BENZYLPENICILLINUM

PENICILINA G potasica / sodica

Penicilina G potasica 400000 U.I. ; 1000000 U.I.
Penicilina G sodica 400000 U.I. ; 1000000 U.I. ; 5000000 U.I.
Grup farmacoterapeutic: peniciline cu spectru larg; peniciline sensibile la betalactamaza
Indicaii terapeutice
Benzilpenicilina este indicata in tratamentul urmatoarelor infectii cu germeni sensibili:
-angine (de ex. angina streptococica, angina fuzospirilara, angina de insotire din hemopatiile
maligne);
-scarlatina;
-infectii ORL;
-meningita bacteriana (de ex. meningita meningococica, meningita pneumococica);
-pneumonie bacteriana (de ex. pneumonie pneumococica);
-sifilis;
-profilaxia antitetanica;
-leptospiroza;
-gangrena gazoasa;
-infectii osteoarticulare (profilactic in artrita septica, fracturi deschise infectate);
-angina difterica, difterie conjunctivala, crup difteric (difterie laringiana);
-profilaxia endocarditei bacteriene;
-endocardita bacteriana (in asociere cu o aminoglicozida);
-erizipel;
-infectii genitale (de ex. vulvovaginita bacteriana, avort septic);
-infectii bacteriene hepatobiliare, peritonita;
-infectii stomatologice;
-septicemie bacteriana (in asociere cu o aminoglicozida si/sau alte antibiotice cu spectru de actiune
complementar);
-infectii cutanate si ale tesuturilor moi;
-antrax;
-actinomicoza;
-listerioza;
-pericardita bacteriana;
-profilaxia infectiilor plagilor prin muscatura de animale (febra muscaturii de sobolan);
-erizipeloid Rosenbach;
-boala Lyme.
Contraindicaii
Hipersensibilitate la antibiotice din grupa betalactaminelor (peniciline sau cefalosporine (10% din
persoanele alergice la cefalosporine prezinta reactivitate imunologica incrucisata pentru
benzilpenicilina).
Precauii
Pacientii cu alergie la un antibiotic din grupa penicilinelor de obicei sunt alergici si la celelalte
medicamente din aceasta grupa. Aparitia reactiilor alergice la penicilina impune oprirea
tratamentului.
Interaciuni
In vitro amestecarea benzilpenicilinei cu o aminoglicozida a determinat inactivarea celor doua
medicamente; in cazul in care este necesara administrarea ambelor tipuri de antibiotice, ele trebuie
injectate in locuri diferite. Deoarece antibioticele bacteriostatice cum sunt cloramfenicolul,
eritromicina, sulfonamidele si tetraciclinele pot sa interfere cu efectul bactericid al benzilpenicilinei,
trebuie evitata administrarea lor concomitenta. Asocierea cu metotrexatul provoaca scaderea
clearance-ului acestuia, cu efect toxic, datorita competitiei celor doua produse pentru secretia
tubulara renala. Se impune supravegherea atenta a pacientilor tratati concomitent cu metotrexat si
benzilpenicilina.
Probenecidul scade secretia tubulara renala a benzilpenicilinei administrata concomitent,
determinand cresterea si persistenta concentratiilor sanguine, prelungirea timpului de injumatatire
prin eliminare. Unele antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu indometacina) pot actiona
competitiv cu penicilina la nivelul excretiei tubulare.
Benzilpenicilina poate scadea nivelurile plasmatice ale estrogenilor si contraceptivelor cu aparitia
unor metroragii si chiar a unei sarcini nedorite. Pe timpul tratamentului cu antibiotic trebuie folosita
o metoda contraceptiva de bariera. Benzilpenicilina are efect propriu de prelungire a timpului Quick,

deci este necesara precautie in asocierea cu anticoagulante orale. Benzilpenicilina poate creste
nivelul plasmatic al fenitoinei. Concentratiile urinare mari ale benzilpenicilinei pot provoca rezultate
fals pozitive ale testelor de evidentiere a glucozei in urina, efectuate cu reactiv Benedict sau Fehling.
De asemenea, in timpul tratamentului cu benzilpenicilina, se pot produce rezultate fals pozitive ale
testului Coombs direct.
Atenionri speciale
Doze mari de benzilpenicilina POTASICA respectiv potasica necesita prudenta in special la bolnavii
cu afectiuni cardiace, respectiv renale, in legatura cu aportul in sodiu, respectiv potasiu.
Imaturitatea functiei renale poate sa determine intarzierea eliminarii renale a penicilinei la nounascut, sugar si copilul mic.
Datorita faptului ca pacientii varstnici pot prezenta o scadere a functiei renale determinata de
varsta, concentratiile serice de benzilpenicilina pot fi mai mari.
In caz de insuficienta renala severa se ajusteaza dozele in functie de clearance-ul creatininei.Sarcina
i alptarea:
Benzilpenicilina se poate administra in timpul sarcinii.
Deoarece medicamentul se excreta in laptele matern, trebuie avuta in vedere intreruperea alaptarii in
timpul tratamentului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Medicamentul nu influeneaz capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare
Durata tratamentului este, in general, de minim 10 zile.
Adulti
Dozele de benzilpenicilina variaza in functie de gravitatea infectiei si de sensibilitatea germenului.
Obisnuit se administreaza intre 1 600 000 U.I. benzilpenicilina pe zi si 4 000 000 U.I.
benzilpenicilina pe zi, repartizata in 4 prize egale, la intervale egale de timp.
In caz de meningita bacteriana se administreaza 50 000 U.I./kg prin injectare intramusculara sau
intravenoasa, la intervale de 4 ore sau 24 000 000 U.I. pe zi, fractionat la intervale de 2-4 ore.
Doza recomandata in neurosifilis este de 20 000 000-4 000 000 U.I. intravenos la intervale de
4 ore, timp de 10-15 zile.
In infectii cu clostridii se administreaza 20 000 000 U.I. pe zi, intramuscular sau intravenos.
In leptospiroza se administreaza intramuscular sau intravenos 1 500 000 U.I. la intervale de 6 ore.
In caz de septicemie si meningita cu Pasteurella multocida se administreaza 4 000 000
6 000 000 U.I. pe zi intramuscular sau intravenos. Doza recomandata in erizipel este de 600 000-2
000 000 U.I. la intervale de 6 ore.
In pericardita bacteriana doza recomandata este de 20 000 000-30 000 000 U.I. pe zi intramuscular
sau intravenos, timp de 4-6 saptamani.
In actinomicoza se administreaza intramuscular sau intravenos 10 000 000-20 000 000 U.I. pe zi,
timp de 2-6 saptamani.
In antrax doza este de 2 000 000 U.I. intramuscular sau intravenos la intervale de 6 ore.
In endocardita erizipeloida doza este de 12 000 000-20 000 000 U.I. pe zi, intramuscular sau
intravenos.
Doza recomandata in listerioza este de 300 000 U.I./kg si zi, intramuscular sau intravenos.
Doza recomandata in febra muscaturii de sobolan este de 20 000 000 U.I. pe zi, intramuscular sau
intravenos.
In boala Lyme se administreaza intravenos 20 000 000-24 000 000 U.I. pe zi, timp de 2-3
saptamani. Durata tratamentului este in functie de raspunsul clinic. In caz de esec este necesara
reconsiderarea tratamentului. Doza zilnica maxima este de 80 000 000 U.I.
Copii
In meningita bacteriana la nou-nascuti cu greutate sub 2 kg, doza recomandata este de
25000-50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la intervale de 12 ore, in prima saptamana de
viata, apoi de 50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la intervale de 8 ore. La nou-nascutul cu
greutatea corporala peste 2 kg, doza este de 50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la intervale
de 8 ore in prima saptamana de viata, apoi de 50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la
intervale de 6 ore.
Doza recomandata in sifilisul congenital este de 50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la
intervale de 12 ore, in prima saptamana de viata, apoi de 50 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos
la intervale de 8 ore, in urmatoarele 10-14 zile.
Doza recomandata in listerioza la nou-nascut este de 500 000-1 000 000 U.I. pe zi.
In boala Lyme se administreaza prin injectare intravenoasa 250 000-400 000 U.I./kg si zi, timp de 23 saptamani. Durata tratamentului este in functie de raspunsul clinic. In caz de esec este necesara
reconsiderarea tratamentului.

In cazul celorlalte indicatii terapeutice la prematuri si nou-nascutul la termen, se recomanda

30000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la intervale de 12 ore.
La sugar si copii, doza recomandata este de 8 333-16 667 U.I./kg intramuscular sau intravenos la
intervale de 4 ore sau de 12 500-25 000 U.I./kg intramuscular sau intravenos la intervale de 6 ore.
Reacii adverse
-alergice: febra, urticarie, dermatite exfoliative, rar, edem Quincke, soc anafilactic, boala serului;
efecte hematologice - leucopenie, anemie hemolitica, granulocitopenie, trombocitopenie.
-in cazul administrarii dozelor mari de 50 000 000 U.I. ca si dupa injectarea intravenoasa rapida a
peste 5 000 000 U.I. poate sa apara toxicitate neurologica manifestata prin convulsii sau chiar stari
de rau epileptic si toxicitate hepatica.
-dozele mari de benzilpenicilina POTASICA sau potasica pot creste natremia, respectiv potasemia,
necesitand prudenta in caz de insuficienta cardiaca sau renala.
Reactiile alergice impun oprirea imediata a tratamentului. Ele se trateaza, dupa caz, cu
antihistaminice, adrenalina, cortizonice. In socul anafilactic se injecteaza imediat adrenalina, de
preferinta intravenos lent (0,1-0,3 mg in 10 ml, introduse in 5-15 minute); de asemenea, se introduce
intravenos lent, sau in perfuzie, hemisuccinat de hidrocortizon 250-500 mg; in caz de edem glotic
poate fi necesara intubatia sau traheotomia. In boala serului se folosesc simpatomimetice si,
eventual, cortizonice sau ACTH. In urticarie sunt eficace antihistaminicele.
Supradozaj
In caz de supradozaj se poate utiliza hemodializa.
Deoarece nu exista un antidot specific se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor
vitale, cand este cazul.

BENZATHINI BENZYLPENICILLINUM
MOLDAMIN
Denumire comuna internationala: BENZATHINI BENZYLPENICILLINUM
Compozitie: 1 flacon de Moldamin contine 1200000 UI N.N. dibenziletilendiamin-dipenicillinum
G.
Actiune farmacoterapeutica: Moldaminul este o penicilina cu actiune prelungita, pentru
administrare parenterala. Spectrul sau de actiune este asemanator cu al penicilinei G potasice
cristalizate.
Datorita solubilitatii sale scazute, Moldamin se resoarbe lent, asigurand o penicilinemie prelungita,
dar cu valori joase. De aceea, preparatul este eficient mai ales in infectiile cu germeni foarte sensibili
si constant sensibili la penicilina; ca streptococul beta-hemolitic si Treponema Pallidum. Cantitatea
dintr-un flacon de Moldamin de 1200000 UI, asigura un nivel sanguin eficace, in functie de indicatii
si de bolnav.
Indicatii: Infectii streptococice (scarlatina, angine, faringite), forme usoare. Profilaxia
reumatismului Bouillaud. Sifilis recent si tardiv. Profilaxia sifilisului.
Contraindicatii: Toti indivizii sensibili la penicilina; infectiile cu germeni penicilino-sensibili, care
necesita niveluri sanguine ridicate si in care se va folosi o penicilina ''acuta''; Copii sub 3 ani.
Posologie si mod de administrare: Infectii streptococice: La copii intre 7 si 15 ani se administreaza
1 flacon de 1200000 UI; medicul va aprecia daca mai este indicat un al doilea flacon dupa 3-4-7 zile.
La adulti se vor utiliza 1-2 flacoane de 1200000 UI la 7-14 zile. Profilaxia reumatismului SokolskiBouillaud: La copii intre 7 si 15 ani - 1 flacon de 1200000 UI la 14-21 zile, in functie de greutate si
bolnav. La adulti se recomanda sa se administreze 1 flacon de 1200000 UI la 10-12 zile, in functie de
penicilinemie. Sifilis: In primele 2 zile de tratament se va injecta zilnic cate 1 flacon de 1200000 UI,
iar apoi cate 1 flacon la 4-5 zile, pana la realizarea dozei totale indicate. Moldamin se injecteaza
profund intramuscular.
Efecte secundare: Chiar daca injectiile se fac corect, profund si strict intramuscular, pot aparea
unele reactii proprii acestei forme de penicilina. Incidente: Durerea la locul injectarii este de obicei
moderata si dispare in cateva ore. Febra nu este exceptionala, insotind obisnuit reactiile dureroase
prelungite; ea dispare dupa cel mult 24 de ore. In caz de reaparitie a febrei la injectiile urmatoare se
va reduce doza la 600000 UI, scurtandu-se intervalul de timp dintre injectii. Daca reactia febrila
persista se impune sa se treaca la Penicilina V. Mai pot aparea: eruptii de intensitate mica, urticarie,
edem angioneurotic discret si trecator (rar). Accidente: Extrem de rare. Hemoragii si necroze locoregionale, indeosebi la copii intre 3 si 7 ani mai ales in cursul profilaxiei reumatismului Bouillaud,
generate uneori de injectarea intravasculara. Soc anafilactic brutal, tulburari de ritm cardiac, semne
de ischemie - leziune coronariana - la copiii si adolescentii cu cardiopatii reumatice grave si in cursul
profilaxiei reumatismului Bouillaud. Edem angio-neurotic sever, un sindrom asemanator bolii
serului.

Precautii: Administrarea Moldaminului de 1200000 UI nu se recomanda la copii intre 3 si 7 ani,

masa musculara a acestora fiind mica. La aceasta grupa de varsta se va prefera Moldamin de 600000
UI La copiii si adolescentii cu cardiopatii reumatisme grave se va prefera Moldamin de 600000 UI
sau Penicilina V.
Modul de preparare a suspensiei apoase: Se agita flaconul pentru a dispersa bine pulberea. Se sterge
cu alcool dopul flaconului si se perforeaza foarte incet cu un ac de seringa sterilizat, lasand aerul sa
patrunda in flacon. Cu un alt ac, de asemenea sterilizat, adaptat la o seringa sterilizata, se extrag 5 ml
dintr-o fiola de apa distilata si se introduc in flacon. Se desface apoi seringa de ac, ambele ace
ramanand in dop. Se agita puternic flaconul, pentru omogenizarea suspensiei. Se adapteaza seringa
la acul (10x10 mm) cu care se face injectia, se introduc 6 cm3. de aer, se rastoarna flaconul si se
aspira suspensia.
Prezentare farmaceutica: Flaconul de 10 ml a 1200000 UI.

PHENOXYMETHYLPENICILLINUM
OSPEN
Compozitie: Ospen 500 comprimate filmate: 1 comprimat contine: Fenoximetilpenicilina sub forma
de sare de potasiu: 500000 UI ( 0,3 g); Ospen 1000 comprimate filmate: 1 comprimat contine:
Fenoxi-metilpenicilina sub forma de sare de potasiu Zaharina Na: 10000000 UI ( 0,6 g); Ospen
1500 comprimate filmate: 1 comprimat contine: Fenoximetilpenicilina sub forma de sare de potasiu
Zaharina Na: 1500000 UI( 0,9 g) 0,15 mg; Ospen 400 sirop: 5 ml (= o lingurita de masura)
contine: 400000 UI fenoximetilpenicilina sub forma de benzatinfenoxipenicilina
Proprietati: Fenoximetilpenicilina potasica este o penicilina cu administrare orala dotata cu o
puternica activitate antibacteriana. Ea exercita o actiune bactericida asupra microorganismelor
sensibile, inhiband sinteza peretelui celular in faza de multiplicare. Spectrul de actiune al
fenoximetilpenicilinei este practic identic cu cel al benzilpenicilinei ingloband streptococii din
grupele A, C, G, H, L si M, Streptococcus pneumoniae, stafilococii neproducatori de penicilinaza,
Neisseria; alti germeni sensibili sunt Erysipelothrix rhusiopatiae, Listeria, Corynebacteria, Bacillus
anthracis, Actinomycetes, Streptobacilles, Pasteurella multocida, Spirillum minus, specii de
spirochete (Leptospira, Treponema, Borrelia s.a.), precum si numerosi agenti anaerobi (peptococi,
peptostreptococi, fusobacterii, clostridia etc.); enterococi (streptococi din grupa D) nu sunt decat
partial sensibili.
Farmacocinetica: Fenoximetilpenicilina nu este inactiva in prezenta acidului gastric. Buna si rapida
absorbtie conduce la un maxim de concentratie sanguina si tisulara intr-un interval de 30-60 min
asigurand astfel eficacitatea tratamentului. Timpul de injumatatire plasmatic este de 30-45 min si
legarea de proteinele plasmatice de ordinul 55%. Difuziunea tisulara in rinichi, plamani, ficat, piele,
muschi si in majoritatea lichidelor organismului (in special in prezenta proceselor inflamatorii), este
buna, dar mult mai slaba in oase. Fenoximetilpenicilina potasica este eliminata in principal pe cale
renala fara a suferi modificari de structura; o mica parte este eliminata prin caile biliare.
Indicatii: Ospenul este indicat in tratarea si prevenirea infectiilor usoare si semisevere, provocate de
microorganisme sensibile la penicilina: Infectii O.R.L.: boli cu streptococi (scarlatina, angina
tonsilara, angina Vincent, faringite, tonsilo-faringita, rinofaringita purulenta), otita medie acuta,
sinuzita. Infectii ale cailor respiratorii: Bronsita bacteriana, pneumonie bacteriana,
bronhopneumonii (cu exceptia celor care presupun un tratament parenteral). Infectii ale pielii:
Erizipel, erizipeloid, piodermite (impetigo contagios, furunculoze), abcese, flegmoane, eritem cronic
migrator si alte manifestari ale bolii Lyme. Alte infectii: rani provocate de muscaturi sau taieturi (ex.
raniri ale fetei sau rani profunde ale mainilor), arsuri. Tratament preventiv: infectii cu streptococi cat
si complicatiile acestora, ex. febra reumatoida si coreea minor, poliartrite, endocardite,
glomerulonefrite, endocardita bacteriana la bolnavii atinsi de cardiopatie congenitala sau reumatica
inainte si dupa interventii de mica chirurgie, ex. amigdalectomie, extractii dentare etc., infectii cu
pneumococi la copiii cu anemie (hemato-falciforma). In cazurile de pneumonie severa, empiem,
septicemie, pericardita, endocardita, meningita, artrita si osteomielita in stadiul acut, se va aplica o
terapie cu penicilina pe cale parenterala.
Mod de intrebuintare: Medicamentul se va lua cu apa, nemestecat, cu o ora inaintea meselor
principale.
Posologie (dozare): La copii: 50000-100000 UI de fenoximetil-penicilina per kg corp pe zi.
La adolescenti si adulti: 3,0-4,5 mil UI. In general se recomanda sa se imparta doza zilnice in douatrei doze. Atat la copii cat si la adulti, doza zilnica de fenoxi-metilpenicilina, sa nu fie mai mica de
25000 UI per kg corp. Adultii pot tolera fara complicatii doze pana la 6,0 mega UI de
fenoximetilpenicilina.
Recomandari generale: Copii peste 6 ani: 1-1,5 mil. UI pe zi. Adolescenti (> 40 kg) si adulti (>

60 kg): 1 tableta de Ospen 1000 o data la 8 ore. Adulti obezi si batrani, femei gravide: de 3 ori cate
1 1/2 comprimate de Ospen 1000 sau de 3 ori cate 1 comprimat de Ospen 1500. La nevoie doza
zilnica se poate mari. Tratamentul se va aplica inca 3 zile de la disparitia semnelor clinice. Pentru a
se preveni eventuale complicatii, pacientii cu infectii streptococice vor urma un tratament de cel
putin 10 zile. Recomandari speciale de administrare in scopuri profilactice: Afectiuni streptococice
(ex. angina, scarlatina): La subiectii care au intrat in contact cu boala, terapia orala de 10 zile cu
penicilina (conform cu posologia indicata) va prevenii instalarea bolii. Febra reumatica, coreea
minor si anemia cu hematii falciforme: Copii cu o greutate corporala sub 30 kg: de 2 ori pe zi cate
1/2 de Ospen 500. Copii cu o greutate corporala peste 30 kg si adultii cel putin de 2 ori pe zi cate 1
comprimat de Ospen 500 sau de 2 ori pe zi cate 1/2 comprimat de Ospen 1000. Prevenirea
endocarditei (inaintea interventiilor de mica chirurgie: amigdalectomie, extractii dentare etc.). Copii
cu o greutate corporala sub 30 kg primesc cu o ora inaintea operatiei 3 comprimate de Ospen 500 si
1 comprimat la 6 ore dupa interventia chirurgicala. Adolescentii (> 30 kg) si adultii: 6 comprimate
de Ospen 500 sau 3 comprimate de Ospen 1000 sau 2 comprimate de Ospen 1500 cu o ora inaintea
operatiei si 3 comprimate de Ospen 500 sau 1 1/2 comprimate de Ospen 1000 sau 1 comprimat de
Ospen 1500 la 6 ore dupa operatie. Posologie in caz de eliminare insuficienta: Avand in vedere
toxicitatea redusa a fenoxipenicilinei, in general, nu este necesara o reducere a dozelor in cazul
insuficientelor hepatice si/sau renale. Necesitatea reducerii dozajului medicamentului se va stabili de
la caz la caz. In cazurile de anurie se va reduce dozajul medicamentului; alternativ se poate mari
intervalul de timp intre doze.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la penicilina in antecedente. Se va avea in vedere eventualitatea
unei reactii alergice incrucisate la cefalosporine. Folosirea penicilinei cu administrare orala nu este
indicata in cazul bolilor digestive insotite de diaree si varsaturi, in aceste cazuri existand riscul unei
insuficiente absorbtii a medicamentului. O atentie deosebita se va acorda pacientilor alergici si cu
astm bronsic.
Sarcina si alaptare: Pana in prezent nu exista nici un indiciu de actiune embriotoxica, teratogena
sau mutagena a fenoximetilpenicilinei administrate in timpul sarcinii; nu trebuie uitat insa ca
fenoximetilpenicilina apare in laptele mamei (ca urmare a administrarii in timpul alaptatului).
Efecte secundare: Reactii de hipersensibilitate: Reactii alergice posibile: urticarie, edeme
angioneurotice, eriteme polimorfe, dermatite exfoliative, febra, dureri in articulatii, soc anafilactic cu
colaps si reactii anafilactoide (astm, purpura, manifestari digestive). Manifestarile alergice sunt in
orice caz mai putin frecvente si prezinta o evolutie mult mai putin dramatica in cazul administrarii
orale decat cel al administrarii pe cale parenterala. Aparatul digestiv: Sunt cunoscute rare cazuri de
diaree, senzatie de greata, voma, stomatite, glosite. Daca in timpul tratamentului apare diareea,
trebuie avuta in vedere posibilitatea unei enterocolite muco-membranoase (vezi "Atentionari
speciale si precautii la utilizare"). Manifestari hematologice: Se pot observa extrem de rar aparitia
eozinofiliei, pozitivarea testului Coombs, anemiei hemolitice, leucopeniei, trombocitopeniei,
agranulocitozei.
Interactiuni: Datorita actiunii sale antiproliferative asupra microorganismelor, fenoximetilpenicilina
nu trebuie combinata cu antibiotice cu efect bacteriostatic. Asocierea cu alte antibiotice se va face
numai in cazul in care este de asteptat o actiune sinergica sau cel putin aditiva. Administrarea
constituentilor in cazul unei asocieri se va face in dozele eficace (Exceptie: In cazul unei actiuni
sinergice dovedite se poate reduce doza constituentului cu toxicitatea cea mai mare). In cazul
administrarii simultane de antiinflamatoare, antireumatismale, antipiretice (in special indometacin,
fenilbutazona, salicilat in doze mari), probenecid, se va tine cont de inhibarea competitiva eliminarii
medicamentului. In timpul tratamentului cu fenoximetilpenicilina testele de glucoza urinara (prin
metode ne-enzimatice) si de urobilinogen pot fi (in mod fals) pozitive. Dozarea aminoacizilor urinari
cu ninhidrina poate fi fals pozitivata. Ca si alte antibiotice, poate reduce eficienta
anticonceptionalelor orale.
Incompatibilitati: Nu se cunoaste nici o forma de incompatibilitate la penicilinele orale.
Atentionari speciale, precautii la utilizare: La pacientii care prezinta reactii alergice, tratamentul
se va opri si se va institui un tratament cu adrenalina, antihistaminice si corticosteroizi. In cazul
prezumtiei unei infectii stafilococice se va efectua o antibiograma. In vederea asigurarii unei
profilaxii preoperatorii, in cazul unei eventuale interventii chirurgicale (amigdalectomie, extractii
dentare), la pacientii cu febra reumatoida recurenta ce necesita un tratament preventiv cu penicilina,
se recomanda dublarea dozei. In caz de tratament prelungit este recomandabil un control
hematologic complet si diferentiat precum si functiile hepatice si renale; de asemenea se va
supraveghea aparitia de germeni si ciuperci rezistente. Aparitia diareei severe si persistente poate
sugera o enterocolita mucomembranoasa (diaree, muco-hemoragii, dureri abdominale difuze, colici
abdominale, febra) putand pune in dubiu prognosticul vital. In astfel de cazuri se opreste imediat
tratamentul cu Ospen si se instituie un tratament adecvat germenului pus in evidenta (de exemplu

vancomicina pe cale orala de 4 ori/zi cate 250 mg). Preparatele antiperistaltice sunt contraindicate.
Conditii de pastrare: Se va pastra la loc intunecat si uscat la o temperatura sub 25 grade Celsius.
Stabilitate: In conditii adecvate de pastrare Ospenul comprimate filmate ramane stabil pana la data
de expirare indicata pe ambalaj.
Forma de prezentare: Ospen 500/1000/1500 - comprimate filmate: cutii cu 12 si 30 comprimate
filmate; cutii pentru spitale. Ospen 400 sirop - flacon a 60 ml.

OXACILLINUM
OXACILINA
OXACILIN 250 mg, capsule ; OXACILIN FORTE 500 mg, capsule
Grupa farmacoterapeutic: antibiotice de uz sistemic, antibiotice beta-lactamice, peniciline,
peniciline rezistente la betalactamaza.
Indicaii terapeutice: Infecii provocate de stafilococi i streptococi sensibili la oxacilin:
- infecii ale aparatului respirator;
- infecii otorinolaringologice;
- infecii cutanate;
- infecii osoase.
Septicemii i endocardite, n continuarea tratamentului parenteral.
Contraindicaii: Alergie la oxacilin, la alte peniciline sau la oricare dintre componenii
medicamentului.
Precauii: Apariia oricrei manifestri alergice impune ntreruperea tratamentului. Cu toate c
reaciile alergice grave la oxacilin sunt foarte rare, naintea nceperii tratamentului este necesar
efectuarea unei anamneze atente. Trebuie luat n considerare riscul alergiei ncruciate cu
cefalosporinele.
Interaciuni: Exist relaii de antagonism ale oxacilinei cu rifampicina i chinina.
Oxacilina poate micora eficacitatea contraceptivelor orale (prin influenarea florei intestinale).
Probenicidul i mezlocilina inhib eliminarea renal a oxacilinei.
Acidul acetilsalicilic i sulfonamidele deplaseaz oxacilina de pe proteinele plasmatice.
Atenionri speciale: Copii - La nou-nscui oxacilina se administreaz cu pruden, datorit
riscului de hiperbilirubinemie (prin deplasarea bilirubinei de pe proteine),chiar icter nuclear.
Deoarece medicamentul conine lactoz, administrarea nu este recomandat la pacienii cu
intoleran ereditar la galactoz, deficit de lactaz Lapp sau malabsorbie de glucoz-galactoz.
Sarcina i alptarea - Cu toate c studiile efectuate la animale nu au evideniat potenial teratogen
sau fetotoxic, oxacilina trebuie utilizat cu pruden la femeile nsrcinate. Deoarece oxacilina se
excret n laptele matern, n timpul administrrii produsului trebuie luat n
considerare eventualitatea ntreruperii alptrii.
Doze i mod de administrare: Aduli: 500 - 1000 mg oxacilin (2 - 4 capsule a 250 mg sau 1 2
capsule a 500 mg) la intervale de 6 ore. Copii: 50-100 mg/kg i zi, fracionat, la intervale de 6 ore.
Se administreaz preferabil cu o jumtate de or nainte de mas cu ap.
La pacienii cu insuficien renal sever nu este necesar reducerea dozelor.
Reacii adverse: Relativ frecvent reacii alergice, manifestate prin febr, urticarie, eozinofilie, edem
Quincke. Ocazional tulburri digestive, cum sunt grea, vrsturi, diaree. Rareori enterocolit
pseudomembranoas, nefropatie interstiial acut imunoalergic, anemie,
leucopenie i trombocitopenie reversibile, creteri moderate ale valorilor serice ale transaminazelor.
Foarte rar oc anafilactic.
Supradozaj: Oxacilina ca i alte peniciline este practic lipsit de toxicitate n condiii clinice.
Dozele foarte mari pot provoca convulsii i hemoragii. Fenomenele toxice sunt favorizate de
insuficiena renal.

AMPICILLINUM

AMPICILINA

Grupa farmacoterapeutic: antibiotice, peniciline cu spectru larg.

Indicaii terapeutice: Ampicilina este o penicilin cu spectru larg, indicat n infecii cu germeni
sensibili, cu urmtoarele localizri:
- infecii respiratorii: epiglotite, faringite, traheite, pneumonii bacteriene, bronite acute,
bronite cronice acutizate;
- infecii ORL: otite medii, sinuzite;
- infecii uro-genitale: infecii urinare (cistite, pilonefrite), uretrite acute gonococice, infecii
ginecologice (anexite, salpingite, endometrite, parametrite, avort septic, febra puerperal), prostatite;

- infecii ale aparatului digestiv: gastroenterite bacteriene, dizenterie, infecii biliare, ca

alternativ terapeutic n febra tifoid i paratifoid;
- alte infecii cu germeni sensibili: septicemii, endocardite bacteriene, meningite bacteriene,
leptospiroza, listerioza, peritonite.
Contraindicaii: - hipersensibilitate la peniciline sau la oricare dintre excipienii medicamentului;
- mononucleoz infecioas.
Precauii: naintea iniierii tratamentului cu ampicilin, este obligatorie o anamnez complet
privind reaciile anterioare de hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice. Apariia oricror
manifestri alergice impune ntreruperea tratamentului i instituirea tratamentului specific. Se
recomand pruden la pacienii cu teren atopic. Pacienii alergici la peniciline pot prezenta
reactivitate ncruciat pentru cefalosporine.
Interaciuni: Deoarece penicilinele au aciune bactericid nu se asociaz cu antibiotice
bacteriostatice. Nu se recomand administrarea concomitent cu alopurinol (crete riscul erupiilor
cutanate). Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care conin estrogeni.
Administrarea concomitent de probenecid determin concentraii plasmatice crescute i prelungite
de antibiotic, prin reducerea eliminrii renale. La doze mari, ampicilina poate modifica rezultatele
dozrii glicemiei i glicozuriei, precum i a proteinelor serice totale, n cazul utilizrii metodelor
colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt influenate.
Atenionri speciale: La bolnavii cu insuficien renal, doza se ajusteaz n funcie de clearance-ul
creatininei (vezi pct. Doze i mod de administrare); la aceti pacieni se recomand supravegherea
funciei renale pe durata tratamentului.
Sarcina i alptarea: Ampicilina traverseaz bariera placentar. Studii efectuate la animale nu au
evideniat efecte embriotoxice sau fetotoxice. Deoarece nu exist studii controlate la om care s
evidenieze eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra n timpul sarcinii numai dac
este absolut necesar. Deoarece ampicilina se excret n laptele matern i poate produce reacii de
hipersensibilizare la sugar, se vor lua n considerare fie ntreruperea alptrii, fie ntreruperea
tratamentului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Ampicilina nu influeneaz capacitatea de
a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Aduli i copii cu greutatea peste 40 kg: doza uzual este de 1,5 - 4 g
ampicilin, fracionat la intervale de 6 - 12 ore. Copii: doza uzual pentru copii cu greutatea sub 40
kg este de 25 - 50 mg ampicilin/kg i zi, fracionat n prize egale la 6 -12 ore, fr a depi dozele
de la adult. Administrarea se poate face intramuscular sau intravenos.
Doza uzuala poate fi crescut, n funcie de natura i de gravitatea infeciei.
Tratamentul injectabil poate fi continuat cu administrare oral, atunci cnd starea clinic a
pacientului se amelioreaz.
n meningite: la aduli, doza recomandat este de 2 g ampicilin fracionat la intervale de
4 ore, n administrare intravenoas.
La copii, doza uzual este de 150 - 200 mg ampicilin/kg i zi, n prize egale la 3-4 ore.
n septicemii i endocardite: doza uzual este de 150-200 mg ampicilin/kg i zi, n 3-4 prize
egale. Se recomand iniierea tratamentului sub form de perfuzie intravenoas, pentru minim 3 zile,
urmat de administrare intramuscular.
La pacienii cu insuficien renal, dozele de ampicilin sau frecvena administrrii dozelor se
vor reduce n funcie de clearence-ul creatininei.
Reacii adverse: Manifestri alergice: urticarie, eozinofilie, tulburri respiratorii, edem Quincke;
excepional oc anafilactic. Manifestri cutanate: erupii maculopapuloase de natur alergic sau
nealergic; rar dermatit exfoliativ i eritem polimorf. Tulburri digestive: grea, vrsturi, diaree,
candidoz, glosit, stomatit. Foarte rar au fost raportate creterea moderat i tranzitorie a
transaminazelor serice, tulburri hematologice reversibile (anemie, leucopenie, trombocitopenie),
nefrit interstiial acut, colit pseudomembranoas.
Supradozaj: n caz de supradozaj tratamentul se ntrerupe, se administreaz tratament simptomatic
i se instituie msuri adecvate de susinere. La pacienii cu insuficien renal antibioticele din clasa
ampicilinei pot fi eliminate prin hemodializ, dar nu prin dializ peritoneal.

Mod de
prezentare:

Capsule: 250 mg, 500 mg; Pulbere pentru suspensie orala: 125 mg/5 mL, 250
mg/5 mL; Granule pentru suspensie orala: 125 mg/5 mL, 250 mg/5 mL. Pulbere
pentru solutie injectabila: 250 mg, 500 mg, 1 g.

AMOXICILLINUM
AMOXICILINA

Compozitie: Amoxicilina 250 mg; Amoxicilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea
echivalenta de trihidrat de amoxicilina corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg amoxicilina baza.
Amoxicilina 125 mg/5 ml; Amoxicilina 250 mg/5 ml, Amoxicilina 375 mg/5 ml pulbere
suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala, continand 1,5 g, 3 g, respectiv 4,5 g
amoxicilina anhidra sub forma de trihidrat si excipienti pana la 30 g.
O lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 4,5 g amoxicilina anhidra
sub forma de trihidrat. Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de fragute.
Actiune terapeutica: Face parte din grupul penicilinelor de semisinteza cu spectru larg, inhiba mai
multe specii microbiene decat penicilina g naturala. Influenteaza toti germenii sensibili la penicilina
g (coci si bacili gram pozitivi, coci gram negativi, spirochete), cu actiune in general mai slaba decat
aceasta. Are efect slab sau nul asupra stafilococilor penicilinazo-secretori. Are efect asupra unor
bacili gram negativi (e.coli, haemophilus influenzae, Salmonella, Shigella, Enterobacter, Klebsiella,
Brucella, Proteus mirabilis). Spectrul de activitate este asemanator ampicilinei, dar efectul bactericid
este mai intens.
Urmatoarele microorganisme sunt sensibile la amoxicilina: Activitate CMI in vitro 0,01-0,1 mg/l
0,1-1 mg/l 1-10 mg/l
Gram pozitivi: Streptococcus pneumoniae; Staphilococcus aureus* ; Streptococcus faecalis
Streptococ si Beta hemolitic ; Listeria monocytogenes
Gram
negativi: Helicobacter pilori ; Haemophilus influenzae ; Salmonella spp; Neisseria gonorrhoeae;
Pasteurella multocida; Shigella sonnei; Neisseria meningitidis; Borrelia burgdorfei; Proteus
mirabilis; Escherichia coli ; Tulpini nesecretoare de penicilinaza.
Amoxicilina este inactivata de penicilinaza. Streptococii de grup alfa-beta hemolitici sunt mai putin
sensibili in vitro la amoxicilina decat la penicilinele G si V: CMI fiind de 0,02 pentru amoxicilina,
respectiv 0,005 (penicilina G) si 0,01 (penicilina V).
Nu sunt sensibile la amoxicilina: Acinetobacter, Citrobacter, Proteus indol pozitiv, Providentia,
Pseudomonas, Serratia, Chlamidia, Mycoplasma, Rickettsia. Pe cale orala are o biodisponibilitate
net superioara ampicilinei. Prezinta reactii adverse mai reduse la copil. Se absoarbe 80% din doza
administrata oral; dupa doza de 250 mg a jeun realizeaza concentratia maxima sanguina de 5 g/ml.
Absorbtia nu este practic influentata de alimente, putand fi administrat oricand in raport cu mesele.
Legarea de proteinele serice este de 17%. Traverseaza bariera placentara si se excreta in laptele
matern in cantitati mici. Datorita ciclului enterohepatic, amoxicilina atinge concentratii ridicate
inbila, dar inferioare ampicilinei. Biotransformarea se face in proportie mica, 20% este biodegradata
in acid penicilinoic. Se elimina renal, prin filtrare glomerulara si secretie tubulara, in cea mai mare
parte netransformat, 64% in primele 6 ore, dar este intarziata de probenecid. Dupa o doza terapeutica
nivelele serice se mentin eficace timp de 6 ore. Semiviata este de o ora la persoanele sanatoase si de
7 ore cand clearance-ul creatininei scade la 10 ml/min, la nou-nascuti este de 3 ore.
Indicatii: In infectiile aparatului respirator are avantajul ca difuzeaza bine, mentinandu-si
eficacitatea si dupa ce procesul inflamator local si permeabilitatea tesuturilor scade, fiind mai eficace
decat ampicilina: sinuzite, otite, faringite bacteriene, bronsita acuta si episoadele acute ale bronsitei
cronice; infectii din sfera ORL si stomatologica; infectiile cailor genitourinare: cistite, pielonefrite,
gonoree; enterocolite; se recomanda in profilaxia endocarditei infectioase, in cazul unor interventii
chirurgicale la pacientii cu risc.
Mod de administrare:
infectii de gravitate medie:
-adulti si copii peste 10 ani: 250 mg de trei ori pe zi (la optore);
-copii pana la 2 ani: 62,5 mg de trei ori pe zi, intre 2 - 10 ani:125 mg de trei ori pe zi.
In cazuri grave dozele pot fi marite.

In gonoree se administreaza o doza unica de 3 g.

In febra tifoida: la adulti 2 - 4 g pe zi, timp de 14 zile; la copii 62,5 g pe zi timp de 21 zile. La
purtatori de bacili tifici 2 - 4 g pe zi, pana la negativarea coproculturii.
In enterocolite 1 - 2 g pe zi.
In episoadele acute ale bronsitei cronice: 3 g de doua ori pe zi timp de 3 zile.
Pentru profilaxia endocarditei infectioase: 3 g cu o ora inaintea interventiei chirurgicale. Posologie in
caz de insuficienta renala:
Clearance creatininic Doza/ administrare Interval intre prize 10 30 ml/min 500 mg 1 g 12 h ;<10
ml/min 250 mg 500 mg 12 h . Tratamentul cu amoxicilina se continua 2 - 3 zile dupa disparitia
simptomelor clinice.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la beta-lactamine, leucemie limfoida acuta, mononucleoza
infectioasa.
Precautii: Alergia la beta-lactamine trebuie depistata printr-o anamneza prealabila. Alergia
incrucisata cu cefalosporinele este frecventa: 10-15% din cazuri. Se recomanda controlul functiei
hepatice, renale si hematologice pe intreaga durata a tratamentului.
Sarcina si alaptare: Administrarea amoxicilinei pe timpul sarcinii nu duce la efecte teratogene sau
embriopate. Se impune totusi prudenta ca si in timpul alaptarii. Se va lua in considerare si
posibilitatea aparitiei unei reactii alergice la sugarii hipersensibili la peniciline.
Interactiuni medicamentoase: Nu se va asocia amoxicilina cu chimioterapice bacteriostatice.
Probenecidul inhiba excretia renala a amoxicilinei crescand valoarea timpului de injumatatire. S-a
semnalat si o posibila diminuare a eficacitatii contraceptivelor orale in cazul administrarii lor,
simultan cu antibioticul. Aminopenicilinele pot sa reduca concentratia plasmatica a sulfasalazinei.
Nu se asociaza cu Allopurinol - risc crescut de reactii cutanate. Influentarea testelor de laborator: La
doze mari amoxicilina poate influenta dozarea glicemiei, dozarea proteinelor totale din ser prin
reactii de culoare (ninhidrina, reactia Ehrlich), determinarea glicozuriei prin metoda semicantitativa
colorimetrica, dozarea estriolului la femeia insarcinata.
Supradozare: In caz de supradozare pe cale orala pot aparea varsaturi, diaree. Se administreaza
carbune activ si un aport important de lichide. La doze masive se produc concentratii urinare
ridicate, putandu-se ajunge la cristalurie chiar daca se intervine cu o hidratare adecvata pentru
mentinerea unui volum urinar suficient. La pacientii cu insuficienta renala severa amoxicilina poate
fi eliminata prin hemodializa.
Reactii adverse: In mod exceptional pot aparea reactii alergice acute de tipul socului anafilactic. Ca
si in cazul celorlalte peniciline sunt posibile urmatoarele manifestari: greturi, varsaturi, diaree,
dispepsii, dureri abdominale, aparitia glositei sau stomatitei. Acestea nu necesita intreruperea
tratamentului. Daca se administreaza in timpul mesei se reduce incidenta tulburarilor digestive.
Eritemul din a 5-a zi se intalneste la 2 % dintre pacientii tratati cu aminopeniciline. Incidenta lui
este mai ridicata la cei ce sufera de mononucleoza infectioasa sau leucemie limfoida. Reactiile
imunoalergice adevarate manifestate prin rash cutanat si urticarie apar mai putin frecvent, dar
necesita oprirea imediata a tratamentului si evitarea oricarei administrari ulterioare a betalactaminelor. Pot surveni suprainfectii cu germeni rezistenti; s-a semnalat si cresterea tranzitorie si
moderata a transaminazelor, nefrite interstitiale acute, anemie, leucopenie, trombopenie - toate
tulburari reversibile. Au fost semnalate si cateva cazuri de colita pseudomembranoasa.

AMPICILLINUM + SULBACTAM
AMPIPLUS(R) 1,5 g
Compozitie: Un flacon contine ampicilina (sub forma de sare de sodiu) 1 g si sulbactam (sub forma
de sare de sodiu) 0,5 g.
Indicatii: Ampiplus este indicata in infectiile produse de microorganismele sensibile la aceasta
asociere.
Indicatiile uzuale sunt:
- infectii ale cailor respiratorii superioare si inferioare; pneumonii bacteriene;
- infectii in sfera ORL: sinuzita, otita medie, epiglotita;
- infectii stomatologice;
- infectii ale tractului urinar si pielonefrita;
- infectii intraabdominale, inclusiv peritonita; colecistita, apendicita, diverticulite;

- endometrita si celulita pelvina;

- septicemie bacteriana;
- infectii ale pielii si tesuturilor moi;
- infectii osteo-articulare;
- infectii gonococice.
Ampiplus poate fi administrata preoperator, pentru a scadea frecventa infectiilor postoperatorii la
nivelul plagii, la pacientii cu interventii chirurgicale abdominale sau pelvine (caz in care exista risc
de infectie peritoneala). De asemenea, la sfarsitul nasterii naturale sau prin cezariana se poate folosi
profilactic pentru a scadea riscul infectiilor postpartum.
Contraindicatii: - hipersensibilitate la peniciline sau la monobactami;
- infectie cu virusuri herpetice;
- mononucleoza infectioasa;
- leucemie limfoida.
Mod de administrare: Ampiplus se administreaza injectabil, intravenos sau intramuscular,
utilizand ca solvent apa distilata pentru preparate injectabile sau orice alta solutie compatibila.
Se recomanda urmatoarele doze:
Tratament curativ:
Adulti: 1,5-12 g Ampiplus/zi, divizate in 3-4 prize (la 8 sau la 6 ore). Doza maxima zilnica este de
4 g sulbactam. In infectiile mai putin severe, produsul se poate administra in doua prize (la 12 ore).
In functie de severitatea infectiei, se recomanda urmatoarele doze:
- infectii usoare: 1,5-3 g Ampiplus/zi;
- infectii moderate: pana la 6 g Ampiplus/zi;
- infectii severe: pana la 12 g Ampiplus/zi.
Nou-nascuti si copii:
150 mg Ampiplus/kg si zi (corespunzator la 50 mg sulbactam/kg si 100 mg ampicilina/kg),
divizate in 3-4 prize; la prematuri, dozeIe se administreaza la interval de12 ore.
In tratamentul gonoreei necomplicate, produsul se administreaza in doza unica de 1,5-3 g
Ampiplus. Concomitent, se va administra oral probenecid 1 g pentru a prelungi actiunea
medicamentului.
Tratament profilactic:
Pentru profilaxia infectiilor chirurgicale, se administreaza 1,5-3 g Ampiplus in timpul inducerii
anesteziei, ceea ce acorda un timp suficient pentru obtinerea unei concentratii plasmatice si tisulare
active in timpul interventiei. Doza se poate repeta la 6-8 ore; administrarea se opreste in mod uzual
dupa 24 de ore de la interventie, cu exceptia cazurilor in care Ampiplus este indicata ca tratament.
Insuficienta renala:
La pacientii cu afectare a functiei renale, intervalul dintre doze se modifica astfel:
- clearance-ul creatininei > 30 ml/min: intervalul intre doze va fi de 6-8 ore;
- clearance-ul creatininei 15-29 ml/min: intervalul intre doze va fi de 12 ore;
- clearance-ul creatininei 5-14 ml/min: intervalul intre doze va fi de 24 ore;
- clearance-ul creatininei <5 ml/min: intervalul intre doze va fi de 48 ore.
In tratamentul pacientilor cu dieta hiposodata, trebuie avut in vedere faptul ca produsul contine
aproximativ 57,5 mg sodiu (2,5 mmoli).
Tratamentul cu Ampiplus se continua, de obicei, 48 de ore dupa disparitia febrei si a celorlalte
semne de infectie. Obisnuit, tratamentul dureaza 5-14 zile, dar poate fi prelungit sau se poate
administra aditional ampicilina in infectiile severe.
Reactii adverse: Cea mai frecventa reactie adversa observata, ca si la alte antibiotice administrate
injectabil, este durerea la locul injectarii.
Alte reactii adverse observate au fost:
- tub digestiv: anorexie, greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale, colita pseudomembranoasa;
- alergie: urticarie, eozinofilie, edem Quincke, dispnee, exceptional soc anafilactic;
- piele: rash, prurit, alte reactii cutanate;
- sistem hematopoietic: anemie, trombocitopenie, eozinofilie, leucopenie, neutropenie, prelungirea
timpului de sangerare; aceste reactii sunt reversibile la intreruperea tratamentului si sunt considerate
a fi reactii de sensibilizare;
- hepatic: cresterea tranzitorie a transaminazelor;
- renal: nefrita interstitiala, necroza interstitiala, sindrom nefrotic;
- general: rar au fost raportate cefalee si ameteli.
Precautii: La pacientii tratati cu peniciline s-au semnalat reactii de hipersensibilitate severe si,
uneori, letale (reactii anafilactice). Aceste reactii apar mai frecvent la persoanele cu antecedente de
reactii de hipersensibilitate la penicilina si/sau la alergeni multipli. S-au raportat, de asemenea,
cazuri de pacienti cu hipersensibilitate la penicilina in antecedente, care au prezentat reactii severe la

tratamentul cu cefalosporine. Inainte de a incepe tratamentul cu o penicilina, se va face anamneza

atenta in ceea ce priveste reactiile anterioare de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau alti
alergeni. In cazul aparitiei unei reactii alergice se va intrerupe imediat administrarea medicamentului
si se va institui tratamentul adecvat.
Reactiile anafilactice grave (soc anafilactic) necesita tratament de urgenta cu adrenalina. Se vor
administra, de asemenea, oxigen, glucocorticoizi intravenos, se vor monitoriza circulatia si
respiratia, la nevoie va fi asistata respiratia.
Pentru toate antibioticele, este foarte important sa se urmareasca aparitia rezistentei la tratament
precum si a infectiilor fungice sau cu microorganisme conditionat patogene. In cazul aparitiei
suprainfectiilor, administrarea medicamentului va fi intrerupta si/sau se va institui tratamentul
adecvat.
In timpul tratamentului cu Ampiplus poate sa apara colita pseudomembranoasa (de la forme usoare
pana la foarte grave, care pun viata in pericol), datorita dismicrobismului intestinal, cu dezvoltarea
excesiva a Clostridium difficile. Toxina produsa de acest microorganism este cauza principala a
colitei pseudomembranoase. Cazurile usoare raspund, in general, la intreruperea administrarii - ca
unica masura terapeutica. In formele moderate-severe sunt necesare reechilibrarea hidroelectrolitica,
suplimentarea aportului proteic si administrarea unui chimioterapic antibacterian eficace in infectiile
cu Clostridium difficile (de ex. vancomicina).
Interactiuni: Ampicilina in doze mari inhiba secretia tubulara renala de metotrexat, mentinand
astfel concentratii plasmatice crescute ale acestuia.
Administrarea concomitenta de Ampiplus la pacientii cu guta tratati cu allopurinol prezinta risc
crescut de reactii cutanate.
Probenicidul inhiba secretia tubulara renala a ampicilinei si sulbactamului; astfel, concentratiile
plasmatice ale antibioticelor vor fi mai mari si timpul de injumatatire plasmatica va creste.
Ampiplus reduce eficacitatea contraceptivelor orale.
La administrarea Ampiplus apar concentratii urinare mari de ampicilina, care determina rezultate
fals pozitive ale testelor de evidentiere a glucozei in urina, efectuate cu solutie Benedict sau Fehling.
In timpul tratamentului, se recomanda determinarea glucozei prin metode oxidative.
Dupa administrarea ampicilinei la gravide s-au semnalat scaderi tranzitorii ale concentratiilor
plasmatice ale estriolului conjugat total, estriolglucuronidei, estronei conjugate si estradiolului.
Atentionari speciale: Copii
In cazul tratamentului prelungit cu Ampiplus, este necesara monitorizarea functiilor renala,
hepatica si hematopoietica, indeosebi la prematuri, nou-nascuti, sugari si copii.
In caz de insuficienta renala se va adapta doza in functie de clearance-ul creatininei sau
creatininemiei
Sarcina si alaptarea: Siguranta utilizarii produsului in timpul sarcinii nu a fost stabilita.
De aceea, administrarea Ampiplus la gravide se va face numai dupa evaluarea raportului risc
potential fetal/beneficiu matern. Ampicilina si sulbactamul sunt excretate in cantitati mici in laptele
matern; de aceea, Ampiplus trebuie administrata cu prudenta la mamele care alapteaza.
Supradozaj: In caz de supradozaj cu beta-lactamine pot sa apara reactii adverse neurologice,
inclusiv convulsii, se recomanda tratament simptomatic.
Pastrare: A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi intre 15-25C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Solutia reconstituita se foloseste imediat.
Ambalaj, prezentare: Cutie x 1 flac. pulb. pt. sol. inj. x 1,5 g

AMOXICILLINUM + ACIDUM CLAVULANICUM

AUGMENTIN BIS
AUGMENTIN BIS
Pulbere pentru suspensie orala, 457 mg/ 5 ml
Augmentin Bis este ambalat in flacoane continand pulbere pentru 35 ml, 70 ml sau 140 ml suspensie
orala.
Augmentin Bis pulbere pentru suspensie orala fara zahar contine 400 mg amoxicilina si 57 mg acid
clavulanic (pentru fiecare 5 ml de suspensie orala reconstituita). Alte componente sunt:
crospovidona, dioxidul de siliciu anhidru, carmeloza sodica, guma xanthan, dioxidul de siliciu
coloidal anhidru, stearatul de magneziu, benzoatul de sodiu, aspartamul, aroma de capsuni
Natura si continutul ambalajului - Cutie cu 1 flacon din sticla cu pulbere pentru 35 ml suspensie
orala si o seringa pentru administrare orala.

- Cutie cu 1 flacon din sticla cu pulbere pentru 35 ml suspensie orala si o masura dozatoare.
- Cutie cu 1 flacon din sticla cu pulbere pentru 70 ml suspensie orala si o masura dozatoare.
- Cutie cu 1 flacon din sticla cu pulbere pentru 140 ml suspensie orala si o masura dozatoare.
Ce este AUGMENTIN BIS? Augmentin Bis este un antibiotic pentru tratarea infectiilor. Apartine
grupului de antibiotice numite "peniciline". Augmentin Bis actioneaza prin omorarea bacteriilor care
pot determina infectiile.
De ce a
prescris medicul AUGMENTIN BIS pentru copilul dumneavoastra?
Augmentin Bis poate
trata un spectru larg de infectii bacteriene incluzand cele ale pieptului (bronsite sau pneumonii),
amigdalite (tonsilite), sinuzite, infectii ale urechii, pielii (inclusiv muscaturi de animale), infectii ale
vezicii sau uretrei (tubul care transporta urina din vezica urinara), infectii ale rinichilor, abdominale,
dentare si ale gingiilor (abcese).
Inainte de a administra copilului
AUGMENTIN BIS : Informati medicul dumneavoastra daca oricare din urmatoarele se aplica in
cazul dumneavoastra:
- Copilul dumneavoastra a avut vreodata eruptii ale pielii sau umflarea fetei sau gatului in timp ce a
luat un antibiotic.
- Stiti daca este alergic la penicilina (sau orice alt antibiotic).
- Copilul dumneavoastra a avut vreodata probleme serioase - cum ar fi cele ale ficatului - la
administrarea de antibiotice.
- Copilul dumneavoastra este tratat pentru probleme renale sau hepatice.
- Copilul dumneavoastra este tratat cu medicamente (cum ar fi warfarina) care sa previna coagularea
sangelui.
- Copilul dumneavoastra este tratat cu alopurinol pentru situatii cum ar fi guta care poate fi
determinata de depunerile de acid uric.
- Copilul dumneavoastra are febra glandulara.
- Copilul dumneavoastra s-a nascut cu o afectiune denumita "fenilcetonurie". In acest caz, medicul
poate decide administrarea unui alt medicament copilului dumneavoastra sau sa modifice doza de
Augmentin Bis.
- Daca luati dumneavoastra Augmentin Bis, informati medicul daca sunteti gravida (sau credeti ca
sunteti gravida) sau daca alaptati.
Cum sa administrati AUGMENTIN BIS copilului dumneavoastra : Augmentin Bis suspensie
fara zahar se administreaza copiilor cu varsta cuprinsa intre 2 luni si 12 ani. Doza pe care medicul o
recomanda pentru copilul dumneavoastra depinde de tipul infectiei si de varsta sau greutatea
copilului. Dozele obisnuite sunt prezentate in tabelul de mai jos:
Varsta copilului Doza obisnuita
2 luni-2 ani
25/3,6 mg/kg/zi pana la 45/6,4 mg/kg/zi ca doua doze zilnice
2 pana la 6 ani 2,5 ml sau 5 ml de doua ori pe zi
7 pana la 12 ani 5 sau 10 ml de doua ori pe zi
Pentru copiii cu varsta mai mica de 2 ani, doza este calculata in functie de greutatea copilului. Aveti
o seringa dozatoare pentru a administra cantitatea corecta. Pentru copii cu varsta mai mare de 2 ani
administrarea dozelor se va face cu masura dozatoare gradata.
Medicul va va spune cat de mult medicament trebuie sa luati. Instructiunile medicului se afla de
asemenea pe eticheta flaconului, de aceea cititi-o cu atentie. Daca aveti orice intrebari despre
Augmentin Bis, cereti sfatul medicului sau farmacistului.
Pentru a obtine cele mai bune rezultate terapeutice, administrati AUGMENTIN BIS inaintea
meselor. Incercati sa administrati acest medicament ca parte a rutinei zilnice de exemplu la inceputul
mesei, o data dimineata si o data seara.
Amintiti-va, ori de cate ori administrati copilului medicamentul, incercati sa spatiati dozele cat
mai egal pe parcursul unei zile. Incercati sa nu administrati copilului dumneavoastra mai mult de o
doza la fiecare 12 ore si nu administrati niciodata doua doze la interval de 4 ore una dupa cealalta.
Continuati sa administrati medicamentul copilului dumneavoastra pana la terminarea tratamentului,
chiar daca acesta pare a se simti mai bine. Copilul dumneavoastra are nevoie de fiecare doza pentru a
putea lupta impotriva infectiei. Daca opriti administrarea acestui medicament inainte de terminarea
tratamentului, anumite bacterii pot supravietui si pot determina reaparitia infectiei. Acum este mult
mai usoara administrarea medicamentelor la copii datorita noii seringi dozatoare concepute special
pentru copii mici. Ea va ajuta sa administrati copilului doza potrivita. Agitati bine flaconul inainte de
a indeparta capacul. Daca folositi seringa dozatoare, urmati aceste reguli simple:
- Dupa ce ati agitat flaconul, indepartati capacul si atasati seringa.
- Folositi seringa pentru a masura doza adecvata.
- Introduceti varful seringii in gura copilului si introduceti medicamentul usor. Nu grabiti copilul,
permiteti-i sa inghita medicamentul incet.

- Dupa administrarea fiecarei doze, spalati bine seringa. Cand ati terminat, puneti flaconul sau
seringa intr-un loc sigur, ferit de atingerea copiilor.
In cazul in care copilul nu se simte bine dupa terminarea tratamentului, consultati-va medicul.
Nu ar trebui sa administrati copilului dumneavoastra acest produs pentru o perioada mai mare de
doua saptamani fara sa va consultati mai intai medicul.
Nu administrati niciodata mai mult decat doza recomandata. Ce faceti daca uitati sa administrati o
doza?
Daca uitati sa administrati o doza nu va ingrijorati, administrati-o imediat ce va aduceti aminte. Dar
nu administrati copilului dumneavoastra prea curand urmatoarea doza. Incercati sa asteptati
aproximativ 4 ore inainte de a administra urmatoarea doza. Incercati intotdeauna sa spatiati dozele la
intervale regulate.
Ce faceti daca ati administrat prea multe doze copilului dumneavoastra?
Daca ati administrat prea mult Augmentin Bis copilului dumneavoastra contactati imediat medicul
sau departamentul de urgente al celui mai apropiat spital. Aratati medicului flaconul cu medicament.
Informatii referitoare la posibile efecte adverse: Acest medicament poate provoca diaree sau
deranjamente la stomac sau copilul dumneavoastra poate vomita sau avea senzatie de greata. Daca se
intampla acestea, simptomele sunt de obicei usoare si le puteti preveni administrand fiecare doza
inainte de masa.
Anumite persoane prezinta eruptii ale pielii cand iau antibiotice. Daca apar mancarimi sau eruptii,
opriti administrarea Augmentin Bis copilului dumneavoastra si informati imediat medicul.
Alte reactii adverse includ umflarea fetei si probleme de respiratie. Dar acestea sunt extrem de rare.
Spuneti medicului dumneavoastra imediat daca observati aceste simptome.
La anumiti copii pot aparea, in timpul tratamentului sau dupa terminarea acestuia, candidoze
(infectie la nivelul vaginului, gurii sau pliurilor pielii). Puteti primi tratament pentru candidoze de la
medicul dumneavoastra sau farmacist.
Rar, unii pacienti pot prezenta pe dinti pete galben deschis/brune. Aceste pete dispar de obicei
imediat dupa intreruperea tratamentului daca dintii sunt periati regulat.
Foarte rar, la unii copii apar hiperactivitate, ameteli, dureri de cap si convulsii. Aceste simptome sunt
reversibile.
Daca trebuie sa faceti anumite analize ale sangelui copilului dumneavoastra, spuneti medicului
dumneavoastra ca acesta ia Augmentin Bis deoarece medicamentul poate determina modificari pe
termen scurt a numarului de celule sanguine. Rar, poate de asemenea determina cresterea timpului de
sangerare.
Ca majoritatea medicamentelor, Augmentin Bis poate determina uneori reactii adverse rare si grave.
Consultati imediat medicul dumneavoastra in cazul in care:
- Copilul dumneavoastra are diaree grava cu sangerare;
- Observati ca urina copilului dumneavoastra a devenit mai inchisa la culoare sau scaunele au
devenit mai deschise la culoare
- Pielea si albul ochilor copilului dumneavoastra au devenit mai galbene.
- Unele dintre aceste reactii pot fi intarziate si pot sa apara la cateva saptamani de la terminarea
tratamentului.
- In cazul in care copilul dumneavoastra are orice alte probleme in timp ce ia acest medicament,
spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Cum se pastreaza AUGMENTIN BIS? A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj. A
se pastra la temperaturi sub 25C, in ambalajul original.
Suspensia reconstituita se pastreaza la temperaturi intre 2-8C.
A nu se lasa la indemana copiilor. Nu uitati, acest medicament a fost prescris doar pentru copilul
dumneavoastra. Nu-l dati altor persoane. S-ar putea sa nu fie potrivit pentru ele, chiar daca
simptomele par a fi asemanatoare cu ale copilului dumneavoastra.
Pastrati prospectul pana la terminarea tratamentului.

CEFADROXILUM
CEFADROXIL
Cefadroxil Terapia, capsule, 500 mg
Compoziie: O capsul conine cefadroxil 500,00 mg sub form de cefadroxil monohidrat 539,33
mg i excipieni: celuloz microcristalin, stearat de magneziu, crospovidon, talc (capsula), albastru
brevetat V (E131), carmoisin (E122), dioxid de titan (E171), gelatin (coninutul capsulei), shellac,
crbune activ, alcool izopropilic, etanol absolut (cerneal de imprimare).
Grupa farmacoterapeutic: Alte antibiotice betalactamice, cefalosporine de generaia a I-a, codul
ATC: J01DB05.

Indicaii terapeutice: Cefadroxilul este un antibiotic din grupa cefalosporinelor, cu aciune

bactericid in vitro asupra unui spectru larg de microorganisme Gram-pozitiv i Gram-negativ.
Cefadroxil este indicat n tratamentul urmtoarelor infecii produse de microorganisme sensibile:
Infecii ale tractului respirator: tonsilit, faringit, pneumonie lobar i bronhopneumonie, bronit
acut i cronic, abces pulmonar, empiem, pleurit, sinuzit, laringit, otit medie.
Infecii cutanate i ale esutului subcutanat: limfadenit, abces, celulit, ulcer de decubit, mastit,
furunculoz, erizipel.
Infecii ale tractului genito-urinar: pielonefrit, cistit, uretrit, infecii ginecologice.
Alte infecii: osteomielit, artrit septic.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la cefadroxil, la alte betalactamine sau la oricare dintre
excipieni. Copii cu vrsta sub 6 ani, datorit formei farmaceutice.
Precauii: La pacienii cu antecedente de alergie la peniciline, cefadroxil trebuie administrat cu
pruden. S-a evideniat alergie ncruciat parial ntre peniciline i cefalosporine. Dac apare o
reacie alergic la Cefadroxil Terapia, tratamentul trebuie nterupt i, n funcie de severitatea
reaciei, pacientul va fi tratat cu medicamente uzuale (amine vasopresoare, corticosteroizi i/sau
antihistaminice). Similar altor antibiotice, administrarea prelungit a Cefadroxil Terapia poate
determina apariia rezistenei microorganismelor sensibile.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, au fost raportate cazuri de colita pseudomembranoas. Acest
lucru este important pentru diagnosticul diareei care apare n timpul tratamentului cu Cefadroxil
Terapia. Cefadroxil Terapia, capsule, 500 mg conine carmoisin (E 122). Acest colorant poate
provoca reacii alergice.
Interaciuni: Nu sunt disponibile informaii suficiente privind administrarea Cefadroxil Terapia
concomitent cu medicamente cu potenial nefrotoxic cum sunt aminiglicozidele (pentru a evidenia
potenarea efectelor nefrotoxice). Administrarea concomitent de probenecid reduce eliminarea
renal a cefadroxilului, avnd drept rezultat creterea prelungit a concentraiilor plasmatice ale
cefadroxil. La pacienii tratai cu Cefadroxil Terapia poate s apar o reacie fals pozitiv a testului
Coombs. Cefadroxilul poate modifica rezultatele dozrii glucozei n urin prin metoda cu reactivi
Fehlinng sau Benedict. Aceast modificare nu apare la dozarea prin metode enzimatice.
Atenionari speciale: La bolnavii cu insuficien renal, doza se adapteaz n funcie de clearance-ul
creatininei.
Sarcina i alptarea: Dei studiile efectuate la animale i experiena clinic nu au evideniat efecte
teratogene, sigurana administrrii Cefadroxil Terapia n timpul sarcinii nu a fost stabilit.
Cefadroxil Terapia se excret n laptele matern i, de aceea trebuie utilizat cu pruden n perioada
alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Cefadroxil Terapia nu are nici o influen
asupra capacitii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Biodisponibilitatea i efectele chimioterapeutice ale cefadroxilului
nu sunt influenate de alimente. Acesta poate fi administrat nainte sau dup mas.
Aduli i copii cu greutatea peste 40 kg
Doza uzual recomandat este de 500 mg-1g cefadroxil (1-2 capsule Cefadroxil Terapia) de o dat
pe zi, n funcie de severitatea infeciei. Alternativ, n infeciile cutanate i ale esutului subcutanat i
n infeciile necomplicate ale tractului urinar, doza uzual recomandat este de 1 g cefadroxil (2
capsule Cefadroxil Terapia) de 2 ori pe zi. In tratamentul infeciilor cu streptococ beta-hemolitic,
Cefadroxil Terapia trebuie administrat cel puin 10 zile.
Copii cu greutatea sub 40 kg i cu vrsta peste 6 ani
Doza uzual recomandat este de 500 mg (o capsul) de dou ori pe zi.
La copii cu vrsta sub 6 ani se vor administra forme farmaceutice adecvate vrstei.
Copii cu vrsta sub 1 an 25 mg cefadroxil/kg.
Copii cu vrsta ntre 1-6 ani 250 mg cefadroxil de 2 ori pe zi.
Copii cu vrsta peste 6 ani 500 mg cefadroxil de 2 ori pe zi.
Vrstnici: Nu exista recomandri specifice de dozaj sau precauii speciale de utilizare la vrstnici,
cu excepia pacienilor cu insuficien renal care trebuie monitorizai.
Insuficiena renal: La pacienii cu insuficien renal dozele trebuie ajustate n funcie de clearanceul creatininei pentru a preveni acumularea medicamentului iar concentaia plasmatic trebuie
monitorizat.
Cefadroxilul se poate elimina din organism prin hemodializ.
Reacii adverse: Principalele reacii adverse raportate au fost cele gastro-intestinale i reaciile de
hipersensibilitate. Mai puin frecvent: erupii cutanate, prurit, urticarie, edem angioneurotic.
Rar au fost raportate boala serului, eritem multiform i oc anafilactic.
De asemenea, pot s apar reacii adverse cum sunt grea, vrsturi, diaree, dispepsie, discomfort
abdominal, febr, ameeli, cefalee, artralgii i candidoze genitale. Rar, pot s apar neutropenie

reversibil, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoz, uoar cretere a valorilor transaminazelor

plasmatice i sindrom Stevens-Johnson. S-au raportat colite, inclusiv cazuri rare de colit
pseudomembranoas.
Supradozaj: La
copii cu vrsta sub 6 ani ingestia unor doze sub 250 mg cefadroxil/kg nu a fost asociat cu
manifestri semnificative. Pacienii trebuie inui sub observaie i se va institui tratament
simptomatic i de susinere a funciilor vitale.
Pentru doze >250 mg cefadroxil/kg se recomand efectuarea lavajului gastric i provocarea
vrsturii. Nu exist antidot specific. Cefadroxilul poate fi eliminat din organism prin hemodializ.

CEFACLORUM
CECLODYNE FORTE 500 mg
Indicatii : Este recomandat n afectiuni cu germeni sensibili: infectii acute si cronice ale cailor
respiratorii inferioare, inclusiv pneumonii; infectii ale cailor respiratorii superioare, inclusiv faringita
si tonsilita; otita medie; infectii acute si cronice ale tractului urinar; infectii ale tesutului cutanat si
subcutanat determinate de Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes.
Este considerat antibiotic de electie n urmatoarele cazuri: infectii respiratorii cu Streptococcus
pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis; otite medii
produse de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Haemophilus influenzae,
stafilococi, Moraxella catarrhalis; afectiuni ale tractului urinar cu Escherichia coli, Proteus mirabilis,
Klebsiella sp., stafilococi coagulazo-negativi; afectiuni ale Staphylococcus aureus, Streptococcus
pyogenes. Eficienta tratamentului cu cefaclor la copii: otita medie 92%, faringita, tonsilita 99%,
bronhopneumonie 99%, infectii urinare 98%, infectii ale pielii 100 %.
Contraindicatii : La bolnavii cu alergie la cefalosporine, precautii la administrare pentru bolnavii cu
fenomene alergice la peniciline, nregistrndu-se cazuri de soc anafilactic dupa administrarea
ambelor clase de antibiotice.
Precautii : Precautie n cazul administrarii la pacientii cu fenomene de hipersensibilitate cunoscute
la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Se administreaza n timpul sarcinii numai daca
este absolut necesar. Se elimina n laptele matern.
Reactii adverse : n general cefaclorul este bine tolerat. Manifestari alergice (1,5% din cazuri) sub
forma de eruptii moniliforme, urticarie, prurit. Rar au fost raportate reactii de hipersensibilitate
grave: sindromul Stevens - Johnson, epidermoliza necrotica toxica (mai putin de 1 din 200 de
bolnavi), soc anafilactic. Reactii asemanatoare bolii serului: eritem polimorf, eruptii eritematoase
nsotite de artralgie, cu sau fara febra. Un numar de aprox. 2,5% din pacienti au acuzat tulburari
gastro-intestinale. Ca si n cazul altor cefalosporine s-a semnalat rar hepatita tranzitorie si icter
colestatic si foarte rar nefrita interstitiala reversibila. Alergie partial ncrucisata cu penicilinele.
Manifestari alergice apar rar (1,5% din cazuri) sub forma de urticarie, prurit.
Compozitie : Ceclodyne 250 ; Ceclodyne Forte 500 - capsule continnd cantitatea echivalenta de
cefaclor monohidrat corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg cefaclor. Ceclodyne 125; Ceclodyne
250, Ceclodyne 375 - pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala, continnd 1,5
g, 3 g, 4,5 g cefaclor anhidru sub forma de monohidrat si excipienti pna la 30 g. O lingurita
dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 375 mg cefaclor anhidru sub forma de
monohidrat. Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de vanilie, caramel.
Actiune : Cefaclorul este un antibiotic de semisinteza derivat al acidul 7-aminocefalosporanic. Face
parte din grupa cefalosporinelor orale de generatia a doua. Are actiune bactericida prin inhibitia
proceselor enzimatice implicate n sinteza peretelui celular bacterian. In vitro are actiune asupra
urmatoarelor microorganisme: grampozitivi (stafilococi, inclusiv tulpini producatoare de
penicilinaza, Staphylococcus aureus, Staphylococcus saprofyticus, streptococi alfa- si betahemolitici, Streptococcus pyogenes, tulpini de Streptococcus pneumoniae); gramnegativi (Moraxella
catarrhalis, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae, Haemophilus influenzae,
inclusiv tulpini ampicilino-rezistente producatoare de beta-lactamaza, Citrobacter diversus, Neisseria
gonorrhaeae); anaerobi (Propionibacteria acnes si Bacteroides sp. (exclusiv B. fragilis), peptococi,
peptostreptococi). Studiile in vitro au evidentiat ca cefaclorul este mai activ dect cefalexinul fata de
Haemophilus influenzae si Streptococcus pneumoniae si la fel de activ fata de Staphylococcus
aureus si alti coci grampozitivi. Dintre cefalosporinele de uz oral cefaclor este cel mai activ fata de
Haemophilus influenzae. Absorbtie: Este bine absorbit dupa administrare orala 95%. n prezenta
alimentelor absorbtia totala nu se modifica, fiind ntrziata doar atingerea nivelului plasmatic
maxim. Concentratii serice: n urma administrarii nainte de masa a 250 mg, 500 mg si 1 g dupa 30 60 minute se ating concentratii plasmatice maxime de 7, 13 si respectiv 23 mg/ml. Timpul de
njumatatire este 0,6 - 0,9 ore. Probenecidul prelungeste semnificativ timpul de njumatatire. S-a
evidentiat faptul ca spre deosebire de cefalexin, la cefaclor timpul de njumatatire a fost putin
influentat la bolnavii cu insuficienta renala, si nesemnificativ modificat, la bolnavii supusi

hemodializei. Eliminare: Cefaclorul este rapid excretat de rinichi; 60-85% se elimina nemodificat
prin urina n 8 ore.
Administrare : Adulti: 250 mg la fiecare 8 ore; n cazuri mai severe dozele se pot dubla, doza
maxima fiind 4 g/zi. Copii: 20-40 mg/kg corp/24 ore fractionat la 8 ore, fara a depasi 1 g/zi la copiii
sub 6 ani.

CEFALEXINUM
CEFALEXIN SANDOZ
Cefalexin Sandoz 500 mg, capsule
Fiecare capsul conine 500 mg cefalexin, sub form de cefalexin monohidrat.
Capsule gelatinoase tari, numrul 0, cu cap de culoare verde nchis i corp de culoare verde deschis
care conin pulbere alb pn la glbuie cu mirosul caracteristic al substanei active.
Grupa
farmacoterapeutic: antibiotice beta-lactamice, cefalosporine i alte antibiotice nrudite,
codul ATC: J01D A01
Indicaii terapeutice: Cefalexin Sandoz este indicat pentru tratamentul urmtoarelor infecii uoaremoderate determinate de germeni sensibili:
- Infecii ale tractului respirator determinate de pneumococi i streptococi -hemolitici de grup A;
- Infecii ORL (angine, sinuzite, otite) produse de pneumococ, streptococi, stafilococi,
Haemophilus influenzae, Neisseria catarrhalis;
- Infecii cutanate i ale esuturilor moi (abcese, flegmoane, piodermite) produse de stafilococi
i/sau streptococi;
- Infecii osteoarticulare, inclusiv osteomielit, produs de stafilococi i/sau Proteus mirabilis;
- Infecii ale aparatului uro-genital produse de Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella,
inclusiv prostatit acut;
- Infecii stomatologice produse de stafilococi i/sau streptococi.
Cefalexin Sandoz poate fi utilizat ca tratament de continuare dup tratamentul cu cefalosporine
administrate parenteral.
Doze i mod de administrare: Cefalexin Sandoz se administreaz oral. n cazurile n care nu exist
alte indicaii, se recomand urmtorul mod de administrare:
Aduli: Doza uzual recomandat este de 500 mg cefalexin la 6-8 ore. Doza poate fi crescut n
funcie de etiologia i severitatea infeciei, fr a depi 4 g cefalexin pe zi n infeciile cu germeni
sensibili sau 6 g cefalexin pe zi n infeciile cu germeni mai puin sensibili, administrat n mai multe
prize. n infeciile urinare necomplicate, n faringitele streptococice i n infeciile cutanate uoare, se
pot administra 500 mg cefalexin la intervale de 12 ore sau 250 mg cefalexin la intervale de 6 ore.
Pentru infecii mai severe sau pentru cele produse de germeni mai puin sensibili, pot fi necesare
doze crescute.
Dac sunt necesare doze zilnice mai mari de 4 g cefalexin, trebuie avut n vedere posibilitatea
utilizrii altor cefalosporine cu administrare parenteral, n doze echivalente.
Dozele zilnice nu trebuie s fie mai mici de 1 g cefalexin.
Copii: Doza uzual recomandat este de 25-50 mg cefalexin/kg i zi (cnd este necesar, se poate
crete doza pn la 100 mg cefalexin/kg i zi), divizat n 2, 3 sau 4 prize. n cazul infeciilor
necomplicate ale tractului urinar, infeciilor pielii i ale esuturilor moi, precum i n faringita
streptococic, doza total zilnic poate fi divizat n dou prize egale, administrate la intervale de 12
ore. Tratamentul trebuie continuat 2-5 zile dup dispariia simptomatologiei. Pentru a preveni
complicaiile, n infeciile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie s fie de cel
puin 10 zile.
Vrstnici i pacieni cu insuficien renal: Doza se ajusteaz n funcie de clearance-ul creatininei.
Cefalexin Sandoz trebuie administrat cu precauie n cazul insuficienei renale severe. Trebuie
efectuate examene clinice i de laborator deoarece doza necesar poate fi mai mic dect cea uzual
recomandat. La pacienii dializai doza este de 250 mg cefalexin de 1-2 ori pe zi i n plus nc 500
mg cefalexin dup fiecare edin de dializ. Doza total n zilele de dializ este de pn la 1 g
cefalexin.
Contraindicaii: Cefalexin Sandoz este contraindicat la pacienii cu hipersensibilitate la cefalexin,
la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienii produsului, precum i la pacienii cu porfirie.
Datorit formei farmaceutice, Cefalexin Sandoz 500 mg capsule este contraindicat la copiii cu vrsta
sub 6 ani.
Atenionri speciale i precauii speciale pentru utilizare: La persoanele alergice la penicilin, se
recomand pruden (5-10% dintre pacieni prezint reactivitate imunologic ncruciat).
La pacienii care au avut n antecedente reacii alergice de tip imediat (anafilaxie) la penicilin,
administrarea cefalosporinelor trebuie evitat. Dac apare o reacie alergic la cefalexin,

administrarea medicamentului trebuie ntrerupt i trebuie instituit tratament specific.

n timpul tratamentului cu antibiotice cu spectru larg, macrolide, peniciline semi-sintetice i
cefalosporine a fost raportat apariia colitei peudomembranoase. De aceea, n cazul apariiei diareei
severe i persistente n timpul tratamentului cu antibiotice, trebuie avut n vedere posibilitatea
apariiei colitei pseudomembranoase. n acest caz, administrarea antibioticului trebuie ntrerupt i
trebuie instituit tratament specific. Administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicat.
Tratamentul de lung durat cu cefalexin poate favoriza apariia unor suprainfecii bacteriene sau
fungice cu germeni rezisteni. Se recomand efectuarea antibiogramei naintea nceperii
tratamentului, ori de cte ori este posibil. n cazul tratamentului de lung durat se recomand
monitorizarea hemogramei i a funciei hepatice.
La pacienii cu insuficien renal sever, cefalexin trebuie administrat cu pruden. La aceti
pacieni, dozele se ajusteaz n funcie de clearance-ul creatininei i se recomand monitorizarea
funciei renale n timpul tratamentului.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune: Deoarece cefalosporinele, clas
din care face parte i cefalexin, au aciune bactericid nu trebuie asociate cu antibiotice
bacteriostatice. Administrarea concomitent de probenecid reduce eliminarea renal a cefalexinei,
avnd drept rezultat creterea prelungit a concentraiilor plasmatice ale cefalexinei.
Se recomand evitarea administrrii concomitente a cefalexinei cu antibiotice aminoglicozidice sau
cu diuretice cu aciune intens (furosemid, acid etacrinic), deoarece aceast asociere crete riscul
nefrotoxicitii. Cefalexin Sandoz nu trebuie administrat la pacienii aflai n tratament cu
metformin. Exist riscul acumulrii metforminei, ce poate determina, n special la pacienii cu
insuficien renal, acidoz lactic (cu potenial letal).
Administrarea concomitent cu anticoagulante orale poate duce la creterea riscului de hemoragie.
Cefalosporinele pot pozitiva testul Coombs. La unii pacieni, poate s creasc concentraia
plasmatic a transaminazelor (ALAT, ASAT). Cefalexin Sandoz poate modifica rezultatele dozrii
glucozei n cazul metodelor care utilizeaz substane reductoare.
Sarcina i alptarea: Studiile efectuate la animal nu au evideniat efecte teratogene sau fetotoxice.
Deoarece nu a fost stabilit sigurana la femeile nsrcinate, se recomand ca cefalexin s fie folosit
n primul trimestru de sarcin, numai n cazurile n care este absolut necesar. Cefalexin Sandoz se
excret n laptele matern n proporie mic, iar cantitile ingerate de sugar sunt inferioare dozelor
terapeutice. n timpul tratamentului, alptarea este posibil; n cazul apariiei diareei, candidozei sau
erupiilor cutanate la sugar, se ntrerupe tratamentul antibiotic sau alptarea.
Efecte asupra capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje
Cefalexin Sandoz nu influeneaz capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacii adverse: Tulburri gastrointestinale
Rar, au fost raportate grea i vrsturi. n timpul tratamentului sau dup administrarea
antibioticului pot s apar simptome de colit pseudomembranoas. Reacia advers cea mai
frecvent este diareea, foarte rar sever, necesitnd ntreruperea tratamentului. De asemenea, poate
s apar stomatit, dispepsie i dureri abdominale.
Hipersensibilitate: S-au raportat manifestri alergice sub form de erupii cutanate, prurit anogenital, edem angioneurotic (edem Quincke) i rar eritem polimorf, sindrom Stevens Johnson i
sindrom Lyell. De obicei, aceste reacii dispar la ntreruperea tratamentului, cu toate c n unele
cazuri este necesar tratamentul specific. De asemenea, a fost raportat oc anafilactic.
Investigaii diagnostice: Au fost raportate eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, reversibile la
ntrerupereatratamentului.
Altele: candidoze genitale, vaginite i secreii vaginale, ameeli, oboseal, cefalee, stri de agitaie,
confuzie, halucinaii, artralgii, artrite i dureri articulare, creterea tranzitorie a transaminazelor.
Nefrita interstiial reversibil a fost rar semnalat.
n timpul tratamentului cu Cefalexin Sandoz, uneori, copilul poate deveni hiperactiv.

CEFUROXINUM
ZINNAT
Zinnat 125 mg, comprimate filmate / Zinnat 250 mg, comprimate filmate / Zinnat 500 mg,
comprimate filmate.
Fiecare comprimat filmat conine cefuroxim 125 mg sub form de cefuroxim axetil 150,36 mg.
Excipieni: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) 0,06 mg, p-hidroxibenzoat de propil (E 216) 0,04 mg.
Fiecare comprimat filmat conine cefuroxim 250 mg sub form de cefuroxim axetil 300,72
mg.Excipieni: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) 0,07 mg, p-hidroxibenzoat de propil (E 216) 0,06
Fiecare comprimat filmat conine cefuroxim 500 mg sub form de cefuroxim axetil 601,44 mg.
Excipieni: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) 0,18 mg, p-hidroxibenzoat de propil (E 216) 0,15 mg.
Grupa farmacoterapeutic: antibiotice de uz sistemic, alte antibacteriene betalactamice,

cefalosporine de generaia a II-a, codul ATC: J01DC02. Cefuroxima axetil este un promedicament al
cefuroximei, rezistent la majoritatea beta-lactamazelor i activ mpotriva unei game largi de
bacterii Gram-pozitive i Gram-negative. Este indicat pentru tratamentul infeciilor determinate de
bacterii sensibile.
Indicaiile includ:
- infecii ale tractului respirator superior: otite medii acute, sinuzite, amigdalite i faringite.
- infecii ale aparatului respirator inferior: bronite acute, exacerbri acute ale bronitelor cronice,
pneumonii.
- infecii ale tractului genito-urinar: pielonefrite, cistite i uretrite.
- gonoree, uretrit gonococic acut necomplicat i cervicit.
- infecii cutanate i ale esuturilor moi: furunculoze, piodermite i impetigo.
- tratament n stadiul precoce al bolii Lyme (faza I) i prevenirea ulterioar a complicaiilor
tardive, la aduli i adolesceni.
De asemenea, cefuroxima este disponibil sub form de sare sodic (Zinacef) pentru administrare
parenteral. Aceasta permite utilizarea secvenial a celor dou forme de cefuroxim, atunci cnd
starea clinic indic trecerea de la administrarea parenteral la cea oral. Cefuroxima axetil este
eficace cnd este administrat dup tratamentul iniial cu Zinacef (cefuroxim sodic) n pneumonie
i cnd apar exacerbri acute ale bronitelor cronice.
Trebuie avute n vedere ghidurile terapeutice n vigoare cu privire la utilizarea adecvat a
antibioticelor.
Doze i mod de administrare: Pentru o absorbie optim, cefuroxim axetil trebuie administrat
dup mas. Dozele depind de severitatea infeciei. Pentru infeciile severe, se recomand formele
parenterale de cefuroxim.
Aduli i adolesceni: Infeciile tractului respirator superior 250-500 mg de dou ori pe zi.
Infecii ale tractului urinar 125 mg de 2 ori pe zi . Infecii uoare pn la moderate ale cilor
respiratorii inferioare (de exemplu bronit) 250 mg de 2 ori pe zi.
Infecii mai severe ale cilor respiratorii inferioare 500 mg de 2 ori pe zi sau cnd se suspecteaz
pneumonie. Pielonefrite 250 mg de 2 ori pe zi . Gonoree necomplicat 1 g n doz unic
Stadiul precoce al bolii Lyme 500 mg de 2 ori pe zi, timp de 20 zile.
Copii cu vrsta cuprins ntre 6 i 12 ani : Dozele recomandate pentru majoritatea infeciilor
menionate mai sus: 125-250 mg de dou ori pe zi sau 10 mg/kg de dou ori pe zi. n otita medie
acut sau n infecii mai severe: 250 mg de dou ori pe zi.
Copii cu vrsta sub 6 ani : Comprimatele de cefuroxim axetil nu se recomand copiilor cu vrsta
sub 5 ani. Pentru aceast grup de vrst se recomand utilizarea suspensiei orale. Nu exist
experien privind utilizarea la copiii cu vrsta sub 3 luni.
Dozele la pacienii cu insuficien renal, la pacienii care efectueaz edine de dializ i la
vrstnici: Nu sunt necesare precauii speciale la pacienii cu insuficien renal, la pacienii care
efectueaz edine de dializ sau la vrstnici, dac doza zilnic nu depete 1 gram. La pacienii cu
insuficien renal i clearance-ul creatininei sub 20 ml/min, cefuroxima trebuie utilizat cu
precauie. Pacienii tratai prin hemodializ, necesit o doz suplimentar de cefuroxim, la sfritul
fiecrei edine de dializ.
Tratamentul secvenial: Aduli: Durata tratamentului parenteral i oral este determinat de
severitatea infeciei i de statusul clinic al pacientului.
Pneumonie: Doza indicat este de 1,5 g cefuroxim sodic de 2-3 ori pe zi (i.v. sau i.m.) timp de 48
sau 72 de ore, urmate de 500 mg Zinnat (cefuroxim axetil) de dou ori pe zi, oral, timp de 7-10 zile.
Exacerbri acute ale bronitelor cronice : Doza indicat este de 750 mg cefuroxim sodic de 2-3
ori pe zi (i.v. sau i.m.) timp de 48 sau 72 de ore, urmate de administrarea oral de 500 mg Zinnat
(cefuroxim axetil) de dou ori pe zi, timp de 5-10 zile.
Mod de administrare: Comprimatele trebuie nghiite nemestecate, cu suficient lichid.
Durata tratamentului . Durata obinuit a terapiei este de 7 zile (variind ntre 5 i 10 zile).
n cazul amigdalitelor determinate de Streptococcus pyogenes, se recomand o durat a tratamentului
de cel puin 10 zile. Durata tratamentului stadiului precoce al bolii Lyme trebuie s fie de 20 zile.
Pentru o absorbie optim, cefuroxim axetil comprimate trebuie administrat imediat dup mas.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la cefuroxim, la alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipieni. Reacie de hipersensibilitate imediat i/sau sever, la peniciline sau alte tipuri de
antibiotice betalactamice.
Atenionri i precauii speciale pentru utilizare: Se recomand precauii speciale la pacienii
alergici la peniciline sau la alte antibiotice beta-lactamice.
Similar tratamentului cu alte antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea
unor microorganisme cum este Candida. Utilizarea prelungit a cefuroximei poate determina, de
asemenea, dezvoltarea unor microorganisme rezistente (cum sunt enterococi, Clostridium difficile),

care ar putea necesita ntreruperea tratamentului.

Utilizarea cefuroximei nu este recomandat la pacienii cu tulburri severe ale tractului
intestinal, nsoite de diaree i vrsturi, deoarece n aceast situaie nu este asigurat o absorbie
suficient. Trebuie avut n vedere administrarea parenteral de cefuroxim. Au fost raportate cazuri
de colit pseudomembranoas n cazul administrrii antibioticelor cu spectru larg, de aceea este
important s se ia n considerare acest diagnostic n cazul pacienilor la care apare diaree sever dup
administrarea antibioticelor. n aceste condiii, utilizarea cefuroximei trebuie ntrerupt i instituit
tratament corespunztor. Utilizarea medicamentelor care inhib peristaltismul intestinal este
contraindicat.Un tratament cu durata de 20 zile pentru boala Lyme poate determina creterea
frecvenei apariiei diareei. Reacia Jarisch-Herxheimer a fost observat dup tratamentul cu
cefuroxim axetil a bolii Lyme. Este rezultatul aciunii bactericide a cefuroximei axetil asupra
microorganismului care determin boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienii trebuie
asigurai c aceast reacie este o consecin frecvent i, n general, autolimitat a tratamentului cu
antibiotice al bolii Lyme. n cazul tratamentului stadiului precoce al bolii Lyme, exist doar
experien clinic referitoare la utilizarea acestui medicament la adolesceni i aduli. n timpul
tratamentului cu cefuroxim sodic, anumii copii au prezentat pierderea uoar sau moderat a
auzului.Nu se recomand utilizarea simultan a medicamentelor care cresc pH-ul gastric.n terapia
secvenial, momentul trecerii la tratamentul oral se face n funcie de severitatea infeciei, starea
clinic a pacientului i de sensibilitatea germenilor implicai. Dac nu exist nici o ameliorare clinic
n urmtoarele 72 de ore, atunci trebuie continuat tratamentul pe cale parenteral. Se recomand
studierea informaiilor de prescriere pentru cefuroxim sodic nainte s se iniieze terapia
secvenial.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune
Medicamentele care reduc aciditatea gastric pot s determine reducerea biodisponibilitii
cefuroximei axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar i tind s anuleze efectul absorbiei
postprandiale crescute. Se recomand evitarea acestei asocieri.
Se recomand evitarea asocierii cefuroximei cu tetracicline, macrolide sau cloramfenicol, deoarece
medicamentele bacteriostatice pot interfera cu aciunea bactericid a cefalosporinelor.
Administrarea concomitent cu probenecid poate determina concentraii mai mari i susinute de
cefuroxim n ser i n bil. Similar tratamentului cu alte antibiotice, cefuroxima axetil poate afecta
flora intestinal, ducnd la o reabsorbie sczut a estrogenului i eficacitate redus a
contraceptivelor orale. Cefalosporinele n doze mari trebuie administrate cu precauie pacienilor
tratai cu diuretice puternice, aminoglicozide sau amfotericin, deoarece aceste asocieri cresc riscul
de nefrotoxicitate. Deoarece pot s apar rezultate fals-negative la testele care utilizeaz substane
reductoare se recomand utilizarea altor metode pentru determinarea glicemiei (glucozoxidaza,
hexochinaza) la pacienii tratai cu cefuroxim axetil. Cefuroxima nu interfer cu testul picratului
alcalin pentru determinarea valorii creatininei. Utilizarea cefuroximei poate fi nsoit de un rezultat
fals pozitiv la testul Coombs. Aceasta poate influena acurateea testelor sanguine.
Sarcina i alptarea: Nu sunt dovezi experimentale cu privire la efectele embriopatice sau
teratogene ce pot fi atribuite cefuroximei, dar, similar tuturor medicamentelor, acest medicament
trebuie administrat cu precauie n primul trimestru de sarcin. Cefuroxima se excret n laptele
matern, deci se impune precauie cnd se administreaz cefuroxima sodic unei mame care
alpteaz.
Efecte asupra capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje
Deoarece acest medicament poate provoca ameeli, pacienii trebuie avertizai s fie precaui n cazul
n care conduc vehicule i folosesc utilaje.
Reacii adverse: Reaciile adverse la cefuroxim axetil sunt n general uoare i tranzitorii.
Frecvena reaciile adverse foarte frecvente pn la rare a fost determinat din datele provenind
din studii clinice mari. Frecvenele reaciilor foarte rare sunt determinate, n mod special, din
datele de supraveghere de dup punerea pe pia. Nu s-au folosit date din studii placebo-controlate,
ele nefiind disponibile. Cnd incidenele au fost calculate din studii clinice, baza au constituit-o
datele legate de medicament (evaluate de investigator).
Similar altor antibiotice, utilizarea pe termen lung a cefuroximei axetil poate determina suprainfecii
secundare, determinate de microorganisme rezistente, cum sunt: Candida, enterococi i Clostridium
difficile.
Tulburri hematologice i limfatice
Frecvente: eozinofilie.
Mai puin frecvente: leucopenie (uneori sever), pozitivarea testului Coombs, trombocitopenie.
Foarte rare: anemie hemolitic.
Cefalosporinele, ca i clas, tind s fie absorbite pe suprafaa membranei hematiilor i reacioneaz
cu anticorpii, pozitivnd testul Coombs i determin foarte rar, anemie hemolitic.

Tulburri ale sistemului imunitar

Reacii de hipersensibilitate, incluznd:
Mai puin frecvente: erupii cutanate tranzitorii.
Rare: urticarie, prurit.
Foarte rare: febr medicamentoas, boala serului, anafilaxie.
Tulburri ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, ameeli.
Tulburri gastro-intestinale
Frecvente: tulburri gastro-intestinale, incluznd diaree, grea, dureri abdominale.
Mai puin frecvente: vrsturi.
Rare: colit pseudomembranoas.
Tulburri hepatobiliare
Frecvente: creteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice ALAT (GPT), ASAT (GOT)
i LDH. Foarte rare: icter (predominant colestatic), hepatit.
Afeciuni cutanate i ale esutului subcutanat
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliz epidermic toxic.
Vezi i Tulburri ale sistemului imunitar.
Alte reacii adverse
Reacia Jarisch-Herxheimer, aprut n urma utilizrii cefuroximei axetil pentru tratamentul bolii
Lyme .Nervozitate, nelinite, confuzie, creteri ale concentraiilor plasmatice ale creatininei i ureei,
n special la pacienii cu funcie renal alterat, nefrit interstiial acut.
Supradozaj : Supradozajul cu cefalosporine poate determina iritaie cerebral, ducnd la convulsii.
Concentraiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializ i dializ peritoneal.

CEFTIBUTENUM
CEDAX
Compozitie: Ceftibuten
Actiune: Antibiotic beta-lactamic cu actiune antimicrobiana bactericida ce consta in inhibarea
procesului de sinteza a peretelui celulelor microbiene.
Microbiologie : Ceftibutenul este deosebit de rezistent fata de actiunea penicilinazelor si
cefalosporinazelor a caror secretie este indusa prin mecanism plasmidic. Spectrul antimicrobian:
bacterii grampozitive: Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae; bacterii gramnegative:
Haemophilus Influenzae, Moraxella catarrhalis, Escherichia coli, Klebsiella spp., Proteus spp.,
Enterobacter spp., Salmonella spp., Shigella spp. Ceftibutenul este inactiv fata de stafilococi,
enterococi, Acinetobacter, Listeria si Pseudomonas.
Indicatii : Infectii ale cailor respiratorii superioare: faringite, amigdalite, sinuzite acute, otite medii.
Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsite acute, perioade de acutizare ale bronsitelor cronice,
pneumonii acute. Infectii urinare, complicate sau nu. Enterite si gastroenterite la copii.
Dozare si mod de administrare : Durata tratamentului este cuprinsa intre 5 si 10 zile. Adulti: 400
mg/zi. Capsulele pot fi administrate independent de mese. Copii: 9 mg/kg corp/zi de suspensie orala.
Copiii cu o greutate corporala de peste 45 kg sau de peste 10 ani pot primi doza recomandata pentru
adulti.
Reactii adverse : Au fost raportate rar reactii adverse gastrointestinale: greata( 3%), diaree(3%),
cefalee(2%).
Contraindicatii : La pacientii alergici la cefalosporine sau la oricare dintre constituentii sai.
Precautii: La pacientii cu insuficienta renala marcata si la cei dializati poate fi necesara modificarea
dozelor de Cedax. Se cere de asemenea prudenta in cazul pacientilor cu antecedente gastrointestinale
si colita cronica. Nu a fost stabilita inca siguranta si eficienta administrarii la sugarii sub 6 luni.
Administrarea la femei gravide necesita precautii speciale.
Forma de prezentare : Capsule a 400 mg ceftibuten - cutii cu 5 capsule. Pulbere pentru suspensie
orala - flacoane ce contin 15 g pulbere, obtinandu-se dupa reconstituire 180 mg ceftibuten pentru 5
ml solutie.

CEFIXIMUM

EFICEF(R) 200 mg
Compozitie: O capsula contine cefixima 200 mg, sub forma de cefixima trihidrat si excipienti
pentru continutul capsulei: celuloza mirocristalina, talc, stearat de magneziu si pentru invelisul
capsulei: dioxid de titan (E171), galben de chlnolin 3 (E 101), galben amurg FCF (E 110), albastru
stralucitor FCF (E 133). Ponceau 4R (E 124), gelatina.
Indicatii: Eficef 200 mg este indicat pentru tratamentul infectiilor bacteriene cu severitate diferita,
produse de germeni sensibili la cefixima, daca terapia pe cale orala este adecvata:

- bronsite acute si exacerbari ale bronsitei cronice;

- pneumonii bacteriene;
- angine si faringite in special angine recidivante si/sau amigdalite cronice;
- sinuzite si otite acute;
- pielonefrite acute fara uropatie;
- infectii urinare joase complicate sau necomplicate, cu exceptia prostatitelor;
- uretrite gonococice (la barbati).
Contraindicatii: Hipersensibilitate la cefixima, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipientii
produsului.
Mod de administrare: Eficef 200 mg este rezervat adultilo rsi copiilor peste 12 ani.
Doza recomandata este de 400 mg cefixima (2 capsule Eflcef 200 mg) pe zi, administrata oral, in
doua prize, la interval de 12 ore.
In uretritele gonococice eficacitatea maxima a fost obtinuta cu o doza unica de 400 mg cefixima (2
capsule Eficef 200 mg).
Insuficienta renala severa: doza se ajusteaza in functie de clearance-ul creatininei;
- clearance > 20 ml/minut, nu necesita modificarea dozei;
- clearance < 20 ml/mlnut, doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 200 mg cefixima.
Varstnici cu functie renala normala si insuficienta hepatica: nu este necesara modificarea dozelor
recomandate.
Durata tratamentului
Infectii bacteriene obisnuite: durata tratamentului depinde de evolutia bolii si este, de obicei, 7-10
zile.
Infectii produse de streptococ -hemolitic: tratamentul nu se intrerupe mai devreme de 10 zile pentru
a preveni complicatiile (reumatism articular acut, glomerulonefrita).
Infectii necomplicate ale cailor urinare inferioare: durata recomandata a tratamentului este de 1-3
zile.
Suprainfectii si infectii recidivante: durata tratamentului depinde de evolutia bolii; 7-14 zile de
tratament sunt considerate suficient.
Reactii adverse: - gastro-intestinale: rareori, s-au observat dureri abdominale, tulburari digestive
(greata, varsaturi, diaree, dispepsie etc);
- hepato-biliare: cresterea tranzitorie moderata a transaminazelor si a fosfatazei alcaline;
- s-au raportat cazuri izolate de colita pseudomembranoasa;
- nervos centrale: rareori, cefalee, vertij, agitatie;
- renale: cresteri usoare ale uremiei si creatininemiei;
- hematologice: trombocitoza, trombocitopenie, pancitopenie, leucopenie si hipereozinofilie. Aceste
tulburari apar exceptional si sunt reversibile dupa Intreruperea tratamentului;
- hipersensibilitate: eruptii cutanate, febra, urticarie, prurit. Rar s-au raportat reactii de
hipersensibilitate grave (edem angioneurotic, dispnee, hipotensiune arteriala sau chiar soc
anafilactic), situatii in care administrarea cefiximei se intrerupe si se instituie tratament specific.
Precautii: Inainte de administrarea cefiximei este necesara o anamneza atenta deoarece poate sa
apara hipersensibilitate incrucisata la peniciline. Se impune supravegherea atenta a pacientilor tratati
cu cefixima pentru a evidentia reactiile de hipersensibilitate (soc anafllactic) in timp util. Daca aceste
reactii apar, trebuie intrerupta administrarea cefiximei si instituit tratament specific.
In cazul aparitiei unui episod diareic in cursul tratamentului cu cefixima trebuie luata in considerare
posibilitatea aparitiei colitei pseudomembranoase. in cazurile usoare, intreruperea tratamentului este
suficienta. Cazurile moderate si severe necesita masuri speciale cum sunt: aport de lichide,
electroliti, proteine si, uneori, administrare de vancomicina pe cale orala. Trebuia evitata asocierea
produselor care inhiba peristaltismul intestinal.
In cazul tratamentului cronic sau repetat, pot aparea suprainfectii micotice sau cu bacterii rezistente.
Interactiuni: Asocierea cefiximei cu antibiotice din grupa aminoglicozidelor impune monitorizarea
functiei renale, in special la pacientii care prezinta insuficienta renala: acest lucru este valabil si
pentru paolimixina, colistina, si diuretice de tipul furosemidei si acidului etacrinic.
Probenecidul inhiba clearance-ul renal al cefalosporinelor prin scaderea secretiei tubulare
determinand cresterea concentratiilor plasmatice.
Asocierea cu antiacide nu scade absorbtia cefiximei.
La asocierea cu medicamente anticoagulante (derivati dicumarinici) sau antiagregante (de exemplu
acid acetilsalicilic, antilnflamatoare nesteroidiene), timpul de protrombina poate sa creasca.
Contextul infectios sau inflamator, varsta si starea generala a pacientului pot fi factori de risc.
Influentarea rezultatelor testelor de laborator: in timpul tratamentului cu cefixima pot sa apara:
- reactii fals pozitive la determinarea cetonelor in urina (prin metoda cu nitroprusiat);
- reactii fals pozitive la determinarea glicozuriei (daca se utilizeaza metode enzimatice).

- test Coombs fals pozitiv pe perioada tratamentului.

Atentionari speciale: Eficef 200 mg se utilizeaza cu prudenta la pacientii predispusi la reactii de
hipersensibilitate (urticarie, eruptii cutanate) sau astm bronsic.
In caz de tulburari gastro-intestinale insotite de varsaturi sau diaree, nu se recomanda tratamentul cu
cefixima, datorita scaderii absorbtiei. La pacientii cu tulburari gastro-intestinale in antecedente (ca
de exemplu, colita ulceroasa, colita asociata antibioticelor), trebuie evaluat beneficiul tratamentului
fata de riscul aparitiei colitei pseudomembranoase.
Eficef 200 mg se utilizeaza cu prudenta la pacientii cu insuficienta renala; in acest caz poate fi
necesara adaptarea dozei zilnice, in functie de clearance-ul creatininei.
Copii: Tratamentul este rezervat adultilor si copii lor peste 12 ani.
Eficef 200 mg nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar
pacientii trebuie avertizati despre riscul aparitiei vertijului.
Sarcina si alaptarea: Cefixima traverseaza bariera feto-placentara si se concentreaza in sangele din
cordonul ombilical in proportie de 1/6-1/2 din concentratia plasmatica materna. Studiile efectuate la
mai multe spacii de animale nu au pus in evidenta nici un efect teratogen sau fetotoxic. Nu au fost
efectuate studii adecvate privind administrarea cefiximei la gravide.
Nu se cunoaste daca cefixima se excreta in laptele matern: ca masura deprecautie se recomanda
intreruperea alaptarii in timpul tratamentului cu cefixima.
Supradozaj: Pana in prezent, nu se cunosc cazuri de supradozaj cu cefixima.
in caz de supradozaj accidental sau intentionat se recomanda lavaj gastric in primele ore si tratament
simptomatic (nu exista antidot specific pentru cefixima).
Hemodializa si dializa peritoneala nu permit eliminarea cefiximei din organism. Forma de
prezentare: Cutie cu un blister a 10 capsule.

CEFAZOLINUM
KEFZOL
Compozitie: Cefazolina
Prezentare farmaceutica: Flacoane injectabile continand 1 g cefazolin sodium.
Actiune terapeutica: Cefalpsporina din generatia a II-a, cu administrare parenterala. Spectrul sau de
activitate cuprinde: tulpini de Staphylococcus aureus (inclusiv tulpinile producatoare de
penicilinaza), 5. epidermidis, tulpini de Streptococcus - grupul A beta-hemolitic, S- pneumoniae si
altii (multe tulpini de enterococi sunt rezistente), Escherichia coli, Klebsiella spp., Proteus mirabilis,
Haemophilus influenzae, Enterobacter aerogenes. Multe tulpini de E. cloacae si Proteus indolpozitive, ca si tulpinile de stafilococ rezistente la meticilina, Serratia, Pseudomonas si Acinetobacter
sunt rezistente la cefazolina. Concentratia maxima plasmatica se realizeaza la 1 ora dupa
administrarea i.m. si 5 minute dupa administnurea i.v., iar timpul de injumatatire este de 4 ore si,
respectiv, 1 ora, cu variatii in funtie de gradul de afectare a filtrarii glomerulare. Substanta trece in
bila (concentratii mai mici la cei cu obstructie biliara), trece prin membranele sinoviale, realizand in
lichidul articular concentratii comparabile cu cele serice, traverseaza bariera placentara, trece in
concentratii mici in laptele matern.
Indicatii: Infectii cu germeni sensibili la cefazolina, localizate la diferite niveluri: infectii ale
tractului respirator, genito-urinar, ale pielii si tesuturilor moi, ale tractului biliar, ale oaselor si
articulatiilor, septicemii. Profilactic, in interventiile chirurgicale la pacientii cu risc crescut de
infectii.
Mod de adininistrare: Pentru administrarea i.m. sau i.v. se foloseste ca solvent apa distilata 2,5 ml
pentru 1 g pulbere si 2 ml pentru 250 si, respectiv, 500 mg. Pentru administrare in perfuzie, se pot
folosi ca diluanti pentru solutia preparata 50-100 ml din urmatoarele: solutie de clorura de sodiu
0,9%, solutie de dextroza 5% sau 10%, dextroza 5% in solutie Ringer lactata, dextroza 5% si clorura
de sodiu 9%. Pentru administrare i.v. directa, solutia de Kefzol de 500 mg (in 2 ml) si 1 g (in 2,5 ml)
este diluata cu 10 ml apa distilata si se administreaza in tinip de 3-5 minute. Dozele recomandate
sunt:
Tip de infectie
Doza
Frecventa
Pneumonia pneumococcica
500 mg
12 ore
Infectii medii datorate cocilor gram-pozitivi
250-500 mg
8 ore
Infectii urinare acute necomplicate
1g
12 ore
Infectii moderate pana la severe
500 mg la 1 g
6 la 8 ore
Infectii severe [septicemii,endocardite]
1-15 g
6 ore
Se folosesc rar dozele mai mari de 12 g/zi. La pacientii cu afectarea functiei renale dozele vor fi
scazute in functie de clearance-ul la creatinina. Profilactic, pentru interventiile chirurgicale doza este
de 1 g i.v., cu 30-60 de minute inainte de interventie; in cursul interventiei 0,5-1 g i.v. sau i.m.;
postoperator: 0,5-1 g i.v. sau i.m., la 6-8 ore timp de 24 de ore.

La copii: 25 mg pana la 50 mg/ kilocorp/zi, divizate in 3 sau 4 prize. Doza trebuie scazuta in functie
de gradul de afectare a functiei renale indicat prin modificarea clearance-lui la creatinina. Dupa
preparare, solutia de Kefzol este stabila la temperatura camerei 24 de ore si la 5C -96 ore.
Reactii adverse: Reactii de hipersensibilitate - febra, rash cutanat, prurit vulvar, eozinofilie,
modificari sanguine (neutropenie, leucopenie, trombo-citopenie, pozitivarea testului Coombs); la
nivel renal - cresterea tranzitorie a nivelului BUM; la nivel hepatic - rar crestere tranzitorie a
transaminazelor serice si a fosfatazei alcaline; la nivel gastro-intestinal - greata, varsaturi, anorexie,
diaree, candidoza orala si uneori colita pseudomembranoasa, reactii la locul administrarii, algii,
induratii, flebita.
Contraindicatii: Alergie la cefalosporine.
Sinonime: Brizoline, Cefamezin, Cefazolin, Gramaxin, Sefazol, Totacef.

CEFOTAXIMUM
CEFOTAX 2g
Cefotax 2 g, pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil i.m./i.v.
Un flacon cu pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil i.m./i.v. conine cefotaxim 2 g sub form
de cefotaxim sare de sodiu. Pulbere cristalin alb pn la slab glbuie.
Grupa farmacoterapeutic: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generaia a III-a, codul
ATC: J01DD01. Cefotaxima este prima cefalosporin de semisintez aparinnd generaiei a 3-a; are
aciune bactericid degenerativ.
Indicaii terapeutice: Cefotax este indicat pentru tratamentul infeciilor determinate de germeni
sensibili la cefotaxim:
-infecii ale tractului respirator inferior, inclusiv pneumonie;
-infecii ale tractului urinar;
-septicemii determinatede germeni sensibili;
-infecii ale pielii i esuturilor moi;
-infecii intraabdominale, inclusiv peritonite;
-infecii osteo-articulare;
-infecii ale SNC, cum sunt meningite, ventriculite;
-infecii genitale (infecii gonococice endocervicale i uretrale), inclusiv boli inflamatorii pelvine,
endometrite. Este indicat i pentru prevenia infeciilor postoperatorii.
Cefotax, similar altor cefalosporine, nu are activitate fa de Chlamydia trachomatis. De aceea, cnd
cefalosporinele sunt utilizate la pacieni cu boli inflamatorii pelvine, iar Chlamidia trachomatis este
suspectat, trebuie instituit tratamentul specific.
Doze i mod de administrare: Cefotaxima se administreaz intravenos in bolus sau n perfuzie i
intramuscular profund.
Perfuzie intravenoas: n timpul perfuzrii soluiei de cefotaxim se recomand ntreruperea
administrrii concomitente a altor soluii.
Aduli, adolesceni i copii cu vrsta peste 12 ani: Doza uzual este de 1 g la intervale de 12 ore. n
cazuri mai grave doza poate fi crescut pn la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai
mari, intervalul dintre administrri trebuie micorat la 6-8 ore. n infeciile severe care pun viaa n
pericol pot fi administrate doze de pn la 12 g pe zi, fracionate la intervale de 4 ore.
Pentru prevenirea infeciilor chirurgicale, se administreaz o singur doz de 1 g intramuscular sau
intravenos, administrat cu 30-90 minute naintea interveniei chirurgicale.
La aduli doza zilnic maxim nu trebuie s depaeasc 12 g.
La pacientele supuse interveniei cezariene prima doza de 1 g se administreaz i.v. dup pensarea
cordonului ombilical. La 6 i 12 ore dup operaie se mai administreaz 1 g i.m.
Nou-nscui : Nou-nscui pn la o sptmn de via: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-nscui ntre 1 i 4 sptmni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vrsta ntre 1 lun i 12 ani (cu greutatea sub 50 kg) : Doza uzual este de 50-100 mg/kg i
zi intramuscular sau intravenos, fracionat la intervale de 6 ore. n infeciile grave se pot administra
pn la 180 mg/kg i zi. La copii doza zilnic maxim este de 200 mg/kg i zi.
Prematuri : Doza zilnic nu trebuie s depeasc 50 mg/kg.
Insuficien renal: Doza trebuie ajustat n funcie de gradul insuficienei. La pacienii cu
clearance-ul creatininei sub 20 ml/min se administreaz jumtate din doza uzual.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la cefotaxim sau la alte cefalosporine.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune: Asocierea cefalosporinelor cu
antibiotice aminoglicozidice sau cu diuretice cu aciune intens (furosemid) crete riscul
nefrotoxicitii. Administrarea concomitent de probenecid prelungete perioada de excreie renal,
astfel nct concentraia plasmatic de cefotaxim crete.
Cefotaxima poate modifica rezultatele dozrii glucozei n urin n cazul metodelor care folosesc

substane reductoare. Cefalosporinele, inclusiv cefotaxima, pot pozitiva testul Coombs.

S-a raportat c cefotaxima produce false creteri ale valorilor plasmatice ale teofilinei msurate prin
HPLC.
Sarcina i alptarea: Nu a fost stabilit sigurana administrrii cefotaximei n timpul sarcinii. De
aceea, utilizarea medicamentului n timpul sarcinii este indicat numai dac beneficiul terapeutic
matern depete riscul potenial la ft. Cefotaxima se excret n cantiti mici n laptele matem. n
timpul administrrii medicamentului alptarea trebuie ntrerupt.
Reacii adverse:
Tulburri ale sistemului imunitar : Pacienii alergici la cefotaxim pot prezenta hipersensibilitate
ncruciat cu alte cefalosporine i peniciline. S-au raportat reacii de hipersensibilitate la
aproximativ 2% dintre pacienii tratai cu cefotaxim. Aceste reacii includ erupii cutanate tranzitorii
(maculopapulare sau eritematoase), prurit, febr, eozinofilie; rar, poate s apar urticarie i
anafilaxie.
Infecii i infestri: Mai puin frecvente: candidoz.
Tulburri generale i la nivelul locului de administrare : Cea mai frecvent reacie advers (4%) este
reacia local dup administrarea intramuscular sau intravenoas. Introducerea intravenoas poate
provoca inflamaie, flebit i tromboflebit, iar injectarea intramuscular poate provoca durere,
induraie i nroire la locul injectrii. Flebita poate s apar att dup administrarea in bolus, ct i
dup perfuzia intravenoas; mai frecvent apare dup perfuzia intravenoas.
Tulburri gastro-intestinale: Pot s apar: grea, vrsturi, durere abdominal, diaree, colit, colit
pseudomembranoas.
Afeciuni cutanate i ale esutului subcutanat: Pot s apar erupii cutanate tranzitorii i prurit.
Foarte rare: edem angioneurotic, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson i necroliz epidermic
toxic.
Tulburri cardiace: Aritmii cardiace pot s apar n cazul unei administrri rapide.
Tulburri hematologice i limfatice : Foarte rare: granulocitopenie, leucopenie tranzitorie,
eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie i agranulocitoz. Rar: anemie hemolitic, prelungirea
timpului de protrombin i hipoprotrombinemie.
Tulburri renale i ale cilor urinare : Rare: nefrit interstiial.
Tulburri ale sistemului nervos : Cefotaxima poate provoca cefalee, agitaie, confuzie, fatigabilitate
(sub 1%). Administrarea de doze mari de beta-lactamine, n special la pacieni cu insuficien renal,
poate duce la encefalopatie (tulburri ale strii de contiena, micri anormale, convulsii).
Tulburri hepatobiliare: Ocazional, s-au raportat creteri tranzitorii ale valorilor serice ale
transaminazelor (TGO, TGP), fosfatazei alcaline, lactatdehidrogenazei (LDH) i bilirubinei.
Supradozaj: Nu s-a raportat nc nici un caz de supradozaj cu cefatoxim. Totui, n caz de
supradozaj exist riscul producerii encefalopatiei metabolice.
Tratament: n caz de supradozaj se recomand supraveghere medical, susinerea funciilor vitale i
dac este necesar se administreaz antiepileptice.

CEFTAZIDIMUM
CEFTAMIL 2g
CEFTAMIL 500 g ; 1 g ; 2 g
Pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil.
Grupa farmacoterapeutic: antibiotice beta-lactamice; cefalosporine i alte substane nrudite.
Cod ATC: J01D A11.
Indicaii terapeutice: Ceftamil 2 g este indicat pentru tratamentul infeciilor determinate de tulpini
susceptibile ale unor germeni patogeni, cu urmtoarele localizri:
- infecii generale severe: septicemie, bacteriemie, peritonite, meningite (incluznd cele
determinate de Pseudomonas aeruginosa dar excluznd infeciile cu Listeria
monocytogenes), infecii la pacienii imunodeprimai (tumori maligne, leucemii sau
limfoame) i la pacienii din serviciile de terapie intensiv (arsuri infectate);
- infecii ORL: otit medie, otit extern sever, mastoidite i sinuzite;
- infecii ale cilor respiratorii: pneumonii, bronhopneumonii, broniectazii infectate, pleurezii,
abcese pulmonare, infecii pulmonare la bolnavi cu fibroz chistic (mucoviscidoz);
- infecii ale tractului urinar;
- infecii ale pielii i prilor moi: erizipel, abcese, celulite, arsuri i plgi suprainfectate, mastite;
- infecii gastro-intestinale, biliare i abdominale: angiocolite, colecistite, empiem al veziculei
biliare, abcese intraabdominale, peritonite, diverticulite, enterocolite, infecii pelvine i infecii post
partum;

- infecii osteoarticulare: osteite, osteomielite, artrite septice, bursite infecioase;

- infecii asociate hemodializei i dializei peritoneale.
- profilaxia infeciilor chirurgicale n urologie (rezecie transuretral a prostatei).
Ceftazidima este o cefalosporin bactericid, rezistent la majoritatea beta-lactamazelor i
activ asupra unei game largi de germeni gram-pozitiv i gram-negativ. n tratamentul
meningitelor se recomand cunoaterea rezultatului antibiogramei nainte de a se utiliza
ceftazidima ca medicaie unic. Produsul poate fi utilizat n tratamentul infeciilor
determinate de germeni rezisteni la alte antibiotice (aminoglicozide i alte cefalosporine).
Dac este necesar poate fi utilizat n asociere cu un aminoglicozid (nu se asociaz n acelai
dispozitiv de perfuzie sau n aceeai sering), cu alt antibiotic beta-lactamic sau cu un
antibiotic activ fa de anaerobi (cnd se suspicioneaz o infecie cu Bacteroides fragilis).
Doze i mod de administrare: Doza se stabilete n funcie de gravitatea i tipul infeciei, vrst i
starea funciei renale.
Aduli i adolesceni cu vrsta peste 14 ani cu funcie renal normal : Doza zilnic recomandat
este de 1 g ceftazidim administrat intravenos sau intramuscular la intervale de 8-12 ore (2-3 g
ceftazidim pe zi). n infeciile severe, dozele pot fi crescute pn la 6 g/zi n 2-3 administrri .
Pentru administrarea n perfuzie continu se recomand o doz de ncrcare de 2 g
ceftazidim in bolus urmat de 4-6 g ceftazidim /24 ore. Nu s-a studiat administrarea n perfuzie
continu la pacienii cu meningit.
Pacieni cu insuficien renal : La pacienii cu insuficien renal grav doza trebuie redus n
funcie de clearance-ul creatininei.
Copii i sugari cu vrsta peste 2 luni : Doza uzual este de 30-100 mg ceftazidim/kg i zi divizate
n 3 prize la interval de 8 ore; la copiii cu fibroz chistic, meningit sau imunodeprimai, se pot
administra doze de pn la 150 mg ceftazidim/kg i zi (maxim 6 g ceftazidim/zi) repartizate n 3
prize.
Nou nscui i sugari pn la 2 luni : Doza uzual este de 25-60 mg ceftazidim/kg i zi, divizate n
2 prize (la nou nscui timpul de injumtire poate fi de 3-4 ori mai lung fa de aduli). Pentru
administrarea n perfuzie continu, n caz de neutropenie sau mucoviscidoz, se
recomand o doz de 60-100 mg ceftazidim in bolus, urmat apoi de 100-200 mg
ceftazidim/kg i zi fr a depi 2 g ceftazidim. Nu s-a studiat administrarea n perfuzie continu
la copii cu meningit sau insuficien renal.
Administrarea la vrstnici: Datorit faptului c la vrstnici clearance-ul creatininei scade, se
recomand pruden, iar doza zilnic total nu trebuie s depeasc 3 g. Ceftamil poate fi
administrat intravenos sau intramuscular profund. Pentru administrarea intramuscular se va utiliza
ca lichid de diluie apa pentru preparate injectabile. De asemenea, pentru administrare
intramuscular, ceftazidima poate fi reconstituit cu lidocain 0,5% sau 1%.
Injectarea intramuscular se face profund, n muchiul fesier sau pe faa lateral a coapsei.
Pentru administrarea intravenoas se va utiliza ca lichid de diluie apa pentru preparate
injectabile. Perfuzia venoas intermitent se poate administra i prin intermediul unei truse de
perfuzie de tip Y, n cazul n care perfuzia conine o soluie compatibil cu ceftazidima. Este de
preferat totui ca administrarea soluiei de ceftazidim s se fac dup ntreruperea soluiei
din perfuzia existent.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la ceftazidim, la alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienii produsului.
Atenionri i precauii speciale: Se recomand anamneza atent nainte de administrarea
cefalosporinelor. Utilizarea ceftazidimei este contraindicat la pacienii cu antecedente alergice la
cefalosporine .Utilizarea cefalosporinelor se face cu precauie la pacienii cu hipersensibilitate la
penicilin (deoarece pot prezenta hipersensibilitate ncruciat cu cefalosporinele) i se
recomand nceperea tratamentului sub supraveghere medical. Apariia oricrei manifestri alergice
impune oprirea tratamentului.
n timpul tratamentului s-a observat selecia unor sue rezistente de Pseudomonas
aeruginosa i anumite enterobacteriacee (de exemplu Enterobacter cloacae).
Datorit variabilitii difuziei ceftazidimei n LCR i dispersiei CMI (concentraia minim
inhibitorie) pentru numeroi germeni, tratamentul meningitelor cu acest antibiotic impune
un control al activitii ceftazidimei prin dozaj n LCR, compararea nivelelor regsite cu
CMI pentru germenii izolai i studiul puterii bactericide a LCR-ului.
n cazul insuficienei renale dozele se ajusteaz n funcie de clearance-ul creatininei sau
creatininemie datorit riscului de apariie a convulsiilor. La pacienii cu regim hiposodat strict se ine
cont de cantitatea de sodiu din Ceftamil (2,3 mEq Na/g).
Se recomand supravegherea funciei renale cnd este necesar asocierea ceftazidimei cu
antibiotice aminoglicozidice, diuretice cu aciune intens (furosemid, acid etacrinic) sau cu

alte medicamente cu potenial nefrotoxic. Ca i n cazul altor antibiotice, folosirea necorespunztoare

a ceftazidimei poate determina selecionarea unor tulpini bacteriene rezistente.
Interaciuni cu alte produse medicamentoase, alte interaciuni: Se impune pruden n cazul
asocierii ceftazidimei cu antibiotice aminoglicozidice, diuretice cu aciune intens (furosemid, acid
etacrinic) sau cu alte medicamente cu potenial nefrotoxic.
Ca i pentru alte antibiotice beta-lactamice, s-a observat in vitro un antagonism ntre
ceftazidim i cloramfenicol.
Sarcina i alptarea: Studii efectuate la animale nu au evideniat afectare a embrionului sau a
ftului, a evoluiei sarcinii sau a dezvoltrii peri- sau postnatale. Pn n prezent nu a fost stabilit
efectul ceftazidimei asupra sarcinii la om. Ceftazidima traverseaz placenta i poate fi determinat n
lichidul amniotic. Administrarea ceftazidimei n perioada sarcinii se va face cu pruden, numai dup
evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenial fetal.
Ceftazidima se excret n lapte n concentraii reduse. Pentru a evita apariia fenomenelor
alergice la nou nscut se recomand ntrerupea alptrii n timpul tratamentului cu ceftazidim.
Reacii adverse: Ceftamil este n general un produs bine tolerat. Cele mai frecvente reacii adverse
snt cele locale, alergice i gastro-intestinale, alte reacii adverse fiin raportate doar rareori.
Reacii de hipersensibilitate: urticarie, prurit, febr i, foarte rar, anafilaxie, edem Quinke,
eritem polimorf, sindrom Stevens- Johnson, necroliz epidermic toxic.
Reacii adverse gastro-intestinale: grea, vrsturi, tulburri de tranzit, colit
pseudomembranoas determinat de Clostridium difficile.
Reacii adverse hematologice: hipereozinofilie, i, mult mai rar, leucopenie, neutropenie,
agranulocitoz, trombocitopenie, trombocitoz, limfocitoz, anemie hemolitic. Acestea
sunt, de obicei, tranzitorii.
Reacii adverse hepatice: cretere moderat i tranzitorie a transaminazelor, LDH-ului,
gama-GT i fosfatazei alcaline.
Reacii adverse renale: ca i n cazul altor cefalosporine au fost semnalate ocazional
creteri tranzitorii ale uremiei, azotemiei i/sau ale creatininemiei. Administrarea unor doze
mari de antibiotice beta-lactamice, n particular n insuficiena renal, poate determina
encefalopatie metabolic (tulburri ale contienei, micri anormale, crize convulsive).
Reacii adverse locale: n cazul administrrii intramusculare poate s apar durere la locul
injectrii i/sau inflamaie; n cazul administrrii intravenoase pot s apar flebite
superficiale i tromboflebite locale.
Sistem nervos central: cefalee, ameeli, parestezii
Altele: candidoze, vaginite, cefalee, ameeli, parestezii.
Supradozaj: Administrarea parenteral a unei doze prea mari de cefalosporin poate determina
apariia convulsiilor, n special la pacieni cu insuficien renal, situaie n care se ntrerupe
tratamentul i se administreaz medicaie anticonvulsivant, dac este necesar. n cazuri
severe de supradozaj, concentraiile plasmatice pot fi sczute prin hemodializ sau dializ
peritoneal.

CEFTRIAXONUM
CEFORT
CEFORT 250 mg, 500 mg, 1 g, 2 g pulbere pentru soluie injectabil/perfuzabil
Ceftriaxon
1. CE ESTE CEFORT I PENTRU CE SE UTILIZEAZ
Acest medicament face parte din grupul de antibiotice beta-lactamice, cunoscut sub denumirea de
cefalosporine. Acest antibiotic acioneaz prin mpiedicarea sintezei peretelui celular bacterian,
distrugnd astfel bacteriile care pot provoca infecii.
Ceftriaxona este utilizat pentru tratamentul infeciilor cu diferite localizri,de exemplu:
- infecii ale tractului respirator (bronit, pneumonie),
- infecii ale nasului, urechii, gtului,
- infecii ale pielii,
- infecii ale tractului urinar,
- gonoree necomplicat;
- infecii pelvine;
- infecii ale articulaiilor,
- infecii abdominale,
- septicemii,
- meningit,
- boala Lyme;
- prevenirea infeciilor dup intevenii chirurgicale.

Utilizarea altor medicamente: Dac utilizai acest medicament mpreun cu altele, se poate
modifica modul lor de aciune. Cefalosporinele pot pozitiva testul Coombs i ocazional, pot
determina uoar anemie hemolitic. Informai medicul n condiiile n care utilizai cloramfenicol
sau orice alte antibiotice, contraceptive orale, soluii care conin calciu. Ceftriaxona poate modifica
rezultatele dozrii glucozei n urin prin anumite metode. Din acest motiv anunai medicul dac
primii tratament cu CEFORT i urmeaz s efectuai analize de laborator. Ceftriaxona poate scade
eficacitatea contraceptivelor hormonale orale, de aceea trebuie s utilizai suplimentar alte metode
contraceptive (non-hormonale) n timpul, dar si n luna de dup tratamentul cu CEFORT.
Sarcina: Adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului pentru recomandri nainte de a lua
orice medicament n timpul sarcinii. Nu s-a demonstrat c ceftriaxona ar produce afectarea ftului,
totui nu ncepei niciodat tratamentul nainte s anunai medicul c suntei gravid sau ai putea
rmne gravid n timpul tratamentului.
Alptarea: Adresai-v medicului dumneavoastr sau farmacistului pentru recomandri nainte de a
lua orice medicament n timpul sarcinii. Ceftriaxona se excret n laptele matern n cantiti mici,
prin urmare se recomand pruden n cazul administrrii sale la femeile care alpteaz.
Conducerea vehiculelor i folosirea utilajelor: Ceftriaxona nu influeneaz capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
2. CUM S UTILIZAI CEFORT . Utilizai ntotdeauna CEFORT exact aa cum v-a spus
medicul dumneavoastr. Trebuie s discutai cu medicul dumneavoastr sau cu farmacistul dac nu
suntei sigur. CEFORT se administreaz injectabil, intramuscular profund sau intravenos, de ctre
personal medical calificat. Administrare ceftriaxonei se va realiza conform indicaiilor medicului
dumneavoastr.
Doza uzual recomandat la aduli este 1-2 g ceftriaxon pe zi. n infeciile severe se pot administra
pn la 4 g ceftriaxon pe zi.
Doza uzual recomandat la copii este de 20-50 mg/kg i zi. n infeciile severe se pot administra
pn la 80 mg/kg i zi.
3. REACII ADVERSE POSIBILE: Ca toate medicamentele, CEFORT poate provoca reacii
adverse, cu toate c nu apar la toate persoanele. Cele mai frecvente reacii adverse raportate n cazul
ceftriaxonei sunt: diareea, greaa i vrsturile. Alte reacii: reacii de hipersensibilizare, de exemplu:
reaciile alergice cutanate i reacii anafilactice, infecii secundare cu fungi sau microorganisme
rezistente, precum i modificri ale numrului de elemente figurate sanguine.
Infecii i infestri: Rare: micoze ale tractului genital. Exist posibilitatea suprainfeciei n diferite
locuri cu fungi sau alte microorganisme rezistente.
Tulburri hematologice i limfatice: Rare: neutropenie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie,
anemie (inclusiv anemie hemolitic), uoar prelungire a timpului de protrombin; Foarte rare,
inclusiv cazuri izolate: pozitivarea testului Coombs, tulburri de coagulare, agranulocitoz (<
500/m3), n special dup doze totale de 20 g ceftriaxon i peste i dup 10 zile de tratament.
Tulburri ale sistemului imunitar: Rare: reacii anafilactice i anafilactoide (de exemplu:
bronhospasm).
Tulburri ale sistemului nervos: Rare: cefalee, ameeal.
Tulburri gastro-intestinale: Frecvente: diaree, grea, vrsturi; Rare: stomatit, glosit. Aceste
reacii sunt, n general, uoare i dispar la ntreruperea tratamentului; Foarte rare: colit
pseudomembranoas (frecvent determinat de Clostridium difficile), pancreatite (posibil determinat
de obstrucia canalului biliar).
Tulburri hepatobiliare: Rare: creterea concentraiilor plasmatice ale enzimelor hepatice: ALAT
(GPT), ASAT (GOT), fosfataza alcalin. n special la pacienii tratai cu doze mai mari dect dozele
standard recomandate, s-a observat precipitarea srii calcice de ceftriaxon n vezicula biliar. n
cazuri rare, acest lucru a fost nsoit i de simptome clinice, precum durere, grea i vrsturi. n
aceste cazuri, se recomand tratament simptomatic. Se poate lua n calcul chiar ntreruperea
tratamentului cu ceftriaxon.
Afeciuni cutanate i ale esutului subcutanat : Rare: reacii alergice cutanate de tipul erupiilor
maculopapulare sau exantemelor, urticariei, dermatitei, prurit, edemelor; Foarte rare, inclusiv cazuri
izolate: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell (necroz epidermic toxic).
Tulburri renale i ale cilor urinare: Rare: creterea creatininemiei, oligurie, glicozurie, hematurie;
Foarte rare, inclusiv cazuri izolate: precipitare renal, n special la copiii cu vrsta peste 3 ani care,
fie au fost tratai cu doze mai mari de 80 mg ceftriaxon/kg i zi sau doza total zilnic de
ceftriaxon depea 10 g, fie aveau ali factori de risc, de exemplu, deshidratarea sau imobilizarea.
Precipitarea renal este reversibil n urma ntreruperii tratamentului cu ceftriaxon. Au mai fost
raportate anuria i insuficiena renal.
Tulburri generale i la nivelul locului de administrare : Rare: flebite i dureri la locul de injectare
n urma administrrii intravenoase. Acest risc poate fi redus prin injectare lent, n decurs de 2-4

minute. Frisoane, febr. Injecia intramuscular fr lidocain este dureroas.

Dac avei orice ntrebri suplimentare cu privire la acest produs, adresai-v medicului
dumneavoastr sau farmacistului.

CEFEPIMUM
MAXIPIME 1 g
ANTIINFECTIOASE DE UZ SISTEMIC
|___ ANTIBIOTICE
|___ ALTE ANTIBIOTICE BETA-LACTAMICE
|___ CEFALOSPORINE
|___ CEFEPIMUM
DCI : CEFEPIMUM
COD : J01DA24
Compozitie : CEFIPINUM 1g
Indicatii terapeutice :
septicemie. bacteriemie
infectii respiratorii. inclusiv pneumonie grava
infectii urinare. episoade febrile la bolnavi cu neutropenie.
infectii biliare
infectii cu Pseudomonas ( este utila asocierea cu tobramicina)
Reactii adverse :
alergie.tulburari digestive minore
euzinofilie. leucopenie. trombopenie. creste AST si ALT. fenomene iritative locale
Contraindicatii :
alergie
forma i.m. NU se administreaza i.v. si la copii sub 30 de luni
Precautii :
se evita medicamentele care favorizeaza staza digestiva

CLARITHROMYCINUM

CLARITROMICINA 500 mg
CLARITROMICINA 250mg,500mg, comprimate filmate
Grupa farmacoterapeutica: Streptogramine, macrolide, lincosamide
Indicatii terapeutice: Claritromicina este indicata in tratamentul infectiilor provocate de una sau mai
multe microorganisme sensibile:
-infectii ale aparatului respirator superior, cum sunt sinuzite, faringite;
-infectii ale aparatului respirator inferior, cum sunt bronsita acuta, acutizarea bronsitei cronice,
pneumopatie comunitara ( la pacientii fara factori de risc, in absenta semnelor de gravitate clinica si in
absenta manifestarilor clinice evocatoare ale etiologiei pneumococice );
-in caz de suspiciune de pneumopatie atipica, macrolidele sunt indicate indiferent de severitatea
afectiunii si de teren;
-angina cu streptococ beta-hemolitic de grup A, ca alternativa la tratamentul cu beta-lactamine,
indeosebi daca acesta nu poate fi utilizat;
-infectii usoare-moderate ale pielii si tesuturilor moi;
-infectii cu Mycobacterium avium la pacientii infectati cu HIV;
-infectii stomatologice;
-eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori la pacientii cu ulcer gastro-duodenal, in asociere cu un alt
antibiotic si un antisecretor.
Contraindicatii: Claritromicina este contraindicata la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate la
claritromicina, la alte macrolide sau la oricare dintre excipientii produsului.
Precautii: Administrarea repetata sau prelungita a claritromicinei poate determina suprainfectii
bacteriene sau fungice, caz in care tratamentul cu claritromicina trebuie intrerupt si se va institui
tratamentul adecvat.
In timpul tratamentului cu macrolide se poate produce colita pseudomembranosa. Aceasta poate varia
in ceea ce priveste gravitatea de la moderata pana la forme care pun in pericol viata.
In tratamentul infectiilor cu Mycobacterium avium la pacientii HIV pozitivi, pentru a limita aparitia
suselor rezistente, claritromicina trebuie utilizata:
- in asociere cu alte antibiotice;

- numai ca tratament curative, datorita absentei studiilor privind utilizarea ca tratament profilactic.
In cazul aparitiei acufenelor sau a scaderii acuitatii auditive, se recomanda efectuarea audiogramei si
trebuie avuta in vedere modificarea dozei.
Trebuie luata in consideratie posibilitatea rezistentei incrucisate intre claritromicina, celelalte
macrolide si alte antibiotice, cum sunt lincomicina si clindamicina.
Interactiuni: Ca si in cazul altor antibiotice macrolidice, utilizarea claritromicinei la pacientii tratati
concomitent cu medicamente metabolizate prin intermediul citocromului P450 ( de exemplu
warfarina, alcaloizi de ergot, triazolam, midazolam, disopiramida, lovastatina, rifabutina, fenitoina,
ciclosporina, tacrolimus ) poate determina cresterea concentratiei plasmatice a acestor medicamente.
Asocierea claritromicinei cu teofilina prezinta risc de fenomene toxice.
Deoarece ciaritromicina potenteaza efectele warfarinei, este necesara monitorizarea timpului de
protrombina in cazul administrarii concomitente.
A fost raportata rabdomioliza in cazul asocierii claritromicinei cu inhibitori de HMG-CoA-reductaza.
Efectele digoxinei pot fi potentate in cazul administrarii concomitente de claritromicina. Trebuie avuta
in vedere monitorizarea concentratiilor plasmatice ale digoxinei.
Administrarea orala concomitenta de ciaritromicina si zidovudina la pacientii adulti infectati cu
virusul HIV poate determina scaderea concentratiilor constante ale zidovudinei. Acest fapt poate fi
evitat prin administrarea claritromicinei la distanta de 1-2 ore fata de zidovudina.
In cazul administrarii concomitente, ritonavirul creste ASC (aria de sub curba concentratiei plasmatice
in functie de timp), Cmax (concentratia plasmatica maxima) si Cmin ( concentratia plasmatica minima
) ale claritromicinei. Datorita indicelui terapeutic larg al claritromicinei, la pacientii cu functie renala
normala nu esle necesara reducerea dozei. La pacientii cu insuficienta renala, trebuie avute in vedere
urmatoarele ajustari ale dozei:
-la pacientii cu clearance-ul creatininei cuprins intre 30 si 60ml/min, doza de claritromicina trebuie
redusa cu 50%;
-la pacientii cu clearance-ul creatininei < 30ml/min., doza de claritromicina trebuie redusa cu 75%.
Doze de claritromicina >1g pe zi nu trebuie administrate concomitent cu ritonavir.
S-a evidentiat faptul ca macrolidele inhiba metabolizarea terfenadinei rezultand concentratii
plasmatice mari de terfenadina. Acest fenomen se poate asocia cu aritmii cardiace, de aceea utilizarea
concomitenta a terfenadinei si antihistaminicelor inrudite, fara efect sedativ, cum este astemizolul,
necesita monitorizarea ECG-ului.
Claritromicina poate potenta efectul carbamazepinei prin reducerea ratei excretiei acesteia.Cu toate ca
asocierea claritromicinei cu omeprazolul poate determina cresterea concentratiilor lor plasmatice, nu
este necesara ajustarea dozelor. La dozele recomandate nu exista interactiuni clinice semnificative
intre claritromicina si lansoprazol. S-a observat cresterea concentratiei plasmatice a claritromicinei in
cazul asocierii cu ranitidina, totusi nu este necesara ajustarea dozei chimioterapicului.
Nu a fost pus in evidenta nici un efect al claritromicinei asupra concentratiilor plasmatice de
etinilestradiol sau progesteron si nu s-a demonstrat existenta vreunei interactiuni intre claritromicina si
anticonceptionalele orale.
Atentionari speciale: Claritromicina se excreta in principal prin ficat si rinichi. Sunt necesare masuri
de precautie in cazul administrarii claritromicinei la pacientii cu insuficienta hepatica si renala.
Sarcina si alaptarea: Unele studii la animale au evidentiat un efect embriotoxic, dar numai la doze
toxice materne. Pana in prezent, nu s-a demonstrat siguranta in administrare a claritromicinei in timpul
sarcinii si alaptarii, in timpul sarcinii claritromicina se va administra numai daca este absolut necesar,
dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu terapeutic matern/ risc potential fetal.
Claritromicina se excreta in laptele matern, totusi in timpul alaptarii se poate administra in conditiile
supravegherii sugarului. In cazul aparitiei tulburatilor digestive la sugar se recomanda intreruperea
alaptarii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Claritromicina nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze si mod de administrare
Adulti si copii peste 12 ani : Sinuzite, acutizarea bronsitei cronice, pneumopatii comunitare: doza
uzuala este de 1000 mg claritromicina pe zi, administrata fractionat in 2 prize. Angina cu streptococ
beta-hemolitic de grup A, infectii usoare -moderate ale pielii si tesuturilor moi, infectii stomatologice:
doza uzuala este de 500mg claritromicina pe zi, administrate fractionat in 2 prize.
Bronsita acuta: doza uzuala este de 500 - 1000mg claritromicina pe zi in functie de gravitatea
afectiunii, administrata fractionat in 2 prize.
Infectii cu Mycobacterium avium la pacientii infectati cu HIV:
-pacienti cu greutatea <= 50Kg doza uzuala este de 1500mg claritromicina pe zi, administrata
fractionat in 2 prize pe zi;
-pacienti cu greutatea > 50 Kg doza uzuala este de 2000mg claritromicina pe zi, administrata

fractionat in 2 prize pe zi.

Eradicarea infectiei cu Helicobacter pylori la pacientii cu ulcer gastro-duodenal:
-doza uzuala este de 500mg claritromicina dimineata si seara in asociere cu 1000mg amoxicilina
dimineata si seara si 20mg omeprazol dimineata si seara, timp de 7 zile
sau
-doza uzuala este de 500 mg claritromicina dimineata si seara in asociere cu 1000mg amoxicilina
dimineata si seara si 30 mg lansoprazoi dimineata si seara, timp de 7 zile.
Amoxicilina poate fi inlocuita de metronidazol sau tinidazol in doza de 500 mg dimineata si seara.
Copii sub 12 ani: Se recomanda utilizarea claritromicinei in concentratii adecvate varstei.
Insuficienta renala
La pacientii cu clearance al creatininei < 30 ml/ min., se recomanda reducerea dozei la jumatate (intre
250 si 500 mg pe zi, in functie de tipul infectiei ),cu administrarea in priza unica zilnica. In cazul
infectiilor cu Mycobacterium avium, se recomanda administrarea a 1000 mg claritromicina pe zi.
Insuficienta hepatica
Cu exceptia infectiilor cu Mycobacterium avium la pacientii HIV pozitivi, la care este necesara
reducerea dozei la 1000 mg claritromicina pe zi, claritromicina se va utiliza numai daca este absolut
necesar, cu monitorizarea adecvata a testelor functiei hepatice.
Varstnici
In cazul in care functia renala este net afectata, poate fi necesara reducerea dozei.
Reactii adverse: In general, claritromicina este bine tolerata.
Pot sa apara urmatoarele reactii adverse: greata, varsaturi, dispepsie, diaree, dureri abdominale si
parestezii. S-au raportat stomatita, glosita, candidoza orala si modificari de culoare ale limbii.
Alte reactii adverse care pot sa apara sunt cefalee, artralgii, mialgii si reactii alergice mergand de la
urticarie, eruptii cutanate usoare, edem angioneurotic pana la reactii anafilactice si, rareori, sindrom
Stevens Johnson si sindrom Lyell. S-au semnalat cazuri rare de disgeuzie, alterari ale mirosului. De
asemenea, s-au raportat modificari reversibile de culoare ale dintilor. S-au raportat cazuri de reactii
adverse nervos centrale tranzitorii: ameteli, vertij, anxietate, insomnie, paronirie, tinnitus, confuzie,
dezorientare, halucinatii, psihoze si depersonalizare. S-au semnalat cazuri de hipoacuzie, reversibile
dupa intreruperea tratamentului. Rareori, s-a raportat colita pseudomembranoasa ce poate varia ca
severitate de la usoara pana la forme cu potential letal. S-au semnalat cazuri izolate de leucopenie si
trombocitopenie. Similar celorlalte macrolide, au fost raportate disfunctii hepatice (de regula,
reversibile), incluzand alterari ale testelor functiilor hepatice, hepatita si colestaza, cu sau fara icter.
Disfunctiile pot fi grave; foarte rar s-a raportat insuficienta hepatica letala.
Rareori, s-au semnalat cazuri de crestere a creatininemiei, nefrita interstitiala, insuficienta renala,
pancreatita si convulsii. Similar celorlalte macrolide, rareori, s-au raportat prelungirea intervalului QT,
tahicardie ventriculara si torsada varfurilor.
Supradozaj: Administrarea de doze mari de claritromicina poate produce manifestari gastro
intestinale si nervos centrale. In caz de supradozaj se recomanda efectuarea lavajului gastric si se va
institui tratament simptomatic si de sustinere. Nu se asteapta ca hemodializa si dializa peritoneala sa
contribuie semnificativ la eliminarea claritromicinei din organism.

AZITHROMYCINUM

AZITROX 500 mg
Azitrox 250 mg; 500 mg
GRUPA FARMACOTERAPEUTICA: Antibiotice, macrolide.
INDICATII TERAPEUTICE: - Infectii ale cailor respiratorii superioare: faringita bacteriana,
amigdalita, sinuzita, otita bacteriana.
- Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsita acuta si cronica acutizata, pneumonie interstitiala
si alveolara. - Infectii ale pielii si tesuturilor moi eritem cronic migrator (prima faza a boreliozei
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita. - Boli cu transmitere sexuala - uretrita necomplicata/cervicita.
- Infectii gastrice si duodenale determinate de Helicobacter pylori.
CONTRAINDICATII : Hipersensibilitate la azitromicina, la alte macrolide sau la oricare dintre
excipientii produsului. Copii cu greutatea corporala sub 25 kg. Insuficienta hepatica severa.
PRECAUTII : Nu poate fi exclusa posibilitatea rezistentei ncrucisate la tulpinile de bacterii Gram pozitiv rezistente la eritromicina si la majoritatea tulpinilor de stafilococi meticilin - rezistente.
Trebuie avuta n vedere posibilitatea suprainfectiei cu tulpini rezistente la antibiotice.
INTERACTIUNI: Antiacide. Antiacidele ncetinesc absorbtia azitromicinei. Trebuie asigurat un
interval de cel putin 2 ore ntre administrarea azitromicinei si cea a antiacidelor.
Derivati de ergotamina. Unele macrolide nu trebuie administrate mpreuna cu derivatii de
ergotamina datorita posibilitatii de aparitie a ergotismului. Interactiuni de acest tip nu au fost
raportate pentru azitromicina, dar asocierea necesita prudenta.
Digoxina. La unii pacienti, macrolidele influenteaza metabolizarea digoxinei, crescnd concentratia

plasmatica a digoxinei.De aceea se recomanda prudenta n cazul administrarii concomitente a

azitromicinei cu digoxina.
Ciclosporina Unele macrolide interfera cu metabolizarea ciclosporinei. Se recomanda prudenta n
cazul administrarii concomitente de azitromicina si ciclosporina, precum si monitorizarea
concentratiei plasmatice de ciclosporina.
Anticoagulante orale. Administrarea concomitenta de macrolide poate creste efectul
anticoagulantelor orale cu risc de hemoragie. Se recomanda un control mai frecvent al INR-ului,
eventual, adaptarea dozei de anticoagulant oral n timpul tratamentului cu macrolide si dupa
ncetarea acestuia. Alte medicamente. n studiile clinice efectuate nu au fost nregistrate interactiuni
ntre azitromicina si warfarina, teofilina, carbamazepina, metilprednisolona, terfenadina si
cimetidina. Au fost raportate interactiuni ale macrolidelor cu astemizol, triazolam, midazolam si
alfentanil (medicamente metabolizate prin intermediul citocromului P450). Spre deosebire de
majoritatea macrolidelor, azitromicina nu are efect asupra citocromului P450 si, pna n prezent, nu
au fost nregistrate interactiuni cu medicamentele mentionate. Alimente Deoarece alimentele scad
absorbtia azitromicinei, fiecare doza trebuie administrata cu cel putin o ora nainte de masa sau la 2
ore dupa masa.
Atentionari speciale: Se recomanda prudenta n cazul prescrierii acestui medicament la pacientii cu
afectiuni hepatice, deoarece ficatul este principala cale de excretie a azitromicinei. Sarcina si
alaptarea: Studiile efectuate la animale au demonstrat ca azitromicina nu are efecte nocive asupra
fatului. Nu sunt disponibile suficiente date cu privire la administrarea azitromicinei n timpul
sarcinii, pentru a permite evaluare pertinenta a reactiilor adverse la om. n timpul sarcinii
azitromicina poate fi administrata numai daca beneficiul terapeutic matern depaseste riscul potential
fetal. De asemenea, nu sunt disponibile date cu privire la excretia medicamentului n laptele matern.
Deoarece multe medicamente se excreta n laptele matern, se recomanda prudenta n cazul
administrarii azitromicinei n timpul alaptarii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Azitromicina nu afecteaza capacitatea
de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE : Adulti si copii cu greutatea peste 45 kg. Azitromicina
se administreaza o data pe zi, cu cel putin o ora nainte de masa sau la 2 ore dupa masa. Infectii ale
cailor respiratorii, pielii si tesuturilor moi (cu exceptia eritemului cronic migrator): - doza
recomandata este de 500 mg azitromicina pe zi, n priza unica, timp de 3 zile. Eritem cronic
migrator: - n prima zi, doza recomandata este de 1 g (2 comprimate filmate Azitrox 500)
azitromicina; n zilele 2 - 5 doza recomandata este de 500 mg (un comprimat filmat Azitrox 500)
azitromicina n priza unica.
Boli
cu transmitere sexuala: - doza recomandata este de 1 g (2 comprimate filmate Azitrox 500)
azitromicina, n priza unica.
Infectii gastrice si duodenale determinate de Helicobacter pylori: - doza recomandata este de 1 g (2
comprimate filmate Azitrox 500) azitromicina pe zi, timp de 3 zile, n asociere cu amoxicilina (1 g
de 2 ori pe zi, timp de 7 zile) si omeprazol (20 mg de 2 ori pe zi, timp de 7 zile).
Copii cu greutatea sub 45 kg: Azitromicina se administreaza o data pe zi, cu cel putin o ora nainte
de masa sau la 2 ore dupa masa.
Infectii ale cailor respiratorii, pielii si tesuturilor moi (cu exceptia eritemului cronic migrator):
- doza recomandata este de 10 mg azitromicina/kg si zi, n priza unica, timp de 3 zile.
Eritem cronic migrator (prima faza a boreliozei Lyme): - n prima zi a tratamentului doza
recomandata este de 20 mg azitromicina/kg si zi, iar n zilele 2 - 5 doza recomandata este de 10 mg
azitromicina/kg si zi.
Comprimatele filmate Azitrox nu trebuie administrate la copii cu greutatea sub 25 kg.
Pacienti cu insuficienta renala
Experienta de pna acum a demonstrat ca nu este necesara scaderea dozei la pacientii cu disfunctie
renala.
REACTII ADVERSE: Reactiile adverse sunt n general usoare, de scurta durata si nu necesita
ntreruperea tratamentului. Principalele reactii adverse sunt cele gastro-intestinale: greata, varsaturi,
diaree, dureri abdominale. Rareori, pot sa apara edem angioneurotic si icter colestatic. De asemenea,
au fost raportate reactii adverse tranzitorii cum sunt cefalee, vertij, parestezii, insomnie, ameteli si
nervozitate. Au fost observate cresterea reversibila a valorilor serice a transaminazelor hepatice si
bilirubinemiei. Aceste valori revin la normal n 2 - 3 saptamni de la ntreruperea tratamentului. De
asemenea, n studii clinice, au fost observate neutropenie reversibila, rareori neutrofilie si
eozinofilie, dar nu s-a stabilit legatura cu administrarea azitromicinei.
SUPRADOZAJ: Nu exista date privind supradozajul cu azitromicina. Manifestarile tipice ale
supradozajului cu macrolide sunt: - pierderea auzului, greata, varsaturi si diaree, care sunt
reversibile.

AMBALAJ: Azitrox 250: Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate. Cutie cu un blister a 6

comprimate filmate.
Azitrox 500: Cutie cu un blister a 3 comprimate filmate.

STREPTOMYCINUM
STREPTOMICINA SULFAT
Actiune terapeutica
antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative:
streptococcus viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella;
rezistenta se instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit.
Indicatii
tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie
si endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta.
Doze si mod de administrare
Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi (fractionat
la 4-12 ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.
Contraindicatii
Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava, alergie la
streptomicina; prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza
recomandata la adult este de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani;
prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic,
antibiotice aminoglicozidice (oto- si nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante
(paralizie respiratorie).
Reactii adverse
Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai putin asupra
nervului cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele
mari, tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a
antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee,
oboseala, rareori scotoame, fenomene nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar
dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie, anemie aplastica. Injectata in
cantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura striata (mai ales in conditii de
insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cu miorelaxante, curarizante sau anestezice
generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si fenomene de mielita (nu
este recomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si a urobilinogenului.
Alte medicamente cu aceiasi substanta activa streptomicina : STREVITAL 1 g; 5g

KANAMYCINUM
KANAMICINA
Prezentare farmaceutica: Flacoane continand sulfat in cantitate echivalenta cu 1 g sau 0,5 g
kanamicina baza, sub forma de pulbere pentru prepararea de solutie injectabila.
Actiune terapeutica: Antibiotic aminoglicozidic, bactericid indeosebi fata de bacilii gramnegativi;
sunt sensibile parte dintre tulpinile de E. coli, Enterobacter, Klebsiella, Proteus, Serratia si M.
tuberculosis; sinergism cu penicilinele si cefalosporinele.
Indicatii: Infectii grave cu bacili gramnegativi sensibili la kanamicina, dar rezistenti la alte
antibiotice mai putin toxice: pielonefrite, pneumonii nosocomiale cu colibacili, Proteus mirabilis (se
asociaza ampicilina), Klebsiella (se asociaza o cefalosporina), meningite cu bacili gramnegativi
sensibili, infectii la bolnavi leucopenici, arsuri infectate; tuberculoza cu germeni rezistenti la
tuberculostaticele uzuale.
Mod de administrare: Intramuscular, la adulti 15 mg/kg corp si zi (fractionat la intervale de 12 sau
8 ore), fara a depasi 1,5 g/zi si 15 g doza totala; la copii 15 mg/kg corp si zi, la sugari 7,5 mg/kg corp
si zi. In prezenta insuficientei renale intervalele intre doze se maresc dupa formula: interval (ore) =
creatininemie (mg/100 ml) x 9.
Reactii adverse: Lezarea nervului acustic cu surditate (prin supradozare sau la idiosincrazici).
Lezarea rinichiului (prin supradozare, mai ales in prezenta afectiunilor renale) cu albuminurie,
cilindrurie, accentuarea insuficientei renale, cresterea azotemiei; rareori eruptii cutanate, greata,
voma, cefalee, parastezii; uneori durere la locul injectarii. Instilarea intraperitoneala la bolnavii care
se gasesc sub efectul anestezicelor generale si curarizantelor poate provoca paralizie musculara cu
oprirea respiratiei.
Contraindicatii: Alergie specifica, preexistenta de leziuni vestibulare si cohleare, sarcina, perioada

de alaptare; prudenta sau se evita in insuficienta renala si in insuficienta cardiaca grava (eliminarea
redusa); prudenta la batrani; se intrerupe in cazul in care apar ameteli si tiuituri in urechi. Nu se
foloseste in infectiile usoare sau cu germeni sensibili la alte antibiotice, mai putin toxice. Nu se
asociaza cu alte medicamente oto- si nefrotoxice (alte aminoglicozide, cefalotina, cefaloridina) si cu
diuretice cu actiune intensa (furosemid, acid etacrinic); nu se introduce in peritoneu in timpul
interventiilor chirurgicale la bolnavi care au primit curarizante. Examenul audiometric, controlul
functiei renale sunt obligatorii.
KANAMICINA SULFAT H, unguent oftalmic
Compozitie
Sulfat de kanamicina (corespunzator la 0,3 - 0,4 g baza) 0,5 g
Hidrocortizon alcool 1,0 g
Lanolina anhidra 4,0 g
Vaselina alba 84,5 g
Ulei de parafina 10,0 g
Actiune terapeutica
Kanamicina, antibiotic din grupa aminoglucozidelor, are un larg spectru de actiune. hidrocortizonul
este glucocorticoid cu actiune antiinflamatoare si antialergica. Prin asocierea kanamicinei cu
hidrocortizon este inlaturat pericolul mascarii unei eventuale infectii microbiene, dupa cum se
intampla in cazul folosirii unguentelor oftalmice care contin numai hidrocortizon. In componenta
unguentului oftalmic, atat kanamicina cat si hidrocortizonul alcool, actioneaza strict local, fara efecte
sistemice. In aplicarea locala la nivelul ochiului, hidrocortizonul determina disparitia rapida a durerii
si a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substanta inlatura si alte aspecte ale procesului
inflamator ca hiperemia, infiltratia celulara, vascularizatia corneei si proliferarea fibroblastica
(combatand-o pe aceasta din urma, previne simblefaronul in arsurile oculare termice si chimice).
Indicatii
Procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior (in cele cronice unguentul este mai putin
eficace); blefarite ulceroscuamoase si ulcerocrustoase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite
flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite.
Mod de administrare
La inceputul tratamentului, in formele severe ale inflamatiilor oculare, se introduce in sacul
conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mica de unguent, repetand procedura la 1 ora in timpul
zilei si la 2 ore noaptea. De indata ce acuitatea fenomenelor inflamatorii se atenueaza, se poate trece
la 3-4 aplicatii pe zi (eventual sub pansament, care se mentine timp de 30 de minute).
Contraindicatii
Unguentul este contraindicat in afectiunile tuberculoase si fungice ale ochiului, de asemenea, in
supuratiile acute ale acestuia. Alte contraindicatii anumite infectii virotice (herpes corneean, leziuni
provocate de vaccina sau varicela), ulcere corneene simple sau supurate, glaucom, antecedente de
hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului.
Reactii adverse
Desi toleranta unguentului este in general buna, pot aparea fenomene iritative sau de sensibilizare,
necesitand intreruperea tratamentului. In cazul utilizarii prelungite, se poate inregistra (rar) formarea
unei cataracte subcapsulare posterioare sau cresterea presiunii intraoculare in unele cazuri.

GENTAMICINUM
GENTAMICIN KRKA
Compoziie: Gentamicin soluie injectabil 40 mg/1 ml
O fiol (1 ml soluie injectabil) conine sulfat de gentamicin 40 mg i excipieni: p-hidroxibenzoat
de metil, p-hidroxibenzoat de propil, edetat disodic, metabisulfit de sodiu, ap distilat pentru
preparate injectabile.
Gentamicin soluie injectabil 80 mg/2 ml
O fiol (2 ml soluie injectabil) conine sulfat de gentamicin 80 mg i excipieni: p-hidroxibenzoat
de metil, p-hidroxibenzoat de propil, edetat disodic, metabisulfit de sodiu, ap distilat pentru
preparate injectabile.
Grupa
farmacoterapeutic: aminoglicozide. Cod ATC: J01G B03.
Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic. Spectrul aciunii sale antibacteriene include germeni
gram-negativ: Pseudomonas aeruginosa, Proteus indol-pozitivi i indol-negativi, E. coli, Klebsiella,
Enterobacter, Serratia, Citrobacter, Salmonella, Shigella, Providencia, Campylobacter, Brucella,
Moraxella , c t i unii germeni gram-pozitiv, cum sunt stafilococi (incluz nd tulpinile penicilino i meticilino - rezistente) i Listeria monocitogenes .

Gentamicina administrat intramuscular se absoarbe rapid i n totalitate, iar concentraia plasmatic

maxim se realizeaz dup 30-90 minute. La 60 min dup admninistrarea dozei intravenoase se
realizeaz acelea i concentra ii ca dup administrarea intramuscular a unei doze similare.
Aproximativ 90% din doza administrat, se excret pe cale renal, nemodificat, prin filtrare
glomerular. Datorit aciunii postantibiotice de lung durat a gentamicinei, efectul fiecrei doze
consecutive este mai mic, deoarece n timpul perioadei postantibiotice bacteriile sunt mai pu in
sensibile la aciunea gentamicinei. n ceea ce privete eficacitatea terapeutic, administrarea
gentamicinei n priz zilnic unic are un dublu avantaj: n primul r nd, se realizeaz un efect
antibacterian crescut datorit concentra iei plasmatice mari a gentamicinei, iar n al doilea r nd,
efectul antibacterian al dozei urmtoare este mai puternic, datorit intervalului mai mare de timp
dintre 2 doze.
Indicaii terapeutice:
Gentamicina este indicat pentru tratamentul infeciilor sistemice severe datorate ndeosebi unor
bacterii gram-negativ aerobe sensibile. Aceste infecii sunt:
septicemie sau alte infecii sistemice severe;
infecii intraabdominale: peritonit, abcese, colangit (de regul, n asociere cu metronidazol
sau clindamicin);
infecii neonatale severe;
infecii ale aparatului renal;
infecii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale;
tularemie;
endocardit (de obicei n asociere cu un antibiotic beta-lactamic).
In plus, gentamicina este indicat n profilaxia infeciilor postoperatorii intraabdominale,
ndeosebi atunci cnd este implicat aparatul urinar sau intestinul. Cnd intervenia
chirurgical se adreseaz intestinului, o singur doz de gentamicin se asociaz cu
metronidazol sau cu clindamicin.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la gentamicin sau la oricare dintre componenii produsului;
miastenia gravis.
Precauii: Pacienii tratai cu gentamicin trebuie s fie monitorizai atent (se vor avea n vedere
simptome de hipoacuzie, vertij i tinitus), deoarece ca i alte aminoglicozide, gentamicina poate fi
nefrotoxic, poate exercita un efect duntor asupra organelor auzului, echilibrului i asupra
conductibilitii neuromusculare. Cnd este necesar un tratament prelungit sau cu doze mai mari, se
recomand monitorizarea funciilor renal, vestibular i auditiv. La pacienii cu insuficien renal
sever i la cei vrstnici (peste 65 de ani), doza va fi ajustat n concordan cu funcia renal. Sunt
necesare precauii speciale atunci cnd gentamicina este administrat pacienilor cu sindrom
miastenic sau parkinsonism, deoarece se poate produce bloc neuromuscular. Acesta poate fi evitat
prin reducerea vitezei de administrare intravenoas. n caz de intervenii chirurgicale medicul
anestezist trebuie informat c pacientul este tratat cu gentamicin. Interaciuni: Anumite diuretice
cu aciune intens (acidul etacrinic i furosemidul) pot intensifica reaciile adverse ale gentamicinei,
prin creterea concentraiei plasmatice i tisulare a aminoglicozidului. Administrarea intravenoas de
diuretice poate mri riscul de afectare renal, acustic i vestibular. Administrarea concomitent cu
blocante neuromusculare (succinilcolin i tubocurain) poate duce la agravarea blocului
neuromuscular i la paralizie respiratorie. Antidoturile sunt calciu i neostigmin.
Gentamicina nu trebuie utilizat n asociere cu alte medicamente neurotoxice i nefrotoxice,
ndeosebi cu amikacin, tobramicin, vancomicin, cefaloridin, viomicin i polimixin B.
Administrarea concomitent cu amfotericin B, ciclosporin, clindamicin, piperacilin,
metoxifluran, foscarnet, substane de contrast intravenoase i cisplatin, crete riscul de afectare
renal, acustic i vestibular.
Sarcina si alptarea
Aminoglicozidele traverseaz bariera placentar i poate afecta organul auditiv i vestibular al
ftului. n timpul sarcinii, Gentamicin trebuie administrat numai n situaii care pun viaa n pericol
i numai dac alt antibiotic nu poate fi utilizat. Deoarece gentamicina se excret n laptele matern, n
timpul tratamentului se recomand ntreruperea alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Gentamicina poate afecta aparatul vestibular, provocnd iniial grea i vertij. Deoarece aceast
stare se poate nruti dup ntreruperea tratamentului, pacientul trebuie avertizat asupra acestui
lucru.
Doze i mod de administrare: Gentamicin se administreaz intramuscular sau intravenos,
folosindu-se aceleai doze. Gentamicin poate fi injectat direct n ven sau administrat printr-un
cateter intravenos. Timpul de injectare este de 2-3 minute. Atunci cnd doza zilnic total este

administrat odat, timpul de injectare este de 15 minute.

Datorit efectului postantibiotic prelungit al gentamicinei, eficacitatea dozelor urmtoare,
administrate n perioada n care efectul postantibiotic se menine nc activ, este mic, deoarece n
acest interval bacteriile sunt mai puin sensibile la gentamicin. Pentru realizarea unei eficaciti
terapeutice maxime, administrarea gentamicinei ntr-o doza zilnic unic confer un dublu avantaj:
aciune bactericid mai puternic, rezultat din concentraia mare de medicament i aciune
bactericid mai mare a dozelor urmtoare, rezultat din prelungirea intervalului de timp dintre doze.
Administrarea gentamicinei ntr-o doz zilnic unic nu se recomand la pacienii cu
imunodeficiene (neutropenie), cu insuficien renal sever, cu endocardit sau n timpul sarcinii.
Pacieni cu funcie renal normal
Vrst
Adul i i copii peste 12 ani

Doza
2-5 mg/kg i zi, intramuscular sau
intravenos, fracionat n 1-3 prize *
Copii ntre 2 sptmni i 12 ani 6 mg/kg i zi, intramuscular sau intravenos,
fracionat n 1-3 prize
Nou-nscui pn la 2 sptmni 6 mg/kg i zi, intramuscular sau intravenos,
fracionat n 2 prize
* Cnd gentamicina se administreaz n doze multiple, doza iniial la adult este de 1 ,5-2 mg/kg,
indiferent de funcia renal, pentru a asigura concentraii plasmatice maxime adecvate. La nounscui, sugari i copii, aceleai doze, n funcie de greutatea corporal, realizeaz concentraii
plasmatice mai mici dect la aduli. La acest grup de pacieni se recomand doze terapeutice puin
mai mari; la copii, din motive de siguran, se recomand determinarea zilnic a concentraiei
plasmatice a gentamicinei. La o or de la administrare, concentraia plasmatic trebuie s fie de cel
puin 4 m g/ml. Atunci cnd gentamicina se administreaz n doze multiple, concentraia plasmatic,
determinat naintea administrrii dozei urmtoare, nu trebuie s depeasc 2 m g/ml. Atunci cnd
administrarea se face ntr-o doz unic, concentraia plasmatic, determinat naintea administrrii
dozei urmtoare, nu trebuie s depeasc 1 m g/ml.
Pentru o perfuzie intravenoas, de scurt durat, gentamicina trebuie dizolvat n 100-200 ml soluie
salin izoton sau n soluie de glucoz 5%. Concentraia de gentamicin din soluie nu trebuie s
depeasc 1 mg/ml.
Pacieni cu insuficien renal: Pacienii cu insuficien renal necesit ajustarea dozei zilnice de
gentamicin. Ei trebuie s primeasc aceeai doz iniial ca i pacienii cu funcie renal normal.
n continuarea tratamentului, doza zilnic va fi ajustat, fie prin prelungirea intervalului dintre
administrri, fie prin micorarea dozei pentru o administrare. Micorarea dozelor i prelungirea
intervalului dintre doze sunt msuri la fel de adecvate pentru ajustarea dozajului zilnic. Totui,
trebuie amintit faptul c dozele de mai sus sunt aproximative i c administrarea acelorai doze la
pacieni diferii poate determina concentraii plasmatice diferite ale medicamentului. De aceea, este
necesar msurarea concentraiilor plasmatice ale gentamicinei, iar dozele trebuie ajustate n
concordan. Concentraia plasmatic a gentamicinei, determinat la 30-60 min de la administrarea
intravenoas sau intramuscular, trebuie s fie de cel puin 5 m g/ml. Doza de gentamicin
administrat la sfritul fiecrei edine de dializ este de 1-1,5 mg/kg. n cazul dializei peritoneale,
o doz de 1 mg/kg gentamicin trebuie adugat la 2 l lichid de dializ.
Durata tratamentului: 7-10 zile; n cazul infeciilor foarte severe i complicate gentamicina se poate
administra un timp mai ndelungat.
Reacii adverse : Gentamicin are efect vestibulotoxic, ototoxic i nefrotoxic, de asemenea are efect
inhibitor asupra transmiterii neuromusculare. Riscul de hipoacuzie i al tulburrilor renale crete cu
persistena cronic a concentraiei plasmatice de gentamicin > 2 g/ml. In anumite cazuri valorile
mari ale concentraiei plasmatice a medicamentului nu au un impact semnificativ asupra
manifestrilor toxice menionate mai sus.
Tulburrile acustice i vestibulare nu sunt frecvente dar sunt importante, deoarece, de regul sunt
ireversibile, iar afectarea poate continua chiar i dup ntreruperea administrrii. Iniial, pierderea
auzului se manifest prin diminuarea acuitii pentru sunete nalte. Msurarea acuitii auditive cu
ajutorul unui audiometru semnaleaz pierderea auzului naintea apariiei semnelor clinice. Semnele
iniiale ale pierderii auzului includ tinitus i senzaie de presiune n urechi. Manifestrile clinice ale
afectrii vestibulare includ grea, vrsturi, vertij, slbiciune i nistagmus. Investigaiile
audiometrice au demonstrat tulburri acustice la 22% dintre pacieni. Riscul tulburrilor acusticovestibulare este mai mare la pacienii cu afeciuni preexistente ale acestor organe, la cei cu

insuficien renal, la cei tratai anterior cu alte medicamente ototoxice, la cei care nu sunt corect
hidratai i la cei tratai timp ndelungat sau cu doze mari de gentamicin.
Frecvena reaciilor nefrotoxice este mai mare la btrni, femei, la pacienii cu afectare renal, la cei
insuficient hidratai, la cei cu sindrom nefrotic sau nefropatie diabetic i la cei tratai cu alte
medicamente nefrotoxice. Tulburrile sunt reversibile i se manifest prin creterea concentraiei
serice de creatinin. Afectarea renal poate fi evitat prin hidratarea corect a pacientului.
Rar, s-a semnalat afectarea transmiterii neuromusculare (paralizie neuromuscular). Aceasta a fost
asociat cel mai frecvent cu administrarea intravenoas rapid sau cu administrarea unor doze mari
de gentamicin n cavitatea pleural sau peritoneal.
Alte reacii adverse posibile includ reacii de hipersensibilitate, creterea temperaturii corporale,
eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, valori mici ale hemoglobinei, hipocalcemie, hipokaliemie,
hipomagnezemie, cefalee, oboseal, parestezii, tulburri vizuale i extrasistole. Supradozaj:
Supradozajul poate determina afectarea cohlear i vestibular ireversibil, agravarea temporar a
disfunciei renale i bloc neuromuscular. Se recomand monitorizarea atent a pacientului, ndeosebi
a funciilor respiratorie, acustic, vestibular, a diurezei, a concentraiei plasmatice de gentamicin, a
ureei, creatininei, calciului, magneziului i potasiului. Trebuie meninut hidratarea adecvat a
pacientului. Blocul neuromuscular poate fi redus prin administrarea parenteral de calciu i
neostigmin. Hemodializa poate ajuta la ndeprtarea gentamicinei din corp, ndeosebi n caz de
insuficien renal.

TOBRAMYCINUM

TOBREX, picturi oftalmice, soluie 3 mg/ml.

1 ml soluie picturi oftalmice conine tobramicin 3 mg.
Excipient: clorur de benzalconiu
TOBREX se utilizeaz pentru tratamentul local al infeciilor bacteriene externe ale ochiului i
suprafeelor nvecinate, provocate de germeni patogeni sensibili.
TOBREX face parte dintr-un grup de medicamente denumite anti-infecioase. Grupul antiinfecioaselor include antibioticele (tobramicina n acest caz) care sunt active mpotriva multor
microorganisme care pot infecta ochiul.
Doze i mod de administrare
Pentru uz oftalmic. Utilizarea la adolesceni i aduli, inclusiv vrstnici
n afeciunile uoare i moderate, doza este de una sau dou picturi instilate n sacul/sacii
conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectai la interval de patru ore.
n afeciunile severe, doza este de una sau dou picturi instilate n sacul/sacii
conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectai din or n or, pn se constat o
ameliorare; apoi se reduc progresiv dozele. Ca i n cazul altor antibiotice, se va urmri n mod
adecvat rspunsul la tratament.
Durata tratamentului este de regul 7-10 zile.
Dup administrare, se recomand nchiderea uoar a pleoapelor i ocluzia nazolacrimal. Aceasta
poate reduce absorbia sistemic a medicamentelor administrate oftalmic, avnd ca rezultat scderea
reaciilor adverse sistemice.
Dac se utilizeaz mai mult de un medicament cu administrare topic oftalmic, celelalte
medicamente trebuie administrate separat la interval de 10-15 minute.
Utilizarea la copii .Sunt disponibile date referitoare la sigurana i eficacitatea TOBREX picturi
oftalmice, soluie, la copii, inclusiv nou-nscui, cu conjunctivit, crora li s-a administrat TOBREX
de cinci ori pe zi, timp de 7 zile.
Utilizarea n insuficiena hepatic i renal
TOBREX nu a fost studiat la aceste categorii de pacieni. Totui, datorit absorbiei sistemice
sczute a tobramicinei dup administrarea topic a acestui medicament, nu este necesar ajustarea
dozelor.
Mod de administrare : Pentru a evita contaminarea picurtorului i a soluiei, se va evita atingerea
acestuia de pleoape, suprafee nvecinate sau alte suprafee.
Contraindicaii : Hipersensibilitate la tobramicin sau la oricare dintre excipieni.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune : Nu au fost evaluate n mod
specific interaciunile TOBREX cu alte medicamente. Au fost raportate interaciuni dup

administrarea sistemic a tobramicinei. Totui, absorbia sistemic a tobramicinei dup administrare

topic oftalmic este att de sczut, nct riscul apariiei interaciunilor este minim.
Sarcina i alptarea: Nu a fost stabilit sigurana utilizrii n timpul sarcinii i n perioada alptrii
la om. Sarcin : Nu au fost efectuate studii adecvate i bine controlate cu TOBREX la femei n
timpul perioadei de sarcin. Un studiu n care au fost administrate aminoglicozide (inclusiv
tobramicin) oral i parenteral a artat c nu exist un risc de afectare a ftului. Totui,
aminoglicozidele traverseaz bariera placentar, iar efectele asupra ftului i nou-nscutului trebuie
luate n considerare dac o aminoglicozid se administreaz n timpul sarcinii. Dei nu exist dovezi
concludente c aminoglicozidele prezint risc teratogen, ototoxicitate sau nefrotoxicitate asupra
ftului, trebuie presupus faptul c aceste efecte sunt posibile.
TOBREX se poate administra n timpul sarcinii numai dac beneficiul potenial justific riscul
potenial de aciune asupra ftului.
Alptare: Tobramicina administrat n tratament sistemic la om trece n lapte n cantiti care pot
duce la un risc de afectare a sugarului. Nu se cunoate dac administrarea topic a TOBREX ar putea
duce la o absorbie sistemic suficient a tobramicinei pentru a produce cantiti detectabile n
laptele matern. Dup administrarea topic a TOBREX, expunerea sistemic este sczut, riscul este
considerat sczut, dar acestea trebuie avute n vedere la prescrierea produsului la femei care
alpteaz. Deoarece multe medicamente se excret n laptele uman, se va considera ntreruperea
alptatului pe perioada administrrii TOBREX.
Efecte asupra capacitii de a conduce vehicule i de a folosi utilaje: Ca i n cazul administrrii
altor picturi oftalmice, nceoarea tranzitorie a vederii sau alte tulburri
ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dac dup
administrare apare nceoarea vederii, pacientul trebuie s atepte pn cnd vederea revine la
normal nainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacii adverse : Cele mai frecvente reacii adverse dup administrarea TOBREX sunt toxicitatea
local i hipersensibilitatea ocular, inclusiv prurit al pleoapelor i edem palpebral, i eritem
conjunctival. Aceste reacii au aprut la mai puin de 3% dintre pacienii tratai cu TOBREX. Reacii
similare pot s apar la administrarea topic a altor antibiotice aminoglicozidice. Tulburri
oculare .Frecvente: toxicitatea i hipersensibilitatea ocular local, prurit i edem palpebral, i eritem
conjunctival.
Supradozaj: Semnele i simptomele clinice aparente ale unei supradozri a TOBREX (keratit
punctat, eritem, lcrimare intens, edem i prurit palpebral) pot fi similare cu reaciile adverse
observate la unii pacieni. O supradoz topic de TOBREX poate fi ndeprtat din ochi cu ap
cldu.

AMIKACINUM
AMIKOZIT 250mg/ml-2ml sol.inj.
ANTIINFECTIOASE DE UZ SISTEMIC
|___ ANTIBIOTICE
|___ AMINOGLICOZIDE
|___ ALTE AMINOGLICOZIDE
|___ AMIKACINUM
> DCI : AMIKACINUM; COD : J01GB06
> Compozitie : AMIKACINUM 500 mg
> Indicatii terapeutice : septicemii ; meningite ; infectii urinare. genitale. renale. respiratorii.
gastrointestinale. cutanate. osoase. ale tesuturilor moi ; infectii cu germeni neidentificati ; TBC
chemorezistenta. in asociere cu ciprofloxacina. pirazinamida. etambutol
>Reactii adverse :
- nefrotoxicitate. favorizata de dozele mari. tratamente prelungite. suferinte renale. asocieri cu alte
nefrotoxice sau diuretice (mai ales cu furosemid. acid etacrinic)

- ototoxicitate(mai reduse decat in cazul kanamicinei si gentamicinei) tulburari de echilibru

reversibile. hipoacuzie si surditate ireversibile. favorizate ca si nefrotoxicitate
- alergii minore
>Contraindicatii : miastenie; alergie; insuficienta renala
>Precautii : NU se asociaza cu substante nefro- si oto-toxice; insuficienta renala; varstnici
(tratamente prelungite); sarcina; NU se utilizeaza in afectiuni usoare sau cu germeni sesibili la alte
antibiotice
Mod administrare :
Adulti:
-15 mg/kg/zi. in 2-3 prize. timp de 7-10 zile. control al functiilor renale. audiograma
Sugar. copil:
-15 mg/kg/zi in 2-3 administrari
In insuf. renala spatierea intervalelor. in functie de nivelul creatininei. folosind aceeasi
doza (7.5mg pt o administrare).
Valoarea creatinemiei inmultita cu 9 da intervalul in ore intre administrari.
>Interactiuni : prudenta la asocierea cu acid etacrinic. furosemid. bumetanid (cresc ototoxicitatea).
cefalosporine (cresc nefrotoxicitatea).

NETILMICINUM
NETTACIN
Picturi oftalmice, soluie, 0,3%
100 ml picturi oftalmice, soluie conin sulfat de netilmicin 455 mg corespunztor la netilmicin
300 mg de i excipieni: clorur de sodiu, ap purificat.
Grupa farmacoterapeutic: antibiotice de uz oftalmologic.
Ambalaj: Cutie cu 3 folii termosudate a 5 flacoane unidoz din polietilen a 0,3 ml picturi
oftalmice, soluie.
Indicaii terapeutice: Tratamentul infeciilor externe ale globului ocular i anexelor provocate de
germeni sensibili la netilmicin: conjunctivit, cheratit, cheratoconjunctivit, ulcer cornean,
blefarit, blefaroconjunctivit, dacriocistit.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la netilmicin, alte aminoglicozide sau la oricare dintre
excipieni.
Precauii: Folosirea local timp ndelungat a antibioticelor poate determina creterea rezistenei
microorganismelor.
Interaciuni: In cazul administrrii topice a Nettacin picturi oftalmice, soluie nu au fost
semnalate interaciuni medicamentoase semnificative. Nu se recomand administrarea
concomitent cu alte aminoglicozide. Se recomand evitarea asocierii aminoglicozidelor, chiar i
local, cu polimixine, cefalotin, furosemid, acid etacrinic, amfotericina B, ciclosporine, cisplatin
sau cu alte medicamente cu potenial nefrotoxic i ototoxic (crete riscul oto- i nefrotoxicitii).
Antibioticele aminoglicozidice nu trebuie amestecate cu alte medicamente, n special cu
antibiotice beta-lactamice (studii in vitro au demonstrat c se inactiveaz reciproc).
Atenionri speciale: Dac nu s-au obinut rezultate terapeutice semnificative dup o perioad
relativ scurt de timp sau dac apar reacii de hipersensibilitate, se impune ntreruperea
tratamentului i reevaluarea atitudinii terapeutice. La copii produsul trebuie folosit numai dac este
absolut necesar i sub strict control medical.
Nettacin se administreaz numai n instilaii n sacul conjunctival. Soluia nu poate fi folosit
pentru injecii subconjunctivale i nu poate fi introdus n camera anterioar. Dac se
administreaz mai mult de un medicament cu administrare topic oftalmic, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la un interval de cinci pn la zece minute.
Sarcina i alptarea: Dei studiile preclinice nu au evideniat efecte toxice fetale dup
administrarea topic a netilmicinei, produsul se administreaz n timpul sarcinii numai dac este

absolut necesar i dup evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenial fetal. Deoarece nu se
tie dac netilmicina administrat local se excret n lapte i dac exist riscul unor reacii adverse
severe la sugari, se va lua n considerare fie ntreruperea tratamentului, fie ntreruperea alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Nu exist date care s sugereze c
netilmicina administrat topic influeneaz negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Doza uzual este de 1-2 picturi instilate n sacul conjunctival
inferior de 3 ori pe zi, sau dup sfatul medicului.
Mod de administrare: Se las capul pe spate, se ndeprteaz pleoapele, se privete n sus i se
instileaz picturile n sacul conjunctival; apoi ochii se in nchii timp de cteva secunde. Inaintea
administrrii pacientul trebuie s se asigure c flaconul unidoz este sigilat. Nettacin- picturi
oftalmice, soluie se administreaz imediat dup deschiderea flaconului unidoz dup care acesta
se arunc. Desprindei flaconul unidoz din folia termosudat. Deschidei capacul rsucindu-l, fr
s tragei n afar. Pentru a preveni contaminarea picurtorului i a soluiei, se va evita atingerea
acestuia de pleoape, suprafee nvecinate sau alte suprafee.
Reacii adverse: Nettacin poate determina ocazional iritaii oculare trectoare i uoare.Dac n
timpul tratamentului apar fenomene de iritaie la locul aplicrii sau reacii alergice tratamentul
trebuie ntrerupt.
Supradozaj: Nu au fost raportate pn n prezent cazuri de supradozaj. Datorit concentraiei mici
a substanei active i administrrii locale, supradozajul acut este puin probabil. n cazul ingestiei
accidentale se instituie tratament simptomatic.

NEOMYCINUM
UNGUENT OFTALMIC CU SULFAT NEOMICINA SI POLIMIXINA
Compozitie
Sulfat de neomicina 0,5 g%, sulfat de polimixina-B 1625000 UI (cca. 0,250 g), lanolina anhidra 4 g
%, ulei de parafina de uz intern 10 g%, vaselina alba - pana la 100 g.
Actiune terapeutica
Neomicina din formula unguentului include, in spectrul sau antimicrobian, numerosi germeni
grampozitivi si gramnegativi, fiind activa si fata de mai multe tulpini de proteus. Sfera de actiune a
Polimixinei-B este strict limitata la microorganisme gramnegative, inclusiv numeroase tulpini de
pseudomonas aeruginosa.
Indicatii
Infectii microbiene externe ale ochiului si anexelor sale (blefarite, blefaro - si kerato - conjunctivite,
episclerite, dacriocistite) provocate de germeni sensibili la antibioticele din formula; prevenirea
infectiilor microbiene oculare dupa arsuri, plagi si interventii oftalmochirurgicale, de asemenea, in
cazul utilizarii unui tratament local cu corticosteroizi.
Doze si mod de administrare
In functie de severitatea infectiei, se introduce o cantitate mica de unguent in sacul conjunctiv
(eventual, se aplica, pe pleoape, in cazul blefaritelor externe), la 3-4 ore.
Contraindicatii
Sensibilizarea la oricare din componente. Atentie! Se va evita tratamentul de lunga durata, pentru a
impiedica dezvoltarea rezistentei microbiene. Daca apar fenomene alergice tinand seama de
posibilitatea unor reactii incrucisate, se vor evita in tratamentul unor eventuale infectii ulterioare:
kanamicina, paromomicina, streptomicina si gentamicina.
Reactii adverse
In general unguentul este bine tolerat; nu este insa exclusa aparitia unor reactii alergice la neomicina,
care impun intreruperea tratamentului.

TETRACYCLINUM

TETRACICLIN 250 mg
Compoziie: O capsul conine clorhidrat de tetraciclin 250 mg i excipieni: stearat de magneziu,
amidon de porumb, talc.
Grupa farmacoterapeutic: antibacteriene de uz sistemic, tetracicline.
Indicaii terapeutice: Tetraciclina este indicat n: pneumonii cu Chlamydia, Mycoplasma, H.
influenzae; infecii ORL i bronho-pulmonare cu H. influenzae, n special acutizarea bronitelor
cronice; tifos murin i exantematic, febr Q, limfogranulomatoz benign, psitacoz, tularemie,
bruceloz; infecii cu spirochete boala Lyme, leptospiroz; holer; infecii genito-urinare cu
Chlamydia, Mycoplasma; infecii cutanate i ale esuturilor moi, acnee vulgar; infecii oftalmice cu
Chlamydia; infecii digestive; infecii gonococice, la pacienii alergici la peniciline; antrax, la
pacienii alergici la peniciline; sifilis.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la antibioticele din clasa tetraciclinelor; Copii cu vrsta sub 8
ani; Sarcin i alptare; Insuficien renal: risc mare de acumulare i de afectare toxic renal i
hepatic.
Precauii: n special la tineri, la doze zilnice de 250-1000 mg tetraciclin (1-4 capsule Tetraciclin
250 mg), poate s apar hipertensiune intracranian benign. Efectul pare favorizat de vitamina A.
Dup ntreruperea administrrii, cefaleea poate s dispar rapid, dar edemul papilar poate persista
cteva luni. Utilizarea tetraciclinei poate determina apariia acidozei tubulare renale, rapid
reversibil la ntreruperea tratamentului. Datorit riscului de fotosensibilizare, n timpul
tratamentului cu tetraciclin se recomand evitarea expunerii directe la soare i la radiaii ultraviolete
i ntreruperea acestuia n cazul apariiei manifestrilor cutanate de tip eritematos.
Interaciuni: Asocieri contraindicate: retinoide (pe cale sistemic): risc de hipertensiune
intracranian; asocierea cu penicilinele este contraindicat, datorit antagonizrii aciunii bactericide
a acestora, prin mpiedicarea nmulirii germenilor microbieni de ctre tetraciclin. Asocieri care
necesit precauii la administrare: anticoagulante orale: creterea efectului anticoagulantelor orale
cu risc de hemoragie. Se recomand monitorizarea timpului de protrombin; eventual se ajusteaz
dozajul anticoagulantului oral n timpul tratamentului cu tetraciclin, apoi se revine la doza uzual;
sruri de fer, sruri de magneziu administrate oral: se formeaz compleci care scad absorbia
digestiv a tetraciclinei; antiacide: scad absorbia digestiv a tetraciclinei, deoarece cresc pH-ul
sucului gastric; se recomand administrarea antiacidelor la interval de 2 ore dup administrarea
tetraciclinei; digoxin, litiu (toxicitate), fenformin (acidoz lactic); contraceptive orale:
tetraciclinele scad efectul contraceptivelor orale; diuretice: pot exacerba efectul nefrotoxic al
tetraciclinei; barbiturice, carbamazepin, fenitoin, antidiabetice orale, curarizante, metoxifluran.
Interaciuni cu examenele de laborator: poate determina rezultate fals pozitive la dozarea glucozei
urinare (metoda Benedict i Clinitest); poate produce n urin o fluorescen care interfer cu
dozarea catecolaminelor urinare (metoda Hingerty). Interaciuni cu alimente: produsele lactate scad
considerabil absorbia tetraciclinelor. Atenionri speciale: La pacienii hepatici, se recomand
pruden la administrarea de medicamente hepatotoxice. Se recomand scderea dozei zilnice totale
de tetraciclin i/sau creterea intervalului dintre doze. La hepatici i malnutrii se recomand
pruden la administrarea de tetraciclin.
Copii: Tetraciclina se acumuleaz n esuturile calcificate unde se formeaz chelai de tetraciclin cu
ortofosfatul de calciu. Se poate produce colorarea n brun a dinilor, cu hipoplazia smalului dentar,
fenomene care afecteaz dentiia de lapte cnd tetraciclina se administreaz n a doua jumtate a
sarcinii i n primele 6 luni de via ale copilului i dentiia permanent, cnd se administreaz la
copii pn la 8 ani. Depunerea n oase poate provoca inhibarea creterii copiilor, ireversibil n cazul
tratamentului ndelungat cu doze mari.
Sarcina i alptarea: Tetracilina traverseaz bariera feto-placentar i se excret n laptele matern.
Este contraindicat administrarea tetraciclinei la gravide datorit riscului foarte mare de apariie a
coloraiei n brun a dinilor i hipoplaziei smalului dentar la copil, fenomene care afecteaz dentiia
de lapte i, de asemenea, datorit inhibrii creterii scheletului la ft.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Pacienii trebuie avertizai c tetraciclina
poate determina cefalee, ameeli i tulburri de vedere, putnd astfel afecta capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Tetraciclina se administreaz pe cale oral.
Aduli: doza zilnic recomandat este de 4-8 capsule Tetraciclin 250 mg (1-2 g tetraciclin),
administrat la intervale de 6-8 ore. Durata tratamentului este de 1-3 sptmni, n funcie de
indicaia terapeutic. n acneea vulgar, doza zilnic recomandat este de 1-2 capsule Tetraciclin
250 mg (250-500 mg tetraciclin), timp de cteva luni. Posologia i durata tratamentului cu
tetraciclin este stabilit de medic, n funcie de sensibilitatea agentului etiologic i severitatea
infeciei, iar dozele se vor ajusta n funcie de rspunsul clinic. n gonococie urogenital, la bolnavi
cu alergie la penicilin, doza zilnic recomandat este de 8 capsule Tetraciclin 250 mg (2 g

tetraciclin), n 4 prize, timp de 5 zile. n infecii genitale cu Chlamydia trachomatis doza zilnic
recomandat este de 8 capsule Tetraciclin 250 mg (2 g tetraciclin), administrat n 4 prize, durata
tratamentului fiind de cel puin 7 zile.
Copii cu vrsta peste 8 ani: doza zilnic recomandat este de 25-50 mg tetraciclin/kg, administrat
n 4 prize. Medicamentul se administreaz cu o or nainte i 2 ore dup mese, cu un pahar de ap.
Reacii adverse: discromie dentar sau hipoplazia smalului n caz de administrare la copii sub 8
ani; tulburri gastro-intestinale: diaree, vrsturi, epigastralgii; rar, pot s apar modificri de culoare
ale limbii, glosit, stomatit i disfagie (mai ales n caz de tratament de lung durat); frecvent,
disbacterioz intestinal, deoarece cantiti mari de antibiotic activ ajung n colon; frecvent,
suprainfecii cu Candida, mai ales dup tratament ndelungat; reacii alergice: urticarie, prurit; reacii
de fotosensibilizare; tulburri hematologice: anemie hemolitic, trombocitopenie, neutropenie,
eozinofilie; hiperazotemie major la asocierea cu diuretice; ocazional, reacii ototoxice; rar: tulburri
de vedere, cefalee i ameeli.
Supradozaj: n caz de
supradozaj exist risc de hepatotoxicitate prin inducerea degenerescenei grase a ficatului. Se
recomand transportul pacientului la cel mai apropiat spital.

DOXYCYCLINUM
DOXICICLINA
Compozitie: Capsule continand 100 mg doxiciclina sub forma de clorhidrat.
Proprietati: Doxiciclina este un antibiotic apartinand generatiei a doua de tetracicline, activa si fata
de unele tulpini bacteriene rezistente la tetraciclinele clasice. Este o tetraciclina semisintetica, cu un
grad ridicat de liposolubilitate si o afinitate scazuta pentru ionul de calciu, foarte stabil in serul
uman. Spectrul antimicrobian este asemanator celui al tetraciclinei. Pneumococii, streptococii si
stafilococii sunt sensibili la concentratii mici de antibiotic, numarul tulpinilor rezistente fiind mai
redus. Este mai activa decat tetraciclina fata de bacilii gramnegativi aerobi, de gonococi, de
Bacteroides fragilis si este eficace in infectiile cu Chlamydia si Legionella. Dezvoltarea rezistentei
bacteriene este comparativ putin importanta.
Majoritatea tulpinilor de Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Serratia si Mycobacterium tuberculosis
sunt rezistente la doxiciclina (CMI: 10-100 mcg/ml).
Indicatii: Infectii cauzate de microorganisme sensibile la Doxiciclina: Infectii ale aparatului
respirator: este antibioticul de electie in episoadele acute ale bronsitelor cronice provocate de
pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae si in pneumonii atipice, cand agentul patogen este
Chlamydia sau Mycoplasma. Infectii ale aparatului urogenital: antibiotic de prima alegere in
infectiile provocate de Chlamydia, Calymmatobacterium granulomatis (granulom inghinal),
Ureaplasma urealyticum. Ca alternativa la tratamentul cu penicilina, in infectiile provocate de
gonococi (gonoree, uretrite), Haemophilus ducrey (sancrul moale) si Treponema pallidum, agentul
etiologic al sifilisului. Infectii gastrointestinale: gastroenterite cu Shigella, enterite cauzate de
Campylobacter - ca alternativa pentru eritromicina; holera, maladia Whipple. Infectii oculare, ale
pielii si tesuturilor moi. Numeroase tulpini de stafilococi sunt rezistente la tetracicline Alte infectii:
rickettsioze, febra tifoida, maladia Brill-Zinsser, borrelioze, leptospiroze, artrita Lyme, bruceloze
(asociat cu streptomicina), actinomicoze, endocardite cu Listeria, tularemie. Acnee juvenila
polimorfa, cauzata de Propionibacterium acnes. La Clinica de Obstetrica si Ginecologie din Iasi,
Doxiciclina s-a folosit cu succes pentru antibioprofilaxie in intreruperea legala de sarcina, in schema
recomandata de Conferinta de Consens asupra antibioprofilaxiei de la Paris din 1992: 200 mg (2
capsule) cu 2 ore inainte de interventie, urmate de 200 mg la 12 h.
Mod de administrare: Doza obisnuita la adult este de 200 mg doxiciclina in prima zi (intr-o singura
priza sau in doua prize egale), urmata de 100 mg/zi. In infectiile grave, doza de intretinere va fi de
200 mg. Tratamentul se va continua cel putin 2 zile de la disparitia simptomelor bolii. In infectiile
streptococice, tratamentul va dura min.10 zile pentru prevenirea reumatismului articular acut sau a
glomerulonefritei. La copiii peste 8 ani: 4 mg/kg corp in prima zi (doza unica sau fractionat in doua
prize), urmata de 2 mg/kg corp /zi - intr-o singura priza sau in doua prize egale. In infectiile grave se
vor folosi 4 mg/kg corp /zi. La copiii cu greutatea corporala mai mare de 50 kg se va utiliza doza
pentru adult. Posologie particulara: Uretrita gonococica acuta la barbat: O doza unica de 300 mg sau
100 mg de 2x/zI, timp de 2-4 zile. Infectii gonococice acute la femei: 2 x 100 mg/zi, pana la
vindecare. Sancrul primar, sifilisul secundar: 300 mg/zi (fractionat in mai multe prize), cel putin 10
zile. Uretrita cu Chlamydia: 2 x 100 mg/zi timp de 7 zile. Trahom: 200 mg/zi timp de 40 de zile
Contraindicatii: Hipersensibilitate la doxiciclina. Copiii sub 8 ani. Sarcina si perioada de alaptare.

Reactii adverse: Absorbtia doxiciclinei fiind aproape completa, reactiile adverse la nivelul tractului
gastrointestinal sunt rare. Pot sa apara totusi: anorexie, greata, varsaturi, diaree, glosita, enterocolite
sau colita pseudomembranoasa. S-au semnalat suprainfectii cu Candida, cu aparitia unor leziuni
inflamatorii in regiunea anogenitala. Reactii cutanate: eruptii maculo-papulare, eritem, dermatita
exfoliativa. Reactiile alergice se pot manifesta prin urticarie, edem angioneurotic, anafilaxie, pusee
acute de lupus eritematos diseminat. S-a observat bombarea fontanelei la nou-nascut, dupa ingestia
unei doze terapeutice complete. Oprirea medicatiei duce la disparitia rapida a acestei manifestari.
Precautii: Se va evita administrarea capsulelor de Doxiciclina la bolnavii prezentand alterari
functionale ale esofagului. Pot sa apara ulceratii esofagiene prin retinerea capsulelor la acest nivel.
Pasajul normal spre stomac poate fi favorizat de o cantitate adecvata de alimente sau lichide.
Doxiciclina poate provoca la copii o discromie dentara ireversibila (colorarea dintilor in galben sau
brun) sau hipoplazia definitiva a emailului. Aceste reactii adverse apar mai frecvent in cazul
administrarii doxiciclinei pe perioade lungi. La nou-nascuti s-a constatat o retardare reversibila a
cresterii osoase. Se va opri tratamentul cu Doxiciclina la aparitia primelor semne de eritem datorat
unei reactii de fotosensibilizare. Efectul antianabolic al tetraciclinelor poate duce la cresterea
azotului ureic in sange. Experienta clinica a demonstrat ca acest fenomen nu reprezinta un pericol
pentru cei cu insuficienta renala.
Interactiuni: Se vor reduce dozele anticoagulantelor cumarinice, daca acestea se folosesc simultan
cu doxiciclina. Se recomanda evitarea asocierii cu beta-lactamine, bacteriostaticele fiind susceptibile
de a impiedica actiunea lor bactericida. Preparatele pe baza de fier se vor administra la un interval pe
cat posibil de lung fata de prizele de doxiciclina. Asocierea barbituricelor sau a carbamazepinei va
scadea timpul de injumatatire biologica a doxiciclinei. Ca atare, eficacitatea terapeutica va ramane
aceeasi doar daca se va administra de 2 ori pe zi. S-a constatat o crestere a nefrotoxicitatii
metoxifluranului la anumiti bolnavi tratati cu doxiciclina.

CIPROFLOXACINUM
CIPRINOL
Tablete 250 mg, tablete 500 mg, tablete 750 mg, Fiole pt perfuzie intravenoasa 100 mg/10 ml
ACTIUNE: Ciprinol este unul dintre cele mai active chimioterapice de tip chinologic, cu actiune
antimicrobiana cu spectru larg. Inhiba replicarea ADN-ului bacterian, prin inhibarea subunitatilor A
ale girazei bacteriene, esentiala pentru sinteza proteica. Ciprinol are actiune bactericida fata de
majoritatea germenilor gram-negativi; fata de unii germeni gram-pozitivi si, de asemenea, fata de
microorganisme rezistente la alte antibiotice. Urmatoarele microorganisme sunt sensibile "in vitro"
la ciprofloxacin: enterobacterii ( E. coli, Shigella sp., Salmonella sp., Citrobacter sp., Klebsiella sp.,
Enterobacter sp., Proteus mirabilis si P. vulgaris, Serattia marcescens, Hafnia alvei, Edwardsiella
tarda, Providencia sp., Morganella morganii, Vibrio sp., Yersinia sp.). alte bacterii gram-negative
( Aeromonas so., Plesiomonas shigelloides, Pasteurella multocida, Haemophillus sp., Campylobacter
jejunii, Pseudomonas aeruginosa, Neisseriasp., Moraxella (Branhamella, catarrhalis), anumiti agenti
bacterieni intracelulari (Legionella pneumophila, Brucella sp., Chlamidia trachomatis, Listeria
monocytogenes, Mycrobacterium tuberculosis, Mycrobacterium kansasii, Mycrobacterium avium si
M. intracellulare). Pentru urmatoarele bacterii gram-pozitive s-a confirmat sensibilitatea in vitro.
Streptococcus sp. (S. pyogenes, S. pneumoniae, S. agalactiae), Staphilococcus sp. (S. aureus, S.
haemolyticus, S. hominis si S. saprophyticus). Streptococcus faecalis are o sensibilitate moderata la
ciprofloxacin. Bacteriile din grupul Crynebacterium sp., Bacteroides fragilis, Pseudomonas cepacia
si P. maltophilia, Ureaplasma urealyticum, Clostridium difficile, Nocardia asteroids, Sreptococcus
faecium si Treponema pallidum sunt rezistente la ciprofloxacin.
INDICATII: Infectii cauzate de microorganisme sensibile la ciprofloxacin: infectii ale tractului
urinar; infectii complicate si necomplicate ale cailor urinare inferioare si superioare; infectii ale
cailor respiratorii: pneumonii (cu exceptia celor provocate de pneumococ), bronsite acute si cronice,
bronsiectazie, pusee acute de fibroza chistica (in special cand agentul provocator este P. aeruginosa);
infectii ORL: otite medii acute, sinuzite, mastoidite dupa infectii cu germeni gram-negativi (P.
aeruginosa); infectii ale organelor pelviene: infectii ginecologice (salpingote, endometrite), sindrom
inflamator pelvian; infectii abdominale si ale cailor hepatobiliare: peritonite, abcese intraabdominale, colecistite, colangite; infectii ale oaselor si articulatiilor: osteomielite, artrite septice;
infectii ale pielii si tesuturilor moi: rani si ulcere infectate, abcese, celulite, infectii ale conductului
auditiv extern, arsuri infectate; infectii sistemice severe: in asociere cu alte antibiotice, in septicemie,
infectii la pacientii neutropenici; tratamentul purtatorilor cronici de Salmonella typhi si alte tulpini
de Salmonella; diaree infectioasa: cand este provocata de tulpini enterotoxice de E. coli,
Campylobacter jejunii si este necesar tratament antimicrobian de urgenta.

CONTRAINDICATII: Hipersensibilitate la medicament si la alte chimioterapice din clasa

chinolonelor.
PRECAUTII: Ciprinol nu se recomanda la copii in perioada de crestere, cu exceptia cazurilor cand
beneficiile obtinute prin tratament sunt superioare riscurilor (de ex. Infectii recurente ale cailor
respiratorii cu tulpini rezistente de Pseudomonas aeruginosa in fibroza chistica). Ciprinol se va
administra cu prudenta la pacientii in varsta si la cei cu tulburari ale SNC (cum ar fi epilepsia,
scaderea pragului convulsive, convulsii in antecedente, circulatie cerebrala deficitara, apoplexie,
tulburari psihiatrice), la pacientii cu insuficienta hepatica severa, la pacientii cu orice forma de
insuficienta renala sau deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza. Vor trebui evitate alcalinizarea
urinii si expunerea directa la soare. Inainte de tratament si pe parcursul tratamentului cu Ciprinol se
va asigura bolnavului o stare de hidratare corespunzatoare.
INTERACTIUNI: Absorbtia Ciprinol este redusa de administrarea concomitenta de antiacide
continand hidroxid de aluminiu sau magneziu sau a sucralfatului. De aceea se recomanda ca Ciprinol
sa fie administrat cu 4 ore inainte sau la 2-4 ore dupa administrarea antiacidelor sau a sucralfatului.
Preparatele cu fier reduc absorbtia Ciprinol. Ingestia simultana de doze mari de Ciprinol (1500 mg
sau mai mult, zilnic) si teofilina poate produce cresterea concentratiilor plasmatice ale teofiliei de la
18 la 30%. Administrarea concomitenta de Ciprinol si anticoagulante poate produce o crestere a
timpului de sangerare, de aceea se recomanda controlul frecvent al timpului de protrombina. Functia
cardiovasculara trebuie monitorizata in administrarea concomitenta de Ciprinol si anestezice
barbiturice. Administrarea concomitenta de Ciprinol si de ciclosporina creste nefrotoxicitatea
ciclosporinei.
SARCINA SI ALAPTARE: Pe parcursul sarcinii nu se recomanda administrarea de Ciprinol decat
daca beneficiile aduse de tratament depasesc riscurile care privesc fatul. Nu se recomanda Ciprinol
pe timpul alaptarii sau daca tratamentul cu Ciprinol este indicat de urgenta, se va renunta la alaptare,
deorece medicamentul se excreta in laptele matern.
PRECAUTII SPECIALE: Ciprinol poate afecta reactivitatea pacientului chiar si atunci cand este
administrat in doze obisnuite (mai ales cand se consuma concomitent alcool). Pacientii care, pe
durata tratamentului cu Ciprinol, executa activitati ce necesita putere de concentrare marita vor fi
avertizati de medic si farmacist.
MOD DE ADMINISTRARE: Tabelele se vor inghiti intregi cu putin lichid. In cazul administrarii
intravenoase, cea mai adecvata este perfuzia rapida (aproximativ 60 minute). Atunci cand medicul
nu indica o alta posologie, se recomanda urmatoarele doze:
Indicatie
Doza oral
Doza intravenos
Infectii necomplicate ale cailor urinare inferioare si 2x250mg
2x200mg
superioare
Infectii complicate ale cailor urinare inferioare
2x500mg
Infectii complicate ale cailor urinare superioare
2x500mg
2x400 mg
Infectii severe (pneumonie, osteomielita)
2x750mg
2x400 mg
Alte infectii
2x500-750mg
2x200mg
Purtatori cronici de Salmonella
2x750mg
Diareea turistului(diaree de vacanta)
2x750mg
In infectii extrem de severe sau atunci cand agentul microbian responsabil are o sensibilitate redusa
(ex. Infectie cu P. aeruginosa in fibroza chistica) doza zilnica poate fi marita la 500 mg de 3 ori pe zi
(oral) sau 400mg de 3 ori pe zi (i.v.) . In gonoreea acuta este sufficienta o doza de 250-500 mg oral
sau 100 mg i.v. La pacientii varstnici doza poate fi ajustata in functie de gravitatea infectiei si de
clearance-ul creatininei. Se va prescrie doza minima eficienta. De obicei doza zilnica se reduce la o
treime.
Durata tratamentului: Depinde de gravitatea bolii si de testele clinice si bacteriologice.
Tratamentul intravenous initial poate fi continuat folosind tablete. Durata medie a tratamentului oral
cu Ciprinol este de 3 zile (infectii necomplicate ale cailor urinare) pana la 14 zile (infectii cu
complicatii ale tractului urinar inferior si superior); cea a tratamentului intravenos este de 3-7 zile.
Tratamentul dureaza 4 saptamani la purtatorii cronici de Salmonella si 4-6 saptamani sau mai mult in
prostatita cronica si osteomielita. Diareea infectioasa se trateaza cel mai adesea timp de 5-7 zile,
uneori pana la 14 zile.
Solutia perfuzabila concentrata poate fi folosita dupa diluare corespunzatoare (pana la cel putin 50
ml). Solutia diluata se administreaza in perfuzie intravenoasa.
Ciprinol perfuzabil este incompatibil cu solutii perfuzabile si medicamente instabile chimic si fizic la
pH 3-4 (cum ar fi penicilina).

EFECTE SECUNDARE: Gastrointestinale: Greata, varsaturi, dureri abdominale, meteorism,

anorexie, diaree. Daca survine diaree severa si persistenta sau colita pseudomembranoasa,
tratamentul va fi interrupt. SNC: Ameteala, cefalee, senzatie de oboseala, tulburari senzoriale
(tulburari de vedere, diplopie, gust neplacut, tinnitus), agitatie, anxietate, convulsii, cresterea
presiunii intracraniene, psihoza toxica si halucinatii. Reactii alergice: reactii tegumentare (examen,
eritem, prurit), febra, tumefierea fetei, rareori fotosensibilitate, reactie anafilactica si eozinofilie.
Cardiovasculare: Hipertensiune, tahicardie paroxistica. Alte reactii: Artralgii, mialgii, reactii la
locul de injectare, cristalurie. Influenta asupra testelor de laborator: Cresterea tranzitorie a
transaminazelor hepatice si a fosfatazei alkaline, mai ales la pacientii cu disfunctii hepatice; pot
apare de asemenea cresteri temporare ale ureei, creatininei si bilirubinei serice. La pacientii in varsta
creste probabilitatea aparititie efectelor secundare.
SUPRADOZAJ: In cazul supradozarii se va institui tratament simptomatic. Este foarte importanta
prevenirea cristalizarii in urina, prin hidratare corespunzatoare si acidifierea urinii. In cazul
manifestarilor acute se impune golirea stomacului (spalaturi gastrice, carbine, laxative). Hemodializa
nu are eficienta in caz de intoxicare.
MOD
DE PREZENTARE: 10 tablete a 250 mg; 10 tablete a 500 mg; 10 tablete a 750 mg;
5 fiole a
10 ml, 100 mg/10 ml; 50 fiole a 10 ml, 100 mg/10 ml.

OFLOXACINUM
OFLOXACIN 200 mg
Indicatii: Ofloxacin conine ca substan activ ofloxacina, un antibacterian de sintez, care
aparine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acioneaz prin distrugerea unei
varieti de bacterii care provoac infecii: Infecii ale tractului urinar; Infecii respiratorii;
Tratamentul de lung durat al tuberculozei; Infecii genitale inclusiv gonoree (o boala cu
transmitere sexual); Infecii ale pielii i esuturilor moi; Infecii ale oaselor i articulaiilor; Infecii
ale urechilor, nasului i gtului; Infecii intestinale.
Nu utilizai Ofloxacin: dac suntei alergic (hipersensibil) la ofloxacin, la alte chinolone sau la
oricare dintre celelalte componente ale Ofloxacin Laropharm (vezi pct. 6 pentru lista celorlalte
componente). Semnele unei reacii alergice includ: erupie trectoare pe piele, dificulti de respiraie
sau nghiire, umflarea feei, buzelor, limbii sau gtului; dac ai avut vreodat n trecut inflamaii ale
tendoanelor (numite tendinite), care pot afecta zone cum sunt: ncheietura minii sau tendonul lui
Achile asociate cu adminstrarea fluorochinolonelor; dac avei epilepsie sau prezentai risc de a face
convulsii; dac avei o tulburare a globulelor roii din snge, cunoscut ca deficit de glucozo-6fosfatdehidrogenaz; dac suntei gravid sau alptai; dac suntei copil sau adolescent n perioada
de cretere.
Utilizarea altor medicamente: Urmtoarele medicamente pot modifica modul de aciune al
Ofloxacin Laropharm sau Ofloxacin Laropharm poate modifica modul de aciune al acestora:
medicamente utilizate pentru a mpiedica formarea cheagurilor de snge; medicamente care conin
fer (pentru tratarea anemiei) sau zinc; medicamente care elimin apa din organism (diuretice), cum
este furosemida; antiacide care conin magneziu sau aluminiu-utilizate pentru indigestie;
glibenclamid utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat; probenecid- utilizat pentru
tratamentul gutei; metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide). cimetidinutilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau pentru indigestie; sucralfat- utilizat
pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului. Urmtoarele medicamente, cnd sunt utilizate
mpreun cu Ofloxacin pot crete riscul apariiei reaciilor adverse: alte antibiotice, cum sunt:
eritromicin, azitromicin, claritromicin; medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptilin,
clomipramin sau imipramin); teofilin- utilizat pentru tulburri de respiraie; medicamente
utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaron, chinidin, procainamid sau
dizopiramid; medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)- utilizate pentru ameliorarea
durerii sau inflamaiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin; corticosteroizi- utilizai
pentru diverse boli inflamatorii.
Administrare: Ofloxacin se utilizeaz pe cale oral. nghiii comprimatele filmate ntregi, cu un
pahar cu ap. Nu trebuie mestecate, zdrobite sau sfrmate. Durata tratamentului cu Ofloxacin
depinde de ct de grav este infecia. n general, tratamentul se face pe o perioada de 5-10 zile i nu
trebuie s depeasc 2 luni. Pentru doze pn la 2 comprimate (400 mg) se recomand
administrarea ntr-o singur priz dimineaa. Doze mai mari trebuie luate n dou prize: una
dimineaa i una seara.
Dozele uzuale pentru
aduli, inclusiv pacieni vrstnici sunt cuprinse ntre 1 i 4 comprimate (200 mg i 800 mg) pe zi.
Doza va depinde de localizarea i tipul infeciei: Infecii ale tractul urinar inferior: 1-2 comprimate

(200-400 mg ofloxacin) pe zi. Infectii ale tractului urinar superior: 1-2 comprimate (200-400 mg
ofloxacin) pe zi, crescnd doza, la nevoie, pn la 2 comprimate (400 mg) de dou ori pe zi.
Prostatite: 3 comprimate (600 mg ofloxacin) pe zi n doze divizate timp de 6 sptmni. Infectii ale
tractului respirator inferior: 2 comprimate (400 mg ofloxacin) pe zi, crescnd doza, la nevoie, pn
la 2 comprimate (400 mg) de dou ori pe zi. Uretrite i cervicite gonococice necomplicate: 2
comprimate (400 mg ofloxacin) n doz unic. Uretrite si cervicite non-gonococice: 2 comprimate
(400 mg ofloxacin) pe zi ntr-o singur priz sau n prize divizate. Infecii cutanate i ale esuturilor
moi: 2 comprimate (400 mg ofloxacin) de dou ori pe zi. Insuficien renal i hepatic: trebuie s
utilizai o doz redus dac avei probleme cu rinichii sau cu ficatul. Copii i adolesceni: Ofloxacin
nu este indicat pentru utilizare la copii i adolesceni. n cazuri excepionale, n tratamentul
infeciilor severe schema terapeutic utilizat este urmtoarea: 10 pn la 15 mg ofloxacin/kg i zi,
administrat n dou prize, fr a depi 2 comprimate (400 mg ofloxacin) pe zi.

PEFLOXACINUM
PEFLOXACIN
Compoziie: Un comprimat filmat conine pefloxacin 400 mg i excipieni: amidon de porumb,
amidonglicolat de sodiu, povidon K 30, stearat de magneziu, talc, celuloz microcristalin, lactoz
monohidrat, alcool polivinilic parial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol.
Grupa farmacoterapeutic: Antibiotice de uz sistemic, chinolone antibacteriene, fluorochinolone.
Indicaii terapeutice: Pefloxacina este utilizat n tratamentul urmtoarelor infecii determinate de
microorganisme sensibile la pefloxacin: infecii ale tractului urinar (inclusiv prostatite); infecii ale
tractului respirator (exacerbri acute ale bronitelor cronice, exacerbri ale fibrozei chistice,
pneumonie nosocomial); infecii ORL (sinuzit cronic, otit medie extern); infecii abdominale i
hepatobiliare; infecii severe bacteriene gastro-intestinale; infecii cu Salmonella (n stadiul de
purttor); infecii osteo-articulare (osteomielite determinate de microorganisme Gram-negativ);
infecii ale pielii i esuturilor moi determinate de stafilococi rezisteni la peniciline; septicemii i
endocardite; meningite (dac microorganismul nu este rezistent la pefloxacin); gonoree.
Contraindicaii: Pefloxacina este contraindicat n urmtoarele cazuri: hipersensibilitate la
pefloxacin, alte chinolone sau la oricare dintre excipieni; deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaz;
antecedente de tendinopatie asociat cu fluorochinolonele; copii i adolesceni; sarcin i alptare.
Precauii: n timpul administrrii pefloxacinei trebuie evitat expunerea la soare sau la alte surse de
raze ultraviolete. Dac apar reacii cutanate, tratamentul trebuie oprit. Expunerea la soare nu se
recomandat mai devreme de 6 zile dup ncetarea tratamentului. Pacienii trebuie s evite
activitile fizice excesive n timpul tratamentului. Tendinitele i/sau ruptura de tendon (care
afecteaz, n special, tendonul achilean), au fost observate n timpul tratamentului cu chinolone.
Acest tip de reacie a fost observat, n special, la vrstnici sau la pacienii tratai cu corticosteroizi.
La primele semne sau suspiciune de tendinit, trebuie oprit tratamentul cu pefloxacin i instituit
tratament simptomatic. De asemenea, este necesar pruden la pacienii cu miastenia gravis. n
cazul tratamentelor ndelungate i/sau al infeciilor nosocomiale, n special cu stafilococi i
pseudomonas, este posibil apariia rezistenei microbiene. Pacienii aflai n aceast situaie vor fi
examinai la intervale regulate. Dac se depisteaz o infecie secundar se vor lua masuri adecvate de
tratament. Se impune ntreruperea tratamentului n cazul apariiei unor reacii alergice, convulsii sau
modificri psihice severe. Este important ca pacienii s bea multe lichide pentru a menine o
hidratare adecvat n scopul evitrii cristaluriei. Pefloxacin Laropharm conine lactoz monohidrat.
Pacienii cu afeciuni ereditare rare de intoleran la galactoz, deficit de lactaz (Lapp) sau sindrom
de malabsorbie la glucoz-galactoz nu trebuie s utilizeze acest medicament.
Doze i mod de administrare: Aduli - Doza uzual este de 800 mg pe zi. Pefloxacin Laropharm
trebuie administrat de dou ori pe zi, cte un comprimat filmat de 400 mg la 12 ore. n infeciile
tractului urinar, se poate administra un comprimat filmat o dat la 24 ore, deoarece realizeaz
concentraii mari de pefloxacin n urin. Medicamentul se administreaz mpreun cu alimente
pentru a evita problemele gastro-intestinale. Pentru tratamentul gonoreei fr complicaii, este
suficient o singur doz de 800 mg pefloxacin, att la pacienii de sex masculin, ct i feminin.
Doza maxim zilnic este de 1200 mg.
Grupe speciale de pacieni: La vrstnici se recomandat reducerea dozei de pefloxacin (de
exemplu, 200 mg la 12 ore, adic 400 mg pe zi). La pacienii cu disfuncii renale, eliminarea
pefloxacinei nu este practic alterat, deoarece clearance-ul hepatic este principala cale de eliminare.
De aceea, nu este necesar reducerea dozei la pacienii cu disfuncii renale. Pefloxacina nu poate fi
eliminat prin hemodializ, de aceea, nu este necesar o doz suplimentar la terminarea dializei. La
pacienii cu insuficien hepatic sever eliminarea pefloxacinei este prelungit semnificativ, de

aceea, doza recomandat zilnic este de 400 mg la fiecare 24-48 ore, monitoriznd concentraiile
serice ale pefloxacinei.
Reacii adverse: Pefloxacina este n general bine tolerat. S-a raportat c pefloxacina provoac
reacii adverse similare cu alte chinolone. Tulburri gastro-intestinale: pierderea apetitului alimentar,
dispepsie, diaree, grea, modificri ale gustului, vrsturi i n cazuri rare colit
pseudomembranoas. Afeciuni cutanate i ale tesutului subcutanat: reacii de fotosensibilitate
(foarte rar fotoonicoliz), prurit, eritem, vasculit. Foarte rar pot apare eritem polimorf, eritem
nodos, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell. Tulburri ale sistemului imunitar: urticarie, foarte
rar edem Quincke i oc de tip anafilactic. Tulburari ale sistemului nervos i tulburri psihice:
cefalee, stare de nelinite, ameeli, excitaie excesiv, convulsii, crize epileptice, parestezii, tremor.
Exist posibilitatea agravrii miasteniei i excepional apariia neuropatiei periferice. Tulburri
psihice: depresie, dezorientare, insomnie, comaruri, confuzie, halucinaii, tulburri psihotice.
Tulburri oculare: tulburri de vedere. Tulburri hepatobiliare: creterea tranzitorie a valorilor
serice a enzimelor hepatice, fosfatazei alcaline i bilirubinei. Tulburri renale i ale cilor urinare:
cristalurie, hematurie i nefrite interstiiale. Tulburri hematologice i limfatice: anemie, leucopenie,
trombocitopenie, eozinofilie i pancitopenie. Tulburri musculo-scheletice i ale esutului
conjunctiv: artralgie, mialgie, tendinit; n cazuri foarte rare poate aprea ruptura tendonului lui
Achile. Tratamentul trebuie oprit imediat dac apare hipersensibilitate, reacii psihotice sau tendinite.
Supradozaj: Simptome- n caz de supradozaj pot apare grea, confuzii, reacii psihotice, agitaie, iar
n cazuri severe convulsii i pierderea contienei. Tratament- Tratamentul este simptomatic i de
susinere i poate s includ urmatoarele msuri: inducerea emezei sau lavajul gastric pentru golirea
stomacului, adsorbia pe crbune activat i meninerea unui nivel optim de hidratare. Pacientul
trebuie atent monitorizat.

NORFLOXACINUM
NOLICIN
Norfloxacin comprimate filmate 400 mg
Substan activ: norfloxacin.
Ali ingredieni: colorant portocaliu FCF (E110), propilen glicol, povidon, hidroxipropil
metilceluloz, celuloz microcristalin, carboxymetil amidon de sodiu (tip A), siliciu coloidal
anhidru, stearat de magneziu, talc, dioxid de titan (E171), ap purificat.
Ce este Nolicin? Nolicin este un chimioterapic din grupul chinolonelor. Acioneaz prin distrugerea
bacteriilor ce produc infecii variate n organismul uman.
La ce este utilizat Nolicin? Vi se prescrie Nolicin n caz de infecii cu bacterii susceptibile. Este
indicat n special n tratamentul infeciilor de tract urinar, infecii ale prostatei, diareea infecioas i
gonoree. Poate fi de asemenea utilizat n prevenia infeciilor tractului urinar, diareea cltorului i n
infeciile pacienilor imunodeprimai.
nainte de administrarea Nolicin . Informai medicul dac avei boli cronice, tulburri metabolice,
hipertensiune, hipersensibilitate, sau dac luai alte medicamente.
Cine nu trebuie s ia Nolicin? Nu trebuie s luai Nolicin dac suntei hipersensibili la
norfloxacin, la oricare ingredient al medicamentului sau la oricare medicament din grupul
chinolonelor. Nolicin nu se utilizeaz n caz de sarcin sau alptare. De asemenea, medicamentul nu
este indicat la copii i adolesceni n cretere.
Precauii i atenionri . Informai medicul dac avei epilepsie sau alte tulburri ale SNC (n
special tulburri ce pot induce convulsii). n astfel de cazuri apar mai frecvent reacii adverse.
n timpul tratamentului cu Nolicin, poate aprea hipersensibilitate la lumina solar sau razele
artificiale ultraviolete. De aceea, n timpul tratamentului se recomand evitarea expunerii excesive la
razele solare directe sau lumina artificial ultraviolet.Dac avei insuficien renal, medicul dvs va
reduce dozele n consecin. n timpul tratamentului cu Nolicin se recomand consumul de lichide,
dup indicaia medicului.Consultai medicul n cazul n care n timpul tratamentului apar dureri
tendinoase. Evitai activitile fizice. La unii pacieni n vrst, cu tratament concomitent cu
corticosteroizi, s-au raportat inflamaii tendinoase sau ruptur de tendon (mai ales la nivelul
tendonului Ahile).
Utilizarea Nolicin mpreun cu alimentele i lichidele. Nolicin poate fi administrat pe stomacul
gol sau mpreun cu alimentele. Nu se recomand administrarea mpreun cu lapte sau iaurt,
deoarece produsele lactate reduc cantitatea de norfloxacin absorbit. Nolicin va fi administrat cu 1
or nainte sau 2 ore dup ingestia produselor lactate. Consumul de alcool n timpul tratamentului
este contraindicat.
Sarcina - Riscul de apariie a reaciilor adverse fetale nu poate fi exclus. n caz de sarcin, medicul
poate prescrie Nolicin numai n cazuri excepionale, cnd beneficiul pentru mam depete riscul
fetal. Alptare- n timpul tratamentului cu Nolicin alptarea este contraindicat.

Condusul mainilor sau operarea de utilaje- Nolicin poate diminua starea de alert, de aceea se
recomand precauie la condusul mainilor sau operarea de utilaje, pn la determinarea efectului
medicamentului asupra organismului dvs. Reaciile adverse sunt potenate de consumul de alcool.
Ce medicamente interacioneaz cu Nolicin? n cazul administrrii de antiacide, sucralfat,
medicamente ce conin fier, aluminiu, bismut, magneziu, calciu sau zinc, absorpia norfloxacinei este
redus. De aceea, se recomand administrarea Nolicin cu 2 ore naintea acestor medicamente. Dac
luai teofilin sau ciclosporin n timpul tratamentului cu Nolicin, pot aprea reacii adverse,
deoarece concentraiile sanguine ale teofilinei sau ciclosporinei pot crete. Medicul poate determina
concentraiile plasmatice ale acestor medicamente i ajusta dozele n consecin.Administrarea
concomitent de Nolicin cu anticoagulante poate crete activitatea acestora i pot aprea
sngerri.Coadministrarea de corticosteroizi i Nolicin poate crete riscul de tendinite sau ruptur de
tendon.Efectul anumitor medicamente (sulfonilurea) asupra reducerii nivelului glicemiei poate crete
n caz de tratament concomitent cu Nolicin. Nu se recomand administrarea concomitent de Nolicin
i nitrofurantoin, doarece efectul ambelor medicamente va fi redus.
Informaii importante referitoare la ingredieni- Colorantul azo E110 poate produce reacii de tip
alergic, inclusiv astm. Reaciile de hipersensibilitate apar mai frecvent la persoanele hipersensibile la
acid acetilsalicilic.
Cum se administreaz Nolicin- Dozare i mod de administrare
Medicul va aprecia dozarea medicamentului i durata tratamentului n funcie de afeciunea de care
suferii. Comprimatele vor fi administrate cu ap sau ceai.
Nolicin va fi administrat n doze de 400 mg, de 2 ori/zi. Tratamentul dureaz 3 - 14 zile, iar n
prostatita cronic bacterian, timp de cteva sptmni.
n prevenia infeciilor de tract urinar, se va administra Nolicin 200 mg/zi; n prevenia diareei
cltorului, 400 mg/zi. La pacienii imunodeprimai, pentru prevenia infeciilor, se va administra
Nolicin 400 mg, de 2 ori/zi. Urmai instruciunile medicului referitoare la durata administrrii
Nolicin pentru prevenia infeciilor.
n caz de insuficien renal, medicul va ajusta dozele n consecin.
Dac avei senzaia c efectul Tramadol este prea puternic sau prea slab, informai medicul sau
farmacistul.
Reaciile adverse posibile -Ca toate medicamentele, Nolicin poate avea i reacii adverse.
Pot aprea urmtoarele reacii adverse: tulburri gastrointestinale, ca :greaa, lipsa apetitului i
diareea. Diareea este rareori persistent. n acest caz, poate indica prezena unei forme speciale de
inflamaie a colonului (colita pseudomembranas) , de aceea se recomand consultarea medicului.
Sunt posibile i reacii de hipersensibilitate, ca: prurit, erupie, urticarie, sau forme mai severe de
hipersensibilitate, ca ocul anafilactic.
n special la pacienii vrstnici, pot aprea tulburri ale sistemului nervos central (cefalee, ameeli,
oboseal, somnolen, confuzie, agitaie, iritabilitate, fric, halucinaii, depresie i zgomote n
urechi). In timpul tratamentului cu Nolicin pot aprea foarte rar tendinita sau ruptura de tendon, la
care contribuie de obicei i ali factori. Nolicin poate afecta valorile unor teste de laborator. Astfel,
poate fi observat eozinofilia, leucopenia, creterea valorilor ureei i creatininei plasmatice, creterea
activitii transaminazelor, fosfatazei alcaline i lactat-dehidrogenazei, precum i scderea valorilor
hematocritului.

LEVOFLOXACINUM

TAVANIC
Compozitie: Un comprimat filmat contine levofloxacina 500 mg sub forma de levofloxacina
hemihidrat 512, 460mg si excipienti: nucleu: metilhidroxi-propilceluloza, crospovidona, celuloza
micro-cristalina, stearil fumarat de sodiu; film: metil-hidroxipropilceluloza, macrogol 8000, dioxid
de titan (E 171), talc, oxid rosu de fer (E172), oxid galben de fer (E 172).
Prezentare: Cutie cu 1 blister a 5 comprimate filmate ; Cutie cu 1 blister a 7 comprimate filmate;
Cutie cu 1 blister a 10 comprimate filmate
Grupa terapeutica sau modul de actiune: Tavanic este un agent antibacterian cu spectru larg din
clasa fluorochinolonelor, avand ca substanta activa levofloxacina. Tavanic actioneaza bactericid
asupra unui mare numar de bacterii.
Indicatii terapeutice: Pentru ce boli se utilizeaza Tavanic?
Tavanic este indicat pentru tratamentul infectiilor usoare pana la moderate la adulti provocate de
germeni sensibili la levofloxacina:
- Sinuzite acute;
- Exacerbari acute ale bronsitelor cronice;
- Pneumonii comunitare;

- Infectii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrite);

- Infectii ale prostatei;
- Infectii ale pielii si tesuturilor moi;
Contraindicatii: Cand nu trebuie utilizat Tavanic?
Tavanic nu trebuie utilizat daca oricare dintre conditiile de mai jos vi se aplica si dumneavoastra sau
daca apartineti vreunuia din grupurile de pacienti enumerate mai jos, deoarece ar fi posibil ca, in
aceste conditii, medicamentul sa va faca rau:
Hipersensibilitate la levofloxacina, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii produsului.
Pacienti cu antecedente de afectiuni ale tendoanelor consecutive administrarii de chinolone
Pacienti cu epilepsie
Copii sau adolescenti in faza de crestere
Sarcina
Alaptare
De ce trebuie sa tinem cont in cursul sarcinii si alaptarii?
Datorita absentei datelor la om, si deoarece studiile la animale au demonstrat riscul afectarii
cartilajelor de crestere de catre fluorochinolone, Tavanic nu trebuie administrat femeilor insarcinate
si mamelor care alapteaza. Daca se diagnosticheaza o sarcina in cursul tratamentului cu Tavanic,
trebuie consultat imediat medicul.
De ce trebuie sa tinem seama in cazul copiilor si al pacientilor varstnici?
Tavanic nu trebuie administrat copiilor si adolescentilor deoarece posibilitatea afectarii cartilajelor
nu poate fi exclusa. In cazul pacientilor varstnici trebuie sa se tina cont de faptul ca acestia au
frecvent o functie renala afectata (vezi Doze, mod de administrare si durata tratamentului").
Capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje: Anumite reactii adverse (de ex. ameteala
/vertij, somnolenta, tulburari vizuale) pot afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a manevra
utilaje. Acest aspect este in mod special valabil in combinatie cu alcoolul etilic. Interactiuni cu alte
medicamente: Ce trebuie luat in considerare daca odata cu Tavanic folositi si alte medicamente sau
le-ati folosit cu scurt timp inainte? Daca folositi concomitent si alte medicamente, informati medicul
dumneavoastra sau farmacistul. Aceasta este valabil si pentru medicamentele fara prescriptie
medicala. In cursul terapiei concomitente cu chinolone si alte medicamente care scad pragul la
convulsii (de ex. teofilina), poate sa apara o scadere semnificativa a pragului cerebral la convulsii.
Acest lucru e valabil si pentru administrarea concomitenta de chinolone si fenbufen sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (medicamente pentru tratamentul bolilor reumatice). Efectul Tavanic este
semnificativ redus daca se administreaza concomitent cu sucralfat (medicament pentru protectia
mucoasei intestinale). Acelasi lucru este valabil si la administrarea concomitenta cu antiacide care
contin aluminiu sau magneziu (medicamente contra arsurilor si durerilor de stomac) sau cu saruri de
fier (medicamente pentru anemie). Tavanic trebuie administrat cu cel putin 2 ore inainte sau dupa
administrarea acestor preparate. Probenecidul si cimetidina reduc usor eliminarea renala a
levofloxacinei. Totusi aceste interactiuni nu sunt clinic relevante. Levofloxacina trebuie administrata
cu grija concomitent cu medicamente care au aceeasi cale de eliminare (secretie tubulara). Acest
lucru este in mod special valabil la pacientii cu functie renala afectata.
Timpul de injumatatire plasmatica al ciclosporinei a crescut usor cand s-a administrat concomitent
cu levofloxacina. Administrarea concomitenta de levofloxacina cu antagonisti ai vitaminei K (de ex.
warfarina) poate determina cresterea valorilor testelor de coagulare (timp de protrombina, INR)
si/sau sangerari, care pot fi severe; de aceea, in cazul administrarii de antagonisti ai vitaminei K, se
recomanda monitorizarea testelor de coagulare.
Doze si mod de administrare: Tavanic se administreaza o data sau de 2 ori pe zi. Doza depinde de
tipul si severitatea infectiei si de sensibilitatea agentului cauzal suspicionat. Doza nu trebuie
modificata fara indicatia medicului. Va rugam sa respectati indicatiile medicului, caci altfel Tavanic
nu va va fi de folos.
Dozare la pacienti cu functie renala normala (clearance de creatinina > 50 ml / min)
Sinuzite acute: 1 comprimat filmat Tavanic/zi, in priza unica (500 mg levofloxacina)
Exacerbari acute ale bronsitelor cronice: 1/2-1 comprimat filmat Tavanic/zi (250 - 500 mg
levofloxacina). Pneumonie comunitara: 1 comprimat filmat Tavanic/zi, o data sau de doua ori/zi
(500-1000 mg levofloxacina). Infectii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrite): 1/2
comprimat filmat Tavanic/zi (250mg levofloxacina). Infectii ale prostatei: 500 mg levofloxacina (1
comprimat filmat Tavanic) o data pe zi. Infectii ale pielii si tesuturilor moi: 1/2 comprimat filmat
Tavanic/zi sau 1 comprimat filmat Tavanic o data sau de doua ori pe zi (250-500-1000 mg
levofloxacina).
Ce trebuie luat in considerare la pacientii cu insuficienta renala (clearance la creatinina <50ml/min)
Deoarece levofloxacina se elimina predominant prin rinichi doza trebuie redusa la pacientii cu
insuficienta renala.

Ce trebuie luat in considerare la pacientii cu insuficienta hepatica

Nu este necesara reducerea dozei la acest grup de pacienti deoarece levofloxacina nu este
metabolizata in ficat in proportie relevanta si este excretata predominant pe cale renala.
Cand si cum se foloseste Tavanic? Comprimatele filmate se vor inghiti intregi cu o cantitate
suficienta de lichid. Ele pot fi divizate pe linia de demarcatie pentru adaptarea dozei. Comprimatele
filmate se pot administra intre mese sau in timpul meselor.
Cat timp se administreaza Tavanic? Durata terapiei variaza in functie de evolutia bolii. In studiile
clinice durata tratamentului a fost de 10-14 zile pentru sinuzite, 7-10 zile pentru exacerbari ale
bronsitelor cronice, 7-14 zile pentru pneumonie, 7-10 zile pentru infectiile tractului urinar, 28 de zile
pentru infectii ale prostatei si 7-14 zile pentru infectiile pielii si tesuturilor moi. Ca si in cazul
oricarei alte tera-ii antibiotice, administrarea de Tavanic va continua cel putin 48-72 de ore dupa ce
pacientul a devenit afebril sau dupa ce eradicarea germenelui a fost dovedita.
Supradozaj si alte greseli de administrare: Ce trebuie facut in caz de supradozaj cu Tavanic? Cele
mai importante simptome care se pot astepta consecutiv supradozarii acute de Tavanic sunt
simptomele la nivelul sistemului nervos central de tip confuzie, ameteala, tulburari ale starii de
constienta, crize convulsive, ca si reactii gastro-intestinale cum ar fi greata si eroziunile mucoase. In
studiile farmacologice cu doze supraterapeutice s-a observat prelungirea intervalului QT.
In caz de supradozaj, pacientul trebuie atent monitorizat (inclusiv monitorizare EKG) si trebuie
instituit tratament simptomatic. In caz de supradozaj oral substantial se va face lavaj gastric si
tratament simptomatic. Pentru protectia mucoasei gastrice se pot administra antiacide. Dializa
peritoneala nu este eficienta in indepartarea levofloxacinei din organism. Nu exista antidot specific.
Administrarea incorecta a unui comprimat filmat de Tavanic in plus, nu face nici un rau. Daca ati
luat accidental mai multe comprimate filmate in plus, adresati-va medicului.
Reactii adverse : Ce efecte secundare pot sa apara in cursul terapiei cu Tavanic? Medicamentele
pot sa aiba si efecte nedorite, asa numitele reactii adverse. Acestea nu apar la toti pacientii. S-a
utilizat urmatoarea incadrare in functie de frecventa:
Reactii alergice :
Mai putin frecvente: prurit, rash
Rare: reactii alergice generale (anafilactice / anafilactoide) cu simptome ca urticarie, bronhospasm /
dispnee, edematierea pielii si a mucoaselor (de ex. fata si gat)
Foarte rare: angioedem/hipotensiune arteriala, soc anafilactic, fotosensibilizare
Cazuri izolate: eruptii buloase severe de tip sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermala toxica
(sindrom Lyell), eritem exudativ multiform.
Reactiile cutaneo-mucoase, anafilactice si anafilactoide pot uneori sa apara chiar dupa prima doza.
Tractul gastro-intestinal, metabolism
Frecvente: greata, varsaturi
Mai putin frecvente: anorexie, varsaturi, dureri abdominale, dispepsie.
Rare: diaree sanguinolenta care in foarte rare cazuri poate sa indice o enterocolita, inclusiv colita
pseudomembranoasa
Foarte rare: hipoglicemie, mai ales la pacientii diabetici (simptome: transpiratii, nervozitate, tremor)
Anumite chinolone pot determina atacuri de porfirie la pacientii cu porfirie. Acest lucru poate fi
valabil si pentru Tavanic.
Reactii adverse neuropsihice
Mai putin frecvente: cefalee, ameteli/vertij, somnolenta, insomnie
Rare: parestezii, tremor, anxietate, agitatie, confuzie, convulsii
Foarte rare: hipoestezie, tulburari vizuale si auditive, tulburari ale gustului si mirosului, reactii
psihotice incluzand halucinatii si depresie. Tulburari motorii, inclusiv tulburari ale mersului.
Cazuri izolate: reactii psihotice cu comportament auto-distructiv, incluzand acte sau tentative de
suicid.
Reactii adverse cardiovasculare
Rare: tahicardie, hipertensiune arteriala
Foarte rare: colaps circulator
Cazuri izolate: prelungirea intervalului QT
Reactii adverse musculo-scheletale
Rare: artralgii, mialgii, afectariale tendoanelor, inclusiv tendinite (de ex. la nivelul tendonului lui
Achile)
Foarte rare: rupturi de tendon (de ex. tendonul lui Achile), care, ca si in cazul altor chinolone, pot sa
apara in timp de 48 de ore, de la initierea terapiei si care pot fi bilaterale.
Slabiciune musculara, care poate avea o importanta speciala la pacientii cu miastenie gravis.
Cazuri izolate: rabdomioliza.
Reactii adverse hepatice si renale

Frecvente: cresterea nivelelor enzimelor hepatice (de ex. ALT, AST)

Mai putin frecvente: cresterea bilirubinei si a creatininei serice
Foarte rare: reactii hepatice cum ar fi hepatita, insuficienta renala acuta (de ex. prin nefrita
interstitiala).

SULFAFURAZOLUM
NEOXAZOL
Compoziie: Un comprimat conine sulfafurazol 500 mg i excipieni: amidon de porumb, gelatina,
acid stearic, celuloz microcristalin, polividon K 30, copovidona.
Grupa farmacoterapeutic: sulfamide cu durat scurt de aciune
Indicaii terapeutice: Sulfafurazolul este indicat n infecii produse de germeni sensibili: infecii
urinare acute (atunci cnd acestea nu au fost tratate n prealabil); trahom; infecii genitale; infecii
pulmonare cu Chlamidia trachomatis (medicamentele de prim alegere sunt tetraciclinele i
eritromicina); infecii ORL (sinuzit, otit medie); nocardioz; infecii biliare; dizenterie bacilar.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la sulfafurazol, la alte sulfamide sau la oricare dintre excipienii
produsului; Insuficien hepatic; Insuficien renal; Porfirie; Hemopatii cu leucopenie; Sarcin i
alptare; Copii sub 5 ani.
Precauii: Se recomand pruden la pacienii cu antecedente de reacii alergice la sulfamide,
deoarece pot fi alergici i la sulfafurazol. Pacienii alergici la furosemid, diuretice tiazidice,
sulfoniluree sau inhibitori ai anhidrazei carbonice pot fi alergici i la sulfamide antibacteriene.
Interaciuni: Sulfamidele antibacteriene pot crete efectul, respectiv riscul toxicitii pentru
anticoagulantele cumarinice, sulfamidele antidiabetice, fenitoin, metotrexat; aceste fenomene sunt
produse prin deplasarea de pe proteinele plasmatice i inhibarea metabolizrii medicamentelor
respective.Asocierea sulfamidelor antibacteriene cu acidul p-aminobenzoic, procaina i acidul folic
este contraindicat, deoarece acestea antagonizeaz aciunea antibacterian a sulfamidelor.Asocierea
cu mandelamina i, n general, cu substane care acidific urina favorizeaz precipitarea sulfamidelor
n cile urinare.
Atenionri speciale: Nu se recomand administrarea sulfamidelor la pacienii cu deficit de
glucozo-6 -fosfatdehidrogenaz (crete riscul anemiei hemolitice imune sau idiosincrazice). Copii:
La nou-nscui, mai ales la prematuri, sulfamidele pot produce hiperbilirubinemie, cu favorizarea
icterului nuclear. Acest fenomen este posibil i n cazul administrrii la mam naintea naterii.
Sarcina i alptarea: Administrarea sulfamidelor antibacteriene la femeia gravid este
contraindicat. Deoarece sulfamidele antibacterirene se excret n lapte, se va lua n considerare fie
ntreruperea tratamentului, fie ntreruperea alptrii.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Sulfafurazolul nu influeneaz
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Aduli: doza iniial este de 4 comprimate Neoxazol (2 g
sulfafurazol) administrate oral, apoi cte 2 comprimate Neoxazol (1 g sulfafurazol) la intervale de 6
ore. n infecii urinare acute necomplicate i netratate anterior, doza recomandat este de 1 2
comprimate Neoxazol (0,5-1 g) administrate oral la intervale de 6 ore, timp de 3-7 zile; la femei,
uneori, poate fi suficient o doz unic de 2 comprimate Neoxazol (1 g sulfafurazol). n
nocardioz sunt necesare doze mai mari, pn la 12 - 16 comprimate Neoxazol (6 - 8 g sulfafurazol)
pe zi.
Copii peste 5 ani: doza iniial este de 50 mg sulfafurazol/kg, apoi se administreaz 25 mg
sulfafurazol/kg la intervale de 6 ore.
Reacii adverse: Reaciile alergice sunt relativ frecvente; alergia este de multe ori ncruciat pentru
diferite sulfamide. Manifestrile alergice cele mai obinuite sunt febra (3%) si erupiile cutanate (12%); mai rare sunt edemul angioneurotic, boala serului, fenomenele de fotosensibilizare si
vasculitele alergice asemntoare eritemului nodos. Foarte rar au fost semnalate cazuri de sindrom
Stevens-Johnson si sindrom Lyell. Ocazional apar fenomene de intoleran digestiv: anorexie,
grea, vrsturi. Excepional, au fost semnalate cazuri de anemie hemolitic (imun sau
idiosincrazic) la pacieni cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaz, anemie aplastic (prin
mielosupresie toxic), hepatit cu necroz difuz a ficatului, necroz tubular i angeit renal
necrozant (toxice sau alergice), hipotiroidism si diferite tulburri neurologice polinevrit,
convulsii. La nou-nscui sulfamidele antibacteriene pot favoriza icterul nuclear.
Supradozaj: Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj cu sulfafurazol.

NITROFURANTOINUM
NITROFURANTOIN 100 mg
Compoziie: Un comprimat conine nitrofurantoin 100 mg i excipieni: lactoz monohidrat,
amidon de porumb, polividon, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal, talc.
Grupa farmacoterapeutic: alte antibacteriene, derivai de nitrofuran.
Indicaii terapeutice: Nitrofurantoina este indicat n tratamentul infeciilor urinare acute
necomplicate (cistite, pielonefrite) i pentru profilaxia de durat a infeciilor urinare recurente
produse de germeni sensibili.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la nitrofurantoin, ali nitrofurani sau la oricare dintre excipieni;
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaz; Insuficien renal sever (clearance al creatininei < 30
ml/min); Ultimul trimestru de sarcin; Alptarea copiilor cu vrsta < 1 lun.
Interaciuni: Nu se recomand asocierea nitrofurantoinei cu trisilicatul de magneziu, deoarece
scade biodisponibilitatea nitrofurantoinei. In cazul asocierii cu antiacide gastrice, acestea se vor
administra la 2 ore dup nitrofurantoin. Nitrofurantoina nu se asociaz cu acidul nalidixic i cu
acidul oxolinic, deoarece le antagonizeaz aciunea.
Atenionri speciale: Se recomand pruden la pacienii cu insuficien renal. n timpul
tratamentului se recomand evitarea consumului de buturi alcoolice. Nitrofurantoina poate colora
urina n galben-brun.
Sarcina i alptarea: Studii efectuate la animale de laborator cu doze mult mai mari dect cele
terapeutice recomandate la om, administrate timp ndelungat, nu au evideniat efecte teratogene sau
fetotoxice. Deoarece nu exist studii controlate la gravide, nu se recomand administrarea
nitrofurantoinei n timpul sarcinii. Administrarea n ultimul trimestru de sarcin este contraindicat
datorit riscului de anemie hemolitic la ft. Alptarea copiilor mai mari de o lun este posibil n
absena deficitului de glucozo-6-fosfatdehidrogenaz (risc de anemie hemolitic). Administrarea la
femeile care alpteaz copii < 1 lun este contraindicat, datorit riscului de anemie hemolitic la
sugar.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje: Nitrofurantoina nu influeneaz
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze i mod de administrare: Aduli: doza uzual este de 50-100 mg nitrofurantoin (1/2 1
comprimat Nitrofurantoin 100 mg), administrat oral de 3-4 ori pe zi, fracionat n mai multe
prize, la intervale egale de timp. Pentru tratament profilactic se administreaz n fiecare sear o doz
de 50-100 mg nitrofurantoin, timp ndelungat.
Reacii adverse: Nitrofurantoina produce frecvent tulburri digestive: grea, vrsturi, diaree
(fenomene atenuate dac medicamentul este administrat n timpul meselor). Rareori poate s apar
hepatit colestatic. Dup administrarea unor doze mari au fost semnalate cazuri de nevrit
periferic, mai frecvent la pacienii cu insuficien renal sau n prezena altor factori favorizani:
etilism cronic, diabet zaharat, vrstnici, tratament ndelungat. Pneumopatiile subacute aprute dup
tratament ndelungat cu nitrofurantoin pot evolua spre fibroz interstiial pulmonar. Reacii
alergice: erupii cutanate, eozinofilie, sindrom lupoid. Reacii hematologice: au fost semnalate rar
cazuri de leucopenie, trombopenie, agranulocitoz. Tratamentul ndelungat poate fi cauz de anemie
megaloblastic (care cedeaz la acid folic). La persoanele cu deficit de glucozo-6fosfatdehidrogenaz se pot dezvolta fenomene de anemie hemolitic. Au mai fost semnalate cazuri
de sindroame pleuro-pulmonare acute cu tuse seac, dureri toracice, febr.
Supradozaj: Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj.

FURAZOLIDONUM
FURAZOLIDON TERAPIA 100 mg
Prezentare farmaceutica: Comprimate continand furazolidona 100 mg sau 25 mg (flac. cu 20
buc.); suspensie pentru uz pediatric, continand furazolidona 0,5 g/100 g (flac. cu 100 g).
Actiune terapeutica: Antiseptic intestinal activ fata de numeroase tulpini de colibacili patogeni,
salmonele, shigelle, enterococi, stafilococi, ca si fata de Trichomonas, Giardia si Entamoeba.
Indicatii: Toxiinfectii alimentare (salmoneloze), dizenterii bacilare, enterite infectioase ale
sugarului, lambliaza, dizenterie amoebiana.
Mod de administrare: Adulti: 1 comprimat a 100 mg de 1-4 ori/zi; copii 5-10 mg/kg corp si zi,
respectiv 1/4-2 comprimate a 25 mg sau 1/2-2 lingurite suspensie (o lingurita contine 25 mg) de 4
ori/zi (dupa varsta).
Reactii adverse: Rareori cefalee, greata, voma (la doze mari), eruptii cutanate alergice, febra,
artralgii, foarte rar agranulocitoza, anemie hemolitica (la cei cu deficit de glucozo-6fosfatdehidrogenaza); urina se coloreaza in galben inchis.

Contraindicatii: Alergie la furazolidon, deficit de G-6-PD, nou-nascuti (pana la o luna), prudenta in

timpul sarcinii si lactatiei. Nu se asociaza cu inhibitori de monoaminooxidaza, simpatomimetice cu
actiune indirecta (amfetamina, efedrina), sedative, antihistaminice, tranchilizante si neuroleptice
(potenteaza); in timpul tratamentului si 4 zile dupa, nu se consuma bauturi alcoolice (reactii de tip
disulfiram) si alimente ce contin tiramina - branzeturi preparate fermentate (risc de crize hipertensive
si alte fenomene toxice).

ISONIAZIDUM
IZONIAZIDA ANTIBIOTICE 300 mg
Indicaii terapeutice: Tratamentul tuberculozei active pulmonare sau extrapulmonare; Tratamentul
primo-infeciei tuberculoase simptomatice. n mod excepional - tratamentul infeciilor
micobacteriene atipice sensibile (sensibilitate determinat prin concentraia minim inhibitorie).
Acest tratament se bazeaz pe o asociere de antibiotice active; Profilaxia tuberculozei.
Doze i mod de administrare: Tratamentul i profilaxia tuberculozei se fac conform Programului
naional antituberculos. Un exemplu de dozaj poate fi urmtorul: Tratamentul tuberculozei
pulmonare i extrapulmonare (n asociere cu alte chimioterapice antituberculoase). Aduli: doza
recomandat este de 4-5 mg izoniazid/kg i zi, la nceputul tratamentului, fr a depi 300 mg/zi.
Copii: doza recomandat este de 5-10 mg izoniazid/kg i zi, la nceputul tratamentului, fr a
depi 300 mg/zi. n caz de insuficien hepatic se va reduce doza.
n caz de insuficien
renal sever, se recomand a nu se depi 300 mg izoniazid/zi. Se va ine cont de clearance-ul de
creatinin. n cazul insuficienei renale severe, la pacienii dializai, izoniazida se va administra la
sfritul edinei de hemodializ. Izoniazida se va administra oral, ntr-o singur priz, dimineaa, cu
30 de minute nainte de mas. Isoniazida este utilizat i n chimioprofilaxie. Chimioprofilaxia
const n monoterapie cu izoniazid, administrat zilnic (7/7) n doz de 10 mg/kg i zi sau de 200
mg/m2 suprafa corporal la copii i de 5 mg/Kg i zi la aduli, (maxim 300 mg/zi) timp de cel puin
6 luni.
Contraindicaii: Hipersensibilitate la izoniazid sau la oricare dintre excipienii medicamentului.
Insuficien hepatic sever.
Reacii adverse: Frecvena apariiei reaciilor adverse la isoniazida nu este definit. Cele mai
frecvente reacii adverse sunt cele la nivelul sistemului nervos i cele hepatice.
Tulburri ale sistemului nervos: Neurotoxicitatea apare datorit deficitului de piridoxin i se poate
manifesta prin: neuropatie periferic (parestezii distale, mai ales la subnutrii, la alcoolici sau la
acetilatorii leni), nevrite, slbiciune muscular, hiperreflexie, tulburri neuropsihice
(hiperreactivitate, euforie, insomnie), convulsii. Neuropatia periferic este n general corelat cu
doza, la o doz zilnic de 10 mg/zi incidena este de 10-20%).
Tulburri psihice: Pe un teren predispozant, n special n cursul asocierii cu etionamid, pot s apar
accese maniacale, delir acut sau depresie.
Tulburri hepatobiliare: A fost observat creterea relativ frecvent a transaminazelor (cretere
moderat n 10-20% din cazuri), precum i cazuri rare de hepatit acut (cu sau fr icter), unele
cazuri chiar severe. Hepatotoxicitatea este crescut n urma asocierii cu rifampicina (printr-un
mecanism de inducie enzimatic) sau cu pirazinamida. i ali inductori enzimatici pot avea acelai
efect (barbiturice) (vezi i cap. 4.5.Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune). Sau mai raportat hiperbilirubinemie, bilirubinurie, icter.
Afeciuni
cutanate i ale esutului subcutanat: eritem, erupii cutanate (morbiliforme, maculopapulare,
pruriginoase sau exfoliative), acnee.
Tulburri
endocrine: ginecomastia. Tulburri metabolice i de nutriie: hiperglicemie, acidoz metabolic,
deficit de piridoxin. Tulburri gastro-intestinale: anorexie, grea, vrsturi, dureri epigastrice.
Tulburri hematologice: poate s apar agranulocitoz, anemie (aplastic, hemolitic,
sideroblastic), trombocitopenie, eozinofilie. Tulburri cardiace: palpitaii, tahicardie. Tulburri
vasculare: hipertensiune arterial,vasculit. Tulburri oculare: vedere nceoat, scderea acuitii
vizuale, nevrit i atrofie optic. Alte reacii: febr, anorexie, mialgii, artralgii, limfadenopatie,
sindrom reumatoid, algodistrofie (sindrom umr-mn), sindrom lupic, constipaie, disurie, iritaii
gastrice.
Supradozaj: Doza maxim letal este 200 mg/kg. Absorbia unor doze masive de izoniazid
determin simptome precum grea, vrsturi, vertij, tulburri vizuale, halucinaii, n intervalul a -3
ore. Se poate instala i com convulsiv, cu anoxie care poate fi letal. n caz de supradozaj se poate
instala acidoz metabolic, cetonurie i hiperglicemie. Tratamentul supradozajului necesit internare
ntr-un centru specializat: corectarea acidozei, reanimare cardio-respiratorie, administrare de
anticonvulsivante i de doze mari de piridoxin. n cazurile severe, pacienii pot fi hemodializai

RIFAMPICINUM
SINERDOL
Sinerdol 150 mg, 300 mg capsule
Sinerdol face parte dintr-un grup de medicamente cunoscute sub denumirea de antimicobacteriacee,
medicamente pentru tratamentul tuberculozei.
Indicatii terapeutice: Sinerdol este utilizat n tratamentul tuberculozei mpreun cu alte
antituberculoase, dar i n alte infecii cu germeni sensibili: lepr, bruceloz, legioneloz. De
asemenea este administrat pacienilor purttori de meningococi (fr semne de boal), pentru a
mpiedica rspndirea bolii n populaie. Sinerdol poate fi indicat de ctre medicul dumneavoastr i
n cazul altor infecii grave. Nu se va administra ns n rceal, grip sau alte afeciuni virale.
Utilizarea altor medicamente: Dac luai Sinerdol mpreun cu alte medicamente, modul acestora
de aciune se poate modifica. Informai medicul curant n condiiile n care n timpul tratamentului
cu rifampicin urmai i tratament cu: anticonvulsivante (pentru tratarea epilepsiei), antiaritmice,
beta-blocante, blocani de calciu, digoxin (utilizate pentru tratarea unor boli de inim sau pentru
scderea tensiunii arteriale), antifungice (pentru infecii datorate unor ciuperci), glucocorticoizi,
teofilin (pentru tratamentul unor afeciuni respiratorii, de exemplu astm bronic), sulfamide
antidiabetice, anticoagulante orale (medicamente ce mpiedic formarea n exces a cheagurilor de
snge), antipsihotice (haloperidol), antidepresive triciclice (amitriptilin), benzodiazepine
(diazepam), barbiturice (utilizate n tratamentul unor boli psihice, anxietii, insomniei),
cloramfenicol, claritromicin, doxiciclin, fluorochinolone (utilizate pentru tratamentul anumitor
infecii bacteriene), medicamente antivirale (zidovudina, amprenavir, indinavir, nelfinavir, ritonavir,
lopinavir/ritonavir, saquinavir), asociaii estroprogestative , antiestrogeni (tamoxifen, toremifen)
ciclofosfamid, ciclosporin (medicamente ce modific mecanismele de aprare ale
organismului),metadon.
Sarcina i alptarea: n lipsa unor studii clinice controlate, n timpul sarcinii nu se va administra
rifampicin dect n caz de strict necesitate, n absena unei alternative terapeutice, numai la
recomandarea medicului. Administrarea rifampicinei n ultimul trimestru de sarcin crete riscul
hemoragiei postnatale la mam i nou-nscut. Discutai cu medicul dumneavoastr, pentru a putea
cntri corect raportul risc-beneficiu. Alptarea: Rifampicina se excret n laptele matern i n
consecin se va ntrerupe alptarea n cazul administrrii rifampicinei.
Doze si mod de administrare: Pentru un tratament optim este important s luai rifampicina
ntreaga perioad recomandat de medic, chiar dac ncepei s v simii mai bine. n unele situaii
este posibil ca acest tratament s dureze chiar i 1-2 ani. Pentru tratamentul tuberculozei, doza
uzual, la aduli este de 600 mg o dat pe zi. Rifampicina va trebui luat mpreun cu alte
medicamente pentru a trata tuberculoza. n cazul copiilor, doza va fi stabilit de medic n funcie de
greutate. n cazul celorlalte boli, modul de utilizare va fi indicat de ctre medicul dumneavoastr.
Luai Sinerdol cu cel puin 30 de minute nainte de mas, cu un pahar plin cu ap. Dac nu putei
tolera acest lucru, medicul v poate recomanda totui s luai rifampicina mpreun cu alimente. Nu
zdrobii, mestecai sau deschidei capsulele. nghiii-le ntregi.
Reactii adverse: Ca toate medicamentele, Sinerdol poate provoca reacii adverse, cu toate c nu
apar la toate persoanele. Anunai imediat medicul dac observai: grea, diaree, vrsturi, sau
oricare alte tulburri digestive, mncrimi i roea a pielii, oboseal, somnolen, dureri de cap,
ameeli, confuzie, apariie de sngerri sau vnti neobinuite, febr, frisoane, nglbenirea ochilor
i a pielii. La un procent mic de pacieni tratai cu rifampicin au aprut: modificri ale numrului de
globule albe din snge, edeme (umflarea diferitelor zone ale corpului), oboseal muscular.
n cazul schemelor de administrare intermitent poate s apar un sindrom asemntor cu gripa, cu
febr, frisoane, dureri musculare, dureri de cap, ameeli, de obicei ntre a 3-a i a 6-a lun de
tratament. Mai pot s apar: respiraie uiertoare, scderea tensiunii arteriale pn la stare de oc,
reducerea rapid a numrului de globule roii din snge (anemie acut hemolitic), probleme n
funcionarea rinichilor (insuficien renal acut). Au fost raportate tulburri ocazionale ale ciclului
menstrual la femeile care au primit tratament cu rifampicin pe termen lung.
n mod obinuit, rifampicina provoac colorarea n rou a urinei, salivei, transpiraiei i lacrimilor.
Lentilele de contact se pot de asemenea colora n rou. n general, aceste manifestri nu necesit
ngrijiri medicale. Totui, dac v provoac neplceri, discutai cu medicul dumneavoastr.

ETHAMBUTOLUM
ETAMBUTOL 400 mg, capsule
Indicaii terapeutice: Tratamentul tuberculozei pulmonare i extrapulmonare, inclusiv meningit
tuberculoas, n cadrul polichimioterapiei iniiale i al retratamentului. Etambutolul este prevzut n
schema terapeutic a primului retratament.
Doze i mod de administrare: Tratamentul tuberculozei se face conform schemelor terapeutice
naionale. Doza uzual de etambutol este de 25 mg/kg zilnic (fr a depi 1,5 g) sau 30 mg/kg i zi
(fr a depi 2 g) de 3 ori pe sptmn. Copii: Doza uzual de etambutol este de 15 25 mg/kg
zilnic. Administrarea se face oral ntr-o singur priz. n insuficiena renal doza se reduce cu 25%.
Contraindicaii: Nevrit optic. Hipersensibilitate la etambutol sau la oricare dintre excipieni.
Interaciuni cu alte medicamente i alte forme de interaciune: Srurile de hidroxid de aluminiu
scad absorbia digestiv a etambutolului (intervalul de administrare va fi de cel puin 2 ore).
Toxicitatea optic a etambutolului poate fi favorizat de alte medicamente cu risc toxic pentru nervul
optic i retin: clorochin i derivai, clorpromazin, fenotiazin i alte fenotiazine, digitalice,
cloramfenicol.
Sarcina i alptarea: Studiile la animale au evideniat c etambutolul traverseaz placenta.
Administrarea n timpul sarcinii nu a fost asociat cu apariia de anomalii fetale. Efectele
etambutolului n asociere cu alte antituberculostatice asupra ftului nu sunt cunoscute. Etambutolul
trece n laptele matern.
Reacii adverse: Etambutolul poate provoca fenomene de nevrit optic cu interesarea fibrelor
centrale i periferice, manifestat prin scderea acuitii vizuale, scotom central, discromatopsie
pentru verde i rou, ngustarea cmpului vizual periferic. Frecvena nevritei optice este de pn la
5% n cazul administrrii zilnice a 25 mg etambutol, mai mult pentru dozele mai mari. Rareori pot s
apar tulburri digestive diverse, anorexie, cefalee, parestezii, erupii cutanate alergice,
hiperuricemie, leucopenie.
Supradozaj: Nu sunt cunoscute manifestrile clinice ale supradozajului. Etambutolul este dializabil.

PIRAZINAMIDUM
PIRAZINAMIDA 500 mg
Compozitie: Comprimate continand 500 mg de pirazinamida.
Actiune farmacoterapeutica: Chimioterapic antituberculos cu actiune antibactericida intensa si
rapida. Se absoarbe practic in intregime, dupa administrarea orala si se distribuie larg in tesuturi.
Traverseaza bariera hematencefalica numai in meningita. Este epurat in mare parte prin
metabolizare. Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 9 ore.
Indicatii: Tuberculoza pulmonara si extrapulmonara cu germeni rezistenti la izoniazida si/sau
rifampicina. Se va administra in asociere cu antituberculoase majore pentru a se evita instalarea
rapida a rezistentei.
Contraindicatii: Alergie sau rezistenta a germenilor la pirazinamida. Afectiuni hepatice, boala
ulceroasa. Hiperuricemie, guta, porfirie. Prudenta in dibet zaharat. Se evita sau se administreaza cu
prudenta in sarcina si nu se administreaza in timpul alaptarii. Se va administra cu prudenta la copii.
Reactii adverse: Relativ frecvente leziuni hepatice, icter (se recomanda controlul functiei hepatice,
inainte de a incepe tratamentul si in timpul acestuia, pentru evitarea lor). Uneori greturi, varsaturi,
anorexie, febra, artralgii, urticarie, fotosensibilizare, disurie, anemie sideroblastica, hiperuricemie si
guta.
Mod de administrare: Adulti: oral, 30 mg/kg corp - 1,5-2 g /zi, in 3-4 prize, postprandial sau 60
mg/kg corp (fara a depasi doza de 4 g) de 2 ori pe saptamana. Copii: 20mg/kg corp pe zi.
Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate.