EVALUAREA CARACTERISTICILOR DE INTEGRITATE ALE

INSTALATIILOR DE GAZE NATURALE

Dr. ing. Ion Irimia ZECHERU
Expert CEN – ISO
SIPG BUCURESTI

Expansiunea puternică pe care a luat-o în ultimii ani utilizarea gazelor naturale - GN în

România a însemnat un adevărat şoc tehnologic, care s-a manifestat pe instalaŃiile
existente (schelele de foraj si extractie, sistemul national de transport si sistemul de
distributie), în acest context fiind foarte important de precizat conformitatea ecologică
a instalaŃiilor de GN – IGN din România, raportată la elementele de supraveghere şi
constrângere.
Calitatea şi complexitatea proceselor din instalaŃiile de gaze naturale este caracterizată
pe lângă gradul de utilizare a produsului şi de calitatea acestuia şi de caracteristicile de
conversie specifice.
DefiniŃia tehnică a procesului de îmbătrânire a IGN, este dată încă din 1990 de AgenŃia
InternaŃională pentru Energie Atomică – IAEA (International Atomic Energy Agency) :
« îmbătrânirea reprezintă degradarea continuă dependentă de timp a materialelor
datorată condiŃiilor normale de serviciu, care include operarea normală şi condiŃiile
trecătoare ».
Pentru o perspectivă mai largă, care trebuie avută în vedere şi în cazul IGN, definiŃia ar
trebui să includă nu numai aspectul tehnic, ci şi aspectele umane şi organizaŃionale,
dar în principal este considerată îmbătrânirea tehnică şi mai apoi problemele privind
informaŃiile de management ale IGN.
Programele de cercetare a procesului deîmbătrânire au fost dezvoltate în SUA , Japonia
si FranŃa încă din a doua jumătate a anilor ’80 şi au realizat în principal următoarele
etape în analizele de îmbătrânire a IGN :
- Identificarea componentelor critice ;
- Identificarea şi evaluarea efectelor îmbătrânirii;
- Dezvoltarea unor metode de atenuare.
EvoluŃia intervalelor de timp în care au fost puse în funcŃiune IGN din România, cu
tehnologiile corespunzătoare acelor perioade, încadrează cu succes toate instalaŃiile în
programele specific de cercetare a procesului de îmbătrânire afferent managementului
IGN.
În prima fază, decizia privind identificarea componentei critice este făcută pe baza
priorităŃilor privind sistemele şi echipamentul care trebuie analizat; priorităŃile se
bazează pe evaluarea impactului asupra securităŃii instalaŃiei şi la maniera de
influenŃare în ceea ce priveşte procesul de îmbătrânire.
În a doua fază, de identificare şi evaluare a efectelor îmbătrânirii, se vor studia în
detaliu mecanismele de îmbătrânire specifice şi efectele acestora pentru selecŃia
componentelor.
În această fază informaŃiile sunt colectate din înregistrările defectărilor, din
măsurătorile de monitorizare şi istoriaoperării IGN, inclusiv evenimentele trecătoare şi
alte deviaŃii de la condiŃiile normale de funcŃionare.
In faza a treia, pentru selecŃia celei mai potrivite practici de atenuare, alternativele de
baza sunt:
- Controlul procesului de îmbătrânire prin verificarea performanŃelor proprii ale
echipamentului cu încercările periodice şi prin utilizarea monitorizării pentru
identificarea degradării critice în echipamentul instalaŃiei;
- Încetinirea căderilor datorate îmbătrânirii prin optimizarea procedurilor de
întreŃinere, reducerea încercărilor care introduc tensiuni sau schimbarea condiŃiilor de
operare sau de mediu;
 - Programarea înlocuirii sau recondiŃionării componentelor.

Considerarea defectelor caracteristice si posibilul lor impact asupra integritatii

conductelor IGN conduce la urmatoarele concluzii:
- Anomaliile istorice au fost inregistrate si manageriate cu referire la harta
locatiilor defectelor determinandcand un defect poate exista, conditiile lui de activare si
practicile folosite pentru reducerea unei potentiale amenintari;
- Anomaliile au fost introduce prin istoricul practicilor de elaborare a otelului si
de fabricare a tevilor utilizate de producatori, determinand potentialul ca un defect sa
fie prezent;
- Cele mai importante anomalii se datoresc tehnologiilor de sudare si dedurificare/
tehnologiilor de tratament termic, stabilind cu claritate care sunt conductele care ar fi
susceptibile la aceste anomalii;
- Anomaliile datorita istoricului fabricatiei tevilor si constructiei conductelor sunt in
general asociate practicilor de executie a cordoanelor de sudura si elementelor de
conducta executate cu incretituri;
- Practicile de eliminare, incluzand si incercarile la presiune si controalele in
operare pot efectiv sa limiteze dezvoltarea mulora dintre anomaliile existente;
- Utilizarea incercarii la presiune (dezvoltata dupa 1960) serveste la expunerea
critica sau aproape critica a defectelor si la limitarea semnificatiei acestora;
- Proprietatile otelului conductei recomandat prin proiect trebuie analizate in
conditiile duratei de utilizare a acesteia/ efectul imbatranirii, dar anomaliile nu trebuie
neaparat atribuite acesteia;
Analiza efectiva a ratei incidentelor trebuie atribuita la volumul de gaz transportat si la
efectul pulsatiilor de presiune, in unele cazuri poate fi neimportanta, dar alteori poate fi
dramatica.
Referirile concluziilor se fac fata de urmatoarele definitii:
- Anomalia care reprezinta orice deviatie de la proprietatile produsului
tehnologizat, gasita tipic prin verificare nedistructiva;
- Deteriorarea care reprezinta o deviatie de la proprietatile sau functiile produsului
tehnologizat, care il scoate in afara specificatiei tehnice pentru tipul de serviciu
anticipat prin proiect;
- Imperfectiunea care este o deteriorare pe care o analiza o arata ca fiind sub
presiunea de minima de defectare sau care limiteaza functionalitate produsului
tehnologizat;
- Defectul care reprezinta o deteriorare pe care o analiza o arata ca reduce
presiunea minima de defectare sau care limiteaza functionalitate produsului
tehnologizat;
- Defectul critic care reprezinta o deteriorare pe care o analiza o arata ca fiind sub
presiunea maxima de operare sau care rebuie determinat cu precizie;

Categoriile de amenintari la integritatea IGN

Frecventa incidentelor
(Sursa: European Gas Pipeline Incident Group - EGIG (Raport dec. 2008)
[Categ. 9: 50% cu consecinte severe- gauri sau ruperi ; categ. 5: 16%; categ.1, 2, 3: 15%]
 Frecventa defectarilor la 1000 km/ an intre 1970 – 2007
(Sursa: European Gas Pipeline Incident Group - EGIG (Raport dec. 2008)

NoŃiunea de defectare este ataşata consecinŃelor unei situaŃii de risc.

Câteva definiŃii stabilesc ca riscul reprezintă:
- eventualitatea unei avarii, distrugeri sau a unui prejudiciu (pierderi) sau
intamplari periculoase;
- eventualitatea unui prejudiciu, gradului de probabilitate al producerii unui
prejudiciu, pierdere posibila;
- orice incident probabil sa produce un efect contrar atingerii obiectivelor
(performantelor) unui proiect;
- probabilitate matematica, cantitate matematica care poate fi măsurata, calculata
sau estimata;
- probabilitate de apariŃie a unei consecinŃe nedorite;
- probabilitate cedării sau severitatea consecinŃelor;
- orice condiŃie sau măsura multidimensionala a expunerii la pierderi sau pagube
neprevăzute;
- o situaŃie nedorita sau circumstanŃa ca sa avem ambele probabilitati ale unui
incident ca o consecinŃa potenŃial negativa asupra unui proiect;
- reducerea criteriilor de performanta ale unui proiect;
- incertitudinea ca un produs proiectat sa satisfacă cerinŃele tehnice si
consecinŃele asupra acestora.
Gravitatea consecinŃelor sau periculozitatea este definita de OrganizaŃia Mondiala a
Sanatatii după cinci niveluri de gravitate:
- deces;
- amenintarea unui pronostic vital;
- incapacitatea permanenta sau importanta;
- necesitatea interventiei medicale sau chirurgicale;
- malformatii congenitale.

Dupa aparitia in 1976 a lucrarii lui Claude Lievens cu titlul « Securitatea sistemelor »,
conceptul de « risc tehnologic major » a fost definit in 1979 de Patrick Lagadec si
publicat in 1981 intr-o lucrare cu titlul « Civilizatia riscului ».
Principalii termeni utilizati in stiintele si tehnicile de studiere a pericolelor sunti:
- pericolul reprezinta situatia unui sistem cand sunt reuniti toti factorii care pot
conduce la realizarea unui accident potential ;
- riscul este masura nivelului de pericol; este in functie de probabilitate unui
accident potential si de consecintele (gravitatea) acestuia;
- gravitatea este masura consecintelor unui accident potential;
- probabilitatea defineste estimarea producerii unui accident potential datorita
unei defectari sau suprapunerii mai multor defectari;
- securitatea : - in plan tehnic inseamna absenta pericolului;
- in planul reglementarilor reprezinta protectia impotriva
evenimenteelor intamplatoare - fortuite(sinistre, catastrofe naturale) asigurarea
persoanelor si a bunurilor afectate de aceste evenimente;
- siguranta: - in plan tehnic reprezinta ansamblul masurilor ce trebuie luate in
vederea evitarii accidentelor si minimizarea efectelor acestora;
- in planul reglementarilor identifica masurile de ordine publica si
de protectie impotriva rauvoitorilor.
Riscul depinde de frecventa de aparitie, distingand conform SR EN 1441 sase niveluri:
- Frecvent: pericolul este constant;
- Probabil: incidentul poate sa se producă cel putin o singura data;
- Ocazional: incidentul se va putea produce cel putin o singura data;ii
- Rar: incidentul s-ar putea produce sau poate fi produs mai mult de odata;
- Improbabil: incidentul s-ar putea produce, dar este necunoscut;
- Incredibil: surprinderea unui incident este de-a dreptul neverosimila in stadiul
de cunoastere din acest moment.
Acest risc rezidual poate fi corelat problematicii de securitate, in particular riscurilor din
rea voinŃa vis-a-vis de care prevenirea începe sa devina imperfecta.
Se defineşte astfel noŃiunea de criticitate.
Se convine adesea ca risc zero nu exista.
Aceasta vine atunci când, daca toate masurile de prevenire sunt gandite rezonabil si
puse in practica, ramane posibilitate unui anumit risc rezidual.
Pornind de la o confruntare cu frecventa de apariŃie si de gradul de gravitate, se
defineşte gradul de acceptabilitate a riscului.
Daca acest grad de acceptabilitate a riscului da aparenta unei date stabilite ştiinŃific,
acest lucru nu are la baza un raport de apreciere statistica.
Managementul IGN supuse procesului de îmbătrânire este însoŃit de programe
elaborate pe baza de proceduri bine implementate care să acopere urmatoarele
domenii:
- Program de întreŃinere preventivă;
- Program de verificări în timpul operarii, supraveghere, încercări şi monitorizare;
- Program de management de colectare de date/ informaŃii şi înregistrări;
- Program de calificare de echipament;
- Program privind componentele specifice;
- Program chimice;
- Proceduri de operare;
- Program privind feedback-ul experienŃei de operare, analize ale evenimentelor
semnificative şi de cercetare;
- Program pentru piesele de schimb;
- Tehnici de fiabilitate concentrate pe întreŃinere şi analize probabilistice de
securitate.
Măsurile tehnice referitoare la programele de operare si întreŃinere trebuie să aibă la
baza necesitatea de atenuare a accidentelor majore sau a pericolelor, fata de timpul de
raspuns al operatorului.
 Timpul de răspuns al operatorului

Pentru evaluarea programelor de întreŃinere trebuie clarificate următoarele :

- dacă IGN are regim de întreŃinere (planificată, bazată pe risc, fiabilitate, condiŃii
de bază sau de cădere) adecvat pentru fiecare instalaŃie/ sistem care are funcŃie de
securitate;
- dacă intervalele stabilite pentru încercări/ verificări pentru situaŃii critice de
securitate sunt adecvate să asigure că riscurile se încadrează în limitele acceptabile;
- dacă procedurile asigură menŃinerea perioadelor referitoare la încercările de
securitate;
- dacă sistemul managerial de securitate al IGN include o considerare adecvată a
planului de întreŃinere a IGN, instrumentaŃiei şi sistemelor electrice;
- dacă personalul de întreŃinere este suficient instruit să recunoască IGN sau
echipamentul defect în timpul controalelor de întreŃinere;
- dacă personalul de conducere/ coordonare a întreŃinerii este suficient de bine
informat, instruit, pregătit să supravegheze în timpul întreŃinerii diminuarea
potenŃialului uman;
- dacă programele de întreŃinere sunt controlate, verificate şi revizuite;
- dacă factorii umani(starea fizică, stress, oboseală, atitudine faŃă de muncă,
schimbarea condiŃiilor de lucru) sunt accesibili;
- dacă sunt luate suficiente precauŃii privind întreŃinerea IGN cu pericol potenŃial
(izolare, golire, aerisire, inertizare, monitorizarea mediului, evaluarea riscului, permisul
de lucrări, comunicare, timpul alocat lucrării);
- dacă personalul de întreŃinere este conştient de natura împrejurărilor în care
desfaşoară lucrarea (toxicitate, inflamabilitate, explozivitate etc);
- dacă personalul de întreŃinere utilizează echipament de lucru, unelte şi scule
adaptate locului de muncă în timpul recondiŃionării, înlocuirii şi redării în exploatare a
IGN(electricitate statică, siguranŃa intrinsecă, antideflagrantă, potenŃial antiEx);
- dacă sistemul de întreŃinere este suficient să asigure asistenŃă productivă,
service, rodaj, oprirea şi/ sau caderea IGN;
- dacă procesul de întreŃinere oferă suficientă instruire de operare detaliată pentru
repararea în functiune a IGN după întreŃinere, care trebuie să constituie subiectul unor
evaluări de risc;
- dacă există suficiente condiŃii pentru care întreŃinerea corectivă să poată fi
aplicată în vederea reducerii/ atenuării/ diminuării accidentelor majore şi pericolelor.
Încercările nedistructive - NDT (Non Destructive Tests) trebuie aplicate ca tehnică de
identificare în definirea defectelor şi neregularităŃilor în materiale şi trebuie să fie
utilizate numai acelea care să conducă la obŃinerea de informaŃii concrete privind
starea de sănătate tehnică a sistemelor/ instalaŃiilor.
NDT trebuie să fie interpretate ca o metodă de măsurare a unei proprietăŃi fizice sau a
unui efect din care prezenŃa defectului sau a neregularităŃilor poate fi depistata şi nu
trebuie confundată ca o masură a unui parametru absolut, precum presiunea sau
temperatura.
Obiectivele metodelor NDT trebuie să constituie detectarea de:
- discontinuităŃi: anomalii de suprafaŃă, anomalii conectate la suprafaŃă,
anomalii interne;
- structură: microstructura, structuri matriceale, mici anomalii structurale,
anomalii structurale mari;
- dimensiuni şi metrologie: deplasări poziŃionale, variaŃii dimensionale,
grosimi, densităŃi etc;
- proprietăŃi fizice şi mecanice: proprietăŃi electrice, proprietăŃi termice,
proprietăŃi mecanice, proprietăŃi de suprafaŃă;
- analiză şi compozitie chimice: analize de elemente, concentrări de impurităŃi,
continut metalurgic, stare fizico-chimică;
- tensiuni şi răspuns dinamic: tensiuni, eforturi, oboseală, defectare mecanică,
defectare chimică, altă defectare, performanŃe dinamice;
- analize de semnal: câmp electromagnetic, câmp termic, amprente/ semnale
acustice, amprente/ semnale radioactive, analize de semnale sau imagine.
Programul de încercări trebuie să cuprindă condiŃii de încercare şi criterii de acceptare
şi de respingere.
Corelarea cu Managementul sistemului de alarmare reprezintă un alt instrument
recunoscut de operatorii proceselor, care trebuie să identifice escaladarea situaŃiilor
anormale şi să întreprindă acŃiunile de corectare.
Aceste evenimente pot conduce repede la pericole personale, distrugeri ale mediului
înconjurător şi pierderi comerciale.
În ghidul EEMUA (Electrical Equipment Manufacturers and Users Association) din SUA
sunt date multe exemple care ilustrează lipsa de seriozitate în tratarea problemei,
câteva exemple unde absenŃa unui management corect al alarmării a constituit factorul
major în producerea unor dezastre fiind:
- Ergonomia de calitate scazută a panourilor de control;
- Distragerea multor alarme neesenŃiale;
- Instruirea şi comunicarea inedecvată a operatorului;
- Management de întreŃinere defectuos;
- Management de securitate inadecvat;
- Presiune în ceea ce priveşte atingerea Ńintelor operaŃionale referitoare la
securitate;
- AbsenŃa efectivă a alarmării/ prezenŃa sistemelor;
- AbsenŃa oricărui proces de supraveghere;
- Lipsa modificării controalelor;
- Ascunderea situaŃiei reale de către alarmele false.

CerinŃele pentru operatori sunt în continuă creştere prin:

- Necesitatea de atingere a operării proceselor la eficienŃă maximă;
- Cheltuieli mari legate de întreruperea proceselor;
- Posibilitatea existenŃei în zilele noastre a unor procese mai sofisticate;
- Reducerea limitelor de securitate până la valori opportune procesului;
 - Reglementări de mediu care să nu mai permit descărcări necontrolate în aer, în
apa sau pe sol;
- Operatori puŃini;
- Profit mare pentru companie datorită operatorilor fără experienŃă etc.

i
ZECHERU, Ion Irimia, Cindyniques – stiintele pericolului aplicate in domeniul gazelor petroliere lichefiate, in
Monitorul de petrol si gaze, nr.3, 2004, Bucuresti;