P. 1
Mandatul European de Arestare

Mandatul European de Arestare

|Views: 301|Likes:
Published by Silvia Roznovat

More info:

Published by: Silvia Roznovat on Jan 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/07/2015

pdf

text

original

Mandatul european de arestare.

Termenul de mandat european de arestare este rezultatul acordului statelor membre de a institui o procedura mai facila de cooperare judiciara in materie penala, prin eliminarea unor bariere. Aceste bariere tin de suveranitatea nationala, altele de ceea ce era denumita etapa administrativa a procedurilor de extradare. Mandatul european de arestare este o decizie judiciara emisa de un stat membru in vederea arestarii si a predarii de catre un alt stat membru a unei persoane cautate, pentru efectuarea urmaririi penale sau in scopul executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, instituind totodata obligativitatea executarii acestuia. Statele membre executa orice mandat european de arestare pe baza principiului recunoasterii reciproce si in conformitate cu dispozitiile prezentei decizii-cadru precum si obligatia respectarii drepturilor fundamentale si a principiilor juridice fundamentale. Tratatul de la Amsterdam stipuleaza ca Uniunea Europeana trebuie sa mentina si sa dezvolte un spatiu de libertate, securitate si de justitie. Realizarea acestor deziderate presupune existenta unui spatiu judiciar comun, în care cetatenii europeni sa poata sa se adreseze justitiei în unul din statele membre ca si în propria tara. În acelasi timp, trebuie eliminata posibilitatea ca infractorii sa exploateze diferentele dintre sistemele juridice ale statelor, de aceea se impune ca hotarârile judecatoresti sa fie recunoscute si executate în strainatate fara formalitatile prevazute de conventiile clasice privind asistenta judiciara internationala. În cadrul Consiliului European de la Tampere 1999, participantii au concluzionat ca recunoasterea reciproca a hotarârilor este piatra unghiulara a cooperarii judiciare între statele membre ale Uniunii Europene. Cooperarea judiciara în materie penala în cadrul Uniunii Europene se desfasoara în baza unor instrumente comunitare adoptate în temeiul Titlului VI din Tratatul Uniunii Europene care, în ultima perioada, în contextul deciziilor luate la Tampere si la Haga, au din ce în ce mai mult la baza principiul recunoasterii reciproce. Tehnica de adoptare a unor prevederi cu incidenta în materia cooperarii judiciare în materie penala a suferit o adevarata evolutie, initial fiind preferate conventiile, iar mai recent, deciziile-cadru si deciziile Consiliului. Motivul acestei transformari de situatie îl reprezinta procedura simplificata de implementare a unei astfel de decizii, ne mai fiind necesara ratificarea de catre statele membre. Evident, timpul de intrare în vigoare al unei astfel de decizii se reduce considerabil. Utilizarea conventiilor a fost considerata ca nu ar mai corespunde noilor realitati sociale europene care reclama o reactie rapida si prompta la diversi stimuli. Intrarea în vigoarea a convetiilor putea fi prelungita ani de zile, nefiind îndeplinita conditia ratificarii de catre state. Initiativele Uniunii Europene care au fost deja implementate, si alte initiative care au fost propuse sunt demne de luat în considerare din doua considerente: aceste initiative sunt noutati în materie si ele demonstreaza tendinta crescânda a

statelor membre ale Uniunii de a trata aspectele penale ca si entitate, si ca o jurisdictie (penala) lipsita de frontiere. Cel mai semnificativ moment în procesul de dezvoltare a cooperarii juridice între Statele Uniunii Europene îl constituie adoptarea Deciziei cadru nr. 584/13.06.2002 privind mandatul european de arestare. Efectul acestei Decizii Cadru este acela ca procedurile privind extradarea derulate pâna la acel moment între statele membre guvernate de prevederi din tratate au fost total eliminate. Procedura greoaie a extradarii a fost substituita printr-o procedura rapida, asemanatoare procedurii de arestare efectuate de autoritatile juridice locale. Potrivit alin. 1 al art. 2 din Decizia-cadru s-a stabilit si domeniul de aplicare a mandatului european de arestare, astfel ca, un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea statului membru emitent cu o pedeapsa sau o masura de siguranta privative de libertate a caror durata maxima este de cel putin douasprezece luni sau, atunci cand s-a dispus o condamnare la o pedeapsa sau s-a pronuntat o masura de siguranta, pentru condamnari pronuntate cu o durata de cel putin patru luni. Totodata, Decizia-cadru C.E.(2002/584/JAI) stabileste predarea in baza mandatului european de arestare chiar si fara verificarea dublei incriminari a faptei, in cazul in care aceasta este pedepsita in statul membru emitent cu o pedeapsa sau o masura de siguranta privative de libertate a caror durata maxima este de cel putin trei ani, pentru urmatoarele infractiuni: - apartenenta la o organizatie criminala; - terorismul; - traficul de persoane; - exploatarea sexuala a copiilor si pornografia infantila; - traficul ilicit de stupefiante si substante psihotrope; - traficul ilicit de arme, munitie si materiale explozive; - coruptia; - frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunitatilor Europene, in sensul Conventiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunitatilor Europene din 26 iulie 1995; - falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro; - criminalitatea informatica;

falsificarea de documente administrative si traficul de falsuri. sechestrarea si luarea de ostateci. Conceptul de mandat european de arestare a plecat de la realitatea ca o decizie judiciara care a fost emisa de autoritatea judiciara a oricarui stat membru al Uniunii Europene.sechestrarea ilegala de aeronave si nave. .inselaciunea.rapirea. . de catre un alt stat membru al Uniunii . . .traficul ilicit de bunuri culturale.contrafacerea si pirateria produselor. . .incendierea cu intentie. .traficul de vehicule furate.violul.traficul ilicit de materiale nucleare si radioactive.rasismul si xenofobia. .infractiunile de competenta Curtii Penale Internationale. . . . .omuciderea voluntara.jafurile organizate sau armate. inclusiv antichitatile si operele de arta. . . loviturile si vatamarile corporale grave. pentru a efectua arestarea ori predarea unei persoane cautate pentru savarsirea unei infractiuni.traficul ilicit de organe si tesuturi umane. . .infractiunile impotriva mediului. .sabotajul. .traficul ilicit de substante hormonale si de alti factori de crestere.. inclusiv traficul ilicit de specii animale pe cale de disparitie si traficul ilicit de specii si soiuri de plante pe cale de disparitie. .facilitarea intrarii si a sederii ilegale.falsificarea mijloacelor de plata.

Aplicarea nationala a Deciziei cadru privind mandatul european de arestare arata ca situatia nu este asa de simpla si ca unele state trebuie sa-si revizuiasca legile constitutionale pentru a se conforma acestei exceptii a limitarii suveranitatii lor. semnat în 1962 se opune de asemenea extradarii. Astfel a sosit momentul cand se renunta la dreptul lor suveran de a invoca nationalitatea acuzatului sau a persoanei condamnate ca un motiv de refuz al cererii prin adoptarea Decizieicadru privind mandatul european de arestare si procedura predarii între statele membre. De secole. 5(1). Se afirma ca obiectia nationalitatii va juca un rol foarte limitat în problemele extradarii. a judecatii ori executarii unei pedepse sau masuri de siguranta privative de libertate. cel putin în contextul în care un stat strain formuleaza o cerere de extradare fata de un cetatean al statului solicitat. astfel ca mandatul de arestare preventiva sau de executare a unei pedepse nu poate fi adus la indeplinire in tara emitenta a acestora. începand cu Conventia Europeana privind extradarea adoptata in anul 1957. Principiul obiectiei nationalitatii a cunoscut o evolutie treptata.´Statele parti semnatare nu isi vor extrada cetatenii´. Astfel. Aceasta asertiune are la baza trei premise: statul le datoreaza cetatenilor sai protectie prin lege. Tratatul de la Benelux cu privire la extradare si asistenta comuna în materie penala. neputând fi extradat sau expulzat. acest tratat este . refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene. Pentru a compensa efectele negative ale obiectiei nationalitatii. Acest drept este bazat pe normele constitutionale nationale care prevad ca cetateanul are dreptul de a ramâne pe teritoriul statului. resurse si martori. Conform art.Europene. Este avut în vedere din aceasta perspectiva situatia în care tribunalele nationale au în paralel sectii specializate. este imposibil a avea încredere completa în justitia dintr-un stat strain. In sistemul common law legea nu este elaborata pentru a fi aplicabila actelor si faptelor savârsite în strainatate. Deaceea nu se poate transa problema împotriva sau în favoarea obiectiei nationalitatii. Astfel. ci doar pentru a facilita extradarea cetatenilor. Statele semnatare ale conventiei le era data libertatea de a atasa o declaratie în cuprinsul careia sa defineasca termenul de ´cetatean´ pentru aplicarea prevederilor conventiei. este dezavantajos sa fii judecat într-o tara straina. Aceasta procedura devine aplicabila persoanei care se sustrage de la executare. despartit de prieteni. În general judecatorii pot sa considere obiectia nationalitatii ca fiind relevanta pentru asigurarea protectiei sociale a individului. Obiectia Nationalitatii în Legea Europeana a Extradarii. a fost acceptat ca statele sa aiba dreptul suveran de a refuza extradarea cetatenilor lor. o prevedere ulterioara permitea partilor aplicarea principiului aut dedere aut judicare. deoarece principiul primar al aplicarii legii este cel teritorial. era confirmat dreptul partilor contractante de a refuza extradarea propriilor cetateni. Autoritatea suverana este singura care are puterea de a-si controla cetatenii. in vederea efectuarii urmaririi penale.

în 2001. Totusi art. Conventia Uniunii Europene a încercat sa transforme obiectia nationalitatii într-o exceptie si nu într-o regula general acceptata de cele mai multe tari europene. Rezultatele discutiei în acest sens au contribuit definitiv la adoptarea Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare si la limitarea expulzarii. dupa concluzia din Conventia de extradare dintre statele membre ale U. Astfel.mai categoric si formuleaza expres obligatia statelor de a nu-si extrada proprii cetateni. cum ar fi obiectia nationalitatii si principiul dublei incriminari. Cinci ani mai târziu. când atacurile asupra SUA au facut ca cei mai multi sefi de state europeni sa admita importanta cooperarii în contextul international si sa faca un compromis cu unele reguli traditionale. Decizia-cadru privind mandatul european de arestare a contribuit decisiv la declinul principiului nationalitatii. se poate concluziona ca încercarea anularii obiectiei nationalitatii nu a izbutit.. Conventia de extradare dintre statele membre ale Uniunii Europene din 1966 încearca sa reduca puterea regimului traditional în ceea ce priveste obiectia nationalitatii. 102 din acest Statut face diferenta între conceptele Äpredare´ si Äextradare´ si a determinat ample dezbateri cu privire la modificarea clauzelor constitutionale ce reglementeaza dreptul cetatenilor de a nu fi extradati. 2) Având în vedere notificarea referitoare la art. Decizia cadru privind mandatul european de arestare a fost proiectata într-un mod original.. b) Al doilea mare eveniment a avut loc în anul 1999. Art. Prevederile Conventiei de la Schenghen din 1990 nu se refera explicit la nonextradarea cetatenilor. Luând în considerare numarul mare al rezervelor dupa adoptarea ei si intentia slaba a statelor de a-si modifica normele proprii privind interzicerea extradarii propriilor cetateni. 66 al acestei conventii prevede ca ÄDaca extradarea une anumite persoane nu este expres interzisa în legile partilor semnatare. ca efect al ratificarii acestei conventii în concordanta cu art. Este impusa cerinta dublei incriminari..). c) Ultimul moment s-a consumat la 11 septembrie 2001. orice stat membru poate declara ca nu va recunoaste procedura extradarii sau o va autoriza numai în conditii speciale. 7 al acestei Conventii prevede: 1) Extradarea nu poate fi refuzata pe motiv ca persoana reclamanta este cetatean al statelor membre în întelesul art. Art. atunci partile contractante pot autoriza extradarea fara formalitatile de intentare a unei proceduri (. 3 si 4 din decizia-cadru privind mandatul european de arestare fac referire la motivele obligatorii si motivele optionale refuz al executarii mandatului european de arestare. 7. la întâlnirea Consiliului European de la Tampere. 6 al Conventiei Europene privind extradarea.E.18(2). Art. obiectia nationalitatii . Trei evenimente majore au contribuit dupa anul 1996 la producerea unei schimbari în atitudinea fata de regimul extradarii în Europa: a) Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale a fost adoptat în iulie 1998.

care interzice extradarea propriilor cetateni. 55. Curtea Constitutionala poloneza a fost solicitata sa se pronunte asupra concordantei unor prevederi din Codul de procedura penala polonez care implementeaza mandatul european de arestare cu unele prevederi din Constitutia poloneza. daca solicitarea de predare a unui cetatean este facuta în scopul acuzarii. Se poate adopta o legislatie secunadara cu privire la extradarile în interiorul UE sau catre o curte internationala. familie. În absenta unei prevederi constitutionale care sa defineasca predarea. în opinia instantei constitutionale poloneze prevederile art. Curtea constitutionala germana este de parere ca legiuitorul german nu a acordat suficienta atentie dreptului constitutional al cetatenilor germani de a nu fi extradari. Curtea a concluzionat ca predarea trebuie asimilata extradarii. La 18 iulie Instanta constitutionala germana-BverG (Bundesverfassungsgericht) . Acest lucru ar fi putut fi însa realizat prin implementarea articolului 4 (7) (a) al Directivei privind mandatul european de arestare (exceptie de teritorialitate) care creeaza posibilitatea unei urmariri penale în tara de origine în cazul cetatenilor acuzati de savarsirea unor infractiuni comise partial sau în totalitate pe teritoriul german.este înca considerata ca un motiv facultativ de refuz de executare a mandatului. de vreme ce ambele proceduri implica transferul unei persoane catre o alta tara în vederea efectuarii urmaririi penale ori a executarii unei sentinte.a declarat ca nula si neavenita legea nationala germana de implementare a mandatului european de arestare pe motiv ca violeaza articolele 16(2) si 19(4) ale legii fundamentale germane.5(3) prevede ca. Ideea din spatele acestui subparagraf. Tribunalul nu a fost convins de argumentele formulate în favoarea distinctiei între conceptele de « predare » si « extradare ». Decizia Instantei Constitutionale poloneze. hotarârea producând efecte dupa 18 luni. in masura in care se garanteaza respectarea principiilor statului de drept´. ca alternativa la . Decizia Instantei constitutionale germane. desi se fundamenteaza pe principiul suveranitatii statale.1 din Constitutia poloneza. În consecinta Curtea a decis sa anuleze prevederile relevante ale Codului de procedura penala polonez . are ca scop protectia sociala. nu ar fi afectata de extradare. munca) în vederea facilitarii reintegrarii lor în societate dupa ispasirea pedepsei aplicarea Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare a creat o serie de conflicte cu legile nationale în unele state în special în ceea ce priveste obiectia nationalitatii. Art. Articolul 16(2) prevede: ÄNici un cetatean german nu poate fi extradat catre un alt stat. statul solicitat poate conditiona executarea mandatului cerand statului solicitant garantii cu privire la faptul ca cetateanul condamnat va fi readus pe teritoriul sau sa-ti ispaseasca sentinta. La 27 aprilie 2005. prieteni. Aceste prevederi par sa încalce. motiv care poate fi invocat numai în anumite conditii. sa faca posibila pentru persoanele în cauza executarea pedepsei într-un regim familiar (limba. Curtea a respins argumentul ca dreptul de a nu fi extradat ar putea fi limitat daca esenta dreptului (dreptul la un proces echitabil) .

aceasta are dreptul de a se adresa unei instante´. chestiunea cooperarii internationale în materie penala ar fi trebuit sa fie reglemenetata printr-o conventie. 1 paragraful 1 al Decizieicadru Ämandatul european de arestare este o decizie judiciara prevazuta in . cel al predarii. Diferendele de interpretare intre autoritatile judiciare din cadrul UE cu privire la validitatea unei decizii-cadru ar compromite ordinea de drept a comunitatii si ar aduce atingere principiului general al certitudinii si sigurantei juridice. sa puna în balanta si interesul cetatenilor sai de a fi cercetati penal în tara de origine. o oroganizatie non-guvernamentala locala denumita Advocaten voor de werwld a sesizat Curtea Constitutionala belgiana cu o actiune în anulare a prevederilor din legislatia belgiana referitoare la mandatul european de arestare. Marul discordiei: predarea sau extradarea cetatenilor? Decizia-cadru privind mandatul european de arestare foloseste de regula termenul de Äpredare´ si il evita pe cel de Äextradare´.E. solicita autoritatii competente sa aprobe predarea. S-a mai argumentat faptul ca aceasta exceptie de la principiul dublei incriminari ar fi contrara principiului legalitatii in materie penala. La data de 22 iunie 2004. Nu este clar daca aceasta Decizie-cadru inlocuieste sau nu procedurile traditionale privind extradarea cu un fel de concept nou. D-l Zypries a spus: Äcu acest proiect de lege noi transpunem Decizia-cadru a U. privind mandatul european de arestare în legea nationala conform cu cerintele Curtii Constitutionale si asiguram ca Germania va profita din plin de avantajele unei proceduri simplificate si accelerate de extradare în Uniunea Europeana. Conform Curtii Constitutionale belgiene. Potrivit art. iar nu printr-o decizie cadru. În enuntul facut la ministrul justitiei în 24 noiembrie. Conform deciziei Curtii Constitutionale. Articolul 19(4) stipuleaza : ÄDaca drepturile unei persoane sunt violate de o autoritate publica. Chestiunea a fost considerata cu atat mai grava cu cat pune în discutie modalitatea de impunere a Mandatului european de arestare prin intermediul unei decizii-cadru a Consiliului in loc de cuprinderea acestuia intr-o Conventie. Potrivit reclamantilor. Decizia Curtii Constitutionale Belgiene. aceasta a modificat natura procedurii de aprobare astfel incat sa faca necesar Äapelul la justitie´. Proiectul amendamentului este în conformitate cu obiectiile Curtii Constitutionale. Organizarea etapei administrative în procesul de implementare a MEA. Pentru aceste motive Curtea belgiana a hotarat sa sesizeze Curtea Europeana de Justitie in chestiunea în cauza.predare. Derogarea partiala de la principiul dublei incriminari pentru un numar de 32 de infractiuni contravine în opinia reclamantilor principiilor nediscriminarii si egalitatii. criticile la adresa legislatiei belgiene sunt directionate de fapt la adresa Deciziei-cadru privind MEA. In implementarea mandatului european de arestare. legiuitorul german a pastrat o etapa judiciara în procedura de admisibilitate a predarii (Zulässigkeit) precum si o etapa administrativa în procesul de aprobare a predarii (Bewilligung).

iar prin predare se intelege transferul fizic al unei persoane dintr-un loc in altul. Art. Prin urmare prin executarea unui mandat de arestare se intelege. probabil cea mai importanta chestiune apare în cel de-al cincilea paragraf al preambulului: ÄObiectivul stabilit pentru Uniune de a deveni un spatiu al libertatii. securitatii si justitiei duce la abolirea extradarii intre statele membre si la inlocuirea ei cu un sistem de predare intre autoritatile judiciare. Paragraful 11 al preambulului prevede faptul ca Ä mandatul european de arestare ar trebui sa inlocuiasca documentele anterioare privind extradarea. Aceasta terminologie ar putea indica o continua dezvoltare si nu o reala ruptura cu trecutul. in timp ce in raport cu celelalte state. Conventia Europeana privind extradarea din 13 decembrie 1957. se subliniaza faptul ca Ätoate sau unele state membre sunt parti la un numar de conventii in domeniul extradarii´. arest si predare. expulzata sau extradata intr-un stat in care exista risc major ca aceasta sa fie supusa pedepsei capitale. Decizia-cadru puncteaza faptul ca Äprocedura formala de extradare ar trebui abolita intre statele membre´. inclusiv prevederile Titlului III al Conventiei de implementare a Acordului Schengen care priveste extradarea´. Decizia-cadru vorbeste de Äextradare´ in ceea ce priveste transferul fizic al unei persoane in vederea judecarii acesteia. incluzand. In primul paragraf al preambulului.vederea arestarii si predarii de catre un alt stat membru a unei persoane solicitate in scopul desfasurarii procesului penal sau al executarii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei hotarari judecatoresti de condamnare. Decizia-cadru evidentiaza faptul ca trei alte conventii privind în tot sau în parte extradarea au fost adoptate intre statele membre si fac parte din acquis-ul Uniunii: Acordul Schengen. ci una procedurala. In cel de-al treilea paragraf al preambulului. In cel de-al patrulea paragraf al preambulului. Paragraful al treisprezecelea al preambulului sublineaza faptul ca Änici o persoana nu va fi stramutata.´ Art. Stefano Manacorda considera ca in acest moment exista doua abordari diferite legate de Decizia-cadru privind mandatul european de arestare: una . Totusi. Al saptelea paragraf al preambulului foloseste termenul de inlocuire: Äscopul de a inlocui sistemul extradarii multilaterale bazata pe Conventia Europeana privind extradarea din 13 decembrie 1957´. predarea are intelesul de transfer fizic al unei persoane dintr-un stat membru UE in altul. Introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau suspectate in vederea judecarii sau executarii sentintelor penale face posibila inlaturarea complexitatii si a tergiversarilor inerente in prezenta procedura de extradare´. Schimbarea majora nu are o natura substantiala sau conceptuala. între altele. În contextul acestei Deciziei-cadru. 28 foloseste termenii de Äpredare sau extradare subsecventa´ si subliniaza in paragraful 4 ca o predare este limitata la procedurile dintre statele membre. torturii sau unui alt tratament sau pedepse inumane sau degradante´. 1 paragraful 2 prevede ca statele membre Ävor executa orice mandat de arestare´. Conventia din 1995 privind extradarea simplificata si Conventia UE din 1996 privind extradarea.

Intreaga procedura este doar de natura judiciara. Clauza de anti-discriminare este de o asemenea importanta. in 12 martie 2004. cod de procedura penala. cartea 4. nu considera conceptul de Äpredare´ ca fiind ceva nou. Articolul 17 al acestei legi a creat in titlul 4. in ceea ce priveste gradul de culpabilitate. reglementeaza mandatul european de arestare in Franta. cod de procedura penala francez. Concentrarea deciziei pe transferul fizic al unei persoane doar in vederea judecatii penale catre autoritatea judiciara reprezinta o evolutie notabila ( ). Trecand peste aceasta. motive de refuz. de principiu. abolirea procedurii administrative este unul dintre cele mai importante momente. Acest jurist adopta curentul minimalist si. trebuie sa fie pedepsite cu cel putin 3 ani închisoare. . asa ca nu se mai foloseste nici un decret de extradare si este exclusa orice actiune in fata Curtii Supreme Franceze. conform art. Potrivit lui Otto Lagotny. cod procedura penala. Predarea persoanelor in cauza se face. daca Franta se ocupa personal de aceasta chestiune. paragraf 1. in conformitate cu decizia cadru. cetatenia franceza si prescriptia nu mai constituie. Pentru apararea drepturilor inculpatilor. poate fi refuzata. cu conditia ca pedeapsa iminenta sa fie de cel putin 1 an (predare pentru urmarire) sau sa fie vorba despre o pedeapsa cu inchisoare de cel putin 4 luni (pedeapsa pentru executare). ci mai degraba ca o imbunatatire a documentelor traditionale privind Äextradarea´. Este mai important chiar si decât schimbarile privitoare la cerintele de drept material. incat este enuntata chiar la început. La predarea cetatenilor proprii spre urmarirea penala trebuie luata in seama conditia ca acestia sa se reintoarca pentru executarea pedepsei. acest lucru nu e valabil in Franta pentru rezidenti. Transpunerea mandatului european de arestare in dreptul francez. in prezent. abordarea maximalista cauta sa accentueze noile elemente ale Deciziei-cadru la fel ca si implicatiile relevante legate de dreptul penal international. care contine în total 224 de articole modificatoare. spre deosebire de alte state membre ale Comunitatatii Europene. in acelasi timp. asa ca. are in vedere inovatiile doar in lumina unei dimensiuni de procedura. Pentru infractiunile prevazute in art. Predarea unui cetatean propriu pentru executarea unei pedepse. In schimb.minimalista. potrivit articolului 695-12. care. articolele 695-11 pana la 695-51. un capitol dedicat mandatului european de arestare. Transpunerea in dreptul francez a deciziei-cadru despre mandatul european de arestare si procedura predarii intre statele membre a avut loc dupa ampla lege de reformare nr. 695-23 cod de procedura penala.204/2004 din 9 martie. conform dreptului statului solicitant. astfel. cod procedura penala. nu exista cerinte de verificare din partea celor doua state. Franta a transformat cateva motive de refuz facultative in motive de refuz obligatorii. dimpotriva. pentru corelarea dreptului la evolutia fenomenului criminalitatii. 695-24 paragraf 2. dupa intrarea in vigoare a legii. care tinde sa consolideze elementele de continuitate in raport cu documentele legale vechi si.

O parte din doctrina a constatat. eforturile Frantei au fost apreciate pozitiv in crearea unei circulatii de mandate intr-un spatiu de drept european fara control judiciar. Cea mai importanta modificare pentru Franta o constituie posibilitatea extradarii propriilor cetateni. In privinta procedurii. Criticilor asupra legalitatii li s-au adaugat rezervele emise cu privire la principiul vinovatiei. continutul legii penale. Principalele indoieli asupra constitutionalitatii au aparut in legatura cu articolul 25. La fel. sau in afara teritoriului statului solicitat. Amenintarile impotriva principiului egalitatii au parut evidente.Comiterea unei infractiuni. intr-adevar. in intregime sau partial. iar criticile s-au intensificat. Articolul 27. categoriile listei pozitive de la articolul 2. legea de transpunere a intervenit abia la 22 aprilie 2005. in termenii caruia raspunderea penala este personala. ca principiul legalitatii era amenintat in esenta sa prin abandonarea dublei incrimintari. neretroactivitatea legii penale era pusa in pericol de posibilitatea aplicarii noilor dispozitii infractiunilor comise anterior si de facultatea de a largi a posteriori lista pozitiva. Mai mult. in momentul in care a fost comisa nu constituia infractiune in raporturile legii penale´. s-au subliniat punctele de conflict din noul dispozitiv. Chiar daca mandatul european de arestare inca nu inlocuieste un mandat de arestare intern. Ca urmare a unui aviz emis in 2002. atat cat dreptul penal francez nu permite urmarirea in afara teritoriului francez. sunt motive de refuz facultative. La fel. Principiul este amenintat de indata ce raspunderea se fundamenteaza pe o lege straina si pe faptul ca aceasta nu constituie infractiune in termenii legii italiene. cu articolul 112 si 24. s-a constatat ca mandatul european de arestare aducea atingere articolului 13 din Constitutia italiana privind libertatea personala si dubla ³asteptare´ (de lege si jurisdictie). In Italia. Punerea in aplicare a Deciziei-Cadru in dreptul intern italian nu putea fi admisa decat in masura in care dispozitiile ³nu sunt incompatibile cu principiile . dezbaterile din jurul mandatului european de arestare s-au dezvoltat. coroborat cu alineatul 3 din aceeasi dispozitie. care consacra principiul reeducarii condamnatului. fosti presedinti la Curtea Constitutionala. in urma unei serii de amanari ale termenului maxim de punere in aplicare a DecizieiCadru. alineat 2 din Constitutia italiana. potrivit caruia Änimeni nu poate fi pedepsit pentru o fapta care. respectiv cu privire la principiul legalitatii urmaririlor penale si cu privire la drepturile apararii. fara intentie. pe teritoriul francez. Transpunerea mandatului european de arestare in dreptul italian. alineatul 2 din Constitutie. la cererea Primului Ministru de catre doi juristi eminenti. alineatul 2 din Decizia-Cadru apar ca fiind extrem de vagi. Un ultim aspect viza neconcordanta prevederilor deciziei cadru cu dispozitiile Constitutiei italiene care prevedeau interdictia extradarii cetatenilor si drept de azil pentru straini (respectiv articolele 26 si 10 din Constitutia italiana). ducand la considerentul ca individul nu va fi judecat ca fiind responsabil din punct de vedere penal daca ignora.

Ideea a fost primita cu entuziasm de Consiliul European la Tampere 1999. necesitatea celeritatii operatiunilor de cooperare judiciara a devenit evidenta. Guvernl britanic s-a opus aproape ideii unui procuror european ca si presa nationalista. Desi Marea Britanie a parut foarte deschisa la toate demersurile comunitare privind intarirea relatiilor de cooperare judiciara intre statele membre.2002. Contribuind la inventarea mandatului european de arestare. Prin urmare Guvernul britanic a inaintat o alta propunere. in mod reciproc. sa respecte drepturile fundamentale. Prevederile legii britanice a extradarii se abat semnificativ de la cele din Decizia-cadru in ceea ce priveste motivele de refuz de predare. Incadrandu-se in termenul limita prevazut de decizia cadru. In martie 1999. Acesta este un caz in care Parlamentul britanic a . Cand Curtea admite. Privitor la principiul dublei incriminari. Ärecunoasteri mutuale sau reciproce´. Totusi a fost destul de realist pentru a accepta faptul ca infractiunile transfrontaliere in Europa reprezinta o problema veritabila astfel ca trebuia gasita neaparat o alta solutie. Dupa momentul 11 septembrie. care a consemnat Ärecunoasterea mutuala´ drept una dintre concluziile sale. presa britanica caracterizandu-l ca un complot secret al Bruxelless-ului pentru a determina desfiintarea commom law-ului si inlocuirea lui cu o inventie-fantoma numita sistemul napoleonic. Transpunerea mandatului european de arestare in dreptul britanic. a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004. Convingerea Parlamentului britanic sa adopte legea nu a fost o sarcina usoara.06. Articolul 2 din legea de transpunere impune tuturor autoritatilor chemate sa aplice mandatul. asa cum sunt ele consacrate prin Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si prin Constitutia republicii. conform careia tribunalele statelor membre sa recunoasca imediat si sa puna in executare deciziile. legiuitorul italian a mentinut o atitudine calificata de doctrina ca fiind de prea mare prudenta. Proiectul de lege a supravietuit aproape intact si Legea extradarii din 2003 a primit consimtamantul regal in noiembrie 2003. deoarece mandatul european de arestare a atras atat pozitia euroscepticilor de dreapta cat si a liberalilor de stanga. Transferul suspectilor si persoanelor codamnate intre Anglia si restul Europei a fost Ädepoliticizat´. Proiectul Corpus Juris nu a fost bine primit. declansand o accelerare fara precedent a cooperarii europene impotriva infractiunilor transnationale. Guvernul britanic a transmis aceasta propunere Consiliului de Ministri de la Bruxelles.supreme din ordinea constitutionala in ceea ce priveste drepturile si libertatile fundamentale. guvernul britanic a fost pus in fata problemei de a gasi o modalitate pentru a face Deciziacadru o parte a legislatiei nationale. 584/13. transferul urmeaza imediat si acordul ministrului de interne nu mai este necesar. Acesta este contextul nasterii Deciziei cadru nr.

77 din Legea nr. Autoritatile romane competente sa execute mandatele de arestare europeana emise de autoritatile judiciare ale altor state membre sunt curtile de apel. Articolul 9 al deciziei-cadru prevede ca o Äsemnalare in Sistemul de informare Schengen echivaleaza cu un mandat european de arestare in asteptarea primirii originalului in forma buna si potrivita de catre autoritatea judiciara de executare. dupa caz.´ Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite. o expunere sumara a situatiei de fapt si date privind incadrarea juridica a faptelor. 224/2006. Transpunerea mandatului european de arestare in dreptul romanesc. modalitatea principala de transmitere a mandatelor europene de arestare. implicarea autoritatilor executive. Spre deosebire de procedura Äclasica´ a extradarii. fiind in general limitata la asistarea autoritatilor judiciare. modificata si completata prin Legea nr. intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei. Totodata. modificata si completata prin Legea nr. la propunerea procurorului sesizat in acest scop de catre organele de politie. Legea 302/2004 a reglementat cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire. Definitia mandatului european de arestare este transpusa in legislatia interna prin dispozitiile art.trebuit sa faca unele concesii in favoarea opozantilor mandatului european de arestare pentru ca legea sa fie adoptata. precum si solicitarea de arestare provizorie in vederea extradarii. In spiritul Deciziei-cadru. mandatul european de arestare implica o procedura pur judiciara. Sistemul de informare Schengen ar trebui sa constituie. semnalarea . Decizia-cadru privind mandatul de arestare european si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene a fost transpusa integral in Titlul III al Legii 302/2004. in vederea difuzarii prin canalele specifice. atunci cand ansamblul informatiilor cu acest titlu vor putea fi transmise prin acest sistem. 224/2006. fara a mai exista o etapa administrativa. emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Legea speciala. privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare.

dupa caz. nici de a controla dubla incriminare. 2 al art. 302/2004. Prescriptia in dreptul roman nu mai este un motiv de refuz al predarii decat in cazuri de exceptie. de catre judecatorul delegat de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Atunci cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii pedepsei de catre un cetatean roman. sau a organului la care se afla spre executare mandatul. .iar in faza de judecata si de executare. In situatia in care autoritatea judiciara straina a retinut o incadrare juridica care e legata de una din cele 32 de categorii de infractiuni prevazute de articolul 85 si actiunile considerate sunt. pedepsite printr-o pedeapsa privativa de libertate cu o durata egala sau mai mare de trei ani de inchisoare sau printr-o masura de siguranta privativa de libertate cu o durata similara. in urmatoarele situatii: a) la sesizarea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala a persoanei solicitate. cetatenia romana a persoanei solicitate nu mai constituie un motiv obligatoriu de refuz al predarii. de catre judecatorul delegat de presedintele primei instante ori de cel al instantei de executare. potrivit Legii nr. decat in putine cazuri. exceptand cazul in care faptele pentru care mandatul european de arestare a fost emis vor putea fi urmarite si judecate de catre autoritatile judiciare romane. Atunci cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul urmaririi penale. 81 din Legea 302/ 2004 rezulta ca mandatul european de arestare este emis.in faza de urmarire penala. Controlul exercitat de catre instanta romana nu mai presupune verificarea indeplinirii conditiei dublei incriminari. b) la sesizarea instantei care a dispus asupra luarii masurii arestarii preventive a inculpatului ori care a hotarat cu privire la masurile de siguranta. instanta romana nu este competenta sa aprecieze aceasta incadrare.introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii. astfel: . instanta poate subordona predarea conditiei ca persoana solicitata sa fie trimisa in Romania pentru a executa pedeapsa pronuntata eventual impotriva sa. legiuitorul . Predarea persoanei solicitate nu va putea fi refuzata pe motiv de prescriptie a raspunderii penale sau a executarii pedepsei in Romania. daca arestarea si predarea se solicita in vederea efectuarii urmaririi penale. in temeiul legii statului membru de emitere. In ceea ce priveste Ämarul discordiei´ ± cetatenia. Din prevederile alin. daca arestarea si predarea se solicita in vederea judecatii ori executarii pedepsei inchisorii sau a unei masuri de siguranta privative de libertate.

altul decat statul emitent. Legiuitorul roman a transpus in lege motivele de refuz obligatoriu de predare a unei persoane in baza mandatului european de arestare (art. 88 al. d) cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse. 302/2004 cu acordul statului de emitere. pedeapsa sa fi fost gratiata ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau sa fi intervenit o alta cauza care impiedice executarea. c) cand persoana care este supusa mandatului european de arestare nu raspunde penal. daca autoritatile romane au. din informatiile de care dispune. Executarea pedepsei va putea fi efectuata in conditiile stabilite de articolele de 115 si urmatoarele din Legea nr. sanctiunea sa fi fost executata ori sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa. instanta poate atunci sa refuze predarea.roman si-a adus intr-un fel aminte de obiectia nationalitatii: daca pedeapsa pronuntata este compatibila cu legislatia romana si autoritatile romane competente se angajeaza sa dispuna executarea acestei pedepse. ori . c) cand impotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronuntat in alt stat membru al Uniunii Europene o hotarare definitiva pentru aceleasi fapte. in caz de condamnare. Transpunerea motivelor optionale de refuz in legea romana s-a realizat cu usoare modificari fata de prevederile deciziei-cadru (art. datorita varstei sale. 2 din Legea nr. reiese ca persoana urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre un stat membru. 88 alin. potrivit legii romane. 302/2004): a) in mod exceptional. 302/2004): a) cand. e) cand persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte intr-un alt stat tert care nu este membru al Uniunii Europene. b) cand infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este acoperita de amnistie in Romania. b) cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de arestare. 1 din Legea nr. cu conditia ca. competenta de a urmari acea infractiune. de vama si de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent. sanctiunea sa fi fost executata sau sa fie in acel moment in curs de executare sau executarea sa fie prescrisa. potrivit legii statului de condamnare. cu conditia ca. in materie de taxe si impozite. daca persoana solicitata este cetatean roman si instanta romana competenta dispune executarea pedepsei in România. pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu legea romana. in cazul condamnarii. potrivit legii romane. de vama si de schimb valutar. executarea mandatului european nu va putea fi refuzata pentru motivul ca legislatia romana nu impune acelasi tip de taxe sau de impozite sau nu contine acelasi tip de reglementari in materie de taxe si impozite.

potrivit alin. ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. In situatia prevazuta la art. in termen de 24 de ore. h) cand. 81 si de a proceda. una dintre urmatoarele conditii: a) pedeapsa prevazuta de lege este de cel putin un an. Incheierea poate fi . 3 al art. daca arestarea si predarea se solicita in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta privative de libertate. daca arestarea si predarea se solicita in vederea exercitarii urmaririi penale ori a judecatii. 1 din lege si prevederile art. (1) pentru a emite un mandat european de arestare. 661 alin. dupa caz.infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi fost gratiata potrivit legii statului de condamnare. prescriptia raspunderii penale sau a executarii pedepsei ori amnistia sau gratierea. b) pedeapsa sau masura de siguranta privativa de libertate aplicata este de cel putin 4 luni. sunt comise pe teritoriul Romaniei. In situatia in care nu se cunoaste statul pe teritoriul caruia se afla persoana in cauza. potrivit dispozitiilor art. 82 si 83. potrivit legii romane. b) constata. conform legislatiei romane. fie sa inceteze urmarirea persoanei solicitate pentru infractiunea pe care se bazeaza mandatul de arestare european. 1 din lege nu aduc atingere prevederilor art. 81 se aplica deopotriva. 81 din acelasi act normativ. prin incheiere motivata. care se aplica in relatia cu statele membre ale Uniunii Europene. dispozitiile articolului 661 alin. sau a mandatului de executare a pedepsei privative de libertate de catre instanta de executare care emite un mandat european de arestare ori de cate ori nu a intervenit. Pentru a emite mandatul european de arestare. (6). astfel: a) emite mandatul european de arestare si supravegheaza luarea masurilor pentru transmiterea acestuia. sau dimpotriva pentru a refuza emiterea unui astfel de mandat alin. daca faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane. respectiv dupa emiterea unui mandat de arestare preventiva in cursul urmaririi penale ori al judecatii. raspunderea pentru infractiunea pe care se intemeiaza mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris. 1. i) cand autoritatea judiciara romana competenta a decis fie sa nu urmareasca. dispune traducerea mandatului european de arestare. g) cand mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara teritoriului roman. in cazul in care persoana este localizata pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Dispozitiile articolului 661 alin. si este indeplinita. potrivit legii romane. f) cand mandatul european de arestare se refera la infractiuni care. 81 din Legea 302/2004 instituie obligatia pentru judecatorul competent de a verifica indeplinirea conditiilor prevazute la alin. dupa caz. (1) din art.

litera c) 1 din Lege a fost introdusa prin Legea de modificare nr. Toate sesizarile privind controlul de constitutionalitate dateaza din anul 2007. Revenind la problema extradarii cetatenilor romani. iar in caz de admitere a acestuia. deoarece Legea nr. 302/2004 modificata in ceea ce priveste aspect privind procedura mandatului European de arestare si asigurarearea unor drepturi si garantii procesuale ale persoanei ce urmeaza a fi predata in baza unui asemenea mandate. probabil pe fondul intetirii discutiilor referitoare la problemele implementarii deciziei cadru in statele member UE. 302/2004 . in termen de 3 zile de la inregistrarea cauzei. Curtea a opinat ca . Curtea a retinut ca autorii exceptiei pornesc de la o premisa gresita. in termen de 3 zile de la comunicare. persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant. numai daca este indeplinita cel putin una din urmatoarele conditii in vederea efectuarii urmaririi penale si a judecatii. Procesul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a impus o revizuire a opiniilor traditionaliste. prin Legea de modificare nr. persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania. 224/2006. persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene. Mandatul european de arestare este o masura concreta care implementeaza principiul recunoasterii reciproce a hotararilor judecatoresti in domeniul dreptului penal. dar nu cu prilejul implementarii initiale a deciziei cadru. Recursul se judeca de instanta superioara. prima instanta este obligata sa emita un mandat european de arestare. interzisa de legea fundamentala adoptata in anul 1991. In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor art. sau persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii de extradare.atacata cu recurs de procuror. Aceste modificari nu au survenit imediat. 224/2006. si anume faptul ca instanta de executare trebuie sa se pronunte cu privire la temeinicia masurii dispuse de autoritatea judiciara straina. daca statul solicitant da asigurari considerate. (1) din Constitutie in sustinerea criticii de neconstitutionalitate a art. 15 alin. in cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene. si implicit revizuirea Constitutiei pentru a permite extradarea din Romania a cetatenilor romani. cel putin in ceea ce priveste procedura mandatului european de arestare nu a excelat decat cel mult prin traducerea deficitara a dispozitiilor deciziei-cadru. legiuitorul roman a adus o serie de modificari. Cetatenii romani pot fi extradari din Romania in baza conventiilor internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate. 881 din lege. Curtea Constitutionala din Romania a fost sesizata in cateva randuri cu privire la constitutionalitatea unor prevederi ale Legii nr.

data retragerii mandatului european de arestare. (2) si (3) din lege nu contravin prevederilor constitutionale invocate. motivele neexecutarii mandatului european de arestare. . data predarii persoanei solicitate.a fost emis un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei. De asemenea. avand in vedere ca textul legal criticat se refera strict la activitatea instantei de judecata si masurile pe care aceasta le poate dispune. Astfel. In doctrina s-a retinut ca emiterea mandatului de arestare preventiva in cursul urmaririi penale sau al judecatii se face in conditiile legii procesual penale (in . si nu la drepturile si libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi sau la obligatiile prevazute de acestea. iar prevederile art. asupra continutului acestuia. numarul dosarului instantei de executare. asupra posibilitatii de a consimti la predarea catre statul membru emitent. 81 intocmirea si pastrarea unui Registru de evidenta a mandatelor europene de arestare. .acea persoana se gaseste pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene.acestea nu au nici o incidenta cu privire la textul legal mentionat. art. Legea 302/2004 instituie prin alin. numarul si data adresei parchetului ori a instantei pe rolul careia se afla cauza penala. instanta emitandu-l numai daca. 81 alin. care nu este destinat publicitatii. precum si cu privire la drepturile sale procesuale. informatii asupra executarii mandatului european de arestare. ia cunostinta de motivele care stau la baza acestei masuri. in afara uneia dintre conditiile prevazute de art. data emiterii mandatului european de arestare.persoana impotriva careia s-a emis acel mandat se sustrage de la executare. 1 din Legea 302/2004. numele. data transmiterii mandatului european de arestare. preluand principiile si liniile directoare care stau la baza acesteia. sunt indeplinite cumulativ alte trei conditii. Curtea a retinut ca dispozitiile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu au incidenta in cauza. 5 din Conventie sunt intru totul respectate. la momentul retinerii. persoana solicitata. Sub aspectele criticate de autorii exceptiei. In doctrina si jurisprudenta penala din Romania s-au purtat dezbateri asupra conditiilor de emitere a mandatului european. urmand ca instanta sa o informeze asupra existentei unui mandat european de arestare impotriva sa. In acest sens. Pentru evidenta activitatii instantei. 7 al art. prenumele si cetatenia persoanei solicitate. dar in care trebuie facute urmatoarele mentiuni: numarul curent. 941 din lege prevede ca incheierea prin care se ia masura arestarii preventive este supusa caii de atac a recursului. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002. legiuitorul roman a implementat in mod exact prevederile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 89 alin. si anume: . Curtea a retinut ca nici dispozitiile art.

a constatarii ca persoana urmarita nu este de gasit pe teritoriul national si ca. cu modificarile si completarile ulterioare. cu privire la mandatul european de arestare.Incheierea penala nr. in functie de calitatea de invinuit sau de inculpat a persoanei impotriva careia se solicita luarea unei asemenea masuri. inclusiv a . 1 al art. urmatoarele: .respectiv art. instantele judecatoresti din Romania au pus de indata in aplicare prevederile Titlului III al Legii 302/2004. Interpol sau altele) se confirma localizarea persoanei solicitate pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene. 49314937. cu concursul si a altor institutii statale. activitate care se va dispune prin ordin de catre Inspectoratul General al Politiei Romane.cazul Romaniei . 60 din 2006 (pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala. de catre judecatorul instantei competente. 81 din Legea 302/2004. Daca este vorba de executarea pedepsei. caz in care organul local de politie. instanta competenta putand astfel emite mandatul european de arestare.Incheierea din 5 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Oradea. din acestea rezultand ca instantele romane au verificat indeplinirea celor doua conditii prevazute de alin. la propunerea procurorului care exercita supravegherea urmaririi penale sau efectueaza urmarirea penala. 21 Procedura darii in urmarire .Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative). Cap. aceasta se implineste ca urmare a parcurgerii procedurii darii in urmarire. europene sau internationale (Eurojust.introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. . precum si pentru modificarea altor legi). a unei masuri de siguranta) se sustrage de la executarea unui astfel de mandat. .Codul de procedura penala. odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007. inclusiv prin Legea nr. stranse prin grija Politiei Romane (inclusiv a structurii specializate . rezulta ca. procedandu-se in mod diferentiat. care a primit spre executare mandatul in cauza. in conditiile legii penale si respectiv procesual penale). Europol. 2/C/MEA din 2 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca. din datele concrete. Daca persoana urmarita se ascunde pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Din practica judiciara. va solicita darea in urmarire. invocand in acest sens. dupa caz.Incheierea penala nr. 57/2008). 3 din 29 ianuarie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor. Darea in urmarire se desfasoara potrivit prevederilor Codului de procedura penala din 1968. Daca persoana beneficiara a unui mandat de arestare preventiva sau a unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate (sau. instanta de executare trebuie sa emita mandatul de executare a pedepsei privative de libertate ramase definitive (sau dupa caz a unei alte masuri de siguranta.

2 din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006. 458/2002.D.pen (pentru trei infractiuni: complicitate la fals material in inscrisuri oficiale. motiv pentru care va admite sesizarea din oficiu si in baza art.D. fals privind identitatea si tentativa la trecerea frauduloasa a frontierei de stat). 81 din Legea 302/2004 modificata prin Legea 224/2006. 71 si art. instanta a retinut urmatoarele: . fiind dat in urmarire internationala. 64 C. Prin sentinta penala nr.celor trei conditii cumulative susmentionate .impotriva condamnatului s-a pronuntat o sentinta penala definitiva de condamnare. In practica judiciara au existat si cazuri de refuz de emitere a mandatului european de arestare intrucat nu erau indeplinite conditiile legii pentru emiterea acestuia..impotriva condamnatului a fost emis mandatul de executare a pedepsei pentru o pedeapsa de un an si doua luni inchisoare. condamnatul C. la o pedeapsa de 1 an si 2 luni inchisoare. Prin adresa din 31 ianuarie 2007 Ministerul Administratiei si InternelorCentrul de Cooperare Politieneasca Internationala .Biroul National Interpol a comunicat instantei emitente a mandatului de executare un mesaj primit de la Interpol Paris referitor la urmaritul international C.D. s-a dispus condamnarea inculpatului C. Instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. in lipsa unui mandat european de arestare. La data de 18 martie 2002 a fost emis de catre Judecatoria Oradea mandatul de executare a pedepsei nr. Fata de cele expuse mai sus. . spre exemplu.P.cu titlu de exemplu redand comentariile privind emiterea unui mandat european de arestare de catre Judecatoria Oradea. in care se arata ca acesta nu va putea fi arestat daca va fi localizat in tarile membre ale U.condamnatul se sustrage executarii pedepsei. iar prin ordinul I. urmand ca instanta sa se pronunte asupra oportunitatii emiterii unui mandat european de arestare. va emite mandat european de arestare pe numele condamnatului C. in vederea predarii in Romania. . definitiva prin neapelare. cu privire la un urmarit international. 79 si 83 alin.D. . cu aplicarea art.E.R din 13 august 2002 a fost dat in urmarire generala fiind dat si in urmarire internationala. 81 alin.G. pe motiv ca pedeapsa aplicata de instanta nu se incadreaza in limitele legale: .in cauza nu a intervenit prescriptia executarii pedepsei. 1 cu referire la art. pe numele acestuia fiind emis un mandat de urmarire international. 313/2002 a Judecatoriei Oradea.

200 din 7 februarie 2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca. 1 lit. din verificarile efectuate pana in prezent reiesind ca acesta ar fi parasit Romania in mod legal. b din Legea nr. 2305/1998 din 1 noiembrie 1999 emis de Judecatoria Vaslui. C. in cauza a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 2 ani inchisoare. definitiva prin decizia penala nr. in temeiul art. 1 lit. cu destinatia Spania. a constatat ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.Judecatoria Cluj-Napoca. 1 lit. 336/2006. 182 alin.L. Intr-o alta cauza. 302/2004 modifcata prin Legea nr. respectiv pedeapsa mai mare de 4 luni duce la concluzia ca pedeapsa de 4 luni inchisoare nu se incadreaza in conditia prevazuta de lege. Sesizarea instantei priveste situatia unei persoane condamnata definitiv la executarea unei pedepse de 4 luni inchisoare prin sentinta penala nr. Judecatoria Vaslui. din Legea 302/2004. Formularea din textul art.b din Legea 302/2004 pentru emiterea mandatului european de arestare. Judecatoria Vaslui. respectiv mandatul de executare nr. 81 alin. b. cauza care inlatura executarea pedepsei. la o pedeapsa de 4 luni inchisoare. prin P. De altfel. 81 alin. inculpatul V. in baza art. 1 C. Fata de cele de mai sus. in data de 23 februarie 2005. In cauza de fata instanta a apreciat ca nu este intrunita conditia prevazuta de art.pen. b. 126 alin. Mandatul de executare a pedepsei nu a fost pus in executare deoarece condamnatul nu a fost identifica pe teritoriul tarii.T. art.pen. pentru motivele sus-aratate. 213/2006 a Tribunalului Cluj.I. 1 lit.I. prin incheierea penala din 10 ianuarie 2007 a respins sesizarea pentru emiterea mandatului european de arestare motivat de faptul ca. potrivit dispozitiilor art. 126 alin. 1686/1998 a Judecatoriei Vaslui inclupatului R. in cauza. se va respinge sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca cu privire la emiterea mandatului european de arestare in privinta condamnatului V.I.A. 81 alin. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava prevazuta de art.. S-a dispus comunicarea incheierii Centrului de Cooperare Politieneasca InternationalaBiroul National Interpol din M. si a dispus anularea formelor de executare. prin sentinta penala 3310 din 12 decembrie 2006. Incheierea penala nr.. fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. b. cu privire la cuantumul pedepsei pentru executarea careia se poate emite mandatul european de arestare. Bors. 1/C/MEA din 24 ianuarie 2007 prin sentinta penala nr. 78. Cod penal termenul de prescriptie de 7 ani s-a implinit la data de 26 octombrie 2006. 77. 1 lit. 224/2006. 200 din 7 februarie 2006 a Judecatoriei Cluj-Napoca. Pe . S-a constatat ca.F.

Intre aceste initiative de cooperare. mandatul european de arestare este de departe cea mai ancorata in actualitate. Concluzii.cale de consecinta instanta urmeaza sa respinga sesizarea privind emiterea unui mandat european de arestare privind pe numitul R. Atacurile teroriste nu numai ca au intarit importanta unor masuri in securitatea interna a UE. autoritatea centrala romana in materia mandatului european de arestare fiind Ministerul Justitiei. raspunzand nevoii resimtite de statele membre de a reactiona rapid si prompt la stimulii infractionali intru realizarea scopurilor Uniunii Europene. In cazul in care nu se cunoaste locul unde se afla persoana solicitata. cel putin din punctul de vedere al legislatiei romanesti : autoritatile competente in emiterea mandatului european de arestare sunt instantele de judecata. dand nastere intr-un timp foarte scurt la actiuni legislative substantiale. autoritatile romane competente sa primeasca mandatul european de arestare sunt Ministerul Justitiei si parchetele de pe langa curtile de apel in a caror circumscriptie a fost localizata persoana solicitata. a fost determinat de atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii din 11septembrie 2001. Mandatul european de arestare a inlocuit procedurile referitoare la extradare incepand cu data de 1 Ianuarie 2004 pentru toate statele membre ale UE. Elementele ce-l diferentiaza fiind. Mandatul european de arestare nu se confunda cu mandatul de arestare preventiva. .L. Impulsul declansator al initierii unei astfel de proceduri simplificate mandatul european de arestare. instante de executare a mandatului european de arestare sunt curtile de apel. dar au creat presiune in justitia Uniunii Europene. mandatul european de arestare se transmite Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->