor şi atitudinilor ce asigură coeziunea lor. Atitudinile
devenite prin stereotipizare prejudecăţi se află la baza discriminărilor
comportamentale de acceptare in-group şi de respingere out-group. Temeiurile
psihologice ale prejudecăţilor (rasiale,sexiste) le formulase Gordon Allport.

11
Teoria comparării şi teoria prejudecăţilor discriminatorii aduc unele elemente
explicative comportamentelor deviante, printre care este inclusă şi prostituţia.
D) Teoria anomiei, reformulată de Robert Merton după concepţia lui Emile
Durkheim, creează fondul explicativ pentru răspunsurile comportamentale
cauzate de trăirea contradicţiilor dintre normele sociale şi realitatea socială, a
contradicţiilor dintre normele sociale şi realitatea socială .Răspunsurile sunt
replici faţă de aceste contradicţii:conformism, ritualism, revoltă, retragere.
Dacă asemenea răspunsuri se stabilizează ,ele se structurează în
comportamentele unor tipuri umane de: conformişti, ritualişti, revoltaţi,
retraşi.Astfel că, sub presiunea unor experienţe, unor condiţionări, unele
persoane adoptă ca mod temporar de viaţă pe acela de a profita de practicarea
relaţiilor sexuale multiple.
E) Teorii economice. Factorul economic este frecvent invocat în investigaţiile
sociale privind comportamentul prostitutiv. Ieşirea din sărăcie, obligaţia
întreţinerii de sine şi a familiei , aspiraţia la o viaţă luxoasă , ambiţia de a
ajunge în poziţii sociale dorite sunt câteva dintre mobilurile practcării
prostituţiei. Este adevărat că sărăcia este cauză, condiţie favorizantă şi motiv
invocat în practicarea prostituţiei.Tot la fel de adevărat este şi faptul contrar că
, în aceleaşi condiţii , nu se practică acest mod de câştigare a existenţei.
F) Teorii psihanalitice. Acestea duc, în centrul explicaţiilor comportamentelor
deviante, conflictele refulate, în special cele apărute în perioada copilăriei.
Din categoria generică a conflictelor familiale , complexele Oedip – Electra
(atracţia copiilor spre părintele de sex opus şi dorinţa inconştientă de a-l
îndepărta pe celălalt), necompensate şi nerezolvate la timp, determină
refularea ostilităţii faţă de unul sau ambii părinţi. Frustrările trăite ca
dezechilibre biologice şi psihce din cauza interpunerii obstacolelor în calea
satisfacerii dorintelor se exprimă direct prin protest, revoltă, reproş sau
indirect prin atitudini ostile reprimate şi transferate prin sublimare asupra
relaţiilor interpersonalepe care le deteriorează. Frustrările trăite în perioada
copilăriei, în special cele generate de incest, viol, sărăcie, sunt frecvent
invocate ca fiind a baza opţiunii pentru practicarea prostituţiei. Banii sau alte

12
avantaje au un rol simbolic în înlocuirea iubirii refuzate sau batjocorite.
Revolta faţă de abuzul sexual trăit se converteşte în cinismul cu care
“profesionista” sexului îşi tratează clienţii.
G) Teorii ale psihologiei sexuale. Acestea au ca fond explicativ fenomenului
prostituţiei devierea comportamentului sexual de genul nimfomaniei sau al
frigidităţii.O experienţă întâmplătoare de relaţii multiple o poate determina pe
tânără să continue , să se antreneze în a-şi stabiliza această ocupaţie şi să se
mobilizeze să fie cât mai performantă , să obţină câştiguri mari cu eforturi
mici, cu detaşare , fără implicare afectivă. Faţa de sine prostituata se justifică
prin nevoia de câştig pentru ea şi pentru copiii ei, dar şi prin faptul că se smte
utilă celor care au nevoie de ea.
H) Teorii istorice. Din punct de vedere istoric, se aduc drept argumente
vechimea şi continuitatea fenomenului în sine şi ale diversităţii atitudinilor
sociale exprimate. O explicaţie posibilă a fenomenului prostituţiei se află în
organizarea patriarhală a societăţii şi evoluţia familiei de la poligamie la
monogamie. Societăţile patriarhale impun autoritatea bărbatului în familie şi
în comunitate; femeia fiind supusă bărbatului , i se creează acesteia starea de
marfă , de obiect de schimb. Asuprirea sexuală a femeii are ca efect
prostituţia.Monogamia aduce constrângeri în relaţiile familiale , dar dorinţele
sexuale intense nu se pot compensa decât în afara familiei, un mod comod şi
accesibil fiind instituţia prostituţiei.
Sclavia sexuală impune obligaţia femeii de a fi la dispoziţia capului
familiei, de a accepta relaţiile cu oaspeţii şi de a practica prostituţia
ospitalieră; ea are obligaţia de a fi la dispoziţia conducătorilor religioşi şi de a
practica prostituţia sacră , acestea fiind două dintre cele mai vechi forme de
comercializare a sexului.Conducătorii militari din diferitele perioade decideau
ca armatele să fie anturate de profesioniste ale sexului.Sclavia ca stare socială
creează cadrul legal de comercializare a femeilor, în special în scopul obţinerii
profiturilor. Aceeaşi practică, cu vechime istorică, se manifestă mascat şi
ilegal prin traficul de persoane. In toate timpurile au existat persoane care au
trăit pe seama practicnţilor prostituţiei-proxeneţii.

13
 În toate perioadele istorice şi în zilele noastre s-au creat condiţii de
legalizare şi organizare oficială de exercitare a acestei ocupaţii , pentru a
răspunde cererii de de servicii sexuale şi pentru obţinerea profiturilor. S-au
adoptat legi în favoarea acestei practici , s-au creat bordeluri, haremuri şi
instituţii de genul eros-locurilor.
În paralel cu presiunea sclaviei sexuale şi în prelungirea ei, femeia şi-a
luat libertatea de a-şi folosi trupul ca o proprietate rentabilă în obţinerea
profiturilor în interes propriu.Istoria a reţinut numele unor curtezane celebre
care , pe lângă câştigurile materiale, şi-au dobândit prestigiul de „prietene de
spirit” ale persoanelor publice şi ale oamenilor de cultură; unele au adus
servicii în spionaj. Istoria a reţinut şi anonimatul femeilor sărace din toate
timpurile care riscau să-şi câştige existanţa pe străzi şi în cartiere marginale şi
marginalizate. Prin urmare, prostituţia economică şi cea politică există în
temeiuri istorice.Ponderea covârşitoare între practicanţii prostituţiei o au, fără
îndoială , femeile, o pondere redusă au bărbaţii şi copiii – aceştia din urmă
fiind exclusiv victime ale exploatării adulţilor.

1.4. Cauzele şi motivaţiile practicării prostituţiei

Practicanţii acestei ocupaţii sunt femei, bărbaţi şi copii, mobilurile fiind

dintre cele mai diferite:câştigul pentru traiul zilnic, obligaţia întreţinerii
familiei, obţinerea veniturilor pentru studii, călătorii, lux, promovări
profesionale şi politice,alte avantaje trafic de influenţă.Unii practicanţi aleg în
mod deliberat această ocupaţie ,alţii decid întâmplător ,alţii sunt dezinformaţi
şi manipulaţi, şantajaţi şi ameninţaţi.Opţiunea sau determinarea de a practica
relaţii sexuale multiple interesate se explică cauzal şi motivaţional în multiple
feluri prin: frustrările copilăriei (viol, incest, pedofilie) ,sărăcie, plictiseală ,
eşecurile vieţii sentimentale –erotice, revanşa pentru înşelare şi trădare,
plăcerea riscului şi aventurii,interes material, profesional şi politic,libertatea

14
de a dispune de sine, nevoia biopsihică de întreţinere a relaţiilor multiple
datorită structurilor hipersexuale de genul nimfomaniei şi satiriazis-ului.
Favorizează opţiunea sau obligaţia practicării relaţiilor sexuale multiple
interesate: carenţele educative, lipsa de informare, starea de abandon, ruptura
de familie, revolta faţă de severitatea vieţii de familie, întâlnirea unui
proxenet, a unei prostituate convingătoare.
Clienţii sunt doritori de iniţiere sexuală, persoane impulsionate de
curiozitate, amatori de “senzaţii tari” , de compensare a monotoniei şi
plictiselii, persoane cu nevoi hipersexuale, doritori de satisfacţii fizice şi de
neimplicare afectivă, implusionaţi de capriciu şi de spirit de
aventură,determinaţi de nevoia protejării parteneruui de viaţă. Unii clienţi sunt
ocazionali, alţii sunt frecvenţi.Unii sunt maturi ,responsabili şi echilibraţi,alţii
sunt imaturi sexual şi afectiv, frustraţi, rămaşi în stadiul instinctiv al
sexualităţii. Unii apelează la serviciile instituţiei prostituţiei din comoditatea
de a nu se implica afectiv, alţii, ocazional, în deplasări sau pentru a-şi
compensa complexele şi pentru a brava superioritatea celui ce plăteşte.
(Macavei E.,2005)
Astfel , Elena Macavei prezintă succint în cartea sa cauzele şi condiţiile
favorizante , motivele practicării prostituţiei, care însă nu determină în mod
absolut acest mod de viaţă:
a) starea de sărăcie, ca şi pericolul de a ajunge în această stare, este o cauză
reală care determină frecvent hotărârea de adopta un asemenea mod de viaţă.
Perioadele de criză economică şi politică , de război, refugiu, tranziţia la o
nouă ordine socială, catastrofe naturale creează mediul favorabil proliferării
prostituţiei pe considerente economice. Sărăcia, modul de trai la nivelul si sub
pragul subzistenţei şi al satisfacerii nevoilor primare de educaţie şi cultură ,
este de cele mai multe ori invocată ca stând la baza deciziei de comercializare
a trupului.Spectrul sărăciei, pentru cei care se simt ameninţaţi să decadă dintr-
un standard de bunăstare şi pentru cei condamnaţi să trăiască ca şi antecesorii
lor, impulsionează intrarea pe piaţa comercializării sexului ca practicanţi , în
primul rând, dar şi ca proxeneţi. Salvarea din starea de sărăcie , menţinerea

15
sau aspiraţia la un nivel de trai ridicat motivează opţiunea pentru această
ocupaţie.
b) lipsa de ocupaţie, nesiguranţa locului de muncă, pierderea lui prin şomaj ca
şi ambiţia de a ajunge în poziţii sociale dorite , în funcţii economice-
administrative, politice sau ascensiunea în cariere artistice , pot constitui cauze
ale acceptării unor relaţii intime impuse şi autoimpuse.
c) mediul stradal şi cel creat de lumea interlopă reprezintă sursa de racolare a
persoanelor vulnerabile pentru piaţa comercializării sexului. Sub presiunea
nevoii de a-si câştiga existenţa , copii şi tineri, care trăiesc pe străzi , refuzaţi
şi abandonaţi de familii, proveniţi din instituţii de plasament, violentaţi fizic,
psihic şi sexual, sunt posibile victime ale racolării pentru piaţa sexului.
Singuri sau obligaţi de proprii părinţi , riscă să intre pe piaţa comercializării
sexului prin prostituţie şi pornografie.
d) presiunea obiceiurilor morale, religioase obligă sau conving practicanţii de
a obţine venituri prin vânzarea trupului şi de a influenţa conduite
aşteptate:intensificarea prezenţei divine, influenţarea performanţelor sexuale,
îndeplinirea dorinţelor (căsătorie, naştere), onorarea oaspeţilor , câştigurile şi
alte avantaje.
e) evenimentele prevăzute şi neprevăzute ale vieţii au o pondere
specială.Migrarea internă (în ţară) şi externă (în afara ţării)în scopul stabilirii
şi al găsirii locurilor de muncă este trăită conştient şi inconştient ca sentiment
al dezrădăcinării , ca o criză de identitate. Piaţa legală(în unele tări) şi ilegală
de comercializare a sexului îşi îmbogăţeşte oferta cu persoane nevoite să-şi
câştige astfel existenţa.
f) traume ale vieţii personale constituie frecvente cauze ale intrării pe
traiectoria comercializării sexului prin prostituţie , proxenetism şi pornografie.
Frustrările copilăriei şi adolescenţei , abandonul , neglijenţa, şi mai cu seamă
abuzurile sexuale- viol, incest, pedofilie – devin sursa unor conflicte interioare
care erodează echilibrul psihic şi prejudiciază adaptarea şi integrarea socială.
Revolta refulată faţă de asemenea experienţe şi faţă de autorii lor se
sublimează în conduite de vânzare a trupului. Eşecurile vieţii personale,

16
intime- îndrăgostiri ratate, iubiri înşelate- pot sta la baza unor decizii de
folosire a trupului drept sursă de câştig.
g) hazardul- întâlnirea cu proxeneţii şi promisiunea câştigului se poate solda
cu racolarea de tinere dezorientate care se lasă antrenate în această practică şi
intră sub incidenţa traficanţilor de persoane folosite în aceste scopuri.Relaţiile
cu ei pot fi cooperante sau conflictuale.Întâlnirea cu persoane practicante
poate genera preluarea prin imitare a acestui mod de viaţă.Ignoranţa, carenţele
educative, naivitatea de a crede în promisiunile găsirii locurilor de muncă
convenabile (dansatoare, barmane) în afara graniţelor se soldează , de cele mai
multe ori , cu sechestrări, violentări, constrângerea de a se prostitua.
h) libera decizie – din obligaţia de a-şi întreţine familia, de a creşte copiii îşi
sacrifică sănătatea şi reputaţia.Pentru unele persoane mobilul este reprezentat
de libera exprimare, dorinţa de a dispune de sine , din plăcerea de a risca şi de
a se aventura pentru câştig, reuşită şi influenţă.
i) predispoziţiile biologice şi psihice pot fi cauze şi condiţii
favorizante.Hipersexualitatea ca predeterminare biologică şi psihică poate fi o
cauză a intrării pe piaţa comercializării sexului prin practicarea relaţiilor
sexuale multiple interesate. Debilitatea mintală, tulburările de comportament ,
boli psihice grave pot fi explicaţii ale practicării acestei ocupaţii.
j) publicitatea directă sau mascată prin mass-media, prin internet poate
constitui sursă de inspiraţie , dar şi mobil de incitare. Pornografia, ea insăşi
fiinf un mod de manifestare a prostituţiei, incită, inspiră şi susţine atât de
practicanţi , cât şi pe clienţi.
k) alte motive- curiozitatea, ignoranţa, întâmplarea, obişnuinţa.
J. Hyde evidenţia următoarele motivaţii ca fiind cele mai importante pentru
alegerea meseriei de prostituată (Hyde J.S., 1990 în Rădulescu S., p. 94-95 ):
a) economice, care intervin mai ales în timp de război, iar în timp de pace sunt
determinate de absenţa unei calificări profesionale;
b) de atracţie, constând în opţiunea pentru această profesie, datorită stilului
mai atrăgător de viaţă decât în alte ocupaţii şi posibilităţi de a evita rutina şi
plictiseala;

17
c) de necesitate, determinate de trebuinţa imperioasă a unor femei dependente
de droguri de a-şi comercializa favorurile sexuale pentru a putea dobândi
aceste droguri sau mijloacele necesare pentru a le cumpăra;
d) de dobândire a “puterii”, motivaţie caracteristică unor prostituate de lux
care având drept client un politician de renume îşi închipuie că au acces la
puterea politică;
e) create ca urmare a incitării unei prietene care este deja prostituată.
O parte din cercetările întreprinse asupra acestor motivaţii au confirmat
faptul că presiunile economice exercită rolul cel mai puţin important.

1.5. Forme de manifestare ale prostituţiei şi tipuri de prostituate

1.5.1. Forme de manifestare ale prostituţiei

Din vremuri străvechi până în zilele noastre sunt cunoscute şi practicate

mai multe forme de manifestare a prostituţiei. In cartea sa , Elena Macavei
prezinta foare bine şi foarte succint toate aceste forme (Macavei, 2005):
a) Prostituţia sacră , rituală, practicată în procesiuni religioase, este un mod
de exprimare a venerării divinităţilor. Slujitoarelor zeilor iubirii, fertilităţii
pământului şi fecundităţii umane la numeroase popoare din Asia , Europa,
Oceania, Africa, America precolumbiană, aduceau ofrande divinităţilor prin
oferirea trupului lor şi erau respectate. Prostituţia femeilor în temeiuri sacre
era un act de pietate, se imitau , astfel, hierogamiile.
De-a lungul secolelor, femeile se dăruiau pentru celebrarea diferitelor zeităţi ,
în alte culte oamenii îşi creau din desfrâul interesat un mod de viaţă.In zilele
acestea există practici de imitare hierogamică,practici de magie roşie , în
temeiuri yoga-tantra şi tao. Secte şi organizaţii creştine, cum sunt mormonii
sau Familia ,promovează desfrâul având ca slogan “sexul revoluţionar”,
motivat de credinţa iubirii sexuale a aproapelui.

18
 b) Prostituţia ospitalieră este un mod de exprimare a respectului pentru
oaspeţi prin oferirea ,spre desfătare , a soţiilor şi fiicelor. În vechile comunităţi
din Babilon, Chaldeea, India, Egipt, Persia, America precolumbiană, femeile
se ofereau vizitatorilor în semn de respect In Vechiul Testament se relatează
faptul că Lot , nepotul patriarhului Abraham, îşi oferea , spre desfătare
oaspeţilor, soţia şi fiicele. Obiceiuri de prostituţie ospitalieră există şi astăzi la
popoare aflate la niveluri scăzute de civilizaţie şi cultură.
c) Prostituţia politică are ca mobiluri ascensiunea în poziţii politice
râvnite , învingerea sau eliminarea adversarilor. În Vechiul Testament ,unele
fapte pun în evidenţă strategii de înşelare a adversarilor prin folosirea femeilor
şi a “armelor” lor, frumuseţea şi seducţia. Spre exemplu, pentru a-l înfrânge
pe Samson , eroul poporului lui Israel, filistenii au trimis-o pe Dalila pentru a-
l seduce. In intimitate, ea a aflat că forţa lui se află în plete. În somn, Dalila i-a
taiat părul, forţele i-au scăzut şi astfel a fost înfrânt. Seducţia feminină a fost
folosită în scopuri politice în toate timpurile. În toate timpurile relaţiile de
intimitate au fost folosite în scop de şantaj şi spionaj pentru eliminarea
rivalilor politici, pentru ascensiuni la tron, pentru dobândirea avantajelor în
ierarhia socială şi politică. În alcovuri, cabarete, maisons de rendez-vous s-au
efectuat şi tranzacţii politice.
d) Prostituţia economică a fost şi este profitabilă pentru avantajele
materiale: câştigarea existenţei, lux, sprijinirea construcţiilor laice şi religioase
, pentru veniturile comunitare. Astfel, există prostituţia premaritală- tinerele
fete practicau în cetăţi din Mesopotamia relaţii sexuale multiple pentru a-şi
strânge zestrea necesară căsătoriei. Întotdeauna o soluţie în lupta cu sărăcia a
fost prostituţia de supravieţuire. De asemenea , pentru a ajunge în poziţii
sociale râvnite, pentru cariere dorite , persoane interesate au întreţinut relaţii
intime. Traficul de persoane , începând cu comerţul de sclavi şi continuând cu
transportul mascat al celor programaţi să intre pe piaţa comercializării
sexului, a fost şi este rentabil pentru recrutori , călăuze, practicanţi. Pentru
câştig şi pentru divertisment se organizează pretutindeni spectacole strip-
tease , peep-show-uri, cabinete de masaj erotic, reprezentanţii de teatru şi film

19
porno; se publică numeroase cărţi şi reviste , se face publicitate ofertelor prin
mass-media, prin internet.
e) Prostituţia a fost şi este practicată în special de femei. Există însă şi
prostituţie masculină. În Antichitate şi în Evul Mediu ,împărătese , regine şi
prinţese orientale întreţineau haremuri masculine . La greci şi la romani se
practica oficial prostituţia hetero- şi homosexuală masculină ca divertisment ,
dar şi în scopuri de şantaj şi spionaj , pentru eliminarea adversarilor militari şi
politici. Aceleaşi practici s-au folosit şi în perioade istorice moderne de
conflicte militare şi politice.
În toate timpurile au fost şi sunt bărbaţi ce se complac în a fi întreţinuţi
de femei, îşi realizează planuri de promovare în poziţii sociale dorite,
folosindu-se de farmecele intimităţii.;unii se oferă ca gigollo pentru a crea
bună dispoziţie femeilor bogate şi influente în schimbul banilor şi a altor
favoruri. Striperi şi alţi angajaţi ai cluburilor de noapte sau pe cont propriu
oferă reprezentaţii de dans provocator pentru distracţie, dar şi în scop de câştig
. Sunt tineri care, în asociere sau individual, oferă, contra cost, servicii sexuale
clientelei feminine.
f) Folosirea copiilor în practica de comercializare a sexului a căpătat
forma prostituţiei juvenile , o formă degradantă de exploatare a copiilor
căreia, credem, nu i se poate găsi o explicaţie plauzibilă. În asemenea cazuri
aberante, copiii sunt constânşi să-şi vândă trupurile şi să-şi pervertească
sufletele pentru câştigurile adulţilor, pentru satisfacerea gusturilor bolnave ale
clienţilor. Există în unele ţări (Camgodgia, Tailanda, Vietnam, Sri Lanka ş.a.)
o adevărată industrie de prostituţie şi pornografie juvenile, ţări în care se
practică aşa numitul “turism sexual juvenil”. Cercetările efectuate de
specialişti sub egida U.N.I.C.E.F. au atras atenţia asupra practicilor curente de
violenţă sexuală sub forma prostituţiei, pornografiei şi a ceremonialelor
religioase iniţiatice din unele ţări.
g) Prostituţia homosexuală, masculină şi feminină , a existat în toate
timpurile.Alături de prostituţia heterosexuală, cea homosexuală feminină şi
masculină se extinde tot mai mult, invocându-se drepturile minorităţilor

20
sexuale de a se exprima şi de a fi tolerate.În unele ţări asemenea practici există
în baza revendicării şi respectării drepturilor minorităţilor sexuale.
h) Prostituţia neinstituţională , neorganizată,în general clandestină, a
existat dintotdeauna şi există pretutindeni. Practicantele au fost şi sunt
dispreţuite,persecutate, condamnate.Străzile, locurile periferice, băile,
hanurile, localurile moderne au fost şi sunt populate de persoane care şi-au
câştigat şi îşi câştigă existenţa din vânzarea trupului.
În zilele noastre, tineri şi mai puţin tineri, în special femei , fac trotuarul
pentru a-şi întreţine familia ,pe ei înşişi , “de amorul artei”.”Se lucrează” pe
cont propriu ,în reţele promovate şi supravegheate de “peşti” ,un fel de
manageri ai comercializării sexului.Se fac tranzacţii pe străzi,în
parcuri,porturi, aeroporturi,în cartiere sărace şi în cele selecte. Mai mult sau
mai puţin discret se stabilesc relaţii de comercializare a sexului în locuri
publice, restaurante, hoteluri, baruri.
i) Prostituţia instituţională este aceea care se practică organizat în
stabilimente de diferite tipuri ,în case de toleranţă sau bordeluri. Haremurile,
cunoscute în vechime la egipteni, persani, arabi,indieni, chinezi, turci , dar şi
în perioade moderne, au fost locuri de desfrâu , de intrigi ţesute pentru
ascensiuni dorite, pentru obţinerea privilegiilor , pentru manipulări politice.
Bordelurile,casele de toleranţă sau eross-centers, legale în unele ţări,
ilegale în altele sau discret tolerate , au fost şi sunt edificii somptuoase,
vapoare cu flori, instituţii discrete sau locuinţe sordide, camere în hoteluri, cu
tarife pentru clientele bogate, medii, sărace.
j) Prostituţia tip rendez-vous, call girls sau de lux este destinată clientelei
bogate , doritoare de confort ,discreţie şi siguranţă şi se practică prin
intermediari- persoane sau instituţii – sau pe cont propriu.
In trecut , curtezanele de profesie :cadâne (Turcia), gheişe (Japonia) şi
cele de ocazie, doamnele de companie, metresele suveranilor se remarcau ,de
multe ori, prin frumuseţe , eleganţă, rafinament şi spirit ,creau mediul
întâlnirilor cu elita culturală, politică şi financiară a timpului. Unele au intrat
în istorie pentru bogăţie şi stălucire ,pentru faptul că au ţinut companie

21
proeminentelor personalităţi culturale, militare şi politice , pentru talentul
creator, pentru implicarea în susţinerea culturii, pentru implicarea în viaţă
politică.(Macavei E., 2005)

1.5.2. Tipuri de prostituate

Cercetările realizate au arătat că prostituţia implică o structurare ierarhică a

diferitelor categorii de prostituate, în funcţie de mai multe elemente , printre
care locul în care îşi exercită ocupaţia, educaţia , venitul obţinut , tipul de
clientelă, tehnicile sexuale folosite,etc.
Sorin Rădulescu a studiat şi a evidenţiat pe baza acestor criterii
următoarele tipuri de prostituate:
a) prostituate de stradă, care îşi exercită meseria la vedere, au statutul cel
mai scăzut, nivelele cele mai scăzute de instruire,clienţii cei mai dificili şi
implicit cele mai mari şanse de a fi maltratate de clienţi sau arestate de
poliţie.Majoritatea clienţilor sunt recrutaţi din stradă- ‘fac trotuarul’ ,de obicei
acestea având un proxenet asociat care mai este denumit şi ‘protector’ sau
‘susţinător’ sau chiar ‘iubit’.Aceştia le apără de agresiunile unor clienţi dar în
acelaşi timp iau cea mai mare parte din veniturile obţinute de prostituate.In
deceniile trecute acestea lucrau doar noaptea dar acum lucrează şi în cursul
zilei ,într-un apartament închiriat special ,într-o cameră dintr-un hotel , în
automobilul clientului sau direct pe stradă, într-un colţ mai ferit , sau într-un
parc.Deoarece ele evită contactul personal cu clienţii ,tehnica favorită pe care
o folosesc este sexul oral ‘rapid’, care le adduce un venit de aproximativ
douazeci de dolari.Estimările arată că veniturile lor nu depăşesc opt mii de
dolari anual.
b) prostituatele de bar sau de local, care profesează în cadrul barurilor şi
restaurantelor , adeseori conform unor aranjamente prealabile cu proprietarii
sau cu chelnerii.În unele cazuri ,sunt tolerate de aceştia, datorită clienţilor.În
aceste locuri , unde racolează clienţii cerându-le să le comande ceva de
băut,ceea ce este în interesul patronilor ,ele sunt mult mai bine protejate decât

22
prostituatele de pe stradă de agresiunile unor clienţi sau de raziile poliţiei.În
plus acest tip de prostituate îşi disimulează adeseori ocupaţia , părând să fie ,
ele însele ,cliente în localurile respective ,având o ţinută decentă ,elegantă
chiar ,lipsită de ostentaţie .Ele câştigă şi mai mult dacă ,în cursul unei nopţi au
mai mulţi clienţi.
c) prostituatele care îşi exercită ocupaţia în saloanele de masaj sau în
atelierele erotice, instituţii deosebit de răspândite pe teritoriul american.
Foarte puţine dintre acestea oferă clienţilor posibilitatea de a beneficia de
servicii sexuale complete,majoritatea practică numai masajul sexual ,pentru a
provoca orgasmul clienţilor.Aceste saloane sau ateliere sunt de fapt o firmă
falsă, un paravan legal pentru activităţi ilicite din punct de vedere sexual.
Alături de masajul manual ,ce face din acest tip de prostituate un gen de ‘târfe
manuale ‘, în saloanele de masaj se practică şi alte ‘servicii’, printre care sexul
oral , anal şi mult mai rar ,cel ‘normal’ deoarece stabilimentelor respective li
se interzice să posede paturi.Prostituţia de acest tip are un profund caracter
impersonal ,evitând comunicarea cu clienţii şi distracţia acestora.O
prostituată care lucrează în acest domeniu poate obţine ,pentru o oră de
‘masaj’, circa zece-cincisprezece dolari,la care se adaugă bacşişurile.Anual
venitul ei ajunge la 15000-40000 de dolari.
d) prostituatele care aparţin unor stabilimente speciale de petrecere a
timpului liber.In aceste stabilimente (hoteluri speciale,cu mai multe stele ),
clientii sunt trataţi cu multă atenţie şi consideraţie , beneficiind de toate
serviciile posibile , inclusiv cele care se referă la toate “gusturile” sexuale
posibile.Asemenea servicii sunt foarte costisitoare , o oră de sex costând între
50-200 de dolari;
e) prostituatele însoţitoare (de escortă), care la solicitarea clientului, îşi
petrec seara în compania acestuia, în calitatate de “damă de companie” şi,
evident , pe baza unor arnjamente prealabile ca partenere de sex. Prostituţia
deghizată sub forma companiilor efemere, pentru o seara, este şi o formă de
prostituare a bărbaţilor în favoarea femeilor, practicată de aşa- numiţii
“gigolo”;

23
 f) prostituatele care fac parte din categoria “call girls” (fete închiriate
prin telefon) au statutul cel mai înalt dintre toate prostituatele , unele dintre ele
fiind chiar foste studente, având o instrucţie şi o educaţie superioare celorlalte
profesioniste. Intr-un anume sens , ele sunt echivalentele hetairelor de
altadată, nefiind numai partenere de sex, dar şi însoţitoare spirituale, cultivate,
capabile să întreţină o conversaţie elevată. Sexualitatea însăşi este oferită în
cele mai diverse şi sofisticate forme. Deşi aceste prostituate îşi contactează
telefonic clinţii, numerele lor de telefon sunt cunoscute clienţilor numai prin
reclame sau referinţe la anumite persoane. Alteori ,ele nici nu îşi dau numărul
de telefon , ci recurg la serviciul de informaţii speciale. Telefonul, ca mijloc
de comunicare impersonal, reprezintă o modalitate de a proteja clientul şi
prostituata de eventuale indiscreţii. Acest gen de prostituţie are un caracter
invizibil, fiind mai puţin expusă controalelor poliţiei sau agresiunii unor
clienţi needucaţi. Aflate de cele mai multe ori sub supravegherea unei
madame , prostituatele de acest tip pot controla atâţ calitatea clientului cât şi
business-ul implicat de actul de comercializare a favorurilor lor sexuale. In
plus, multe dintre ele apreciază că nici nu sunt prostituate.Unele studii au
evidenţiat faptul că o prostituată plasată în această categorie poate să câştige
aproximativ 77 000 de dolari pe an;
g) prostituatele ocazionale, care practică prostituţia numai din necesităţi
economice, participând la o lume “duală”. Ele muncesc numai câteva zile sau
ore pe săptămână, pentru a face rost de venituri pentru căminul familial. O
mare parte din soţii lor cunosc şi chiar aprobă genul de activitatae în care sunt
implicate , ceilalţi nu ştiu nimic despre natura acestei activităţi. Acest tip de
prostituate cu ‘jumătate de normă’ disociază rolul sexual cu caracter comercial
de cel de gospodină, mamă şi soţie;
h) prostituate de bordel, stabiliment mai puţin frecvent în prezent , dar
deosebit de răspândit în trecut. In Europa şi Statele Unite, bordelurile , numite
şi case de toleranţă, deoarece erau autorizate, aveau diferite forme, de la
localurile sordide, unde clienţilor li se furau banii în timpul practicării
relaţiilor sexuale cu prostituatele , complice, de fapt, ale jefuitorilor, la

24
diferitele locuinţe plasate în zone cu “felinar roşu” (pentru a marca segregarea
lor de lumea respectabilă), şi până la stbilimentele de “distracţie” elegante, în
care prostituatele erau bine îmbrăcate şi serveau băuturi fine clienţilor , care
aveau libertatea de a alege dintre ele şi a le cere orice fel de servicii sexuale.
Foarte puţine asemenea stabilimente funcţionează astăzi în întreaga lume. In
deşertul Nevada (S.U.A.) , unde prostituţia este legală, prostituatele îşi
exercită meseria în rulote special închiriate, plătind proprietarului,
aproximativ 50-60% din veniturile obţinute. Pretutindeni în lume unde există
bordeluri care diferă în funcţie de dimensiune, tip de clientelă şi grad de
rafinament , prostituatele sunt înregistrate legal şi sunt controlate de poliţie şi
de medici. O mare parte din câştigurile obţinute sunt alocate dobândirii de
“materiale” (lenjerie, de exemplu), plăţilor făcute avocaţilor , medicilor , mitei
date poliţiştilor etc. Majoritatea acestor stabilimente sunt patronate de membri
ai organizatiilor criminale.
În funcţie de zona geografică şi cultura existentă , există şi alte categorii cu
specific “local”.De exemplu, o particularitate amuzantă pentru cazul Statelor
Unite , existanţa unor stabilimente “de distracţie” unde clientului i se” vinde “
o marfă inexistentă .El este ademenit să intre acolo contra unei taxe plătite
dinainte, solicitând , conform cu reclama firmei, servicii de sex oral. Inăuntru
descoperă însă că a fost păcălit , că de fapt nu există personal pentru sex. Nu-i
mai rămâne altceva decât să reclame la poliţie, ceea ce , în marea majoritate a
cazurilor , nu se întâmplă , deoarece ar trebui să declare că a plătit pentru un
serviciu ilegal.

25