Sunteți pe pagina 1din 111

BENZILPENICILINA 1. Antibiotic Beta-Lactaminic.Bactericid.Grupa Peniciline.Subgrupa Peniciline cu spectru ingust.

2. 3. Spectru relativ ingust,cuprinde : Coci G + si G Bacili G + Actinomicete Spirochete Sensibili mai ales : - streptococul;gonococ;meningococ;pneumococ. - baciliul gangrenei gazoase;bacillus anthraeis - Treponema palliduru;listeria;actinomicete. Tulpini rezistente : majoritatea tulpinilor de stafilococ auriu penicilinazo-secretori si unele tulpini de gonococ. Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. Absorbtie: administrata oral e inactivata la niv gastric de HCl ( doar o mica parte se absoarbe ); injectata i.m. se absoarbe rapid;administrata i.v. atinge cea mai inalta conc. Plasmatica. Distributie:difuzeaza bine in toate tesuturile cu exceptia SN & t. nevascularizate ( cornee, z. necrozate).Concentratiile in LCR sunt mici dar cresc in inflam. ale meningelui(meningite). Traverseaza placenta. Biotransformare:la niv. ficatului, in cantitati mici;produsii de metabolism sunt inactivi Eliminare:predominant renal,prin urina; in cantitati mici prin bila.Cantitati mici pot trece in laptele matern. 4. In tratamentul inf. cu: Pneumococ ( pneumonie necoruplicata,empiem,meningita,septicemie) Endocardita cu streptococ viridans si enterococica Meningococ ( meningite,meningococemie ) Infectii severe cu anaerobi, inf. cu listeria Actinomicoza,tetanos,antrax,gangrena gazoasa Cu streptococ hemolitic ( angina,scarlatina,erizipel,otita,mostoidita) Sifilis ( siflis congenital,neurosifilis,sifilis cardiovasc.) Sterilizarea purtatorilor de bacili difterici Profilactic : RAA , plagi zdrobite ( tetanos,gangrena gazoasa ), inaintea interventiilor dentare la valvulopati,pregatire preoperatorie + Streptomicina/Gentamicina in unele interventii pe intestin sau in afectiuni genito-urinare. 5. inf. cu germeni rezistenti la penicilina; - hipersensibilitate la penicilina - nu se adm. local in sol. , pulbere/unguent 6. Sange:Anemie hemolitica,leucopenie,trombocitopenie Metabolic:in caz de doze f mari -> intox. severa cu K ( poate duce la coma ) Reactii alergice:urticarie,dermatita exfoliativa,edem angioneurotic,soc anafilactic. 7. Flacoane cu pulbere pt. prepararea solutiei injectabile: benzilpenicilina sodica : a 200.000 ui, 400.000 ui, 1.000.000 ui , 5.000.000 ui . benzilpenicilina potasica : a 400.000 ui , 1.000.000 ui , 5.000.000 ui. Solvent : apa bidistilata;sol. cloruro-sodica 0,9% 8. adulti : 800.000 2.400.000 ui / 24 H , administrat in 4 doze partiale , la 6 H , inj. i.m.,i.v. sau in perfuzii iv . - copii : 400.000 1.200.000 ui / 24 H , fractionat la 4-8 H - in inf. severe : p la 10-50 milioane ui / 24 H inj. sau in perfuzii iv .

FENOXIMETILPENICILINA
1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bact.Grupa Peniciline, Subgrupa Peniciline cu spectru ingust. 2. 3. Spectru relativ ingust,acelasi ca la penicilina G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete, spirochete. Absorbtie: e activa pe cale orala fiind relativ rezistenta la HCl din secretia gastrica. Disponibilitatea sa scade la prez. alimentelor in stomac -> recomandata admin. Inaintea meselor.Realizeaza conc. sangvine mai mici ca Pencilina G. Distributie : in toate tesuturile cu exceptia SN si t. nevascularizte.Conc. in LCR sunt mici dar cresc in meningite.Traverseaza placenta. Biotransformare : la niv. ficatului e transform. In metaboliti inactivi ( in proportie mai mare ca Penicilina G ) Eliminare : predominant renal,prin secretie tubulara.Cantitati mici trec in laptele matern. 4. In infectii usoare/moderate cu germeni sensibili: Angina stretococica,inf. bucale cu fuzospirili Scarlatina erizipel Infectii respiratorii,sinuzite,otite Profilactic Inf. streptococice , RAA La bolnavii cu valvulopatii inaintea interventiilor buco-dentare 5. alergie la penicilina -- se evita in inf. grave,sifilis,gonoree ( nu realiz. conc. eficace ) 6. Sange : anemie hemolitica , leucopenie , trombocitopenie Trod G-I : greata,voma,diaree,neplacere epigastrica Reactii alergice mai rar ca alte peniciline Sensibilizare incrucisata cu alte peniciline

7. Comprimate a 400.000 ui sau 0,240 g ( plic cu 10 buc. ) . Suspensie orala a 0,240 g/5 ml. 8. curativ adulti : 400.000 800.000 ui la 6 H - copii : 200.000 ui la 6 H - profilactic : 200.000 ui la 12 H , timp indelungat

BENZATIN-BENZILPENICILINA
1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa peniciline. 2. 3. Spectru similar cu al Penicilinei G : coci G + si - , bacili G + , actinomicete , spirochete. Absorbtie se administreaza inj. i.m. se absoarbe lent, realizeaza conc. plasmatice relativ mici, dar care se mentin timp indelungat. 4. Tratamentul anginei streptococice, scarlatinei - gonoree - sifilis -> tratament maximal ( la noi in tara ) - la contractii si pacienti cu sifilis primar seroneg. - In alte stadii evoltuvie ale sifilisului Sterilizarea purtatorilor de streptococi. Profilaxia endocarditei bacteriene la pac. cu valvulopatii si infectiei streptococice la bolnavii RAA 5. hipersensibilitate la peniciline - nu se fol. In infectii acute sau f. grave ( nu realiz. conc. eficace ) 6. reactii alergice uneori grave - durere la locul injectiei 7. flacoane cu pulbere ptr. prepararea de suspensii inj. a 600.000 ui si 1.200.000 ui ( + 3 ml apa distilata;+6 ml apa distilata) 8. adulti : i.m. 1.200.000 2.400.000 ui la 7 zile - copii peste 12 ani 1.200.000 ui la 7 zile sub 12 ani 600.000 ui la 12 zile

OXACILINA SODICA
1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian.Grupa Penciline. 2. 3. Penicilina de semisinteza. Oxacilina este penicilinazo- si acido-rezistenta. Spectrul de actiune este asemanator cu al penicilinei G, antibioticul fiind insa activ mai ales fata de Staphilococcus aureus penicilinazo-pozitiv, Dipl. pneumoniae si Str. pyogenes. Se resoarbe bine atat dupa administrare perorala, cat si dupa injectare intramusculara. Nivelul sanguin dupa administrare parenterala este aproximativ dublu fata de cel constatat dupa administrarea per os. Eliminarea se face cu precadere prin urina. 4. Principala indicatie o constituie infectiile cu stafilococi rezistenti la penicilina G si sensibili la oxacilina (furuncule simple si antracoide, celulite, abcese, plagi infectate); infectii respiratorii; alte infectii ca: osteomielita, infectii urinare, enterocolita stafilococica; septicemia cu stafilococ. Oxacilina mai este indicata in pneumonia franca lobara cu Dipl. pneumoniae si infectiile cu Str. pyogenes sensibili; angine, scarlatina, procese infectioase inflamatorii circumscrise si generalizate. 5. Oxacilina este contraindicata la bolnavii cu antecedente alergice la alte peniciline sau la cefalosporine, de asemenea in infectiile cu germeni sensibili la penicilina G sau insensibili la oxacilina. 6. In general, toleranta oxacilinei este buna; rareori pot aparea: rasuri cutanate, prurit, urticarie, eozinofilie, tulburari digestive (greata, varsaturi, diaree) febra. La nou-nascutii si sugarii carora li se administreaza 150-175 mg/kg corp/zi, pot aparea tranzitor: hematurie, albuminurie si azotemie. Rareori s-a inregistrat cresterea GOT si disfunctia reversibila hepato-celulara. 7. Flacoane cu 12 capsule sau blistere a 10 capsule. Flacoane injectabile a 0,250 g. Flacoane injectabile a 0,500 g. Flacoane injectabile a 1,000 g. 8. Adulti si copii cu o greutate de peste 40 kg: in infectiile usoare sau de gravitate medie (stafilococii cutanate, respiratorii) se administreaza preferabil capsule: 0,250-0,500 g la 6 sau 4 ore, timp de 5 zile. n infectiile grave se administreaza - preferabil parenteral - cate 1 g la 6 sau 4 ore. Capsulele se vor administra de preferinta cu 1-2 ore inaintea meselor, resorbtia fiind influentata nefavorabil de prezenta alimentelor in stomac. Copii cu o greutate sub 40 kg: in infectiile usoare si de intensitate medie se administreaza minimum 0,050 g/kg corp/zi, in doze fractionate la 6 ore interval, timp de 5 zile. Pentru infectiile mai severe se recomanda doza zilnica de 0,100 g/kg corp chiar mai mult, in prize la 6 sau 4 ore. n infectiile cu streptococ beta-hemolitic administrarea preparatului trebuie continuata cel putin 10 zile pentru a preveni reumatismul poliarticular acut sau glomerulonefrita acuta.

AMPICILINA
1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid. 2. 3. Penicilina semisintetica cu spectru larg de actiune, cuprinzand in afara germenilor sensibili la penicilina G si enterococi, listerii, Haemophilus influenzae, Salmonellae, Shigellae si pentru concentratii mari, E. coli si unele specii de Proteus. Amplicilina fiind distrusa de penicilinaza este inactiva fata de germenii penicilinazo-secretori. Fata de germenii grampozitivi ampicilina este mai putin activa decat penicilina G. Rezistenta diferitelor tulpini se poate instala frecvent in cursul terapiei. Uneori prezinta rezistenta incrucisata cu penicilina G, carbenicilina, cefalosporine. Ampicilina este activa pe cale orala, se elimina sub forma activa prin urina si prin bila. 4. Infectii urinare, biliare, digestive provocate de germeni gramnegativi, Salmonellae, Shigellae, E. coli, Proteus, meningite, endocardite, septicemii, infectii respiratorii in special in cele cu H-influenzae; gonoree; piodermite, abcese, furuncule, infectii chirurgicale. 5. Alergie la penicilina; mononucleoza infectioasa. Prudenta la bolnavii cu insuficienta renala (posologie redusa). 6. Relativ frecvent reactii alergice: prurit, eruptii cutanate, urticarie, edem angio-neurotic, febra, tulburari gastro-intestinale (inapetenta, greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale), cresterea tranzitorie a GOT; foarte rar anemie, trombocitopenie, purpura trombocitopenica si agranulocitoza de natura alergica, de obicei reversibile la oprirea tratamentului; suprainfectiile intestinale cu Candida, Klebsiella sau Pseudomonas. 7. Flacoane cu 20 capsule sau blistere a 10 capsule. Plicuri termosudate cu 1 g si 2 g pulbere. Cutii cu 25, 50 sau 100 flacoane a 0,250 g, 0,500 g, 1 g si 2 g pulbere injectabila. 8. Adulti: oral 2-4-6 g/zi fractionat la interval de 6 ore, cu 1/2-1 ora inainte de mese. n infectii severe se injecteaza i.m. sau i.v. 4-8 g/zi, fractionat la 4-6 ore. Copii: oral 50-200 mg/kg corp/zi in 4 prize. n meningite 200-400 mg/kg corp/zi in 3-4 prize. Intrarahidian in completarea tratamentului se administreaza o singura data pe zi 5 mg la sugar, 10 mg la copilul mic si 15-25 mg la copilul mare sau adult, folosind o solutie cu concentratia de 5 mg/ml.

AUGMENTIN ( amoxicilina + ac. clavulanic )


1. Antibiotic Beta-Lactominic.Bactericid. 2. 3. Spectru larg ( ac. clavulanic e slab antibacterian dar inhiba Beta-lactamazele => protejeaza amoxicilina de inactivare ) -> la spectrul de actiune asemanator ampicilinei , se adauga act. pe : stafilococul auriu penicilinazo-secretor si pe bacilii G secretori de Beta-lactamaze. Absorbtie : buna in cazul admin. Orale Distributie : - in l. organismului ( pleural,peritoneal) - in numeroase t. & organe ( plaman,urechea medie) - traverseaza placenta ( ambele medicamente ) Biotransformare metabolizeaza partial iar metabolismul ac. clavulanic nu este complet Eliminare principal pe cale renala,amoxicilina este eliminata si prin laptele matern. 4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili : - inf. ale cailor aeriene sup. ( amigdalite,sinuzite ) - otite medii - inf. respiratorii ( bronsita acuta si croncia, pneumonii ) - infectii genito-urinare, pielonefrite - osteomielita - inf. ale pielii si t. moi - peritonita, septicemie - inf. chirurgicale 5. Hipersensibiliate la penicilina. Trebuie avuta in vedere o posibila sensibilitate incrucisata cu alte antibiotice beta-lactamice, de exemplu cefalosporinele. Antecedente de disfunctii hepatice/icter, asociate cu administrarea de Augmentin sau de peniciline. 6. Efectele adverse, ca si la amoxicilina, sunt rare si in majoritate tranzitorii si de intensitate mica. Rar au fost raportate diaree, indigestie, greata, varsaturi, colite pseudomembranoase si candidoze intestinale, dar mai putin frecvent intalnite dupa administrarea parenterala. O crestere moderata a GPT si/sau GOT a fost notata la pacientii care au urmat tratament cu peniciline semisintetice, dar semnificatia acestei cresteri este necunoscuta. Rar, in cursul tratamentului cu Augmentin s-au semnalat hepatite si ictere colestatice. Ele pot fi severe si se pot mentine cateva luni. Au fost raportate ca aparand predominant la adult sau varstnici si usor mai frecvent la barbati. Semnele si simptomele pot aparea in timpul tratamentului, dar sunt mai frecvent intalnite timp de 6 saptamani de la intreruperea tratamentului. Reactiile hepatice sunt de regula reversibile. Totusi, in cateva cazuri extrem de rare, s-au semnalat decese. Acestea au fost aproape intotdeauna cazuri asociate cu afectiuni grave sau cu medicatii concomitente. Au fost raportate de asemenea flebite la locul injectarii. Uneori poate aparea rash urticarian si eritematos. 7. Augmentin i.v. 600 mg: flacoane continand pulbere sterila echivalenta la 500 mg amoxicilina si 100 mg acid clavulanic. Cutie cu 10 flacoane. Augmentin i.v. 1,2 g: flacoane continand pulbere sterila echivalenta la 1 000 mg amoxicilina si 200 mg acid clavulanic. Cutie cu 5 flacoane. Pentru reconstituire si administrare intravenoasa (injectie, perfuzie). Amoxicilina este sub forma de amoxicilina sodica si acidul clavulanic sub forma de clavulanat de potasiu.Fiecare 30 mg Augmentin contin 25 mg amoxicilina si 5 mg acid clavulanic. 8. adulti : oral 1-2 comprimate la 8 H , inj i.v. sau perfuzii i.v. 1,2 g la 8 H - copii 2-6 ani : oral o lingurita Augmentin pediatric la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H - 6-12 ani : oral o lingurita Augmentin junior la 8 H , inj. i.v. 30 mg/Kg corp la 8 H

CEFALEXIN
1. Antibiotic Beta-Lactamic.Cefaloplasma de generatia I.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Cefalexina este un antibiotic cu efect bactericid asupra unei game largi de germeni grampozitivi si gramnegativi, streptococi beta-hemolitici, staphylococi producatori de penicilinaze, Streptococcus pneumoniae, E. Coli, Pr. mirabilis, Klebsiella sp., H. Influenzae, N. catarrhalis. Cefalexina este rapid si complet absorbita dupa administrare orala la nivelul tractului gastrointestinal, realizand o concentratie maxima plasmatica dupa aproximativ 1 ora de la administrare. Produsul are o buna penetratie tisulara, fiind evidentiat n concentratii mai mari in ficat si rinichi. Cefalexina nu este metabolizata in organism si se elimina nemodificata prin urina in proportie de aproximativ 90% pe parcursul a 8 ore. 4. Infectii cu germeni sensibili la cefalexina la nivelul tractului respirator (bronsita, traheita, rinofaringita, sinuzita etc.), al tractului genitourinar si in otite medii, infectii ale pielii, ale tesuturilor moi, oaselor si articulatiilor. 5. Alergii la antibiotice din grupul cefalosporinelor. 6. Manifestari alergice in special la pacientii cu hipersensibilitate la cefalosporine (urticarie, eruptii cutanate), tulburari digestive (greturi, voma, diaree), ameteli, senzatie de oboseala, dureri de cap care dispar la intreruperea tratamentului. 7. Flacon gu 20 g pulbere continand echivalentul a 3,0 g cefalexina pentru 60 ml suspensie. Gradatia circulara a mensurii corespunde unei cantita|i de 5 ml de suspensie, egala ca volum cu o lingurita. 8. Se adauga in flacon apa proaspat fiarta si racita pana la semnul de pe eticheta care indica volumul de 60 ml si se agita bine pentru omogenizare; daca este necesar, se completeaza din nou cu apa pana la semn apoi se agita flaconul. Rezulta 60 ml de suspensie continand echivalentul a 3,0 g cefalexina (12 doze continand fiecare 250 mg cefalexina/5 ml suspensie). Se administreaza per os astfel: Copii: 1-2 ani: 500 mg/zi in 4 doze la 6 ore (1/2 mensura la 6 ore), in infectii curente. Copii: 2-10 ani: 1g/zi in 4 doze la 6 ore (1 mensura la 6 ore), in infectii curente. n cazul unor infectii severe, doza poate fi dublata. Adulti: 1-2 g/zi in 4 doze la 6 ore (1-2 mensuri la 6 ore), in infectii curente. 3-4 g/zi in 4 doze la 6 ore (3-4 mensuri la 6 ore), in infectii severe. Suspensia preparata se pastreaza la frigider maximum 7 zile. nainte de a fi administrata fiecare doza, suspensia se omogenizeaza prin agitarea flaconului.

CEFACLOR
1. Antibiotic Beta-lactamic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Spectru de actiune : Stafilococi,Streptococi, Streptococcus Pneumonioe, Moraxella catarrholis, H. influenzae, E. coli, Proteus mirabilis, Klebsiella, Gonococ, Citrobacter diversus, Propinibacteria acnes si Bacteroides spp. , peptococi, peptostreptococi. Absorbtie e activa pe cale orala Distributie larg distribuit in tesuturile si fluidele organismului,strabate putin bariera hemato-encefalica;strabate placenta. Biotransformare nu e metabolizat Eliminare in principal pe cale renala prin filtrare si secretie,mici cantitati ajung in laptele matern. 4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili: Otite medii -> determ. de S. pneumorioe, H. influenzae, stafilococi, streptococ Beta hemolitic de grup A Inf. ale cailor aeriene sup. ( -> inclusiv faringita si tonsilita det. de Streptococul Beta hemolitic ) Inf. ale cailor aeriene inf. ( inclusiv pneumonii ) Inf. ale tractului urinar Inf. ale t. cutanat si subcutanat det. de Stafilococul auriu si Streptococul Beta hemolitic de grup A 5. bolnavi cu alergie la cefalosporine 6. Tulburari G-I : greata,voma,diaree,anorexie,colita pseudomembranoasa Reactii alergice : eruptii moniliforme,prurit,urticarie 7. Capsule a 250 mg si 500 mg.Flacoane a 75 ml cu suspensie de cefaclor a 125 mg/5 ml si 250 mg/5 ml 8. oral adulti : 250 mg la 8 H ( max 4 g /24 H cazuri severe ) - copii : 20 mg / Kg corp / 24 H fractionat la 8 H

CEFUROXIM
1. Antibiotic Beta-lactomic.Cefalosporina de generatia a II-a.Bactericid prin inhibarea sintezei peretelui bacterian. 2. 3. Absorbtie: Dupa administrare orala, Cefuroxim axetilul este absorbit rapid pe cale digestiva. Nivelele plasmatice realizate dupa administrarea dozelor adecvate sunt comparabile cu cele obtinute la administrare parenterala de cefuroxim sodic. Cefuroxim axetil este stabil la beta-lactamaza, indeosebi fata de enzima produsa de Enterobacter, Serratia, Proteus indol-pozitiv. Distributie: Picul plasmatic de 4,6 mg/l este obtinut dupa 2-3 ore de la administrarea postprandiala a unei doze de 250 mg. Dupa o doza orala unica de 250 mg administrata dupa masa, concentratiile urinare sunt superioare celei de 70 mg/l. Timpul de injumatatire biologica este de cca 1,2 ore la subiectii normali. Dupa doze repetate, nu s-au constatat fenomene de cumulare. Legarea de proteine este numai de 33 5,7%. Difuziunea tisulara dupa administrare orala nu a fost inca studiata. Eliminare: Cefuroximul nu este metabolizat si se elimina ca atare mai ales pe cale renala, 85-100% din cantitatea absorbita regasindu-se, nemodificata, in urina in primele 12 ore de la administrare. Pentru un clearance 50 ml/min, timpul de injumatatire biologica este putin modificat. Pentru un clearance cuprins intre 50 ml/min si 10 ml/min, perioada de injumatatire se prelungeste de la 3 ore la 28 ore. 4. Se limiteaza la infectii mono- sau polimicrobiene cu germeni sensibili la cefuroxim, numai cand aceste infectii admit o antibioterapie pe cale orala (cu exceptia meningitelor, unde este interzisa administrarea). Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute si cronice, pneumonii. Infectii ale tractului respirator superior: otite medii, sinuzite, amigdalite si faringite. Infectii ale tractului genitourinar: pielonefrite, cistite si uretrite; gonoree acuta, uretrita gonococica necomplicata si cervicita. Infectii ale pielii si tesuturilor moi: furunculoze, pilodermite si impetigo 5. Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. 6. Rare, in general usoare si tranzitorii. Tulburari digestive: diaree, varsaturi, greturi; rare manifestari de colita pseudomembranoasa. Reactii alergice: eruptii maculo-papulare, urticarii, prurit, febra. Rar, cefalee. Manifestari hematologice (hipereozinofilie). Cresterea tranzitorie a transaminazelor ASAT si ALAT. Nefrotoxicitate: alterarea functiilor renale a fost observata mai ales la antibiotice din aceeasi grupa si la asocierea cu aminoglicozide sau cu diuretice. 7. Capsule ambalate in flacoane si blistere a cate 10 capsule, introduse impreuna cu prospectul in cutii pliante de carton inscriptionate. 8. Se administreaza dupa masa pentru obtinerea unei absorbtii maxime. n amigdalite si faringite: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize, cate 1 capsula. Copii (mai mari de 5 ani): 15 mg/kg corp/zi, 250 mg/zi, in 2 prize. n sinuzite: Adulti: 500 mg/zi in 2 prize. n otite acute ale urechii medii: Adulti si copii peste 5 ani: 500 mg/zi, in 2 prize. n bronsite acute sau cronice: Adulti: 500 mg/zi, in 2 prize. n pneumopatii bacteriene: Adulti: 1000 mg/zi, in 2 prize.

NETILMICINA
1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentomicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile ribozomale 30S ale cel bacteriene 2. 3. Spectru larg.Activ mai ales pe bacilii aerobi G -.Activ pe : E coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citobacter, Stafilococ. Absorbtie -> poate fi administrat per os Distributie -> Larg distribuit.Penetrarea barierei HE e redusa,la fel ca si cea intraoculara. Strabate placenta. Biotransofrmare -> nu este metabolizat Eliminare -> principal prin urina;mici cantitati prin bila si laptele matern. 4. Septicemie, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita, infecii renale si ale tractului urinar, infectii genitale, infectii grave ale tractului respirator, infectii osteo-articulare si ale tesuturilor moi, arsuri, plagi, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastro-intestinal. 5. Hipersensibilitatea sau reactiile toxice severe la netilmicina sau alte aminoglicozide contraindica folosirea. 6. Reactiile adverse vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functie renala alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. n cazul administrarii de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale. Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la varstnici si la pacientii tratati pentru o perioada lunga de timp cu doze mai mari decat cele recomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile. 7. Netromycine 200:2 ml/200 mg, cutie cu 1 fiola; Netromycine 150:1,5ml/150 mg, cutie cu 1 fiola; Netromycine 50:2 ml/50 mg Cutie cu 1 fiola. 8. Netromycine este o solutie gata preparata pentru administrare parenterala ca: Injectii intravenoase:incet, intr-o perioada de 3-5 minute. Perfuzie intravenoasa:perfuzie scurta intr-o solutie sterila. La copii cantitatea trebuie ajustata in functie de nevoie. Injectii intramusculare dozajul pentru administrarea i.m. si i.v. este identic. Cand Netromycine este administrata concomitent cu alte antibiotice dozajul Netromycine nu trebuie redus. Netromycine este compatibila cu solutii de perfuzie uzuale - pentru 48 de ore la temperatura camerei: solutie fiziologica de NaCl, dextroza (5%, 10%), solutie Ringer, solutie Ringer lactata.Netromycine nu trebuie amestecata cu alte medicamente, ci administrata separat. Durata tratamentului cu Netromycine este in medie 7-14 zile.

STREPTOMICINA
1. Antibiotic.Aminoglicozid.Antituberculos major. 2. Antibiotic bactericid fat de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella; rezistenta se instaleaza, de regula daca tratamentul este prelungit. 3. Bactericid prin inhibarea sintezei proteice la nivelul subunitatii ribozomale 30 S. Absorbtie -> dupa adm. orala se abs. putin pe cale digestiva , se adm. inj. Distributie -> in majoritatea l. organismului.Realizeaza conc. terapeutice in l. pleural;in LCR realiz. conc. de 20% fata de plasma;trece in circulatia fetala. Metabolism nu e metabolizat Eliminare in principal prin urina iar mici cantitati prin laptele matern. 4. Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta. 5. Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). n insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie). 6. Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica. 7. Flacoane continand streptomicina sulfat 1 g, sub forma de pulbere pentru prepararea de solutie injectabila. 8. Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi (fractionat la 4-12 ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.

TETRACICLINA
1. Antibiotic.Tetraciclina de generatia I.Bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin legarea de subunitatile ribozomale 30S. 2. 3. Antibiotic cu spectru larg de actiune, bacteriostatic. Spectrul cuprinde germeni gramnegativi si grampozitivi, rickettsii, spirochete, actinomicete, unele protozoare si unele virusuri mari. Actiunea este redusa fata de treponeme, leptospire, microbacterii. Diferite tulpini de proteus sau Pseudomonas sunt de regula rezistente. 4. Pneumonii cu Mycoplasma pneumoniae, tifos exantematic si alte rickettsioze, limfogranulomatoza veneriana, trahom, psittacoza, bruceloza, holera, tularemie, pesta, salmoneloze, infectii biliare, dizen-terie bacilara si amibiana, sinuzite, otite, mastoidite. Antibiotic de alternativa n sifilis, gonoree, actinomicoza, antrax. 5. Sensibilizarea la tetracicline; boala ulceroasa in faza activa, colita ulceroasa; predispune la micoze viscerale. Nu se recomanda in a doua jumatate a sarcinii si la copii sub 7 ani. (Determina alterari ale dentitiei definitive chiar dupa cure repetate si incetinirea cresterii oaselor). 6. Dupa doze mari si tratamente indelungate provoaca tulburari digestive: greturi, varsaturi, diaree; colici abdominale ale mucoaselor traduse prin: stomatite, glosite, rectite, vaginite, rareori febra; eruptii cutanate; foarte rar enterita stafilococica; anemie hemolitica, trombocitopenie etc. 7. Blistere cu 10 capsule a 0,250 g. 8. Adulti: 2-4 g pe zi repartizate in prize egale la intervale de 6 ore; Copii peste 7 ani: 25-50 mg/kilocorp/zi repartizate in prize la interval de 6 ore. Posologia si durata tratamentului trebuie, obligatoriu, stabilite de medic. Nu se administreaza concomitent antiacide pe baza de aluminiu, calciu sau magneziu, de asemenea preparate de lapte care reduc considerabil absorbtia digestiva.

ERITROMICINA
1. Antibiotic Macrolidic.Bacteriostatic/bactericid in fct. de conc.,specia microbiana si faza de crestere bacteriana.Act. prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe subunit ribozomala 50S. 2. 3. Spectru asemanator penicilinei, activa si fata de unele tulpini de stafilococ rezistent la penicilina. Actiune, in general, bacteriostatica (eventual bactericida). Actioneaza, mai ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca si asupra unor germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme. Difuziunea in tesuturi este foarte buna: patrunde prin pleura, peritoneu si placenta, nu traverseaza meningele neinflamat. Se elimina prin bila, urina si prin secretia lactata (concentratii mai mari ca in plasma). 4. Infectii usoare cu stafilococi rezistenti la penicilina (in infectiile grave se folosesc alte antibiotice). n difterie, constituie tratamentul antibacterian de electie (si pentru sterilizarea purtatorilor de bacili difterici). Este astfel indicata in: infectii streptococice (scarlatina, endocardite, angine, sterilizarea purtatorilor de streptococi); pneumonii pneumococice; gonoree si sancru moale; tuse convulsiva; bruceloza; dizenterie amibiana. 5. Disfunctii hepatice; alergie la eritromicina in antecedente; infectii cu germeni rezistenti la orice antibiotic din grupa macrolidelor. 6. Rareori tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, diaree), care dispar dupa intreruperea tratamentului sau dupa diminuarea dozei. n cursul tratamentelor prelungite (peste 7 zile cu doze mari) pot aparea fenomene hepatotoxice. 7. Flacon cu 25 comprimate sau plachete a 10 comprimate. 8. Adulti si adolescenti, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fractionat, in prize administrate la 6 ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priza); in cazurile grave, doza unica se poate mari pana la 0,500 g; Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore in patru prize. Comprimatele se iau cu 1/2 de ora inainte sau la 3 ore dupa masa, ca atare sau intr-un aliment semilichid. Se va respecta cu strictete intervalul de 6 ore dintre prize, atat ziua cat si noaptea.

CLARITROMICINA
1. Antibiotic din clasa macrolidelor.Bactericid sau bacteriostatic.Actioneaza prin inhibarea sintezei proteice bacteriene prin fixarea pe subunitatea ribozomala 50S. 2. Klacid este activ in vitro impotriva urmatoarelor microorganisme: Streptococcus agalactiae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus viridans, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae, Neisseria gonorrhoeae, Listeria monocytogenes, Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Campylobacter pylori, Campylobacter jejuni, Chlamydia trachomatis, Brahmanella catarrhalis, Bordetella pertussis, Staphylococcus aureus, Propionibacterium acnes. 3. Timpul de injumatatire al drogului pare a fi dependent de doza. Dupa absorbtie, Claritromicina difuzeaza rapid in majoritatea tesuturilor, mai putin n SNC, fara diferente semnificative de concentratie. Claritromicina este metabolizata de ficat, metabolitul cel mai important fiind 14-hidroxi-N-desmetil-claritromicina, care atinge nivele plasmatice maxime de 0,5 0000mcg/ml si de 1,2 mcg/ml la 2-4 ore dupa administrarea unei doze de 250 si, respectiv, de 1.200 mg Numai dupa administrarea unei doze de 1.200 mg au putut fi identificate nivelele plasmatice scazute de descladinozil-claritromicina. Procesul metabolic tinde la saturatie la doze mai mari. 4. Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la Claritromicina. Infectiile tractului nazofaringean (amigdalite, faringite), si ale sinusurilor paranazale. Infectiile tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii bacteriene si pneumonii atipice. Infectii ale pielii: impetigo, erizipel, foliculite, furunculoze si placi septice. 5. Claritromicina este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate la macrolide. Sarcina. Alaptare. Insuficienta hepatica severa. 6. Dupa administrarea orala a Claritromicinei, s-au raportat unele tulburari gastro-intestinale (greata, pirozis, dureri abdominale, diaree), cefalee si rash cutanat. La folosirea macrolidelor, sunt posibile cresteri tranzitorii ale GOT - GPT, care sunt in mod normal reversibile dupa intreruperea administrarii. Deoarece in timpul testelor clinice cu Claritromicina nu s-au experimentat probleme mai severe privind ficatul, trebuie luat in calcul ca pentru antibioticele din aceasta clasa pot surveni, in mod exceptional, episoade de hepatita colestatica. Ca si in cazul altor antibiotice, n timpul tratamentului cu Claritromicina se pot rareori inregistra suprainfectii cu bacterii rezistente sau cu fungi, necesitand intreruperea administrarii si adoptarea unei conduite terapeutice adecvate. 7. Folii continand 10 si, respectiv, 14 tablete peliculate de 250 mg. 8. Dozele recomandate pentru adulti sunt de o tableta de 250 mg la 12 ore. n caz de infectii severe, doza poate fi marita la 500 mg la 12 ore. Administrarea trebuie sa fie continuata, dupa severitatea infectiei, pana la 6-14 zile. La pacienti cu afectari renale cu un clearance al creatininei mai mic de 30 mg/min, doza trebuie redusa jumatate. Administrarea nu trebuie continuata la acesti pacienti mai mult de 14 zile.

NORFLOXACINA
1. Antiseptic din grupul chinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei de AND bacterian. 2. 3. Norfloxacin este activ fata de urmatoarele microorganisme: Escherichia coli; Proteus mirabilis; Klebsiella spp.; Proteus sp. indol-pozitiv; Enterobacter spp.; Citrobacter freundii; Serratia marcescens; Pseudomonas aeruginosa; Pseudomonas aeruginosa rezistenta la Gentamicina; 4. Este indicat in terapia sistemului urinar superior si inferior, cuprinzand: cistite, pielite, cistopielite, pielonefrite cauzate de microorganisme problematice cu rezistenta multipla ce au fost vindecate cu succes cu doze normale de Norfloxacin. 5. Este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la acest medicament sau la orice bactericid care este inrudit chimic cu chinolina. Nu se va administra la copii sub varsta de 18 ani. 6. Efectele secundare raportate in studiile clinice sunt rare si usoare. Frecventa totala a efectelor secundare clinice raportate la peste 3215 cazuri a fost de 4,4%. Cele mai frecvente efecte secundare au fost de tip gastric, incluzand usoare tulburari gastrice, anorexie si greata. S-au mai semnalat de asemenea dureri de cap, ameteli si reactii ale pielii. 7. Fiecare tableta conine 400 mg de Norfloxacin. 8. n tratamentul infectiilor sistemului urinar doza uzuala pentru adulti este de 400 mg, de 2 ori pe zi, timp de 7-10 zile. La femeile cu cistita neselectiva un tratament de 3 zile s-a dovedit eficient.

CIPROFLOXACIN
1. Chimioterapic din grupa fluorochinolonelor.Bactericid prin inhibarea sintezei AND bacterian. 2. 3. Ciprofloxacina face parte din noul grup de produse chimice cunoscute ca 4 - chinolone. Este un medicament cu un spectru larg antiinfectios fiind activ impotriva germenilor aerobi gramnegativi si grampozitivi. Actioneaza prin subunitatea A din ADN-giraza, iar administrat pe cale orala este bine si repede absorbit din tractul gastro-intestinal. Biodisponibilitatea este de aproximativ 70%. Concentratia maxima plasmatica se realizeaza la 1- 2 ore dupa administrare, substanta se elimina nemodificata prin urina.

4. Infectii cu bacterii sensibile la ciprofloxacin ca: infectii ale oaselor, ale articulatiilor, ale pielii si tesuturilor moi; infectii ale tractului urinar; diareea cauzata de Campylobacter, Escheria coli si Shigella; pneumonii produse de E. Coli, H. Influenzae, H. Parainfluenzae, K. Pneumoniae, P. Mirabilis si Ps. Aeruginosa. 5. Este contraindicat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate la ciprofloxacin sau alte chinolone; femei gravide sau care alapteaza; copii si adolescenti. Factor de risc poate fi considerat in urmatoarele cazuri medicale: tulburari SNC inclusiv ateroscleroza cerebrala sau epilepsie; reducerea functiilor hepatice. 6. Pot aparea: stimulari ale SNC, cristalurie, reactii de hipersensibilitate, dureri ale articulatiilor sau oboseli ale articulatiilor, foto-sensibilizare sau tulburari vizuale. Se pot produce ameteli, fotofobie sau oboseala. 7. Un comprimat contine Ciprofloxacin 250 mg sau 500 mg. 8. Doza uzuala pentru adulti in infectii ale pielii si tesuturilor moi sau in pneumonie: 500-750 mg la 12 ore timp de 7-14 zile. n infectii severe sau complicate se poate prelungi durata tratamentului. n diareea datorata unor bacterii Campylobacter jejuni sau E.coli: 500-750 mg la 12 ore timp de 7-14 zile. n uretrita gonococica: 250-500 mg in doza unica. n infectii ale tractului urinar: 250-500 mg la 12 ore timp de 7-14 zile, iar in cazuri grave terapia se poate prelungi. n infectii ale oaselor: 500-750 mg la 12 ore timp de 4 sau 6 saptamani sau mai mult. Daca au loc modificari ale functiei renale, doza poate fi redusa.

METRONIDAZOL
1. Chimioterapie de sinteza.Bactericid prin lezarea lantului ADN bacterian, cu pierderea structurii helicoidale. 2. 3. Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba hystolitica si bacterii anaerobe. Absorbtie -> dupa admin. Orala se abs. aproape complet. Distributie -> larga:plaman,rinichi,ficat,piele,bila,saliva,l. seminal, secretii vaginale. Biotransformare -> ficat e trasnf. In 2 metaboliti cu activ. antibacteriana redusa. Eliminare -> predom. prin urina si sec. prin materiile fecale. 4. Tratamentul inf. cu germeni sensibili : - Septicemii,bacteriemii - Abcese cerebrale, pneumonie gangrenoasa - Osteomielita - Inf. post-operatorii cu anaerobi pertionita, plagi post-operatorii - Cazuri grave de amibiaza cu localizare i. si hepatica - Lambliaza, trichomoniaza uro-genitala - Gingivite acute, pulpite 5. hipersensib. la metronidozol / la alti derivati de nitroimidozol - afectiuni cerebrale organice - sarcina & per. de alaptare - discrozii sangvine 6. Greata, gust metalic, limba incarcata, cefalee (relativ frecvent), diaree, uscaciunea gurii, neplacere epigastrica, varsaturi, arsuri vaginale, eruptii cutanate, ameteli, somnolenta, leucopenie trecatoare (rareori); febra, congestie nazala, disurie, scaderea libidoului, polinevrita, vertij, ataxie, convulsii (foarte rar). 7. Flacon cu 20 de comprimate. Valabilitate: 2 ani de la data fabricatiei. Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie perfuzabila formula A. Saci PVC de 250 ml continand 200 ml solutie perfuzabila formula B. Cutii cu 10 saci solutie perfuzabila formula A sau B. Cutii cu cate 2 plachete a 3 supozitoare. 8. Tratamentul va fi strict individualizat. Adulti: 1 supozitor de 1 g la 8 ore, timp de 5-10 zile. Copii: intre 2-10 ani, 1-2 supozitoare a 0,500 g/24 ore, intre 10-15 ani, 1 supozitor a 0,500 g la 8 ore timp de 5-10 zile. n utilizare profilactica preoperatorie administrarea produsului se incepe cu 12 ore inaintea actului chirurgical. Atentie! n timpul tratamentului si 24 ore dupa incetarea lui se contraindica consumul bauturilor alcoolice. n trichomoniaza, la adulti, oral (dupa mese), cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului este obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de esec se poate repeta cura dupa 4-6 saptamani. n lambliaza, la adulti, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile; la copiii de 2-5 ani, cate 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; la cei de 5-10 ani, cate 1 comprimat de 3 ori pe zi, 7-10 zile. n amebiaza, la adulti, 2-3 comprimate de 3 ori pe zi, 5-10 zile; la copii 35-50 mg /kg corp pe zi, fractionat in 3 doze, timp de 10 zile. n infectiile cu anaerobi, la adulti, cate 2-3 comprimate la fiecare 8 ore, 7-10 zile.

TINIDAZOL
1. Chimioterapic activ in amebiaza, trichomonaza si giardioza 2. 3. Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis si Entamoeba histolytica si infectiile cu Gardnerella vaginalis, Bacteroides, Fusobacterii, Clostridium spp. 4. Giardioza, trichomoniaza genito-urinara (la ambele sexe), amoebiaza intestinala si hepatica, gingivita ulcerativa necrozata (Vincent), vaginita nespecifica, infectii cu germeni anaerobi (si pentru prevenirea preoperatorie a acestora). Profilaxia si tratamentul infectiilor cu anaerobi cand nu se poate aplica tratamentul oral: septicemii, sinuzite, pneumonii, abcese pulmonare, osteomielite, avort septic, peritonite, infectii intraabdominale sau ale plagilor dupa interventii chirurgicale. Infectii cu: Bacteroides fragilis, alte specii de Bacteroides si fusobacterii, peptococi, peptostreptococi, clostridii, Veillonella. Profilaxia infectiilor cu bacterii anaerobe. n interventiile chirurgicale pe tractul gastrointestinal, aparat urinar si genital. 5. Discrazii sanguine manifeste sau in antecedente, afectiuni neurologice organice, femei care alapteaza, primul trimestru de sarcina; utilizarea produsului in cursul ultimelor doua trimestre de sarcina impune o justa evaluare a riscului si beneficiului terapeutic. 6. Rareori Tinidazolul produce greata, varsaturi si modificarea gustului. Ca si compusii inruditi, Tinidazolul poate determina o leucopenie tranzitorie si reactii de hipersensibilizare. 7. Cutii a cate 4 comprimate filmate. Cutie cu 6 flacoane de 250 ml cu 200 ml produs. 8. Tratamentul va fi strict individualizat, in functie de starea si reactivitatea pacientului. n tratamentul infectiilor cu germeni anaerobi, se administreaza 800 mg i.v. urmate de 400 mg i.v. la fiecare 12 ore pana ce devine posibila administrarea formelor orale de produs. n prevenirea infectiilor postoperatorii, se recomanda o doza de 800 mg Tinidazol la 2-4 sau minimum 1 ora inainte de actul operator si 800 mg dupa 12 ore. Produsul se administreaza in perfuzie, eventual asociat cu glucoza 5%, glucoza 20%, ser fiziologic, clorura de potasiu (20 mmol si 40 mmol). Se contraindica ingestia bauturilor alcoolice in cursul tratamentului.

MEBENDAZOL ( VERMOX )
1. Antihelmintic activ fata de Nematode. 2. Mebendazol actioneaza asupra formarii tubulinei celulare a viermelui, perturband atat absortia glucozei cat si functiile digestive normale ale viermelui, astfel incat apare un proces autolitic. 3. Vermox este un antihelmintic sintetic cu spectru larg. Mebendazol este slab absorbit dupa administrarea orala. n doza antihelmintica normala, biodisponibilitatea sa este scazuta datorita combinatiei intre o metabolizare de prim pasaj crescuts si solubilitatea scazuta a mebendazolului. 90% din fractia absorbita se leaga de proteinele plasmatice. 4. Vermox este indicat pentru tratamentul infestarilor simple sau mixte cu Enterobius vermicularis (oxiuroza), Trichuris trichiura (tricocefaloza), Ascaris lumbricoides (ascaridioza), Ancylostoma duodenale, Necator americanus (ankilostomiaza), Strongyloides stercoralis (strongiloidioza), Taenia spp. (teniaza). 5. Vermox este contraindicat persoanelor cu hipersensibilitate la medicament. 6. La administrarea de Vermox, au fost raportate numai reactii adverse minore. Dureri abdominale tranzitorii si diaree au fost raportate rar, in cazul unor infestari masive si al expulzarii viermilor. Reactii de hipersensibilitate ca exantem, rash, urticarie si angioedem au fost rar observate. 7. Blistere cu tablete de 100 mg. Vermox suspensie este disponibil in flacoane de 30 ml cu capac care masoara 5 ml. 8. Enterobiaz: 1 tableta sau 5 ml de suspensie administrate ca singura doza. De vreme ce reinfectiile cu Enterobius vermicularis sunt foarte frecvente, se recomanda ca tratamentul sa fie repetat dupa 2 si 4 saptamani, mai ales in cadrul programelor de eradicare. Ascaridioza, tricocefaloza, ankilostomiaza si infectii mixte: 1 tableta de 2 ori pe zi sau 5 ml suspensie dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv. Acest dozaj se aplica atat la copii cat si la adulti. Teniaza si strongiloidioza: Adulti: desi au fost obtinute rezultate favorabile si la doze mai mici, este recomandabil a se prescrie 2 tablete de 2 ori pe zi sau 2 x 5 ml dimineata si seara timp de 3 zile consecutiv, pentru a obtine vindecarea completa. Chiar si la aceasta doza ridicata, efectele secundare sunt rare. Doza pentru copii este mentinuta la 1 tableta de 2 ori pe zi sau 1 x 5 ml de doua ori pe zi timp de 3 zile consecutiv. Nu sunt necesare masuri speciale cum ar fi regimul dietetic sau folosirea laxativelor. Flaconul cu suspensie se agita inainte de folosire. La copii sub 1 an, vezi "Precautii".

KETOCONAZOL ( NIZORAL )
1. Chimioterapie antifungic sistemic.Derivat de imidazol. 2. 3. Antimicotic prin inhibarea sintezei unor componente esentiale ale memb. celulei fungice.Spectru larg : Candida,Histoplasma,Coccidioides,Blastomyces.Poate dezvolta rezistenta. Abosrbtie : abs. dupa adm. orala e buna Distributie : poate patrunde in LCR in cantitati mici ineficiente terapeutic Metabolizat in ficat. Eliminat predom. pe cale biliara si partial prin urina. 4. Antimicotic de electie in candidoze superficiale cutaneo-mul.Antimicotic alternativ in candidaze sistemice, Blastomicoza,Coccidioidoza,Histoplasmoza sistemice.Micoze ale pielii, parului, unghiilor ce nu raspund la tratament local.Este mai avantajos in inf. cronice ( efectul se instaleaza lent). 5. Nizoralul nu trebuie administrat pacientilor cu hiper-sensibilitate la ketoconazol sau cu afectiuni hepatice acute sau cronice. 6. Cele mai frecvente reactii adverse care apar in tratamentul cu Nizoral sunt cele de origine gastro intestinala: dispepsie, greata, dureri abdominale si diaree. Efecte secundare mai putin frecvente sunt: dureri de cap, cresteri reversibile ale nivelului enzimelor hepatice, dereglari menstruale, ameteli, fotofobie, parestezie si reactii alergice. Reactii adverse sesizate cu o frecventa extrem de scazuta sunt: trombocitopenie, alopecie, impotenta si cresteri reversibile ale presiunii intracraniene (ex. edem papilar, proeminente ale fontanelei la copii). n cazuri rare, la doze mai mari decat cele recomandate de 200-400 mg pe zi, s-au observat ginecomastie si oligospermie reversibila. La doza terapeutica de 200 mg pe zi, se poate observa o diminuare trecatoare a nivelului plasmatic de testosteron, care se normalizeaza n decurs de 24 de ore de la intreruperea Nizoralului. n tratamentele de lunga durata, nivelul testosteronului nu difera in mod semnificativ de nivelul de control. n timpul tratamentului cu Nizoral, in cazuri rare poate sa apara o hepatita (probabil prin idiosincrazie), la 1/12.000 pacienti. Un astfel de efect secundar este reversibil daca tratamentul este sistat imediat. 7. Cutii continand 10 comprimate a cate 200 mg ketoconazol. 8. Adulti: Infectii ale pielii, gastrointestinale si sistemice: un comprimat (=200 mg), o data pe zi, in timpul mesei. Daca nu se obtine un rezultat adecvat cu aceasta doza, atunci aceasta trebuie marita la 2 comprimate (= 400 mg), o data pe zi. Candidoze vaginale: 2 comprimate (= 400 mg) o data pe zi, in timpul mesei. Copii: n greutate de peste 30 kg, aceeasi posologie ca si la adulti. n general, aceasta posologie trebuie urmata fara intrerupere cel putin o saptamana dupa ce toate simptomele au disparut si toate culturile au devenit negative. Tratamentul profilactic al pacientilor imunodeficitari. Adulti: 2 comprimate (= 400 mg) pe zi. Copii: 4-8 mg/kg corp. Durata normala a tratamentului: candidoze vaginale: 5 zile consecutiv; micoze ale pielii induse de dermatofite, aproximativ 4 saptamani; pitiriazis versicolor: 10 zile; micoze orale si ale pielii, induse de Candida: 2-3 saptamani; infectii ale parului: 1-2 luni; infectii ale unghiilor: 6-12 luni, in

functie de viteza de crestere a unghiei (e necesara cresterea completa a unghiei afectate); candidoze sistemice: 1-2 luni; paracoccidiomicoza, histoplasmoza, coccidioidomicoza: durata optima a tratamentului este de 3-6 luni.

NISTATIN
1. Antimicotic local 2. Antibiotic cu structura polienica foarte activ fata de Candida albicans. Nistatin este un antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in principal a ergosterolului) cu permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili. Actioneaza in principal pe Candida spp., dar si pe Asperigillus spp., Coccidioides immiti, Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis. 3. Fungicid sau fungistatic in fct. de concentratie.Foarte activ fata de Candida albicans fiind antimicoticul de electie in Candidoele superficiale.Afecteaza si Criptococcus neoformans, Microsporum,Trichophyton,Epidermophyton. 4. Pentru profilaxia candidozelor se administreaza concomitent cu antibioticele cu spectru larg de actiune de obicei dupa 7-10 zile, dupa cure prelungite cu hormoni glucocorticoizi, la bolnavii debili, postoperator; curativ, pentru tratamentul candidozelor localizate la nivelul mucoaselor digestive (bucofaringiana, intestinala, anala), de asemenea, al candidozelor pulmonare, genitale, cutanate. 5. Sensibilitate specifica la Nistatin 6. Foarte rar tulburari digestive (greata, varsaturi). 7. Flacoane cu 20 comprimate filmate. Blistere cu 10 drajeuri. 8. Adulti de 3 ori cate 1 drajeu/zi; in cazuri grave de 3 ori cate 2 drajeuri/zi; Copii 1-2-4 drajeuri/zi, n 3 prize.Pulbere in suspensie se fol. In aplicatii pe mucoasa bucala, pe tegum. sau in instilatii vaginale.

ACYCLOVIR
1. Antiviral 2. Cevinolon este un antiviral cu o activitate puternic inhibitorie in vitro impotriva virusului Herpes-simplex de tip I si II. Actioneaza ca inhibitor al ADN-polimerazei virale prin inhibarea cresterii virusului fara sa afecteze functionarea fiziologica normala a celulei umane. 3. Forma activa a medicamentului este cea de aciclovir-trifosfat. n cazul administrarii per os a unei doze uzuale de Cevinolon, aproximativ 20% din medicament este absorbit la nivel intestinal. Timpul de injumatatire al medicamentului la pacientii cu functie renala normala este de 3 ore, iar la pacientii care prezinta anurie este in jur de 24 ore. 4. Afectiunile pielii si ale mucoaselor cauzate de Herpes-simplex virusuri (inclusiv pentru pacientii imunodepresati); tratamentul infectiilor cu Herpes zoster, varicela. Infectiile pielii cauzate de Herpes-simplex virus, atat in infectiile recurente labiale si genitale cu acest virus, dar numai la pacientii care prezinta raspuns imun eficient. 5. Hipersensibilitate cunoscuta la aciclovir sau la propilenglicol. 6. Pot apare in cursul tratamentului cresteri temporare ale acidului uric, creatininei si a unor enzime hepatice. 7. Cutie cu 25 comprimate a 200 mg aciclovir. Crema 5% n tub de 10 g. 8. Adulti si copii: aplicatii locale pe piele de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 5 zile. Daca simptomele nu dispar complet, terapia poate fi continuata inca 10 zile. n infectii cu Herpes zoster: Adulti: 800 mg, de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 7 zile. Tratamentul se intrerupe in cursul noptii. La pacientii cu imunosupresie sau la cei cu absorbtie intestinala scazuta este preferabila administrarea i.v. Tratamentul trebuie inceput cat mai precoce. n cazul reaparitiei infectiilor, tratamentul trebuie repetat. Copii: imunosupresati cu varsta de peste 2 ani se recomanda aceleasi doze ca si la adulti; imunosupresati cu varsta sub 2 ani, doza este jumatate din cea pentru adulti. Pacientii cu functie renala grav alterata: 800 mg de 2 ori/zi (la 12 ore). Pacientii cu functie renala moderat alterata: 800 mg de 3-4 ori/zi (la 6-8 ore). n infectii cu Herpes-simplex: Adulti: 200 mg aciclovir de 5 ori pe zi (la 4 ore) timp de 5 zile. Tratamentul se intrerupe in cursul noptii. La pacientii imunosupresati, precum si la cei cu absorbtie intestinala scazuta, doza poate fi crescuta cu 400 mg/zi.

GENTAMICINA
1. Antibiotic Aminoglicozidic.Grupul Gentamicinei.Bactericid prin fixarea pe subunitatile ribozomale 30S ale cel. bacteriene. 2. a 3. Gentamicina este un antibiotic cu spectru larg, din familia aminoglicozidelor. Ea are o actiune bactericida, interferand sinteza proteinelor bacteriene. Spectrul sau antimicrobian cuprinde germeni grampozitivi si gramnegativi, incluzand asa-numitii "germeni problema", care sunt rezistenti la alte antibiotice. n general, sunt foarte sensibili la gentamicina urmatorii germeni: E. coli, Proteus, Shigella, Salmonella, Klebsiella, Enterobacter, Pseudomonas, Providencia, Haemophilus, gonococi si stafilococi, incluzand pe cei rezistenti la penicilina (producatori de penicilinaza). Produsul se administreaza intramuscular sau intravenos; gentamicina administrata oral nu este absorbita. Timpul de injumatatire plasmatica este de aprox. 2 ore. Gentamicina nu este metabolizata fiind eliminata in forma activa. Eliminarea are loc predominant pe calea filtrarii glomerulare, astfel incat flora intestinala ramane neafectata. 4. Gentamicina este indicata in infectii provocate de germeni sensibili la gentamicina, cum sunt: Infectii ale tractului respirator, ex: bronsite si pneumonii, in special formele recidivate; prevenirea pneumoniei in caz de intubatie endotraheala. Infectii ale cailor urogenitale, ex.: pielonefrite, cistite, uretrite si prostatite; infectii cu gonococi inclusiv cele provocate de specii rezistente la penicilina si alte antibiotice. Infectii oculare severe. Tratamentul infectiilor in urma arsurilor grave. Septicemii. Gentamicina, datorita actiunii sale, este foarte eficienta in combaterea infectiilor intraspitalicesti. 5. Sensibilitate cunoscuta la gentamicina sau aminoglicozide si/sau agenti de conservare (alergie para-grup). Pacientilor cu afectiuni vestibulare sau/si cohleare nu li se vor administra aminoglicozide decat in cazul unor indicatii vitale. Se va evita administrarea simultana sau imediat consecutiva de alte antibiotice ototoxice sau/si nefrotoxice. n scopul evitarii acumularii medicamentului, o prudenta deosebita se impune la pacientii cu functie redusa. De asemenea prudenta este indicata si in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara, cu boli neuromusculare (ex. miastenia gravis sau boala Parkinson) cat si la varstnici. 6. n anumite conditii, aminoglicozidele au efect ototoxic si/sau nefrotoxic. n general, efectele nedorite sunt in functie de concentratia plasmatica inalta si sustinuta care tinde sa apara daca doza de gentamicina nu este adaptata la functia renala. Semne ale ototoxicitatii se traduc in principal prin alterarea functiilor nervului vestibular sub forma de vertij, tinitus, nistagmus (spontan sau provocat), sindrom Meniere si tulburari de echilibru. Aceste tulburari survin la aproximativ 2% din cazuri si se observa in decurs de 2 saptamani de la initierea tratamentului. Simptome ale afectarii nervului cohlear sunt mult mai rare si se manifesta prin hipoacuzie la tonuri inalte, conducand rar la surditate completa. Nefrotoxicitatea se manifesta prin leziuni glomerulare si necroze tubulare. Se

observa o crestere reversibila a ureei si a creatininei serice. Albumina, leucocitele si eritrocitele pot fi prezente in urina. Afectiunile renale sunt in general reversibile si apar la 3% din cazuri. Alte efecte secundare posibile: Neuropatie periferica: parestezii faciale si ale extremitatilor, tremur si spasm muscular. 7. Gentamicin "Biochemie" 40 mg: cutie cu 5 fiole a 1 ml, ambalaj de spital. Gentamicin "Biochemie" 80 mg: cutie cu 5 fiole a 2 ml, ambalaj de spital. Fiole a 1 ml si 2 ml solutie injectabila continand gentamicina sulfat in cantitate echivalenta cu 40 mg gentamicina baza/ml. 8. Administrare intramusculara sau intravenoasa. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplica prin instilatii endotraheale. n infectii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosi numai solutii limpezi si necolorate.

EPINEFRINA ( ADRENALINA )
1. Simpatomimetic cu act. dir alfa si beta-adrenomimetic;Derivat de Beta-feniletilamina amina difenilica cu act. stimulatoare.Vasoconstrictor sistemic.Bronhodilatator neselectiv. 2. 3. Dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor (prin vasoconstrictie si micsorarea permeabilitatii capilare), stimuleaza inima si cresc usor presiunea sistolica, au actiune bronhodilatatoare; local provoaca vasoconstrictie si poate opri hemoragiile capilare. Efectele se datoresc actiunii simpatomimetice directe (stimulare alfa- si betaadrenergica). 4. Urgente alergice - soc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie ventriculara); accesul de astm bronsic; hemoragii capilare la suprafata (in aplicatie locala); se asociaza anestezicelor locale vasodilatatoare (procaina, lidocaina) pentru a le prelungi actiunea si a le diminua toxicitatea generala. 5. Hipertensiune arteriala, boli miocardice, cardiopatie ischemica, tahicardie si aritmii ectopice, ateroscleroza, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi ingust, adenom de prostata cu retentie de urina, insuficienta renala severa; prudenta la diabetici, in starile de hipercalcemie si hipokaliemie. Nu se administreaza in timpul anesteziei cu ciclopropan si halotan (aritmii grave); prudenta cand se asociaza cu atropina, in anestezie; antidepresivele triciclice si guanetidina cresc actiunile simpatomimetice (prudenta in dozarea adrenalinei sau se evita). Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosita numai la indicatia medicului si sub control medical; contraindicatiile sunt relative in conditii de urgenta, care pun viata in pericol. Simpatomimeticele sunt considerate substante dopante (interzise la sportivi). 6. Palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate, neliniste, slabiciune, ameteli, cefalee, parestezii in extremitati, cresterea glicemiei. Injectiile intravenoase sunt periculoase (prudenta multa). 7. Fiole a 1 ml solutie apoasa injectabila continand epinefrina hcl. 1 mg (cutie cu 100 buc.); solutie pentru uz intern continand epinefrina hcl. 1 mg/ml sau 20 picaturi (flac. cu 20 ml). 8. n socul anafilactic, intravenos lent si cu multa prudenta 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiola), diluate cu 10 ml solutie salina izotona; daca nu este posibil, se injecteaza intramuscular 0,5-1 mg (1/2-1 fiola) sau se administreaza perlingual 1 mg (20 picaturi din solutia pentru uz intern sau o fiola). n sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiola), eventual repetat dupa 1-15 minute; daca nu este posibil, se injecteaza in cavitatea inimii aceeasi doza. n astmul bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze). n aplicatii locale, ca hemostatic, solutie 1/100 000-1/2 000; asociat anestezicelor locale, in solutie 1/200.000-1/20.000.

NAFAZOLINA
1. Simpatomimetic cu act. indiv. ( act. neurosimpatamimetica ) Cu act. pe alfa si beta receptori.Vasoconstrictor local.a 2. 3. Are ef. alfa si beta adrenomimetic.Aplicat local pe muc. Determina vasoconstrictie prelungita.Decongestiv si antialergic. 4. Tratam. local -> rinite acute inf. si alergice, afect. congestive ale muc. Faringiene, epistaxis,conjunctivite nebacteriene. 5. A nu se utiliza de catre persoane cu hipersensibilitate la substantele din compozitia picaturilor de ochi. 6. Respectand dozarea corecta, nu apar efecte secundare notabile in utilizare. 7. Sol. ext. 10 mg 0,1% . Picaturi Flc. cu 10 sau 20 ml solutie. 8. Daca nu exista alte indicatii, de 2-3 ori pe zi o picatura in sacul conjunctiva. Utilizarea se incheie dupa 10 zile, sau se intrerupe pentru 5 zile. nainte de prima utilizare, se roteste spre dreapta capacul cu filet, pentru a deschide sticluta. Capacul se desurubeaza spre stanga. Se aduce sticluta in pozitia de turnare a picaturilor si prin presare usoara pe corpul sticlutei se toarna picaturi in pleoapa inferioara trasa spre inafara.

DOPAMINA
1. Simpatomimetic cu actiune indirecta.Predominant Beta-adrenomimetic.Stimulator cardiac. 2. 3. Dopamina e o catecolamina naturala, precursor al noradrenalinei care difera de adrenalina si noradrenalina prin efectul vasodilatator mezenteric si renal. Absorbtie se adm. i.v. pt. ca e rapid metab. In tr. Gi dupa adm. orala Distributie nu se stie daca strabate placenta sau se elimina prin laptele matern Metabolizare la niv. ficatului este transf. in metabolitit inactivi Eliminare urina si materii fecale 4. Starile de soc, cum ar fi cele din insuficienta cardiaca sau post-infarct de miocard (soc cardiogen); postoperator (soc postoperator); in pierderile lichidiene majore (soc hipovolemic) numai dupa substitutie volemica; infectii severe (soc septic); reactii de hipersensibilitate (soc anafilactic); scadere acuta a tensiunii arteriale (hipotensiunea severa); iminenta de soc (presoc); iminenta de insuficienta renala. 5. Hipertiroidism (tireotoxicoza), tumori de medulosuprarenala (feocromocitom), unele forme de glaucom (glaucom cu unghi inchis), prostata marita (adenom de prostata) cu formare de urina reziduala, tahiaritmii, fibrilatie ventriculara. Dopamin Giulini 50N si Dopamin Giulini 200N nu trebuie administrate in caz de astm bronsic cu hipersensibilitate la sulf. 6. Ocazional, poate provoca: greata, varsaturi, cefalee, agitatie, tremor al degetelor, simptome de angina pectorala, palpitatii, cresterea tensiunii arteriale. La doze crescute, creste riscul de a provoca atat tulburari de ritm cardiac (tahicardie sinusala, ritmuri ectopice supraventriculare si ventriculare), cat si un efect nedorit de crestere a presiunii telediastolice a ventriculului stang. Perfuzia de dopamina poate provoca necroza tegumentelor (redistribuirea fluxului sanguin in favoarea teritoriului splanhnic, in defavoarea tegumentului si muschilor). Riscul este crescut la pacientii cu tulburari de circulatie periferica si la administrarea de doze mari. Dupa interventii chirurgicale in teritoriul splanhnic sau la pacienti cu tendinta de sangerare la nivelul tractului gastrointestinal, exista riscul de hemoragie din cauza redistributiei fluxului sanguin. Perfuzarea inadecvata paravenoasa poate duce la necroza paravenoasa. De aceea, perfuzia trebuie facuta, daca este posibil, prin cateter venos. 7. Fiole a 10 ml cu solutie apoasa inj. cu 50 mg dopamina HCl.Fiole cu 50 mg/5ml;200 mg/10 ml. 8. Dopamin Giulini 50N si Dopamin Giulini 200N trebuie administrate numai dupa diluare in solutii perfuzabile corespunzatoare. Solutiile perfuzabile recomandate sunt: ser fiziologic 0,9%, solutie glucozata 5%, solutie Ringer lactat. Solutia de perfuzat trebuie preparata

imediat inainte de administrare. Se administreaza numai solutiile clare, incolore de Dopamin. Solutiile de perfuzat care contin Dopamin sunt stabile pe parcursul duratei normale de perfuzare (cel putin 24 de ore), cu exceptia solutiilor Ringer lactat (cel mult 6 ore). Dupa stabilizarea clinica, perfuzia de dopamina nu trebuie intrerupta brusc, ci gradat. Durata perfuziei depinde de conditiile individuale. Au fost inregistrate rezultate bune dupa administrarea timp de 28 de zile.

IZOPRENALINA
1. Simpatomimetic cu act. dir. pe receptorii beta1 si beta2 adrenergici.Stimulator cardiac si bronhodilatator de tip neselectiv. 2. 3. Det. stimularea contractiei miocardice,creste consumul de oxigen al miocardului, creste intoarcerea venoasa.Efect intens bronhodilatator.Scade tonusul si motilitatea tb.dig. Absorbtia -> dupa adm. sublinguala e limitata si inegala.Dupa adm. i.v. efectul e scurt pt ca e inactiv rapid. 4. Astm bronsic (tratamentul crizei), bronsita spastica, atelectazii post-operatorii, pregatirea si favorizarea aerosoloterapiei cu alte medicamente (antibiotice, secretolitice, cortizon, cromoglicat), evitarea eventualelor spasme bronsice si usurarea respiratiei in conditii de terapie intensiva; realizarea bronhodilatatiei pentru teste functionale respiratorii. Bloc atrio-ventricular partial sau total, tratamentul si profilaxia acceselor Adams-Stockes, sindrom de sinus carotidian, bradicardie. 5. Tahicardie marcata (peste 130/minut), aritmii ectopice (extrasistole polimorfe si in salve), angina instabila, infarct acut de miocard, astm cardiac, hipertiroidism, stari de acidoza; prudenta in cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala si la diabetici; nu se administreaza concomitent cu adrenalina, nu se asociaza cu halotan, IMAO, clorpromazina. Simpatomimeticele figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi). 6. Tahicardie, palpitatii, dureri precordiale, hipotensiune cu ameteli, cefalee, slabiciune, tremor, rareori greata si voma. 7. Comprimate sublinguale continand izoprenalina 10 mg (flac. cu 20 buc.). 8. Sublingual 1-2 comprimate; la nevoie se poate repeta dupa 3-4 ore (fara a depasi 6 doze/zi).

SALBUTAMOL
1. Simpatomimetic bronhodilatator selectiv de generatia a III-a. 2. 3. Actioneaza selectiv pe receptorii beta2-adrenergici si produce : bronhodilatatie , inhiba degranularea mostocitelor pulmonare ( responsabile de elib. Histominei ce intervine in patogenia astmului alergic,prin urmare salbutamolul interfera componenta imunopatogenica a astmului ) , stimuleaza activ. ciliara ( -> imbunatateste clearence-ul muco-ciliar ).Administrat in pulverizatii oro-faringiene/oro-laringiene aerosolii inhalati grabesc efectul si confera, prin insasi calea de administrare, oarecare bronhoselectivitate. Aceasta cale de administrare preteaza la supradozare iar abuzul cronic determina instalarea tolerantei.Timp de act medie 4-6 H. 4. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, iminenta de travaliu prematur, distocie dinamica, hiperkinezie in travaliu, profilaxia contractiilor in timpul interventiilor pe uter gravid. 5. Stare de rau astmatic, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, tahiaritmie, tireotoxicoza, diabet. Ca tocolitic, numai sub supraveghere medicala. 6. Tremuraturi, tahicardie, agitatie, transpiratii, ameteli, greturi, vome. 7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilena cu 20 comprimate. Flacon spray cu 10 ml. 8. Strict dupa indicatia medicului. De obicei, o doza de inhalare 1-2 ori pe zi. La nevoie, numarul inhalarilor poate fi marit la 4-6 ori in 24 de ore cu pauze de 4-6 ore intre ele. Nu se va depasi doza prescrisa de medic. Adulti, de 3-4 ori pe zi cate un comprimat. Copii, 2-6 ani, 1/4 comprimate de 3 ori pe zi; 12 ani, 1/2 comprimat de 3 ori pe zi; peste 12 ani, doza de la adulti. Se va pastra un interval de cel putin 6 ore intre 2 prize.

PRAZOSIN
1. Simpatolitic cu act. directa.Alfa-adrenolitic.Chinazolina.Antihipertensiv. 2. 3. Antihipertensiv prin blocare alfa1-adrenergica selectiva; provoaca dilatatie arteriala si venoasa cu scaderea moderata a presiunii arteriale si tahicardie moderata, nu modifica practic circulatia renala; in insuficienta cardiaca scade pre- si postsarcina, usurand munca inimii; efectul antihipertensiv incepe dupa 2-3 ore de la administrarea unei doze orale si se mentine 6-10 ore. 4. Hipertensiunea arteriala esentiala sau secundara, in toate stadiile - ca prim medicament sau in asociatie cu un diuretic, eventual cu alte antihipertensive; insuficienta cardiaca congestiva care nu raspunde la diuretice si digitalice (se asociaza); boala si sindrom Raynaud. 5. Alergie la prazosin; nu se recomanda in insuficienta cardiaca de cauza mecanica (stenoza mitrala, stenoza aortica, embolie pulmonara, pericardita constrictiva); prudenta in timpul sarcinii si alaptarii, nu se administreaza la copiii sub 12 ani; prudenta si doze mici la batrani si in prezenta insuficientei renale avansate. Prazosinul are efect aditiv cu diureticele si alte antihipertensive (atentie la doze); prudenta in asocierea cu blocante beta-adrenergice si blocante ale canalelor calciului (risc de hipotensiune ortostatica acuta); prazosinul poate determina rezultate fals-pozitive in screening-ul biochimic al feocromocitomului (VMA si MHPT in urina). 6. Uneori hipotensiune ortostatica, mai ales la inceputul tratamentului - prima doza poate provoca ameteli, palpitatii, lesin (se incepe cu o doza mica, administrata la culcare); rareori somnolenta, cefalee, ameteli, tulburari de vedere, congestie nazala, edem, uscaciunea gurii, greata, diaree, depresie, impotenta sexuala, eruptii cutanate; poate inrautati starea bolnavilor cu angina pectorala (se asociaza obligatoriu cu propranolol sau nifedipina). 7. Comprimate continand prazosin 1 mg sau 5 mg, sub forma de clorhidrat (flacon cu 20, 50 sau 100 buc). 8. Oral, in hipertensiunea arteriala se incepe cu o doza de 0,5 mg (1/2 comprimat a 1 mg) seara la culcare, apoi 0,5 mg de 2-3 ori/zi, crescand la intervale de 3-7 zile, in functie de raspuns, pana la doza utila, care este de 4-15 mg/zi (fractionat), fara a depasi 20 mg/zi. n insuficienta cardiaca congestiva se incepe cu 0,5 mg de 2-4 ori/zi, crescand la 2-3 zile, pana la doza utila 4-20 mg/zi (fractionat); doza se stabileste in functie de simptomele

cardio-vasculare, urmarind eventual si diferiti parametri hemodinamici. n sindromul sau boala Raynaud se incepe cu 0,5 mg de 2 ori/zi, crescand saptamanal, dupa nevoie doza utila obisnuita este de 1-2 mg de 2 ori/zi.

PROPRANOLOL
1. Simpatolitic cu act. directa, beta-adrenolitic beta1,beta2 neselectiv.Antihipertensiv. Antianginal.Antiaritmic. 2. 3. Reducerea HTA , scade activ. reninei plasmatice, antiaritmic prin impiedicarea influentelor simpato-adrenergice,aritmogene. Absorbtie in prop. de 90% din tb. digestiva. Biodisponibilitate 30% din cauza inactivarii la trecerea primului pasaj hepatic. Biodistributie difuzeaza bine in t.,traverseaza placenta. Eliminare renala;partial prin bila. 4. Angina de piept, indeosebi angina cronica stabila (ca tratament de fond) si pentru profilaxia pe termen lung dupa perioada acuta a infarctului miocardic; aritmii cardiace supraventriculare si unele tahiaratmii digitalice; cardiomiopatie obstructiva;hipertensiune arteriala esentiala,mai ales forme cu circulatie hiperkinetica si debit cardiac crescut, forme cu hiperreninemie sau asociat hipopresolului si nefrixului; profilaxia migrenelor; tireotoxicoza; inaintea si in timpul interventiilor chirurgicale pentru feocromocitom ( se asociaza obligatoriu un blocant adrenergic de exemplu tolazolina ); stari anxioase ( mai ales cand predomina tulburarile cardiace ),tremor esential; pentru profilaxia hemoragiilor digestive la cirotici ( cu exceptia insuficientei hepatice severe, cu icter, ascita mare, encefalopatie ). 5. Astm bronsic, bronsita astmatiforma, insuficienta respiratorie cu bronhospasm; insuficienta cardiaca congestiva ( neasociat cu digitalice );bradicardie sinusala; bloc atrioventricular; hipertensiune arteriala pulmonara severa; hipoglicemie; acidoza metabolica;insuficienta renala. 6. Majore : insuficienta cardiaca, bloc atrioventricular, bronhospasm. Altele : bradicardie, hipotensiune arteriala, fenomene Raynaud, claudicatie intermitenta, neuropatii periferice, tulburari gastrointestinale, oboseala, tulburari ale somnului, depresie, hiperlipidemie. 7. Comprimate cu 10 mg sau 40 mg clorhidrat de propranolol.F. a 5 ml sol. inj. cu 5 mg propranolol HCl.Fie cu 10 ml sol. apoasa pt. uz oftalmic cu 1% propranolol HCl. 8. Oral-in angina pectorala si HTA initial 40 mg de 2 ori/24 H,doza creste progresiv pana la 80 mg de 2 ori/zi .In urgente se inj. i.v. lent 1 mg initial pana la 10 mg.

NEOSTIGMINA
1. Parasimpatomimetic cu act. indirecta ( anticolinesterozic ) cu act. reversibila. 2. 3. Parasimpatomimetic cu actiune indirecta (anticolinesterazic), moderat reversibil. Intensifica si stimuleaza peristaltismul tractului digestiv (esofag, stomac, intestin), stimuleaza musculatura neteda a vezicii urinare, bronsica, precum si musculatura striata. Asupra aparatului cardiovascular actiunea sa se manifesta prin bradicardie si scaderea presiunii arteriale; de asemenea determina contractia pupilei (mioza). Totusi, comparativ cu alte substante parasimpatomimetice (ex. fizostigmina), nu influenteaza in mod accentuat pupila, cordul, presiunea arteriala, secretiile. Asupra uterului are actiune emenagoga, fara a fi ocitocic. Efectele cele mai importante si care constituie principalele aplicatii terapeutice ale produsului sunt marirea tonusului musculaturii netede cu intensificarea peristaltismului tractului digestiv si a cailor urinare, marirea tonusului si stimularea musculaturii striate, efectul anticurarizant. Miostinul este antagonist al tetraetilamoniului si are actiune anticurarizanta in supradozarile cu d-tubocurarina si derivatul sau metil, ramanand fara efect in supradozarile cu decametoniu si succinilcolina. 4. Miastenia grava, atat ca test de diagnostic cat si ca tratament simptomatic. Antagonist al d-tubocurarinei si al derivatului sau metil. Ileus paralitic postoperator. Retentie urinara postoperatorie. Tulburari vasculare periferice (sindrom Raynaud, tromboangeita obliteranta). Adjuvant in: megacolon, hipertiroidism si miopie tireotoxica, migrene si prevenirea acceselor de tahicardie paroxistica, in prevenirea trombozelor. Rinita atrofica. 5. Ileus mecanic, peritonita. Boala astmatica, stari de bradicardie. Parkinsonism, miastenie congenitala. Este contraindicata asocierea Miostinului cu acetilcolina sau cu alti esteri ai colinei. 6. Crampe abdominale, spasme ale musculaturii striate, hipersalivatie, mioza, uneori chiar stari de colaps. Aceste simptome pot fi prevenite si evitate prin administrarea de 0,6 mg atropina sulfurica. 7. Cutii continand 1 blister cu 20 comprimate.

8. Se administreaza la indicatia medicului, iar stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze se face in functie de raspunsul individual.

ATROPINA
1. Parasimpatolitic.Anticolinergic natural. 2. 3. Atropina face parte din grupa substantelor parasimpaticolitice. Actiunea caracteristica a atropinei este aceea asupra secretiilor. Astfel scade secretiile excesive ale cailor respiratorii, ale glandelor salivare, scade secretia gastrica atat cantitativ, cat si calitativ, scade aciditatea libera, diminueaza secretia biliara, pancreatica si a glandelor mamare. Atropina reduce hiperperistaltismul tractului digestiv, avand si actiunea antispastica. n doze mici reduce frecventa batailor cardiace prin excitatie vagala. n doze mai mari produce accelerarea lor prin actiunea de paralizare a fibrelor parasimpatice cardiomoderatoare. Atropina poseda si o aciune bronhodilatatoare. Atropina produce midriaza intensiva insotita de tulburari de acomodare si cresterea consecutiva a presiunii intraoculare. 4. Bronsite cu hipersecretie, colici biliare, colici nefretice, hipersecretie gastrica, spasm piloric, constipatie spastica, tenesme vezicale, hiperhidroza. Ca element adjuvant in amestecurile preanestezice si analgezice. Traumatisme craniene inchise. n tratamentul crizelor de ras si plans din sindroamele pseudobulbare. n unele tulburari de conducere (bloc atrioventricular complet cu crize Adam-Stockes), sindromul sinusului carotidian cu crize sincopale. Colita ulceroasa cronica nespecifica. Tratamentul profilactic al greturilor si varsaturilor din raul de mare si de avion, in asociere cu antihistaminice si barbiturice. 5. Fibrilatie atriala, glaucom, tuberculoza pulmonara evolutiva. 6. Uscaciunea gurii,tahicardie,palpitatii,constipatie,retentie urinara,hiposecretia glandelor sudorale. 7. Cutii cu 100 fiole de 1 ml sol. 1. Se elibereaza numai cu prescriptia medicului pe blanchete cu timbrul sec. A se feri de lumina. Atentie A nu se lasa la indemana copiilor. 8. n injectii subcutanate, la adulti 0,25-1 ml pe zi din solutia 1.

BUTILSCOPOLAMINA ( BUSCOPAN )
1. Parasimpatolitic.Anticolinergic de sinteza.Antiseptic. 2. 3. Buscopan actioneaza la nivelul ganglionilor situati in peretii viscerelor si exercita o actiune specifica antispastica, ce se manifesta asupra musculaturii netede a tractului gastrointestinal, biliar si urinar. Efectul farmacologic se produce cu mult inainte ca reactiile secundare specifice substantelor de tipul atropinei sa apara. De aceea, in cazul administrarii Buscopan in doze terapeutice nu se constata aparitia efectelor secundare asupra sistemului nervos central sau asupra glandelor salivare. Indicatii: Ulcer gastric si duodenal, spasm si hipermotilitate gastrointestinala, pilorospasmul copiiilor, varsaturi post-operatorii, constipatie spastica, dischinezie biliara si spasm al tractului urinar, relaxarea prea lenta a segmentului uterin inferior, dismenoree. 4. Colici intestinale,biliare,ureterale,spasm piloric/de cardia,colita pseudomembranoasa, dismenoree,colica nefretica, constipatie spastica,duodenografie hipotona si diag. diferential radiologic intre spasmele functionale si sinteza organica. 5. Nu se cunosc contraindicatii ale administarii orale ale Buscopan. Buscopan nu trebuie administrat parenteral in urmtoarele stari patologice: glaucom, hipertrofia prostatei cu tendinta la retentia urinei, stenoza mecanica a tractului gastrointestinal, megacolon, tahicardie. 6. Daca Buscopan se administreaza in doza obisnuita, nu se constata aparitia efectelor secundare caracteristice atropinei asupra glandelor salivare si secretiei gastrointestinale. n doze mari, poate cauza ocazional o tulburare trecatoare a acomodatiei vizuale, care dispare spontan. Pentru aceste motive, in urma administarii parenterale a Buscopan se va evita conducerea vehiculelor si manipularea masinilor si utilajelor. 7. Drageuri a 10 mg de butilscopolamin bromid/drajeu.

8. n cazul cand medicul nu prescrie altfel: Adultii si copiii peste 6 ani: 1-2 drajeuri a 10 mg de 3-5 ori/zi. Drajeurile trebuie inghitite cu o cantitate mica de lichid.

DIAZEPAM
1. Benzodiazepina tranchilizanta. 2. 3. Tranchilizant din grupa benzodiazepinelor; miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic uterin, slab parasimpatolitic; efectul este rapid, de durata relativ scurta la inceputul tratamentului, dar durabila la prelungirea acestuia. 4. Stari de anxietate in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauza, stari depresive cu agitatie, afectiuni diverse insotite de tensiune psihica si anxietate; insomnie prin anxietate, pavor nocturn si somnambulism; pentru sedare, in cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare in boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rau epileptic; ca medicatie pre- si postoperatorie; in iminenta de avort sau nasterea prematura, pentru usurarea nasterii in caz de hipertonie uterina. 5. Stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie specifica; se evita la sugarii mai mici de o luna, prudenta in timpul sarcinii si alaptarii; prudenta la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebrovasculari, in insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si la debilitati; injectarea nu este recomandabila in caz de insuficienta respiratorie decompensata si impune multa prudenta la bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata si la cei cu insuficienta respiratorie cronica. Nu se administreaza ca tratament ambulator la soferi si la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensa si prelungita a functiilor psihice; se recomanda evitarea bauturilor alcoolice; prudenta la asocierea cu alte deprimante centrale si cu substante antidepresive; forma injectabila nu se amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile i.v..

6. Somnolenta, oboseala, ameteli, slabiciune musculara, uscaciunea gurii, constipatie, tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea libidoului, rareori ataxie, agiatie psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter; dozele mari, administrate timp indelungat, pot provoca dependenta. Injectarea i.v. (mai ales cand se face repede) poate fi cauza de deprimare respiratorie marcata (sunt necesare mijloace pentru asistarea respiratiei). Injectia i.m. este dureroasa; uneori dureri de-a lungul venei injectate. 7. Comprimate continand diazepam 2 mg sau 10 mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie injectabila continand diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc.). 8. Oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg de 1-2 ori/zi (dupa situatie); la batrani 2 mg de 1-2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta); la copii mici cate 1-2 mg de 2 ori/zi (se poate creste, cu prudenta, pana la 0,5 mg/kg corp si zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multa prudenta) la adulti si copii mari 2-20 mg (se poate repeta, dupa 3-4 ore), in tetanos 200400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o data (se repeta, la nevoie, dupa 15-30 minute).

IMIPRAMINUM
1. Antidepresiv triciclic,derivat iminodibenzilic. 2. Antideprinul este un timoanaleptic antidepresor cu actiune centrala de crestere a nivelului activitatii neuropsihice. Electroencefalograma releva cresterea undelor, hipersincronism si tendinta la trasee de tip iritativ. n afara actiunii centrale, Antideprinul poseda si efecte antihistaminice periferice. 3. Absorbtie relativ buna dupa administrarea orala Distributie in t. bine vascularizate; se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90% Metabolizare hepatica. 4. Melancolie, depresiuni de climacterium, stari depresive, baza organica in arterioscleroza cerebrala si senilitate cu simptome depresive, surmenaj, nevroze astenice cu elemente depresive, depresiuni evoluand pe fond psihopatic, stari disforice de tip ipohondric in schizofrenie. 5. Glaucom; epilepsie; hipertrofie de prostata; insuficienta renala. Se va administra cu multa prudenta la bolnavii cu tulburari coronariene sau hipertensiune arteriala, precum si in nevrozele cu predominanta tulburarilor neuro-vegetative. Administrarea produsului este interzisa femeilor gravide. 6. Desi produsul este foarte putin toxic s-au semnalat rar intolerante, uneori pot aparea tulburari generale ca: cefalee si uscaciunea gurii, ameteli, stari de astenie, insomnii, transpiratii, tremuraturi, stari de neliniste, parestezii, tahicardie. Aceste fenomene sunt mai frecvente la inceputul tratamentului si de obicei dispar de la sine. Controlul medical

al tratamentului trebuie extins si asupra fenomenelor secundare mai ales daca intensitatea si caracterul lor sunt neobisnuite. 7. Flacoane cu 50 drajeuri continand 25 mg de Clorhidrat de imipramin. 8. Tratamentul se face prin asociatie de fiole cu drajeuri, fie numai cu drajeuri. Administrarea parenterala este rezervata de obicei bolnavilor spitalizati. Modul de administrare, doza zilnica si durata tratamentului se stabilesc de catre medicul specialist pentru fiecare caz in parte. Tratamentul cu drajeuri: Se incepe cu doze zilnice de 75-100 mg (3-4 drajeuri) pe zi. Dupa gravitatea si evolutia bolii, doza poate fi marita progresiv pana la 200-300 mg pe zi (8-12 drajeuri), in mai multe prize. Se revine apoi progresiv la doza de intretinere de 50-150 mg pe zi. De asemenea se pot da doze mari de la inceput (150-200 mg) pe zi care se reduc treptat, timp de 10-15 zile, la 50-10 mg pe zi. n cazuri de hipersensibilitate la medicament, sau labilitate neurovegetativa, se poate incepe tratamentul cu doze reduse (1-3 drajeuri pe zi) ajungandu-se in mod treptat la dozele eficace.

LEVOPODA ( SINEMET )
1. Antiparkinsonian dopaminergic. 2. 3. Sinemet este o combinatie de carbidopa, MSD - un inhibitor al decarboxilazei aminoacizilor aromatici si levodopa, MSD - precursorul metabolic al dopaminei, destinata tratamentului bolii si sindromului Parkinson. Levodopa reduce simptomele bolii Parkinson prin decarboxilare la dopamina la nivel cerebral. Carbidopa, care nu traverseaza bariera hematoencefalica, inhiba numai decarboxilarea extracerebrala a levodopei, lasand astfel disponibila o cantitate mai mare de levodopa pentru transportul la nivel cerebral si conversia ulterioara la dopamina. Comparativ cu levodopa, Sinemet asigura un raspuns terapeutic general mai bun. Sinemet realizeaza niveluri plasmatice de levodopa eficiente si de lunga durata, desi cantitatea de levodopa administrata este cu aproximativ 80% mai mica decat in cazul administrarii numai de levodopa. Carbidopa previne actiunea piridoxin hidrocloridului (vitamina B6) de accelerare a metabolizarii periferice a levodopei la dopamina. 4. Sinemet este indicat in tratamentul bolii si sindromului Parkinson. El amelioreaza multe dintre simptomele parkinsonismului, in special rigiditatea si bradikinezia. Deseori, Sinemet este eficient si in ameliorarea tremorului, disfagiei, sialoreei si a instabilitatii posturale asociate bolii si sindromului Parkinson. De obicei, atunci cand raspunsul terapeutic la administrarea numai de levodopa este neregulat, iar semnele si simptomele bolii Parkinson nu sunt uniform controlate pe parcursul zilei, inlocuirea

5.

6.

7. 8.

levodopei cu Sinemet amelioreaza fluctuatiile raspunsului terapeutic. Prin reducerea anumitor reactii adverse produse de administrarea numai de levodopa, Sinemet permite unui numar mai mare de pacienti obtinerea unei ameliorari adecvate a simptomelor bolii Parkinson. Sinemet este de asemenea indicat la pacientii cu parkinsonism care primesc preparate vitaminice ce contin piridoxin hidroclorid (vitamina B6). Nu se va administra Sinemet concomitent cu inhibitori de monoaminoxidaza (exceptand dozele mici de inhibitori selectivi ai MAO-B). Terapia cu IMAO trebuie intrerupta cu cel putin doua saptamani inainte de administrarea de Sinemet. Sinemet este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la oricare dintre componentele acestui medicament si la pacientii cu glaucom cu unghi inchis. Deoarece levodopa poate activa un melanom malign, Sinemet nu va fi administrat la pacientii cu leziuni tegumentare suspecte, nediagnosticate, sau la cei cu antecedente de melanom. Reactiile adverse care apar frecvent la pacientii tratati cu Sinemet sunt datorate activitatii neurofarmacologice centrale a dopaminei. De obicei, aceste reactii pot fi atenuate prin reducerea dozelor. Cele mai frecvente reactii adverse sunt dischineziile, incluzand miscari coreiforme, distonice si alte miscari involuntare. Spasmele musculare si blefarospasmul pot fi considerate semne precoce care indica necesitatea reducerii dozelor. Alte reactii adverse severe sunt: tulburari mintale, incluzand ideatia paranoida si episoade psihotice, depresie cu sau fara tendinta la suicid si dementa. Greata este o reactie adversa frecvent intalnita, dar mai putin severa. Reactii adverse mai putin frecvente sunt: tulburari de ritm cardiac si/sau palpitatii, episoade de hipotensiune ortostatica. Cutii cu 100 de tablete, fiecare tableta continand 25 mg carbidopa si 250 mg levodopa. Doza zilnica optima de Sinemet trebuie determinata cu precautie pentru fiecare pacient in parte prin tatonari succesive.Tabletele de Sinemet 25/250 contin carbidopa si levodopa intr-un raport de 1:10 (Sinemet 25/250). Doza initiala de Sinemet 25/250, este de o jumatate de tableta administrata o data sau de doua ori pe zi. Totusi, este posibil ca, pentru un numar insemnat de pacienti, aceasta doza sa nu furnizeze cantitatea necesara de carbidopa. Doza poate fi marita cu 1/2 de tableta pe zi sau la doua zile, pana la obtinerea raspunsului optim. Raspunsul apare dupa prima zi si, uneori, chiar dupa o singura doza. De obicei, efectul terapeutic maxim este obtinut intr-o perioada de sapte zile, comparativ cu saptamani sau luni, in cazul administrarii numai de levodopa.

CARBAMAZEPINUM
1. Deprimante motorii centrale.Antiepileptic. 2. 3. Este un derivat de carboxamida cu prop. antiepileptice,neurotrope si psihotrope.Act. probabil prin blocarea canalelor de Na cu inhibarea consecutiva a descarcarilor cu frecventa crescuta din neuronii focarului epileptogen precum si cu blocarea difuzarii excitatiei in afara focarului. Absorbtia aproape totala dupa adm. orala,dar cu vit relativ scazuta Distributie larg raspandit in organism.Conc. in LCR = 33% din conc. plasmatica. Traverseaza placenta si se excreta in laptele matern. Metabolizare la niv. hepatic prin oxidare.dezaminare.In urina au fost indetif. 7 metaboliti. Eliminare pe cale renala iar restul prin scaun partial nemetabolizat. 4. Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii), accese partiale cu simptomatologie elementara (accese focale); grand mal, in special cu geneza focala (grand mal din timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie. Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica. Algii la nivelul fetei survenite ca accese (nevralgie de trigemen); accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul esofagului. Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice. Accese neepileptice din scleroza multipla, cum ar fi nevralgia de trigemen, crize tonice, crize de tulburari de miscare si

5.

6.

7. 8.

vorbire, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii) ca si accese dureroase. Psihoze, in special afectiuni maniaco-depresive, depresii hipocondre si anxioase cu agitatie ca si stari de excitatie catatonica. Hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina sau antidepresive triciclice (amitriptilina, desipramina, imipramina, protriptilina, nortriptilina etc.); antecedente de leziuni ale maduvei osoase: afectiuni ale sistemului de conducere cardiac; administrarea concomitenta de IMAO (tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 14 zile sau chiar mai mult, daca starea clinica a pacientului o permite, inaintea initializarii tratamentului cu Carbamazepina). Incidenta reactiilor adverse este dependenta de doza administrata, frecventa lor fiind mai mare la inceputul tratamentului si in cazul tratamentelor asociate. Respectarea dozelor recomandate si a instructiunilor de folosire asigura in general o buna toleranta. Pot aparea sedare, tulburari de constienta, ameteli, somnolenta, tulburari de mers si miscare. O atentie deosebita trebuie acordata reactiilor alergice cutanate (urticarie, dermatita exfoliativa, sindrom Lyell, fotosensibilitate, eritem cutanat, purpura, etc.), reactiilor hematologice (leucocitoza, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastica, anemie hemolitica, anemie megaloblastica, splenomegalie) si hepatotoxice. Pentru a depista aceste reactii in faza precoce se recomanda, in special in cazul administrarilor de lunga durata, efectuarea periodica a examenelor de laborator relevante pentru modificarile sanguine si ale functiei hepatice. Cutii continand 2 blistere a cate 10 comprimate. Epilepsie: Adulti si copii peste 12 ani: Doza initiala recomandata este de 200 mg de 2 ori/zi (400 mg/zi). Aceasta doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 200 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea efectului terapeutic dorit. Dozele maxime admise la care se poate ajunge sunt de 1000 mg/zi pentru copii intre 12-15 ani, 1200 mg/zi pentru adulti si copii peste 15 ani sau, in cazuri foarte rare, valabile pentru adulti, 1600 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei de 8001200 mg/zi. Copii intre 6-12 ani: Doza initiala recomandata este de 100 mg de 2 ori/zi (200 mg/zi). Doza zilnica se creste apoi treptat, la intervale de o saptamana, cu pana la 100 mg/zi, in 3-4 prize, pana la obtinerea raspunsului terapeutic dorit. Doza maxima admisa la care se poate ajunge este de 1000 mg/zi. Doza de intretinere eficienta este de obicei 400-800 mg/zi.

LIDOCAINA
1. Anestezic local cu structura amidica.Antiaritmic. 2. 3. Lidocaina spray este un anestezic local cu efect stabilizator de membrana. Scazand permeabilitatea membranei celulare la sodiu, lidocaina scade rata depolarizarii ca si amplitudinea potentialului de actiune si inhiba conducerea nervoasa. Prin aplicare locala la nivelul mucoaselor, lidocaina este absorbita in proportii diferite in raport cu doza si locul de aplicare. Efectul Lidocainei spray apare la 1 min dupa aplicare si dureaza 5-6 minute iar subiectiv, anestezia dispare incet, in aproximativ 15 minute. 4. Anestezia locala a nervilor periferici. Anestezie regionala. Anestezie epidurala si intratecala. Aritmie ventriculara, tahicardie supraventriculara. Anestezie locala prin pulverizare la nivelul mucoaselor: inainte de interventii minore, superficiale in stomatologie, chirurgia buco-maxilo-faciala, oto-rino-laringologie, ginecologie si dermatologie. Inainte de inserarea cateterelor si tuburilor endotraheale (inainte de intubare si de examinarile endoscopice). Pentru completarea tratamentului proceselor patologice superficiale de la nivelul mucoaselor. 5. Alergie la lidocaina si alte anestezice locale amidice, contraindicatii acceptate la anestezice locale sau de conducere, tulburari de conducere la nivelul cordului/bloc. n

general, in timpul inducerii oricarui tip de anestezie, trebuie asigurat accesul la aparatura si medicatia necesara in caz de reanimare. Trebuie avuta in vedere posibilitatea scaderii presiunii sanguine si a bradicardiei in cazul anesteziei intratecale si extradurale. n cazul afectiunilor hepatice, se vor administra doze scazute. 6. Efectele adverse sunt o consecinta a supradozarii relative sau absolute (absorbtie accelerata sau injectare intravasculara necorespunzatoare). Simptomele la nivelul sistemului nervos central includ: parestezia limbii, ameteli, vedere voalata urmata de somnolenta, convulsii, pierderea cunostintei, uneori stop respirator. Simptomele neurologice sunt rare. 7. Cutii cu 5 fiole a 10 ml. Cutii cu 5 fiole a 20 ml. Flacon de 38 g prevazut cu valva dozatoare ce contine 3,8 g lidocaina. Excipienti: propylenglicolum, aetheroleum menthae piperitae, alcoholum 96%. Cantitatea de lidocaina eliberata la fiecare puff = 4,8 mg. 8. Dozarea poate varia in limite largi in legatura cu indicatia si dimensiunea zonei care trebuie anesteziata. Pentru a evita niveluri plasmatice ridicate, este important sa se utilizeze cele mai mici doze care produc un efect satisfacator. n mod obisnuit 1-3 pufuri sunt suficiente, in timp ce in obstetrica pot fi aplicate 15-20 pufuri sau chiar mai mult. Copii: in baza datelor raportate, in stomatologie si chirurgie BMF, Lidocain spray poate fi folosit si la copii, preferabil sub forma de badijonaj eliminand astfel atat teama provocata de pulverizare cat si senzatia obisnuita de intepatura mentionata ca efect secundar. Chiar copiii sub varsta de 2 ani pot fi tratati in acest fel.

PETIDINA
1. Analgezic opioid.Derivat sintetic. 2. 3. Petidina (mialgin) este un derivat de sinteza (fenilpiperidinic). Actiunea sedativa este mai puternica decat a morfinei; nu are efect antitusiv. Este mai putin spastica - creste slab presiunea intrabiliara, efectul constipant este redus, nu modifica contractiile uterine in timpul travaliului. Desi are actiune de deprimare respiratorie, dozele echianalgezice afecteaza mai putin respiratia la nou-nascut. Datorita structurii chimice apropiate de cea a anticolinergicelor de sinteza, mialginul are unele efecte de tip atropinic. 4. Dureri puternice in colici (asociat cu antispastice), infarct miocardic acut, cancer, dureri postoperatorii, pregatirea anesteziei generale si a interventiilor chirurgicale, analgezia obstetricala (in special in prezenta contractiilor uterine); poate fi util in edemul pulmonar acut. 5. Alergie specifica, deprimare respiratorie marcata, traumatisme craniene si hipertensiune intracraniana, intoxicatie acuta cu alcool si delirium tremens, mixedem. Nu se administreaza la copii sub 3 ani.

6. Asemanatoare celor ale morfinei, dar mai putin importante; dozele terapeutice pot produce slabiciune, ameteli, sudoratie, uscaciunea gurii, uneori greata si voma, rareori hipotensiune ortostatica, deprimare respiratorie, constipatie, retentie de urina; la pacientii cu insuficienta renala pot aparea tremor, mioclonus, convulsii. Dozele mari de mialgin pot provoca fenomene de excitatie centrala (in special datorita norpetidinei, metabolit activ, rezultat prin demetilare la nivelul ficatului). Exista acelasi risc de dependenta ca si la morfina, dar toleranta apare mai lent; sindromul de abstinenta apare mai repede, este de durata mai scurta, iar fenomenele vegetative sunt mai slabe. Spre deosebire de morfina, mialginul produce midriaza. 7. Cutii cu 10 fiole de 2 ml. Cutii cu 100 fiole de 2 ml. Fiole continand clorhidrat de petidina 0,100 g. 8. Analgezic: adulti: s.c. sau i.m. 25-100 mg sau 25-50 mg in injectie i.v. lenta. La copii, 0,52 mg i.m. Analgezie in obstetrica: 50-100 mg i.m. sau s.c. (odata cu aparitia contractiilor uterine la intervale regulate). Aceasta doza se poate repeta dupa 1-3 ore, daca este necesar. Medicatie preoperatorie: 50-100 mg i.m. sau s.c. cu aproximativ 1 ora inainte de operatie; la copii 0,5-2 mg/kg corp. Ca adjuvant in anestezia generala IOT: 10-25 mg in injectie i.v. lenta. Dozele recomandate sunt 100 mg pentru o data si 300 mg pentru 1 zi. Atentie! Depasirea dozei de 200 mg pe zi poate determina fenomene de excitatie centrala.

PENTAZOCINA
1. Analgezic opioid. 2. 3. Analgezic opioid; parenteral, 30-60 mg au actiune analgezica similara cu 10 mg morfina, iar oral, 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg codeina; efectul se mentine 3-5 ore. Are actiune sedativa marcata, deprima respiratia (dar mai putin decat morfina), are actiune spastica slaba. 4. Pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, in traumatisme, dupa interventii chirurgicale, in infarctul acut de miocard, in colici (nefretica, hepatica); ca medicatie preanestezica si pentru suplimentarea anesteziei chirurgicale. 5. Alergie la pentazocina, traumatisme craniene, leziuni ale creierului, hipertensiune intracraniana, stari convulsive, insuficienta respiratorie, sindrom abdominal acut de cauza necunoscuta, insuficienta hepatica grava, intoxicatie acuta cu alcool, delirium tremens; prudenta sau se evita in timpul sarcinii (cu exceptia travaliului); nu se administreaza in perioada de alaptare si la copiii mai mici de 12 ani, prudenta la batrani;

prudenta si doze mici in astmul bronsic, insuficienta hepatica si renala, colecistita acuta, pancreatita, la bolnavii cu infarct de miocard care prezinta greata si voma, in cazul interventiilor pe caile biliare, in caz de instabilitate emotionala sau stare de dependenta medicamentoasa in antecedente (pericol crescut de a dezvolta dependenta). Se vor evita bauturile alcoolice; nu se asociaza cu dietazina, gama-hidroxibutirat de sodiu, antidepresive (IMAO, triciclice); prudenta in asocierea cu alte deprimante centrale. Pentazocina figureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi). 6. Relativ frecvent greata, voma, ameteli, sedare, euforie, cefalee, sudoratie; rareori anorexie, constipatie sau diaree, tinitus, tulburari de vedere, slabiciune, cosmaruri, insomnie, iritabilitate, halucinatii, hipotensiune, tahicardie, deprimare respiratorie (antidot - naloxona sau nalorfina), eruptii cutanate alergice, eozinofilie, granulocitopenie. Injectarea repetata poate provoca local induratie si scleroza. Potentialul de a dezvolta dependenta (de tip morfinic) este moderat pentru calea parenterala si slab pentru calea orala; poate declansa sindromul de abstinenta la morfinomani (se comporta ca agonist partial). 7. Comprimate continand pentazocina hcl. in cantitate echivalenta cu 50 mg pentazocina baza (flacon cu 100 buc.); fiole a 1 ml continand pentazocina lactat in cantitate echivalenta cu 30 mg pentazocina baza (cutie cu 10 buc.). 8. Oral, 1-2 comprimate sau 50-100 mg (dupa mese), la intervale de 3-5 ore; in durerile puternice se injecteaza subcutanat, intramuscular sau intravenos 1 fiola sau 80 mg la 34 ore, se poate creste pana la cel mult 1 mg/kg corp o data pentru injectiile subcutanate sau intramusculare si 0,5 mg/kg corp pentru injectiile intravenoase.

ASPIRINA
1. Analgezic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian.Salicilati. 2. 3. Mecanismul de actiune consta in inhibarea ciclooxigenazei I si II cu inhibarea sintezei de prostaglandine,prostacicline si Tromboxon.Efectele farmacologice sunt:antiinflamator, antipiretic, analgezic, antiagregant plachetar, relaxarea miometrului. Absorbtie rap. la niv. stomacului si port. Initiala a i. subtire.Alcalinizarea continutului gastric nu diminueaza, uneori chiar creste absorbtia datorita cresterii solubilitatii. Distributie in toate tesuturile dar inegal;trece lent prin bariera HE si repede prin placenta.Acidoza favorizeaza difuziunea in creier si in alte t. precum si riscul toxic. Metabolizare in mica parte la niv. mucoasei i.Majoritatea la nivelul ficatului. Eliminare renal;trece in laptele matern 4. n dureri usoare sau medii, de exemplu in cefalee, in dureri dentare, in dismenoree, inflamatii, febra si raceli. Atentie Aspirin nu trebuie administrata timp indelungat sau in

5.

6.

7.

8.

doze ridicate fara recomandarea medicului. Aspirin se administreaza copiilor si tinerilor cu afectiuni insotite de febra numai la indicatia medicului, din cauza posibilei aparitii a sindromului Reye si numai atunci cand alte masuri nu au avut o actiune binefacatoare. Se interzice administrarea Aspirin cand exista un risc crescut de hemoragii. Aspirin se administreaza numai la recomandarea medicului: in cazul terapiei simultane cu medicamente anticoagulante (de exemplu derivati ai cumarinei, heparina), in insuficienta glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei, in astm sau alergie la antireumatice si alte substante alergene, la pacienti cu tulburari gastro-duodenale cronice, insuficienta renala, in timpul sarcinii, in special in ultimele trei luni. Tulburari gastrice, hemoragii gastro-intestinale; rar reactii alergice diverse (bronhospasm, eruptii cutanate); foarte rar o scadere a trombocitelor (trombocitopenie). Atentie La administrarea frecventa si prelungita, in cazuri rare, poate aparea o hemoragie gastrica grava. La aparitia scaunelor negre trebuie consultat imediat medicul. n cazuri exceptionale, la o administrare indelungata, se poate instala o anemie prin microhemoragii digestive. Supradozarea poate cauza la copii si varstnici ameteli si tinitus. In aceste cazuri pacientii se pot adresa medicului. La depasirea dozelor poate creste valoarea transaminazelor. Cutii cu 20 si 100 comprimate, 1 comprimat continand componenta activa: acid acetilsalicilic 500 mg. Cutii cu 10 si 20 comprimate efervescente, 1 comprimat efervescent continand: acid acetilsalicilic 400 mg; acid ascorbic 240 mg. Componente neactive esentiale: hidrogenocitrat de sodiu. Daca nu exista alte indicatii medicale:

Aduli Copii ntre 5-9 ani doz unic: 1-2 comprimate 1/2 comprimat doz zilnic: max. 6 comprimate max. 1 1/2 comprimat Comprimatele se administreaz cu ap, pe ct posibil dup mas. Este bine s se bea 1/2 sau 1 pahar cu ap dup administrare.

PARACETAMOL
1. Analgetic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian;Derivat de paraaminofenol. 2. 3. Absorbtie: Se absoarbe rapid si aproape complet din tractul gastrointestinal dupa administrarea pe cale orala. Concentratia plasmatica maxima apare la 30-60 de minute de la administrare. n caz de supradozare, absorbtia este completa dupa un interval de 4 ore. Distributie: Paracetamolul difuzeaza in toate tesuturile organismului, realizand concentratii de 5-20 mcg/ml. Nu se cunoaste inca suficient de bine relatia existenta dintre concentratia tisulara si efectul analgezic. Legarea de proteinele plasmatice este slaba: intre 10% si 50% (la concentratii toxice). Metabolizare si excretie: Se metabolizeaza in ficat si se excreta renal, 94 % sub forma de glucurono- si sulfoconjugati; 2 pana la 4% se elimina sub forma neschimbata. 4% se metabolizeaza prin citocromul P450 intr-un produs toxic, care se

4.

5. 6.

7. 8.

conjuga cu glutation (detoxifiere la nivelul ficatului). Acest metabolit este excretat renal prin conjugare cu cisteina si acid mercapturic. La doze masive de paracetamol sau la o administrare pe timp indelungat, datorita depletiei de glutation se poate produce necroza hepatica. Timpul de injumatatire biologica al paracetamolului este cuprins intre 1 si 3 h. La nou-nascut si la bolnavii cirotici are valori mai mari: 2,2- 5 h. Combaterea simptomatic a febrei de cauz infectioas. Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie: cefalee, nevralgii dentare, dureri sciatice; artralgii nereumatismale, dismenoree, dureri dup unele interventii chirurgicale, entorse, fracturi si luxatii. Se va lua in considerare raportul risc/beneficiu la bolnavii suferind de insuficient hepatic, hepatit viral (hepatotoxicitatea este crescut), insuficient renal grav, alcoolism si hipersensibilitate la paracetamol sau la acidul acetilsalicilic. Pot s apar reactii alergice, manifestate sub forma unor eruptii cutanate nsotite de urticarie. Orice tip de reactie alergic impune oprirea administrrii paracetamolului. Nu exist o alergie ncrucisat cu derivatii salicilati. S-au semnalat cazuri de agranulocitoz, anemie, dermatit si trombocitopenie. Utilizarea cronic a unor doze mari de paracetamol poate duce la o reactie hepatotoxic sau la o insuficient renal grav. Cutie pliant cu dou blistere a cte 10 comprimate. 5 ml solutie (1 lingurit msur) contin 120/200 mg paracetamol. Cutie cu 2 blistere a cte 5 supozitoare. Comprimate continnd paracetamol 100 mg. La adulti si la copiii peste 12 ani, doza obisnuit este de 500 mg la fiecare 6-8 h (se va respecta un interval minim de 4 ore ntre prize). Nu se va depsi doza maxim de 1g/priz si 4g/ 24 de ore. Pentru un tratament de lung durat, doza maxim/zi se reduce la 2,5 g. Pentru doze mai mari tratamentul va fi efectuat sub strict supraveghere medical. Copii ntre 6 si 12 ani: 250-500 mg la 6-8 ore. Copii ntre 3 si 6 ani: 125-250 mg la 6-8 ore.

FENILBUTAZONA
1. Antiinflamator nesteroidian,analgezic si antipiretic.Derivati de pirazolon. 2. 3. Fenilbutazona reduce manifestrile inflamatorii tisulare si fenomenele dureroase consecutive, actionnd n acelasi timp si ca antipiretic. Nu actioneaz asupra etiologiei afectiunii ci asupra simptomelor inflamatorii determinate de aceasta. Din punct de vedere farmacodinamic fenilbutazona apartine grupului de substante antitermice-analgezice. Spre deosebire de amidopirin, care este rapid descompus n organism n derivati inactivi, fenilbutazona are o actiune de durat, datorit eliminrii sale lente si persistentei sale n organism ca atare. 4. Toate formele de reumatism si complicatiile sale: poliartrite acute, subacute si cronice, artroz, spondilartroz, gut, tenosinovit, bursit, psoriazis artropatic, sciatic, nevrite si

5. 6.

7. 8.

polinevrite, eritem nodos, eritem exudativ multiform. Ca medicatie simptomatic n afectiuni inflamatorii, asociat unde este cazul cu chimioterapice si antibiotice, afectiuni inflamatorii pulmonare si pleurale, anexite, salpingite, perimetrite, afectiuni inflamatorii si nevralgii dentare, flebite si periflebite. Maladia ulceroas, insuficient circulatorie sau cardiac, afectiuni renale, hepatopatii (hepatit acut, cronic, ciroz), hemofilie, maladii nsotite de leucopenii si trombocitopenie, spasmofilie, sensibilitate fat de fenilbutazon. Hemoragii digestive si ulceratii, hemoragii oculte n fecale pn la formare de ulcer sau redeschiderea unui ulcer cicatrizat. Retentie hidrosalin. Reactii de hipersensibilitate (reactii cutanate de tipul exantemului). Poate provoca tulburri hemoragice la anumite persoane (leucopenie, agranulocitoz, trombocitopenie). Hepatite, tulburri de vedere, eruptii alergice (inclusiv sindrom Lyell), hipotiroidie, stomatite, necroz renal, excitatia SNC. Cutie cu dou blistere a cte 5 supozitoare. Fenilbutazon 250 mg/supozitor. Posologia este individualizat n functie de vrsta si starea clinic a pacientului. Se administreaz rectal 2-3 supozitoare/zi, timp de 7-10 zile, dup care tratamentul de ntretinere se continu cu 1 supozitor/zi, cu pauz de 1-2 zile n fiecare sptmn. n timpul tratamentului se recomand diet hiposodat.

DICLOFENAC
1. Analgezic,antipiretic,antiinflamator nesteroidian. 2. 3. Antiinflamator nesteroidic, actionnd prin inhibitia biosintezei de prostaglandine. Are efect antiinflamator, antireumatic, slab antipiretic si usor antiagregant plachetar. Concentratia maxim plasmatic se realizeaz la aproximativ o or dup administrarea produsului, 99,7% din substant circul legat de proteinele plasmatice, se metabolizeaz la nivel hepatic si se elimin n majoritate prin urin sub form de metaboliti. 4. Reumatismul degenerativ si inflamator - artroze, poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoietica; patologia discovertebrala; reumatismul extraarticular; inflamatii si

5.

6.

7.

8.

edeme posttraumatice n O.R.L. si stomatologie; gut; dismenoree. Inflamatii posttraumatice ale tendoanelor, ligamentelor, muschilor si articulatiilor (ex: datorate unei entorse, luxatii si contuzii). Forme localizate de reumatism la tesuturile moi; afectiuni reumatice localizate (ex: osteoartroza articulatiilor periferice si ale coloanei vertebrale). Hipersensibilitate la diclofenac, acid acetilsalicilic si alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer gastric si duodenal, hipersensibilitate la diclofenac, la persoanele cu reactie alergic (astm, urticarie, rinit alergic) la aspirin sau alti inhibitori ai prostaglandinsintetazei. n cazul afectiunilor infectioase sau cu acest risc, trebuie luat n consideratie raportul beneficiu - risc terapeutic, existnd posibilitatea inducerii unei scderi a capacittii aprrii naturale a organismului. Pot aprea: vertij, epigastralgii, reactii de hipersensibilizare, usoar crestere a transaminazelor serice. Diclofenac-crem este de regul bine tolerat. Ocazional pot aprea prurit, hipertermie sau usturimi cutanate, precum si eruptii cutanate. Posibilitatea efectelor secundare nu poate fi exclus n cazul aplicrii Diclofenac-ului crem pe zone cutanate relativ ntinse sau timp ndelungat. Tuburi cu 20 g diclofenac crem. Diclofenac crem contine 1,0 g de diclofenac sodiu si excipienti pn la 100 g. Cutii cu 2 plachete a 3 supozitoare. Supozitoare continnd 0,10 g diclofenac sodic, sarea de sodiu a acidului 2-(2,6 dichlorphenyl)-aminobenzen acetic si excipienti pn la 2,20 g. Intrarectal 100 mg (1 supozitor) pe zi, eventual 1 supozitor seara asociat tratamentului per os pn la completarea dozei de 150 mg pe zi. n functie de mrimea suprafetei dureroase ce trebuie tratat se aplic 2-4 g Diclofenac-crem de 3-4 ori pe zi pe prtile afectate si se maseaz usor.

DIGOXINA
1. Tonicardiac 2. 3. Glicozid tonicardiac cu actiune intensiv, relativ rapid (apare la 1-2 ore, este maxim la 6 ore dup administrarea oral; apare la 20 de minute, este maxim la 1,5-3 ore dup injectarea i.v.; concentratia plasmatic constant se obtine dup 6-7 zile de tratament) si de durat relativ scurt (la bolnavii complet digitalizati decompensarea survine dup 5-6 zile de la oprirea medicatiei). 4. Insuficient cardiac acut, insuficient cardiac congestiv, cord pulmonar cronic, insuficient cardiac la copii (n cursul cardiopatiilor congenitale sau cptate); fibrilatie

si flutter atriale, tahicardie supraventricular. Este de ales pentru digitalizare rapid si la bolnavii cu tendit mare de acumulare a digitalicelor. Tratamentul digitalic realizeaz rezultate optime n insuficienta cardiac cu debit mic, inim dilatat, functie sistolic diminuat, dar rezerv contractil pstrat si cnd se adaug fibrilatia atrial sau alt tahiaritmie supraventricular; medicatia digitalic se poate asocia cu diuretice si vasodilatatoare. 5. Aceleasi ca pentru digitoxina, dar riscurile toxicittii cumulative sunt mai mici; injectarea i.v. trebuie fcut cu prudent. Nou-nscutii si imaturii sunt mai sensibili (prudent n dozare); insuficienta renal si vrsta naintat favorizeaz acumularea (doze mici). Antiacidele, sucralfatul, colestiramina pot diminua absorbtia intestinal a digoxinei, anticolinergicele, eritromicina, tetraciclina pot creste absorbtia; chinidina, diltiazemul si verapamilul, amiodarona, cimetidina pot creste concentratia plasmatic a digoxinei (uneori este necesar reducerea dozei de tonicardiac); tiazidele, furosemidul, acidul etacrinic, amfotericina, corticosteroizii cresc riscul aritmiilor (prin hipokaliemie), de asemenea simpatomimeticele beta-adrenergice - adrenalina, izoprenalina (prin mrirea excitabilittii miocardice); beta-blocantele si alte deprimante ale conducerii atrioventriculare pot fi riscante, mai ales pentru calea i.v.; litiul poate sensibiliza miocardul la aciunea digoxinei. 6. 7. Comprimate continnd digoxin 0,25 mg (flac. cu 40 buc.) solutie hidroalcoolic glicerinat pentru uz intern continnd digoxin 0,5 mg/ml sau 30 picturi (flac. cu 10 ml); fiole a 2 ml solutie injectabil continnd digoxin 0,5 mg (cutie cu 5 buc.). 8. Adulti: tratament de atac (eventual) cu 0,5-1 mg/zi oral, pn la compensare (cteva zile), apoi ntretinere cu 0,125-0,50 mg/zi (obisnuit 0,25 mg mai putin la btrni si la bolnavii cu insuficient renal - 0,125 mg); n urgente, dac pacientul nu a mai fost digitalizat, se injecteaz i.v. lent (diluat si cu prudent) 0,5 -1 mg, repetnd la nevoie dup 4-8 ore nc 0,5 mg. Copii: oral 0,025 mg/kg corp la 8 ore, 2-4 doze pentru digitalizare, apoi ntretinere cu 0,0125 mg/kg corp si zi. Posologia trebuie individualizat sub control medical.

NITROGLICERINA
1. Antianginos.Vasodilatator.Nitrat. 2. 3. Nitroglicerina actioneaz prin venodilatatie determinnd scderea umplerii ventriculare. Permite de asemenea restabilirea echilibrului ntre nevoile de oxigen ale miocardului si cantitatea de oxigen disponibil efectiv. La doze mai mari provoac vasodilatatie arteriolar cu diminuarea presiunii arteriale. Aceste proprietti hemodinamice justific utilizarea si ca tratament adjuvant al insuficientei cardiace severe.

4. Tratamentul crizelor de angin pectoral, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt (sau precritic) al crizelor anginoase. 5. Insuficient cardiac, glaucom, tromboz coronarian acut, ramolisment cerebral, hipotensiune postural, hipertensiune intracranian, idiosincrazie la Nitroglicerin; stri de soc si colaps, anemii grave. 6. Nitroglicerina poate produce cefalee, aceasta disprnd de obicei n mai putin de o sptmn dup administrarea unui tratament continuu si poate fi atenuat prin administrarea unui analgezic. La doze mari poate produce hipotensiune accentuat n special la persoanele n vrst. 7. Flacoane cu 40 comprimate continnd 0,65 mg nitroglicerin. 8. Perlingual cte 1/2-1 comprimat n timpul crizelor de angin pectoral sau imediat naintea efortului provocator. Doza se poate repeta dup 15 minute. Dac dup administrarea a 3 doze sub form de comprimate de Nitroglicerin, criza de angin nu cedeaz, se recomand prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic.

VERAPAMIL
1. Antiaritmic.Antinanginos.Blocant al canalelor de calciu.Fenilalchilamina. 2. 3. Blocant al canalelor de calciu cu efecte deosebite la nivelul nodului sinusal si al celui atrioventricular. Efect inotrop negativ mai mare dect nifedipina si diltiazem. Creste circulatia subendocardiac. Reduce dimensiunile infarctului experimental.

4. Aritmii cardiace (tahicardia supraventricular, extrasistole, fibrilatie atrial). Profilactic n angina pectoral si infarct miocardic. Hipertensiune arterial. 5. Tulburri de conducere atrioventricular, boala sinusului, insuficient cardiac, bradicardie, hipotensiune arterial, accidente vasculare acute, intoxicatie digitalic. 6. Greturi, gastralgii, constipaie, ameteli, nervozitate, astenie, somnolent, cefalee, bradicardie, hipotensiune, insuficient cardiac, edeme periferice. 7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilen cu 20 comprimate filmate. Comprimate cu 80 mg verapamil. 8. 40-240 mg pe zi, n 2-4 prize.

DILTIAZEM
1. Antiaritmic.Antianginos.Vasodilatator.Blocant al canalelor de calciu.Benzotiazepina. 2. 3. Diltiazem este un medicament blocant al canalelor de calciu, capabil s mbuntteasc circulatia coronarian si s reduc n acelasi timp rezistenta periferic si consumul

4. 5.

6.

7. 8.

miocardic de oxigen. n acest mod medicamentul mreste rezistenta cardiac la efort, scade frecventa atacurilor de angin si reduce tensiunea arterial ridicat. Diltiazem este indicat n profilaxia si terapia insuficientei coronariene, anginei pectorale, anginei Prinzmetal, hipertensiunii arteriale esentiale usoare sau moderate si dup infarctul miocardic. Hipersensibilitate cunoscut la clorhidratul de diltiazem, hipotensiune (presiune sistolic sub 90 mm Hg), tulburri de conducere (bloc atrioventricular sau sinoatrial de gradul II sau III). Diltiazem nu va fi admninistrat n timpul sarcinii si al lactatiei. La femei de vrsta fertilittii trebuie exclus sarcina nainte de nceperea tratamentului si trebuie instituite msuri contraceptive eficiente pe toat durata tratamentului. Cele mai frecvente efecte secundare care uneori pot necesita ntreruperea tratamentului sunt: bradicardia sinusal, blocul sino-atrial. Cele mai rare si trectoare efecte secundare includ: astenie, ameteal, cefalee, insomnie, tulburri digestive (great, dispepsie, dureri epigastrice, uscciunea gurii, constipatie sau diaree), somnolent. Rareori s-a constatat o usoar crestere a nivelului enzimelor hepatice - GPT, etc. Aceste fenomene dispar n general la ntreruperea tratamentului sau la reducerea dozei utilizate Cutie cu 20 comprimate. Fiecare comprimat contine: 60 mg clorhidrat de diltiazem. n cazurile de insuficient coronarian: 1 comprimat de 3-4 ori/zi dup mesele principale sau conform prescriptiilor medicului. n cazurile de hipertensiune: 1/2 comprimat de 3 ori/zi pentru formele usoare si 1 comprimat de 3 ori/zi pentru formele severe, doza poate fi mrit pn la 2 comprimate de 3 ori/zi.

NIFEDIPIN
1. Antianginos.Vasodilatator.Blocant al canalelor de calciu.Dihidropiridina. 2.

3. Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhib influxul de ioni de calciu, mai ales n celulele miocardice si n celulele musculaturii netede ale arterelor coronariene si ale vaselor periferice. Reducerea consumului de O2 a miocardului are loc printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate dilatrii vaselor sanguine periferice, cu efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adaug dilatarea vaselor coronariene, inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a evidentiat o actiune cardioprotectoare, prin prevenirea acumulrii intracelulare a ionului de calciu si prevenirea epuizrii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de o parte, o puternic actiune antihipertensiv, prin diminuarea rezistentei periferice totale si, pe de o alt parte, un puternic efect antianginos, caracterizat printr-o important diminuare a frecventei, intensittii si a duratei crizei anginoase. Actiunea nifedipinului se manifest rapid: 20 de minute dup nghitirea capsulei, si se menine timp ndelungat: min. 6 ore de la administrare. Dac se desfac capsulele n gur, efectul apare dup 2-3 min. Nifedipinul diminueaz consumul de nitroglicerin si creste considerabil toleranta la efort a bolnavului. La doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant, prezentnd mai degrab un usor efect inotrop-pozitiv. 4. Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabil, inclusiv cea vasospastic, crizele acute de angin pectoral. Tratamentul cronic al hipertensiunii esentiale si secundare: crizele hipertensive. Deoarece are si proprietti antianginoase, nifedipinul este de ales cnd hipertensiunea coexist cu boala coronarian. 5. Hipersensibilitate la nifedipin. Se administreaz cu prudent n caz de hipotensiune, dac presiunea sistolic se situeaz sub 90 g. Nu se administreaz n caz de soc cardiovascular. Se va lua n considerare raportul risc/beneficiu n eventualitatea existentei unei bradicardii, a unei insuficiente cardiace sau renale, n tulburrile gastrointestinale severe si n cazul unei stenoze aortice severe. 6. La debutul tratamentului pot s apar cefalee, bufeuri vasomotorii, edem maleolar, roseata fetei, puls accelerat, palpitatii cardiace, vertij sau hipotensiune. Aceste efecte sunt tranzitorii si benigne, datorndu-se efectului vasodilatator al nifedipinului. La doze mari s-au semnalat: tulburri gastrointestinale, reactii cutanate, parestezii la nivelul bratelor si al gambelor, dureri musculare si tremor al degetelor. n cazuri exceptionale s-a observat n tratamentele cronice o hiperplazie reversibil a gingiei. Tulburrile hepatice, manifestate prin colestaza intrahepatic si cresterea transaminazelor, apar rareori si dispar la oprirea administrrii nifedipinului. Aparitia unei angine paradoxale, care se caracterizeaz prin dureri persistente ce apar sau se agraveaz dup o priz de nifedipin, necesit reducerea dozelor sau chiar ntreruperea tratamentului. 7. Flacon cu 30 capsule. Cutie pliant cu 3 blistere a cte 10 capsule. Capsule continnd 10 mg nifedipin. 8. Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat dup gravitatea afectiunii, reactia bolnavului la medicament si dup evaluarea cooperrii pacientului. Angin pectoral: Doza obisnuit este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o crestere a dozei zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, pn la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se poate dovedi a fi necesar.Dup un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin dup cel putin o sptmn de la infarct, dup restabilirea circulatiei sanguine. Hipertensiune: n hipertensiunea primar si cea secundar se recomand o doz zilnic de 3 x 10 mg pn la cel mult 3 x 20 mg. n criza hipertensiv se administreaz o doz unic de 10 mg. Dac rezultatul este nesatisfctor, aceasta poate fi repetat la un interval de 1/2 or. n tratamentul cronic, capsula se nghite cu o cantitate mic de lichid. n criza de angin pectoral sau n criza hipertensiv, capsulele se desfac la nivelul cavittii bucale, pentru a obtine un efect mai rapid. Se recomand respectarea unui interval de cel putin 2 ore ntre dou prize de 20 mg.

REZERPINA
1. Antihipertensiv.Inhibitor al SNVS.Neurosimpatolitic.

2. 3. Antihipertensiv cu instalare lent si prelungit (cteva sptmni) efect neurosedativ de tip tranchilizant; antipsihotic. Dup doze mari are actiune simpatolitic periferic. Actioneaz prin reducerea depozitelor de noradrenalin si serotonin. 4. Hipertensiune arterial forme usoare sau medii, mai ales cele nsotite de tahicardie, tulburri vegetative; hipertensiunea din cursul sarcinii; tulburri vegetative, n special cu manifestri de hipertonie simpatic; stri de hiperexcitabilitate nervoas, anxietate; toxicomanii, tireotoxicoz; adjuvant n tratamentul psihozelor nsotite de agitatie maniacal; delirium tremens. 5. Hipersensibilitate la alcaloizi rauwolfia, stri de depresie psihic; boal ulceroas; gastroenterocolit acut; epilepsie si parkinsonism; bradicardii accentuate, bloc atrioventricular, infarct miocardic, insuficient cardiac si renal. Prudent n cursul sarcinii. Tratamentul se va ntrerupe cu 2 sptmni nainte de interventii chirurgicale sau electrosoc. Nu se administreaz copiilor sub 3 ani. 6. Congestia mucoasei nazale, senzatia de greutate n membrele inferioare, great, diaree, somnolent, cefalee, ameteli, diminuarea libidoului, tulburri care dispar de obicei spontan n cursul tratamentului sau la reducerea dozelor. Administrarea prelungit poate produce stri depresive psihotice, activarea bolii ulceroase (ceea ce impune suspendarea tratamentului). 7. Flacon cu 60 comprimate continnd 0,25 mg reserpin. 8. Adulti: 1-4 comprimate/zi, administrate n 1-3 prize; copii (3-15 ani): 1/2-1 1/2 comprimate/zi n 3 prize n functie de vrst; tratamentul se ncepe n doze mici, crescndu-se treptat.

ATENOLOL

1. Antianginos.Antiaritmic.Antihipertensiv. 2. 3. Atenololul este un simpatolitic beta1-blocant selectiv, lipsit de activitate de stabilizare a membranei si de activitate simpatomimetic intrinsec (partial agonist). Actiunea selectiv nu este absolut, la doze mari blocnd si receptorii beta2, n special pe cei localizati n musculatura bronhic si vascular. Datorit beta-blocrii adrenergice si a altor mecanisme atenololul are urmtoarele actiuni: antihipertensiv: prin antagonizarea competitiv a catecolaminelor n special la nivelul miocardului avnd ca efect diminuarea frecventei respectiv debitului cardiac, printr-un mecanism central de scdere a tonusului muscular periferic, prin scderea secretiei de renin; antianginoas: datorit efectelor cronotropic si inotropic negative se reduce necesarul de oxigen al inimii, avnd ca efect cresterea tolerantei la efort; antiaritmic: antagonizeaz aritmiile produse de catecolamine si digitalice, restabileste ritmul sinusal n tahicardia ventricular experimental indus. 4. Hipertensiune arterial (singur sau asociat cu alti agenti antihipertensivi, n special diuretice tiazidice); angin pectoral; prevenirea secundar a infarctului acut de miocard la pacientii stabilizati hemodinamic; aritmii. 5. Hipersensibilitate la medicament sau la oricare alt beta-blocant adrenergic; bradicardie sinusal; bloc AV gradul II-III; soc cardiogen; insuficient cardiac decompensat. 6. Medicamentul este n general bine tolerat, reactiile adverse cele mai comune sunt de obicei usoare si trectoare: extremitti reci, oboseal muscular; tulburri gastrointestinale: diaree; tulburri cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune, declansarea sau agravarea insuficientei cardiace; tulburri SNC: ameteal, great, depresie mental, dureri de cap, vise intense, tulburri de somn. Foarte rar pot apare: rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, purpur, alopecie reversibil. O varietate de efecte adverse raportate la alte beta-blocante pot fi considerate potentiale efecte adverse ale Atenololului: efecte hematologice: agranulocitoza; efecte alergice: febr, laringospasm, disfunctii respiratorii; efecte SNC: depresie mental progresiv, halucinatii, sindrom reversibil acut de dezorientare n timp si spaiu, pierderea pe termen scurt a memoriei; efecte gastrointestinale: tromboze arteriale mezenterice, colite ischemice; alte efecte: rash eritematos, fenomen Raynaud. 7. Cutii continnd 2 blistere a cte 10 comprimate de 25 mg. Cutii continnd 2 blistere a cte 10 comprimate de 50 mg. Un comprimat contine 50 mg, respectiv 100 mg atenolol, excipienti q.s. pentru un comprimat. 8. Tratamentul cu Atenolol trebuie indivi-dualizat. Hipertensiune: doza initial de Atenolol este de 50 mg/zi, fie singur sau asociat cu diuretice tiazidice. Dac efectul optim nu se obtin n 1-2 sptmni se creste doza la 100 mg/zi n una sau dou prize. Angina pectoral: doza initial este de 50 mg/zi. Dac efectul optim nu se obtine ntr-o sptmn se creste doza la 100 mg/zi ntr-o singur priz. Unii pacienti necesit pentru obtinerea efectului optim doze de 200 mg/zi. Infarct miocardic: tratamentul oral cu Atenolol este tratament aditional celui i.v.. Se administreaz 50 mg la 10 minute dup administrarea ultimei doze de Atenolol intravenos, apoi se repet 50 mg la 12 ore si se continu cu 100 mg/zi n doz unic. Copii: nu se administreaz pentru c nu exist experient n utilizarea pediatric. Vrstnici: dozele se reduc n special la pacientii cu functie renal afectat, n functie de clearence-ul creatininei. Pacientilor dializati: se administreaz cte 50 mg dup fiecare tratament de dializ, sub supraveghere medical.

METOPROLOL

1. Antianginos.Antiaritmic.Antihipertensiv 2. 3. Metoprolol este predominant un blocant al receptorilor beta1 (cardioselectiv), fr activitate beta-stimulatoare si efect de stabilizare a membranei. Astfel, metoprolol este un beta-blocant potrivit pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, anginei pectorale, aritmiilor cardiace, infarctului miocardic, afectiunilor cardiace functionale nsotite de palpitatii; de asemenea, este indicat pentru tratamentul profilactic al migrenei. Metoprolol produce o scdere marcat a tensiunii arteriale la pacientii hipertensivi, n decubit, ca si n ortostatism. n cursul tratamentului cu metoprolol nu apar efecte secundare cum ar fi: hipotensiunea postural si dezechilibre electrolitice. La pacientii cu angin pectoral, metoprolol reduce frecventa atacurilor si creste capacitatea de efort fizic. Metoprolol inhib efectele cardiace ale cresterii activittii simpatice, aceasta nsemnnd n primul rnd scderea automatismului celulelor pacemaker si reducerea conducerii supraventriculare. Astfel, metoprolol controleaz ritmul cardiac n tahicardiile supraventriculare. Metoprolol reduce rata ventricular la pacientii cu fibrilatie atrial sau flutter atrial. De asemenea, metoprolol reduce frecventa btilor ectopice ventriculare. Sa dovedit c metoprolol reduce mortalitatea la pacientii cu infarct miocardic suspectat sau diagnosticat. Mecanismele prin care se exercit aceste efecte nu sunt pe deplin cunoscute, dar se pot datora scderii incidentei fibrilatiei ventriculare, prevenirii dezvoltrii infarctului si limitrii zonei de infarct. Aceste efecte antiischemice ale metoprololului se reflect si ntr-o reducere a durerii precordiale n timpul fazei acute a infarctului. 4. Hipertensiune; angin pectoral; aritmii cardiace, inclusiv tahicardii supraventriculare; tratament de ntretinere n infarctul miocardic; afectiuni cardiace functionale nsotite de palpitatii; profilaxia migrenei. 5. Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, insuficient cardiac decompensat, bradicardie sinusal clinic manifest, sindrom de sinus bolnav, soc cardiogenic, arteriopatii periferice severe. Datorit lipsei datelor clinice, metoprolol nu este indicat pacientilor cu infarct miocardic cu un ritm cardiac < 45 bti/minut, cu interval P-Q > 0,24 sec., o presiune sistolic < 100 mm Hg i/sau insuficient cardiac sever. Hipersensibilitatea cunoscut la metoprolol sau derivati nruditi. 6. Sistem nervos central: ocazional oboseal, ameeal, cefalee. Rareori parestezie, crampe musculare.Sistem cardiovascular: ocazional bradicardie, tulburri posturale (ocazional cu sincop). Rareori insuficient cardiac, palpitatii, aritmii cardiace, fenomene Raynaud, edem, durere precordial. n cazuri izolate, tulburri de conducere cardiac, gangren la pacientii cu afectiuni circulatorii periferice severe preexistente. Psihiatrie: rareori depresie, scderea atentiei, somnolent sau insomnie, cosmaruri. n cazuri izolate tulburri de personalitate.Piele: rareori rash cutanat (cu aspect de urticarie, psoriaziform sau leziuni cutanate distrofice). n cazuri izolate fotosensibilitate, transpiratie abundent sau cderea prului. Aparat respirator: ocazional dispnee la efort. Rareori bronhospasm la pacientii cu istoric de afectiuni pulmonare obstructive. n cazuri izolate rinite. Organe senzoriale: n cazuri izolate tulburri de vedere, uscciune si/sau iritatie a ochilor, conjunctivit, tinnitus. Metabolism: n cazuri izolate cstig n greutate. Snge: n cazuri izolate trombocitopenie. 7. Tablete de 50 mg, 100 mg si 200 mg. Tablete cu eliberare controlat. Fiecare tablet conine 47,5 mg, 95 mg si respectiv 190 mg de metoprolol succinat, corespunztor la 50 mg, 100 mg si respectiv 200 mg metoprolol tartrat. 8. Betaloc ZOK se administreaz o dat pe zi si este preferabil s se administreze odat cu micul dejun. Hipertensiune: uzual, 100 mg/zi administrat n priz unic. n unele cazuri, poate fi necesar cresterea dozei sau adugarea unui alt agent antihipertensiv. Angin pectoral: 100-200 mg zilnic n priz unic. Doza poate fi crescut n cazurile severe. Aritmii cardiace: 100-200 mg zilnic n priz unic. Dac este necesar, doza poate fi crescut.

RANITIDINA
1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice.Blocant H2 histaminergic. 2. Antiulceros ce apartine antagonistilor receptorilor H2 asupra crora actioneaz printr-un mecanism specific, competitiv si selectiv, inhibnd marcat secretia acid gastric. Eficacitatea ranitidinei s-a dovedit a fi superioar celei a cimetidinei cu avantajul principal de a se folosi doze mai mici (de 3-4 ori) si de a produce efecte adverse mai putine. 3. Clorhidratul de ranitidin din comprimate este rapid si aproape complet absorbit din tractul gastrointestinal, absorbtie ce nu pare a fi semnificativ influentat de alimente si antiacide. Concentratia plasmatic maxim (C max) se atinge dup 1-2 ore de la administrare si 50% din doza administrat este biodisponibil. Se leag n proportie de 10-20 % de proteinele plasmatice. Aproximativ 40 % se elimin nemodificat, n principal n urin, 6-10% se elimin sub form de metaboliti, restul fiind excretat prin bil si fecale. T1/2 este de aproximativ 2-3 ore. 4. Tratamentul afectiunilor gastrointestinale n care este necesar reducerea acidittii gastrice: formele benigne de ulcer gastric, duodenal, ulcer postchirurgical; esofagit de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; prevenirea recderilor n ulcer si a hemoragiilor recurente si gastroduodenale la bolnavii cu risc de ulcer de stres (arsuri, traumatisme craniene, politraumatisme, transplant renal); aspiratia acid n timpul nasterilor sau interventiilor chirurgicale. 5. Hipersensibilitate la ranitidin; tulburri gastro-intestinale minore (stomac iritat); nu se administreaz la copii sub 10 ani. 6. n general este bine tolerat. S-au semnalat: dureri de cap, vertije, somnolent, cderea prului si dureri articulare (foarte rar); tulburri gastrointestinale minore: great, vom, constipatie sau diaree, uscarea gurii; schimbri reversibile si trectoare n functiile hepatice (hepatite reversibile hepatocelulare, hepatocaniculare sau mixte), cu sau fr icter; o crestere usoara a nivelelor plasmatice ale creatininei si a parametrilor hepatici (transaminaze, fosfataza alcalin), ce revin la normal n timpul tratamentului; n cazuri izolate, la doze foarte mari s-au raportat ginecomastie, amenoree sau disfunctii sexuale (potent deficitar, pierderea libidoului); foarte rar s-au raportat tulburri neuropsihice: confuzie mental reversibil, halucinatii si tulburri de vedere (mai ales la pacientii vrstnici cu afectiuni renale severe); mai rar si izolat s-au raportat leucocitopenie, trombocitopenie, agranulocitoz; reactii de hipersensibilitate acut, cum ar fi: febr, bronhospasm, urticarie, edem angioneurotic si soc anafilactic, efecte ce dispar la ntreruperea tratamentului. 7. Comprimate continnd 150 mg, respectiv 300 mg ranitidin sub form de clorhidrat, excipienti q. s., n cutii a 20 comprimate (2 folii x10 comprimate sau flacon x 20 comprimate). 8. Tratamentul se individualizeaz n concordant cu afectiunea si gradul de severitate al acesteia: ulcer gastric, duodenal, postoperator: 150 mg de 2 ori pe zi, dimineata si seara, independent de mese, sau 300 mg seara la culcare, timp de 4 sptmni. Dac este nevoie tratamentul se repet. n caz de recdere doza de ntretinere este de 150 mg, seara la culcare (durata de administrare nelimitat); esofagita de reflux: 150 mg de 2 ori pe zi, timp de 8 sptmni; sindromul Zollinger-Ellison: doza initial este de 150 mg de 3 ori pe zi; aceasta poate fi crescut dac este nevoie la 900 mg pe zi sau la 4-6 g pe zi; profilaxia rezidual a ulcerului duodenal si gastric si n prevenirea aspirrii acidului: 150 mg ca doz unic; copii peste 10 ani: numai dac este strict necesar si numai pentru perioade scurte: 2 mg/kg corp de 2 ori pe zi; doza maxim: 150 mg de 2 ori pe zi.

NIZATIDINA ( AXID )
1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice. 2. Nizatidina este un inhibitor competitiv, reversibil al histaminei la nivelul receptorilor histaminici H2, n special a celor care se gsesc n celulele gastrice parietale. Nizatidina inhib semnificativ secretia gastric nocturn pentru o perioad de pn la 12 ore cnd este administrat oral, pentru pn la 24 de ore dac este administrat sub forma unei perfuzii continue si pentru 5 ore dup o injectie i.v. Inhib, de asemenea, n mod semnificativ secretia de acid gastric stimulat de alimente, cafein, betazol si pentagastrin. 3. Administrarea oral: Biodisponibilitatea nizatidinei nu este n mod semnificativ influentat de alimente sau antiacide. Absorbtia nizatidinei dup administrarea oral este rapid si concentratii plasmatice de vrf (700-1 800 mg/l dup o doz de 150 mg; 1 400-3 600 mg/l dup o doz de 300 mg) sunt obtinute n 3 ore. Biodisponibilitatea oral depseste 70% si timpul de njumttire este de 1-2 ore si clearance-ul plasmatic este de 40-60 l/or. Aproximativ 35% din nizatidin se leag de proteinele plasmatice. Volumul de distributie este de 0,8-1,5 l/kg corp. Se produce si o prim trecere la nivel hepatic, dar n procent foarte sczut (6%), ns nizatidina este n primul rnd excretat pe cale renal, 60% sub form nemodificat. Principalul metabolit este demetilnizatidina, cantitti mici de sulfoxid, n-oxid formndu-se de asemenea. Demetil nizatidina este un metabolit activ, cu eficacitate limitat. Mai mult de 90% dintr-o doz oral de nizatidin (inclusiv metabolitii) este excretat prin urin n decursul a 12 ore. Insuficienta renal moderat sau sever prelungeste n mod semnificativ timpul de njumttire si scade clearance-ul de nizatidin. Indivizii care sunt anefrici din punct de vedere functional, timpul de njumttire este 3,5 pn la 11 ore, iar clearance-ul plasmatic este 7-14 l/or. 4. Axid este indicat pentru tratamentul ulcerului duodenal activ, pentru o perioad de pn la 8 sptmni. La majoritatea pacientilor, ulcerul se vindec n 4 sptmni. Axid este indicat n doze reduse, de 150 mg/zi n terapia de ntretinere la pacientii cu ulcer duodenal cronic, dup vindecarea ulcerului duodenal activ. Nu se cunosc consecintele continurii terapiei cu nizatidin mai mult de un an. Axid este indicat pentru o perioad de 8 sptmni si n tratamentul ulcerului gastric benign activ. nainte de administrarea tratamentului trebuie exclus posibilitatea ulceratiilor gastrice maligne. Axid este indicat pentru o perioad de 12 sptmni n tratamentul esofagitei diagnosticate endoscopic, inclusiv a esofagitei erozive si ulcerative si asociat cu pirozis datorat refluxului gastroesofagian. Pirozis-ul prezent la pacientii cu reflux gastroesofagian a fost diminuat chiar dup prima zi de tratament. Axid injectabil este indicat, ca o alternativ de scurt durat, pentru pacientii spitalizati aflati n imposibilitate de a primi medicatie pe cale oral. 5. Hipersensibilitate la nizatidin sau alti antagonisti de receptori histaminici H2. 6. Rar au fost raportate episoade de reactii de hipersensibilitate sau de soc anafilactic. Au fost raportate: cazuri rare de leziuni hepatice colestatice sau att colestatice ct si la nivel hepatocelular, fenomene reversibile odat cu ncetarea tratamentului cu nizatidin. Ocazional au fost raportate anemie, urticarie, dureri de cap, ameteal si transpiratii. 7. Axid 150 mg: capsule continnd 150 mg (0,45 mmol) nizatidin. Axid 300 mg: capsule continnd 300 mg (0,91 mmol) nizatidin. Axid 100 mg: solutie injectabil, fiole a 4 ml, fiecare ml contine 25 mg de nizatidin. 8. Oral 150 mg/24 H 150 mg de 2 ori/24 H Inj. i.v. 120-150 mg/24 H

OMEPRAZOL
1. Antiulceros.Inhibitor al secretiei gastrice acide.Inhibitor al pompei protonice. 2. 3. Absorbtie si distributie: Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce contin omeprazol, acesta fiind labil n mediul acid. Absorbtia omeprazolului ncepe dup ce acesta prseste stomacul. Absorbtia este rapid, picul plasmatic apare dup 0,5-3,5 ore. Biodisponibilitatea absolut este de 30-40% dup administrarea unei doze de 20-40 mg, datorit unei metabolizri presistemice nsemnate. Dup administrri repetate ale unei doze zilnice unice, biodisponibilitatea creste pn la 60%. Prezenta alimentelor nu influenteaz biodisponibilitatea omeprazolului. La subiectii sntosi timpul de njumttire este de 0,5 - 1 or si clearance-ul total este de 500-600 ml/min. Omeprazolul se leag de proteine n proportie de 95%. Metabolizare si eliminare: Se metabolizeaz la nivelul ficatului, rezultnd derivati sulfurati, sulfonati si hidroxiomeprazol. Se elimin prin urin sub form de metaboliti n proportie de 77%. Cei doi metaboliti principali din urin sunt hidroxi-omeprazolul si acidul carboxilic corespunztor. Se elimin de asemenea pe cale biliar. La pacientii cu disfunctii hepatice biodisponibilitatea creste aproximativ 100%, comparativ cu o doz i.v., datorit primului pasaj hepatic, iar timpul de njumttire biologic al substantei medicamentoase creste la aproape 3 ore, clearance-ul plasmatic mediu fiind de 70 ml/min, comparativ cu valoarea de 500-600 ml/min n cazul subiectilor normali. 4. Ulcer duodenal evolutiv; ulcer gastric evolutiv; esofagit de reflux; sindrom Zollinger Ellison. De asemenea este indicat ca tratament preventiv n caz de recidiv n esofagita de reflux si n ulcerul gastric si duodenal dificil de controlat. 5. Hipersensibilitate la omeprazol. 6. Omeprazolul este n general bine tolerat. Pot s apar diaree, cefalee, great, meteorism, constipatie, eruptii cutanate, fotosensibilizare. Au fost semnalate tulburri hematologice: anemie, neutropenie, pancitopenie, trompocitopenie. Aceste manifestri sunt tranzitorii si de intensitate moderat. 7. Capsule operculate. Cutie pliant de carton continnd 2 blistere a cte 10 capsule. 0,240 g microcapsule enterosolubile ce contin 20 mg omeprazol/capsul. 8. Adulti: Ulcer duodenal: 20 mg/zi (o priz) timp de 2 sptmni. Dac vindecarea nu este total, tratamentul se poate prelungi cu 2 sptmni. Dac este vorba de un ulcer refractar la alte tratamente se pot folosi 40 mg/zi (ntr-o singur priz) timp de 4 sptmni. n caz de recidive se pot aplica din nou aceleasi scheme de tratament. Ulcer gastric: 20 mg/zi timp de 4 sptmni. Dac nu se vindec, se recomand tratament suplimentar nc 4 sptmni. n caz de recidive se aplic aceeasi schem de tratament. La cei cu ulcer gastric refractar la alte tratamente: 40 mg/zi, timp de 8 sptmni. Esofagit de reflux: 20 mg/zi 4 sptmni. Tratament suplimentar, dac este cazul, 4 sptmni. Esofagit refractar la alte tratamente: 40 mg/zi, 8 sptmni. Recidiv: se repet schema de tratament. Tratament de ntretinere: La pacientii cu esofagit de reflux recidivant, se pot preveni recderile cu 20 mg omeprazol/zi cu o durat a tratamentului mergnd pn la 6 ani n ulcerele recidivante, dificil de controlat, se recomand un tratament de 12 luni cu 20 mg/zi. n cazurile refractare vindecate prin omeprazol (40 mg/zi) tratamentul preventiv de 20 mg/zi poate fi insuficient. Se poate creste doza la 40 mg (priz zilnic unic). Sindrom Zollinger-Ellison: Tratamentul se individualizeaz; durata lui depinde de manifestrile clinice. Bolnavii cu forme grave care nu rspund la alte metode terapeutice au fost tratati cu succes (n 90 % din cazuri) cu doze cuprinse ntre 20 - 120 mg/zi. Pentru o posologie superioar a 80 mg/zi, doza cotidian trebuie repartizat n dou prize. Copii: Nu se dispune de o experient clinic necesar stabilirii unei posologii adecvate. n caz de insuficien renal sau hepatic si la vrstnici nu este necesar o ajustare a dozelor.

COLOIDAL ( DE-NOL )
1. Antiulceros.Protector al mucoasei gastroduodenale. 2. 3. De-Nol formeaz un precipitat n contact cu acidul gastric din stomac, la baza craterului ulcerului. Acest precipitat protejeaz mucoasa gastric mportiva acidittii, inhibnd totodat actiunea pepsinei. De-Nol protejeaz, de asemenea, mucoasa prin stimularea sintezei si a secretiei de prostaglandine endogene prin care este crescut producerea de bicarbonat si mucus. n plus, De-Nol exercit o actiune antibacterian mpotriva Helicobacter pylori. n stratul de mucus, dup administrarea unei doze de De-Nol sunt realizate concentratii bactericide de bismut. De-Nol conduce la dezintegrarea peretelui celular si contracareaz anumite mecanisme de patogenitate ale germenului H. pylori prin inhibarea ureazei bacteriene, proteinazei si fosfolipazei. S-a demonstrat in vitro c De-Nol, datorit propriettilor sale coloidale, inhib aderarea H. pylori la celulele epiteliale. Eradicarea H. pylori de ctre De-Nol este nsotit de mbunttirea imaginii histologice si nlturarea simptomelor gastritei. De-Nol poate fi combinat cu amoxicilin sau nitroimidazoli pentru a mbuntti rata de eradicare a Helicobacter pylori. Tripla terapie incluznd De-Nol, tetraciclin sau amoxicilin si metronidazol a dat cele mai bune rezultate. Studiile clinice au artat c procentul de vindecare cu De-Nol a ulcerelor gastrice si duodenale este foarte ridicat. Actiunea antibacterian asupra Helicobacter pylori este asociat cu observatia c, la un an dup terapia ulcerului gastric si duodenal cu De-Nol, recurentele sunt mai putin frecvente dect dup terapia cu multe alte medicamente. 4. Ulcerul gastric si duodenal. Gastrite nsotite de simptome ca dispepsia si n eradicarea Helicobacter pylori. 5. Disfunctii renale majore. 6. Poate aprea nnegrirea scaunului, ca urmare a formrii sulfatului de bismut, dar aceasta poate fi deosebit cu usurint de melen. Alte efecte sunt n principal de natur gastrointestinal, cum ar fi greata, strile de vom, constipatia si diareea. Aceste efecte nu sunt periculoase si sunt de natur temporar. Ocazional s-a raportat aparitia pe piele a unei usoare reactii alergice. 7. Cutii de carton continnd 40 de tablete. De-Nol tablete contine ca ingredient activ solutie uscat de subcitrat de bismut coloidal (CBS), corespunztoare la 120 mg trioxid de bismut (Bi2O3). n literatur, principiul activ este deseori atribuit ca fiind al compusului de coordinare: dicitratobismutat tripotasic. Tabletele de De-Nol contin urmtorii excipienti: polivinilpirolidon, amberlit, polietilen glicol, stearat de magneziu, hidroxipropilmetilceluloz. 8. Dozare: 2 x 2 tablete/zi pe stomacul gol, cu jumtate de or nainte de micul dejun si cu jumtate de or nainte de cin sau nainte de culcare; sau 4 x 1 tablet/zi, pe stomacul gol, cu jumtate de or nainte de fiecare din cele trei mese principale ale zilei si nainte de culcare. Tabletele trebuie nghitite cu ap. Tratamentul cu De-Nol trebuie urmat timp de 1-2 luni. Acesta este apoi urmat de o perioad de 2 luni fr administrare de De-Nol sau de alte preparate continnd bismut. Cele mai bune rezultate n eradicarea Helicobacter pylori (n proportie de 93 %) se obtin folosind schemele de tripl terapie.

METOCLOPRAMID
1. Antivomitiv. 2. 3. Antivomitiv prin actiune central, creste tonusul sfincterului inferior al esofagului, favorizeaz golirea stomacului prin stimularea peristaltismului gastric si relaxarea sfincterului piloric; i se atribuie un efect de normalizare a functiilor motorii si secretorii ale tubului digestiv, prin mecanism central. Tot prin actiune central, secundar-periferic, normalizeaz motilitatea gastro-intestinal si biliar, cu efecte antispastice sau de stimulare a peristaltismului gastric si de relaxare a pilorului. Fat de alte antiemetice si antispastice prezint avantajul actiunii predominant centrale, specifice, asupra centrilor care regleaz activitatea digestiv. n consecint, Metoclopramidul, n doze terapeutice, nu produce efecte secundare nedorite (deprimare central, inhibarea secretiilor digestive, fenomene circulatorii etc.). Un alt avantaj al preparatului l constituie toxicitatea sa redus. Actiunea Metoclopramidului poate fi partial antagonizat de atropin sau alte substante anticolinergice. 4. Great si vom (postoperator, n cadrul bolii de iradiatie, provocate de medicamente), sughit, esofagit de reflux, staz gastric, dispepsie, flatulent, migrene; pentru usurarea tubajului duodenal si pentru examenul radiologic gastrointestinal. 5. Sarcin, feocromocitom; prudent la psihotici si n insuficienta renal (doze mai mici). Nu se asociaz cu neurolepticele (potentare riscant) si cu atropin sau alte anticolinergice (mpiedic efectul metoclopramidei). 6. Uneori constipatie sau diaree, neliniste, oboseal; rareori diaree, scderea libidoului, ginecomastie, lactatie (prin hiperprolactinemie); dozele mari pot provoca somnolent si tulburri extrapiramidale discrete (mai ales spasme musculare, la copii); rareori, la nounscut, methemoglobinemie. 7. Comprimate continnd metoclopramid clorhidr. 10 mg (flac. cu 40 buc.); solutie apoas pentru uz intern (la copii) continnd metoclopramid clorhidr. 0,665%, respectiv 1 mg/3 picturi (flac. cu 20 ml); supozitoare continnd metoclopramid clorhidr. 20 mg (cutie cu 6 buc.); fiole a 2 ml solutie apoas injectabil, continnd metoclopramid clorhidr. 10 mg (cutie cu 5 si 25 buc.). 8. Adulti, oral 1/2-1 comprimat sau 15-30 picturi (5-10 mg) de 3 ori pe zi (nainte de mese); rectal un supozitor (20 mg) de 2-3 ori pe zi; n situatiile acute se injecteaz intramuscular sau intravenos o fiol (10 mg), repetnd la nevoie. Copii: 1/2 din doza adultului; sugari: 0,5 mg/kg corp si zi (fractionat).

PAPAVERINA CLORHIDRAT
1. Antiseptic si vasodilatator cu efect slab-moderat. 2. 3. Vasodilatator si antispastic prin actiune direct asupra musculaturii netede; efectul se mentine circa 2 ore dup administrarea oral. Absorbtie rap. dupa adm. orala Metabolizare ficat Eliminare - urina 4. Tulburri circulatorii cerebrale de natur spastic sau atero-sclerotic, retinopatii, migren, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare postinfarct; tulburri circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spastic, colici intestinale, diskinezie biliar hiperton, colici biliare; dismenoree. 5. Nu se asociaz cu medicamente stimulente beta-adrenergice, risc crescut de aritmii; papaverina poate creste efectul hipotensiv al medicamentelor antihipertensive; alcaloidul precipit din solutie cnd pH-ul este mai mare de 6. 6. Dozele mari pot fi cauz de somnolent, constipatie, neplcere epigastric, ameteli, cefalee, sudoratie. 7. Comprimate continnd clorhidrat de papaverin 100 mg. 8. 1 comprimat (100 mg), la nevoie 3-5 comprimate/zi.

LOPERAMIDA
1. Antidiareic de tip opoid. 2. 3. Este un derivat piperadinic de sinteza.Are act. antisecretorie si de incetinire a tranzitului colonic cu cresterea contractiilor segmentare la ac. nivel.Efectul este rapid si de lunga durata. Absorbtie scazuta din tr. Digestiv Metabolizare hepatica Eliminare scaun si secundar prin urina 4. Diaree acut nespecific, diaree cronic si pentru reducerea evacurilor la bolnavii cu ileostomie. 5. Rectocolit hemoragic (puseuri acute), risc de colectazii; Atentie! Imodium nu substituie medicatia antibacterian n diareea infectioas. 6. n conditiile administrrii cronice produce rareori constipatie, great, cefalee, ameteli, eruptii cutanate, inclusiv urticarie; nu dezvolt practic dependent. 7. Capsule continnd loperamid hidrocl. 2 mg (cutie cu 3 buc.). 8. n diareea acut, la adult, initial 2 capsule (4 mg), apoi cte o capsul dup fiecare scaun diareic, fr a depsi 8 capsule/zi si 4-5 zile de tratament; la copii mai mari de 9 ani, cte o capsul de 4 ori/zi pn la oprirea diareei sau cel mult 4-5 zile. n diareea cronic, la adult, la nceput 2-4 capsule/zi, apoi n doza de ntretinere potrivit (fractionat, n 2 prize/zi).

FENOFIBRAT
1. HIPOLIPIDEMIANT 2. In urma studiilor clinice s-a demonstrat c Lichol reduce nivelul colesterolului sanguin cu cca 20-25% si nivelul trigliceridelor sanguine cu cca 40-50%. Reducerea colesterolului este datorat scderii fractiunilor aterogene ale lipoproteinelor cu densitate mic (LDL). La pacientii cu hiperlipidemie, Lichol reduce nivelul acidului uric cu 15-30%. Fenofibratul este absorbit la nivel intestinal. Concentratia plasmatic maxim este atins dup 4-5 ore de la administrare. Doar 10% din substanta activ absorbit rmne sub form liber n plasm, restul fiind metabolizat la nivel hepatic la acid fenofibric, care este foarte puternic legat de proteinele plasmatice. Timpul de njumttire este de cca 20 ore. Fenofibratul este excretat n special la nivel renal. La pacientii cu alterare a functiei hepatice timpul de njumttire al substantei este crescut de cca 3-6 ori. 3. Absorbtie la nivel intestinal Metabolizare hepatica Eliminare renala 4. Hipertrigliceridemie primar (de tip I); Disbetalipoproteinemia primar (de tip III); Hiperlipidemia (de tip II b) combinat cu hipercolesterolemie (de tip II a). 5. Deficiente renale si hepatice severe cu sindrom nefrotic sau ciroz biliar primar. Hipersensibilitate cunoscut la medicament. 6. Lichol este n general bine tolerat; incidenta efectelor adverse nu depseste 2-4%. Acestea sunt: great, vom, diaree, cololitiaz, eritem, prurit, dureri de cap, ameteli, mialgii. 7. Cutii cu 50 capsule 100 mg fenofibrat. 1 capsul contine: Fenofibrat 100 mg; Excipienti q.s. 8. 3-6 capsule/zi divizate n 3 doze, administrate n timpul meselor.

FENOTEROL ( BEROTEC )
1. 2. Berotec 100/200 este un bronhodilatator beta2-adrenergic cu efect rapid si foarte eficient, recomandat pentru prevenirea si tratamentul simptomelor respiratorii datorate bronhospasmului reversibil sau numai partial reversibil n bolile bronhopulmonare obstructive cronice. Prin cuplarea la receptorii beta2-adrenergici, Berotec 100/200 are ca efect terapeutic relaxarea musculaturii netede bronsice, deci bronhodilatatie. La acestea se adaug scderea vscozittii mucusului, cresterea clearance-ului mucociliar, scderea permeabilittii vasculare bronsice, inhibarea eliberrii mediatorilor din mastocite si bazofile. Datorit actiunii sale, Berotec 100/200 poate fi administrat n scop profilactic la pacientii cu astm bronsic indus de efort. Efectul terapeutic se instaleaz n 3 - 5 minute de la administrare, atinge nivelul maxim dup 30 - 60 minute, se mentine la acest nivel 2 - 3 ore, dup care descreste treptat; durata de actiune a produsului este de 6 - 8 ore. 3. 4. Tratament simptomatic n criza de astm bronsic; tratament profilactic n astmul indus de efort, tratament simptomatic n BPOC, bronsit obstructiv cronic: tratamentul dispneei paroxistice si/sau dispneei continue cu rspuns incomplet la anticolinergice, tratamentul simptomatic n astmul bronsic intermitent, astmul bronsic persistent usor, moderat, sever; n astmul bronsic persistent trebuie avut n vedere terapia antiinflamatoare (de exemplu, corticoterapia pe cale inhalatorie) concomitent cu terapia bronhodilatatoare. 5. Cardiomiopatia obstructiv hipertrofic, tahiaritmii. Hipersensibilitate la fenoterol bromhidrat sau la substante inactive ale aerosolului presurizat dozat. 6. Berotec 100/200 poate produce tremor fin al musculaturii scheletice si nervozitate; rar, pot aprea tahicardie, ameteli, palpitatii sau cefalee; mai ales la pacientii hipersensibili, foarte rar, pot aprea iritatii locale sau reactii alergice. Ca si n cazul administrrii altor bronhodilatatoare, uneori poate aprea tuse si, foarte rar, bronhoconstrictie paradoxal. Ca urmare a terapiei cu beta2-agonisti, este posibil aparitia unei hipokaliemii severe. 7. Flacon de 10 ml cu 200 pufuri a 0,10 mg fenoterol bromhidrat/puf. Flacon de 10 ml cu 200 pufuri a 0,20 mg fenoterol bromhidrat/puf. 8. Folosirea corect a flaconului inhalator dozator este foarte important pentru reusita tratamentului. naintea primei utilizri se scoate capacul de protectie, se agit bine flaconul si se testeaz functionalitatea prin eliberarea unei doze n aer. La fiecare utilizare se vor respecta urmtoarele indicatii: 1 - se scoate capacul de protectie si se agit bine flaconul; 2 - se prinde flaconul ntre dou degete: indexul la baz si policele n dreptul piesei bucale; flaconul se tine vertical cu baza n sus; 3 - se expir profund; 4 - buzele se strng ferm n jurul piesei bucale; 5 - se inspir lent si profund pe gur; la nceputul inspirului se apas baza flaconului pentru eliberarea unei doze de aerosol; dup inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gur piesa bucal si se menine apnee voluntar postinspir aproximativ 10 secunde, dup care se expir lent pe nas; 6 - pentru administrarea unui al doilea puf, dup un interval de 1-2 minute, se repet indicatiile de la punctele 2, 3, 4, 5. Dup ntrebuintare se pune la loc capacul de protectie al piesei bucale. Piesa bucal va fi splat cu ap cald. Dac se foloseste spun sau detergent, se va clti bine cu ap curat. Flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la temperaturi mai mari de 50C si nu trebuie deschis fortat.

SALMETER
1. 2. Salmeterol-ul apartine clasei agonistilor selectivi beta2-adrenergici, care prin structura lor chimic se leag de locul exogen al receptorului. Astfel salmeterol-ul inhib selectiv si de lung durat mediatorii celulari din plmni (histamina, leucotrienele, prostaglandinele D2). Durata acestui efect este de 12 ore. 3. 4. Tratamentul de durat lung al obstructiilor reversibile ale cilor respiratorii n astmul bronaic; tratamentului astmului bronsic nocturn si al astmului indus de efortul fizic; tratamentul sindromului bronsic obstructiv cronic: bronsita cronic, BPOC, enfizem pulmonar; tratamentul bronsitei astmatiforme. 5. Hipersensibilitate la produs. 6. Cu caracter tranzitoriu s-au semnalat: cefalee, palpitatii, tahicardie. n caz de crestere a suieratului la administrare, se va folosi o terapie special care va ncepe cu folosirea unui agonist beta2-adrenergic de scurt durat. 7. Inhalator dozant care elibereaz 25 mcg/pulverizare, continnd 120 doze. 8. Adulti: 2 inhalatii de dou ori pe zi (fiecare inhalatie contine 25 mcg de salmeterol xinafoat). n cazurile severe se vor face maximum 4 inhalatii (4 ori 25 mcg) de dou ori pe zi (total 200 mcg). Copii peste 4 ani: 2 inhalatii (2 x 25 mcg) de dou ori pe zi (total 100 mcg).

CLONIDINA
1. Antihipertensiv. 2. Antihipertensiv prin stimulare central alfa2-adrenergic; micsoreaz debitul cardiac, nu modific practic fluxul sanguin renal, scade moderat activitatea reninic a plasmei. Eficacitatea este maxim dup 2-3 sptmni de tratament. 3. Absorbtie rapida dupa adiministrarea orala repetata a dozei de 75mg pe zi. La om, dintr-o doza orala de clopidogrel marcat cu 14C, aproximativ 50% a fost eliminat prin urina si aproximativ 46% prin fecale, in decursul a 120 de ore care au urmat administrarii. Farmacocinetica si farmacodinamia clopidogrelului au fost evaluate intr-un studiu cu administrare unica si administrari repetate, atat la subiecti sanatosi cat si la pacienti cu ciroza. Administrarea zilnica de 75 mg clopidogrel timp de 10 zile a fost sigura si bine tolerata. Cmax a clopidogrelului dupa administrarea unica, dar si la steady-state, a fost de cateva ori mai mare la cirotici comparativ cu subiectii sanatosi. Cu toate acestea concentratiile plasmatice ale principalului metabolit circulant, precum si efectul clopidogrlului asupra agregarii plachetare ADP-induse si asupra timpului de sangerare au fost comparabile intre aceste 2 grupuri. 4. Hipertensiune arterial - forme moderate si severe (obisnuit se asociaz cu diuretice, eventual cu alte antihipertensive). Pentru profilaxia migrenei si a altor forme de cefalee vascular recurent si pentru tratamentul bufeurilor vasomotorii n menopauz. 5. Este contraindicat la bolnavii cu psihoz depresiv n antecedente. Se evit sau se administreaz cu prudent n timpul sarcinii, n ateroscleroz cerebral sever, boala Raynaud si trombangeita obliterant. Atentie la soferi si la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intens si prelungit a functiilor psihice; se recomand evitarea buturilor alcoolice; prudent n asocierea cu deprimante centrale (barbiturice si alte sedative). 6. Frecvent uscciunea gurii, constipatie, somnolent si sedare; relativ rar great, anorexie, bradicardie sinusal, hipotensiune ortostatic, retentie hidrosalin (la nceputul tratamentului). ntreruperea brusc a tratamentului ndelungat poate fi cauz de hipertensiune marcat, cefalee, nervozitate, tremor, tulburri gastrointestinale. 7. Comprimate continnd clorhidrat de clonidin 0,150 mg. 8. Conform prescriptiei medicale. n general, se administreaz n medie 1 pn la 4 comprimate pe zi, repartizate n dou prize egale. Tratamentul ncepe cu un comprimat seara, la culcare; cresterea dozei se face treptat dup rezultatele obtinute, adugnd o doz dimineata, ajungnd pn la 6-7 comprimate pe zi. n tulburrile de menopauz: 0,025 pn la 0,075 mg de dou ori pe zi.

TIMOLOL
1. 2. Timolol Maleate este un beta-blocant neselectiv care scade producerea umorii apoase si consecutiv reduce presiunea intraocular crescut sau normal. Acest efect apare dup 1-2 ore si dureaz aproximativ 24 ore. Timolol Maleate nu modific dimensiunea pupilei sau tonusul corpului ciliar. 3. Intr-un studiu al concentratiilor plasmatice efectuat la 6 subiecti, expunerea sistemica la timolol a fost determinata dupa adiministrarea de timolol o,5% de 2 ori pe zi.Media concentratiei plasmatice maxime dupa doza de dimineata a fost de 0,46 ng/ml, iar dupa doza de dupa-amiaza de 0,35 ng/ml. 4. Glaucom cu unghi nchis, glaucom cronic cu unghi nchis; glaucom afakic; glaucom secundar; hipertensiune intraocular. 5. Hipersensibilitate la timolol. 6. Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie ocular, tulburri de vedere. 7. Flacon picurtor a 5 ml solutie 0,25% sau 0,5% Timolol maleat. 8. Doza initial: 1 pictura timolol (0,25% sau 0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare n sacul conjunctival al ochiului afectat. Dac este necesar se va asocia terapia cu pilocarpin sau alt miotic, epinefrin (adrenalina) sau inhibitor de anhidraz carbonic.

ACEBUTOLOLUM
1. Blocant beta-adrenergic cardioselectiv. 2. Blocant beta-adrenergic cardioselectiv.Produsul actioneaza ca stabilizant de membrana, antiaritmic si are activitate simpatomimetica intrinseca moderata. 3. 4. Hipertensiune arteriala esentiala moderata sau severa, hipertensiune renala, profilaxia anginei pectorale. 5. Bloc atrio-ventricular, bradicardie marcat (50 pulsatii/ min), insuficient cardiac. 6. 7. Comprimate a 200 mg (cutie cu 20 buc.). 8. n general se administreaz 1-2 comprimate/zi dimineata sau 1-2 comprimate dimineata i unul seara.

CARVEDILOL
1. 2. 3. Carvedilol actioneaza rapid prin dilatarea vaselor sanguine, in special la nivelul coroanelor.Administrarea sa impreuna cu alte medicamente amelioreaza starea pacientilor cu insuficienta cardiaca. 4. Insuficienta cardiaca cu tulburari cardiace la efort fizic mediu si mic, asociat medicatiei de baza. 5. Carvedilol nu trebuie adiministrat in urmatoarele cazuri: hipersensibilitate la unul din componentii preparatului, tulburari de ritm cardiac cu exceptia pacientilor avand pacemaker,tulburari cardiace netratate, tulburari cardiace severe cu insuficienta in stare de repaus, hipotensiune arteriala, puls foarte scazut,soc cardio-vascular, angina instabila, hipertensiune arteriala pulmonara si hipertrofie atrio-ventriculara dreapta consecutiva, tulburari pulmonare cu insuficienta respiratorie. 6. Comprimatele de carvedilol sunt de obicei bine tolerate.Ca orice medicament, poate produce totusi efecte secundare. Informati medicul sau farmacistul asupra eventualei aparitii a urmatoarelor efecte secundare: Sistemul nervos: senzatie de ameteala, dureri de cap, oboseala,stari depresive, tulburari de somn.Sistem cardiovascular : puls scazut, hipotensiune ortostatica. Edeme ale tesuturilor; mai ales in timpul cresterii dozei de carvedilol.Sistemul respirator : insuficienta respiratorie, crize astmatiforme;rareori nas infundat. 7. 8. Doza optima este stabilita de catre medic pentru fiecare pacient in parte. Nu se modifica din proprie initiativa doza prescrisa de catre medic. La inceputul tratamentului cu carvedilol trebuie facute de obicei controale medicale in mod regulat, pentru a se determina doza optima.Pentru cazurile in care trebuie inceput tratamentul cu doze mici, exista trei forme de carvedilol ( carvedilol 6,25 mg; carvedilol 12,5 mg; carvedilol 25 mg). Daca nu se specifica altfel, modul de administrare este urmatorul: La inceputul tratamentului se iau 3,125 mg carvedilol dimineata si 3,125 seara.Daca se tolereaza medicamentul, medicul Dvs. Va dubla doza la interval de aproximativ doua saptamani. Dupa aproximativ 6 saptamani se poate atinge doza necesara pentru tot restul intervalului de tratament.

PILOCARPINA
1. 2. 3. Pilocarpina scade presiunea intraoculara prin favorizarea circulatiei umorii apoase si prin diminuarea debitului secretor ciliar. Pilocarpina influenteaza procesul de acomodare si profunzimea camerei anterioare a globului ocular(prin relaxarea zonulei si deplasarea spre anterior a cristalinului).Concentratia la nivelul corneei si umorii apoase este maxima la 5 minute dupa instilare in sacul conjunctival. 4. Pilocarpina clorhidrat este un agent miotic (parasimpatomimetic) utilizat pentru controlul presiunii intraoculare n glaucomul cronic simplu. n glaucomul acut poate fi folosit singur naintea interventiei chirurgicale de urgent, sau n combinatie cu alti agenti miotici sau inhibitori ai anhidrazei carbonice. Tratamentul cu pilocarpin clorhidrat poate fi mentinut atta timp ct presiunea intraocular este sub control si nu exist deteriorarea functiei vizuale, indicat de modificri ale cmpului vizual. 5. Agentii miotici sunt contraindicati n situatiile n care constrictia pupilar nu este dorit (ex: iritele acute). 6. Nu se cunosc efecte adverse cu exceptia unui usor spasm ciliar avnd ca rezultat reducerea temporar a acuittii vizuale. Sensibilizarea este rareori observat. Dup utilizare ndelungat se poate dezvolta alergie de contact. 7. Flacon de plastic de 15 ml, cu picurtor. Substant activ: Pilocarpin clorhidrat (1% i 2%). Vehicul: Hidroxipropil metilceluloz (4 000 cps) 0,5%. 8. Cte dou picturi instilate n ochi, de trei ori pe zi sau conform indicatiei medicului.

GASTROZEPINA
1. 2. 3. Gastrozepin este un agent inhibitor specific al secretiei gastrice indicat n terapia ulcerului gastric, duodenal si a gastritei, fiind un agent de blocare gastroselectiv al receptorilor muscarinici ai acetilcolinei care actioneaz direct asupra celulelor din mucoasa gastric. Actiunea inhibitoare pronuntat asupra secretiei bazale si a celei stimulate a acidului clorhidric si a pepsinogenului duce la o micsorare a activittii peptice totale. Astfel, durerile se calmeaz si se accelereaz vindecarea ulcerului gastric si a ulcerului duodenal. Administrat n doze terapeutice, Gastrozepin nu prezint efecte secundare anticolinergice. 4. Forme cronice si acute ale ulcerului gastric si duodenal, gastrit, stomac iritat hiperacid, afectiuni ale stomacului cauzate de medicamente, sindrom Zollinger-Ellison. 5. ntruct datorit selectivittii preparatului nu se observ efecte secundare anticolinergice, nu exist contraindicatii. La administrarea de doze deosebit de ridicate, se recomand ns o supraveghere corespunztoare la pacientii cu glaucom si hipertrofie de prostat. Atentie: Cu toate c nu exist indicatii asupra unei actiuni teratogene pentru Gastrozepin, chiar si n doze ridicate, se recomand, totusi, ca preparatul s nu fie folosit n primele trei luni ale sarcinii. 6. n urma tratamentului cu Gastrozepin poate s creasc uneori pofta de mncare. n doze ridicate, dar mai ales la nceputul tratamentului, poate s apar, n mod izolat, senzatia de uscciune a gurii si usoare tulburri de acomodare. 7. Tablete 25 mg de diclorhidrat de pirenzepin/tablet. 8. Dimineata si seara pe cale oral cte 50 mg cu putin lichid, aproximativ cu 1/2 or naintea meselor. Se recomand ca durata tratamentului s fie de cel putin 4 sptmni.

LEVOTIROXINA
1. Hormon tiroidian de sintez care poate substitui hormonul natural. 2. Levotirexina sintetica are efect identic cu hormonul tiroidian fiziologic.Tiroida secreta hormoni: levotiroxina sau tetraiodotironina si liotironina sau triiodotironina, cuprinse in tiroglobulina.De asemenea, o proportie mica de levotiroxina se transforma in triiodotironina activa.Aceste transformari au loc in principal in ficat.Hormonii tiroidieni intervin in mod esential in procesele de crestere si dezvoltare si au un rol important in metabolismul energetic. 3. Levotiroxina administrata oral, pe stomacul gol, este absorbita dependent de forma galenica pana la 80%, predominant in intestinul subtire.Concentratia plasmatica maxima este atinsa dupa cca 6 ore de la administrare.Efectul se instaleaza dupa 3-5 zile.Volumul aparent de distributie este de 0,5 l/kg.Levotiroxina se leaga in proportie de 99% de proteinele plasmatice.Este metabolizata predominant in ficat, dar si in rinichi, creier si muschi.Clearance-ul metabolic este de 1,2 l / zi.Hormonii tiroidieni apar numai in cantitati mici in hemodializat datorita nivelului mare al legarii de proteinele plasmatice. 4. Hipotiroidie, adjuvant n tratamentul cu antitiroidiene. 5. Tireotoxicoz, tiroidit, cancer tiroidian, HTA, insuficient cardiac, cardiopatie ischemic, tahicardie, tuberculoz evolutiv, osteoporoz, insuficient corticosuprarenal, de nutritie. 6. Daca se respecta recomandarile, in timpul tratamentului cu levotiroxina nu apar reactii adverse. In caz de crestere rapida a dozei sunt posibile manifestari de hipertiroidism. Daca apar aceste fenomene, doza se va reduce sau se va intrerupe tratamentul pentru cateva zile.Dupa disparitia reactiilor se poate continua tratamentul conditia ca marirea dozei sa fie facuta cu prudenta. 7. Comprimate continnd levothyroxin sodic 25, 100 si 200 mcg (cutii cu 100 buc. a 25 si 100 mcg; cutie cu 50 buc. a 200 mcg). 8. Tratamentul este strict individualizat n functie de starea pacientului si trebuie monitorizat, urmrindu-se n special nivelul seric al hormonilor tiroidieni, formula sanguin, EKG. Doza zilnic variaz ntre 25 mg si 300 mg/zi.

CALCITONINA
1. 2. Calcitonina este n principal sintetizat si eliberat de celulele C ale glandei tiroide. Reglarea metabolismului calciului reprezint una dintre functiile majore ale calcitoninei, ntruct cresterea calciului extracelular stimuleaz sinteza acesteia. Cibacalcin-ul este calcitonin uman sintetic, secventa aminoacizilor acesteia fiind identic cu cea a calcitoninei umane. Efecte pe animale: Cibacalcin-ul reduce nivelul calciului seric si al fosfatilor. Reducerea calciului seric se realizeaz prin alterarea ultrastructurii si scderea numrului de osteoclaste, ceea ce mpiedic eliberarea calciului din oase. Nivelul sczut al fosfailor serici se realizeaz prin cresterea excretiei lor urinare. n faza precoce exsudativ, procesele inflamatorii sunt inhibate de Cibacalcin, iar n doze mari, acesta are efect inhibitor blnd si tranzitoriu si asupra proceselor secretorii de la nivelul tractului gastrointestinal. Efecte la om: Cibacalcin-ul inhib resorbtia osoas la cei cu turnover osos crescut, efect concretizat prin scderea fosfatazei serice alcaline (indicator al sintezei osoase) si a excretiei urinare de hidroxiprolin (indicator al turnover-ului colagenului la nivel osos). Clinic, efectul Cibacalcin-ului se manifest prin disparitia durerilor osoase cronice. Cibacalcin-ul mpiedic decalcifierea progresiv a oaselor osteoporotice de cauze variate. n perioada de postmenopauz, privitor la pierderea de substant osoas de la nivelul corpilor vertebrali, s-a demonstrat c eficacitatea Cibacalcin-ului este la fel de bun ca cea a tratamentului combinat estradiol + progestative, motiv pentru care se recomand nlocuirea terapiei hormonale (cnd aceasta este contraindicat) cu Cibacalcin. Studiile clinice au demonstrat eficacitatea Cibacalcin-ului n boala Paget osoas (inclusiv cea juvenil, care asociaz hiperfosfatazemie) si tumorile care induc hipercalcemie. 3. Dup administrarea i.m. sau s.c., peak-ul plasmatic mediu este atins dup 20 de minute. Concentratia seric medie dup administrarea i.m. este de 4 ng/ml, iar dup cea subcutan, de 3-5 ng/ml. Timpul de njumttire plasmatic este de 1,1 ore pentru administrarea i.m. si de 1,1 - 1,4 ore pentru cea subcutan. Dup o singur injectie i.v., valoarea clearance-ului este de 720 ml/minut, iar 95% din doz se elimin prin urin n primele 48 de ore. La nivelul rinichilor are loc degradarea exclusiv a substantei active n fragmente moleculare inactive. 4. Boala Paget osoas (osteitis deformans), tumori care induc hipercalcemie, osteoporoz de diverse cauze. 5. Hipersensibilitate la calcitonin uman sintetic. 6. Gastrointestinal: Frecvent great. Ocazional vrsturi, diaree, disconfort abdominal. Rar anorexie. SNC: Rar cefalee, ameteal, parestezii la nivelul palmelor si plantelor. Organe de simt: Rar gust metalic. Urogenital: Ocazional poliurie. Piele: Ocazional reactie local la locul de injectie. Rar rash, urticarie, prurit. Cazuri izolate: reactii anafilactice cu soc, angioedem, laringospasm, dispnee. Cardiovascular: Frecvent flushing, rar nsotit de hipotensiune si tahicardie. Cazuri izolate de hipertensiune. Alte reactii adverse: Rar astenie. Cazuri izolate de tetanie sau hipocalcemie tranzitorie fr important clinic. 7. Cutie cu 5 fiole ce contin 0,5 mg substant activ sub form de pulbere uscat, 5 fiole solvent de 1 ml continnd manitol 3%.

8. Boala Paget osoas: se recomand ca tratamentul s fie nceput cu o doz de 0,5 mg injectat s.c. sau i.m., o dat pe zi, timp de mai multe sptmni. n functie de rspunsul pacientilor, doza se va mri la 0,5 mg de dou ori pe zi sau micsora la 0,5 mg de 2-3 ori pe sptmn. Pentru evaluarea eficacittii Cibacalcin-ului se vor determina fosfataza alcalin si hidroxiprolina urinar la instituirea tratamentului si dup trei luni, iar pentru tratamentul cronic la intervale de 3-6 luni. Tratamentul se va desfsura pe o durat de 6 luni sau mai mult, n functie de evolutia bolii. Tumori care induc hipercalcemie: tratamentul n faza acut const n 0,5 mg administrate la fiecare 6 ore n injectie i.v. lent, dup rehidratare prealabil, iar nivelul calcemiei se va determina la fiecare 6 ore. La 12 ore dup normalizarea nivelului calciului seric, tratamentul se va ntrerupe. Efectul terapeutic n mod uzual se obtine n primele 24 de ore de la nceperea tratamentului.

GLIBENCLAMIDA
1. 2. Sulfamid antidiabetic, care favorizeaz eliberarea insulinei din celulele betapancreatice si creste sensibilitatea receptorilor periferici de insulin. 3. Are efect hipoglicemiant in diabetul de tip II prin cresterea secretiei de insulina de catre celulele beta ale pancreasului.Efectul beta-citotrop la nivelul pancreasului consta in stimularea celulelor beta inca functionale ale insulelor Langerhans,adica pe eliberarea de insulina endogena.Acest efect este potentat de glucoza.A fost descrisa o inhibare a eliberarii de glucagon din celulele A ale pancreasului si efecte extrapancreatice ca de ex. Cresterea sensibilitatii receptorilor pentru insulina fata de insulina din tesuturile periferice, cat si potentarea efectului insulinei la nivel post-receptor si incetinirea degradarii receptorilor specifici, dar relevanta clinica a acestor fenomene nu a fost clarificata. 4. Diabet la adulti non-insulinodependenti, care nu poate fi echilibrat numai prin diet. 5. Diabet insulinodependent, diabet juvenil, diabet acidocetozic, precom si com diabetic, diabet cu insuficient hepatic, insuficient renal sau insuficient suprarenal sever, diabet cu obezitate ce nu poate fi controlat numai prin diet, alergie la sulfamide n antecedente. n interventiile chirurgicale, traumatismele, infectiile intercurente oblig la cresterea dozei sau, n cazurile severe, la instituirea tratamentului cu insulin. Alcoolul (n acut), acidul acetil salicilic (doze mari), fenilbutazona cresc riscul hipoglicemiei prin interferente de ordin farmacocinetic; propranololul, acidul nicotinic (doze mari), insulina, biguanidele favorizeaz scderea glicemiei prin actiuni sinergice; barbituricele micsoreaz efectul hipoglicemiant al glibenclamidei prin inductie enzimatic; diureticele tiazidice, furosemidul, simpatomimeticele, glucocorticoizii, estrogenii si contraceptivele orale actioneaz antagonic; aceste asociatii pot face necesar modificarea dozei de glibenclamid, sub controlul glicemiei. 6. n general bine suportat; provoac rareori (0,5%) greturi, senzatie de greutate epigastric, constipatie sau diaree, prurit, urticarie, eruptii maculopapuloase, exceptional hipotiroidism, leucopenie, trombocitopenie reversibil; cresterea fasfatazelor, posibil icter colestatic. Supradozarea absolut sau relativ provoac hipoglicemie (atentie la simptome). 7. Flacon cu 60 comprimate. Comprimate continnd glibenclamid 5 mg. 8. Tratamentul se ncepe cu 1/2 de comprimat (2,5 mg/zi) la micul dejun, crescnd la nevoie la 1 comprimat, cel mult 1 1/2-2 comprimate pe zi (mai putin la btrni) n dou reprize dimineata si seara la mas. Tratamentul trebuie monitorizat prin control periodic al glicemiei, al numrului globulelor sanguine si al hemoglobinei glicozilate. Atentie! n cursul tratamentului se va evita consumul de buturi alcoolice. Asocierea cu alte medicamente se va face numai cu acordul medicului.

PREDNISON
1. 2. Derivat cortizonic antiinflamator, antialergic cu actiune intens; creste catabolismul proteic, creste glicemia, stimuleaz sistemul nervos central, inhib functia corticosuprarenalei; actiunea de favorizare a retentiei hidrosaline este slab. Efectul se dezvolt dup 2-3 ore si se mentine 12-36 ore dup administrarea oral. 3. Se absoarbe bine in intestin si realizeaza concentratia plasmatica maxima la 1-2 ore dupa administrare orala. Timpul mediu de injumatatire plasmatica este de 3,6 ore.Forma activa in organism este prednisolonul, in care se transforma in ficat.Se elimina urinar, 20% sub forma de prednisolon, 80% ca metaboliti conjugati. 4. Boli reumatice si colagenoze: poliartrit reumatoid, cardit reumatismal, lupus eritematos diseminat, dermatomiozit, sclerodermie, periarterit nodoas (cazuri severe, selectionate); boli alergice: astm bronsic, alergie alimentar, alergie medicamentoas, alergie la polen, boala serului, edem angioneurotic, anafilaxie etc. (cazuri severe, selectionate); necroz hepatic subacut, hepatit cronic activ, hepatit alcoolic acut, boala Crohn, colit ulceroas si ulcero-hemoragic, glomerulonefrit acut cu oligurie marcat sau anurie, nefroz, sarcoidoz, fibroz pulmonar, anemie hemolitic dobndit, purpur trombopenic idiopatic, leucemie limfatic, limfosarcom; stri infectioase si toxice grave; boli de piele: dermite alergice si eczeme, eritrodermie exfoliativ, pemfigus, psoriazis etc.; boli de ochi: episclerite, sclerite, keratite, irite, iridociclite si alte afectiuni cu caracter inflamator sau alergic. 5. Ulcer gastric sau duodenal, psihoze, cetoacidoz diabetic, osteoporoz, sindrom Cushing; prudent sau se evit n timpul sarcinii si alptrii, prudent n diabetul zaharat (se controleaz glicemia, se creste doza de insulin sau antidiabetice orale), n insuficienta renal si la uremici, n bolile convulsive si n miastenia grav, n insuficient cardiac, la hipertensivi si cnd exist tendint la tromboz vascular. Prudent n bolile infectioase, unde este obligatorie asocierea chimioterapiei sau antibioterapiei specifice; n tuberculoz se foloseste numai ca adjuvant al chimioterapiei specifice; infectiile fungice sistemice, infectiile amebiene, herpesul zoster, herpesul simplex, varicela si poliomielita contraindic cortizonii (cu exceptia situatiilor n care actiunile antitoxic si antiinflamatoare pot salva viata bolnavului); vaccinarea, mai ales cea antivariolic, este interzis n cursul tratamentului cortizonic. Atentie n cazul asocierii cu antidiabetice orale si anticoagulante cumarinice (cortizonii scad eficacitatea), saluretice, amfotericin (sumarea pierderii de potasiu), salicilati, fenilbutazon, indometacin si alte AINS (risc ulcerigen crescut), barbiturice, fenitoin, rifampicin (pot scdea eficacitatea cortizonilor). Glucocorticoizii administrati sistematic figureaz pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi). 6. Pirozis, epigastralgii, activarea sau agravarea ulcerului gastroduodenal, hiperglicemie (se recomand diet hipoglucidic), cu activarea sau agravarea diabetului, insomnie, agitatie, chiar tulburri psihotice, cataract subcapsular posterioar, glaucom

(tratamentul prelungit), cresterea catabolismului proteic (se recomand diet hiperproteic) cu osteoporoz si miopatie, striuri, telangiectazii, petesii, echimoze cutanate, acnee, tulburri sexuale (amenoree, hirsutism), ntrzierea cresterii la copii. 7. Comprimate coninnd prednison 5 mg sau 1 mg (flac. cu 30 buc.). 8. Adulti: doz de atac 30-80 mg/zi (sau mai mult), se scade treptat pn la doza de ntretinere de 5-15 mg/zi (obisnuit 10 mg); copii: doz de atac 1-3 mg/kg corp si zi (sau mai mult), doz de ntretinere 0,25-0,5 mg/kg corp si zi. Se recomand ca doza de ntretinere s se administreze ntr-o singur priz, dimineata, eventual n schem alternativ (cantitatea echivalent o dat la 2 zile); ori de cte ori este posibil se ncearc oprirea medicatiei prin micsorarea treptat a dozei. n caz de interventii chirurgicale, traumatisme, infectii sau alte afectiuni intercurente este necesar cresterea dozei.

DEXAMETAZONA
1. 2. Produsul este o solutie combinat de antibiotic cu corticosteroid pentru uz local, folosit n unele afectiuni ale polului anterior al globului ocular si ale conductului auricular extern. Acest colir combin efectul antiinflamator al dexametazonei si efectul antibiotic al neomicinei, permitnd astfel un tratament eficient al afectiunilor polului anterior al globului ocular n care este necesar acest efect combinat. 3. Stimuleaza puternic secretia gastrica, stimuleaza intens sistemul nervos central, creste catabolismul proteic si foarte discret glicemia. Are un efect mineralo-corticoid minim, neprovocand practic retentie hidrosalina. 4. Afectiuni oftalmice: Afectiuni ale polului anterior al ochiului complicate cu infectii cu germeni sensibili la neomicin: keratite superficiale; keratite profunde; conjunctivite (de primvar alergice, catarale) si iridociclite nepurulente; irite; ulceratii marginale recidivante; leziuni corneene; alergii palpebrale; blefarite, inclusiv catarale, nepurulente si alergice. Prin atenuarea leziunilor inflamatorii din uveitele anterioare, glaucomul secundar uveitelor poate fi controlat indirect prin administrarea colirului oftalmic. Tratamentul nu va fi prelungit n mod nejustificat, iar n acest timp presiunea intraocular va fi tinut sub observatie. Bolile ochiului ereditare sau degenerative nu rspund n general la acest tratament. Afectiuni otice: Afectiuni ale conductului auditiv extern, cnd sunt complicate cu suprainfectii cu germeni sensibili la neomicin. Este de asemenea indicat n tratamentul local al neurodermatitei, dermatitei seboreice, eczemei si otitei externe (dac timpanul este intact). 5. Infectii oftalmice cu mycobacterii, viroze ca: varicela, herpes simplex incipient si stadiile acute incipiente ale majorittii afectiunilor virale corneene si conjunctivale. Infectii acute purulente ale conjunctivei si pleoapelor produse de germeni rezistenti la neomicin. Dac se suspecteaz infectii fungice oftalmice sau auriculare, perforri ale timpanului sau la pacientii cu antecedente de sensibilizare la oricare dintre componentele solutiei. Utilizarea acestei combinaii este n general contraindicat dup extragerea unui corp strin cornean. 6. Dac apar manifestri subiective sau simptome neobisnuite se va consulta medicul. 7. Sticlute cu 5 ml. solutie. 8. Doza adecvat va fi stabilit de ctre medic. Durata tratamentului depinde de tipul de leziune si poate fi de la cteva zile la cteva sptmni, n functie de rspunsul terapeutic. Recidivele, mai dese n leziunile cronice, n general rspund la tratament. Administrare oftalmic: Se instileaz 1-2 picturi de colir Dexamethasone Neomycin n sacul conjunctival la fiecare or n timpul zilei si la 2 ore n timpul noptii ca tratament de nceput. Cnd apare rspunsul favorabil, doza se reduce la o pictura la 4 ore. n timp se reduce doza la 1 pictur de 3-4 ori pe zi, aceasta fiind suficient pentru suprimarea simptomatologiei. Administrare otic: Se curt meticulos canalul auricular si se usuc.

Se instileaz solutia direct n canalul auricular prin intermediul unui picurtor. Doza initial recomandabil este de 3-4 picturi de 2-3 ori pe zi. Cnd se obtine un rspuns favorabil, doza se reduce progresiv. Dac se prefer, se poate folosi si un tampon mbibat cu solutie de Dexamethasone Neomycin. Se mentine tamponul umed si se nlocuieste dup 12-48 ore. Tratamentul poate fi repetat de cte ori este necesar, la recomandarea medicului.

BETAMETAZONA
1. 2. 3. Betaderm este un antiinflamator si antialergic. Betaderm unguent si crem contine betametazon valerat care este un corticosteroid realizat special pentru tratamentul dermatologic. Esterul valerat de betametazon s-a demonstrat a fi cel mai activ produs dintr-o ntreag serie de esteri betametasonici si multi alti corticosteroizi. Betaderm crem si unguent este foarte eficient n tratamentul dermatozelor inflamatorii care rspund n mod normal la terapia local cu corticosteroizi. 4. Diferite tipuri de eczeme, inclusiv: eczem atopic, eczem infantil; eczem Besnier si eczem de staz; neurodermatoze incluznd: lichen plan; dermatite seboreice; sensibilizare si alergie de contact; psoriasis. 5. Acnea Rosacea, Acnea Vulgaris si dermatite periorale; infectii virale cutanate (herpes simplex, varicela); hipersensibilitate la preparat. Betaderm nu este indicat n tratamentul infectiilor cutanate cu fungi (Candida, Tinea) sau bacterii (Impetigo), n caz de prurit perianal si genital, dermatoze cu suprafat mai mare de 15 cm la copiii sub 1 an, inclusiv dermatite si eritem fesier. 6. Posibilitatea de absorbtie sistemic poate fi luat n consideratie cnd preparatele Betaderm sunt folosite cu pansamente ocluzive pe arii ntinse, ori timp ndelungat. Absorbtia sistemic este foarte probabil la sugari si copii si se poate produce si n absenta pansamentului ocluziv. Betaderm crem si unguent este bine tolerat, dar dac apar semne de hipersensibilitate, aplicarea va fi oprit imediat. 7. Unguent si crem: tub a 20 g. Unguent continnd betametazon valerat 100 mg/100 g. Crema continnd betametazon valerat 100 mg/100 g. 8. O cantitate mic se va aplica pe zona afectat o dat sau de dou ori pe zi pn se va produce ameliorarea. Dup aceasta este posibil obtinerea unei ameliorri progresive printr-o singur aplicare zilnic sau chiar mai rar. Betaderm crem este preferat pentru zonele umede, exudative. Betaderm unguent, datorit propriettilor sale emoliente este preferat n cazul leziunilor uscate.

FLUTICAZONA
1. 2. Fluticasone propionat are un marcant efect antiinflamator pulmonar.El reduce simptomele si exacerbarile astmului la pacientii tratati anterior numai cu un bronhodilatator, sau cu alta terapie profilactica.La majoritatea pacientilor la dozele recomandate nu are nici un efect asupra functiei sau rezervei adrenale.Astmul sever necesita urmarire medicala regulata, fiind o afectiune cu potential letal. 3. Dupa adm. orala, 87: 100% din doza este excretata in fecale, pana la 75% ca si component neabsorbit,depinzand de doza.Exista si un metabolit major non-activ.Dupa administrarea intravenoasa, clearanceul plasmatic este rapid, sugerand o extractie hepatica extensiva.Timpul de injumatatire plasmatic este de aproximativ 3 ore.Volumul de distributie este de aproximativ 250 litri. 4. Cutivate, crem si unguent, este indicat pentru tratamentul manifestrilor inflamatorii si pruriginoase ale dermatozelor sensibile la corticosteroizi, cum sunt: eczeme inclusiv eczema atopic, infantil si discoid (numular); prurigo nodular; psoriazis (exclusiv psoriazis eritrodermic); neurodermatoze inclusiv lichenul simplu; lichenul plan; dermatite seboreice; dermatite de contact; lupus eritematos discoid; adjuvant al tratamentului sistemic cu steroizi n eritrodemia generalizat; reactii dup ntepturi de insecte. 5. Acnee rozacee; Acnee vulgar; Dermatite periorale; Infectii virale cutanate primare; Hipersensibilitate la oricare din ingredienti; Prurit perianal si genital. Utilizarea preparatului nu este indicat n tratamentul infectiilor leziunilor cutanate primare, cauzate de fungi sau bacterii si de asemenea nici n dermatoze la copii sub 1 an, inclusiv dermatite si eruptii de contact. 6. Preparatele cu propionat de fluticazon sunt n general bine tolerate; au fost raportate arsuri locale si prurit. Dac apar semne de hipersensibilitate, aplicatiile trebuie oprite imediat. Tratamentul prelungit si intensiv cu preparate ce contin corticosteroizi potenti pot determina local tulburri trofice cutanate ca: subtieri, striatii, dilatarea vaselor superficiale, hipertricoz si hipopigmentare. Infectii secundare, n particular n timpul utilizrii pansamentelor ocluzive sau la nivelul pliurilor cutanate, si dermatite alergice de contact au fost raportate n timpul utilizrii corticosteroizilor. Exacerbarea semnelor si simptomelor dermatozelor a fost raportat n timpul tratamentului cu corticosteroizi. Utilizarea prelungit a unor mari cantitti de corticosteroizi sau tratamentul pe suprafete cutanate ntinse, poate duce la o absorbtie sistemic suficient pentru a produce semnele caracteristice hipercorticismului. Acest efect poate aprea mai ales la sugari si copii, si n cazul folosirii pansamentelor ocluzive. La sugari, scutecul poate actiona ca pansament ocluziv. n rare cazuri, tratamentul psoriazisului cu corticosteroizi (sau la ntreruperea lui) poate determina aparitia formei pustulare a bolii.

7. Cutivate unguent 0,005%: fiecare gram de Cutivate unguent contine 50 mcg propionat de fluticazon inclus ntr-o baz de propilen glicol, sesquioleat de sorbitan, cear microcristalin si parafin lichid. Cutivate crem 0,05%: fiecare gram de Cutivate crem contine 500 mcg propionat de fluticazon inclus ntr-o crem baz de propilen glicol, alcool cetostearilic, miristat de izopropil, fosfat dibazic de sodiu, acid citric, ap purificat, parafin lichid si imiduree ca si conservant. 8. Se va aplica pe zona afectat un strat subtire de Cutivate crem sau unguent, de dou ori pe zi.

TERBUTALINA
1. 2. Terbutalina este un agonist adrenergic, care stimuleaza predominant receptorii beta2 producand astfel: relaxarea musculaturii netede bronsice, inhibarea eliberarii spasmogenilor endogeni, inhibarea edemului produs de mediatorii endogeni si cresterea clearance-ului mucociliar si relaxarea musculaturii uterine. 3. Terbutalina inhalata actioneaza in cateva minute si are o durata de actiune de pana la 6 ore.Aproximativ 20-30% din doza se depoziteaza in plaman. Terbutalina este metabolizata in principal prin conjugarea cu acid sulfuric si este excretata sub forma de conjugat sulfat. Nu formeaza metaboliti activi. In cazul administrarii interne produsul este supus metabolizarii la nivelul peretelui intestinal si la primul pasaj hepatic. Biodisponibilitatea este de aproximativ 10% si va creste la circa 15% daca terbutalina este ingerata pe stomacul gol.Concentratia plasmatica maxima este atinsa in circa 3 ore. Numai 15-20% din substanta se fixeaza pe proteinele plasmatice. Terbutalina este metabolizata in principal prin sulfconjugare si excretata pe cale urinara sub forma de sulfoconjugat sau ca atare.Nu se formeaza metaboliti activi. 4. Astm bronsic. Bronsit cronic, emfizem sau alte afectiuni pulmonare n care bronhospasmul constituie un factor agravant. 5. Hipersensibilitate la oricare dintre ingrediente. 6. Intensitatea reactiilor adverse depinde de doza si de calea de administrare. Adesea, titrarea initial a dozei va reduce reactiile adverse. Reactiile adverse observate, de exemplu: tremor, cefalee, crampe musculo-tonice si palpitatii, sunt caracteristice tuturor aminelor simpatomimetice. Dac totusi aceste efecte au aprut, majoritatea au fost spontan reversibile n primele 1-2 sptmni de tratament. Pot aprea urticarie si exantem. La copii s-au observat tulburri de somn si tulburri comportamentale. 7. Comprimate de 2,5 mg si 5 mg. Sirop/Elixir 0,3mg/ml. 8. Dozele se vor stabili individual. Comprimate: Aduli: n primele 1-2 sptmni se recomand 2,5 mg de 3 ori pe durata a 24 ore. Ulterior, dac este necesar, doza poate fi crescut la 5 mg de 3 ori n 24 ore. Copii: 0,075 mg/kg corp de 3 ori n 24 ore. Doze corespunztoare: Greutatecorporal Doza < 20 kg 1/4-1/2 comprimat de 2,5 mg de 3 ori n 24 ore. 20-30 kg 1/2-1 comprimat de 2,5 mg de 3 ori n 24 ore > 30 kg 1-2 comprimate de 2,5 mg de 3 ori n 24 ore

Sirop/ Elixir: Aduli: 3-4,5 mg ( 10-15 ml) de 3 ori n 24 ore. Copii: 0,075 mg ( 0,25 ml)/kg corp de 3 ori n 24 ore. Doze corespunztoare: Greutate corporal Doza 4 1,0 ml x 3 6 1,5 ml x 3 8 2,0 ml x 3 10 2,5 ml x 3 12 3,0 ml x 3 14 3,5 ml x 3 16 4,0 ml x 3 18 4,5 ml x 3 20 5,0 ml x 3 24 6,0 ml x 3 28 7,0 ml x 3 32 8,0 ml x 3 36 9,0 ml x 3 40 10,0 ml x 3 Dac nu s-a obinut rspunsul adecvat, doza poate fi dublat, avndu-se n vedere posibilitatea apariiei reaciilor adverse.

ALFAMETILDOPA
1. 2. Antihipertensiv prin inhibitia simpaticului periferic de cauza centrala; scade rezistenta periferica fara sa micsoreze fluxul cerebral, coronarian si renal; efectul incepe la 1-2 ore de la administrarea orala, este maxim la 4-6 ore si dureaza circa 24 ore, iar in caz de administrare repetata efectul este maxim dupa 2-3 zile de tratament si se mentine 2 zile dupa intreruperea acestuia. 3. 4. Forme moderate sau severe de hipertensiune arterial (n asociatie cu un diuretic, eventual cu alte antihipertensive); HTA gravidic. 5. Boli hepatice active (hepatit acut, ciroz activ), stri depresive grave, feocromocitom, alergie la metildopa, anemie hemolitic; prudent la persoanele cu antecedente hepatice si la anginosi, n insuficienta renal (doze mici), la btrni (doze mici) si n timpul sarcinii ; se recomand evitarea buturilor alcoolice. Prudent cnd se asociaz cu litiu (risc toxic crescut la acesta), cu alte antihipertensive (doze mai mici) si cnd se administreaz anestezice generale (doze mai mici din acestea). 6. Frecvent sedare, somnolent, oboseal, cefalee (la nceputul tratamentului), pozitivarea testului Coombs (la doze mari, nu are alte urmri n mod obisnuit); ocazional ameteli si alte simptome de hipotensiune ortostatic, edeme si cresterea n greutate (se asociaz cu un diuretic), bradicardie, congestie nazal, great, vom, constipatie sau diaree, flatulent, pancreatit, inflamatia glandelor salivare, mrirea snilor, galactoree, amenoree, diminuarea libidoului, impotent, eruptii cutanate, artralgii, mialgii, parestezii; uneori, n primele sptmni de tratament, febr, eozinofilie, pozitivarea unor probe functionale hepatice, icter; rareori necroz hepatic grav, anemie hemolitic (se controleaz probele hepatice si hemograma), fenomene parkinsoniene, tulburri psihice (stare depresiv, chiar fenomene psihotice). Metildopa poate interfera cu dozarea acidului uric, creatininei, GOT si a catecolaminelor. 7. Comprimate continnd metildopa 250 mg (cutie cu 50 si 250 buc.). 8. Oral, se ncepe cu 1 comprimat (250 mg) de 2 ori pe zi si se creste progresiv (o dat la 23 zile) pn la obtinerea efectului dorit doza eficace este cuprins ntre 2 si 8 comprimate pe zi; doza de ntretinere obisnuit este de 2-3 comprimate pe zi (uneori sunt suficiente 1-2 comprimate la culcare).

OBIDOXINA
1. 2. Reactivator de colinesteraza, antidot in intoxicatia cu anticolinesterazice, organofosforice insecticide din grupa parationului. 3. 4. Intoxicatii cu insecticide din grupa organofosforicelor ( fosfati alchilati, tiofosfati alchilati, esteri fosforici, esteri tiofosforici, de ex. Paration = E 605 forte, oxydemetonmethyl = Meta-Systox etc. ) 5. Intoxicatie cu carbamati (ezerin, neostigmin etc.); prudent n miastenia grav (poate precipita criza). 6. Posibil ameteli, somnolent, tulburri de vedere, cefalee, great, tahicardie, hipertensiune, hiperventilatie, parestezii, slbiciune muscular; injectarea prea rapid poate fi cauz de laringospasm si rigiditate muscular. 7. Fiole a 1 ml solutie injectabil continnd obidoxim clorur 250 mg (cutie cu 5 buc.). 8. Intravenos lent, o fiol (3 - 6 mg/kg corp), se poate repeta la 3 ore, o dat cel mult de 2 ori (se asociaz obligatoriu cu atropin intravenos 2,5 mg, sau mai mult); la copii 4-8 mg/kg corp pro dosis (asociat cu atropin 1 - 3 mg).

METFORMIN
1. 2. 3. Metformin produce o reducere a glucozei din snge n prezenta insulinei endogene sau exogene. Metformin nu cauzeaz crize hipoglicemice. Metformin are efect de scdere ponderal la diabetici. Metformin are o biodisponibilitate de 50-60%. Absorbtia este relativ lent, comparativ cu eliminarea rapid. Metformin este eliminat n mare parte nemodificat pe cale renal cu un clearance renal de cteva ori mai ridicat dect cel al creatininei si direct corelat cu acesta (T1/2=1,5-4,5 ore). 4. Diabet zaharat stabil declansat la maturitate, necomplicat cu cetoze, n special la supraponderali. n cazuri dificile metformin poate fi utilizat n combinatie cu sulfonil-uree producnd astfel un efect sinergetic. Metformin poate fi utilizat n diabete labile ca un supliment la tratamentul cu insulin pentru a evita criza hipoglicemic. n diabetul labil, metformin poate fi folosit asociat tratamentului cu insulin pentru evitarea crizelor de hipoglicemie. 5. Metformin este contraindicat la pacientii cu cetoacidoz sau com diabetic. Metformin nu trebuie administrat la diabetici cu insuficient sever renal sau hepatic, insuficient cardiac sau infarct miocardic recent. 6. n mod normal Metformin este bine tolerat, dar se pot produce tulburri gastrointestinale (gust metalic, great, anorexie, diaree), care dispar de obicei prin reducerea dozajului. Pentru a se evita efectele adverse pe durata primelor zile de tratament, se va ncepe cu doze mici si care se cresc treptat. S-au raportat putine cazuri de reactii alergice usoare. Tratamentul extins pe ctiva ani poate reduce concentratia de vitamin B12. Acidoza lactic a fost foarte rar asociat cu metformin, dar n putine cazuri raportat ca prezent la pacientii foarte n vrst cu functia renal redus. 7. Metformin BMS contine clorhidrat de metformin BP ca substant activ. Metformin BMS un comprimat contine 500 mg metformin: comprimate filmate albe, rotunde, convexe, codificate 17 LG. Metformin BMS comprimate 850 mg: comprimate filmate albe, rotunde, convexe, codificate F1 LG. 8. Dozajul de Metformin trebuie s fie individualizat. Initial: 500 mg de dou ori zilnic la mas, ce se poate creste gradat la maxim 1 g de 3 ori zilnic. Dozajul uzual de mentinere este 1,7 g zilnic, administrat ntr-o doz unic la masa de dimineat sau divizat n dou doze administrate la mese.

INSULINA ACTIUNE RAPIDA


1. 2. Insulina biosintetic uman este fabricat prin tehnologie ADN recombinant folosind ca organism de producere celulele de drojdie. Aceast insulin este identic cu insulina uman si este de puritate monocomponent. Cartusele Penfill cu suspensie de insulin sunt prevzute cu o bil de sticl care usureaz omogenizarea particulelor albe de insulin. Dup agitare, aspectul lichidului este de un alb-lptos omogen. Novo Nordisk nu este rspunztor pentru proasta functionare aprut ca o consecint a folosirii cartuselor Penfill n combinatie cu produse care nu corespund specificatiilor sau standardelor de calitate ale NovoPen, NovoPen II, NovoPen 1,5, NovoPen 3 si ale acelor NovoFine. NovoLet este o sering de unic folosint ncrcat cu insulin ce permite administrarea de 2-78 de unitti cu un increment de 2 unitti. Seringile cu insulin de tip NovoLet sunt special proiectate pentru utilizare mpreun cu acele NovoFine. 3. 4. Diabet Zaharat. 5. 6. 7. Se prezint sub form de: flacoane de 10 ml, de 40 si respectiv 100UI/ml, Penfill-uri de 1,5 si 3 ml de 100 UI/ml si Actrapid NovoLet 3 ml, 100 UI/ml. Actrapid HM este o solutie neutr de insulin biosintetic uman. Cartusele de insulin HM Penfill 1,5 si respectiv 3 ml sunt fabricate special pentru a fi utilizate cu sistemele de injectare NovoPen, NovoPen II, NovoPen 1,5 si respectiv 3, mpreun cu acele NovoFine. 8. Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastr privind tipul de insulin, doza si momentul injectrii si asigurati-v c aveti tipul si concentratia de insulin prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulin dect la indicatia medicului.Pentru a evita transmiterea unor boli, cartusele Penfill si NovoLet-urile se utilizeaz individual. Urmati cu atentie instructiunile de folosire ale dispozitivelor de injectare tip NovoPen si instructiunile de utilizare a NovoLet-ului.

INSULINA ACTIUNE INTERMEDIARA


1. 2. Insulina lispro s-a dovedit echipotenta cu insulina umana pe o baza molara.Studiile pe voluntari normali si pacienti cu diabet au indicat ca insulina lispro are un efect mai rapid, un maxim de activitate mai rapid si o durata de actiune mai mica in actiunea de scadere a glicemiei din sange decat insulina normala. Efectul insulinei lispro la aproximativ 15 minute dupa adiministrare se coreleaza direct cu viteza mare de adsorbtie. Aceasta permite insulinei lispro sa fie adiministrata mai aproape de masa comparativ cu insulina rapida obisnuita.Viteza de absorbtie a insulinei lispro si deci si debutul activitatii acesteia pot fi influentate de locul de injectie sau de alte variabile.Activitatea principala a insulinei, Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 este de a regla metabolismul glucozei. 3. 4. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt indicate ub tratamentul pacientilor cu diabet zaharat, care necesita insulina pentru controlul hiperglicemiei. 5. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt contraindicate in timpul episoadelor de hipoglicemie. Humalog Mix 25 si Humalog Mix 50 sunt contraindicate la pacientii cu hipersensibilitate la insulina lispro sau la unul din exicipientii folositi in compozitie. 6. Organism reactii alergice.Pielea si structurile pielii reactii, lipodistrofie, prurit, rash. Altele: hipoglicemia. Hipoglicemia este cel mai frecvent eveniment advers in terapia cu insulina. Hipoglicemia severa poate duce la pierderea constiintei si in caz extrem chiar la deces. 7. 8. Medicul v-a prescris tipul de insulin pe care s-l folositi, doza, numrul de injectii pe zi si intervalul la care acestea trebuie repetate. Fiecare caz de diabet are particularittile sale si de aceea se realizeaz un program individual pentru fiecare pacient n parte. Doza uzual de insulin poate fi modificat n functie de schimbri n alimentatie, n activitate sau de schimbri ale programului de lucru. Urmati cu atentie instructiunile medicului dvoastr curant pentru ca aceste modificri de doze s fie posibile. Alte cauze care pot afecta doza de insulin sunt: Boala: Bolile, n special cele nsotite de great si vrsturi, pot duce la modificarea dozei de insulin. Aveti nevoie de insulin chiar n lipsa aportului alimentar. Trebuie s stabiliti mpreun cu medicul un program special al administrrii de insulin n caz de boal. Dac sunteti bolnavi, faceti n mod frecvent analiza sngelui si a

urinei si informati-v medicul de starea dumneavoastr. Sarcina: Un control adecvat al diabetului, n timpul sarcinii, este extrem de important pentru dumneavoastr si copil. Sarcina poate crea probleme n tratamentul diabetului. Dac doriti sa aveti un copil, sunteti gravid sau n perioada de alptare, consultati-v medicul regulat. Medicatia: Nevoia de insulin poate s creasc, dac luati si alte medicamente cu efect hiperglicemic, cum ar fi anticonceptionalele orale, corticosteroizii sau dac urmati tratamentul specific n urma extirprii de tiroid. Nevoia de insulin poate s scad n prezenta unor medicamente cu efect hipoglicemic, cum ar fi hipoglicemiantele orale, salicilatii (ex.: aspirina), sulfamidele si anumite antidepresive. Discutati ntotdeauna medicatia concomitent cu medicul dumneavoastr curant. Exercitiile fizice: Exercitiile fizice pot duce la o scdere a necesarului de Humalog n timpul desfsurrii activittii si o scurt perioad dup ncheierea ei. Exercitiile fizice pot grbi efectul dozei de Humalog, mai ales dac acestea antreneaz si zona de aplicare a injectiei (ex.: nu trebuie s se fac injectii n picior nainte de alergare). Discutati cu medicul modul n care trebuie s modificati sau s adaptati exercitiile fizice . Cltoriile: Persoanele care traverseaz mai mult de dou zone cu diferente orare trebuie s-si consulte medicul n privinta ajustrii programului de tratament.

METILPREDNISOLON
1. 2. Corticoid pentru uz dermatologic extern. 3. 4. Eczem endogen (dermatita atopic, neurodermatita), eczem de contact, degenerativ, dishidrotic, eczem vulgar, eczem la copii. 5. Procese cutanate specifice tuberculoase sau sifilitice, boli virale. n situatia unei femei gravide sau n alptare, indicatiile clinice pentru tratamentul cu Advantan trebuie bine apreciate, iar avantajul bine cntrit n raport cu riscul. n special trebuie evitat folosirea produsului pe suprafete ntinse si timp ndelungat. 6. n cazuri izolate, sub tratament pot aprea simptome locale ca: prurit, arsur, eritem sau vezicule. Ca si dup alti corticoizi aplicati local, n unele cazuri rare pot aprea efecte secundare ca: foliculit, hipertricoz, dermatit perioral, reactii alergice tegumentare la unul din componentii produsului. 7. Tuburi cu 15 g. 8. Advantan se aplic o dat pe zi, n strat subtire pe suprafata bolnav a pielii. n general durata tratamentului nu va depsi 12 sptmni la adulti si 4 sptmni la copii.

IBUPROFEN
1. 2. Antiinflamator nesteroidian asemntor cu aspirina. Analgezic si antipiretic. Antiagregant plachetar. 3. 4. Reumatism degenerativ si inflamator, suferinte disco-vertebrale, reumatism extraarticular. 5. Ulcer gastric si duodenal, hepatite, angioedem, bronhospasm la aspirin. 6. Great, vome, epigastralgii, diaree, eruptii, prurit, cefalee, ameteli, eruptii, anxietate. 7. Flacoane de polistiren cu capac de polietilen cu 20 comprimate. 8. Oral, analgezic 200-1000 mg pe zi; ca antiinflamator 1200-2400 mg pe zi, divizat n 3-4 prize. Prima doz zilnic se poate lua dimineata, pe nemncate, celelalte dup mas.

NIMESULID
1. 2. Nemotan este un blocant al canalelor de calciu din grupul dihidropiridinelor, cu activitate preferential pe vasele cerebrale. S-a demonstrat c relaxeaz n special musculatura neted a arteriolelor cerebrale. El creste fluxul sanguin cerebral la pacientii cu hemoragie subarahnoidian (HSA), fr evidentierea unei captri sanguine n masa cerebral si fr reducerea semnificativ a presiunii sanguine. 3. 4. Pentru prevenirea si tratamentul deficitelor neurologice tardive la pacientii cu HSA, ca rezultat al spasmului vascular cerebral. n atacul ischemic, deoarece creste fluxul sanguin colateral. n migrene - profilactic. 5. Nu se cunosc . 6. Nemotan este bine tolerat. Efectele adverse sunt medii si foarte rar necesit oprirea tratamentului. Cel mai comun efect advers este scderea presiunii sanguine. Tahicardia, bufeurile, rash-ul, si cresterea reversibil a enzimelor hepatice au fost observate. De asemenea sunt semnalate rar tulburri gastrointestinale. 7. Tablete ce contin 30 mg nimodipin. Cutii cu 50 si 100 tablete si cutii pentru uz spitalicesc 8. Tratamentul poate fi nceput ct mai curnd posibil. Doza este de 60 mg/4ore, pentru 21 zile. Dac se efectueaz o interventie chirurgical, tratamentul poate fi continuat nc 5 zile. La pacientii cu greutate corporal sczut, insuficient hepatic sau renal, doza va fi ajustat (15 - 30 mg) sub o atent supraveghere.

ROFECOXIB
1. 2. 3. Abosrbtie dupa adiminstrarea orala este bine absorbit la dozele recomandate de 12,5 mg si 25 mg.Biodisponibilitatea orala medie este de 93%. In conditiile unui tratament cu 25 mg o data pe zi, pana la realizarea starii de echilibru, o doza administrata la adulti, pe stomacul gol, realizeaza o concentratie plasmatica maxima dupa aproximativ 2 ore.Distributie la om rofecoxib se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 85%.Volumul aparent de distrbutie este de aproximativ 100 de litri.Rofecoxib este metabolizat in proportie mare la nivel hepatic.Dupa adiministrarea la voluntari sanatosi a unei doze orale de 125 mg de rofecoxib marcat radiocativ, 72% din radioactivitate a fost regasita in urina si 14% in fecale. 4. Ca antiinflamator si analgezic pentru tratamentul acut si cronic al bolii artrozice.Ca analgezic in dureri de intensitate usoara-moderata. Pentru tratamentul simptomatic al dismenoreei. 5. Rofecoxib este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate specifica sau la oricare dintre componentii produsului. 6. Edeme ale extremitatilor inferioare, hipertensiune arteriala, pirozis, dispepsie, disconfort epigastric, greata, diaree.Au fost raportate rareori ulceratii la nivelul cavitatii bucale. Reactiile adverse au fost similare la pacientii tratati cu rofecoxib timp de 1 an sau mai mult. 7. 8. Se administreaza pe cale orala.Doza initiala este de 12,5 mg o data pe zi.La nevoie se poate creste pana la cel mult 25 mg o data pe zi.Doza maxima recomandata este de 25 mg pe zi.Ca analgezic si pentru tratamentul dismenoreei.Doza initiala este de 50 mg o data pe zi, continuand cu 25 sau 50 mg o data pe zi.Doza maxima recomandata este de 50 mg pe zi.

METAMIZOL
1. 2. 3. Algocalminul este un analgezic puternic, nlocuind ntr-o larg msur opiaceele, fr a determina efectele secundare obisnuite dup administrarea acestora. Fiind un derivat pirazolonic, algocalminul are si o actiune antipiretic. 4. Stri dureroase de diverse etiologii: colic renal, dureri post-operatorii. Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatic, cefalee, grip, stri febrile. 5. Antecedente alergice la pirazolone, antecedente de agranulocitoza.Hipersensibilitate la AINS, porfirie hepatica, deficienta congenitala in glucozo 6-fosfat-dehidrogenaza. 6. Ca toti derivatii pirazolonici, Algocalminul poate determina n cazuri foarte rare si la tratament prelungit reactii alergice si modificri ale formulei leucocitare: dac n cursul unui tratament prelungit cu algocalmin apare leucocitopenie sau granulo-citopenie se va ntrerupe tratamentul. 7. Tub cu 10 comprimate. Cutii cu 5 fiole a 2 ml si 5 ml. Cutii cu 6 supozitoare pentru adulti. Cutii cu 6 supozitoare pentru copii. 8. Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, n injectii intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dup vrst sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se recomand desfacerea acestora n putin ap nainte de administrare.

FURAZOLIDONUM
1. 2. 3. Antiseptic intestinal activ fat de numeroase tulpini de colibacili patogeni, salmonele, shigelle, enterococi, stafilococi, ca si fat de Trichomonas, Giardia si Entamoeba.Se absoarbe redus din tubul digestiv, ramane in cea mai mare parte in intestin.Se elimina prin fecale si in foarte mica masura prin urina. 4. Toxiinfectii alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infectioase ale sugarului, lambliaz, dizenterie amoebian. 5. Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-nscuti (pn la o lun), prudent n timpul sarcinii si lactatiei. Nu se asociaz cu inhibitori de monoaminooxidaz, simpatomimetice cu actiune indirect (amfetamin, efedrin), sedative, antihistaminice, tranchilizante si neuroleptice (potenteaz); n timpul tratamentului si 4 zile dup, nu se consum buturi alcoolice (reactii de tip disulfiram) si alimente ce contin tiramin - brnzeturi preparate fermentate (risc de crize hipertensive si alte fenomene toxice). 6. Rareori cefalee, great, vom (la doze mari), eruptii cutanate alergice, febr, artralgii, foarte rar agranulocitoz, anemie hemolitic (la cei cu deficit de glucozo-6fosfatdehidrogenaz); urina se coloreaz n galben nchis. 7. Comprimate continnd furazolidon 100 mg sau 25 mg (flac. cu 20 buc.); suspensie pentru uz pediatric, continnd furazolidon 0,5 g/100 g (flac. cu 100 g). 8. Adulti: 1 comprimat a 100 mg de 1-4 ori/zi; copii 5-10 mg/kg corp si zi, respectiv 1/4-2 comprimate a 25 mg sau 1/2-2 lingurite suspensie (o lingurit conine 25 mg) de 4 ori/zi (dup vrst).

HIDROCLORTIAZIDA
1. 2. 3. Substant diuretic producnd eliminare de Na, K si ap; are efecte antihipertensive si potenteaz actiunea altor antihipertensive. Efectul diuretic apare la 2 ore dup administrare si dureaz 6-24 ore. 4. Cardiopatii decompensate cu edeme, stenoz mitral cu hipertensiune pulmonar; ciroz hepatic ascitogen (cu prudent); edeme si toxemie gravidic; edeme de origine medicamentoas; boal hipertensiv (singur sau, mai ales, asociat cu alte antihipertensive); edeme nefrotice; diabet insipid (efect paradoxal). 5. Hipokaliemie; alcaloz; insuficient renal grav; insuficient hepatic. Se recomand prudent deosebit la cirotici, n nefropatii toxice, insuficient renal sever. 6. Tratamentul prelungit poate provoca hipokaliemie, mai rar alcaloz. 7. Flacoane cu 40 comprimate. Comprimate continnd 0,025 g hidroclorotiazid. 8. Adulti: 25-75 mg/zi, n 1-2 prize. n ciroza hepatic ascitogen, doza zilnic poate fi mrit pn la 100 mg, cu administrare concomitent, obligatorie, de clorur de potasiu (2-3 g pe zi). Tratamentul va fi continuu sau intermitent (la 2 zile cte o doz). Copii: 3-7 ani: 1 comprimat pe zi; 7-14 ani: 2 comprimate pe zi.

CAPTOPRILUM
1. 2. 3. Antihipertensiv din grupa inhibitoarelor enzimei de conversie a angiotensinei I.Se absoarbe bine din intestin.Absorbtia este diminuata in prezenta alimentelor.Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 25-30%.Timpul de injumatatire este de 2-3 ore. Captoprilul se elimina pe cale renala in proportie de 95% din care 40-50% nemodificat. Eliminarea este intarziata in insuficienta renala. Captoprilul traverseaza bariera placentara. 4. Hipertensiune arterial: terapie initial n forme usoare si moderate de hipertensiune arterial, la pacienti cu functie renal normal; recomandat la hipertensivi cu astm, bronhopatii obstructive, diabet insulinodependent, boli vasculare periferice, la care betaadrenoliticele sunt contraindicate; recomandat n hipertensiune malign, renovascular, stadiul final al insuficientei renale. Insuficient cardiac: tratamentul insuficientei cardiace congestive la cazurile care nu rspund corespunztor tratamentului cu diuretice si digitalice, asociindu-se acestora. 5. Hipersensibilitate la Captopril sau orice alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei I. Stenoza arterei renale bilaterale sau a unei artere renale pe rinichi unic (mai ales n asociere cu diuretice). 6. Renale: Proteinurie. Foarte rar, insuficient renal, sindrom nefrotic, poliurie, oligurie. Hematologice: Neutropenie, agranulocitoz. Pot aprea si cazuri de anemie, trombocitopenie, pancitopenie. Dermatologice: Rush, adesea cu prurit si uneori cu febr, artralgii, eozinofilie. Angioedem al fetei, eritem sau paloare. Cardiovasculare:

Hipotensiune (n asociere cu diuretice), tahicardie, palpitatii, precordialgii, angin pectoral. 7. Cutii continnd 2 blistere a cte 10 comprimate de 25 mg. Cutii continnd 2 blistere a cte 10 comprimate de 50 mg. 8. Se administreaz cu o or nainte de mese. Dozele si modul de administrare trebuie individualizate. Hipertensiune: Initierea tratamentului necesit evaluarea tratamentului antihipertensiv recent si a strii clinice a pacientului. Doza initial este de 25 mg de 2-3 ori/zi. Dac dup 1-2 sptmni de tratament nu se obtine controlul satisfctor al tensiunii arteriale, doza poate fi crescut la 50 mg de 2-3 ori/zi, concomitent cu restrictia sodiului din alimentatie. De regul, doza uzual nu depseste 50 mg de 3 ori/zi. Dac nici n acest caz tensiunea arterial nu este satisfctor controlat dup 1-2 sptmni de tratament, se recomand asocierea unui diuretic tiazidic (ex. hidroclorotiazid, 25 mg/zi, n priz unic). Doza de diuretic poate fi crescut la intervale de 1-2 sptmni pn la nivelul su curent. n cazul n care se doreste o scdere mai accentuat a tensiunii, doza de Captopril poate fi crescut la 100 mg de 2-3 ori/zi si chiar la 150 mg de 2-3 ori/zi, fr a depsi ns 450 mg/zi. Se poate asocia n schemele de tratament antihipertensiv si cu beta-blocante, efectele asocierii fiind ns mai putin dect aditive. Insuficient cardiac: Administrarea Captoprilului necesit evaluarea tratamentului recent cu diuretice si posibilitatea unei depletii severe de sodiu si volum. La pacientii cu tensiune normal sau sczut, care au primit un tratament sever cu diuretice si care pot prezenta hiponatremie si/sau hipovolemie, se recomand initializarea tratamentului cu doze de 6,25-12,5 mg de 3 ori/zi, ajungndu-se la doza uzual n cteva zile. De regul, doza initial uzual este de 25 mg de 3 ori/zi, crescndu-se la nevoie la 50 mg de 3 ori/zi.

ENALAPRILUM
1. 2. Enalapril este un derivat din 2 aminoacizi, L-alanin si L-prolin, fr gruparea sulfhidril n structur. n organism este hidrolizat n enalapril, un inhibitor eficient al dipeptidilcarboxidipeptidazei care transform angiotensina I n angiotesin II aceasta din urm fiind un puternic vasoconstrictor. n acest fel enalapril reduce presiunea sanguin din hipertensiunea esen\tial sau renal fr a modifica statusul mental sau fizic. Poate fi folosit singur sau concomitent cu alte antihipertensive, n special diuretice. 3. Se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal.Proportia de absorbtie este de 60% si nu este influentata de prezenta alimentelor.Timpul mediu de injumtatire este de 11 ore.Excretia se face in proportie de 61% renal, 18% ca enalapril si 43% ca enalaprilat; prin scaun se elimina in proportie de 33%. 4. Toate stadiile hipertensiunii arteriale esentiale; hipertensiune reno-vascular; insuficient cardiac congestiv. 5. Pacientii cu hipersensibilitate la enalapril sau metabolitii acestuia. 6. Oboseal, ameteal, cefalee, mult mai rar hipotensiune, diareee, spasm muscular, tuse, eruptie cutanat. 7. Enalap 10 mg, cutii cu 20 comprimate. Enalap 20 mg, cutii cu 10 comprimate. Fiecare comprimat contine: Enalapril maleat 10 mg sau 20 mg. 8. Hipertensiune: Pentru pacientii cu functie renal normal, care nu primesc diuretice, doza initial este de 5 mg de enalapril maleat zilnic. Pentru pacientii cu insuficient renal sau care primesc diuretice, doza initial este de 2,5 mg zilnic. n hipertensiunea sever doza

poate fi crescut pn la 40 mg zilnic administrate n 1-2 prize. Doza uzual de ntretinere este de 10-20 mg/zi (foarte rar se ajunge pn la 80 mg/zi).Insuficient cardiac congestiv: Doza initial este de 2,5 mg/zi cnd se asociaz cu un diuretic tiazidic. Doza trebuie ajustat n functie de caz si de nevoile pacientului.

VALSARTANUM
1. 2. 3. Absorbtia valsartanului este rapid dup administrarea oral, dar variatiile cantitative sunt importante. Biodisponibilitatea absolut medie a Diovanului este de 23%. Valsartanul se caracterizeaz printr-o descrestere cinetic. Farmaciconetica valsartanului este liniar n cazul dozelor testate. Administrarea repetat nu modific cinetica valsartanului, iar acumularea este slab cu o doz pe zi. Concentratiile plasmatice au fost similare la brbati si la femei. Legarea plasmatic a valsartanului de proteinele serice este puternic (94-97%), el legndu-se n principal de albuminele serice. Volumul de distributie n starea de echilibru este sczut (n jur de 17 litri). Clearance-ul plasmatic este relativ lent (2 litri/or) n raport cu debitul sanguin hepatic (aproximativ 30 litri/or). Excretia dozei absorbite se face n proportie de 70% prin fecale si 30% prin urin, n principal sub form nemetabolizat. Suprafata curbelor de concentratie plasmatic scade cu 48% dac valsartanul este administrat n cursul mesei, dar valorile plasmatice sunt similare 8 ore dup prnz, ca si la pacientul care a luat doza pe nemncate. Aceast scdere a concentratiei curbei plasmatice nu se nsoteste de nici o reducere clinic semnificativ a efectului terapeutic, motiv pentru care Diovanul poate fi administrat indiferent de programul alimentar. 4. Hipertensiune arterial. 5. Hipersensibilitate la unul din componentii Diovanului.

6. Cu o frecvent peste 1% din pacienti: 2316 pacienti au participat la studii controlate Diovan comparativ cu placebo. Produsul testat a prezentat o incident global a efectelor nedorite comparabil cu placebo. 7. Cutie cu 28 capsule continnd 80 mg valsartan. 8. Posologia recomandat pentru Diovan este de 80 mg/zi n doz unic, indiferent de vrst, sex sau ras. Efectul antihipertensiv apare ntre 2 si maximum 4 sptmni de la nceperea tratamentului. Dac n acest interval de timp nu se obtine efectul scontat (scderea tensiunii arteriale) se poate creste doza la 160 mg pe zi n doz unic, sau se poate asocia un diuretic. Nu se impune nici o ajustare a tratamentului n caz de insuficient renal sau insuficient hepatic de etiologie non-biliar si fr colestaz. Diovanul poate fi asociat cu alte antihipertensive. Toleranta si eficacitatea Diovanului la copil nu au fost testate.

SPIRONOLACTONUM
1. 2. Diuretic antialdosteronic (prin antagonism competitiv), creste eliminarea urinar a srii si apei, scade eliminarea potasiului, ionilor de hidrogen si amoniului; efectul, mai evident n conditii de hiperaldosteronism, se instaleaz lent (dup 2-4 zile de tratament) si este relativ durabil (2-3 zile dup oprirea medicatiei). 3. Administrata oral se absoarbe relativ bine din intestinm dar biodisponibilitatea sistemica este de numai 25%. Este metabolizata in majoritate in ficat si se elimina lent prin rinichi. 4. Stri edematoase cu hiperaldosteronism secundar, rezistente la alte diuretice, n ciroz, sindromul nefrotic, insuficienta cardiac (se asociaz cu diuretice tiazidice sau furosemid); hipertensiune arterial cu hiperaldosteronism sau n situatii care contraindic alte categorii de diuretice-tiazide, furosemid (la bolnavi cu diabet, hiperuricemie); hiperaldosteronism postoperator de exemplu atonie intestinal sau ileus paralitic; hiperaldosteronism primar, cnd nu este posibil interventia chirurgical; paralizie familial, miastenie grav (ca medicatie adjuvant). 5. Anurie, insuficient renal acut, insuficient hepatic n stadiul terminal, boal Addison, hiperkaliemie, hiponatriemie, alergie la spironolacton; prudent n insuficienta renal cronic si la cirotici; prudent sau se evit n timpul sarcinii si alptrii, prudent la btrni. Nu se asociaz cu triamteren sau amilorid (alte diuretice antialdosteronice) si cu sruri de potasiu (risc crescut de hiperkaliemie); salicilatii si antiinflamatoriile

nesteroidiene scad efectul spironolactonei; cnd se asociaz cu alte diuretice si cu antihipertensive se recomand doze mai mici din acestea (potenteaz efectul hipotensiv). 6. Dezechilibre electrolitice: hiponatriemie (mai frecvent la cirotici), hiperkaliemie (mai ales n conditii de insuficient renal); agravarea hiperazotemiei; uneori ginecomastie, modificri ale vocii, diminuarea potentei sexuale, tulburri menstruale si tensiunea snilor; rareori eruptii cutanate, febr, diaree, cefalee, hipotensiune nedorit, oboseal, somnolent, ataxie, confuzie mintal. 7. Drajeuri continnd spironolacton micronizat 25 mg (cutie cu 20 si 100 buc.). 8. Ca diuretic, 1-2 drajeuri (25-50 mg) de 4 ori/zi, tratament de atac, apoi ntretinerea efectului cu 1/2-1 drajeu de 1-4 ori/zi (individualizat); pentru alte indicatii 1-2 drajeuri de 24 ori/zi; la copii: 1,5-4 mg/kg corp pe zi. Dozarea se face sub controlul kaliemiei.

SIMVASTATINUM
1. 2. 3. Zocor (simvastatin, MSD) este un agent hipocolesterolemiant derivat sintetic din fermentarea produselor de Aspergillus terreus. Dup administrarea oral, Zocor, care este o lacton inactiv, este hidrolizat ntr-un beta-hidroxiacid. Acesta este un metabolit principal, fiind un inhibitor al 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzim A (HMG-CoA) reductazei, enzim ce catalizeaz o etap precoce a biosintezei de colesterol. Prin urmare, n studiile clinice, Zocor a redus concentratiile plasmatice ale colesterolului total, ale lipoproteinelor cu densitate joas (colesterolul-LDL) si ale lipoproteinelor cu densitate foarte joas (colesterolul-VLDL). n plus, Zocor creste moderat concentratia plasmatic a lipoproteinelor cu densitate nalt (colesterolul-HDL) si o reduce pe cea a trigliceridelor. Forma activ a simvastatinului este un inhibitor specific al HMG-CoA reductazei, enzima ce catalizeaz conversia HMG-CoA la mevalonat. Deoarece conversia HMG-CoA la mevalonat este o etap precoce n biosinteza colesterolului nu este de asteptat ca tratamentul cu Zocor s duc la acumularea de steroli cu potential toxic. n plus, HMGCoA este metabolizat imediat napoi la acetil CoA, care particip n multe procese de biosintez din organism. n studiile pe animale, dup administrarea oral, simvastatinul a prezentat o mare selectivitate pentru ficat, unde a atins concentratii mult mai mari dect n celelalte tesuturi.

4. Hipercolesterolemia: scderea nivelurilor crescute ale colesterolului total si ale colesterolului-LDL la pacientii cu hipercolesterolemie primar, cnd rspunsul la diet sau alte msuri nefarmacologice a fost insuficient. Zocor creste colesterolul-HDL si micsoreaz raportul dintre colesterolul-LDL si colesterolul-HDL, precum si pe cel dintre colesterolul total si colesterolul-HDL. Scderea nivelurilor crescute de colesterol la pacientii cu hipercolesterolemie combinat cu hipertrigliceridemie, cnd hipercolesterolemia reprezint tulburarea de baz. Cardiopatia ischemic: la pacientii cu cardiopatie ischemic, Zocor este indicat pentru: reducerea riscului mortalittii; Reducerea riscului de deces de cauz coronarian si infarcte miocardice nonfatale; reducerea necesittii procedurilor de revascularizare miocardic (bypass coronarian si angioplastie coronarian transluminal percutanat); si ncetinirea dezvoltrii aterosclerozei coronariene, inclusiv reducerea dezvoltrii de noi leziuni si noi ocluzii totale. 5. Hipersensibilitate la oricare dintre componentele acestui produs. Afectiuni hepatice active sau cresteri persistente inexplicabile ale transaminazelor serice. Sarcin si alptare. 6. Zocor este n general bine tolerat; majoritatea reactiilor adverse au fost usoare si tranzitorii. Dintre pacientii care au participat la studiile clinice, un procent mai mic de 2% au fost nevoiti s ntrerup tratamentul datorit reactiilor adverse ce pot fi atribuite Zocor. n studii clinice, reactiile adverse aprute cu o frecvent de 1% sau mai mult, considerate de cercettori ca fiind posibil, probabil sau cu certitudine datorate medicamentului, au fost: durerile abdominale, constipatia si flatulenta. Alte reactii adverse, manifestate la 0,50,9% din pacienti, au fost astenia si cefaleea. Miopatia a fost rar raportat. n Scandinavian Simvastatin Survival Study (4S) n care au fost implicati 4444 de pacienti tratati cu 20-40 mg/zi Zocor (n=2221) sau placebo (n=2223), siguranta si tolerabilitatea au fost asemntoare la cele dou grupe de tratament pe o perioad medie de studiu de 5,4 ani. 7. Cutii cu 14 si 28 de tablete, fiecare tablet continnd 10 mg sau 20 mg simvastatin. 8. Din punct de vedere alimentar pacientul trebuie transferat pe o diet hipocolesterolemiant standard nainte de a primi Zocor si trebuie s continue aceast diet si n timpul tratamentului cu Zocor. Hipercolesterolemia: doza uzual initial este de 10 mg/zi administrat seara, ntr-o doz unic. Pacientii cu hipercolesterolemie usoar sau moderat pot fi tratati cu o doz initial de 5 mg Zocor. Ajustarea dozei, dac este necesar, poate fi fcut la intervale de cel putin 4 sptmni, pn la un maxim de 40 mg zilnic ntr-o singur administrare, seara. Doza de Zocor trebuie redus dac nivelul colesterolului-LDL scade sub 75 de mg/dl (1,94 mmol/l) sau dac nivelul colesterolului total scade sub 140 mg/dl (3,6 mmol/l). Cardiopatia ischemic: Pacientii cu cardiopatie ischemic pot fi tratati cu o doz de atac de 20 mg/zi, administrat n priz unic, seara.

AMOXICILINA
1. 2. 3. Antibiotic bactericid cu spectru cuprinzand germeni grampozitivi (cu exceptia celor productori de penicilinaz) si gramnegativi (E. coli, Pr. mirabilis, Salmonella etc.). Dup administrare oral produsul este rapid absorbit (70-80%) fr a fi influentat de alimentatie (poate fi administrat nainte, n timpul sau dup mese) si realizeaz o concentratie maxim plasmatic dup aproximativ 2 ore. Produsul are o foarte bun penetratie tisular si n lichidele biologice (secretie bronsic, sinusuri, saliv, LCR, seroase, urechea medie, lichidul amniotic); nu este metabolizat n organism eliminndu-se sub form activ prin urin (n 6 ore - 70-80% din doza absorbit) si prin bil (5-10%). 4. Infectii cu germeni sensibili la amoxicilin la nivelul tractului respirator (rinofaringite, sinuzite, traheite, bronsite etc.), tractului geni-to-urinar, ale tubului digestiv si cilor biliare; ale tegumentelor precum si n cazuri de endocardit si meningite. 5. Alergie la peniciline, infectii cu virus herpetic si n mononucleoz infectioas (risc de accidente cutanate).

6. Manifestri alergice n special la pacientii cu hipersensibilitate la peniciline sau cefalosporine (hipersensibilitate ncrucisat), tulburri digestive (great, vrsturi, diaree), usoar crestere tranzitorie a transaminazei serice, anemie, leucopenie, trombopenie reversibil. 7. Flacoane a 100 ml continnd 20 g pulbere. Pulbere suspendabil continnd amoxicilin 1,5 g si excipienti (Carboximetilceluloz, Oranjen Kapsaroma, zaharin sodic, nipagin, citrat de sodiu p.a., acid citric p.a., clorur de sodiu, zahr farmaceutic) ad. 20 g. 8. Se adaug n flacon ap proaspt fiart si rcit, pn la semnul de pe etichet. Se agit pentru omogenizare (1-2 min) si se completeaz din nou cu ap pn la semnul de pe etichet realizndu-se 60 ml suspensie, coninnd 1,5 g amoxicilin (125 mg substant n 5 ml suspensie), se administreaz: -la copii 0-2 ani: 1/2 lingurit - menzur (65 mg) la 8 ore; -la copii 2-10 ani: 1 lingurit - menzur (125 mg) la 8 ore. n caz de insuficient renal posologia va fi adaptat afectiunii (la un clearance al creatininei mai mic de 10 ml, doza va fi micsorat la 6-15 mg/kg corp/zi).

CEFALOTINA
1. 2. Bactericid n faza de multiplicare a bacteriilor ca urmare a inhibrii sintezei peretelui celular al acestora. Aceast cefalosporin de semisintez are un spectru de actiune cuprinznd: bacterii grampozitive: Staphylococcus aureus sensibil sau rezistent la penicilin. 3. Absorbtia de la locul injectiei intramusculare este rapida si completa.Timpul de injumatatire plasmatic mediu este de 0,6 ore.Difuzeaza bine in tesuturi si in diferitele lichide din organism, dar insuficient in lichidul cefalorahidian.Eliminarea se face renal prin secretie tubulara, 52% sub forma nemodificata, realizand concentratii mari in urina. 4. Stri dureroase de diverse etiologii: colic renal, dureri postoperatorii. Mialgii, nevralgii, lumbago, sciatic, cefalee, grip, stri febrile. 5. 6. Ca toti derivatii pirazolonici, Algocalminul poate determina n cazuri foarte rare si la tratament prelungit reactii alergice si modificri ale formulei leucocitare: dac n cursul

unui tratament prelungit cu algocalmin aprea leucocitopenie sau granulocitopenie se va ntrerupe tratamentul. 7. Tub cu 10 comprimate. Cutii cu 5 fiole a 2 ml si 5 ml. Cutii cu 6 supozitoare pentru adulti. Cutii cu 6 supozitoare pentru copii. 8. Pentru adulti: 1-2 comprimate de 1-2 ori pe zi sau 2-5 ml de 1-2 ori pe zi, n injectii intramusculare profunde sau 1-3 supozitoare pentru adulti pe zi. Pentru copii: 1/4-1 1/2 comprimat, dup vrst sau 1-3 supozitoare pentru copii pe zi. Pentru comprimate, se recomand desfacerea acestora n putin ap nainte de administrare.

CLINDAMYCINUM
1. 2. 3. Activitatea antibacterian a clindamicinei rezult din inhibarea sintezei proteice bacteriene si a scderii ratei de sintez a acizilor nucleici. n functie de concentratie si de susceptibilitatea microorganismelor, antibioticul poate avea fie o actiune bacteriostatic, fie una bactericid.Dup administrare parenteral, fosfatul de clindamicin este rapid hidrolizat n clindamicin activ. Biodisponibilitatea clindamicinei din fosfat este de peste 75%. Timpul de njumttire este de 2,7 ore. Nivelele serice ale clindamicinei pot fi mentinute deasupra concentratiilor minime inhibitorii pentru cele mai sensibile microorganisme prin administrarea de fosfat de clindamicin la fiecare 8 - 12 ore la adulti si la fiecare 6 - 8 ore la copii. Clindamicina nu traverseaz meningele chiar dac acesta este inflamat.Clindamicina administrat peroral este absorbit n proportie de 87%. Administrarea concomitent de mncare nu afecteaz absorbtia clindamicinei. Ptrunde

4.

5. 6.

7.

8.

usor att n fluidele, ct si n tesuturile organismului (inclusiv n oase). Concentratia seric maxim este atins dup 45 min. Este biotransformat n ficat. Att clindamicina, ct si metabolitii acesteia sunt eliminati n special prin urin, partial si prin fecale.Clindamicina este indicat n tratarea infectiilor anaerobe, inclusiv a celor provocate de Bacteroides spp. Are o actiune antibacterian asupra microorganismelor Gram pozitive (exceptnd enterococii), asupra Staphilococcus aureus, Staphilococcus epidermidis (inclusiv asupra tulpinilor productoare de penicilinaze si respectiv meticilinorezistenti), Streptococcus pneumoniae si Streptococcus pyogenes. Clindamicina este indicat n tratarea infectiilor grave provocate de microorganisme sensibile: infectii ale cilor respiratorii; infectii ale pielii si tesuturilor moi (rni infectate, abcese, celulit); osteomielit acut si cronic;bacteriemii (ndeosebi cele provocate de microorganisme anaerobe); infectii intraabdominale (peritonite, abcese);infectii ginecologice; toxoplasmoz cerebral la pacienti cu SIDA.Klimicin T solutie 1% i Klimicin T gel 1% sunt indicate n tratamentul acneei vulgare. Clinmdamicina este contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate cunoscut la lincomicin sau clindamicin si sugarilor sub 30 zile. Au fost raportate tulburri gastrointestinale (durere, vom, great, diaree, esofagit). n cazurile de diaree puternic, trebuie s se ntrerup tratamentul sau, dac este necesar, s se administreze sub strict supraveghere medical. Trebuie eliminat riscul colitei pseudomembranoase. n mod trector se pot produce stri de leucopenie si respectiv de neutropenie. n cteva cazuri s-a remarcat prezenta unor valori patologice ale testelor hepatice si o crestere a bilirubinei serice. n cazul administrrii intramusculare poate apare o senzatie de durere la locul injectrii, iar n acela al administrrii intravenoase, tromboflebita. Aceste reactii pot fi atenuate prin injectarea medicamentului profund intramuscular si prin evitarea utilizrii pe tremen lung a cateterului intravenos. Stopul cardiorespirator si hipotensiunea pot apare dup o injectare intravenoas prea rapid. Au fost observate reactii de hipersensibilitate, rash si urticarie. Pacientul trebuie s semnaleze imediat medicului aparitia oricrei reactii adverse.Reactii adverse locale: uscciunea pielii (cea mai frecvent ntlnit), dermatita de contact, iritatii (eritem, descuamare, arsur) sau foliculit. Reactii adverse sistemice: dureri abdominale, tulburri gastrointestinale (diaree, diaree sangvinolent, colit, inclusiv pseudomembranoas). Dup datele statistice, diareea a fost raportat la mai putin de 1% din pacienti. Cutii cu flacoane injectabile de 300 mg/2 ml x 10; cutii cu fiole de 600 mg/4 ml x 10; cutii cu capsule 150 mg x 16, x 100; cutii cu capsule 300 mg x 16, x 100. Adulti: 1 capsul de 150 mg la fiecare 6 ore; n cazul infectiilor grave doza poate fi crescut la 300 - 450 mg (1 capsul de 300 mg sau 2 - 3 capsule de 150 mg la fiecare 6 ore). Copii: 8 - 16 mg/kgcorp/zi si respectiv 16 - 20 mg/kgcorp/zi n cazul infectiilor grave, divizate n 3 - 4 prize. Pentru a evita posibilitatea iritatiei esofagiene, capsulele de Klimicin trebuie nghitite cu un pahar ntreg de ap.

FLUCONAZOL
1. 2. Face parte dintr-o noua clasa de agenti antifungici triazolici, fiind un puternic si specific inhibitor al sintezei nucleului sterol al fungilor.Administrat atat oral cat si intravenos,a fost activ intr-o mare varietate de infectii fungice la animale. 3. Este bine absorbit.Absorbtia orala nu este afectata de ingestia concomitenta de alimente.Calea principala de excretie este cea renala,80% din doza administrata aparand ca medicament nemodificat in urina.Timpul de injumatatire plasmatic lung reprezinta baza pentru administrarea unei doze unice in cazul candidozei vaginale si a unei singure doze pe zi in celelalte indicatii. 4. Tratamentul poate fi instituit nainte de a afla rezultatul culturilor sau altor analize de laborator; dar odat ce aceste rezultate devin disponibile tratamentul antiinfectios va fi ajustat corespunztor. Criptococoze, incluznd meningita criptococic si infectii cu alte

5. 6.

7. 8.

localizri (ex. pulmonare, cutanate). Pot fi tratate gazde normale si pacientii cu SIDA, transplant de organe, sau alte cauze de imunodepresie. Fluconazolul poate fi folosit ca tratament de ntretinere pentru a preveni recidiva infectiei criptococice la pacientii cu SIDA. Candidoze sistemice, incluznd candidemia, candidozele diseminate si alte forme de infectii candidozice invazive. Acestea includ infectii ale peritoneului, endocardului, oftalmice, pulmonare si ale tractului urinar. Pot fi tratati pacienti cu neoplazii, pacienti din unitti de terapie intensiv, pacienti n tratament cu medicamente citostatice sau imunosupresive, sau pacienti cu alti factori predispozanti la infectii candidozice. Candidoze ale mucoaselor. Acestea includ infectii orofaringiene, esofagiene, bronhopulmonare neinvazive, candiduria, candidoze cutaneomucoase, candidoza cronic oral atrofic. Pot fi tratate gazde normale si pacienti cu functia imunitar afectat. Prevenirea recidivelor candidozei orofaringiene la pacienii cu SIDA. Candidoze genitale. Candidoza vaginal acut sau recurent; si ca profilaxie pentru reducerea incidentei candidozei vaginale recurente (3 sau mai multe episoade pe an). Balanita candidozic. Prevenirea infectiilor fungice la pacienti cu neoplazii care sunt predispusi la asemenea infectii ca rezultat al terapiei cu citostatice sau radioterapiei. Dermatomicoze incluznd tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor, tinea unguium (onicomicoze) si infectii dermice candidozice. Micoze endemice profunde incluznd coccidiomicoze, paracoccidiomicoze, sporotricoze si histoplasmoze la pacienti cu imunitate normal. Fluconazolul nu se va administra pacientilor cu sensibilitate cunoscut la medicament sau la alti compusi azolici nruditi. Fluconazolul este n general bine tolerat. Cele mai comune efecte secundare asociate cu fluconazolul sunt legate de tractul gastrointestinal. Acestea includ great, dureri abdominale, diaree si flatulent. Dup acestea, cel mai comun efect secundar observat a fost rash-ul. S-a mai asociat cu administrarea de fluconazol si cefalee. n timpul tratamentului cu fluconazol sau alti agenti asemntori, la unii pacienti, mai ales la cei cu afectiuni grave cum ar fi SIDA si cancerul, au fost observate modificri ale testelor functionale renale, hematologice si hepatice. Capsule, pulbere pentru suspensie oral, solutie i.v.. Doza zilnic de fluconazol trebuie s se bazeze pe natura si severitatea infectiei fungice. Majoritatea cazurilor de candidoz vaginal rspund la terapia cu doz unic.O perioad de tratament inadecvat poate conduce la recurenta infectiei active. Pacientii cu SIDA si meningit criptococic sau candidoz orofaringian recurent de obicei necesit mentinerea tratamentului pentru a preveni recderea. Adulti: Pentru meningite criptococice si infectii criptococice cu alte localizri doza uzual este 400 mg n prima zi urmat de 200 mg-400 mg n doz unic zilnic. Durata tratamentului infectiilor criptococice va depinde de rspunsul clinic si micologic, dar de obicei dureaz 6-8 sptmni n meningita criptococic. Pentru prevenirea recderii n meningita criptococic la pacientii cu SIDA, dup ce pacientului i se administreaz o cur terapeutic complet, fluconazolul poate fi administrat nelimitat n doz zilnic de 200 mg. Pentru candidemie, candidoza diseminat si alte infectii candidozice invazive, doza uzual este de 400 mg n prima zi, urmat de 200 mg zilnic. n functie de rspunsul clinic, doza poate fi crescut la 400 mg zilnic.

CODEINA
1. 2. Codeina face parte din clasa Alcaloizi din opiu si derivati.Este un antitusiv prin efect inhibitor al centrului tusei cu o durata de 3-6 ore.Nu afecteaza motilitatea cililor mucoasei bronhice, diminua secretiile bronhice. 3. Este bine absorbita oral, biodisponibilitate medie de 50%, biotransformarea are loc in ficat, timpul de injumatatire mediu este de 2,9 ore se elimina renal si prin laptele matern. Traverseaza placenta. 4. Tuse iritativ neproductiv; dureri de intensitate moderat (se asociaz obisnuit cu acid acetilsalicilic sau alt analgezic-antipiretic); diaree acut. 5. Alergie sau intolerant la codein, insuficient respiratorie marcat; nu este recomandabil la copiii sub 5 ani; prudent sau se evit n prezenta hipersecretiei traheobronsice si la bolnavii cu diaree acut toxiinfectioas, prudent n insuficienta

hepatic acut; nu se administreaz timp ndelungat din cauza riscului dependentei. Asocierea cu alte deprimante centrale, antihistaminice, antihipertensive poate creste efectul deprimant central; nu se asociaz cu IMAO (risc toxic mare). Codeina figureaz pe lista substantelor dopante (interzise la sportivi). 6. Uneori constipatie, great, ameteli, disforie, somnolent; dozele mari deprim respiratia, iar la copiii mici pot provoca convulsii; potentialul de dependent este relativ mic. 7. Comprimate continnd codein fosfat 15 mg. 8. Adulti: cte un comprimat de 3-4 ori/zi; copii (mai mari de 5 ani): 0,2-0,3 mg/kg corp la fiecare 6-8 ore.

TEOFILINA
1. 2. Capsulele Theo contin teofilin anhidr ntr-o formul special ce permite eliberarea lent a substantei active, asigurnd astfel un efect prelungit dup administrare oral, fr perioade de nivele supra- sau subterapeutice. Teofilina actioneaz n principal ca bronhodilatator si vasodilatator al circulatiei pulmonare printr-un efect direct asupra musculaturii netede bronsice si a vaselor pulmonare; astfel, amelioreaz wheezing-ul, tusea si alte simptome respiratorii asociate bronhospasmului; stimuleaz centrul respirator medular si i creste sensibilitatea la CO2; stimuleaz nervul frenic si creste contractilitatea diafragmului, ceea ce are ca efect cresterea volumelor respiratorii/minut. 3.

4. Theo este indicat n: astmul bronsic (profilaxie si tratament); bronsita cu bronhospasm; emfizem; bronhopneumopatia cronic obstructiv. 5. Capsulele de Theo SR nu sunt recomandate la copiii sub 3 ani; n intoleranta la teofilin sau produsi xantinici nruditi. 6. Capsulele de Theo SR reduc la minimum aparitia efectelor secundare, care se manifest ca preparatele de teofilin obisnuite, cum ar fi: great, iritatia gastric, cefaleea, fenomenele de stimulare a SNC. Rar, teofilina poate cauza aritmii sau s agraveze pe cele existente. 7. Capsule continnd teofilin anhidr n granule cu eliberare lent continu: 100, 200, 300 mg (cutie cu 2x10 buc. de 100 mg; cutie de 1x10 buc. de 200 mg; cutie de 1x10 buc. de 300 mg). 8. Doza trebuie adaptat n functie de rspunsul individual: Adulti: o capsul de 200 sau 300 mg la 12 ore; se poate administra si o singur doz de 600 mg pe zi, doza poate fi crescut pn la 13 mg/kg corp/zi n dou administrri, dar trebuie crescut progresiv pn la acest nivel n 8 zile. Copii peste 3 ani: o capsul de 100 mg o dat sau de dou ori pe zi; doza uzual este de 10 mg/kg corp si pe zi, administrat n dou doze, nivel atins progresiv n cca 8 zile. Doze mai mari pot fi necesare pentru obtinerea unor concentratii plasmatice de 10-20 mcg/ml. Continutul unei capsule trebuie golit si nghitit cu o lingurit de gem.

MONTELUKASTUM
1. 2. 3. Absorbtie dupa adm. orala este abs. rapid si aproape complet.Bidisponibilitatea medie dupa adiministrare orala este de 64%.Montelukastum se leaga de proteinele plasmatice in propoprtie de peste 90%.Este metabolizat aproape in totalitate. 4. Profilaxia si tratamentul cronic al astmului bronsic la adult si copii.Profilaxia simptomelor diurne si nocturne ale astmului bronsic.tratamentul pacientilor cu astm bronsic indus de aspirina.Profilaxia bronhoconstrictiei indusa de efort.Ameliorarea simptomelor diurne si nocturne ale rinitei alergice sezoniere.

5. Hipersensibilitate la montelukast sau la oricare dintre componentele produsului. 6. Este in general bine tolerat. 7. 8. Adulti > 15 ani cu astm bronsic si/sau rinita alergica sezoniera : doza zilnica este de 10 mg, administrat oral seara, la culcare.Copii intre 6 si 14 ani cu astm bronsic si/sau rinita alergica sezoniera : doza zilnica este de 5 mg administrat oral seara la culcare.

PHENOBARBITALUM
1. 2. Sedativ, hipnotic cu actiune prelungit, anticonvulsivant. 3. 4. Sedativ n diferite stri de hiperexcitabilitate, afectiuni medicale sau chirurgicale care necesit sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemic etc.) insomnii epilepsie (marele ru epileptic), convulsii la sugari, copii si adulti medicatia prenarcotic, adjuvant al fototerapiei n icterul neo-natal (creste metabolizarea bilirubinei prin inductie enzimatic).

5. Stri precomatoase si comatoase, parkinsonism, intolerant la fenobarbital, insuficient renal, cardiopulmonar si hepatic grav, diabet, porfirie latent. 6. Poate provoca fenomene paradoxale de excitatie nervoas si eruptii alergice de tip urticarian. 7. Cutii cu 5 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 100 fiole a 2 ml solutie 10%; cutii cu 5 fiole a 1 ml solutie 4%; cutii cu 30 comprimate a 15 mg; cutii cu 10 comprimate a 100 mg. 8. Adulti ca sedativ, cte un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza poate fi mrit la nevoie); hipnotic 1 comprimat de 100 mg seara la culcare (n insomniile grave si la agitati, 2-3 comprimate de 100 mg/zi); n boala Basedow 1/2 comprimat de 100 mg/zi; anticonvulsivant, n intoxicatiile cu stricnin, n tetanos 2-3 fiole/zi i.m.; n epilepsie se ncepe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi continundu-se cu 200-300 mg/zi fractionat pn la disparitia convulsiilor. Doza unic maxim de 300 mg; doza zilnic maxim 600 mg; copii - sedativ 6 mg/kg corp/zi n 3 prize oral sau i.m. anticonvulsivant 3-5 mg/kg corp/doz oral sau i.m. Se poate repeta pn la maximum 300 mg. Atentie: Nu se injecteaz i.v. datorit solventului.

LORAZEPAMUM
1. 2. 3. 4. 5. 6. Este un tranchilizant puternic din grupa benzodiazepinelor Se absoarbe usor iar concentratia maxima se atinge dupa 2 ore de la administrare. Nevroze anxioase, stri reactive, tulburri psihice n boli somatice si psiho-somatice. Alergie la produs, insuficient hepatic si renal n cursul sarcinii si alptrii. Pot aprea: hipersensibilizare la produs, great, vom, vertij.

7. Comprimate continnd lorazepam 1 mg si 2,5 mg (cutie cu 30 buc.). 8. n general se administreaz 1 comprimat seara, nainte de culcare.

CHLORPROMAZINUM
1. 2. Asupra cortexului cerebral actioneaz ca hipnotic, sedativ, anticonvulsivant, inhibant al reflexelor conditionate, iar asupra diencefalului ca hipotermizant si antiemetizant, scade metabolismul bazal prin scderea consumului de oxigen tisular, stimuleaz ventilatia si debitul respirator (eupneic). Actionnd asupra cilor centripete nervoase, potenteaz

3.

4.

5. 6.

7. 8.

actiunea anestezicelor, curarizantelor, analgezicelor avnd el nsusi o actiune anestezic local. Se absoarbe complet si rapid dupa injectia intramusculara, concentratia plasmatica maxima realizandu-se in 1-2 ore.Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de peste 95-98%. Volumul de distributie este foarte mare , in medie 21l/kg.Este metabolizat practic in totalitate.Timpul de injumatatire este de 2 ore. Medicin intern: Tratamentul vrsturilor de orice natur. Edem laringian, spasm glotic, laringite acute asfixiante. Tulburri de climacterium; diencefaloze. Boli infectioase; scarlatin hipertoxic, febr tifoid, septicemii, stafilococii grave, rezistente la antibiotice, tetanos grav, insomnii. Algii rezistente la antinevralgice uzuale. Ictusuri cerebrale de origine vascular. Chintele emetizante ale tusei convulsive. Coreea Sydenham. Pediatrie: Toxicozele sugarului, stri neurotoxice grave. Chirurgie: Medicatie preanestezic, potentnd anestezia si reducnd astfel cantitatea necesar de anestezic. Hibernatia artificial: Combaterea strilor de soc postoperator. Obstetric si ginecologie: Nefropatii si hipertensiune gravidic, eclampsie, vrsturi gravidice, analgezii obstetricale. Dermatologie: Afectiuni pruriginoase, pelad cronic, urticarie. Neurologie: Epilepsie. Leziuni hepatice, com barbituric, etilic sau prin opiacee. Hipotensiune arterial. Nu se asociaz cu substante hipotensive. Manifestri toxice asupra celulei hepatice ce mbrac forma unui icter prin retentie. Se semnaleaz dermatite alergice att la cei tratati ct si la cei ce manipuleaz substanta. Somnolenta, uscciunea gurii, pirozele, hipotensiunea, fenomenele de tip parkinsonian, care survin la unele persoane, pot fi evitate dac dozele mari se dau cu precautie si se ajunge treptat la ele. Flacoane cu 50 drajeuri. Clorpromazin clorhidrat 25 mg. Adulti: Se ncepe cu 1-2 drajeuri pe zi, mrindu-se treptat doza pn ce se ajunge la 3-6 drajeuri pe zi divizat n 3 prize. Copii: 1-3 mg/kg corp si pe zi.

PHENYTOINUM
1. 2. Hidantoin cu actiune anticonvulsivant-antiepileptic; antimigrenos, analgezic; antiaritmic cardiac, poate suprima focarele de automatism ectopic si procesul de reintrare, fr s deprime conducerea atrio-ventricular.

3. Se absoarbe repede la nivel intestina.Timpul de injumatatire este de 24-48 ore.Este metabolizata la nivel hepatic. 4. Epilepsie major, crize focale corticale si unele cazuri de epilepsie psihomotorie; migren, nevralgie de trigemen si glosofaringian, alte algii rezistente la analgezicele obisnuite; aritmii digitalice, tahicardii paroxistice, boal Bouveret. 5. Alergie sau intolerant la fenitoin, leucopenie si anemie marcat, hipotensiune marcat, bloc atrio-ventricular de gradul II si III; prudent la hepatici, renali, n insuficienta cardiac, insuficienta respiratorie, la bolnavii cu accidente cerebro-vasculare n antecedente, la cei care primesc hormoni tiroidieni; se evit sau prudent n primul trimestru de sarcin (n epilepsie doze ct mai mici ntre zilele 20 si 40). Acidul acetilsalicilic, fenilbutazona, etosuximida, mefenitoina, trimetadiona, diazepamul, sultiamul, metilfenidatul, anticoagulantele cumarinice, sulfafenazolul, izoniazida, Pas-ul, cicloserina, cloramfenicolul cresc concentratia plasmatic a fenitoinei; fenitoina creste metabolizarea (inductia enzimatic) si poate diminua eficacitatea digitoxinei, anticoagulantelor cumarinice, hidrocortizonului si asociaiilor estro-progestative; asocierea cu IMAO si toxicele hematopoietice este contraindicat. 6. Anorexie, great, vom, epigastralgii, gingivit hipertrofic, hirsutism si acnee (la femei tinere), eruptii alergice, foarte rar sindroame de tip colagenoz, Stevens-Johnson, lupus eritematos diseminat, icter colestatic, necroz hepatic, hiperglicemie, osteomalacie (prin deficit de vitamin D), hemoragii la nou-nscut (prin deficit de vitamin K), leucopenie, agranulocitoz, trombocitopenie, anemie aplastic sau megaloblastic (prin deficit de acid folic), limfadenopatie. Oprirea brusc a tratamentului la epileptici poate declansa o stare de ru epileptic. Supradozarea provoac agitatie sau somnolent, cefalee, vertij, nistagmus, diplopie (concentratiile plasmatice corespunztoare dozelor toxice sunt de 2040 mcg/ml). n general reactiile adverse sunt frecvente, uneori grave; este necesar controlul hematologic periodic. 7. Capsule continnd fenitoin 50 mg sau 100 mg (flacon cu 20 buc.). 8. n epilepsie, la adulti, initial 100 mg de 2 ori/zi, se creste progresiv, n functie de starea clinic, doza eficace obisnuit fiind de 200-400 mg/zi (ntr-o singur priz, pe nemncate, iar n caz de iritatie gastric, n 2 prize, dup mese); concentratiile plasmatice corespunztoare dozelor eficace sunt de 10-20 mcg/ml; la copii se administreaz 3-10 mg/kg corp si zi sau 50-200 mg/zi, dup vrst. Pentru tratamentul nevralgiilor, 100 mg de 2-4 ori/zi. Ca antiaritmic, doza de ntretinere este de 100 mg de 3-4 ori/zi (la adult).

TRIHEXYPHENIDYLUM
1. 2. Antiparkinsonian prin actiune anticolinergic central; parasimpatolitic. 3. Se absoarbe bine dupa administrare pe cale orala.

4. Boala Parkinson in special in formele incipiente; parkinsonism provocat de neuroleptice. 5. Glaucom cu unghi ngust, hipertrofie de prostat cu retentie urinar, stenoz piloric, atonie intestinal si vezical, tahiaritmii supraventriculare, alergie la trihexifenidil; prudent la bolnavii cu sensibilitate crescut la parasimpatolitice, la hipertensivi, cardiaci (mai ales dup infarctul miocardic acut), hepatici si renali. Atentie la asocierea cu amantadin, chinidin, antidepresive triciclice (potenteaz actiunile acetilcolinice). 6. Uscciunea gurii, tulburri de vedere, hipertonie ocular, tahicardie, greutate n mictiune, constipatie, great, vom, ameteli (se reduce doza sau se suprim temporar); rareori, la dozele mari, tulburri de comportament, confuzie, delir si halucinatii. 7. Comprimate continnd trihexifenidil hcl. 2 mg (cutie cu 50 buc.). 8. Adulti: n boala Parkinson 2-5 comprimate (4-10 mg)/zi (n 2-3 prize, dup mese), eventual n asociere cu levodopa; n sindroamele extrapiramidale produse de neuroleptice 2-7 comprimate (4-14 mg)/zi (fr a depsi 10 mg la btrni). Copii: 1-3 comprimate/zi (dup vrst).

AMITRIPTYLINUM
1.

2. Antidepresiv triciclic cu proprietti sedative si antianxioase (efectul antidepresiv se instaleaz dup 1-3 sptmni de tratament); analgezic, anticolinergic central si periferic. 3. 4. Sindroame depresive cu component anxioas, n psihoze sau nevroze de natur endogen sau reactiv; enurezis nocturn; algii rebele; migren, nevralgii, dureri n cancer. 5. Alergia la amitriptilin, infarctul miocardic (n perioada de refacere), aritmiile, blocul cardiac de diferite grade, insuficienta hepatic grav, glaucomul cu unghi ngust, adenomul de prostat, psihoza maniacal reprezint contraindicatii; se va evita n primul trimestru de sarcin, n timpul alptrii si la copiii sub 6 ani; prudent la epileptici (favorizeaz crizele convulsive), hepatici, cardiaci, coronarieni, hipertiroidieni. Prudent n tratamentul ambulator la soferi, muncitori care lucreaz cu aparate de precizie etc. (diminueaz performantele psihomotorii); asocierea cu electrosocul poate fi periculoas; se recomand ca tratamentul s fie ntrerupt cu cteva zile naintea interventiilor chirurgicale. Folosirea buturilor alcoolice trebuie evitat; prudent n asocierea cu hipnotice, tranchilizante si alte deprimante centrale (potentare); nu se asociaz cu IMAO (reactii toxice grave), asocierea cu alte antidepresive impune mult prudent; atentie la asocierea cu anticolinergice, simpatomimetice directe (adrenalin, noradrenalin, izoprenalin), hormoni tiroidieni (doze mai mici din acestea, supraveghere medical); efectul antihipertensiv al guanetidinei si clonidinei este antagonizat. Amitriptilina se foloseste numai sub control medical. 6. Uneori sedare, uscciunea gurii, constipatie, mictiune dificil, tahicardie, tulburri de acomodare, tremor, rareori hipotensiune arterial, sudoratie, foarte rar tulburri extrapiramidale, discrazii sanguine, convulsii. n strile depresive poate creste riscul suicidar, prin dezinhibitie (este necesar supravegherea bolnavului); uneori se produce o inversare rapid a dispozitiei, cu fenomene maniacale, la psihotici (schizofrenie, paranoia) favorizeaz uneori aparitia delirului. 7. Drajeuri continnd amitriptilin clorhidric 25 mg (flac. cu 50 buc.); fiole a 5 ml soluie apoas injectabil continnd amitriptilin clorhidr. 50 mg (cutie cu 100 buc.). 8. n strile depresive, oral 3-6 drajeuri sau 75, 150 mg/zi (n 2-3 prize, seara o doz mai mare), mai mult la bolnavii spitalizati (100-300 mg/zi); mai putin la tineri si btrni (50 mg/zi); doza de ntretinere obisnuit la adulti este de 50-100 mg/zi; la nevoie se injecteaz intramuscular 20-50 mg de 3-4 ori/zi, continund tratamentul pe cale oral. n enurezisul nocturn, la copii sub 6 ani, 10 mg la culcare; la copii de 6-10 ani, 10-20 mg/zi; la copii de 11-16 ani, 25-50 mg/zi. n migrene si alte algii rebele, oral 12,5-25 mg de 3 ori/zi, la nevoie injectii intramusculare a 25-50 mg, de 2 ori/zi.

HYDROXYZINUM

1. 2. Tranchilizant cu spectru larg si actiune rapid, miorelaxant, antiemetic, antihistaminic, slab anticolinergic. 3. 4. Stri de anxietate, stri de agitatie psihomotorie, nevroze, psihoze, tulburri de somn, alcoolism (inclusiv sindromul de abstinent), distonii neurovegetative, preclimax si climax, preanestezie n interventiile operatorii, boli somatice cu stri de vom, urticarie, prurit si dermatite alergice cu component psihoafectiv, sindrom Mnire. 5. Alergie la hidroxizin, primul trimestru de sarcin, perioada de alptare. Se va evita consumul buturilor alcoolice (se potenteaz reciproc). Prudent la bolnavi cu insuficient renal, cu glaucom cu unghi nchis, la cei tratati cu deprimante centrale si la anticoagulante cumarinice (efectul acestora este potentat). Nu se va prescrie n ambulator la bolnavii a cror profesiune impune performante psihomotorii (conductori auto, dispeceri). De asemenea, se va administra cu prudent datorit interactiunilor n asociere cu analgezicele opioide. Solutia este incompatibil cu tiopentalul si cu solutiile cu pH alcalin. De aceea, nu se vor amesteca n aceeasi sering. Solutia injectabil nu se administreaz subcutanat sau intraarterial. 6. n general bine suportat, chiar la folosirea ndelungat, poate provoca rareori somnolent. Supradozarea poate avea drept efect tremor, uscciunea gurii, convulsii. 7. Flacoane cu 30 de drajeuri. Drajeuri continnd 25 mg clorhidrat de hidroxizin. 8. Adulti si copii peste 10 ani: oral - 2-4 drajeuri pe zi ( 50-100 mg), intramuscular profund 1/2-2 fiole pe zi (50 -200 mg), intravenos foarte lent - 1/2-2 fiole, diluat n solutie salin izoton. Copii peste 1 an: 1 mg/kg corp/zi; injectarea se va face numai n cazurile de urgent si n pregtirea preoperatorie.

LORATADINUM
1. 2. Antihistaminic triciclic eficace cu durat lung de actiune si cu activitate periferic selectiv antagonist la nivelul receptorilor H1. 3. 4. n rezolvarea simptomelor asociate rinitei alergice, cum ar fi strnutul, rinoreea, pruritul nazal, precum si pruritul si usturimea ocular. Claritine este de asemenea indicat n rezolvarea semnelor si simptomelor urticariei cronice si altor afectiuni alergice dermatologice. 5. La pacientii care prezint hipersensibilitate la una dintre componentele sale. 6. Reactiile adverse ale Claritine sunt comparabile cu ale placebo-ului. n urma studiilor clinice s-a demonstrat c loratadina nu prezint proprietti sedative sau anticolinergice semnificative. Oboseala, sedarea si cefaleea sunt simptome rare. 7. Claritine tablete: cutii a cte 10 tablete. Claritine sirop: sticlute a cte 120 ml. 8. Adulti si copii peste 12 ani: 1 tablet de Claritine sau 2 lingurite de sirop o dat pe zi. Greutate corporal mai mic sau egal cu 30 Kg: 1/2 tablet sau 1 lingurit de sirop o dat pe zi.

SUMATRIPTANUM
1. 2. S-a demonstrat c sumatriptanul este un agonist specific si selectiv al receptorilor 5 hidroxitriptaminici-1-like (5HT 1-like), far a avea ns efect si pe subtipurile de receptori 5HT2 sau 5HT3. Acesti receptori se gsesc n special la nivelul vaselor sanguine cerebrale. 3. Dupa administrarea orala se absoarbe rapid,70 % din concentratia maxima aparand dupa 45 de minute.Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 2 ore. 4. Imigran tablete este indicat pentru calmarea rapid a atacurilor de migren cu sau fr aur. 5. Hipersensibilitate la orice component al preparatului. Se va recomanda evitarea administrrii produsului la pacientii cu infarct miocardic. Pn la noi date, nu este recomandat folosirea Imigran la pacientii cu afectiuni vasculare periferice sau la pacientii cu semne si simptome de afectiuni cardiace ischemice. De asemenea, nu se recomand la pacientii cu antecedente de accidente cerebrovasculare sau atacuri ischemice tranzitorii, insuficient hepatic sever sau hipertensiune necontrolat, cardiopatie ischemic dureroas, infarct miocardic n antecedente, angina Prinzmetal. Este contraindicat tratamentul cu methysergide (un derivat de ergotamin) n timpul tratamentului cu Imigran. 6. Efectele secundare raportate includ: senzatia de parestezie, cldura, presiune sau greutate n orice parte a corpului, eritem, ameteal si senzatie de slbiciune. Acestea sunt de intensitate usoar pn la moderat si tranzitorii. Au fost descrise oboseala si somnolenta. Greata si vrsturile au fost prezente la ctiva pacienti, dar relatia lor cu Imigranul nu este clar. 7. Tabletele contin 50 sau 100 mg sumatriptan baz sub form de succinat. Solutia injectabil contine 6 mg sumatriptan n 0,5 ml solutie. 8. Imigran este indicat att pentru tratamentul acut intermitent al migrenei ct si al cefaleei n ciorchine. Nu se va folosi profilactic. Se recomand ca Imigran s fie administrat ct se poate de devreme dup debutul unui atac migrenos, fiind ns la fel de eficient dac este administrat n orice moment al atacului. Migrena: Doza oral de Imigran recomandat la adult este o singur tablet de 50 mg. Anumiti pacienti pot necesita 100 mg. Dac simptomele se repet, doza poate fi repetat n urmtoarele 24 de ore, dar nu mai mult de 300 mg n 24 ore. Tabletele se vor nghiti ntregi, cu ap. Copii: La copii nu a fost stabilit nc siguranta si eficiena sumatriptanului. Vrstnici: Poate fi folosit la pacientii peste 65 de ani. Experienta n folosirea sumatriptanului la acesti pacienti este limitat. Farmacocinetica nu difer semnificativ de cea a populatiei tinere, dar pn la noi date clinice, folosirea Imigran nu este recomandat la pacientii peste 65 de ani.