1

Istoria grului Cu zece mii de ani n urm, n valea Iordanului Grul se presupune c a nceput s fie cultivat n bazinul estic al Mediteranei, de unde s-a rspndit n toat lumea, datorit rezistenei la temperaturi extreme, att ridicate ct i sczute. n partea superioar a rului Iordan, n Orientul Mjlociu, s-au descoperit rmiele unui sat datnd din mileniul 8 .e.n., dovedind cultivarea acestei cereale precum i importana ei ca surs de hran. Din Asia Mic spre Europa n Macedonia, la civa kilometri veste de Salonic, spturi arheologice au adus la iveal urmele unei case cu o vechime de 6.000 de ani, ceea ce confirm c, n aceast parte a lumii omul trecuse de la existena nomad la cea bazat pe comuniti organizate, crescnd animale pentru a-l ajuta n cultivarea cerealelor. Se crede ca grul s-a rspndit n rile europene din Asia Mic peste Marea Egee. De-a lungul Dunrii Obiceiurile de hrnire ale popoarelor de-a lungul Dunrii, dezvoltate din punct de vedere cultural i datnd cu 5.000 de ani n urm, au fost constituite pe baza cultivrii cerealelor, inclusiv a grului. Referitor la ara noastr, cercetrile au pus n eviden c aici, nc din neoliticul timpuriu, se cultiv specia de gru primitiv triticum monococcum, dar i grul comun, cunoscut fiind c la Dunre, n epoca fierului, se cultivau grul i meiul. Avnd n vedere c grul n forma lui natural era nepotrivit pentru consum, omul primitiv a descoperit repede modul de mcinare a acestuia n fin, utiliznd mojare, pistile i alte unelte manuale, n cele din urm nscocind mori puse n funciune de mna omului sau animale de povar, apoi de energie generat de ap, vnt i, n final, electricitate. Primele mori n Europa dateaz de pe vremea Imperiului Roman, trecnd printr-o perioad remarcabil de dezvoltare n Evul Mediu. Diferite tipuri de gru Datorit introducerii tipurilor de specii slbatice i practicilor rudimentare de selecie implementate de-a lungul secolelor, sau creat diferite tipuri de gru, dintre care se disting grul comun (Triticum aestivum) i grul dur (Triticum turgidum). Dei aparin amndou familiei Graminaceelor i genului Triticus, aceste varieti de gru au caracteristici specifice care, dup mcinare, duc la produse diferite. Astzi, aproape 230 miliarde de hectare sunt cultivate cu gru, dintre care 90% cu gru comun i 10% cu gru dur. Grul comun Aceast varietate este cultivat cel mai bine n solurile fertile din zonele temperate, rcoroase, cu ploi regulate. Atunci cnd este mcinat, grul comun produce o fin alb, cu consistena unei pudre. Aluatul este caracterizat printr-o bun flexibilitate i fermitate moderat, fiind astfel potrivit pentru fabricarea pinii i produse precum biscuii sau prjituri. Grul dur Datorit toleranei ridicate la secet, precum i a ciclului scurt de cultivare, grul dur a fost dezvoltat i adaptat la climate calde, mai aride, tipice Mediteranei. Fina acestuia, numit i gri, este de culoare chihlimbarului, intensitatea culorii depinznd de varietatea de durum. Aluatul este caracterizat printr-un grad mediu de flexibilitate i fermitate ridicat (din cauza prezenei glutenului), fiind astfel perfect pentru producerea de past, n aa fel nct legea italian 580 din 1967 stipuleaz c pastele uscate trebuie fabricate numai cu fin din gru dur.

2
Cantitatea de samanta folosita Recomandare generala: se utilizeaza cantitatea folosita in zona respectiva la graul conventional, la care se adauga un plus de 10%, ce reprezinta cantitatea de siguranta pentru atacul bolilor si daunatorilor. In toate situatiile trebuie efectuata proba de germinatie. Perioada de semanat In tehnologia graului ecologic se agreeaza mai mult semanatul in perioade mai tarzii, contrar tendintelor actuale din tehnologia conventionala, unde se recomanda semanatul chiar in luna septembrie. Semanatul la sfarsitul lunii octombrie se recomanda din considerente de combatere a buruienilor. Pe solurile lutoase, luto-argiloase, unde s-a folosit ingrasamant verde, semanatul mai tardiv franeaza procesul de mineralizare si acumulare a azotului in perioada de toamna. Pe solurile nisipoase se poate amana perioada de insamantare pana la venirea ploilor, cand se poate lucra in conditii optime de semanat. Introducere O definitie cat mai simplificata si aproape de intelesul tuturor spune ca agricultura ecologica este un procedeu modern de a cultiva plante, de a ingrasa animale si de a produce alimente, care se deosebeste fundamental de agricultura conventionala. Scopul acestui sistem de agricultura este, de fapt, visul tainic al oricarui nutritionist, acela de a produce o hrana mult mai curata, prietena metabolismului uman. Accentul este orientat catre utilizarea inputurilor exterioare fermelor ecologice, luand in considerare conditiile regionale la care sistemele trebuie sa se adapteze. Dusmanii detestati ai agriculturii ecologice, sunt fertilizantii si pesticidele de sinteza, radiatiile ionizante, stimulatorii si regulatorii de crestere, aditivii alimentari, hormonii, antibioticele dar si sistemele intensive de crestere a animalelor. Nu se cuvine sa trecem cu vederea nici organismele modificate genetic cu derivatele lor extrem de periculoase pentru mediu si tocmai de aceea, interzise. Ca urmare, metodele de productie ecologica utilizate in obtinerea produselor vegetale si animale neprocesate nu trebuie sa contina sub nici o forma asemenea elemente nocive, pentru sanatatea omului dar si a ecosistemului. Prin implementarea unui sistem de productie ecologic se urmareste o interactiune cat mai lesnicioasa cu ciclurile si sistemele naturale, incurajarea dezvoltarii amenajarilor de tip ferma ecologica, care implica in ansamblul lor toate verigile circuitului biologic, cresterea progresiva a fertilitatii solului, aducerea la un minim acceptabil a tuturor formelor de poluare, dar si obtinerea unor efecte pozitive, in perspectiva, pentru cei angrenati in productia ecologica, prin sporirea calitatii vietii, inclusiv prin asigurarea securitatii mediului. O societate agroindustriala ecologica se reazama cu precadere pe ferme de dimensiuni mici si mijlocii, cu o suprafata cuprinsa intre 0,5 si 30 ha. Aceste gospodarii cultiva si cresc un numar mic din una, doua sau trei specii de plante si animale, prelucrand de regula, tot atatea produse agricole diferite. Printr-un management corespunzator al tuturor factorilor, care cumulati alcatuiesc potentialul productiv, se pot obtine performante economice deosebite comparative cu cele din agricultura conventionala, care se vor regasi, cu siguranta, in calitatea produselor finite. Totodata, o agricultura ecologica, poate contribui decisiv in lupta contra eroziunii solului si a poluarii apelor de suprafata si adancime, fiind o garantie linistitoare pentru pastrarea calitatii peisajelor, prin evitarea degradarii lor si protejarea biodiversitatii. Lucrarea ce urmeaza are ca scop studiul comparativ intre tehnologia de cultivare a graului in sistem ecologic si cea a graului cultivat in sistem conventional Concluzii In sistem ecologic, recoltarea incepe mai devreme, cind boabele au 18% umiditatea, datorita suprafetelor mari cultivate. In mod normal, recoltarea se face cand boabele ajung la 14-15% umiditate. In sistemul ecologic combinele de recoltat trebuie sa lucreze numai in campurile certificate iar mijloacele de transport sa fie bine curatate si insotite de bon de transport care sa ateste de unde provine, varietatea semintelor si traseul de parcurs pana la silozul certificat care ridica probe si pastreaza marfa in functie de destinatia ei.