Antibioticele i chimioterapicele antimicrobiene reprezint medicamentele capabile s

distrug i s stnjeneasc multiplicarea microorganismelor patogene implicate n variate boli

infecioase. Au aciune antimicrobian specific i selectiv. n doze terapeutice nu lezeaz celulele
gazdei. Antibioticele sunt extrase din mucegaiuri (ciuperci) existente n sol sau sunt obinute prin
semisintez; polimixinele i bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus, iar
monobactamul (aztreonamul) de Chromobacterium violaceum.

B. CEFALOSPORINE

Cu administrare parenterala
GENERAIA I Cefazolin (Kefzol)
Cefalotin (Keflin)
Cefapirin (Cefadyl)
Cefradin (Velosef)

Administrare oral
Cefadroxil (Duricef,
Ultracef)
Cefalexin (Keflex)
Cefradin (Velosef)

GENERAIA Cefamandol (Mandol)

Cefaclor (Ceclor)
II
Cefonicid (Monocid)
Cefprozil (Cefzil)
Cefuroxim (Kefurox, Zinacef) Cefuroxim-Axetil
(Ceftin)
Loracarbef (Lorabid)
CEFAMICINE Cefmetazol (Zefazone)
Cefotetan (Cefotan)
Cefoxitin (Mepoxin)
GENERAIA Cefoperazon (Cefobid)
III
Cefotaxim (Claforan)
Ceftazidim (Fortaz)
Ceftizoxim (Cefizox)
Ceftriaxona (Rocephin)
Moxalactam

Cefdinir (Omnicef)
Cefditoren (Spectracef)
Cefixim (Suprax)
Cefpodoxime (Vantin)
Ceftibuten (Cedax)

GENERAIA Cefepime (Maxipime)

IV
Cefpirome

III. Dozele de antibiotic se calculeaz n funcie de greutate / suprafaa corporal, de

particularitile infeciei, de proprietile farmacocinetice, farmacodinamice i de pragul toxic al
fiecrui produs. Calea de administrare poate fi oral, parenteral sau local. Intervalul dintre doze
depinde de severitatea infeciei, de proprietile antibioticului, i, nu n ultimul rnd, de compliana
bolnavului. Durata tratamentului prea scurt duce la selectarea de tulpini rezistente, iar prea
lung determin toxicitate medicamentoas i selectare de tulpini rezistente.

CEFALOSPORINE
Au fost descoperite n 1945 dar utilizate n clinic doar dup 20 de ani (cefalotina, prima
cefalosporin, a fost utilizat din 1964). n prezent sunt prescrise peste 20 cefalosporine.

Clasificarea lor se poate face din punct de vedere microbiologic i farmacologic. Cea mai larg
acceptat clasificare include 4 generaii bazate pe spectrul antimicrobian.
Mecanismul de aciune este asemanator cu al celorlalte antibiotice -lactamice: creterea
bacterian este inhibat prin interferarea sintezei peretelui celular. inta primar este reprezentat
de structura de legatur ntre lanurile peptidoglicanului. Peptidoglicanii sunt lanuri polizaharidice
alctuite prin alternana NAG i NAM. ntre lanurile polizaharidice se stabilesc legturi care dau
moleculei aspect de reea (plas). Aceste structuri se inser n membrana citoplasmatic prin
aciunea unui grup de enzime care include transpeptidaze, carboxipeptidaze i endopeptidaze. Inelul
lactamic asigur penicilinelor i cefalosporinelor o conformaie similar cu structura D-alanin-Dalanin a pentapeptidului de legatur dintre lanurile peptidoglicanului. De aceea, -lactaminele se
leag covalent de aceste enzime (i mai ales de transpeptidaze PBPs) pe care le inhib.
Localizarea PBPs n spaiul extracelular difer ntre G (+) i G (-). Peptidoglicanul G (+)
este localizat pe suprafaa extern a celulei bacteriene, n timp ce la G (-) cel mai extern se situeaz
LPZ. Cefalosporinele trebuie deci s treac de LPZ pentru a ajunge la PBPs.
intele PBP difer, ca tip i concentraie, de la o bacterie la alta. Cocii G (+) i G (-) au ntre
3 i 5 PBPs. Bacilii G (-) conin 7-10 PBPs. Cefalosporinele pot avea afinitate deosebit pentru
fiecare din aceste PBPs. n concentraie joas, cefalosporinele se leag preferenial la PBPs a G (-)
bacili, determinnd formare de filamente cu septuri.
n general, cefalosporinele sunt considerate bactericide. Rata de omorre a bacteriilor prin
cefalosporine este dependent de concentraia antibioticului. Capacitatea bactericid maxim se
observ la concentraii de antibiotic de 4 ori mai mari dect MIC (minimal inhibitory
concentration). Cefalosporinele determin o supresie persistent a creterii bacteriene (efect
postantibiotic) cu durata de cteva ore pentru G (+) i de durat mai scurt pentru G (-). Activitatea
antibacterian a cefalosporinelor este dependent n principal de durata de timp n care concentraia
antibioticului este mai mare dect MIC.

J01DB Cefalosporine generaia I

J01DB01 Cefalexin
J01DB02 Cefaloridine
J01DB03 Cefalotin
J01DB04 Cefazolin
J01DB05 Cefadroxil
J01DB06 Cefazedone
J01DB07 Cefatrizine
J01DB08 Cefapirin
J01DB09 Cefradine
J01DB10 Cefacetrile
J01DB11 Cefroxadine
J01DB12 Ceftezole
J01DC Cefalosporine generaia II
J01DC01 Cefoxitin
J01DC02 Cefuroxime
J01DC03 Cefamandole
J01DC04 Cefaclor
J01DC05 Cefotetan

J01DC06 Cefonicide
J01DC07 Cefotiam
J01DC08 Loracarbef
J01DC09 Cefmetazole
J01DC10 Cefprozil
J01DC11 Ceforanide
J01DD Cefalosporine generaia III[modificare | modificare surs]
J01DD01 Cefotaxime
J01DD02 Ceftazidime
J01DD03 Cefsulodin
J01DD04 Ceftriaxone
J01DD05 Cefmenoxime
J01DD06 Latamoxef
J01DD07 Ceftizoxime
J01DD08 Cefixime
J01DD09 Cefodizime
J01DD10 Cefetamet
J01DD11 Cefpiramide
J01DD12 Cefoperazone
J01DD13 Cefpodoxime
J01DD14 Ceftibuten
J01DD15 Cefdinir
J01DD16 Cefditoren
J01DD54 Ceftriaxone, combinaii
J01DD62 Cefoperazone, combinaii
J01DE Cefalopsorine generaia IV[modificare | modificare surs]
J01DE01 Cefepime
J01DE02 Cefpirome
J01DF Monobactami[modificare | modificare surs]
J01DF01 Aztreonam
J01DH Carbapeneme[modificare | modificare surs]
J01DH02 Meropenem
J01DH03 Ertapenem
J01DH51 Imipenem i inhibitori enzimatici

Antibiotic Substan natural sau de sintez folosit pentru a trata o

infecie sau suprainfecie provocat de bacterii.
Exist mai multe clase de antibiotice, fiecare dintre ele avnd indicaii i
moduri de utilizare specifice, precum i un spectru de aciune bine
determinat.
Adminstrarea antibioticelor se poate face pe cale local, oral, injectabil.
Persoanele cu teren alergic trebuie testate nainte de administrarea sau
prescirerea unui antibiotic. Reacia individual se poate nscrie n termenii
generali de aciune a medicamentului respectiv, sau se poate instala lipsa de
reacie, rezistena, chiar intolerana, medicul fiind cel care decide cum se
continu tratamentul.
Multe dintre antibiotice determin apariia unor reacii secundare adverse
tip: grea, tulburri digestive, alergie, pacientul fiind sfutit s in minte acel
antibiotic care i le-a provocat, i astfel s nu l mai foloseasc ulterior,
senaliznd acest fapt medicului. De asemena pot aprea infecii cu fungi,
rezisten la acel anitbiotic mai ales n cazul autoadministrrii de
medicamente.

Cefalosporinele

]
3.[endif]cefalosporine
]
A.[endif]cefalosporine orale (disponibile numai n dozaj oral)
[if !supportLists]
a.Cefalexin
[if !supportLists]
b.[endif]Cefadroxil
[if !supportLists]
c.[endif]Cefadrina
[if !supportLists]
B.[endif]cefalosporine de generaia I
[if !supportLists]
a.[endif]Cefalexina
[if !supportLists]
b.[endif]Cefradina
[if !supportLists]
c.[endif]Cefalotina
[if !supportLists]
d.[endif]Cefapirina
[if !supportLists]
e.[endif]Cefafadroxil
[if !supportLists]
f.[endif]Cefazolina
[if !supportLists]
C.[endif]cefalosporine de generaia a II-a
[if !supportLists]
a.[endif]cefaclor
[if !supportLists]
b.[endif]cefamandola
[if !supportLists]
c.[endif]cefuroxim
[if !supportLists]
d.[endif]cefatrizina
[if !supportLists]
e.[endif]cefonicid
[if !supportLists]
f.[endif]cefotetan
[if !supportLists]
g.[endif]cefoxitina

[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]
[if !supportLists]

h.[endif]cefprozil
i.[endif]cefuroxim
D.[endif]cefalosporine de generaia a III-a
a.[endif]ceftibuten
b.[endif]cefotaxima
c.[endif]cefetamet
d.[endif]cefoperazona
e.[endif]ceftazidima
f.[endif]ceftibuten
g.[endif]ceftizoxima
h.[endif]ceftriaxona
i.[endif]cef(ti)dinir
j.[endif]cefixima
E.[endif]cefalosporine de generaia a IV-a
a.[endif]cefepima
F.[endif]cefalosporine diverse
a.[endif]cefotiam
b.[endif]cefsulodina
c.[endif]ceftizoxima
d.[endif]moxalactam
e.[endif]cefmenoxima
f.[endif]cefpodoxim-proxetyl
g.[endif]cefpiroma

CEFALOSPORINELE
Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura beta-lactamica, avand
ca nucleu de baza acidul 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel
dihidrotiazinic condensat cu un inel beta-lactamic.
Mecanismul de actiune este bactericid prin legarea de proteine
membranare specifice, PBP3, cu impiedicarea formarii legaturilor
transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui
bacterian si prin activarea autolizinelor bacteriene.
Rezistenta se instaleaza prin:
Scaderea permeabilitatii membranei celulare externe;

 Modificarea PBP;
Inactivarea prin beta-lactamaze.
Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care
fac parte:
Generatia I:
Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze,
dar meticilino sensibil;
Coci G-: meningococ, gonococ;
Bacili G+: Clostridium perfringens, bacilul difteric;
Unii bacili G-: Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli.
Spectrul corespunde asocierii: ampicilina+oxacilina.

Generatia a II-a:
Coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ secretor de beta-lactamaze,
dar meticilino sensibil;
Coci G-: meningococ, gonococ;
Unii bacili G-:Haemophilus influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina,
Proteus mirabilis, Klepsiella pneumoniae, E. coli.
Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+ oxacilina+ gentamicina
+ metronidazol.

Generatia a III-a:
Grupul cefotaximei este activ pe coci G+ si G-, pe enterobacterii (cu efect
redus pe Bacterioides fragilis si pe piocianic).
Grupul ceftazidinei este activ pe bacilii G- anaerobi, inclusiv pe piocianic.
Grupul oxacefemelor (moxalactam) este activ pe Bacterioides fragilis si pe
alti germeni anaerobi.
Spectrul este corespunzator asocierii: ampicilina+oxacilina+ticarcilina
+metronidazol.
Generatia a IV-a:
Sunt active pe germenii secretori de betalactamaze, avand spectru
ultralarg, care cuprinde enterobacteriacee si alti germeni anaerobi.
Reactii adverse comune cafalosporinelor:
Reactii de hipersensibilizare manifestate prin: eruptii maculopapulare, febra. Mai rar se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc
anafilactic.

Reactiile alergice sunt incrucisate cu penicilinele, de aceea trebuie

evitate la bolnavii care au avut in antecedente accidente alergice la
peniciline.
Reactii hematologice. Neutropenie si trombocitopenie. Rar pot
produce hemoliza.
Produc sangerari prin tulburari de coagulare, cu scaderea
concentratiei de protrombina, ca urmare a reducerii sintezei de
vitamina K. Acest efect apare la compusii cu catena
metiltiotetrazolica: latamoxef, cefoperazona, cefotetan, cefamandol,
care inhiba carboxilaza dependenta de vitamina K. Latamoxeful are
si actiune antiagreganta plachetara..
Pentru cefalosporinele din generatia a III-a efectul se datoreaza
perturbarii florei intestinale saprofite.
Nefrotoxicitatea este mai intensa la cefaloridina (de aceea a fost
retrasa din uz) si creste in urma asocierii cu aminoglicozide.
Hepatotoxicitatea se manifesta prin cresterea transaminazelor
serice,a fosfatazei alcaline. Produc litiaza biliara reversibila la
intreruperea tratamentului.
Convulsiile apar la administrarea de doze mari, mai ales la sugari si
copii mici.
Reactii adverse gastrointestinale: greturi, varsaturi; in mod
exceptional poate apare colita pseudomembranoasa cu Clostridium
difficile, cu Candida sau cu stafilococi meticilino rezistenti.
Reactii adverse locale: flebita si durere la locul
administrarii
intramusculare.
Alte reactii adverse. Intoleranta la alcool, cu aparitia efectului de tip
disulfiram.

Cefalosporinele din generatia I

- Se leaga in proportie de peste 70% de proteinele plasmatice;
- T1/2 este mic;
- Elimnarea se face renal.
Sunt utile in infectiile cu bacterii G+, rezistente la peniciline. Sunt active
dupa administrare orala. Sunt indicate in infectii usoare si medii, acute sau
recidivante in sfera ORL, infectii respiratorii, infectii ale pielii si
tesuturilor moi, infectii urinare. Substantele administrate parenteral sunt
utile pentru profilaxia infectiilor chirurgicale (interventii chirurgicale,
intra-abdominale, ortopedice, insertia materialelor protetice, etc).
In cazul infectiilor sistemice cu bacili G- sensibili se asociaza cu
aminoglicozidele.

Nu se utilizeaza in meningite deoarece nu traverseza bariera

hematoencefalica in concentratii active terapeutic.

Cefalotina
Dupa administrare orala nu se ating concentratii plasmatice eficiente.
Absorbtia i.m. este rapida si completa. Difuziunea in tesuturi este buna,
redusa in LCR. Metabolizarea este hepatica (prin dezacilare ), iar
eliminarea se face renal.
Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor. La doze mari poate
produce deprimare medulara sau nefria interstitiala.
La administrare i.v. poate produce tromboflebita locala.
Administrare se face i.v. lent sau in perfuzie. Doze:4-8 g/zi
Cefazolina
Este inactiva dupa administrare orala. Realizeaza concentratii plasmatice
mari dupa administrare i.m. sau i.v.. legarea de proteinele plasmatice se
face in proportie e 80%. T1/2 este mai lung comparativ cu cefalotina, iar
concentratia activa se mentine 8-10 ore.eliminarea se face renal,
predominant prin filtrare glomerulra.
Doze: 3-6 g /zi la 6-12 ore.
Cefapirina este asemanatoare cefalotinei
Cefalexina
Este activa dupa administrare orala, avand o biodisponibilitate medie.
Legarea de proteinele plasmatice este medie, eliminarea se face renal cu
realizarea de concentratii plasmatice active in urina.
Spectrul antimicrobian cuprinde bacterii G+ si unii bacili G-: E. coli,
Proteus, Klepsiella.
Doze adulti : 0,5-1g la 8 ore.
copii: 50-100 mg/kg/zi la 8 ore.
Cefradina
Se administreaza atat oral cat si parenteral
Doze: 250-500mg de 4 ori/zi.
Cefadroxil
Se utilizeaza atat oral (suspensie,comprimate, capsule) cat si parenteral.
Cefalosporinele din generatia aII-a :
Sunt indicate in infectii cu germeni rezistenti la peniciline si
cefalosporinele din prima generatie

Se pot utiliza ca monoterapie in infectii ORL, bronhopulmonare,

urinare de gravitate usoara sau medie, profilaxia infectiilor dupa chirurgia
cardiaca, chirurgia plastica, tratamentul infectiilor stfilococice profunde ale
oaselor si in interventii ortopedice..
Se pot asocia cu aminoglicozidele sau fluorochinolonele in infectii
sistemice grave . (germeni aerobi sau anaerobi).
Cefamandol
Dupa administrare orala nu atinge concentratii plasmatice active. Se
administreaza i.m.. legarea de proteinele plasmatice este de 70%.
Eliminarea se face renal in forma activa.
Este activ pe germeni G+, cativa G-. Sunt rezistenti stafilococul rezistent
la meticilina, Listeria, Pseudomonas.
Administrarea se face i.m. sau i.v. 0,5-1 g la 4-8 ore.
Cefuroxim, cefuroxim axetil,
Cefuroxima ca atare este inactiva administrata oral. Sub forma de
cefuroxim-axetil are biodisponibilitate orala buna. In mucoasa intestinala
si in sange hidrolizeaza si formeaza cefuroxima. Difuzeaza bine in tesuturi
cu realizarea de concentratii active in LCR.. eliminarea se face renal in
proportie de peste 90% in forma activa.
Doze: 500 mg de 2ori/zi in infectii respiartorii.
250 mg de 2 ori/zi in infectii urinare.
Adulti: 750 mg de 3 ori pr zi. In infectii grave dozele se pot creste pana la
1,5 g de 3 ori/zi.
Cefoxitina
Este inactiva dupa administrare orala, dupa administrare i.m. are difuziune
buna in tesuturi, iar concentratia se mentine aproximativ 2 ore. Legarea
de proteinele plasmatice este
in medie de 70%. Se elimina renal
predominant nebiotransformata.
Spectru:
Coci G+ (pneumococ)si G- (gonococ), bacili G- (E. coli, Proteus
mirabilis), bacterii anaerobe ( Bacterioides fragilis, Peptostreptococcus,
Clostridium perfringens).
Este indicata datorita spectrului antimicrobian in infectii mixte cu germeni
aerobi si anaerobi (peritonita, infectii intraabdominale), uretrita
gonococica cu germeni rezistenti la penicilina, preoperator, in prevenirea
infectiilor chirurgicale.
Doze: i.m. sau i.v. 1-2 g la 8 ore.
Cefaclor

Are absorbtie orala buna, scazuta de prezenta alimentelor. Difuzeaza bine

in tesuturi, cu exceptia LCR. Eliminarea se face renal si biliar in forma
activa.
Se utilizeaza in infectii respiratorii, ORL, urinare cu gemeni sensibili.
Doze:
Adult: 750 mg/zi la 8 ore.
Copii si sugari: 200mg/kg/zi in 2-3 prize.efalosporinele din generatia a
III-a
Au o difuziune foarte buna in LCR, fiind utile in meningite.
In infectiile cu germeni gram pozitiv eficacitatea este slaba.
Se utilizeaza in cazuri grave, selectionate astfel:
Infectii nosocomiale cu bacili G- multirezistenti.
Septicemii cu germeni neidentificati la bolnavii imunocompetenti
sau imunodeprimati, neutropenici (in asociere cu aminoglicozide).
Meningite cu Haemophillus influenzae, Pneumococi, Meningococi,
inclusiv anaerobi difuziune buna in LCR.
Cefotaxima
Nu se absoarbe oral. Difuziune buna in tesuturi si lichidele biologice
(ascitic, din urechea medie), inclusiv in ochi si LCR (cand meningele este
inflamat realizeaza concentratii mai mari).
Metabolizarea are loc in ficat prin dazacilare cu formarea unui metabolt
inactiv. Eliminarea se face renal.
Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor, dar cu frecventa mai mare
a sangerarilor prin hipovitaminoza K, suprainfectii cu Candida, colita
pseudomembranoasa.
Este indicata in infectii grave: septicemii, endocardite, meningite cu
germeni sensibili., polinefrita din timpul sarcinii cu germeni gram negativ ,
rezistenti la alte antibiotice.
Doze: 3-6 g/zi in 3 prize.
Cefoperazona
Este inactiva oral, nu trece in LCR. Se elimina predominant prin bila, de
aceea eliminarea scade in caz de insuficienta hepatica sau obstructie
biliara.
Spectrul este comun cefalosporinelor din generatia aIII-a cu exceptia ca
este mai putin activa pe enterobacteriacee.
Reactiile adverse sunt comune cefalosporinelor si in plus produce:
Hemoragii prin hipovitaminoza K.
Diaree,

La asocierea cu alcool produce reactii de tip disulfiram si dupa 5 zile

de la intreruperea tratamentului.
Este indicata in:
Infectii cu bacili G- la bolnavii cu insuficienta renala (deoarece nu se
elimina renal);:
Asociata cu aminoglicozidele in infectii cu Pseudomonas; pneumonii cu
germeni G- sensibili.
Doze:
Adulti: 1-2 g/zi la12 ore i.v.
In infectii grave se poate ajunge la 9 g/zi.

Latamoxef
Este activ pe bacili G-, inactiv pe coci G+
Se administreaza parenteral 4-6 g/zi.
Ceftazidina ( FORTUM )
Este inactiva oral, eliminarea se face renal, netransformata in proportie de
84 %. Difuzeaza bine in tesuturi, realizeaza concentratii variabile in
LCR.T1/2este de 2 ore.
Spectrul antimicrobian prezinta unele deosebiri:
Este cea mai activa cefalosporina din generatia a III-a pe Pseudomonas.
Eficacitatea este mai slaba pe cocii G+.
Doze: 2-4 g in 2 prize.
Ceftriaxon
Inactiva pe cale orala. Realizeaza concentratii plasmatice mari dupa
administrare i.m. sau i.v .legarea de proteinele plasmatice este de 90-95
%. Distributie buna in tesuturi, inclusiv LCR:
Concentratiile active se mentin 24 ore. Se elimia renal in forma activa si
prin bila. T1/2 mediu este de 7ore.
Este o cefalosporina cu spectru larg, foarte bine suportata.
Este indicata in infectii grave cu germeni sensibili:
Meningite (exceptie facand cele produse de Monocytogenes);
Infectii urinare si respiratorii severe;
Infectii ale pielii, oaselor si articulatiilor;
Pentru profilaxia chirurgicala.
Doze: 1-2g/zi la 12 ore sau in administrare unica.
Cefixima

Biodisponibilitatea dupa administrare orala este medie, 40-50%. T1/2

este de aproape 4 ore, se elimina renal in proportie de 40%. Stabila la
beta lactamaze.
Spectrul antimicrobian este larg, cuprinzand germeni G+ si G-. Activitate
redusa pe stafilococi.
Doze:
400mg/zi in priza unica sau in doua prize.
Cefsulodin
Es te de circa 10 ori mai activa
aminoglicozidele(gentamicina).

pe piocianic decat

Cefalosporinele din generatia a IV-a

Sunt utile exclusiv in infectii nosocomiale si a infectiilor grave cu bacterii
gram pozitive si bacili gram negativ, eventual asociate cu aminoglicozide
pentru largirea spectrului antimicrobian (ex; infectii cu Pseudomonas
aeruginosa).
Cefepima ( Maxipine)
Absorbtie orala redusa, de aceea nu se foloseste pe aceasta cale pentru
efect sistemic. Legarea de proteinele plasmatice este redusa, T1/2este de
2ore, trece in LCR. Epurarea se face predominant renal, in forma activa.
Spectru:
bacili G-: Proteus indol-pozitiv, Klepsiella, Seratia, Enterobacter, E.
coli, Citrobacter, Salmonella, Schigella, Pseudomonas, H. Influenzae,
Bordetella, Pasteurella, Yersinia enterocilitica.
- Coci G-: neisseria gonorrhoeae;
- Coci G+: stafilococ auriu (exceptie stafilococul rezistent la meticilina),
streptococi (piogen , pneumoniae, anaerobic);
- Sunt rezistenti la majoritatea anaerobilor si Listeria monocitogenes.

Avantaj fata de cefalosporinele din generatia a III-a este faptul ca

rezistenta se instaleaza mai lent deoarece:
Datorita sarcinii pozitive patrunde mai rapid prin porii (canalele voltaj
dependente) membranei externe a bacteriilor gram negativ (E. coli,
enterobacter, Pseudomonas).

 Are afinitate mare pentru proteinele din membranele receptoare PBP

(importanta pentru pneumococi, Haemophillus influenzae, Neisseria
gonorrhoeae, rezistenti la cefalosporinele din generatia a III-a).

Este stabila la actiunea beta lactamazelor mediate cromozomial,

produse de Enterobacter, Klepsiella si Pseudomonas.
Indicatii:
Ca monoterapie in infectii urinare, ale pielii, tesuturilor moi, septicemii;
In infectii grave cu Pseudomonas se asociaza cu alte antibiotice active pe
acest tip de germeni: peniciline, cefalosporine, chinolone.
In infectii intraabdominale se asociaza cu metronidazol sau clindamicina.
Doze: i.m. sau i.v. 0,5-1 g la 12 ore.
Cefpiroma
Asemanatoare cefepimei
Doze: 1-2 g la 12 ore.
Cefalosporine orale vechi- Cefalexina, Cefaclor
Cefalosporine orale noi - Cefixima Ceftibuten, Cefetamet, Cefpodoxima
Cefixima- are biodisponibilitate medie ,40-50 %, activitate redusa pe
stafilococ, indicata in
- infectii urinare necomplicate cu E.coli,Pr. Mirabilis
- otita medie cu H. Influenzae, Moraxella catarrhalis ,Streptococus
pyogenes
- bronsita acuta si bronsita cronica acutizata cu germeni sensibili,
Se administr. Oral 400 mg pe zi, sau la 12 ore.
Ceftibuten abs. Orala buna, eliminare renala netransformata, activitate
mai redusa pe pneumococ,
este indicata in infectii respiratorii, otite, infectii urinare,enterita,
gastroenterita cu bacili gram negativ.SE adm. In doza de 400 mg pe zi, in
insuficienta renala se reduc dozele, in functie de clearance-ul pt creatinina.
Cefetamet abs. Orala buna, mai activa pe bacilii gram negativ,indicata
in infectii respiratorii,ORL, infectii urinare.
Cefpodoxima- este asemanatoare cefiximei. Se adm 100-200 mg la 12
ore.

Structura chimica
Cefalosporinele sunt antibiotice cu structura beta-lactamica, avand ca nucleu
de baza acidul 7-aminocefalosporanic, care cuprinde un inel dihidrotiazinic

condensat cu un inel beta-lactamic (primul compus descoperit in culturile de

Cephalosporium acremonium a fost cefalosporina C).
Compusii de semisinteza utilizati in prezent sunt derivati substituiti cu diversi
radicali in pozitia a 7-a a inelului beta-lactamic si in pozitia a 3-a a inelului
dihidrotiazinic (cefalotina, cefazolina, cefamandol, cefotaxima etc).
Cefamicine sunt antibiotice naturale (obtinute din culturi de Streptomyces) si
semisintetice cu acelasi nucleu de baza, dar cu un radical metoxi in pozitia 7
(cefoxitina, cefotetan).
Oxacefalosporine sunt antibiotice semisintetice care contin un atom de
oxigen (in locul atomului de sulf) in pozitia 1 a nucleului 7aminocefalosporanic (latamoxef).
Carbacefeme sunt antibiotice semisintetice care au in structura o grupare
metilen in locul atomului de sulf din pozitia 7.

Farmacocinetica
In functie de gradul de absorbtie dupa administrarea orala, cefalosporinele se
clasifica in:
cefalosporine active oral, stabile la actiunea acidului clorhidric:
cefadroxil, cefalexin, cefatrizin, cefradin (gen. I); cefaclor, cefotiam
hexetil, cefuroxim axetil (gen. II); ceftibutem, cefixim, cefetamet pivoxil
(gen. III);
cefalosporine inactive oral, administrate parenteral i.m sau i.v.
Legarea de proteinele plasmatice este variabila, astfel:
cefalosporine cu procent de legare redus 50%: cefalexin, cefradin,
cefotaxim;
cefalosporine cu procent de legare mediu 50%: cefalotin;
cefalosporine cu procent de legare mare 80%: cefazolin, ceftriaxon.
T1/2 plasma tic este variabil:
T1/2 scurt: cefalotina, cefamandol, cefoxitina;
T1/2 mediu: cefazolina, cefoperazona, latamoxef;
T1/2 lung : ceftriaxona si cefalosporinele orale.
Toate cefalosporinele au difuziune buna in tesuturi si in lichidele biologice
(pericardic, peritoneal, sinovial), dar difera intre ele in functie de gradul de
difuziune in lichidul cefalorahidian. Cefalosporinele din generatia I si II nu
difuzeaza prin meningele normal, iar la bolnavi cu meningita concentratiile in
lichidul cefalorahidian sunt ineficace terapeutic. Cefalosporinele din generatia
III si IV (exceptie ceftazidima si cefixima), realizeaza concentratii active in
lichidul cefalorahidian in caz de meningite.
Eliminarea cefalosporinelor se face predominant renal prin filtrare
glomerulara si secretie tabulara (secretia tubulara poate fi redusa prin
asocierea cu probenecid).

Farmacodinamie
Clasificare dupa calea de administrare:
A) Cefalosporine parenterale:
Generatia I: cefazolina, cefalotina, cefapirina, cefatrizin;

Generatia a II-a: cefamandol, cefuroxim, cefoxitina, cefotetan,

ceforanid, cefonicid, ceftizoxim;
General ia a III-a: cefotaxim, ceftriaxona, ceftazidima, cefoperazona,
cefpiron, moxalactam, latamoxef;
Generatia a IV-a: cefepima;
B) Cefalosporine orale:
Cefalosporine orale vechi;
Generatia I: cefalexina, cefadroxil, cefradina;
Generatia a II-a: cefaclor;
Cefalosporine orale noi: cefuroxim-axetil, cefotaxim-hexetil, ceftibuten,
cefetamet, cefpodoxim, cefteram-pivoxil, cefprozil.
Spectrul antimicrobian este diferentiat in functie de generatia din care fac
parte, astfel:
Generatia I:
coci gram pozitiv: streptococ piogen, pneumococ, stafilococ auriu
penicilinazesecretor (sunt rezistenti enterococul si stafilococul rezistent
la meticilina);
coci gram negativ: meningococ, gonococ;
bacili gram pozitiv: Cl. perfringens, bacilul difteric;
unii bacili gram negativ: Pr. mirabilis, K. pneumoniae, E. coli.
Generatia II: coci gram pozitiv : streptococ, pneumococ, stafilococ
secretor de betalactamaze, dar meticilinosensibil;
coci gram negativ : meningococ, gonococ;
bacili gram negativ : H. influenzae, inclusiv cel rezistent la ampicilina, E.
coli, X. pneumoniae, Pr. mirabilis.
Generatia III:
grupul cefotaximei este activ pe coci gram pozitiv si gram negativ si pe
enterobacterii (au efect redus pe B. fragilis si pe piocianic);
grupul ceftazidimei este activ pe bacilii gram negativ aerobi, inclusiv pe
piocianic.
grupul oxacefemelor (moxalactam) activ pe B. fragilis si alti germeni
anaerobi.
Generatia IV: sunt active pe germenii secretari de betalactamaze,
avand spectru ultralarg, care cuprinde enterobacteriaceeae si bacterii
gram pozitive.
Mecanismul de actiune este bactericid prin fixare pe proteine membranare
specifice, PBP3, cu impiedicarea formarii legaturilor transversale ii nivelul
polimerului peptoglicanic din structura peretelui bacterian si prin activarea
autolizinelor bacteriene.
Easy Plugin for AdSense V7.60 [midtext: 1 urCount: 1 urMax: 0]

Easy Plugin for AdSense V7.60Rezistenta se instaleaza prin:

scaderea permeabilitatii membranei celulare externe;

modificarea PBP;
inactivarea prin beta-lactamaze.

Farmacotoxicologie
Reactiile adverse comune cefalosporinelor sunt:
Reactii de hipersensibilizare manifestate curent prin eruptii cutanate maculo
papulare, febra. Mai rar se inregistreaza urticarie, bronhospasm si soc
anafilactic. Reactiile alergice sunt incrucisate cu penicilinele, de aceea trebuie
evitate la bolnavii care au avut in antecedente accidente alergice de tip
imediat (soc anafilactic) sau de tip intarziat (urticarie) la peniciline.
Reactii hematologice: neutropenie si trombocitopenie. Rar pot produce
hemoliza. Produc sangerari prin tulburari de coagulare, cu scaderea
concentratiei de protrombina, ca urmare a reducerii sintezei de vitamina K.
Acest efect apare la compusii cu catena metiltiotet-razolica: latamoxef,
cefoperazona, cefotetan, cefamandol, care inhiba carboxilaza dependenta de
vitamina K. Latamoxef are si actiune antiagreganta plachetara, ceea ce
creste riscul hemoragiilor severe. Pentru cefalosporinele din generatia III,
efectul este datorat perturbarii echilibrului florei intestinale normale.
Nefrotoxicitatea este mai intensa la cefaloridina (de aceea s-a retras din uz)
si este potentata pentru toate cefalosporinele de asocierea cu
aminoglicozidele
Hepatotoxicitatea se manifesta prin cresterea transaminazelor serice, a
fosfatazei alcaline.
Produc litiaza biliara reversibila la intreruperea tratamentului.
Convulsiile apar in cazul folosirii unor doze mari, mai ales ia sugar si copil
mic.
Reactii adverse gastrointestinale: greturi, varsaturi; in mod exceptional poate
aparea colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile, cu Candida sau
cu stafilococi meticilinorezistenti.
Reactii adverse locale: flebita si durere la locul administrarii intramusculare.
Alte reactii adverse: intoleranta la alcool, cu aparitia efectului de tip disulfiram,
mai ales pentru cefalosporinele cu radical metiltiotetrazolic: latamoxef,
cefoperazona, cefotetan, cefamandol, cefazolina.

Farmacoterapie
Cefalosporinele sunt antibiotice de rezerva, utile in cazul in care antibioticele
clasice nu sunt eficace terapeutic. Indicatiile terapeutice difera in functie de
generatia din care fac parte, astfel:
Cefalosporinele din generatia I sunt utile in infectii cu bacterii gram pozitive,
rezistente la peniciline. Substantele active dupa administrare orala sunt
indicate in infectii usoare si medii, acute sau recidivante in sfera ORL, infectii
respiratorii, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii urinare. Substantele
administrate parenteral sunt utile pentru profilaxia infectiilor chirurgicale
(interventii cardiovasculare, intraabdominale, ortopedice, insertia materialelor
protetice etc). in cazul infectiilor sistemice cu bacili gram negativ sensibili, se

asociaza cu aminoglicozide. Nu se utilizeaza in meningite, deoarece nu

traverseaza bariera hematoencefalica in concentratii active terapeutic.
Cefalosporinele din generatia II sunt indicate in infectii cu germeni rezistenti
la peniciline si cefalosporine din generatia I. Se pot utiliza ca monoterapie in
infectii ORL, bronhopulmonare, urinare de gravitate usoara sau medie, sau
asociate cu aminoglicozide si fluorochinolone in infectii sistemice grave, sau
mixte (germeni aerobi si anaerobi).
Cefalosporinele din generatia III se utilizeaza in cazuri grave, selectionate,
astfel:
infectii nosocomiale cu bacili gram negativ multirezistenti;
septicemii cu germeni neidentificati la bolnavi imunocompetenti sau
imunodeprimati, neutropenici (in acest ultim caz se asociaza cu o
aminoglicozida);
meningite cu H. influenzae, pneumococi, meningococi.
Cefalosporinele din generatia IV sunt utilizate exclusiv pentru tratamentul
infectiilor nosocomiale si a infectiilor grave cu bacterii gram pozitive si bacili
gram negativ, eventual asociate cu aminoglicozide pentru largirea spectrului
antimicrobian (exemplu: infectiile cu Pseudomonas aeruginosa).