Sunteți pe pagina 1din 36

Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă’’Iaşi

Proiect de diplomă

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională:asistent medical generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM


BRONŞIC

Îndrumător, Candidat,
Prof.Lupu Virginia Lupu Oana-Georgiana
Anul III,A2

1
-Promoţia 2011-

Îngrijirea
pacientului
cu
astm bronşic

2
Planul lucrării

I.Argument
II.Îngrijirea pacientului cu astm bronşic
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie-
Obiectiv 2:
Astmul Bronşic:a)Definiţie
b)Clasificare
c)Etiologie
d)Simptomatologie
e)Diagnostic
f)Evoluţie/Prognostic
g)Tratament
h)Complicaţii
Obiectiv 3:Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu astm bronşic
a.Fişa tehnică nr.1-Administrarea medicamentelor pe cale
respiratorie
b.Fişa tehnică nr.2-Injecţia intravenoasă
c.Fişa tehnică nr.3-Măsurarea temperaturii
d. Fişa tehnică nr.4-Îngrijirea mucoasei nazale

Obiectiv 4:Procesul de îngrijire al unui pacient cu astm bronşic


a. Interviu(culegerea datelor)
b.Nevoi fundamentale după V.Henderson
c.Plan de îngrijire

Obiectiv 5:Educţia pentru sănătate la un pacient cu astm bronşic

III.Bibliografie

IV.Anexe

3
I.ARGUMENT

Astmul bronşic reprezintă o obstrucţie generalizată a căilor aeriene,cu


etiologie multiplă ca durată şi intensitate care apare la persoane cu o
hiperreactivitate bronşică la o multitudine de stimuli.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire


specifice pentru un pacient cu astm bronşic.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu astm bronşic şi de care


trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt:alterarea respiraţiei,anxietate,deficit de autoîngrijire,alterarea
somnului,disconfort,alterarea comunicării.

Obiectivele prezentului proiect sunt:


Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1)Identifică şi localizează principalele părţi ale corpului uman.
2)Clasifică nivelurile de organizare anatomică şi fiziologică.
3)Analizează părţile componente ale corpului uman.
4)Caracterizează principalele funţii ale organismului.
5)Descrie elementele de fiziologie(pe aparate şi sisteme) ale corpului uman.
6)Specifică modalităţile de adaptare ale organismului la variaţiile de mediu.
7)Analizează semnele şi simptomele specifice aparatului respirator.
8)Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la
pacienţii cu afecţiuni ale aparatului respirator.
9)Elaborează planul de îngrijire.
10)Aplică intervenţiile proprii şi delegate.
11)Evaluează îndeplinirea obiectivelor stabilite în planul de îngrijire.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu astm bronşic


respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost evidenţiate
poblemele de dependenţă,obiectivele de îngrijire,intervenţiile autonome şi
delegate aplicate,precum şi evaluarea intervenţiilor apalicate.

4
II.Îngrijirea pacientului cu astm bronşic

Obiectiv1.Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului


respirator.

CAVITATEA
NAZALĂ

SUPERIOARE

FARINGE

CĂILE
RESPIRATORII

LARINGE

APARAT
INFERIOARE
RESPIRATOR
TRAHEE

BRONHII

PLĂMÂNII-ORGANE
PROPRIU-ZISE ALE
SCHIMBURILOR
GAZOSE

5
B.Fizilogia aparatului respirator

Respiraţia reprezintă una dintre funcţiile esenţiale ale organismelor vii în


general,funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambient
până la nivelul celular,în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de
carbon,realizat din metabolismul celular.
Funcţia respiratorie se realizează în trei timpi:
-timpul pulmonar-respiraţia externă;
-timpul sanguin-respiraţia circulatorie;
-timpul tisular-respiraţia internă.

Reglarea respiraţiei
Respiraţia este adaptată în orice moment la necesităţile aportului de oxigen
şi ale eliberării dioxidului de carbon.

Reglarea nervoasă:

*principalii centri ai reflexelor se găsesc în trunchiul cerebral;


*ei sunt situaţi în bulb şi sunt alcătuiţi dintr-o componentă inspiratorie şi una
expiratorie;
*în punte se află alt centru numit centru pneumotaxic(centrul reglator al
centrilor bulbari).

Reglarea umorală:

*se manifestă prin acţiunea pe care concentraţia sangvină a gazelor respiratorii


o exercită asupra centrilor respiratori.

6
Obiectiv 2:DATE DESPRE BOALĂ

a)Definiţie:Astmul bronşic este un sindrom clinic caracterizat prin crize de


dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a
bronhiilor.

b)Clasificare:

-astm bronşic extrinsec(alergic);


-astm bronşic intrinsec(endogen).

c)Etiologie-În apariţia astmului bronşic sunt incriminaţi următorii factori :

-Factori predispozanţi:
*Factorul genetic existând o predispoziţie familială faţă de această afecţiune.
*Frecvenţa antecedentelor ereditare alergice în astmul bronşic se întâlneşte în
50-70% din cazuri dacă ambii părinţi sunt astmatici sau în 30-50% din cazuri
dacă este numai un părinte astmatic.
*Sexul-masculin sau feminin-are mai mică importanţă.Sub 10 ani
hiperreactivitatea bronşică este mai frecventă la băieţi.

-Factori favorizanţi:
*Factorii favorizanţi constau în existenţa altor afecţiuni cum ar fi:
-Afecţiuni pulmonare(bronşite cronice,scleroze pulmonare).
-Afecţiuni extrapulmonare(rinite,sinuzite,apendicite,colecistite).

7
-Factori determinanţi:
*Factorii determinanţi sunt reprezentaţi de:
-Factori alergeni;-Factori infecţioşi;
-Factori iritativi;-Factori psihici;-Factori endocrini.
Factorii alergici:
-Aproximativ 30-40% din cazuri au o etiologie alergică.
-Alergena pot fi substanţe exogene sau endogene.
Alergenii exogeni pot fi delimitaţi în:
*Alergeni inhalatori(praf de casă,fulgi,polenuri,peri de animale);
*Alergeni alimentari(ouă,căpşuni,carne,lapte);
*Alergeni medicamentoşi(medicamente care produc reacţie alergică în
organism ca Penicilină,Acid acetilsalicilic,Aminofenazonă,hormoni).
Alergeni endogeni:
*microbi,paraziţi,substanţe străine introduse în organism.
Factori infecţioşi:
*în numeroase cazuri debutul astmului bronşic este precedat de infecţii acute
sau cronice ale căilor respiratorii cu rol important la bolnavii predispuşi cu
hiperreactivitate bronşică.
*Astmul bronşic poate fi dat de o varietate de virusuri şi de către unele bacterii.
Factori iritativi:
*Mişcări de aer;*Frig;
*Ceaţă;*Umiditate.
Factori endocrini:
*Factorul endocrin poate declanşa,agrava sau ameliora astmul bronşic.
*Tiroida şi pancreasul endocrin măresc sensibilitatea alergică.

8
Factori ocupaţionali:
*Astmul poate fi provocat prin factori profesionali.
d)Simptomatologie:
*starea prodromală:
-strănut,hidroree nazală;
-tuse uscată;
-lăcrimare,prurit pleoape.
*criza de astm:
-dispnee,tuse,expectoraţie;
-facies care exprimă spaimă şi sete de aer;
-tegumente palid-cenuşii;
-transpiraţii reci;
-raluri sibilante şi ronflante;
-bradicardie.
e)Diagnostic
a.Diagnosticul pozitiv se bazează pe prezenţa a 3 dintre cele 5 criterii de
prezentare.Trebuie să ţină seama şi de echivalenţele alergice,testele cutanate şi
de provocare.
b.Diagnosticul diferenţiat :Trebuie să aibă în vedere astmul
cardiac(dispnee inspiratorie şi polipneică,anemneza şi semne cardiace de
insuficienţă cardiacă stângă),dispnee faringiană,bronşita astmatiformă,dispnee
nevrotică.
f)Evoluţie/Prognostic:Evoluţia este
îndelungată,variabilă,capricioasă.Forma pură apare la copii şi are tendinţa să
diminueze la pubertate.Alteori accesele devin frecvente,subintrante sau se

9
instalează starea de rău astmatic.Prognosticul de viaţă este bun,dar cel de
vindecare este rezervat.
g)Tratament-Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii
ambulatorii:
*Bolnavul,menţinut în poziţie şezândă,sprijinit în poziţia cea mai comodă,va fi
şters de transpiraţii.
*Până la venirea medicului care este chemat imediat,vor fi date bolnavului:
-dilatatoare ale bronhiilor:eufilină,miofilin;
-simpaticomimetice:tablete de efedrină,asmofug,asmopent,berotec în inhalaţii
sau sub formă de spray.
Atenţie!În cazul primului acces de astm apărut la un bolnav în ale cărui
antecedente nu sunt semnalate crize de astmă bronşic sau care este cunoscut ca
hipertensiv sau are valori tensionale crescute,se evită simpaticomimeticele.
*Medicul va face apoi indicaţia medicaţiei de urgenţă,medicamentele uzuale de
urgenţă fiind:
-miofilin(bronhodilatator)1-2 fiole a 0,24g în injecţie intravenoasă.Se
administrează lent(3-5minute);
-hemisuccinat de hidrocortizon 50-200 mg i.v(în cazul că criza nu cedează la
miofilin);
-oxigenoterapie.Prin sondă introdusă prin nările bolnavului până în faringe(6-
8cm) oxigenul se administrează umidificat cu debit de 6-8l/minut.În caz de
ineficienţă se recurge şi la alte medicamente: sulfat de magneziu injectat
i.v.lent(10-20ml).
Se continuă administrarea de:
-simpaticomimetice sub formă de
inhalaţii(asmopent,alupent,berotec),bronhodilatin sublingual;

10
-efedrină(fiole a 1 ml 5% în injecţii s.c.1-2fiole),adrenalină(fiole a 1 ml 1‰
injectate subcutanat.
Atenţie!Simpaticomimeticele sunt contraindicate la
hipertensivi,coronarieni,hipertiroidieni.
Starea de rău astmatic-Medicaţia de urgenţă:
-Bronhospasmolitice:miofilin 2 fiole în perfuzie cu ser glucozat 5%.
-hemisuccinat de hidrocortizon în doză iniţială de 50 mg(2 fiole) i.v.,apoi câte
25 mg(1 fiolă) din 4 în 4 ore,timp de 24 de ore.
În cazurile grave doza iniţială recomandată este mult mai mare (100-250
mg),apoi 50 mg,respectiv 100 mg din 4 în 4 ore.
-oxigenoterapie(se instituie încă de la domiciliu).
-antibiotice şi chimioterapice se administrează numai în cazuri de suprainfecţii
bronşice,conform antibiogramei.
Se pot folosi:
-biseptol de 3 ori o tabletă/zi.
-vibramicin 200mg în prima zi şi apoi câte 100 mg/zi(1 capsulă).
-tetraciclină.
h)Complicaţii:
-infecţii bronhopulmonare;
-enfizem pulmonar;
-insuficienţă respiratorie;
-cord pulmonar cronic.

11
Obiectiv 3 :Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu astm bronşic

Îngrijirea bolnavului e o muncă de mare răspundere care implică calităţi


morale deosebite.Bolnavul când se internează în spital se supune unui
tratament ambulator,îşi încredinţează sănătatea şi chiar viaţa în mâinile acelor
persoane demne de acest lucru.
Responsabilităţile asistentului medical sunt importante şi pe baza lor se pot
structura metode şi indiferent de definiţii,strategii,opinii,mentalităţi stau la baza
standardelor pentru un comportament etic.
În procesul de îngrijire se impune necondiţionat parteneriatul cu
pacientul,echipa de îngrijire(medic,asistent medical,infirmieră etc.).

Rolul esenţial al asistentului medical constă în a ajuta individul să-şi menţină


sau recâştige sănătatea,să-l asiste în ultimele sale clipe,prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi efectuat singur dacă ar fi avut forţa,voinţa sau
cunoştinţele necesare.
Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât
pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil(V.Henderson-
feb.1991).
În prezent activitatea asistentului nu este întotdeauna clară;pentru unii
asistentul ajută medical,pentru alţii asistentul practică o meserie
autonomă.Acest fapt face ca rolul lui să fie perceput diferit.
Asistenţii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:
*Să-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;
*Îngrijirea să fie echitabilă,umană şi fără discriminări privind
rasa,culoarea,resursele financiare sau convingerile etice;
*Să informeze pacientul despre tratament,riscurile aferente,în termeni pe care
ei şi familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă,iar aceştia să-şi dea consimţământul
în deplină cunoştinţă de cauză;
*Să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;
*Să li se asigure confidenţialitatea în timpul discuţiilor,examinării şi
tratamentului;
*Să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor,participarea la cercetări
sau experimente,fără să recurgă la acţiuni punitive împotriva lor;
*Pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi
îngrijeşte în aşa fel încât să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să
înţeleagă care le sunt nevoile de bază.

12
Rolul autonom al asistentului medical:
 Vizează compensarea parţială sau totală a lipsei sănătăţii sau diminuării
autonomiei;
 Protejarea,menţinerea,restaurarea şi promovarea sănătăţii sau autonomiei
individului;
 Uşurarea suferinţei şi asistarea individului în ultimele momente de viaţă;
 Stabilirea procesului de îngrijire;
 Favorizarea integrării şi reintegrării în familie sau societate;
 Îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale;
 Din punct de vedere al procesului de îngrijire,intervenţiile aplicate sunt
de natură tehnică,relaţională şi educativă,în funcţie de informaţiile
fizice,psihice,sociale,economice,culturale sau spirituale ce privesc
individul.

Rolul delegat al asistentului medical:


*Vizează abilitatea asistentului de a îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri
medicale sub prescripţie medicală;
*Supravegherea clinică a bolnavului şi a efectelor terapeutice;
*Participarea şi colaborarea la aplicarea diverselor tehnici invazive de
îngrijire;
*Aplicarea prescripţiilor medicale.
În absenţa medicului asistentul poate aplica intervenţii şi îngrijiri care au ca
scop menţinerea vieţii până la sosirea medicului.

13
a)Fişa tehnică nr.1-Adm.medicamentelor pe cale respiratorie

1.Definiţie:Calea respiratorie se pretează la administrarea


medicamentelor,având în vedere suprafaţa de peste 100 m a alveolelor
pulmonare şi vascularizaţia lor bogată.
2.Scop:
-dezinfecţia,decongestionarea mucoasei căilor respiratorii;
-îmbogăţirea aerului inspirit în oxigen,pentru combaterea hipoxiei;
-fluidificarea sputei,expectoraţiei.

3.Inhalaţia:Reprezintă introducerea substanţelor medicamentoase în căile


respiratorii,antrenate de vapori de apă.

4.Materiale necesare:
-inhalator,prosop,vaselină,cort,apă clocotindă;
-substanţa medicamentoasă:esenţe aromate,substanţe antiseptice,substanţe
alcaloide.
5.Pregătirea psihică:
-pacientul este informat cu privire la scopul administrării medicamentelor;
-i se explică modul în care va respira:inspiraţie pe gură,expiraţie pe nas.
6.Pregătirea fizică:
-pacientul se aşează în poziţie şezând;
-se învaţă să-şi sufle nasul;
-se aşează un prosop în jurul gâtului;

14
-se ung buzele şi tegumentele peri-bucale cu vaselină.
7.Execuţie:Asistenta:
-îşi spală mâinile;
-închide ferestrele camerei;
-introduce în vasul inhalatorului cu apă clocotindă o linguriţă inhalant la 1-2
litri de apă;
-aşează pacientul pregătit în faţa pâlniei inhalatorului,îl acoperă cu cortul sau
pelerina;
-menţine distanţa de 30-80 cm faţă de pâlnie;
-invită pacientul să inspire pe gură,să inspire pe nas;
-supraveghează pacientul;
8.Îngrijirea pacientului:
-se şterge faţa pacientului cu un prosop moale;
-este ferit de curenţii reci de aer;
-rămâne în încăpere 15-30 minute.

15
b)Fişa tehnică nr.2:Injecţia intravenoasă

1.Definiţie:Introducerea unui lichid într-o venă prin înţepare poartă numele


de injecţie intravenoasă.
2.Scop
→DIAGNOSTIC: -explorarea diagnostică a unor organe ca
rinichiul,colecistul,ficatul,plămânul etc.
→TERAPEUTIC:-introducerea de substanţe hipertone în cantitate mare
pentru reechilibrarea hidro-electrolitică şi derivate biologice,reprezentând o
cale foarte bună pentru reprimarea bolnavilor şocaţi.
3.Locul injecţiei:
-venele de la plica cotului;
-venele antebraţului;
-venele de pe faţa dorsală a mâinii;
-venele maleolare interne;
-venele epicraniene.
4.Materiale necesare:
-mănuşi,seringi şi ace sterile;
-tăviţă renală;
-tampon de vată cu alcool;
-garou.

5.Pregătirea psihică:
-pac.i se explică tehnica şi scopul ei;
-este rugat să se aşeze comod pe scaun.

6.Pregătirea fizică:
-se aşează pacientul în poziţie şezând;
-se descoperă locul de elecţie.

16
7.Execuţia injecţiei:

→asistenta îşi spală mâinile;


→se alege locul puncţiei;
→se dezinfectează locul puncţiei;
→se execută puncţia venoasă;
→se controlează dacă acul este în venă;
→se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului;
→se injectează lent,ţinând seringa în mâna stângă,iar cu policele mâinii
drepte se apasă pe piston;
→se verifică periodic dacă acul este în venă,
→se retrage brusc acul,când injectarea s-a terminat;la locul puncţiei se aplică
tamponul îmbibat în alcool,compresiv.

8.Îngrijirea ulterioară a pacientului:


-se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute.
-se supraveghează în continuare starea generală.

9.Incidente şi accidente:
-injectarea soluţiei în ţesutul perivenos,manifestată prin tumefierea
ţesuturilor,durere;
-flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe
iritante;
-valuri de căldură,senzaţia de uscăciune în faringe;
-hematom prin străpungerea venei;
-ameţeli,lipotimie,colaps.

17
c)Fişa tehnică nr.3-Măsurarea temperaturii

1.Definiţie:Temperatura reprezintă rezultatul proceselor oxidative din


organism,generatoare de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.

2.Scop:
-evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

3.Locuri de măsurare:
-axilă,plica inghinală,cavitatea bucală,rect,vagin.

4.Materiale necesare:
-termometru maximal;
-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
-recipient cu soluţie dezinfectantă;
-tavă medicală;-lubrifiant;-alcool medicinal;
-ceas.

5.Intervenţiile asistentei:
-pregătirea materialelor lângă pacient;
-pregătirea psihică a pacientului;
-spălare pe mâini;
-se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o
compresă,se scutură;
-se verifică dacă este în rezervor mercurul.

a)pentru măsurarea în axilă:


-se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţia şezând;
-se ridică braţul pacientului;
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
-se aşeză termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,paralel cu
toracele;
-se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui;

18
-dacă pacientul este slăbit,agitat,precum şi la copii,braţul va fi menţinut în
această poziţie de către asistentă;-termometrul se menţine timp de 10 minute.

b)pentru măsurarea în cavitatea bucală:


-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă
a arcadei dentare;
-pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
-se menţine termometrul timp de 5 minute.

c)pentru măsurarea rectală:


-se lubrifiază termometrul;
-se aşează pacientul în decubit lateral,cu membrele inferioare în
semiflexie,asigurându-i intimitatea;
-se introduce bulbul termometrului în rect,prin mişcări de rotaţie şi înaintare;
-termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
-se menţine termometrul 3 minute;
-după terminarea timpului de menţinere a termometrului,acesta se scoate,se
şterge cu o compresă;
-se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului;
-se spală termometrul,se scutură;
-se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă;
-se notează valoarea obţinută,pe foaia de temperatură:
*notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului
zilei,socotind pentru fiecare linie orizontală două diviziuni de grad;
*se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei
termice;
*în alte documente medicale se notează cifric;
*interpretarea curbei termice.

19
d)Fişa tehnică nr.4-Îngrijirea mucoasei nazale

1.Scop:

-menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare;


-prevenirea escarelor,infecţiilor nazale,în cazul în care pacientul prezintă sonde
introduse pe această cale(pentru oxigenoterapie,pentru evacuarea conţinutului
gastric).

2.Materiale necesare:

-tampoane sterile;
-ser fiziologic;
-apă oxigenată diluată;
-mănuşi de cauciuc;
-tăviţă renală.

3.Pregătirea psihică:
-pacientul se informeză,i se explică necesitatea efectuării tehnicii.

4.Pregătirea fizică:
-pacientului i se întoarce capul uşor într-o parte.

5.Execuţie:

-se curăţă fosele nazale,fiecare cu câte un tampon umezit în ser fiziologic;


*dacă pacientul prezintă o sondă:
-se dezlipeşte romplastul cu care este fixată;
-se retrage sonda 5-6 cm;
-se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast;
-se îndepărtează crustele de pe mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă
oxigenată diluată;
-se reintroduce sonda gastrică,iar sonda pentru oxigenoterapie se poate
reintroduce în cealaltă fosă nazală;
-se fixează sonda.

20
6.Îngrijiri ulterioare:
-Se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale;
-Se supraveghează respiraţia pacientului.

7.De ştiut:

-spălarea organelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate


pe pensa porttampon;
-la bărbat,se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă)se previne
pătrunderea săpunului în uretră).

8.De evitat:

-contactul mâinilor cu secreţiile nazale;


-contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală,prin
mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană.

21
Obiectiv 4.Procesul de îngrijire al unui pacient cu astm bronşic

a)Interviu(culegerea datelor)
1.Informaţii generale:
-Numele şi prenumele:S.E.
-Sex:F
-Vârsta:43 ani.
-situaţia profesională:confecţioneră.
-Greutatea:89 kg.
-Localiatea de domiciliu:Ploieşti
-înălţime:160 cm.
-stare civilă:căsătorită.
-copii:3.
-naţionaliate:română.
-religie:ortodoxă.
-adresa:IAŞI,Tg.Frumos.

2.Motivele internării:

-dispnee paroxistică nocturnă;


-tuse productivă;
-expectoraţie mucosă;
-wheezing.

3.Istoricul bolii:

-pacienta este alergică la mucegaiuri,cunoscută cu polipoză nazală,sinuzită


etmoidă maxilară cronică bilaterală,deviere de sept,pentru care a suferit două
intervenţii chirurgicale;
-se internează prezentând dispnee paroxistică nocturnă,tuse
productivă,expectoraţie mucoasă;
-simptomatologia a debutat în urmă cu 3 luni;
-la domiciliu a urmat tratament de specialitate cu Singulaire,Aerius,fără
ameliorarea simptomelor.

22
4.Diagnostic:

-astm bronşic infectoalergic sever.

5.Externare:

-starea la externare ameliorată;


-se continuă tratament cu:seretide 50/250 mg,1 puf *2/zi;
ventolin 2 puf/criză max 3*/zi.
-revine la control peste o lună;
-evitarea mediului cu noxe:praf,scame,vopsele.

b)Nevoi fundamentale după V.Henderson

23
Nr. NEVOIA MANIFESTĂRI DE MANIFESTĂRI SURSE DE
Crt. INDEPENDENŢĂ DE DIFICULTAT
DEPENDENŢĂ E
1. A respira şi a 14 respiraţii/minut -dispnee Boala actuală.
avea o paroxistică
circulaţie nocturnă cu
adecvată. wheezing;
-tuse cu
expectoraţie.
2. A bea şi a Bolnava se poate -dietă normală.
mânca. alimenta singură.
3. A elimina. Tranzit intestinal
fiziologic,micţiuni
fiziologice,fără
dificultate.
4. A se mişca şi Bolnava se mişcă Ortopnee,poziţie Boala actuală.
a menţine o singură. şezând la
bună marginea patului.
postură.
5. A dormi şi a Bolnava prezintă Dispnee
se odihni. o stare de paroxistică
somnolenţă+asten nocturnă.
ie psihică şi
fizică;
Nu doarme.
6. A fi curat,a Bolnava îşi satisface
proteja singură
tegumentele nevoile,tegumentele
şi sunt curate.
mucoasele.
7. A se îmbrăca Bolnava se îmbracă
şi dezbrăca. şi se dezbracă
singură.
8. A menţine 36.6°C
tempcorpului
în limite
normale
9. A evita Nevoia este

24
pericolele. satisfăcută,fiind
adaptată la mediu.
10. A comunica. Pacienta comunică
cu ceilalţi.
11. A se realiza. Diminuarea Boala actuală.
interesului
12. A se recrea. Discută cu anturajul. Stare de
încordare.
13. A-şi practica Pacienta citeşte
religia. rugăciuni.
14. A învăţa. Învaţă să se boala
acomodeze cu noua
situaţie.

25
c)Plan de îngrijire
DATA PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
11.05.2011 -în Combatere -bolnava primită în -stare alterată,criza
criză:dispnee secţia medicală şi cedează într-o oră sau
paroxistică cu instalată în salon; două;
respiraţie -oxigenoterapie prin -TA=140/90mmHg;
wheezing. sondă nazală 2-6l/sec; -T=36,6resp/min;
-se şterge de transpiraţie; -P=120bătăi
-se asigură macroclimat P=120bătăi/min.
şi se aşează în poziţie
semişezândă;
-se linişteşte bolnava.
-tuse cu -se măsoară şi se notează -stare generală
expectoraţie Combatere funcţiile vitale şi alterată,tuse
vegetative; productive,cardiac
-se administrează normal;
bronhodilatatoare spray -TA=130/90mmHg;
Ventolin 2 puf/criză,max -R=12resp/min;
3*/zi,se pot repeta la 20 -P=120bătăi/min.
sec.
-anxietate Combatere -se învaţă bolnava să -bolnava este speriată;
colecteze sputa,să -P=120bătăi/min;
tuşească în batistă; -R=14resp/min.
-se administrează
antitusive şi
expectorante:Bisolvon
1cp/zi.

26
-alterarea Combatere -antialergice:Ketotifen -pacienta nu s-a odihnit
somnului 1cp(1mg)D+S după corespunzător.
masă;
-liniştirea bolnavei cu
privire la starea
sa,explicându-i scopul şi
natura intervenţiilor;
-se asigură un mediu
liniştit şi de securitate;
-pacienta să se
odihnească
corespunzător;
-pacienta să facă
gimnastică
respiratorie,să se plimbe
în aer curat,aerisirea
camerei înainte de
culcare,eliminarea
tuturor surselor de
zgomot.

27
12.05.2011 -dispnee cu Combatere -se măsoară şi se notează -stare generală
expir prelungit în F.O.funcţiile vitale şi alterată,pacienta acuză
vegetative; dispnee,tuse cu
-se recoltează sânge expectoraţie;
pentru analize -TA=130/90mmHg;
HGL,VSH,leucogramă; Rezultatul analizelor:
-se recoltează sputa şi -VSH=29mm/
sumarul de urină; oră;uree=27.5mg/dl;
-se merge cu bolnava la Hb=13.1lg/dl;Ht=37.8%
radiologie pentru -Spirografic=disfuncţie
examinare; respiratorie mixtă;
-se execută spirograma; -VEMS scăzut;
-se administrează -Capacitate pulmonară
tratamentul prescris de totală crescută,volum
medic. rezidual crescut.
-tuse cu -se administrează
expectoraţie Combatere antiimflamatoare -pacienta încă acuză tuse
Ciproquin 1cp(500mg)de cu expectoraţie.
2ori pe zi;
-se adm.tratamentul
prescris de medic;
-se obişnuieşte pacienta
să aibă o igienă riguroasă
după contactul cu
sputa,să n-o împrăştie.
-se aşează pacienta în
-anxietate Combatere poziţii în care să -teama,cauza bolii
favorizeze expectoraţia. actuale.
-se linişteşte pacienta,i
-alterarea de explică ce trebuie să -somn agitat,neodihnitor.
somnului Combatere facă în caz de criză;
-învăţarea pacientei să
facă gimnastică
respiratorie,peste zi să
evite mediul
alergic,efectueze
plimbări în aer curat,să
evite mediul ce ar putea
provoca criza.

28
13.05.2011 -dispnee Combatere -se masoară şi se notează -TA=130/90mmHg;
în F.O.funcţiile vitale şi -R=12resp/min;
vegetative; -P=100bătăi/min;
-se adm.tratamentul -Rare sibilante pe ambele
prescris de medic; arii pulmonare,tuse
-poziţia pacientei este productivă,cardiac
ortopneică,realizând normal,staţionar clinic.
gimnastică
repiratorie,camera este
aerisită,pacienta este
ferită de curenţi de aer
reci şi mediu alergizant;
-se învaţă pacienta să
folosească spray-urile cu
aerosoli.
-tuse cu Combatere -Se adm.tratamentul -se observă o uşoară
expectoraţie prescris şi lichide pentru ameliorare.
fluidificarea secreţiilor
bronşice.
-anxietate Combatere - Se ajută pacienta să-şi -pacienta este
menţină curăţenia comnicativă,iese cu
corporală,se scutură de ceilalţi,are grijă să se
praf salteaua,paturile şi ferească de aerul rece,nu
perna,se aeriseşte mai are stări de teamă.
salonul.
-alterarea Combatere - Se discută cu pacienta,i -pacienta se odihneşte
somnului se explică în caz de criză mai bine,dar încă persistă
să astmatică să aibă în starea de agitaţie.
permanenţă spray-ul
asupra ei;
-plimbări în aer liber;
-gimnastică respiratorie
-adm.de tratament.

29
16.05.2011 -dispnee Combatere -se măsoară şi se notează -staţionar clinic;
funcţiile vitale şi -TA=135/80mmHg;
vegetative; -P=90bătăi/min;
-se adm.tratamentul T=36.8gradeC;
prescris de medic; -R=14resp/min.
-se aeriseşte
salonul,pacienta
efectuează gimnastică
respiratorie fără indicaţii.

-tuse cu Combatere -se -tusea s-a diminuat.


expectoraţie adm.medicaţia,pacienta
bea lichide spre seară în
special pentru
fluidificarea secreţiilor.

-alterarea -adm.tratamentului,se -pacienta se odihneşte


somnului Combatere discută cu pacienta şi se mai bine.
efectuează gimnastică
respiratorie.

30
17.05.2011 -dispnee Combatere -se aeriseşte salonul -TA=135/80mmHg;
înainte de culcare; -P=100 bătăi/min;
-se măsoară şi se notează - R=14resp/min;
în F.O.funcţiile vitale şi -Pacienta este staţionară
vegetative; clinic.
-se adm.tratamentul
prescris de medic.
-tuse cu Combatere -se adm.medicaţia; -tusea este diminuată;
expectoraţie -pacienta bea lichide -pacienta este staţionară
pentru fluidificarea clinic.
secreţiilor bronşice.
-anxietate Combatere -se discută cu -pacienta nu mai are stări
pacienta,este învăţată să de anxietate,îşi
cunoască semnele clinice controlează boala.
în criză,să evite
infecţiile,să evite factorii
declanşatori;
-este învăţată să
folosească la domiciliu
aparate de măsurare a
PEF,să observe gradul
clinic de agravare a bolii;
-se învaţă tehnica
adm.corecte a spray-
urilor astmatice şi a
tratamentului în criză;
-se învaţă să evite
fumatul şi locurile
poluate.
-alterarea Combatere -pacienta este învăţată să -pacienta se poate
somnului execute permanent şi odihni,îşi controlează
corect gimnastica boala.
respiratorie;
-se adm.tratamentul;
-se aeriseşte salonul.

31
Obiectiv 5:Educţia pentru sănătate la un pacient cu astm bronşic

Educaţia sanitară se adresează:


-bolnavior pentru preîntâmpinarea bolilor prin protecţia cu dosul palmei sau
batistă în timpul tusei,utilizarea scuipătorilor,vesela şi obiectele de toaletă
separate,respectarea recomandărilor medicului.
-integrii populaţi:
Pentru a se feri de contaminare şi pentru a se prezenta la timp la control.
Educaţia sanitară este dificilă pentru că se ridică la problema adaptării
regimului de viaţă,de activitate şi de alimentaţie.
Bolnavii trebuie să fie conştienţi că tot ce fac este numai spre binele propriei
persoane şi că numai dacă respectă indicaţiile prescrise vor putea avea o viaţă
normală alături de semenii lor.
Educaţia pentru sănătate se face şi în ceea ce priveşte:
-strănutul;
-tusea folosind batista;
-închiderea şcolilor pe perioada epidemiei de boli infecţioase aerogene;
-vaccinarea;
-chimioprofilaxia;
-alimentaţia raţională.
Recomandări la externare:
-Igiena riguroasă,cu dezinfecţia periodică a lenjeriei,a veselei;
-cura de repaus obligatorie;
-evitarea eforturilor fizice;
-aeroclimatoterapia are efect tonifiant fizic şi psihic prin aerul curat,ozonat de
munte şi cadrul de frumuseţe naturală;
-camera moderat încălzită;
-Alimentaţia bogată în calorii şi vitamine;
-regim hidrozaharat la început,apoi progresiv se va îmbunătăţi.
Educaţia sanitară constituie o parte integrantă a complexului de măsuri de ordin
curativ şi profilactic fiind menită să contribuie la creşterea eficienţei
tratamentului,la scurtarea duratei acestuia,la prevenirea complicaţiilor şi
recidivelor ce se obţin prin informaţia şi convingerea bolnavilor privind
importanţa respectării terapiei medicamentoase şi igieno-dietetice.
Asistenta trebuie să realizeze un tratament educativ-sanitar care-i va da
posibilitatea să individualizeze îndrumările sale.
În acest mod asistenta va putea informa şi sfătui corect bolnavul asupra a ceea
ce are de făcut pentru a grăbi însănătoşirea şi a evita recidivele.Asistenta va

32
informa bolnavul despre investigaţiile care trebuie făcute,importanţa acestora
şi va căuta să înlăture frica pacientului.
Se va explica pacientului cum trebuie respectat circuitul unor sisteme
patologice eliminate.Asistenta va educa bolnavul pentru a da o bună informare
şi nu dezinformare privitor la evoluţia clinică şi va verifica datele transmise de
bolnav.
Bolnavului i se explică de ce şi cum trebuie să respecte măsurile de prevenire a
recidivelor şi/sau a complicaţiilor.
Populaţia trebuie să cunoască că folosirea antibioticelor este bine să se facă
numai pe baza unor prescripţii medicale,combătându-se tendinţele de a se
utiliza nediscriminatoriu antibiotice în stări febrile neinfecţioase,în scopuri
profilactice neindicate de medic,în infecţii virotice,stări alergice.
Restabilirea bolnavului impune suprimarea cauzelor care au putut determina
sau favoriza îmbolnăvirea,în primul rând a abaterilor de la comportamentul
igienic,anularea factorilor de risc comportamental.Influenţa directă,pe care o
exercită asistenta asupra pacientului se mai realizează şi prin combaterea şi
înlăturarea părerilor şi credinţelor eronate,a ideilor greşite pe care la are uneori
bolnavul despre boala sa.

33
III.BIBLIOGRAFIE

-Scorţanu Elena,Îngrijiri În Boli Interne-Manual Pentru Asistenţii Medicali


Generalişti,Ediţia a II-a,Editura PIM 2006;

-Borundel Corneliu,Manual De Medicină Internă Pentru Cadre Medii,Editura


Med.,Bucureşti,1979;

-Titircă Lucreţia,Manual De Îngrijiri Speciale Acordate Pacienţilor De


Asistenţii Medicali,Ediţia a 2-a,Bucureşti,Editura Viaţa Medicală
Românească,2001;

-Titircă Lucreţia,Urgenţele Medico-Chirurgicale-Sinteze Pentru Cadre


Medii,Editura Medicală,Bucureşti,1989.

34
IV.ANEXE

35
36